Matilda Caragiu Marioţeanu

DI NUNTRU
ŞI-DI NAFOARÂ
DIN NĂUNTRU
ŞI DIN AFARĂ
Sumar

4 / Precizări

7 / Adil’eri / Respirări

Dhyeatâ ti hil’i-mea / Diată pentru fie-mea

Adil’iu / Respir
Datlu / Datul
Oara a-nsirăril’ei / Ora înserării
Adamlu şi Eva / Adam şi Eva
Câpăchi di ocl’i / Pleoape
Venus
Cruţi maltezi / Răscruci malteze
Muzicâ tu amurdzitâ / Muzică-n amurg
Omega

16 / Praguri / Praguri

Praguri / Praguri
Mardzini / Margine
Giocu şuţâtu / Joc invers
Doru di banâ / Dor de viaţă
Zvici / Bice
Scarâ / Scară
Fricâ / Frică
Bârni / Brâie
Ghini viniși! / Bine-ai venit!

24 / In Memoriam

Cupacilu / Stejarul
Disicatlu / Despicatul
Toma-Apostalu / Toma-Apostolul
Iu-i guşa mea di lelicu? / Unde-i guşa mea de cocor?
Orchestra a munţâloru / Orchestra munţilor
Unu Omu /Un Om
Căprili di Santorin / Caprele din Santorin
31 / Natlu / Natul

Cheatra treaţi, apili armânu / Piatra trece, apele rămân

Imnu ti mumili armâni / Imn pentru mamele aromâne
Apa yie / Apa vie
Si-ncurunâ zboarâli / Se cunună cuvintele
Merlu şi ńedzlu a Loclui / Mărul și miezul Pământului
Luna şi Meslu / Luna și „Mes”-ul
Patru yisi cu ocl’i-ncl’işi / Patru vise cu ochii închişi
I. Yisu di primâveara / Vis de primăvară
II. Yisu di veara / II. Vis de vară
III. Yisu di toamna / III. Vis de toamnă
IV. Yisu di iarna / IV. Vis de iarnă
Trei blâsteami (Ti şicae) / Trei blesteme (De șagâ)
I. Blâsteami di mumâ ţi u creapâ fumeaľea / I. Blesteme de mamă pe care o necăjesc copiii
II. Blâsteami di-nveastâ ţi-ľi fudzi bârba-su tu Amirichie /
II Blesteme de nevastă căreia i-a plecat bărbatul în America
III Blâstemu di dadâ ţi-ľi fudzi ficiorlu si s-facâ yeatru /
III Blestem de mamă căreia i-a plecat feciorul să se facă doctor
Cânticu ti ginta latină / Cântul gintei latine
„Je ne demande pas quelle est ta race,
ta nationalité ou ta religion, mais
quelle est ta souffrance.”

Pasteur
 6 Precizări
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ

STIHURI 30 di aesti poezii li scoşu întâńea oarâ tu padi tu disculu Di nuntru şi-di nafoarâ, Electrecord,
ARMÂNEȘTI/ Bucureşti, 1991. Suntu nali: Scarâ, Adiľiu, Bârni, Muzicâ tu amurdzitâ, Omega, Ghini vinişi!,
DIN NĂUNTRU Toma-Apostallu, Disicatlu.
ȘI DIN AFARĂ Tu aduţearea tu limba literarâ, ţânui multu si s-veadâ latinitatea şi unitatea a limbiľei strâro-
STIHURI mâneşti, chirândalui, di multi ori, muşuteaţa a ver­sului armânescu.
AROMÂNE

Precizări Scriarea: ľ = gl, di-tu italianâ (ex.: famiglia)

ń = gn, di-tu italianâ (ex.: legno)
ț = zz, di-tu italianâ (ex.: pazzo)
dz* = z, di-tu italianâ (ex.: zinco)
y = g, di-tu greacâ (ex.: ginaika)
th = q, di-tu greacâ (ex.: qéatron)
dh = d, di-tu greacâ (ex.: dramion)

30 din aceste poezii au apărut prima oară în discul cu acelaşi titlu, Di nuntru şi-di nafoarâ,
Electrecord, Bucureşti, 1991. Sunt noi: Scarâ, Adiľiu, Bârni, Muzicâ tu amurdzitâ, Omega,
Ghini vinişi!, Toma-Apostallu, Disicatlu.
În transpunerea în limba literară, am preferat să fiu fidelă latinității şi unităţii străromânei,
sacrificând, în acest fel, adeseori, frumuseţea versului aro­mânesc.

Autoarea

* Din raţiuni tipografice se notează prin dz africata dentală sonoră în loc de d + semn diacritic dedesubt, ca in cazul consoanei surde

corespunzătoare ţ).
ADIĽERI RESPIRĂRI
 8 Dhyeatâ ti hiľi-mea Diată pentru fie-mea
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Hiľea-ńi, vruta-ńi Fia-mi, vruta-mi

STIHURI Ţi nu ti feaţişi ni Yramusti Care nu te-ai născut nici la Gramoste
ARMÂNEȘTI/ ni Samarina, nici la Samarina
DIN NĂUNTRU ni Hrupişti nici la Hrupişti
ȘI DIN AFARĂ ni Perivoli nici la Perivoli
STIHURI Ţi nu biuşi ni apâ adusâ cu ghiumili Care nu ai băut nici apă adusă cu ghiumele1
AROMÂNE di la Dolţâ de la Dolţă,
Adil’eri di la fântâna alu Bucuvalâ de la fântâna lui Bucuvală
Respirări di-tu trâpiclu ali Veryini din pârâiaşul Verginei
Ţi nu ştii ţi va s-adzâcâ Care nu ştii ce înseamnă
ni ńelu di Aryos nici miel de Argos
ni pitâ tu sinii, cu circhelu coaptâ, nici plăcintă la tavă, cu ţestul coaptă,
ni dzamă di pâni, nici „zeamă de pâine,”2
di dadâ armânâ adratâ, de mamă armână făcută,
ni bucuvalâ dulţi nici „bucuvală”3 dulce
şi niţi caşu cu umtu şi nici „caş cu unt”4
Ţi nu-ai bâşatâ mânâ di omu auşu Care n-ai sărutat mână de om bătrân
di papu de bunic
di mumi tińisiti de mame preacinstite
cu mâńili hrisusiti cu mâinile-aurite
Ţi nu şidzuşi ascumtâ, s-ţ-aducâ isusitlu Care nu ai stat ascunsă, să ţi (se) aducă
Ţi nu ti-adraşi-nveastâ fârâ si-lu ştii bârbatlu logodnicul
Ţi nu câ ştii ţi easti oclu’iulu cându algheaşti Care nu te-ai făcut mireasă fără să-l ştii
di-ahâtâ aştiptari bărbatul
şi di ahâtâ vreari... Care nici nu ştii ce înseamnă
ochiul când albeşte5
Hiľea-ńi, birbicuşa-ńi, de-atâta aşteptare
zburdzlu-a meu di neauâ şi de atâta vrere...
ocľiu di mârdzeauâ
peru di aruseauâ Fia-mi, berbecuşa-mi,
truplu di‑aluneauâ bulzul meu de nea
boaţi di pirdhyeauâ ochiul de mărgea
Ţâni-ńi, ţâni mâna-ńi... părul de-arusea6
trup de alunea
voce de turturea7
Ţine-mi, ţine mâna-mi...

1. „Vase de aramă, cu o toartă, pentru adus şi păstrat apă” 4. „Ciulama cu brânză şi unt”
2-3. „Mâncăruri de om sărac, din pâine dumicată, cu brânză, 5. „Se stinge de întristare”
zahăr, unt” 6. „Grâu superior, rusesc”
7. „Potârniche”
 9 Adiľiu Respir1
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Ińi câdzu pi nucâ unâ frândzâ, Mi-a căzut pe nucă2 o frunză
STIHURI uscatâ uscată
ARMÂNEȘTI/ greauâ di pumoara-anlui ţi tricu grea de povara anului ce a trecut
DIN NĂUNTRU galbinâ galbenă
ȘI DIN AFARĂ lişoarâ di muşuteaţa-ľi uşoară de frumuseţea-i
STIHURI şupţâri, fârâ trupu, ţi fisea-ľi deadi. subţire, fără trup, ce firea-i dete.
AROMÂNE

Adil’eri Adiľiu. Respir./

Respirări Mini. Eu.

Câ ţe Mini? De ce Eu?

Cumu di-adiľiu tâşi mini? Cum de respir tocmai eu?

Câ ţe adiľiu mini De ce respir eu

vimtului adusu vântul3 adus
di frândza pi ducâ de frunza pe ducă
ţi-ńi câdzu pi nucâ? ce-mi căzu pe nucă ?

Cumu di-adunai tâşi Mini Cum de-am adunat tocmai Eu

tutâ haraua di-adiľeari toată bucuria adierii
di frândzâ fârâ adiľeaticu, pi ducâ, de frunză fără respiraţie, pe ducă
ţi-ńi câdzu pi nucâ? ce-mi căzu pe nucă?

Adiľiu... Respir...
Adiľiu! Respir!

Ahâtâ ghineaţâ! Atâta bineţe!4

1. Literal: „(eu) adii (<lat. *ad iliare).” 3. „Aerul”

2. „Ceafă” (cf. fr. nuque, lat.) 4. „Bine; fericire”

Datlu Datul

Nu poţ si-ńi ľeai nâpoi Nu poţi să-mi iei napoi

aţeauâ ţi ńi-ai datâ... aceea ce mi-ai dat...
Easti lucru avutu Este lucru avut
aţelu datlu! acela datul!
 10 Soarili-lu coaţi gârnulu, Soarele-l coace grâul,
DI NUNTRU u creapâ simiţa o crapă sămânţa
ȘI-DI NAFOARÂ u creaşti pânea o creşte pâinea
STIHURI si-u mâcâ sârmâniţa! s-o mănânce sârmâniţa!1
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU Nu ľi-u ľeai a omlui Nu-i iei omului

ȘI DIN AFARĂ aţeauâ ţi ľi-u deadişi! aceea ce i-ai dat-o!
STIHURI Câ easti lucru datu Că este lucru dat
AROMÂNE aţea ţi easti datâ! aceea ce este dată!
Adil’eri

Respirări Îńi deadişi ta s-ţ-lu caftu Mi-ai dat2 ca să ţi-l cer

ca unu orbu luńina... ca un orb lumina...
s-lu-amintu să-l nasc
s-crescu hirlu să (îl) cresc firul
lilice-a soarilui s-iasâ... floare de soare să iasă...

O, Dumnidzale, tată! O, Dumnezeule, tată!

Nu poţ si-ńi ľeai nâpoi Nu poţi să-mi iei napoi
aţeauâ ţi ńi-ai datâ, aceea ce mi-ai dat-o!
câ-i lucru-avutu Că-i lucru avut
elu, Datlu! el, Datul!

1. „Pruncul.” 2. „Mi-ai sădit în mine dorința de a-ți cere ... firul.”

Oara a-nsirăriľei Ora înserării

Spuni-ńi, Doamne, câtâ iu-i Scâpitata? Spune-mi, Doamne, încotro-i Scăpătatul?1

Câtâ cari parti a lumiľei Spre care parte a lumii
şi-a lunâľei şi a lunii
va-ńi tornu faţa întoarce-mi-voi capul,
tu-aumbrâ? la umbră?

Ńi-u doru di-aumbra fârâ urmâ. Mi-e dor de umbra fără urmă.
Mi doari luńina Mă doare lumina
ţi u portu ce o port
amânatu târzie
tu mini-ńi... în mine-mi.

Spuni-ńi, Doamne, câtâ iu-i Scâpitata? Spune-mi, Doamne, încotro-i Scăpătatul?

Di câtâ iu yini Elu, Soarili, De unde vine El, Soarele,
cându dipuni? când apune?
 11 Ńi-u doru di-aumbra fârâ urmâ, Mi-e dor de umbra fără urmă,
DI NUNTRU di oara aţea, unâ, de clipa2 aceea unică
ȘI-DI NAFOARÂ a-Nsirăriľei a Înserării,
STIHURI cându Vinita şi Vgata când Venitul şi Plecatul
ARMÂNEȘTI/ si-mpriunâ... se-mpreună...
DIN NĂUNTRU

ȘI DIN AFARĂ 1. „Apusul” 2. Literal: „ora; ceasul”

STIHURI

AROMÂNE

Adil’eri Adamlu şi Eva Adam şi Eva

Respirări

Unâ saricâ lae O sarică neagră

pi albulu di sfildişu
a chetriloru di unâ etâ
tu mardzini di-amari
unâ noapti...
Eara... ’nâoarâ!
pe albul fildeşiu
al pietrelor primordiale1
pe margine de mare
într-o noapte...
Era... odată!

Una cânduşi albâ O cânduşă2 albă

pi lailu di câtrani
a undiloru cutrimburati
tu mardzini di-amari
unâ noapti...
Eara... ’nâoarâ!
pe negrul vineţiu
al undelor cutremurate
pe margine de mare
într-o noapte...
Era... odată!

Cânduşi albâ Cânduşă albă

saricâ laii sarică neagră
lailu cu albu negrul cu albul
albu cu laiu albul cu negrul
unu suflitu albu un suflet alb
unu suflitu singuru un suflet singur
tu mardzini di-amari pe margine de mare
unâ noapti... într-o noapte...

Eara... ’nâoarâ! Era... odată!

1. Literal: „de odinioară” 2. „Haină femeiască, fără mâneci, din stofă groasă, care se purta

pe vreme rece”
 12 Câpăchi di ocľi Pleoape
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Adrati, uidisiti Meşteşugit lucrate

STIHURI câpăchili hrisusiti capacele1 – aurite
ARMÂNEȘTI/ cadu seara apustusiti cad seara ostenite
DIN NĂUNTRU hivritili pleoapi. înfierbântatele pleoape,
ȘI DIN AFARĂ

STIHURI Amirâriľi, parádhisu Împărăţii, parádis

AROMÂNE cu sori şi cu luţeafiri cu sori şi cu luceferi
Adil’eri harei vecľi şi nali bucurii vechi şi noi
Respirări încapu, sta nicârtiti încap, stau neclintite
dupâ câpăchili a tali. după a tale pleoape.

Li-ncľidz, sinduchi ascumti Le-nchizi, lacre ascunse

di tini maşi dişcľisi de tine doar deschise
şi-haraua tut-a tauâ-i! şi bucuria-i toată a ta!
O, vluyisiti pleoapi! O, binecuvântate pleoape!

Maşi vreri şi doruri, gânâ, Doar vreri2 şi doruri, doldora,

nu-ncapu şi curâ şcľioapi, nu-ncap şi cură, şchioape
li pingu şi-li dirinâ- le-mping şi le sfâşie-
nvirinatili pleoapi... ntristatele pleoape!3

1. Literal: „capace de ochi” 2. „iubiri”

3. Literal: „înveninatele”

Venus Venus

Tini, Venus, Tu, Venus,

di Milo din Milo
di Cirene din Cirene
di Cnido din Cnido
di Malta din Malta
di iuţido! de oriunde!

Tini, plasâ chitroasâ Tu, plăsmuire pietroasă

a mintiľei agiunâ di muşuteaţâ a minţii flămânde de frumuseţe
ţi Omlu, Thiriulu u-ari adratâ! ce Omul, Atotputernicul a zămislit-o!1

Tini, theaminâ Tu, femelă

di frimitari faptâ din frământare născută!2
 13 Di ańi şi-di ańi De ani şi ani
DI NUNTRU di totâna dintotdeauna
ȘI-DI NAFOARÂ hii, Venus, dipriunâ eşt, Venus, într-una,
STIHURI maşi unâ... numai una...
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU 1. Literal: „omul, uriaşul a făcut-o” 2. Literal: „făcută”

ȘI DIN AFARĂ

STIHURI

AROMÂNE Cruţi maltezi Răscruci malteze

Adil’eri

Respirări Malta, cruţi di api Malta, răscruce de ape

cruţi di vimturi răscruce de vânturi
cruţi di ginti răscruce de ginte

Malta, vatrâ fârâ apâ Malta, vatră fără apă

vatrâ fârâ vimturi vatră fără vânturi
vatrâ fârâ ginti vatră fără ginte

Malta, locu blâstimatu Malta, loc blestemat

tu mesi di doauâ lumi între1 două lumi
ţi unâ lumi li disparti ce-o lume le desparte

Şi, cu tuti aesti, Şi, cu toate acestea,

Malta, locu vecľiu ti oamińi Malta, pământ vechi pentru oameni

ti creştinńi pentru creştini

di azâ de azi
di-aieri de ieri
di totâna dintotdeauna

toru niscriati a etiloru. urmă nescrisă a veacurilor.

1. Literal: „în mijlocul a două lumi”

Muzicâ tu amurdzitâ Muzică-n amurg

Ari unâ oarâ tu-amurdzitâ Există o oră în amurg

cându agrulu va canda s-greascâ, când agrul1 vrea parcă să grăiască,
ma nu scoati zboru. dar nu scoate (un) cuvânt.
 14 I, ca-şti? Sau, cine ştie?
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Vahi greaşti di ńiľi di ori Poate grăieşte de mii de ori
STIHURI ma nu putemu noi, muritori, dar nu putem noi, muritorii,
ARMÂNEȘTI/ s-lu-aduchimu să-l înţelegem
DIN NĂUNTRU si-ľi li turnămu să i le întoarcem2
ȘI DIN AFARĂ zboarâli... cuvintele...
STIHURI

AROMÂNE Câ eali Căci ele

Adil’eri zboarâli a agrului cuvintele agrului
Respirări suntu ca muzica: sunt ca muzica:
u-avdu mutu o aud mut
si-u tornu nu potu să o-ntorc nu pot
u-ncľidu tu mini-ńi o-nchid în mine-mi
şi-aclo armâni-ńi... şi-acolo rămâne-mi...

Tu oara di-amurdzitâ La ceasul amurgului

- aburu tricutu tu sitâ - - abur trecut prin sită -
pomlu-i ţearâ asteasâ pomu-i ceară3 stinsă
fântâna-i funi groasâ. fântâna-i funie groasă.

Si-alinâ boaţea di-agru Se-nalţă vocea agrului

Şi si-avdi maşi-n ţeru. şi se-aude doar în cer.

1. „Ogorul;” (agru <lat. agrum). 2. „Să-i răspundem.”

3. „Lumânare.”

Omega* Omega*

Mutrescu niminarea Privesc nemişcarea

doauâ dulbii limpidz două telescoape limpezi
pi yilia amurţâtâ a laclui: pe luciul amorţit al lacului:
easti unu Omega este un Omega
disfaptu desfăcut
dinâpoi la spate1
cu ciciuruşi chitrusiti cu picioruşe împietrite
muti mute
ca moarti... ca moarte...
Acaţâ „oaca-ca!” Începe „oac-oac-oac-ul”
concertulu di-tu baltâ concertul din baltă
 15 di-tu etâ etern
DI NUNTRU di cându alfa-i alfa de când alfa e alfa
ȘI-DI NAFOARÂ di cându broasca-i broascâ de când broasca e broască
STIHURI di cându broasca-i Omega. de când broasca-i Omega.
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU Oaspili-a meu di-tu lacu, Oaspele2 meu din lac
ȘI DIN AFARĂ oaca-ca, oaca-ca! oac-oac, oac-oac!
STIHURI Dulbiili va-ľi creapâ Telescoapele (stau) să-i crape
AROMÂNE tu-nyeari intrati în înviere intrate
Adil’eri di-aurlari umflati de urlat umflate
Respirări ti vreari şuţâti. de iubire ritmate.3

Oaspili-a meu Omega. Oaspele meu Omega.

Sta niminatu tu lacu Stă nemişcat în lac
şi-şi cľeamâ vruta. şi-şi cheamă iubita.

Easti oara a vreariľei. Este ora dragostei.4

*Ti omlu a meu. Noi şi Omega, tu budzâ di * Pentru soţul meu. Noi şi Omega, pe buză de
banâ, Măgura, 1987. viaţă, Măgura, 1987.

1. „Înapoi” 2. „Prietenul”

3. Literal: „de vrere sucite” 4. Literal: „îşi cheamă vruta. Este ora vrerii”
PRAGURI PRAGURI
 17 Praguri Praguri
DI NUNTRU
Ţi ghini eara Ce bine era
ȘI-DI NAFOARÂ
câ tendili di vârnâoarâ că tendele1 de odinioară
STIHURI
nu-avea praguri: nu aveau praguri:
ARMÂNEȘTI/
nu puteai s-ti-ncheadiţi nu puteai să te împiedici
DIN NĂUNTRU
nu ştiai cându eşti nuntru nu ştiai când eşti înăuntru
ȘI DIN AFARĂ
cându eşti nafoarâ... când eşti afară...
STIHURI

AROMÂNE
Caplu şi-mintea Capul şi mintea
Praguri
puteai s-li-alińi puteai să le înalţi
pânâ la ţeru. până la cer.
Ţiva nu ti-agudea. Nimic nu te lovea.
Eara... altuţiva! Era ... altceva!

Earai ca puľiľi azburâtori: Erai ca puii2 zburători:

maşi Dumnidză şi-niori. doar Dumnezeu şi nori.

Tora... praguri, Acum... praguri,

praguri soi di soi: praguri soi de soi:
di udadz de odăi,
di sali, di sâliţâ de săli, de săliţe,
di casi de case
di biseriţi de biserici
di stati de state
di minduiri... de gânduri...

Praguri. Praguri.
Praguri, praguri. Praguri, praguri.

1. „Corturi” păstoreşti, cu o deschidere largă în formă de triunghi 2. „Păsările”

Mardzini Margine

Marea are margine.

Amarea ari mardzini.
Plăcinta are margine.
Pita ari mardzini.
Rochia are margine
Fustanea ari mardzini
pădurea are margine
pâdurea ari mardzini
satul are margine...
hoara ari mardzini...

Zicem: bucata de la margine

Dzâţemu: cumata di la mardzini
casele de la margine
casili di la mardzini
 ...
18
omlu di la mardzini?
DI NUNTRU
ȘI-DI NAFOARÂ
A curi mardzini?
STIHURI
ARMÂNEȘTI/
A meauâ, a tauâ, a noastrâ...
DIN NĂUNTRU
ȘI DIN AFARĂ
Omlu ţi sta di mardzini
STIHURI
ńicu
AROMÂNE
caplu plicatu
Praguri
ocľi-n-padi
nibâgatu tu isapi
doi pâradz s-nu dai pi elu!
Câ aşi-i tu oamińi:
aţelu di-tu thesi greaşti
aţelu di-tu mesi avdi
aţelu di-tu mardzini adarâ...
Ghini ma, acaţâ di si-aproachi
omlu di la mardzini.
Tutu s-ma aproachi
di mini, di tini, di noi
pânâ si-nturtureadzâ,
pânâ u scoalâ cujaca!
U ľea disuprâ
omlu di la mardzini,
ľi si umplurâ dinţâľi di pâni!
Şi... ţi s-vedz?
Greaşti thesea
avdi mesea
nu-i mardzinea!...
Greaşti mardzinea
avdi thesea
adarâ mesea,
ea, totâna,
câtâ-n susu, câtâ-n-ghiosu!...
Lumea... nu-ari mardzini!
1. „Vorbeşte; porunceşte”
3. Literal: „o ia deasupra”
5. „cel din cap”
...
omul de la margine?
A cui margine?
A mea, a ta, a noastră...
Omul ce stă la margine
mic
capul plecat,
ochii în jos
nebăgat în seamă
doi bani să nu dai pe el!
Că aşa-i între oameni:
cel din cap grăieşte1
cel din mijloc aude
cel din margine face...
Bine dar, începe2 să se apropie
omul de la margine.
Tot se (mai) apropie
de mine, de tine, de noi,
până se-nfiripă,
până îşi saltă cojocul!
Şi-o ia în cap3
omul de la margine,
i s-au umplut dinţii de pâine!4
Şi... ce să vezi?
Grăieşte capul5
aude mijlocul,
nu-i marginea...!
Grăieşte marginea
aude capul
face mijlocul
el, totdeauna,
către-n sus, către-n jos!...
Lumea... nu are margine!6
2. Literal: „acaţă, prinde să...”
4. „e ghiftuit”
6. „Mare-i grădina lui Dumnezeu!”
 19 Giocu şuţâtu Joc invers1
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Unu chiro: Cândva:

STIHURI ficiuriţiľi si-agiuca copilaşii2 se jucau
ARMÂNEȘTI/ şi-nsârea şi săreau
DIN NĂUNTRU tiniriľi arâdea tinerii râdeau
ȘI DIN AFARĂ şi s-bâşa şi se sărutau
STIHURI (arşini mari, ascumtá!) (ruşine mare, pe ascuns!)
AROMÂNE măriľi trâdzea vârnâ oarâ corlu cei mari trăgeau câte o dată corul3
Praguri şi şidea di mutrea... şi şedeau de priveau...

Astâdz: Astăzi:
ficiuriţiľi nu si-agioacâ copilaşii nu se mai joacă
(câ nu au chiro) ([pentru] că n-au timp)
tiniriľi nu-arâdu tinerii nu râd
(câ nu-au chefi) ([pentru] că nu au chef4)
nu s-başi nu se sărută
(câ lâ-i fricâ) ([pentru] că le e frică)
şi-ma măriľi si-agioacâ şi cei mari se joacă
taman ca ficiuriţiľi întocmai5 ca copilaşii
cându si-agiuca... când se jucau...

1. Literal: „sucit” 2. Literal: „fecioraşii”

3. „Horă - în spirală - la aromâni” 4. „plăcere”

5. Literal: „taman”

Doru di banâ Dor de viaţă

Tuţ suntu buńi Toţi sunt buni

şi tuţ ńi-nsaru într-agiutoru şi toţi îmi sar în ajutor
cu dzâca cu zisa
cu mintea cu mintea1
cu fapta... cu fapta...

Ari şi-niscânţâ Sunt şi (unii)

ţi mi-agiutâ ta s-moru ce mă ajută ca să mor
plântândalui ahândosu împlântând adânc
pânâ la osu până la os
câţutlu cuţitul
ta si-ńi hibâ ma lişoru. ca să-mi fie mai uşor.
 20 Maşi câ mini nu lâ caftu agiutoru Numai că eu nu le cer (în) ajutor
DI NUNTRU ni dzâca nici zisa
ȘI-DI NAFOARÂ ni mintea nici mintea
STIHURI ni fapta nici fapta
ARMÂNEȘTI/ ni câţutlu nici cuţitul
DIN NĂUNTRU ta si-ńi hibâ ma lişoru ca să-mi fie mai uşor.
ȘI DIN AFARĂ

STIHURI Câ mini voi s-moru (Pentru) că eu vreau să mor

AROMÂNE singurâ singură
Praguri fârâ agiutoru. fără ajutor.

1. „Gândul”

Zvici Bice

Ari zvici şi zvici: Sunt bice şi bice:

ari ţi suntu subţâri
ca hirlu di iarbâ
i ca frândza di misuru
ţi taľi şi-dischicâ
faţa alb-aroşi ali Evâ...
sunt unele1 subţiri
ca firul de iarbă
sau ca frunza de porumb
ce taie şi despică
faţa alb-roşie a Evei...

Ari şi-ţi suntu di vini Sunt şi altele2 din vine

cu tehni-mplâtiti măiestru-mpletite
ţi taľi şi-dischicâ ce taie şi despică
şi sapâ şi-lu seamnâ şi sapă şi-l însemnează
loclu di trupu uminescu... pământul3 de trup omenesc...

Ari zvici şi zvici: Sunt bice şi bice:

câti unu hiru câte un fir
câti doauâ câte două
câti dzaţi câte zece
ţi taľi şi-dischicâ ce taie şi despică
ţi sapâ ce sapă
ţi ardu ce ard
ţi seamnâ... ce însemnează...

Ma vârnu di eali Dar nici unul din ele

nu taľi, nu dischicâ nu taie, nu despică
nu sapâ, nu ardi nu sapă, nu arde
nu seamnâ nu însemnează
 cumu taľi, cumu dischicâ cum taie, cum despică
21
cumu sapâ, cumu seamnâ cum sapă, cum însemnează
DI NUNTRU
cumu vatâmâ cum ucide
ȘI-DI NAFOARÂ

STIHURI
Zborlu. Cuvântul.
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU
1. Literal: „sunt ce (=care) sunt subţiri” 2. Literal: „sunt şi ce(=care) sunt din vine”
ȘI DIN AFARĂ 3. „Lasă semne; brăzdează”
STIHURI

AROMÂNE

Praguri Scarâ Scară

Fârâ alti zboarâ: Fără alte vorbe:

lumea-i unâ scarâ! lumea e o scară!

Altu alinâ Unul urcă

altu dipuni altul coboară

Câtrâ soari Către soare

cându-i vreari când e vrere1
Câtrâ chisâ... Către beznă...
cându-i scrisâ. când e scrisă.

Tradzi-n-sus Trage-n sus

pindzi-n-ghiosu împinge-n jos

Capiti sculati Capete sculate2

dzinucľi-aplicati genunchi îndoiţi

Unu ocľiu plândzi-lu Un ochi plânge - (el)

şi-alantu arâdi-lu şi-altul râde - (el)

Dimândâ liundariľi Poruncesc leii

şi caftâ dhicuńeariľi şi cerşesc cerşetorii

Niţi nu si-aleadzi Nici nu se-alege

niţi nu si-ndreazi nici nu se drege

Şi-ma s-hibâ di-azghearâ? Şi de-ar fi că zbiară?

...
Lumea-i unâ scarâ! Lumea e o scară!

1. „Iubire” 2. „Înălţate”
 22 Fricâ Frică
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Cându earamu ńicâ Când eram mică

STIHURI ńi-eara fricâ mi-era frică
ARMÂNEȘTI/ di bubuliţi de buburuze
DIN NĂUNTRU di şoariţi de şoareci
ȘI DIN AFARĂ di puriţi de purici
STIHURI di yerńi de viermi
AROMÂNE di orńi de balauri
Praguri ... ...

di-aţelu c-un-cioru! de cel cu un picior!1

Di iţi s-minâ, De orice mişcă,

câ ari i câ nu ari (fie) că are, (fie) că nu are
cicioari... picioare...

Ghini ma tora Bine dar acum

ńi-u fricâ mi-e frică
di yenlu ţi ari de fiinţa care are
maşi doauâ cicioari! numai două picioare!

1. „Dracul”

Bârni Brâie1

Hii dzuua ţi creaşti Eşti ziua ce creşte

Mini-aţea ţi scadi Eu cea care scade

Ocľiu-ţ luńineadzâ Ochiu-ţi luminează

A meu agiuneadzâ Al meu ajunează2

Dorlu-ţ tutu-algheaşti Doru-ţi tot albeşte

A meu si-aludzaşti Al meu lâncezeşte

Soarili... ţ-arâsari Soarele-ţi ... răsare

A meu... tu-ascâpitari. Al meu ... la scăpătare.3

1. „Generaţii” 2. „Flămânzeşte”

3. „Asfinţit”
 23 Ghini viniși! Bine-ai venit!
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ S-easti câ viniși singurâ, Dacă ai venit singură,

STIHURI ghini viniși, cripare! bine-ai venit, supărare!
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU S-easti câ-ńi yińi și-cu altâ, Dacă-mi vii și cu alta,
ȘI DIN AFARĂ pulbiri fă-ti, cripare! pulbere fă-te, supărare!
STIHURI

AROMÂNE Tu munțâ seți s-ti duți, În munți seci1 să te duci,

Praguri nu voi s-ti-aprochiu, cripare! nu te primesc,2 supărare!

1. „Pustii.” 2. Literal: „nu vreau să te apropii (eu) / să te aduc în casa mea.”

IN IN
MEMORIAM MEMORIAM
„Morții lipsesc de la o vreme dintre noi”
Toma Caragiu,
Poeme și alte confesiuni
 25 Cupacilu* Stejarul*
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Di la pachi strâpachi si ştie De la moşi-strămoşi se ştie

STIHURI câ di hiľiľi pâduri că dintre fiii pădurii
ARMÂNEȘTI/ cupacilu di-mprostu cadi stejaru1-n picioare cade
DIN NĂUNTRU tuţ alanţâ putrigami ceilalţi tot putregaiuri,
ȘI DIN AFARĂ yerńi şi-bubuliţi ľi-aroadi. viermi şi gărgăuni îi roade!
STIHURI

AROMÂNE Elu, cupacilu, -ndreptu ţearâ El, stejarul, drept ca ceara,2

In Memoriam luńinâ ţi umpli loclu lumină ce umple locul
di simiţâ sârmâńeatâ din sămânţă sărmăneată3
şi-sândzi dinischeatu simnatâ şi de sânge dinischeat4 semănată
şi-cu apa-lu Bucuval-udatâ... şi cu apa lui Bucuvală udată...

Şi-boaţea-ľi... ţi-avyilii si-adunarâ Şi vocea-i... ce viori se adunară

frândzâli di cristalu si-ľi li minâ?
Când... chicuti di cas’ di vâru ştiuti,
când... neauâ ţi si-tucheaşti
şi ciuciurâ ti vruti,
când... fuldziri, câmbăńi ţi-alinâ analtu-n
ţeruri
ihadz si-ţ mutâ perlu...
Cumu, Doamne, -ľi deadişi tuti?
frunzele de cristal să i le mişte?
Când... picături de casă de nimeni ştiute,
când... nea ce se topeşte
şi susură pentru vrute5
când... fulgere, (şi) clopote ce urcă-nalt în
ceruri
isonuri să-ţi mute părul...
Cum, Doamne-i dăduşi toate?

Şi-ţi vreari şi-ţi harauâ Şi ce iubire şi ce bucurie

a lumiľei aduţi lumii (întregi) aduce
şi-când soarili da di dzeanâ şi când soarele dă de geană
şi-cându aumbra cadi... şi când (ea) umbra cade...
Iholu a cupacilui Isonul stejarului
di naparti-arâsunâ, de departe răsună,
si-hârseaşti lumea i plândzi, se bucură lumea sau plânge,
i câ-i sirinu, furtunâ, că e senin, furtună,
di boaţea a cupacilui de vocea stejarului
tutu suflitu s-discurmâ... tot sufletul se discurmă…6

Câdzu cupacilu... –ndreptu Căzu stejarul... drept

loclu s-mutâ s-lu surpâ, pământul se mişcă să-l surpe,
ma boaţea-ľi di aleptu dar vocea-i de ales
tu etâ nu-ľi si-astupâ! în veci nu i se-astupă!
Simiţa-ľi sârmâńeatâ Sămânţa-i sărmăneată
cu-a Deniscului ńeatâ cu a Deniscului viaţă7
cu-alu Bucuvalâ apâ - cu-a lui Bucuvală apă -
 26 fântânâ - adâpatâ fântână - adăpată
DI NUNTRU va s-da lumăchi, lilici şi-arâdâţińi tutu nali va da crengi, flori şi rădăcini tot nouă
ȘI-DI NAFOARÂ alţâ cupaci va s-creascâ. alţi stejari au să crească.
STIHURI

ARMÂNEȘTI/ Torlu-alâstu-n cali-ľi Urma lăsată-n cale-i

DIN NĂUNTRU vârnoar-nu va s-tucheascâ! nicicând n-o să se topească!
ȘI DIN AFARĂ

STIHURI * Ti fratili a meu, actorlu Toma Caragiu, faptu * Fratelui meu, actorul Toma Caragiu, născut la
AROMÂNE Hrupişti tu Eladhâ, tu 21 di avgustu 1925, Hrupişti, în Grecia, la 21 august 1925, trecut
In Memoriam tricutu tu bana alantâ Bucureşti, tu 4 di marţu în cealaltă viaţă la Bucureşti, la 4 martie 1977,
1977, cându s-cutrimbură loclu... când s-a cutremurat pământul...

1. În aromână, „copac” este pomu sau arburi. 2. „Lumânare”

3.- 4. „Din Samarina/ Deniscu,” localităţi aromâneşti. 5. „Iubite”

6. „se odihneşte; se linişteşte” 7. Literal: „tinereţe”

Disicatlu Despicatul1

Cupacilu câdzutlu Stejarul căzutul

lemnulu streslu lemnul strânsul2

Cupacilu tâľeatlu Stejarul tăiatul

uscatulu disicatlu uscatul despicatul

Cupacilu apreslu Stejarul aprinsul

ugeaclu încâldzâtlu hogeagul încălzitul

Cupacilu arsulu Stejarul arsul

vimtulu curatlu vântul3 curatul

Cupacilu-nâlţatlu Stejarul înălţatul

suflitlu ayisitlu... sufletul sfinţitul...

1. „Cel despicat” 2. „Tare; lemnul cel tare”

3. „Aerul”

Toma-Apostalu Toma-Apostolul

Ficioru earai Fecior erai

cându soarili lu-alâgai când soarele-l alergai
 Ficioru nâ fuşi Fecior ne-ai fost
27
când luna u chiruşi când luna ţi-ai pierdut
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ
Maşi ocľi earai Doar ochi erai
STIHURI
di tuti ti ńirai de toate te mirai
ARMÂNEȘTI/
cu eľi mări discľişi cu ei mari deschişi
DIN NĂUNTRU
nâpoi nu ti mutrişi. napoi nu te-ai uitat.
ȘI DIN AFARĂ

STIHURI
Apostalu earai Apostol erai
AROMÂNE
ti omu când ti dâdeai pentru om când te dădeai1
In Memoriam

Şi vruşi di ti-ascumseşi Şi-ai vrut de te-ai ascuns

... ...
Iu si-eşti, tutu va s-greşti! Oriunde vei fi, tot vei grăi!

1. „Când te dăruiai/ te străduiai”

Iu-i guşa mea di lelicu?!* Unde-i guşa mea de cocor?!*

Tinireaţa – guşa di lelicu Tinereţea – guşa1 de cocor

Muşuteaţa – guşa di lelicu Frumuseţea – guşa de cocor
Giuneaţa – guşa di lelicu Juneţea2 - guşa de cocor
Pirifańea – guşa di lelicu Mândreţea – guşa de cocor

Analtâ, ţearâ Înaltă, ceară3

Albâ, fidanâ... Albă, diafană…4

Iu-i guşa mea di lelicu? Unde-i guşa mea de cocor?

Creaşti fumeaľea, guşa s-curmâ. Cresc copiii, guşa oboseşte

Treaţi ńeata, guşa frândzi. Trece tinereţea, guşa descreşte
Cheari nicuchirlu, guşa si zgrumâ. Piere bărbatu-i, guşa se sugrumă.
Când cheari hiľilu... guşa-i fâr-di boaţi... Când piere fiul... guşa-i fără voce...

Iu-i guşa mea di lelicu?! Unde-i guşa mea de cocor?

* Mama, „lelicu” a meu, nu-i, ma zboarâli aesti a * Mama, „cocorul” meu, nu mai este, dar aceste
ľei eara, tu auşaticu: „Oi-i, featili-a meali, iu-i cuvinte ale ei sunt, (spuse) la bătrâneţe: „Vai,
guşa mea di lelicu?” fetele mele, unde-i guşa mea de cocor?”

1. „Gâtul” 2. „Vigoarea”
3. „Lumânare”
4. Literal: „vlăstar tânăr”
 28 Orchestra a munţâloru*
DI NUNTRU
ȘI-DI NAFOARÂ Trecu muntili, di vali
STIHURI Armâńiľi cu cupiili.
ARMÂNEȘTI/ Îi soari şi-primâvearâ
DIN NĂUNTRU şi fugu di-tu a loru hoarâ.
ȘI DIN AFARĂ
STIHURI Ti locu cu iarb-analtâ
AROMÂNE Armânlu tutu si-alumtâ
In Memoriam câvallu leanişu cântâ
ca la nâ-mâşatâ numtâ...
În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu-
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali.
De-apoia bagâ noatińi
cu chipuri yâryârici
şi oi cu chipuri groasi
ţi ţânu isonlu-nghioasi.
Țiva nu-i cumu voru oili
tutu easti cumu va omlu,
cumu ştie picurarlu
ţi da cu cârlibana
ca dirijorlu tonlu!
Şi arâsunâ valea
di undili di cloputu,
orchestra imn-ayalea
când treaţi pi la şoputu.
Îi simfonie, fugă,
îi requiem di banâ?
Îi boaţi di nimaľi
şi-a Armâńiloru pirifańi!
Orchestra munţilor*
Trec muntele, de vale
armânii cu (ale lor) turme.
Soare-i şi primăvară
şi fug din a lor hoară.1
Pentru loc cu iarbă-naltă
armânul tot se luptă
cavalul leneş cântă
ca la o-muşată nuntă...
În cale,2 orânduite
merg oile potrivite!
Că moşul din vechime
ştie cum se cuvine:3
înainte e măgarul -
încărcat îi e samarul,
turma de oi o duce
la locul de la cruce;
înapoia lui berbecii
(ce-s) mândri ca toţi aţii4
cu clopote grele
ce sună ca mărgele.
Şi ápoi pun ei noateni
cu zurgălăii veseli
şi oi cu tălăngi groase
ce ţin isonuri joase.
Nimic nu-i cum vor oile,
totul e cum vrea omul,
cum ştie păcurarul,
ce dă cu cârlibana5
ca dirijorul tonul!
Şi răsună valea
de undele de clopot.
Orchestra umbl-agale
când trece pe la şipot.
E simfonie, fugă
e requiem de viaţă?
E voce de nămaie
şi-a armânilor mândrie!
 29 Na, treaţi pi cârari Ia, trece pe cărare
DI NUNTRU şi-cu boaţea tutâ vreari şi cu vocea-i toată vrere6
ȘI-DI NAFOARÂ unu Elinu capidanu un căpitan elen
STIHURI muşatu ca vâr-aslanu frumos ca vreun leu
ARMÂNEȘTI/ tu strańi hrisusiti cu straie aurite
DIN NĂUNTRU di-aşcheri, tińisiti, de oaste, preacinstite,
ȘI DIN AFARĂ ţi dzâţi cu ńirari ce zice cu-admirare
STIHURI di iu şi-nidzea-n-câlari: cum mergea el călare:
AROMÂNE „Ti levendhyea, i Vlahes!” „Ti levendhyea, i Vlahes!”
In Memoriam Livendzâ suntu Vlahiľi! Ce falnici sunt ei vlahii!

Şi-orchestra di pi vali Şi-orchestra de pe vale

ţi curâ-n-ghiosu la vali ce cură-ncet la vale
cu câńiľi di-avârliga cu câinii di-avârliga7
diparti-i ... linga... linga!... departe-i ... linga... linga...

* Lucru ţi si-ari faptâ, isturisitu di tatâ-ńiu, Nico * Lucru real, istorisit de tatăl meu, Nico Caragiu.
Caragiu. A lui ľi-u-ncli’inu aestâ simfonie. Lui îi închin această simfonie.

1. „Şi pleacă din al lor sat” 2. „Pe drum”

3. Literal: „căci bunicul de când lumea îl ştie acest obicei” 4. Arom. binecu, atu, „cal de călărie”

5. „Ciomagul cu capul încârligat şi sculptat al păcurarului 6. „Iubire,” „drag.”

aromân” 7. „împrejur.”

Unu Omu* Un Om*

Eara faptu Doľeani Se născuse la Doleani

faptu ti dureari Se născuse pentru durere
faptu cu duhu Se născuse cu duh
cu doru di dadâ cu dor de mamă
di frati de frate
di curunâ de cunună1
di şoputu de şipot
di câvalu de caval
di-ańiurizmâ di oaie de miros de oaie
di meru de măr

cu doru di carti cu dor de carte

di-ndriptati de dreptate
di-Armânu de Armân
 30 Eara faptu Doľeani. Se născuse la Doleani...
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Ma Dar

STIHURI ma ninti di tuti mai înainte de toate
ARMÂNEȘTI/ eara faptu Domnu... se născuse Domn...
DIN NĂUNTRU

ȘI DIN AFARĂ * Ti George Zima. * Pentru George Zima.

STIHURI

AROMÂNE 1. „Cununie; căsnicie.”

In Memoriam

Căprili di Santorin* Caprele din Santorin*

Alavdâ-li, Cola, alavdâ-li Laudă-le, Cola, laudă-le

căprili di Santorin caprele din Santorin1
Alinâ-ti, Cola, alinâ-ti Urcă-te, Cola, urcă-te
la căprili di Santorin la caprele din Santorin
Analţâ-ti, Cola, analţâ-ti Înalţă-te, Cola, înalţă-te
cu căprili di Santorin cu caprele din Santorin
Aveagľi-li, Cola, aveagľi-li Veghează-le, Cola, veghează-le
căprili di Santorin caprele din Santorin
Alagâ-li, Cola, alagâ-li Aleargă-le, Cola, aleargă-le
căprili di Santorin caprele din Santorin
Agiundzi-li, Cola, agiundzi-li Ajunge-le, Cola, ajunge-le
căprili di Santorin caprele din Santorin
Adapâ-li, Cola, adapâ-li Adapă-le, Cola, adapă-le
căprili di Santorin caprele din Santorin
Adu-li, Cola, adu-li Adu-le, Cola, adu-le
căprili di Santorin caprele din Santorin
Xirulivad’ adu-li La Xirolivad’adu-le
căprili di Santorin. caprele din Santorin...

* Ti Cola Ceara * Pentru Cola Ceara

1. Santorin (gr. Therra), di-tu Eladhâ, locu avdzâtu ti picturili di 1. Santorin (gr. Therra), din Grecia, loc celebru pentru fresce-

pi muriľi di piştirei. Unâ di eali ari numa „Căprili di Santorin” le sale rupestre. Una dintre ele este cunoscută sub numele de

„Antilopele de la Santorin.”
 NATLU NATUL
Stihuri cu harizmâ veacľi Stihuri cu charismă veche
 32 Cheatra treaţi, apili armânu
DI NUNTRU
ȘI-DI NAFOARÂ Auşiľi spunu câ apa treaţi
STIHURI Şi spunu câ chetrili armânu;
ARMÂNEȘTI/ Ma gioclu altâsoi s-faţi
DIN NĂUNTRU Pi cuua a loclui iu bânămu:
ȘI DIN AFARĂ
STIHURI Câ cheatra, câtu streasâ s-hibâ,
AROMÂNE Ea s-maţinâ şi s-treaţi, stânda,
Natlu / Natul Ma pisti lunga-ľi mâţinari
Maşi apili armânu, curânda.*
Aşi şi-Armâńiľi, curâ, curâ
cumu dzâţi zborlu di-unâoarâ:
„nu cheari-Armânlu,” nu, nâsu curâ
şi maţinâ tu calea-ľi yioarâ...
Cheari pâdurea, când furtuna
fumeaľea-ľi surpâ primâveara?
Cheari elu, puľiu, -ngľiţatu di neauâ,
cându-acupirimintu nu-ari?
Lilicili di-tu pădz şi dzenuri
uscati toamna, cheru primâveara?
Nu cheru, nu cheari Natlu,
nu cheari Armânlu, nu, nu cheari!
Câtu zboru curatu va si-arâsunâ
tu casi armâneşti, latini:
„Mi scolu, mi lau, mâcu pâni albâ, bunâ,
ńi-amu trei ficiori, simiţa s-ńi-u priadunâ
si-u creascâ ş-tutu aşi s-ma spunâ:”
„Yinu-ńi, lea vrută, ocľi di cârbuni,
yinu-ńi muşată, -n braţâli-ńi mult gioani,
s-ţâ başu, lea vrută, gura-ţ di tâciuni!”...
* Optuli versuri din capu suntu turnati di mini
tu grailu a nostru după poezia „Pe glob,” di
Mihai Codreau (1876-1957).
1. Literal : „câmpii.”
Piatra trece, apele rămân
Bătrînii spun că apa trece
Şi spun că pietrele rămân;
Dar jocul altfel se petrece
Pe scoarţa globului bătrân:
Că piatra, cât ar fi de tare,
Se macină şi trece, stând,
Iar peste trista-i măcinare
Doar apele rămân, curgând.*
Aşa şi-armânii, cură, cură
cum zice vorba de-odinioară:
„nu piere-armânul,” nu, el cură
şi macină în calea-i chiară...
Piere pădurea când furtuna
copiii-i surpă primăvara?
Piere el pui, îngheţat de nea,
când acoperământ nu are?
[şi] florile din văi1 şi dealuri
uscate toamna, pier primăvara?
Nu pier, nu piere Natul,
nu piere-armânul, nu, nu piere!
Cât vorbă curată are să răsune
în case armâneşti, latine:
„Mă scol, mă lau, mânc pâine albă, bună,
mi-am trei feciori, sămânţa să mi-o adune,
s-o crească şi tot aşa să spună:”
„Vino-mi tu, vrută,2 [cu] ochii de cărbune,
vino-mi, frumoaso, în braţele-mi mult june,3
să-ţi sărut, vrută, gura-ţi de tăciune!...”
* Aceste opt versuri sunt din Mihai Codreanu
(1876-1957), poezia „Pe glob.”
2. „Iubito!”
3. „Viteze.”
 33 Câtu limba armâneascâ aşi va si-arâsunâ
DI NUNTRU nu cheari - Armânlu! Nu!
ȘI-DI NAFOARÂ Câ Natlu şi-Limba-su Unâ!
STIHURI
ARMÂNEȘTI/
DIN NĂUNTRU Imnu ti mumili armâni
ȘI DIN AFARĂ
STIHURI Vrearea-lâ... pânâ tu moarti.
AROMÂNE Nu-ari altâ tu-altâ parti.
Natlu / Natul
Ficiuriţiľi ma nâinti,
Tuti-alanti ma nâ parti.
Dzuuâ-noapti tutu-aveagľi,
maşi la eľi lâ suntu ocľiľi:
„Canda i hivritu ficiorlu?”
„Ti ţi u lo iara ponlu?”
„Nacâ-u doari vârnu dinti?”
„S-nu-ľi işi vârnu cârinti?”
S-hibâ mae, s-hibâ mumâ,
- nu-ari s-facâ aestâ numâ -
ţea ma buna cumâticâ
va ľi-u da ali fiticâ.
Ti ea... ţiva mărdzińi, oasi
di-a ficioriloru ţi l-armasi.
Vârnu nelu? Vârnâ flurie?
„Em! io, tora, nu-s ti mini,
va li dau a featiloru
câ easti chirolu-a loru!”
Vârnâ yunâ? Vârnâ ţipâ?
Vârnâ fustani di sirmâ?
„Ţi li voi, tu ańiľi-a mei?”
Şi-nâsâ... periľi... ninga lăi!
Dadi-armâni, ahâtu duruti:
câ-ľi dzâcu Gheafâ i Custandâ,
Athina, Sufie, Niche,
câ-ľi dzâcu a vârnei Dumnicâ
i Caľiopâ i Fluricâ,
Mahâ, Mie i Lucreţâ,
Cât limba armânească aşa o să răsune
nu piere-armânul! Nu!
Că Nat şi Limbă-s Una!
Imn pentru mamele aromâne
Vrerea1 lor... până la moarte.
Nu-i atare-n altă parte.
Copilaşii mai-nainte,
Toate alte2 la o parte.
Ziuă-noapte tot de veghe,
numai pe ei le sunt ochii:
„Parcă-i fierbinte feciorul?”
„De ce o luă iarăşi dorul?”3
„N-o durea-o vreun dinte?”
„Îi iese vreun cărinte?”4
De-i bunică, de e mamă
- nu-are a face ăst nume -
cea mai bună bucăţică
are s-o dea la fetică.
Pentru ea... doar margini, oase,
de-ale pruncilor rămase.
Vreun inel ? Vreo florie?5
„Eh, acuma, nu-s de mine,
o să le dau fetelor,
că [acum] e vremea lor!”
Vreo blană? Vreun batic?
Vreo rochie de mătase?
„Ce le vreau,6 la anii mei?!”
Şi ea... păru-i încă lai!7
Mame armâne, atât durute:8
că-i zic Gheafă sau Custandă,
Athina, Sufie, Niche,
că-i zic uneia Dumnică,
sau Caliopă sau Flurică,
Mahă, Mie sau Lucreţă,
 34 Marie i Lenâ, Pepâ,
DI NUNTRU Cumu si-ľi dzâcâ, Mumâ-i, veacľi!
ȘI-DI NAFOARÂ Şi tu lumi... nu-ari preacľi.
STIHURI
ARMÂNEȘTI/ 1. „Iubirea.”
DIN NĂUNTRU 3. „Durerea.”
ȘI DIN AFARĂ 5. „florin de aur.”
STIHURI 7. „Negru.”
AROMÂNE
Natlu / Natul
Apa yie
Hiru ţi curâ anarg-anarga
di sum-dzeanâ, di sum-munti
dulţi s-başi alaga-alaga
cu-alt hiruşu, ma cu vârtuti...
Şi di-adunu avrap-avrapa
cu arâulu di na-stânga
si stricoarâ alâgânda
tu ma marili di na-ndreapta.
Oh, arâu umflatu, pirifanu,
ţi porţâ pi a tali undi
- mutrea di nu li fă afanu! –
doruri di mumi duruti!
Treţi-u Amarea aţea Laia
şi la Maramara si-agiundzâ,
treţi-lu şi-Gibraltarlu-ayońea
nizgrumatu-ntregu s-pitrundzâ,
tu-Atlanticu, Ocheanólu,
înclo di-Amarea aţea Marea
- iu şi-dusi zborlu şi-Hristolu -
şi-du tu „Lumea aţea Noaua”
- oh, Columbe, blâstimate,
iu-ţ-si dusi mintea, frate?! -
du-u chicuta ca steaua
lacrima di dadâ plâmtâ
vrearea-ľi s-nu s-ducâ chirutâ...
Marie sau Lenă, Pepă,
Cum i-o zice, Mamă-i, veche !
Şi în lume... nu-i pereche !
2. Literal: „celelalte.”
4. „(dinte) canin.”
6. „Ce-mi trebuie ?”
8. „Iubitoare.”
Apa vie
Fir ce cură alene-alene
de sub geană, de sub munte
dulce se sărută fuga
cu-alt firuş, mai cu vârtute...
Şi-mpreună, iute-iute
cu cel râu din partea stângă
se strecoară alergânda
în mai marele la dreapta!
Oh, tu râu umflat [şi] mândru
ce porţi pe-ale tale unde
- vezi nu face nevăzute! -
doruri de mume durute!1
Treci-o Marea ceea Neagra
şi la Marmara s-ajungi,
treci şi Gibraltaru-n grabă
nesugrumat, întreg [să] pătrunzi
în Atlantic, Oceanul,
dincolo de Marea cea Mare
- unde-şi duse vorba şi Hristosul -
şi du-n „Lumea ceea Noua”
- oh, Columbe, blestemate,
un-ţi se duse mintea, frate?! -
du-l picuşul cel ca steaua,
lacrima de mamă plânsă,
vrerea-i nu fie pierdută...2
 35 Câ hiruşlu di-apâ yie Căci firuşul de-apă vie,
DI NUNTRU ţi yini tâşi di sum-dzeanâ ce vine chiar de sub geană
ȘI-DI NAFOARÂ maşi aestu-i, altu nu-ari, doar acesta-i, altul nu e,
STIHURI câ sică tu-arâdâţinâ. c-a secat la rădăcină.
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU 1. „Iubitoare; care suferă.” 2. „Dragostea-i să nu se ducă pierdută.”

ȘI DIN AFARĂ

STIHURI

AROMÂNE Si-ncurunâ zboarâli Se cunună cuvintele

Natlu / Natul

Ţi ciudie ! Ce minune!1
Dzâţi ţerlu ari lună Zici: cerul are lună
şi... easti poezie ! şi... este poezie!
şi harea easti-mplinâ! şi harul e deplin!

Dzâţi ciello, Himmel, sky Zici: ciello, Himmel, sky

şi suflitlu-a Armânlui şi sufletul armânului
ca cheatra sta, si-lu dai ca piatra stă, să-l dai
di ńilâ a vârnui! de milă vreunui!

Ca ţiva leamni-uscati Ca nişte lemne-uscate

câ dipu ţiva nu-şi minâ: că chiar nimic nu-şi mişcă:
ni frândza nu-ľi ma bati, nici frunza nu-i mai bate,
ni arpitli şi-alinâ... nici aripile-şi ridică...

Dzâţi soari-i, ţi luńinâ! Zici: soare-i, ce lumină!

şi-arâu ţi curâ yioarâ, râuri ce cură chiare,2
Dzâţi boaţi di câmbanâ zici sunete de clopot3
şi s-deapirâ tuţ tr-oarâ! şi-s flacără toţi iară!4

Ţi ciudie ! Ce minune!
Cându-ncurunâ zboarâ Când cunună cuvinte
tu grailu-a lui, di-acasâ, în graiul lui de-acasă,
di pachi-strâpachi, di-tu hoarâ, din moşi-strămoşi, din hoară,5
ţi altoru lâ-lu alasâ, ce altora li-l lasă,
a Armânlui-ľi crescu peani armânlui îi cresc pene6
di-ahâtâ pirifańi... de atâta mândrie...

1. Cf. drom. ciudă, ciudăţenie, ciudat. 2. „Limpezi.”

3. Literal: „voce (de clopot de biserică).” 4. Literal : „şi se-nfioară toţi, dintr-o dată.”

5. „Sat.” 6. „Aripi.”
 36 Câ numta... numtâ easti -
DI NUNTRU că-su oamińi, puľi, giuneapińi -
ȘI-DI NAFOARÂ ma numta-nâ di zboarâ
STIHURI nu-ari-altâ tu mileti-ńi!
ARMÂNEȘTI/
DIN NĂUNTRU
ȘI DIN AFARĂ
STIHURI
AROMÂNE Merlu şi ńedzlu a Loclui
Natlu / Natul
Analtu, ningâ ţeru
u feaţi poezia
Armânlu, picurarlu.
Aclo lâ dzâsi „puľi”
la tuţ azburâtoriľi
- câ-su ńiţ, câ suntu mări -
sunt-fraţ, eľi, cu nioriľi!
Şi când dipusi-n-padi,
casâ ş-fumeaľi s-facâ,
poetlu, picurarlu,
tu elu cu harlu a Domnului
vidzânda ţi mâreaţâ,
lâ dzâsi cu muşuteaţâ:
merlu şi ńedzlu a loclui...
Luna şi Meslu
Luna tutu si-ndreadzi
loclu s-luńineadzâ.
Luna tutu s-şuţâ
loclu... dipu nu s-mutâ.
Noaptea i ca dzuua
si-lu vedz aclu-n-padi
ti doari miduua
s-vrei si-ľi dai di coadâ!
Căci nunta... nuntă este -
că-s oameni, pui,7 junepeni -
dar nunta-ne de cuvinte
nu-i alta pentru neamu-mi!
6. „Păsărele.”
Mărul şi miezul Pământului1
Sus, lângă cer,
făcut-a poezia
armânul, păcurarul.
Acolo le-a zis „pui”
la toţi zburătorii
- că-s mici, ca sunt [ei] mari -
sunt fraţi, ei, cu norii!
Şi când coborî-n câmpie,
casă să-şi facă, familie,
poetul, păcurarul,
în el cu harul Domnului
văzând ce măreţie,
le-a zis cu frumuseţe:
mărul şi miezul locului...
1. „Morcovul” şi „cartoful,” respectiv „mărul „miezul” pământului.
Luna şi „Mes”-ul
Luna tot se pregăteşte1
pământul să-l lumineze.
Luna se tot suceşte
pământul... nu se sinchiseşte!2
Noaptea e ca ziua
să vezi pe jos acul
te doare creierul
să vrei să-i dai de coadă!
 Câ-i mistiryiu mari Că e mister mare
37
maşi Dumnidză ştie şi numai Dumnezeu ştie
DI NUNTRU
cumu di easti-ahtari: cum e de-i atare:
ȘI-DI NAFOARÂ
cându-mplinâ, yie, când [e] plină, vie
STIHURI
cându... dip câtrani?! când... de tot catran!
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU
Şi di-apoia: Armânlu Şi apoi: armânul
ȘI DIN AFARĂ
meslu şi-lu-ari ahoryea, „mes”-ul şi-l are altul,3
STIHURI
cându s-şuţâ loclu când se suceşte pământul
AROMÂNE
di da lunâ noauâ de dă lună nouă
Natlu / Natul
nâsâ easti unâ, meslu easti altâ! ea [luna] este una,
,,mes”-ul este alta!
Aşi vru latina
limba strauşeascâ: Aşa a vrut latina
meslu s-şi-aibâ numa, limba strămoşească:
luna si-ľi luţeascâ! „mes”-ul să-şi aibă numele,
luna să-i lucească!

1. Literal : „se drege.” 2. Literal: „de loc nu se mută (din loc).”

3. „Pentru «lună (de zile)» aromânul are un cuvânt sepa­rat” (< lat.
mensis; cf. fr. mois, it. mese etc.).

Patru yisi cu ocľi-ncľiş Patru vise cu ochii închişi

I Yisu di primâveara I Vis de primăvară

Ficioriľi: Feciorii:
Cându da iarba, Când dă iarba,
lâ creaşti barba. le creşte barba.
Cându da frândza, Când dă frunza
lâ creap-arândza. le crapă rânza.
Cându yinu ploili, Când vin ploile
alagâ oili. aleargă oile.
Cându străfuldzirâ, Când străfulgeră,
moartea u spindzurâ. moartea o spânzură...

Featili: Fetele:
Cându yinu Fluriili Când vin Floriile,
şi-bagâ fluriili. îşi pun salbele.1
Când yini Paştili, Când vine Paștele
si scoalâ moaşili se scoală bătrânele2
di-şi ducu nipoatili de-şi duc nepoatele
si-şi spunâ ńeatili! să-și arate tinereţile!
 38 Scotu di-tu hârari Scot din sacii mari
DI NUNTRU ti Viniri-Mari, în Vinerea Mare,
ȘI-DI NAFOARÂ strańi muşati straie frumoase
STIHURI cu mâńili câlcati... cu mâinile călcate...
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU Giońiľi s-li veadâ Junii să le vadă,

ȘI DIN AFARĂ featili si-aleagâ. fetele să le aleagă.
STIHURI

AROMÂNE 1. Literal: „florini de aur;” „salbe de aur.” 2. Literal: „o pornesc babele.”

Natlu / Natul

II Yisu di veara II Vis de vară

Cându yini mailu Când vine maiul

s-hârseaşti-Armânlu. se bucură armânul.
Iasi tu padi Iese-n poiană1
la iarbâ veardi. la iarbă verde.
Fumeaľea-ľi tutâ Familia-i toată
di-tu hori s-mutâ. din sate se mută.2
Circhelu-ndreptu, Țestul pregătit,
caşlu-aleptu caşul ales
pita i teasâ plăcinta-i întinsă
coaptâ ti measâ coaptă pentru masă
guva tu mesi gaura la mijloc3
- paplu tu thesi – - bunicul în frunte -
dada u taľi mama o taie
yiuri astaľi dungi întretaie
cathi unu partea fiecare partea
şi-u ľea na nâ parti şi-o ia la o parte
yinlu ti oaspiţ vinul pentru oaspeţi
pociulu i proaspitu urciorul e proaspăt
bunu pi câroari bun pe căroare4
câ-i şi-elu di la soari... că-i şi el de la soare.

Ş-boaţea si-alinâ Şi vocea se-anină

tâşi Samarinâ... până-n Samarină...

1. Literal : „padină.” 2. „Se ridică; pleacă.”

3. Obicei aromânesc de a însemna centrul plăcintei cu vârful 4. „Căldură mare” (< lat. calor, caloris).

degetului mare: din acest punct se începe tăierea ei în raze.

 39 III Yisu di toamna III Vis de toamnă
DI NUNTRU

ȘI-DI NAFOARÂ Ti Stâ-Mârie La Stă-Mărie

STIHURI tu Cimârie în Cimărie1
ARMÂNEȘTI/ s-toarnâ Armânlu se-ntoarce armânul
DIN NĂUNTRU si-ndreagâ arniulu! să-şi facă iernatul!
ȘI DIN AFARĂ

STIHURI Ti yizmâciunu La cules de vii

AROMÂNE nu ari vârnu nu are nici unul
Natlu / Natul butea nimplinâ. butia neplină.
Taralili gânâ Putinile doldora
caşlu si-lu ţânâ. caşul să-l ţină.
Pociu ahândosu Pociul2 pântecos3
ti laptili grosu pentru laptele gros
niheam dulţi-acru puţin dulce-acru
cum-l-va fumiľiclu. cum îl vor copilaşii.4
Peturili-su teasi Păturile5-s întinse
lânurili-su toarsi lânurile-s toarse
pâstrâmadz tu vimtu pastramele-n vânt
câvyearlu sprilimtu icrele lucioase
hiţi-mbâirati smochine-mbăirate6
meari uscati mere uscate
nuţli adunati nucile-adunate
câstâńili coapti castanele coapte
fârina-n sinduchi... făina în ladă...

Iarna? Si-si-aproachi! Iarna? Să se-apropie!

As-yinâ Andreulu, Să vină Andreul,7
i-ndreptu Armânlu! e gata armânul!

1. Ceameria, câmpie în Albania. 2. „Oală de lut” (< lat. potium; cf. fr. pot).

3. Literal: „adânc(os).” 4. „Familia cea mică; copiii.”

5. „Ioscale pentru iarnă.” 6. „Înşirate” (cf. şi drom, baieră).

7. „Decembrie.”

IV Yisu di iarna IV Vis de iarnă

Cându da neaua Când dă neaua

si-acoapirâ torlu. se-acoperă urma.
Ma, ia vedz-u Steaua! Dar, ia vezi-o Steaua!
S-feaţi Hristolu! S-a născut Hristosul!
 40 Yinu sârbâtorili Vin sărbătorile
DI NUNTRU tu tuţ criştińiľi. pentru toţi creştinii.
ȘI-DI NAFOARÂ Simitea adratâ Pâinea1 e făcută
STIHURI sarailia-i coaptâ sarailia-i coaptă
ARMÂNEȘTI/ bâclâvălu - ńeari baclavaua - miere
DIN NĂUNTRU pitili cu moari plăcinta cu moare
ȘI DIN AFARĂ migitlu ascumtu bănuţul ascuns
STIHURI ta si-lu aflâ nuntru! ca să-l afli-nuntr’!
AROMÂNE Aryuceariľi-alagâ Mascaţii colindă
Natlu / Natul anlu si-lu adavgâ anul să-l adauge
cu altu ma nău cu altul mai nou
fâr-di duhu arău... fără de duh rău...

Pâtigiunea yini Boboteaza vine

ia-lea şi-Ayiu Yeani iată-l şi Sânt-Ion
banâ hârioasâ viaţă bucuroasă
Anlu Nău i-n casâ Anul Nou e-n casă
bunili-s si-aleagâ bunele să se-aleagă
aralili-s si-aşteargâ! relele să se şteargă!

1. „Pâine pregătită anume, pentru sărbători, cu mireasmă de

busuioc.”

Trei blâsteami (Ti şicae) Trei blesteme (De șagâ)

I Blâsteami di mumâ ţi u creapâ fumeaľea I Blesteme de mamă pe care o necăjesc1 copiii

Ţi-ńi pâţâi, laia-ńi di io?! Ce-mi păţii, biata-mi de mine?!

Iu-su ficioriľi di-unu chiro?! Unde-s copiii de-odinioară?!
A, la-ai, mi zurlusirâ, Oh, mă-ăi, m-au nebunit
caplu mi-acâţă, mârata-ńi, capul m-a apucat, amărâta-mi
ia, aşi-ńi si duţi ńeata-ńi! ia, aşa-mi se duce viaţa-mi!2

- Lea, mare, hândâcusită, - Tu, a mare, prăpadită,

cara s-ti-acaţu di cusiţâ de te-oi apuca de cosiţă
va ti-aducu tutâ-nvârliga am să te-aduc toată-nvârliga3
vârnu s-nu ţ-aibâ câştiga! nimeni să nu-ţi aibă grija!
Stăi, lea, ţ-u chiruşi arşinea, Stai, tu-u, ţi-ai pierdut ruşinea,
pornicu dip ţâ si-adră chealea? toval chiar ţi s-a făcut pielea?
Ţi mi crechi, lea, ţi s-ţâ creapâ De ce mă crăpi, tu, crăpa-ţi-ar
budza, ia, că mi cripaşi?! buza, ia [aşa], că m-ai crăpat?!
 Şi-tini, lai, gugea ficiorlu
41
ţâ badz mintea cu lişorlu?
DI NUNTRU
Va ti vatâmu, lai, di şcopu
ȘI-DI NAFOARÂ
ta s-ţâ bagu mintea la locu!
STIHURI
Ieşi nafoar’, hândâcusite,
ARMÂNEȘTI/
gioacâ tu uboru, neap’cate!
DIN NĂUNTRU
ȘI DIN AFARĂ
- Ah, lea ńică, dracu di-tu guvâ,
STIHURI
dipu ca theaminâ-mascurâ!
AROMÂNE
Natlu / Natul
Chilimea u-arupsişi ţiru
cu carecla tutu hâr-hâr!
Bagâ-ţ curlu-n padi, stăi,
ţi mi crechi, lea, ţi-ńi adari?
Câ v-agudi chicuta doauli!
S-vâ sta parlu tu hicati,
ia, câ mi cripaţ, ficioriľi-ńi,
tu-nâ guvâ s-vâ bagu treiľi,
sfulgulu pisti voi s-cadâ...
- Ţi mi feaţişi, murlai dadâ?!
...
Oi-i, corba-ńi, zurlusii?
Ţi stau di dzâcu, u chirui?
Ptiu-ptiu-ptiu!, s-ńi-ascuchiu-n sinu,
tu munţ seţi! Aca la mini-i-i
ahtări lucri nu-ari s-yinâ-â-â!
Cari nu şi-u va fumeaľea-a-a
s-nu şi-u va niţi câmeaşa-a-a!
Aidi, soră, tini mare,
ľea-u ńica şi-ieşi primnari,
şi-videţ s-nu ţiva ficiorlu
s-şi-arupâ ţiva ciciorlu...
Aidi, pirdhicuşili-a meali,
loaţ-vâ şi-agiucaţ-vâ beali!
1. Literal: „o crapă.”
3. „Împrejur.”
5. „Uşor la minte.”
7. „Mi-o pierdui mintea.”
9. „Cine nu-şi iubeşte copiii.”
- Şi tu, măi, gogea feciorul4
îţi pui mintea cu uşorul?5
Te omor, măi, în bătaie
ca să-ţi pun mintea la loc!
Ieşi afar’, neruşinate,
joacă-n curte, afurisite!
- Ah, tu, mică, drac din gaură,
chiar ca femelă-masculă!
Chilimul l-ai făcut ciur
cu scaunul6 tot hâr-hâr!
Pune-ţi curul jos [şi] stai,
de ce mă crăpi, tu, ce îmi faci?
Că v-ar lovi picul [pe]-amândouă!
Sta-v-ar parul în ficaţi,
ia, că mă crăpaţi, feciorii-mi,
într-o gaură să vă bag treii,
fulgerul pe voi să cadă...
La ce m-ai făcut, biet-mamă?!
...
Vai, vai, biata-mi, înnebunii?
Ce stau de zic, o pierdui?7
Ptiu, ptiu, ptiu! să-mi scuip în sân!
În munţi seci!8 Aici la mine-e-e
atari lucruri să nu-mi vie-e-e!
Cine nu şi-o vrea familia-a-a9
să nu-şi vrea nici cămaşa-a-a!
Haide, soră,10 tu, cea mare,
ia-o [pe] mica şi-ieşi plimbare
şi vedeţi să nu cumva feciorul
să-şi rupă cumva piciorul...
Haide, potârnichile mele,
luaţi şi jucaţi pietricele!
2. Literal : „tinereţea-mi.”
4. „Băiatul.”
6. „Scaun cu spetează” (pentru „scaun:” arom. scamnu).
8. „Pustii.”
10. Mod de adresare fiicelor; pentru băieţi: „frate!”.
 42 II. Blâsteami di-nveastâ ţi-ľi fudzi bârba-su II Blesteme de nevastă căreia i-a plecat
DI NUNTRU tu Amirichie bărbatul în America
ȘI-DI NAFOARÂ

STIHURI Au-u, sor, dzâ, nu ńi-amu dhichi? Va-ai, soră, zi, nu-i drept?1
ARMÂNEȘTI/ Nicuchiru easti aestu? Om de casă este-acest?
DIN NĂUNTRU S-şi-alasâ taifâ, fumeaľi Să-şi lase neam, familie
ȘI DIN AFARĂ şi s-fugâ tu-Amirichie? să plece-n Amirichie?
STIHURI

AROMÂNE Oh, lele, corba-ńi di io! Văleleu, biata-mi de mine!

Natlu / Natul Ţi hâiri s-fac-aclo?!
Omu chirutu, fliurâ mintea-ľi,
ńi-alghirâ dip laiľi ocľi-ńi!
Tutu mutrea, tutu mutrea...
vârnu nu u minduia.
Nu-ari s-yinâ vârnâoarâ,
caplu tâmpânâ-ńi si-adarâ!
Ce naiba2 să fac-acolo?!
Om pierit,3 fluier i-e mintea-i,
mi-albiră de tot bieţi ochii-mi!
Tot priveşte, tot priveşte...
nimeni nu se mai gândeşte.4
Nu mai vine niciodată,
capu-mi, tobă-i, mintea toată!5

Ţi-ńi pâţâi, lea, corba-ńi di-io?! Ce-mi păţii, biata-mi de mine?!

Ţi bârbatu, lea, dipu aplo!
N-agârşi, ańi trecu şi-trecu
ficioriľi doľi tutu ma crescu...
Mi cripă, budza si-ľi creapâ!
Cioarâ di-arinâ si-adarâ!
S-nu-şi aibâ altâ hâiri!
Ce bărbat, vai, de ruşine!6
Ne-a uitat, ani trec şi trec
feciorii, doi, tot mai cresc...
M-a crăpat, buza să-i crape!
Sfoară din nisip să facă!
N-aibă nici o pricopseală!

Pi dinţâ si-lu vedu, lea sor’, Vedea-l-aş pe dinţi,7 tu, sor’,

câ mi-asteşu, lea, di-ahâtu doru! că m-am stins de-atâta dor!
Ia, aşi, câ mi cripă... Ia, aşa, că m-a crăpat...

Si-ľi agiutâ Dumnidză! Să-i ajute Dumnezeu!

1. Literal: „n-am dreptate?” 2. Literal: „pricopseală.”

3. „Aiurit.” 4. Literal: „nimeni nu s-ar fi gândit la asta.”

5. Literal: „capul mi se face tobă.” 6. „Simplu; neşlefuit.”

7. „Vedea-l-aş întins / mort / cu faţa în jos.”

 43 III Blâstemu di dadâ ţi-ľi fudzi ficiorlu si III Blestem de mamă căreia i-a plecat
DI NUNTRU s-facâ yeatru feciorul să se facă doctor
ȘI-DI NAFOARÂ

STIHURI Oi-i, murlai Custachi a meu! Va-ai, biet Costache-al meu!

ARMÂNEȘTI/ Iu-ńi fudzişi, lai, frate, Unde-ai plecat1 tu, măi, frate,
DIN NĂUNTRU ţi-ńi adraşi, lai, carabeu, ce-mi făcuşi, tu, carabeu,2
ȘI DIN AFARĂ vrute şi-nidurute! vrute şi nedurute!3
STIHURI

AROMÂNE Oh, lele, aţelu-şi tutu, Văleleu, doar unu-i tot,4

Natlu / Natul s-dusi s-s-facâ yeatru... s-a dus să se facă doctor...
Oi-i, aslanlu-ńi vru-utu, Va-ai, leu-mi vru-ut,
ocľiu-ńi si-adră albu-u! ochiu-mi albi to-ot!

Au-u, Custachi-mu, O-oh, Costachi-mu,

mutrea-aoa, la dada! uite aici la mama:
U vedz palma? Ari peri? O vezi palma? Are peri?
Nu-ari, frate, vârnu. N-are, frate, nici unul.
Avdz-aoa, ficiorlu-a meu: Auzi aici, feciorul meu:
câţ peri ari palma câţi peri are palma
ahâtâ hâiri si-ai, atâta pricopseală să ai,
puľilu şi-ńellu a meu! puiul şi mielul meu!
Câ mi-alâsaşi singurâ, Că m-ai lăsat singură,
plâmtâ şi-ningrupatâ... plânsă şi neîngropată...

Ia, aşi s-da Dumnidză, Ia, aşa să dea Dumnezeu

giuru pi-a tali ńeati! jur pe a ta tinereţe!
Harauâ si-ai di la ficiori Bucurie să ai de la feciori
şi dzâli tutu muşati! şi zile tot frumoase!

1. Literal: „ai fugit.” 2. „Vrabie” /„ciocănitoare?” Cuvânt de mângâiere pentru băieţi.

3. „Iubite şi neiubitorule!” 4. Literal: „acela şi tot.”

Cânticu ti ginta latină1 Cântul gintei latine

di Vasile Alecsandri de Vasile Alecsandri

I I

Latina gintâ i reginâ Latina gintă e regină

Ntrâ alti ginti di aestâ lumi mari. Între-ale lumii ginte mari.
Ea poartâ-n frâmti nâ steauâ sirinâ Ea poartă-n frunte-o stea divină
Luţindalui tu eti seculari. Lucind prin timpii seculari.
 44 Scriatâ-ľi easti tutu nâinti Menirea ei tot înainte
DI NUNTRU Gioanâ si-şi treacâ lunga-ľi cali. Măreţ îndreaptă paşii săi.
ȘI-DI NAFOARÂ Ea neadzi-ndreaptâ-n frâmtea altoru ginti Ea merge-n capul altor ginte
STIHURI Şi-luńinâ vearsâ dinâpoi, tu vali. Vărsând lumină-n urma ei.
ARMÂNEȘTI/

DIN NĂUNTRU II II
ȘI DIN AFARĂ

STIHURI Latina gintâ featâ vergurâ-i, alghinâ Latina gintă e vergină

AROMÂNE Cu hari dulţi, trupu curatu, lişoru, Cu farmec dulce, răpitor;
Natlu / Natul Tutu xenlu-n cali ľi si-ncľinâ Străinu-n cale-i se închină
N-dzinucľi cadi, tutu ma-mplinu di doru. Şi pe genunchi cade cu dor.
Muşatâ, yie, gura-ľi maşi arâsu, Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sumu ţeru sirinu şi dzuua pi câroari Sub cer senin, în aer cald,
Ea s-ńirâ-n soari, caplu-ľi tutu ma-n susu, Ea se mirează-n splendid soare,
Si-ascaldâ, harişi, tu veardi-amari. Se scaldă-n mare de smarald.

III III

Latina gintâ ari parti Latina gintă are parte

Di tuti-a loclui mări averi De-ale pământului comori
Şi-cu multâ vreari ea li-mparti Şi mult voios ea le împarte
Cu tuti alanti a ľei surări, Cu celelalte a ei surori,
Ma la inati nu-ari preacľi, Dar e teribilă-n mânie
Când mutâ braţu ti libertati Când braţul ei liberator
U surpâ tirania veacľi Loveşte-n cruda tiranie
Ş-si-alumtâ ti-a ľei îndriptati. Şi luptă pentru-al său onor.

IV IV

La dzuua aţea di giudicatâ În ziua cea de judecată,

Cându va-s sta dinintea Aţilui Când faţă-n cer cu Domnul sfânt,
Ginta va si-hibâ întribatâ: Latina gintă-a fi-ntrebată:
„Ţi ari faptâ ea pi loclu a lui?” „Ce a făcut pe-acest pământ?”
Ş-nâsâ va-s greascâ - boaţi dulţi, ńeari: Ea va răspunde sus şi tare:
„O! Doamne,-n lumi mini câtu şidzui „O! Doamne,-n lume cât am stat,
Tu ocľi a ľei împlińi di vreari În ochii săi plini de-admirare
Maşi Tini, Vrute, mini ti vidzui!” Pe tine te-am reprezentat!”

1. Poezia aestâ fu scriatâ di Vasile Alecsandri tu maiu, 1878. Poetlu u dzăsi la „Concursul Felibrilor,” di Montpellier, Franţa, la
„Societatea limbilor romanice.” Nâsu fu încurunatu aclo cu premiulu ti ma buna şi ma muşata poezie încľinatâ ti latinităţi. Cântul
gintei latine fu adusu tu limbili: latinâ, francezâ, italianâ (1878), provensalâ (1885), retoromanâ (1896), spaniolâ, portughezâ (1978,
tu 100 di ani), şi dupâ 110 ani u aduşu-şi mini tu limba a noastrâ (si - avdzâ-ntâńea oarâ tu 1989, la VI-lu Congresu a Armâńiloru
di Bridgeport, U.S.A.).
 COLOFON

Autorul lucrării MATILDA CARAGIU MARIOŢEANU

Titlul lucrării DI NUNTRU ȘI-DI NAFOARÂ

- STIHURI ARMÂNEȘTI -
DIN NĂUNTRU ȘI DIN AFARĂ
- STIHURI AROMÂNE -

Editura la care Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ,

a apărut BUCUREŞTI, 1994

Variantă Editura Predania/

digitalizată CP 67, OP 13, București
de www.predania.ro
tehnoredactor/ Remus Brihac
concept grafic/ Atelieruldegrafica.ro