MASURAREA MARIMILOR NEELECTRICE

    6.1 Traductoare. Definitie

    Conducerea unui proces presupune informatii cât mai corecte si cât mai
complete asupra parametrilor marimilor fizice care caracterizeaza acel proces.
    In cazul unui proces neautomatizat, condus manual de un operator, marimile
fizice care nu sunt accesibile simturilor umane sunt masurate, dupa cum s-a
vazut, cu aparate de masurat. Pe baza indicatiilor lor, operatorul uman
supravegheaza procesul si ia decizii corespunzatoare.
    In cazul unui proces automatizat, conducerea sistemului se face fara
interventia omului, pe baza informatiilor culese din proces cu ajutorul
traductoarelor. Privite din acest punct de vedere, traductoarele pot fi definite ca
dispozitive care stabilesc o corespondenta intre marimea fizica de masurat si o
marime electrica cu un domeniu de variatie calibrat, apta de a fi receptionata si
prelucrata de echipamentele de conducere a procesului (regulatoare,
calculatoare de proces etc.). Traductoarele sunt elemente tipice inglobate in
sistemele de automatizare.
    Ele pot aparea si in alte domenii - cercetare, analize de laborator - fiind
incluse in lanturi de masurare complexe, care sunt conduse automat.
     Traductoarele pot fi definite deci ca dispozitive care realizeaza conversia
unor marimi fizice (temperatura, deplasare, presiune, forta etc.) in alte marimi
fizice, cel mai adesea electrice, sau a unor marimi electrice in alte marimi
electrice, in scopul masurarii parametrilor acelor marimi si informarii,
respectiv luarii unor decizii in consecinta.

    6.1.1 Pozitia traductoarelor in sistemele automate. Semnale furnizate

    Schema de principiu a unui sistem de reglare conventional contine

urmatoarele elemente (fig.6.1):
- regulator;
- element de executie;
- proces;
- traductor;
- element de comparare.
    Marimile care intervin sunt:
yREF - marime de referinta;
y - valoare momentana;
 - eroare;
u - marime de comanda;
w - marime de executie;
x - marime din proces reprezentând parametrul reglat;
v - perturbatie din exteriorul procesului.
    Daca procesul este condus cu un calculator de proces, schema bloc arata ca
in fig. 6.2, in care:
CP - calculator de proces;
CP - consola operator;
PG - periferice generale;
CU - calculator universal;
SIE - sistemul de interfata al iesirilor;
SII - sistemul de interfata al intrarilor;
SIA - sistem de interfata pentru intrari analogice;
SIN - sistem de interfata pentru semnale numerice;
P - proces; - EE - element de executie; - T - traductor.
    Se observa ca in ambele scheme traductoarele sunt situate pe calea
informationala având sensul de transmisie de la proces catre sistemul de
conducere, cuplate cu:
- intrarile - la instalatiile tehnologice in care are loc procesul, conectarea fiind
functie de natura fenomenelor analizate: mecanica, electrica, etc.;
- iesirile - la dispozitivele de automatizare, depinzând de caracteristicile
constructive ale acestora.
- semnalele de iesire ale traductoarelor sunt de natura:
- electrica (tensiuni, curenti) - marea majoritate a echipamentelor de conducere
fiind electrice sau electronice;
- pneumatice (aer sub presiune) - in medii cu pericol de explozie sau incendiu,
in care elementele electrice sunt interzise datorita riscului potential de
producere de scântei prin arc electric.
    Semnalele de iesire ale traductoarelor variaza, indiferent de domeniul de
valori al marimii de intrare intr-o gama fixata. Aceste domenii de variatie ale
semnalelor se numesc semnal unificat, regulatorul putând fi astfel adaptat la un
traductor de 252u2011c orice natura având aceasta gama de semnal.
    Tinând cont de diversitatea marimilor care intervin in procese, traductoarele
ramân elementele cu cea mai mare diversitate din sistemele de automatizare.

    6.2 Structura generala a unui traductor

    Se da in fig. 6.3. Elementele componente sunt:

    a) Elementul sensibil ES (detector, captor, senzor) este elementul specific
pentru detectarea marimii fizice care intereseaza. El are capacitatea de a
elimina sau reduce la minim influentele exercitate de alte marimi decât cea
care se masoara si care actioneaza simultan asupra traductorului. Sub actiunea
marimii de intrare are loc o modificare de stare a elementului sensibil care
contine informatia necesara determinarii valorii acelei marimi. Modificarea
presupune un consum energetic care poate fi luat:
- din proces, in raport cu fenomenul fizic, cu puterea marimii de intrare, cu
cota din aceasta care poate fi cedata fara a-i afecta valoarea;
- de la o sursa auxiliara de energie, când modificarea de stare are ca efect
variatii ale unor parametri de material, a caror evidentiere necesita o sursa
auxiliara.
    In oricare din situatii, informatia asupra modificarii de stare nu poate fi
folosita ca atare, ci necesita prelucrari ulterioare.
    b) Adaptorul A are rolul de a adapta informatia de la iesirea elementului
sensibil la cerintele impuse de aparatura de automatizare utilizata. Functii
realizate de adaptor:
- adaptare - de nivel;
- de putere (impedanta);
- comparatia cu unitatea de masura adoptata, prin conversia variatiilor de stare
ale elementelor sensibile in semnale calibrate reprezentând valoarea marimii de
intrare.
Comparatia poate fi:
- simultana, când marimea etalon exercita o actiune permanenta;
- succesiva, când marimea etalon este aplicata din exterior, initial, in cadrul
operatiei de calibrare, anumite elemente constructive memorând efectele sale si
utilizându-le ulterior in procesul de masurare;
- operatii asupra marimii: in functie de legile fizice pe care se bazeaza detectia,
ele pot fi:
- liniare (atenuare, amplificare, sumare, integrare, diferentiere);
- neliniare (produs, ridicare al putere, logaritmare);
- realizarea unor functii neliniare particulare intentionat introduse pentru
compensarea neliniaritatilor inerente si asigurarea unei dependente globale
intrare - iesire liniare in cadrul traductorului.
    Adaptoarele pot fi:
- electrice (electronice) - furnizeaza la iesire semnal electric;
- pneumatice - furnizeaza semnal pneumatic.
    Dupa forma de variatie a semnalului, se impart in:
- analogice, care presupun o variatie continua a unui parametru caracteristic, in
semnal unificat, cum ar fi:
- c.c.: 0,5 …5 mA; 2…10 mA; 4…20 mA;
- tensiune continua: 0…10 V; 0…20 V; -10…+10 V;
- presiune (aer): 20…10 kN/m2;
- numerice - când sunt prevazute cu CAN (convertoare analog - numerice). S-
au impus prin folosirea pe scara tot mai larga a echipamentelor de reglare
numerica si a calculatoarelor de proces. Codurile numerice de iesire trebuie sa
fie compatibile cu echipamentele (interfetele calculatoarelor), impunând o
standardizare si a semnalelor numerice furnizate de traductoare. Cele mai
folosite coduri sunt:
- binar natural pe 8, 10, 12, 16 biti;
- binar codificat zecimal (BCD) pe 2, 3, 4 decade.
    c) Elemente de transmisie - sunt elemente auxiliare care realizeaza
conexiuni electrice, mecanice, optice sau de alta natura in situatiile in care
tehnologiile de realizare a traductorului o impun.
    d) Sursa de energie , necesara in cele mai frecvente cazuri, pentru a menaja
energia semnalului util.
    6.3 Caracteristici si performante
    Caracteristicile functionale reflecta modul in care este realizata relatia de
dependenta intrare - iesire, tinând cont de structura interna a traductorului. Ele
sunt concepute ideal, dar practic rezulta diferit, reale.
    Performantele traductorului sunt indicatori care permit aprecierea gradului
in care caracteristicile reale se apropie de cele ideale.

    6.3.1 Caracteristici si performante de regim stationar. Caracteristici statice

    Caracteristicile si performantele de regim stationar se refera la situatia in
care marimile de intrare si de iesire din traductor nu variaza. Acest regim se
caracterizeaza cu ajutorul caracteristicilor statice.
    Caracteristica statica idealizata a unui traductor este reprezentata de relatia
intrare - iesire:
(6.1)
in care y si x indeplinesc cerintele unei masurari statice. Relatia de dependenta
poate fi exprimata analitic sau poate fi data grafic printr-o curba trasata pe baza
perechilor de valori (x,y).
    Caracteristica reala a unui traductor reflecta insa si influenta unor marimi
perturbatoare, externe (temperatura, presiune umiditate, etc.), cât si interne
(zgomot de rezistoare, frecari in lagare, imbatrânire, etc.):
(6.2)
    Admitând ca influentele marimilor perturbatoare nu depasesc eroarea
tolerata si in ipoteza liniaritatii traductorului, forma uzuala pentru caracteristica
statica a traductoarelor analogice este:
(6.3)
in care x0 si y0 pot lua diverse valori pozitive sau negative, inclusiv zero.

    Pentru traductoare sunt tipice caracteristicile statice liniare; numai in cazuri
particulare, impuse de sistemul automat, apar caracteristici neliniare.
- liniara unidirectionala:
 

- proportionala bidirectionala:

- liniara pe portiuni, cu zona de insensibilitate si saturatie:

- liniara pe portiuni, cu zona de insensibilitate, saturatie si histerezis:

    Pentru traductoarele numerice caracteristica este cvasiliniara. Cu exceptia

discontinuitatilor introduse de cuantificare, care pot fi reduse la valori tolerate
micsorând cuanta  x, caracteristica statica a unui traductor cu iesire numerica
poate fi considerata liniara (fig. 6.4).

    6.3.1.1 Erori de neliniaritate si de histerezis

    Eroarea de neliniaritate (abaterea de la liniaritate) este o masura pentru

evaluarea aproximarii liniaritatii caracteristicii. Liniarizarea se realizeaza in
modul urmator: se considera domeniul (xmin ,xmax) in care se face liniarizarea;
intre punctele A si B corespunzatoare de pe caracteristica se traseaza dreapta
reprezentând curba liniarizata. Cea mai mare din diferentele  y’,  y’’ se
numeste abaterea absoluta de le liniaritate:

(6.4)
    O abatere similara se poate calcula in oricare din punctele domeniului,
inlocuind diferenta de la numarator in relatia (6.4) cu abaterea din punctul
respectiv.
    Fenomenul de histerezis se manifesta prin aceea ca se obtin doua nivele
diferite ale semnalelor de iesire pentru aceeasi valoare a semnalului de intrare,
in functie de sensul crescator sau descrescator al variatiei acestuia la atingerea
valorii respective. Eroarea de histerezis este data de diferenta dintre cele doua
nivele ale semnalului de iesire.
    6.3.1.2 Domeniul de masurare
    Se exprima prin intervalul xmin…xmax in cadrul caruia traductorul permite
efectuarea corecta a masurarii. El se situeaza de regula in zona liniara a
caracteristicii.
La traductoarele cu semnal unificat, limitele de iesire ymin … ymax se mentin
aceleasi, indiferent de limitele xmin …xmax.

    6.3.1.3 Sensibilitatea
    Admitând caracteristica ideala y = f(x) , sensibilitatea este data de derivata
functiei f(x):

(6.5)

sau  (6.6)
relatii valabile pentru o caracteristica liniara.
    Pentru o caracteristica neliniara:

(6.7)
x,  y sunt variatiile reduse in jurul punctului (x,y). Sensibilitatea astfel
definita se numeste sensibilitate diferentiala.
    Unitatile de masura depind de unitatile de masura ale marimilor de intrare si
de iesire.
    Daca marimile sunt de aceeasi natura si raportul este supraunitar, el se
numeste factor de amplificare, daca este subunitar se numeste factor de
atenuare.
    Când domeniul este foarte extins pentru marimea de intrare, se prefera
exprimarea prin logaritmul raportului marimilor de iesire si de intrare:

(6.8)
    Sensibilitatea relativa se defineste ca raport intre variatia relativa a marimii
de iesire si variatia relativa a marimii de intrare:

(6.9)
fiind intotdeauna adimensionala. Este utila când se compara traductoare cu
domenii diferite.

    6.3.1.4 Rezolutia
    Intervalul maxim de variatie al marimii de intrare necesar pentru producerea
unui salt la semnalul de iesire se numeste rezolutie.
    Este utilizata indeosebi in cazul traductoarelor numerice, fiind exprimat prin
numarul de biti. De exemplu, pentru un semnal de iesire in cod binar natural de
10 biti se deduce ca domeniul de masurat xmax…xmin este cuantificat in 210 =
1024 nivele posibile (inclusiv zero), ceea ce conduce la o rezolutie de cca. 0,1
% din valoarea domeniului.
    Rezolutia este un indicator de performanta si pentru traductoare considerate
analogice (ex. traductoare de deplasare liniara sau unghiulara bobinate la care
variatiile de rezistenta prezinta un salt la trecerea cursorului de pe o spira pe
alta).
    Rezolutia poate sa nu fie aceeasi pe intreg domeniul de masurare, luându-se
 in considerare fie valoarea maxima, fie o valoare medie (când diferentele nu
sunt prea mari), exprimate in procente din domeniu.

    6.3.1.5 Pragul de sensibilitate

    Se defineste ca fiind cea mai mica variatie a marimii de intrare care poate
determina o variatie sesizabila (masurabila) a semnalului de iesire.
Pragul de sensibilitate depinde de urmatorii factori principali perturbatori:
- zgomotul din circuitele electrice;
- frecari statice;
- jocuri in angrenajele mecanice.
    Pragul de sensibilitate nu poate fi coborât sub o anumita limita minima
impusa de zgomotul de agitatie termica. Pentru aparatele reale se defineste
factorul de zgomot:

(6.10)
unde: - Pzi este puterea de zgomot instrumental;
- Pzp este putere de zgomot propriu.
    Ca o concluzie:
- rezolutia trebuie privita ca o caracteristica de iesire;
- sensibilitatea ca o caracteristica de transfer;
- pragul de sensibilitate ca o caracteristica de intrare.
    Calitatea traductoarelor este cu atât mai buna cu cât sensibilitatea este mai
mare si cu cât rezolutia si pragul de sensibilitate au valori mai reduse.

    6.3.1.6 Precizia
    Analogia cu aparatele de masura continua si in privinta erorilor comise la
masurarile cu traductoare. Teoria erorilor este valabila si in cazul acestora.
    Indicatorul esential de precizie este eroarea admisibila (tolerata), obtinuta
prin insumarea unor componente elementare de eroare.
    Pentru unificarea reprezentarii cantitative a preciziei traductoarelor, similar
cu situatia aparatelor de masurat, se utilizeaza indicatorul clasa de precizie. Se
da in procente , valorile sale, numite la fel, indice al clasei de precizie, fiind:
0,1; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2; 2,5.
    Eroarea totala de aparat, sub forma absoluta, prin care se poate exprima
corect precizia masurarii, in conditii reale de functionare, este:
(6.11)
unde: -  Xb este eroarea tolerata intrinseca (determinata in principal de clasa
de precizie);
-  Xs este eroarea suplimentara (determinata de variatia marimilor de
influenta (de mediu, exterioare)).
    In cazul traductoarelor numerice, având in vedere conversia analog -
numerica, cele expuse pentru traductoarele analogice pot fi extinse si pentru
ele. Mai apare in plus:
    - eroarea de cuantificare - eroarea inerenta de metoda egala cu 1/2 din
intervalul de cuantificare  x (bitul cel mai putin semnificativ) si care se poate
micsora prin reducerea intervalului  x.

6.3.2 Caracteristici si performane de regim dinamic

    Regimul dinamic al unui traductor corespunde funcionarii acestuia in situaia in care
marimea de masurat, deci semnalul lui de iesire, variaza in timp. Studierea acestui regim este
importanta prin faptul ca traductoarele, fiind incluse uzual in sisteme automate, se afla in mod
obisnuit intr-un astfel de regim.
6.3.2.1 Modalitai de caracterizare a regimului dinamic
    Considerând traductorul ca un element liniar cu o intrare si o iesire, funcionarea in regim
dinamic este caracterizata de o ecuaie difereniala de forma:

(6.12)
unde x(q)(t) si y(k)(t) sunt derivatele in raport cu timpul de ordinul q si k ale marimii de intrare
x(t), respectiv de iesire y(t), cu coeficienii ak si bq constani.
    Forma generala a soluiei ecuaiei este:

(6.13)
unde:
- ytl(t) este componenta tranzitorie libera, care nu depinde de intrare, fiind determinata numai
de dinamica traductorului si de condiiile iniiale nenule de la iesire;
- ytf(t) este componenta tranzitorie forata, care depinde atât de dinamica traductorului cât si de
intrare;
- ysf(t) este componenta forata de regim stabilizat sau permanent, in care, datorita liniaritaii, se
regaseste forma de variaie a intrarii.
    Relaia (9.13) evideniaza faptul ca regimul dinamic comporta o parte tranzitorie si una
permanenta (stabilizata).
    Traductorul ideal din punctul de vedere al comportarii dinamice ar fi acela la care
componentele tranzitorii nu ar exista si deci, variaiile intrarii s-ar regasi intotdeauna la iesire,
amplificate sau atenuate, conform caracteristicilor statice. Practic acest lucru nu este posibil,
componentele tranzitorii exista, valorile si durata lor depinzând de caracteristicile dinamice.
    Pentru rezolvarea ecuaiei difereniale (9.12) se adopta ca ipoteze simplificatoare condiii
iniiale nule si, aplicând transformata Laplace, se obine:

(6.14)
Prin definiie raportul:

(6.15)
poarta numele de funcie de transfer. Ea permite o exprimare algebrica si deducerea
raspunsului la orice intrare:
(6.16)
    Funcia de transfer permite o corelare intre analiza teoretica a regimului dinamic si
determinarile experimentale. Exista astfel doua metodologii de interpretare a caracteristicilor
experimentale prin prisma semnificaiei funciei de transfer:
- in domeniul timp, pe baza raspunsului la funcia impuls sau treapta, inând seama de
interpretarea funciei de transfer ca transformata Laplace a raspunsului la impuls Dirac;
- in domeniul frecvena, pe baza raspunsului permanent armonic (la marime de intrare
sinusoidala).
    Prin prima metodologie se poate lucra cu marime de intrare tip impuls Dirac si, trecând prin
funcia pondere, sa se deduca prin transformata Laplace funcia de transfer. Mai accesibila este
insa aplicarea la intrare a unui semnal treapta, raspunsul sistemului purtând numele in acest
caz de funcia indiciala.
    A doua metodologie presupune aplicarea la intrare a unui semnal sinusoidal de forma x =
Xsin t.
    Marimea de iesire in regim stabilizat va avea amplitudinea si faza dependenta de frecvena:
(6.17)
sau, sub forma complexa:

(6.18)
    Prin legatura intre transformata Laplace si transformata Fourier, din relaiile (6.16) si (6.18)
se deduce:

(6.19)
cu X( ) constant.
    Valorile modulului H( ), pentru  reprezinta caracteristica amplitudine -
pulsaie, iar  ?caracteristica faza - pulsaie, a caror ridicare experimentala permit, prin
relaiile (6.19) si (6.15), deducerea funciei de transfer.

    6.3.2.2 Indicatori de performane dinamice dedusi din caracteristici experimentale in

domeniul timpului

Principala caracteristica experimentala utilizata este funcia indiciala (raspunsul la semnal

treapta).
    S-a reprezentat in fig.6.6 funcia indiciala a unui element de intârziere de ordinul II
oscilatoriu amortizat, pe care se definesc:
- eroarea sau abaterea dinamica D ca diferena dintre valoarea curenta y(t) si valoarea
stabilizata:
(6.20)
    Ea este reprezentata de componenta tranzitorie forata, scazând cu timpul si tinzând sa se
anuleze;
- timpul tranzitoriu (timpul de raspuns) tt - este durata in care eroarea dinamica devine mai
mica decât banda de proporionalitate:
(6.21)
- banda de proporionalitate - nu este unanim definita. In cazul traductoarelor se adopta 1-2 %
din ys.
Timpul tt este o masura a vitezei de lucru a traductorului. Uneori se foloseste si:
- timpul de crestere tc - durata in care iesirea evolueaza de la 0,1 ys la 0,9 ys (10 %…90% din
ys);
- pulsaia oscilaiilor  se defineste prin durata dintre doua maxime succesive;
- supracresterea  (reprezinta primul maxim al iesirii si depinde numai de factorul de
amortizare  . Evalueaza efectele variaiilor bruste ale marimii de intrare.

6.3.2.3 Indicatori rezultai din caracteristica de frecvena

    Cunoscând ca de regula traductoarele au caracteristici de filtru trece - jos, adica lasa sa
treaca si eventual amplifica frecvenele joase, atenuând pe cele inalte, apare necesitatea
stabilirii unui domeniu de frecvena:
- largimea de banda de trecere se defineste pentru elementele cu caracteristica trece - jos prin
valoarea pulsaiei B pentru care modulul H( ) nu scade la o valoare mai mica de  din
cea corespunzatoare pulsaiei  =0:

(6.22)
sau, sub forma logaritmica:

(6.23)
    Largimea de banda trebuie aleasa suficient de mare in raport cu frecvena maxima de
masurat, dar o crestere exagerata a ei permite transmiterea si amplificarea zgomotelor de
frecvene ridicate;
- pulsaia de rezonana r este pulsaia la care amplitudinea are valoare maxima:

(6.24)
unde n este pulsaia naturala a elementului.

6.3.2.4 Indicatori de regim dinamic pentru traductoare numerice

    Pentru traductoare numerice care opereaza cu marimi esantionate, caracteristicile dinamice
sunt descrise cu ajutorul ecuaiilor cu diferene finite sau al funciilor de transfer in variabila
complexa  , unde T este perioada de esantionare.
    In cazul unor traductoare analogice cuplate cu CAN problema este mai usoara. Se
defineste:
- timpul de stabilire total ca suma dintre timpul tranzitoriu al traductorului analogic si timpul
de conversie tN al CAN (durata necesara generarii codului numeric dupa aplicarea semnalului
analogic la intrare). Acest al doilea timp depinde de:
- tehnica de conversie (cu numarare, aproximari succesive, cu dubla panta, etc.);
- numarul de bii al codului furnizat;
- viteza de operare a circuitelor electronice.
    Prin analogie, rata de conversie este numarul de conversii posibile in unitatea de timp.
Cunoscând timpul de conversie se pot face evaluari asupra vitezei de variaie si a benzii de
frecvena a semnalului care poate fi convertit, stabilind corelaiile cu performanele dinamice
cerute de sistemul automat.
Trebuie observat ca timpii de conversie ai unui CAN electronic sunt mult mai mici decât
timpii de stabilire ai unor elemente sensibile de natura numerica.

    6.3.3 Caracteristici energetice

    Puterea consumata in procesul de masurare poate fi luata partial sau total de
al marimile de masurat, ele putând fi clasificate din acest punct de vedere in
marimi:
- active, care pot asigura aceasta putere;
- pasive, care necesita o sursa de energie auxiliara.
    Oricarei marimi X supuse masurarii i se poate asocia o marime J astfel incât
produsul XJ sa reprezinte o putere. Raportul lor este in acest caz de natura unei
impedante - impedanta generalizata (metrologica):
 (6.25)
unde: - Zs este impedanta sursei;
- Zm este impedanta mijlocului de masura.
    Este de dorit ca Zm sa fie cât mai mare pentru ca puterea solicitata de aparat
sa fie cât mai mica.
Obtinerea unei impedante cât mai mari este o preocupare permanenta si la
realizarea traductoarelor.
Se pune si problema adaptarii impedantei Zm in raport cu cea a sursei Zs, astfel
incât consumul energetic si deci eroarea sa se mentina in limite strânse.
    Adaptarea de nivel (amplitudine) presupune:
- micsorarea amplitudinii marimii de masurat X (transformatoarele de
masurare de curent si de tensiune, pârghiile pentru forte si deplasari, pistoane
cu sectiuni diferite pentru presiuni);
- folosirea de amplificatoare de masurare, când marimea de intrare e deja
redusa, ceea ce presupune deja o sursa auxiliara. Se realizeaza in acest fel si
adaptarea de putere.
    Pentru marimile pasive, folosirea unei surse auxiliare devine obligatorie.
    Pentru caracterizarea puterii cerute de la marimea de masurat, la un
traductor se precizeaza impedanta de intrare, iar pentru sursa auxiliara natura
sa (c.c. sau c.a.), valoarea parametrului (tensiune, curent) si limitele admise de
variatie.
    Pentru cuplarea cu aparatul de masura receptor, se precizeaza parametrii
semnalului de iesire al traductoarelor, cea ce impune impedanta de intrare a
acestuia.

    6.3.4 Caracteristici constructive

    Indicatorii acestor caracteristice vizeaza modul in care traductoarele isi
pastreaza caracteristicile functionale sub actiunea marimilor de influenta.
    Principalele caracteristici constructive sunt:
- robustetea - consta in limitarea la maxim a restrictiilor impuse traductoarelor
privind conditiile de socuri, vibratii, variatii mari de temperatura, umiditate,
presiune, agenti nocivi chimici sau biologici, ale parametrilor sursei de
alimentare;
- capacitatea de supraincarcare defineste proprietatea unui traductor de a
suporta valori ale marimii de masurat care depasesc limita superioara a
domeniului, fara ca prin aceasta sa rezulte modificari ale performantelor
functionale (liniaritate, sensibilitate, precizie) sau deteriorari constructive. i se
asociaza un timp, efectele distructive depinzând si de durata. Pe timp scurt se
numeste soc, pe timp mai lung, suprasarcina;
- protectia climatica este constituita din ansamblul de masuri care se iau in
cadrul calculelor de dimensionare si alegere a materialelor, pieselor si
componentelor in proiectarea formei si detaliilor constructive, in special ale
carcasei, in stabilirea acoperirii suprafetelor si a tehnologiei de executie pentru
a se asigura ca actiunea complexa a factorilor climatici pe o anumita durata sa
nu influenteze nefavorabil asupra proprietatilor functionale;
- protectia contra exploziilor cuprinde masurile specifice aplicate in constructia
si montarea traductoarelor - electrice si electronice in special - in scopul de a
evita aprinderea atmosferei explozive exterioare de catre acestea in diverse
regimuri de functionare;
- protectia anticoroziva consta in evitarea corodarii suprafetelor de contact ale
traductoarelor la venirea in contact cu diverse tipuri de fluide (acizi, baze,
saruri) cu actiune coroziva;
- gradele normale de protectie sunt masuri stabilite prin normative
standardizate prin care se asigura o serie de protectii specifice utilajelor
electrice, precum: protectia persoanelor contra atingerii partilor interioare
aflate sub tensiune, protectia contra patrunderii corpurilor straine solide, a apei,
contra deteriorarilor mecanice. Sunt simbolizate prin literele IP urmate de doua
sau trei cifre. Pentru traductoarele electrice protejate suplimentar contra
intemperiilor se intercaleaza litera W intre IP si cifrele care urmeaza.

    6.3.4.1 Efectele socurilor si vibratiilor mecanice. Asigurarea impotriva lor

    Jocurile si vibratiile au efecte in special asupra rigiditatii structurilor
mecanice, mecanismelor de cuplare si organelor de fixare. Pot fi influentate si
contactele electrice si se pot produce ruperi ale conductoarelor. Daca vibratiile
au frecventa variabila, exista pericolul atingerii frecventei proprii de rezonanta
a structurilor mecanice. Jocurile pot produce deteriorari mecanice, degradari
ale partilor electronice (smulgeri, deplasari ale plachetelor, circuitelor etc.).
    Masurile care se iau pentru asigurarea traductoarelor impotriva acestor
efecte constau in rigidizarea corespunzatoare a pieselor componente si
subansamblurilor, alegerea unor jocuri optime pentru piesele mobile, reducerea
momentelor de inertie si calibrarea corecta a pieselor aflate in rotatie,
prevederea de elemente amortizoare, miniaturizarea. Se prevad probe de
incercare la socuri si vibratii, cu anumite frecvente, pe diferite durate.
    Pentru fiecare tip de traductor se specifica gama de vibratii - ca frecventa si
amplitudine - la care rezista.

    6.3.4.2 Fiabilitatea traductoarelor

    Proprietatea ca traductoarele sa functioneze in limitele parametrilor lor, fara
defectare, un timp cât mai indelungat, defineste in sens larg fiabilitatea.
    Posibilitatea de prevenire, depistare si inlaturare a defectiunilor asigura
proprietatea de reparabilitate. Proprietatea ca dupa reparatii traductorul sa-si
reia capacitatea de functionare se numeste restabilire.
    Drept masura a fiabilitatii - cantitativ - se considera probabilitatea
functionarii fara defectiuni in decursul unui intervale timp, in conditii date.
    Intervalul de timp T in care un traductor functioneaza fara defecte se
numeste timp de buna functionare.
    Alti indicatori de fiabilitate:
- frecventa de aparitie a defectelor - estimata prin numarul de defectiuni  N
care apar intr-un interval de timp  t la lotul de aparate N0:

(6.26)
- rata defectarii  (t) este densitatea de reaparitie a defectarii la momentul t,
conditionata de faptul ca aparatul respectiv a functionat fara defectiuni pâna la
momentul considerat.
    Functia de fiabilitate:

(6.27)
    Daca  (t) =  este constanta:

(6.28)
    Media timpului de buna functionare:

(6.29)
si deci:

(6.30)
    Probabilitatea ca timpul e functionare sa fie T0 este R(T0) = e-1 = 0,37.

    6.4 Componente principale ale traductoarelor

    6.4.1 Elemente sensibile
    Constituie partea cea mai diversificata a traductoarelor, ele fiind acelea care
permit detectarea marimii de masurat din ansamblul de marimi care actioneaza
in mediul inconjurator.
    Elementele sensibile impun si clasificarea traductoarelor, doua din clasificari
fiind mai importante:
- dupa principiul conversiei marimii fizice aplicate la intrare elementele
sensibile se impart in:
- parametrice
- generatoare;
- dupa natura marimii fizice de masurat, ele se clasifica in tipuri care poarta
denumirea domeniului de aplicatie: elemente sensibile pentru deplasare, viteza,
forta, etc.
   Aceasta clasificare este legata mai mult de aspectele concrete de utilizare, de
adaptarea cât mai corecta a unui traductor pentru o aplicatie data.

    6.4.1.1. Elemente sensibile de tip parametric

    Elementele sensibile parametrice sau modulatoare sunt utilizate când
marimea de masurat este pasiva, adica nu are asociata o putere suficienta sau
fenomenul fizic pe care se bazeaza conversia nu permite obtinerea directa a
unui semnal electric. Denumirea de elemente parametrice provine din faptul ca
marimea de intrare (neelectrica) determina variatia proprietatilor de material
care sunt de natura unui parametru electric de circuit – rezistivitate,
inductivitate, capacitate sau combinatii.
    Pentru evidentierea acestor variatii e necesara prevederea unor surse
auxiliare de energie. Aceasta sursa genereaza de regula o tensiune sau un
curent electric constant, modulate de variatia parametrului respectiv,
obtinându-se un semnal electric ale carui variatii le reproduc pe cele ale
marimii de masurat.
    Conversia unor marimi neelectrice - mecanice, calorice, procese chimice,
radiatii - se bazeaza pe dependenta parametrilor respectivi la unele materiale
conductoare, semiconductoare sau dielectrice de aceste marimi. Exemple:

(6.31)
    Se observa usor posibilitatea influentarii acestor parametri prin modificari
geometrice; prin asocierea cu alte elemente de natura mecanica pot deveni
sensibile la forte, vibratii, sau, prin actiunea unor marimi externe: temperaturi,
umiditate, concentratii, câmpuri magnetice.

    6.4.1.2 Elemente sensibile de tip generator

    Sunt utilizate in cazul marimilor active care au asociata o putere ce poate fi
utilizata pentru conversie fara a afecta valoare marimii masurate. Nu mai sunt
necesare surse auxiliare, elementul sensibil fiind de asa natura, incât sub
actiunea marimii de intrare furnizeaza la iesire un curent, o tensiune sau o
sarcina electrica.
    Cu toate acestea, pentru a influenta cât mai putin marimile de masurat,
pentru a asigura o adaptare de impedanta cu circuitele receptoare, pentru
adaptoare sunt necesare surse de energie si in cazul elementelor generatoare.
    Exista o mare diversitate de fenomene fizice pe care se bazeaza realizarea de
elemente sensibile de tip generator: inductia electromagnetica,
termoelectricitatea, piezoelectricitatea, magnetostrictiunea etc.
    Elementele sensibile de tip generator prezinta in principiu avantajul unei
cuplari mai usoare si a unei structuri mai simple a adaptorului, intrucât nu mai
necesita conversia parametrului de circuit intr-un semnal electric.
    In activitatea de proiectare si conceptie primeaza clasificarea elementelor
sensibile generatoare dupa fenomenul fizic pe care se bazeaza conversia, pe
când din punctul de vedere al utilizatorului primeaza clasificarea lor in functie
de marimea fizica pe care o pot detecta.
    Adesea aceleasi tipuri de elemente sensibile pot fi aplicate pentru detectarea
unor marimi fizice foarte diferite, si invers, aceeasi marime fizica poate fi
masurata cu mai multe tipuri de elemente sensibile, selectarea celei optime
facându-se in functie de conditiile concrete ale fiecarei aplicatii.

    6.4.2 Adaptoare electronice

    Au rolul de a converti marimea generata de elementul sensibil in semnal
electric de iesire al traductorului. Intrucât aceasta operatie presupune circuite si
blocuri electronice, se utilizeaza denumirea de adaptoare electronice.
    Standardizarea echipamentelor a impus standardizarea semnalelor de iesire
in semnale unificate. Pentru acelasi tip de semnal unificat, etajele de iesire ale
adaptoarelor sunt similare, diferente importante aparând pe partea de intrare, in
functie de elementul sensibil folosit.

    6.4.2.1 Adaptoare pentru elemente sensibile de tip parametric

    Se caracterizeaza prin aceea ca au la intrare scheme specifice marimilor de
circuit R,L,C.
    Cel mai frecvent sunt realizate scheme cu punti de c.c. sau c.a. functionând
in regim dezechilibrat. Semnalul de dezechilibru este amplificat, aplicat
etajului de iesire care il converteste in semnal unificat. Pentru reducerea
influentei perturbatiilor se prevede de regula o reactie negativa care sa
cuprinda cât mai multe din blocurile componente.
    In cazul unor elemente cu neliniaritati importante se prevad blocuri de
liniarizare, sub forma unor generatoare de functii situate fie pe calea directa,
fie pe calea de reactie. De asemenea, uneori sunt necesare blocuri de calcul,
multiplicatoare, extractoare de radical, ridicare la patrat, mediere, filtrare.

    Exemplu: schema bloc a unui adaptor pentru element sensibil de tip rezistiv
(fig.6.7), unde:
SM - schema de masura tip punte Wheatstone;
BC - bloc de comparare;
A - amplificator de c.c.;
CTC - convertor curent - tensiune,
BL - bloc liniarizare;
BRL - bloc reactie si liniarizare.
    Schemele in punte sunt preferate unor montaje de tip divizor pentru ca
permit compensarea unor factori externi.
    Amplificatorul de c.c. poate fi, in functie de tensiunea de dezechilibru, cu
cuplaj direct sau cu modulare - demodulare, gama din care se pot alege scheme
fiind suficient de larga.
    Convertorul tensiune - curent este realizat de regula cu tranzistoare de medie
putere, de obicei in conexiune Darlington, pentru a asigura puterea necesara.
    Blocul de liniarizare este un generator de functii realizat cu diode, diode
Zener, tranzistoare, pentru introducerea de neliniaritati de sens opus cu cele ale
elementului sensibil.
    Pentru elemente inductive si capacitive structura este similara, deosebirile
aparând in tipurile de circuite folosite. Puntile sunt de c.a., amplificatoarele de
c.a. de tip selectiv, acordate pe frecventa semnalului de masurare.

    6.4.2.2 Adaptoare pentru elemente sensibile de tip generator

    Elementele sensibile de tip generator furnizeaza la iesiri tensiuni continue
sau alternative, structura adaptorului fiind in principiu aceeasi, lipsind insa
schema de masurare, tensiunea data de elementul sensibil fiind similara cu cea
data de puntea de c.c. Ea se aplica direct la intrarea amplificatorului, semnalul
având cel mai ades caracteristici precum:
- tensiuni continue de nivel foarte redus;
- tensiuni alternative de frecventa variabila in limite largi;
- tensiuni continue sau alternative obtinute de la surse cu impedanta proprie de
valoare foarte mare.
    Aceste amplificatoare trebuie sa posede si o mare stabilitate a parametrilor,
mai ales ca in unele cazuri nu se pot prevedea reactii globale.
    In unele amplificatoare de c.c. cu componente discrete derivele se reduc prin
sortari si ajustari de componente, prin adoptarea unor scheme adecvate (cu
modulare - demodulare, diferentiale cu compensare statica). Mai indicate, fiind
si mai ieftine, sunt amplificatoarele integrate de masurare cu performante
ridicate, cum sunt cele cu cuplaj direct si compensare statica a derivei cu
temperatura, care asigura derive de ordinul 0,25  V/°C sau chiar 0,1  V/°C.
    Amplificatoarele de banda larga (1 Hz…103 Hz) sunt necesare fie in cazul
unor traductoare electromagnetice (tahogeneratoare, traductoare de debit cu
turbina), fie pentru traductoare care genereaza semnale variabile in timp
(piezoelectrice, magnetostrictive). Sunt de tip cu cuplaj RC si cu o puternica
reactie negativa.
    Probleme deosebite pun elementele sensibile cu sursa de semnal de
impedanta interna foarte mare (108…109  ) - traductoare de PH,
piezoelectrice - cazuri in care masurarea trebuie sa se faca fara consum de
putere de la sursa de semnal. Aceasta presupune amplificatoare cu impedante
de intrare mult mai mari (1012…1014  ) electrometrice, dezvoltate din doua
directii:
    - amplificatoare cu modulator cu diode varicap;
    - amplificatoare cu tranzistoare cu efect de câmp, existente atât cu
componente discrete, cât si integrate.
    6.4.2.3 Adaptoare cu scheme de masurare cu compensare automata
    6.4.2.3.1 Compensatoare automate
    Masurarea precisa a tensiunilor sau curentilor de nivel scazut dati de
elementele sensibile generatoare impune ca una din solutiile posibile folosirea
unor scheme de masurare tip compensator, in care se realizeaza compararea
semnalelor respective cu marimi similare a caror valoare poate fi modificata
automat si cunoscuta cu precizie, deci fara consum de putere de la elementul
sensibil (deci si fara erori sistematice de metoda).

    Schema din fig.6.8 reprezinta un sistem automat in circuit inchis(cu

urmarire), având ca intrare marimea UX si ca iesire deplasarea unghiulara a
axului servomotorului SM.
    Se observa ca tensiunea UX este comparata cu tensiunea UC, diferenta lor
amplificata comanda servomotorul SM in sensul actionarii - prin reductorul R1
- potentiometrului P1 pentru anularea  U (deci UX=UC). Simultan este
actionat dispozitivul de indicare sau inregistrare a marimii masurate. Totodata,
prin reductorul R2 si folosind sursa EC2 , se furnizeaza semnalul unificat Ue
prin actionarea lui P2.
    Servomotorul SM având o caracteristica de element integrator, la variatii-
treapta a marimii de intrare eroarea stationara este nula.

    6.4.2.3.2. Punti cu echilibrare automata

    Variatiile ± R ale elementului sensibil conduc la dezechilibrarea puntii si la
aparitia tensiunii de dezechilibrare Ud, care, amplificata, determina actionarea
potentiometrului P1 de catre servomotorul SM prin reductorul R1 in sensul
anularii diferentei Ud. Simultan au loc indicarea sau inregistrarea si livrarea
tensiunii de iesire Ue in semnal unificat. Se elimina astfel erorile datorate
variatiilor sursei EC1 care intervin la functionarea in regim dezechilibrat.
    Complexitatea acestor scheme este justificata de preciziile superioare
obtinute, cât si de functiunile multiple realizate :
- precizie 0,25…0,5%;
- deriva de temperatura 0,02% /  C;
- eroarea cu variatia tensiunii de alimentare ±1% / ±10%.
    Performantele de regim dinamic sunt insa mai reduse din cauza pieselor
mobile, aplicatiile posibile fiind cele din domeniul proceselor lente (banda de
frecventa f  1Hz).

    6.4.2.3.3 Convertoare pentru traductoare numerice

    Necesitatea traductoarelor cu iesire numerica a crescut odata cu extinderea
tratarii proceselor cu calculatoare de proces.
    Modalitatea cea mai simpla de obtinere a iesirilor numerice consta in
conversia analog-numerica a semnalului unificat, dupa schema din fig.6.10,
adica se ataseaza traductorului analogic un convertor analog-numeric (CAN).

    Tipurile cele mai utilizate de CAN sunt :

- CAN cu compensare :
- cu trepte egale de tensiune;
- cu aproximari succesive;
- CAN cu conversie directa :
- cu conversie in durata;
- cu conversie in frecventa.
    CAN fiind circuite complexe, cu componente de complexitate apreciabila,
solutia este mai economica daca se aplica mai multe semnale analogice
multiplexate analogic.
    Un avantaj il prezinta elementele sensibile care furnizeaza semnale periodice
sinusoidale sau impulsuri a caror frecventa depinde liniar de marimea de
masurat (tahogeneratoarele, traductoarele de debit cu turbina, elemente
 sensibile inductive sau capacitive incluse in oscilatoare comandate), rezultând
conversia directa in frecventa a marimilor aplicate la intrare.

    Conversia duratei sau frecventei in cod numeric se poate realiza cu scheme de complexitate
mai redusa, ca in figura 6.11. Marimea data de elementul sensibil ES este convertita in
frecventa (sau durata de impulsuri) in CF(CD). Un generator GS furnizeaza un semnal de
referinta calibrat (interval de timp la conversia in frecventa, frecventa la conversia in durata)
care actionând circuitul poarta CP lasa sa treaca un numar de impulsuri proportional cu x,
numarate de numaratorul N, eventual retinute in memoria tampon MT si transferate la iesire
sub forma numerica prin semnalul yn in codul necesar dat de decodificatorul D. Blocul de
comanda BC asigura functionarea celorlalte blocuri in succesiunea logica necesara si in
modurile adecvate.

    6.4.3 Traductoare integrate

    Progresul cel mai semnificativ in domeniul traductoarelor il reprezinta
realizarea lor sub forma integrata, prin inglobarea intr-o unitate constructiva
miniaturizata, similara circuitelor integrate pe scara larga, atât a elementului
sensibil, cât si a adaptorului, inclusiv elemente de calcul, liniarizare,
compensare termica, etc. Cuplarea intre elementul sensibil si adaptor, care la
traductoarele uzuale ridica probleme, in acest caz a disparut. Actualmente se
fabrica in mod curent traductoare integrate de presiune, forte, acceleratie, de
temperatura, cu performante ridicate si la dimensiuni si greutati reduse
considerabil fata de traductoarele clasice.

    6.5 Principii generale de alegere a traductoarelor

    Este o problema tehnico-economica. Principalii factori care definesc
eficienta economica a utilizarii traductorului sunt:
- eficacitatea operationala - masura a modului in care acesta satisface cerintele
impuse de aplicatia careia ii este destinat, se refera la o perioada de utilizare
fixata, din punctul de vedere a:
- destinatiei traductorului (natura si domeniul intrarii);
- caracteristici functionale, statice, dinamice etc.;
- conditiilor de instalare si ale mediului;
- realizarii constructive;
- duratei de functionare;
- conditiilor de verificare si atestare a performantelor.
    Componenta eficacitatii care vizeaza registrul de performante initiale,
capabile sa asigure cantitativ si calitativ desfasurarea optima a procesului
tehnologic poarta numele de capabilitate.
    Componenta care are in vedere aspectul dinamic, evolutia in timp a
capabilitatii in conditiile prevazute poarta numele de disponibilitate.
    Costurile totale de utilizare insumeaza cheltuielile de:
- achizitie;
- verificare si instalare;
- intretinere pentru mentinerea eficacitatii operationale.

    6.6 Traductoare pentru deplasari

    Data fiind varietatea elementelor sensibile, traductoarele de deplasare se
grupeaza in urmatoarele categorii:
- pentru deplasari liniare mici (max. sute de mm)
- pentru deplasari unghiulare;
- pentru deplasari liniare mari (metri, zeci de metri);
- de proximitate.

    6.6.1 Traductoare pentru deplasari mici

    Domeniul acoperit este de ordinul 10-2…102 mm (rareori peste). Cele mai
raspândite sunt cele de tip parametric: inductive, capacitive, rezistive.

    6.6.1.1 Traductoare inductive

    1. Elementele sensibile pot fi:

- cu modificarea inductantelor mutuale;

- cu modificarea intrefierului.
    Elemente sensibile inductive cu miez mobil:

    Varianta de baza (fig.6.12) este constituita dintr-o bobina B, de lungime L,

in interiorul careia se deplaseaza miezul M, sub actiunea marimii de masurat x,
deplasare care provoaca modificarea inductantei proprii L, ca in figura. Curba
este pronuntat neliniara, datorita câmpului magnetic neomogen din bobina. De
aceea se prefera
a) Varianta diferentiala (fig. 6.13), la care se utilizeaza doua bobine atasate in
prelungire, la pozitia 0 miezul este introdus egal in fiecare din ele. De
asemenea se imbunatateste si sensibilitatea. Cele doua inductante sunt:

(6.32)

(6.33)
unde:
- N1,N2 - nr. de spire;
- G1, G2 - reluctantele bobinelor, care de fapt variaza neliniar cu x.

    La o deplasare a miezului, de exemplu intrând mai mult in L1, valoarea

inductantei L1 creste, iar L2 scade. Raportul de divizare se abate de la 1:2.
Punerea in evidenta a variatiei  z de impedanta se poate face prin conectarea
bobinelor in bratele adiacente ale unei punti de impedante (fig. 6.14),
alimentata in c.a. de la o sursa de tensiune efectiva Uef si pulsatie  cunoscute
si constante. Miezul mobil se continua cu o tija din material neferomagnetic si
se fixeaza de piesa in miscare sau intr-un sistem mecanic cu palpator, presat pe
suprafata de masura printr-o forta elastica. De obicei miezul are lungimea
0,2…0,8 din lungimea bobinei, deplasarea maxima de masurat fiind aprox. 0,1
din lungimea miezului. Tensiunea alternativa de alimentare are frecventa 0 de
la sute de Hz la 10..20 kHz (tipic 5 kHz).
    b) Transformatorul diferential liniar variabil (TDLV) - fig. 6.15 - este o
varianta la care bobinele din montajul diferential constituie secundarul unui
transformator. Caracteristica de raspuns se poate observa in figura 6.16.
Bobina primara este alimentata in c.a., in bobinele secundare se induc tensiuni
in opozitie de faza, ele fiind legate in sens contrar. Diferenta de tensiuni este
nula in pozitia de mijloc a miezului. Performante ale acestei variante:
- lipsa frecarilor la deplasarea miezului - rezulta durata de viata marita,
moment de inertie redus, fiabilitate, robustete;
- rezolutie si reproductibilitate foarte bune;
- insensibilitate la deplasari radiale ale miezului;
- posibilitatea protejarii bobinei de mediile corozive;
- asigurarea separarii galvanice.
    O schema de adaptor pentru un astfel de traductor se da in fig.6.17.

2) Elemente sensibile cu intrefier variabil. Variante:

a) varianta de baza -fig.6.18: cu modificarea grosimii intrefierului prin
deplasarea armaturii mobile in dreptul unui miez feromagnetic, uzual din tole
bobinate. In alte variante miezurile sunt din ferite, cu armatura feromagnetica.
Inductanta elementului este:

(6.34)
unde:
N - nr. de spire;
lk - lungimea circuitelor magnetice;
Sk - suprafetele de inchidere a fluxului magnetic;
k - permeabilitati magnetice.
La o variatie x a distantei dintre armatura mobila si cea fixa, inductanta devine:

(6.35)
b) varianta diferentiala, fig.6.19, care amelioreaza dependenta neliniara din
relatia anterioara fata de x a inductantei. Tensiunea de dezechilibru este:

(6.36)

(6.37)
    Rezulta ca r trebuie sa fie mic pentru ca variatia de inductanta sa determine
 o variatie aproximativ egala de impedanta. Conditiile de liniaritate si de
sensibilitate nu pot fi indeplinite simultan, optimul fiind

pentru  , cu o variatie a intrefierului  .

    Varianta transformator o intâlnim sub forma:

- simpla (fig.6.20): - diferentiala (fig.6.21):

(6.38)

(6.39)
    Adaptorul pentru transformatorul diferential cu modificarea intrefierului este realizat din
etaje de tip amplificator / redresor si mai frecvent, montaje de tip oscilator cu cuplaj magnetic,
deci cu amplificator si un cuadripol de reactie de tip circuit oscilant cu reactie.
Aceste elemente sensibile se caracterizeaza prin:
- gabarit redus;
- rezolutie foarte buna;
- robustete;
- domenii mici (zeci de  m).
    6.6.1.2 Traductoare capacitive
    Se folosesc condensatoare plane, la care se pot modifica:

a) distanta dintre armaturi.

(6.40)
având sensibilitatea:

(6.41)
si sensibilitatea relativa:

(6.42)

    Sensibilitatea este sporita la variatii mici ale deplasarii ( m):

La montajul diferential (fig.6.22):

(6.43)

(6.44)

(6.45)
care depinde liniar de x.
    Conversia in semnal util se face cu o punte Sauty, alimentata la 500…5000
Hz, in celelalte brate având condensatoarele C3 si C4, tensiunea de dezechilibru
fiind preluata de un amplificator si un redresor sensibil la faza (fig.6.23).
b) suprafata armaturilor (fig.6.24).
Sensibilitatea este constanta:

(6.46)
unde:
- a,b sunt dimensiunile condensatorului plan;
- x este deplasarea relativa a fetelor una fata de alta.
    Aceste elemente sensibile se folosesc mai mult pentru masurarea
deplasarilor unghiulare.
c) permitivitatea dielectricului.
    In varianta de baza se realizeaza din doi cilindri ficsi, intre care se
deplaseaza un manson izolator cu o constanta dielectrica diferita de a aerului,
alunecând cu frecare cât mai redusa. Se folosesc la masurarea nivelului unui
lichid dielectric sau pulberi dielectrice. Daca se foloseste un condensator plan,
a carui caracteristica este neliniara, elementul sensibil poate servila masurarea
grosimii unor materiale dielectrice.
    Aceste elemente necesita etaje de amplificare cu impedanta mare de intrare,
deoarece la modificari de capacitati mici (20…200 pf), chiar la frecvente
ridicate (2…20 kHz) impedantele de iesire sunt mari, impunând amplificatoare
cu Zi min = 20 M . Acest fapt constituie o limitare in folosirea acestor
traductoare.

    6.6.1.3 Traductoare rezistive

    Desi sunt cele mai simple constructiv, au o folosire mai redusa datorita
preciziei si rezolutiei relativ scazute.
Se bazeaza pe variatia rezistentei electrice R a unui conductor cu:
 - lungimea l;
- rezistivitatea  ;
- aria sectiunii S;

(6.47)
Schemele de conversie folosite sunt:
- in montaj reostatic, cu iesire in curent - fig.6.25:

(6.48)
deci cu dependenta liniara
- montaj potentiometric cu iesirea in tensiune - fig.6.26:

(6.49)

(6.50)
    Caracteristica statica este liniara doar pentru  , m = 0. Neliniaritatea este cu atât mai
mare cu cât RS este mai mica.
    Alta eroare de neliniaritate apare datorita pasului de bobinare, când cursorul calca pe doua
spire.
    Rezolutia uzuala este de 10-3…10-4 din marimea masurata (0,01 la 100  m). Elementele
sensibile se protejeaza de impuritati prin capsulare.
Exista:
- elemente sensibile realizate prin bobinarea cu pas uniform a unui fir conductor pe un sport
izolant; firul este din material cu coeficient de variatie al rezistivitatii cât mai mic: manganina,
constantan, nicrom. Pentru cursor se realizeaza perii din fire de Ag cu grafit; pentru carcasa
materiale ceramice cu buna izolatie si stabilizate cu temperatura.
- elemente sensibile realizate din materiale conductive, capabile sa reziste la un numar mare
de curse ale cursoarelor (plastic conductiv), permitând obtinerea de traductoare liniare
suficient de lungi (sute de mm).

    6.6.2 Traductoare pentru deplasari unghiulare

    Se folosesc in cazul:
- unor masurari unghiulare propriu - zise in domeniul 0 …360 ;
- masurarea indirecta a unor deplasari liniare convertite in deplasare
unghiulara.

    6.6.2.1 Traductoare rezistive

    Cuprind elemente sensibile care functioneaza ca si cele liniare, de regula in
montaj potentiometric, motiv pentru care se mai numesc si
servopotentiometre . Relatia de functionare este:

(6.51)
    Au aceleasi dezavantaje in ce priveste neliniaritatea si erorile de
temperatura.
    Ele pot fi:
- uniturn, când executa o singura rotatie de la 0 la max (unghi limitat de zona in
care se afla contactele);
- multiturn, care se pot utiliza in domenii peste 360 , deoarece au rezistenta
bobinata pe un suport elicoidal. Variantele standard au 3 sau 10 rotatii. Pot fi
folosite si pentru masurarea unor deplasari liniare (5..10 mm) actionate
corespunzator prin reductoare mecanice.

    6.6.2.2 Traductoare capacitive

Singura varianta este cea cu modificarea suprafetei elementului sensibil,
intâlnita sub forma de:
- varianta simpla asemanatoare cu condensatoarele de acord din tehnica radio;
- varianta diferentiala (fig.6.27).

    6.6.2.3 Traductoare inductive

    Principial se aseamana cu cele pentru deplasari liniare mici, cu adaptarea

elementelor sensibile la deplasarea unghiulara. Intâlnim:
- elemente sensibile inductive cu miez feromagnetic mobil. Cel mai utilizat
este transformatorul diferential variabil TRDV (fig.6.28). Consta dintr-o
bobina primara si doua secundare dispuse pe miez feromagnetic (tole E) la care
inductanta de cuplaj se modifica datorita deplasarii unui rotor feromagnetic
inchizând astfel diferit fluxul magnetic in cele doua bobine secundare. Din
cauza neliniaritatii se folosesc intr-un domeniu restrâns: ±40 …±60 . Singura
modificare fata de varianta liniara, ca performante, este aparitia unor frecari
suplimentare la rotor, dar cuplul fiind mic, acestea pot fi neglijate. Necesita
ecranari fata de câmpuri magnetice externe. Frecventa de alimentare se alege
in gama 400 Hz…2 kHz.
- elemente sensibile inductive de tip selsin.
    Principiul de functionare este urmatorul (fig. 6.29): statorul inductor este
parcurs de o tensiune e1 = E1 sin t, care induce in rotor tensiunea e2 = E2 cos
sin t.  este unghiul dintre axele electrice ale celor doua infasurari. La o
variatie a lui  intre 0° si 360° se obtine o tensiune sinusoidala de valoare
maxima E2, care la fiecare trecere prin zero isi schimba faza. Se pune deci in
evidenta fiecare semirotatie (prin schimbarea fazei), iar in cadrul unei
semirotatii (0°…180°) amplitudinea tensiunii induse este functie de unghi.
    Se realizeaza in variantele rezolver si inductosin.
    Rezolverul (inductosinul bifazat) - fig.6.30 - contine doua infasurari
statorice, decalate electric cu 90 . Rotorul este monofazat. In functie de modul
de alimentare, inductorul poate fi rotorul sau statorul. Daca rotorul este
alimentat cu tensiunea:
(6.52)
in stator se induc tensiunile:

(6.53)

(6.54)
    Considerând raportul de transformare intre infasurari 1:

(6.55)
deci:

(6.56)
    In cazul alimentarii pe stator rezulta doua variante de utilizare:
– cu modulatie de amplitudine. Infasurarile se alimenteaza cu tensiunile:

(6.57)

(6.58)
    In rotor se induce o tensiune:
 (6.5
9)
unde  este pozitia de referinta fata de care se masoara pozitia relativa a
axului. Semnul  este determinat de sensul de parcurgere a infasurarilor s1, s2.
Se obtine o tensiune cu amplitudinea modulata cu sin(cos) de  .
- cu modulatie de faza. Statorul se alimenteaza cu doua tensiuni, de aceeasi
frecventa si amplitudine, decalate cu 90 electrice:

(6.60)

(6.61)
    Tensiunea indusa in rotor va fi:

(6.62)
    Faza tensiunii induse este proportionala cu unghiul relativ dintre rotor si
stator.
    Adaptoare pentru rezolvere. Problema esentiala este asigurarea tensiunilor
de alimentare statorice. O solutie consta in utilizarea unui alt rezolver alimentat
pe rotor (generare analogica); o alta solutie presupune generarea tensiunilor de
alimentare sub forma discreta, prin utilizarea de tensiuni dreptunghiulare
dependente de unghiul de referinta  , in scopul folosirii acestui gen de
traductoare in echipamente numerice de masurare a pozitiei.
    Selsinele pot fi executate si in varianta multipolara, cu acelasi mod de
functionare, insa corelarea dintre unghiul de rotire si variatia fazei sau
amplitudinii. Daca la un selsin bipolar la o rotatie completa (360 mecanice)
corespund 360 electrice, la un selsin cu 10 poli la o rotatie de 360 mecanice
corespunde 5 x 360 electrice, sau, pentru a obtine o deplasare de 360
electrice selsinul trebuie sa se roteasca cu 72 mecanice.

    Inductosinul circular. Poate fi echivalat cu un selsin multipolar desfasurat in

plan, cu un numar foarte mare de poli. Constructiv, el consta din doua discuri
plane, separate intre ele printr-un interstitiu de aer de 0,1…0,3 mm. Unul din
discuri este mobil (rotorul), cuplat solidar cu obiectul in miscare, iar celalalt
fix, asociat cu sistemul de referinta (statorul). Pe discul fix, de regula inductor,
sunt dispuse doua infasurari multipolare plane, realizate in tehnica cablajelor
imprimate (fig.6.31). Ele sunt decalate intre ele cu 90 electrice (½ din latimea
unei spire). Rotorul, uzual indus, contine o infasurare cu acelasi pas. Se
constata ca pentru p = 100 se obtine o deplasare de 360 electrice la 0,36
mecanice. De regula pasul de divizare este  = 2 si prin divizare electronica se
pot obtine precizii de 5", chiar 1". Precizia ridicata presupune dificultati
constructive: interstitiul paralel perfect dintre stator si rotor, cuplaj inductiv
armonic, uniformitatea pasului infasurarilor, omogenitatea materialului suport.
Cu toate acestea, el este unul din cele mai utilizate traductoare in asociere cu
echipamentele de comanda numerica.

    6.2.3.2 Traductoare numerice

    Elementul sensibil propriu-zis il constituie un disc codat, iar prelucrarea
informatiei este specifica modului de codare. Deosebim:
- discuri codate absolut, la care se obtine in orice moment informatia de pozitie
in raport cu un punct de referinta;
- discuri incrementale, care ofera o succesiune de impulsuri in raport cu ultima
pozitie atinsa, fiecare impuls constituind un increment de deplasare.

1. Traductoare numerice absolute. La acestea se imparte domeniul de masurare

intr-un numar de cuante elementare, a caror marime determina rezolutia, se
alege codul de exprimare a valorilor cuantificate, se inscrie pe disc respectivul
cod, care va permite citirea pozitiei unui cursor fata de disc. Exista:
a) Discuri absolute cu contact - fig.6.32. Pistele concentrice sunt codificate si
formeaza zone conductoare sau izolate. Suprafetele conductoare sunt legate
electric printr-o perie fixata la un inel colector, prin care se alimenteaza
colectorul. Pistele sunt parcurse prin contact de un set de perii, pozitionate la
distante radiale corespunzatoare, fiecare fiind conectata printr-un conductor
separat. La rotirea discului periile vor sesiza o zona conductoare (1 logic) sau
izolata (0 logic). Tranzitiile de pe o pista pe alta trebuie sa se faca lin, uzura
trebuie sa fie aceeasi la disc ca si la perii. Un disc cu 10 piste are o rezolutie de
1:210 (1:1024), dar se pot realiza sisteme cu mai multe discuri cuplate prin
reductoare adecvate. Codurile cele mai folosite:
- cod binar natural;
- cod BCD - binar codificat zecimal - folosit când traductorul este cuplat cu
echipamente lucrând in acelasi cod;
- cod Gray, care are avantajul ca doua combinatii succesive difera printr-un
singur bit (cod monostropic).
b) Discuri absolute magnetice. Sunt discuri acoperite cu material magnetic
folosite in tehnica inregistrarilor magnetice. O zona magnetizata reprezinta un
0 logic, iar una nemagnetizata un 1 logic. Ele sunt mai complexe decât cele cu
contact dar au o durata de viata mult sporita. Nu pot fi folosite in medii
industriale, datorita câmpurilor magnetice perturbatoare.
c) Discuri absolute optice. Stau la baza majoritatii traductoarelor numerice
actuale. Discul optic este realizat din sticla speciala pe care sunt trasate spatii
transparente si opace, corespunzatoare zonelor conductoare si izolate de la
varianta cu contact. La disc se asociaza o sursa de lumina cuplata cu un sistem
optic si o matrice de fotoelemente dispuse radial. La realizarea discurilor se
folosesc tehnici foto de inalta precizie (linii radiale distantate la 0,067 sec, deci
rezolutie de 1:108). Coduri folosite: Gray, binar natural, binar codificat
zecimal, coduri care simuleaza functii sin, cos, log. Ca sursa de lumina pot fi
 folosite diode Ga As cu durata mare de viata (mai mare de 105 ore). Receptorul
este realizat din fotoelemente, eventual celule fotovoltaice, fiind asociate cu
amplificatoare si formatoare adecvate.

    Ca si traductoarele selsin, discurile codate se pot folosi la masurarea

indirecta a deplasarilor liniare, prin cuplarea de dispozitive mecanice de
transformare a miscarii de rotatie in miscare liniara.

2. Traductoare numerice incre-mentale - genereaza un numar fix de impulsuri la fiecare

unitate de rotatie unghiulara a discului codat. Procedeul de sesizare a incrementelor de
miscare poate fi magnetic sau optic, cel optic fiind in prezent cel mai raspândit, datorita unei
simplitati relative constructive si a unor facilitati in prelucrarea semnalelor.
    Circuitele asociate discului trebuie sa contina un numarator care sa ofere o iesire numerica,
intr-un anume cod, in functie de incrementii generati de disc. De asemenea este necesar sa
indice sensul de rotatie, care nu apare in informatia data la numarator. Discurile codate pot fi
realizate fie prin transparenta (procedeu diascopic) fie prin reflexie (procedeu episcopic).
    Indiferent de procedeul de iluminare, circuitele de prelucrare realizeaza aceleasi functii. Cel
mai raspândit mod este obtinerea prin grila de scanare a patru semnale sinusoidale decalate
fiecare cu 90 . Cele patru fotoelemente sunt astfel asociate perechi, in montaj diferential,
incât se obtine câte o sinusoida, decalate intre ele cu 90 (fig. 6.34). Se genereaza si un
semnal de zero 1N, pentru reproducerea unei pozitii de referinta. Semnalele astfel obtinute
sunt prelucrate, amplificate si adaptate pentru tipul de logica in care se va lucra.
    Datorita robustetii, simplitatii constructive, costului scazut, rezolutiei ridicate (pâna la
360.000 imp / rotatie) traductoarele incrementale rotative sunt din cele mai utilizate si in
masurarea indirecta a deplasarii liniare, cu precautiile corespunzatoare pentru compensarea
jocurilor mecanice.