Frontex – miză și efect

Frontex (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă), a fost înființată în
2004 cu scopul de a sprijini statele membre ale UE și țările asociate spațiului Schengen în protejarea
frontierelor externe ale spațiului de liberă circulație al UE. În calitate de agenție a Uniunii Europene,
Frontex este finanțată din bugetul UE, precum și din contribuțiile țărilor asociate spațiului Schengen.
Sediul Frontex se află la Varșovia, în Polonia.

În 2016, agenția s-a extins și a evoluat, iar rolul său s-a lărgit de la controlul migrației la
gestionarea frontierelor, ceea ce i-a conferit responsabilități tot mai mari în ceea ce privește
combaterea criminalității transfrontaliere. În prezent, Frontex este recunoscută ca fiind unul dintre
stâlpii pe care este construit spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene. De
asemenea, în domeniul său de activitate au intrat în mod oficial activitățile de căutare și salvare, pe
care agenția le desfășoară ori de câte ori apar astfel de situații în contextul supravegherii frontierelor
maritime.

Frontex se află în contact permanent cu statele membre și cu instituțiile UE. Agenția depune
toate eforturile pentru a fi transparentă în privința activităților sale, iar în acest scop directorul
executiv participă în mod regulat și contribuie cu informații la audierile din cadrul reuniunilor
Parlamentului European și ale Consiliului UE la care participă miniștrii responsabili cu afacerile
interne și migrația. În acest fel, Frontex răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului, care
sunt forurile sale bugetare.

Mai presus de toate, Frontex lucrează sub supravegherea unui Consiliu de administrație
constituit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, la care se adaugă și doi reprezentanți ai
Comisiei. La fel ca toate organismele UE, Frontex poate face obiectul auditurilor efectuate de Curtea
de Conturi sau a investigațiilor realizate de Oficiul European de Luptă Antifraudă, OLAF.

Sarcinile principale care sunt realizate la nivelul Uniunii Europene, prin intermediul instituirii
Frontex sunt următoarele:
Detașare. Agenția detașează personal specializat în aplicarea legii din statele membre UE și
țările asociate Schengen, împreună cu nave, avioane și echipamente de supraveghere a frontierelor,
către zonele de frontieră externe care au nevoie de asistență suplimentară. Pe lângă controlul la
frontiere, operațiunile Frontex acoperă sarcini legate de siguranța maritimă, controlul securității,
căutarea și salvarea de vieți umane pe mare și protecția mediului.

1
 Analiza de risc. Frontex evaluează riscurile la adresa securității frontierelor la nivelul UE.
Agenția elaborează o imagine a tiparelor și tendințelor migrației ilegale și a activităților criminale
transfrontaliere la frontierele externe. Agenția împărtășește constatările sale cu țările UE și cu
Comisia Europeană și le folosește pentru planificarea activităților viitoare. Toate activitățile Frontex
sunt ghidate de analiza de risc. Frontex monitorizează în mod constant frontierele externe ale Uniunii
Europene, furnizând informații recente și alerte statelor membre ale UE și țărilor asociate Schengen,
Comisiei Europene și altor agenții.

Evaluarea vulnerabilităților. Agenția efectuează evaluări anuale ale capacității și

disponibilității fiecărui stat membru și a țărilor asociate Schengen, de a face față provocărilor la
frontierele  externe, inclusiv presiunea migratorie. Frontex trimite ofițeri de legătură în statele
membre ale UE pentru a ajuta Agenția să mențină o imagine detaliată a controlului la frontiere, la
nivelul UE.

Cooperarea europeană privind funcțiile Gărzii de Coastă. Agenția sprijină cooperarea

dintre autoritățile de aplicare a legii, agențiile UE și serviciile vamale la frontiera maritimă. Navele și
avioanele trimise în cadrul operațiunilor sale culeg și transmit informații relevante pentru controlul
pescuitului, detectarea poluării și respectarea reglementărilor maritime.

Schimbul de informații despre activitățile ilicite. Agenția folosește informațiile colectate la

frontiere în comun cu autoritățile naționale relevante, Europol și alte agenții europene. Acestea includ
informații despre persoanele suspectate de implicare în activități infracționale, cum ar fi contrabanda
cu migranți, traficul de ființe umane și terorismul.

Operațiuni de returnare. Frontex joacă un rol din ce în ce mai important în returnarea în

țările de origine a persoanelor care nu au dreptul să rămână în Uniunea Europeană. Agenția ajută
statele membre să coordoneze și să finanțeze operațiunile de returnare, dar poate, de asemenea, să
lanseze astfel de operațiuni din proprie inițiativă. În acest scop, Frontex poate să închirieze avioane și
să rezerve locuri pe zboruri comerciale. De asemenea, Agenția ajută la obținerea documentelor de
călătorie necesare pentru persoanele returnate și la furnizarea de experți care să asiste la operațiunile
de returnare.

Relații externe. Cooperarea cu țările din afara UE și cu Spațiul Schengen face parte integrantă
din mandatul Frontex și una dintre prioritățile strategice ale Agenției. Pentru a asigura implementarea
managementului european integrat al frontierelor (IBM), Frontex dezvoltă și menține o rețea de
parteneriate cu autoritățile de frontieră din statele non-UE, în special cele din vecinătatea UE și țările
2
de origine și de tranzit ale migranților. De asemenea, Agenția totodată detașează ofițeri de legătură în
țări non-UE afectate de migrația ilegală.

Reacție rapidă. Frontex este capabil să trimită rapid personal specializat de frontieră și Gardă
de Coastă, precum și echipamente tehnice specifice pentru statele membre ale UE și țările asociate
Schengen, care se confruntă cu o situație de urgență la frontierele lor externe. Statele membre trebuie
să furnizeze până la 1500 de ofițeri din grupul de reacție rapidă la cererea Agenției.

Instruire. Frontex elaborează standarde comune de formare pentru autoritățile de frontieră,

pentru a armoniza educația personalului specializat de frontieră și Gardă de Coastă în țările UE și
țările asociate Schengen. Acest lucru are ca scop asigurarea faptului că, în cazul în care călătorii
traversează o frontieră externă a UE, se vor confrunta cu standarde uniforme de control la frontieră.
De asemenea, face posibil ca personalul specializat de frontieră și Gardă de Coastă din diferite țări să
colaboreze eficient când sunt detașați în cadrul operațiunilor Frontex.

Operațiuni comune. Operațiunile comune sunt cele mai vizibile printre activitățile Agenției.
Frontex detașează sute de ofițeri de frontieră și Gardă de Coastă, împreună cu nave, mașini, avioane și
alte echipamente pentru a ajuta statele membre care se confruntă cu provocări la frontierele externe
ale UE. Aceste operațiuni au loc la frontierele maritime și terestre ale Europei, precum și în
aeroporturi internaționale. În prezent, Frontex se bazează, în cea mai mare parte, pe statele membre
ale UE și pe țările asociate Schengen pentru a detașa ofițeri specializați și echipament pentru
operațiunile sale, dar Agenția se îndreaptă spre leasing și cumpărarea propriului echipament. De
asemenea, Frontex poate conta pe un grup de cel puțin 1 500 de ofițeri care pot fi detașați în termen
de cinci zile pentru a face față situațiilor de urgență la frontierele Europei.

În timp ce operațiunile maritime ale agenției, care se desfășoară în Marea Mediterană, sprijină
Italia, Grecia și Spania în abordarea presiunii migratorii, toate operațiunile agenției ajută de asemenea
la combaterea diferitelor forme de criminalitate transfrontalieră. Operațiunile maritime includ sarcini
suplimentare, cum ar fi monitorizarea poluării și a pescuitului ilegal. Acestea sunt puse în aplicare în
cooperare cu alte agenții ale UE, în special Europol, Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă
(EMSA) și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA).

Aplicarea legii. Frontex joacă un rol esențial în consolidarea securității interne a zonei
Schengen prin monitorizarea frontierelor sale externe, efectuarea controalelor de securitate, operațiuni
de returnare și cooperarea cu autoritățile naționale și Europol. Frontex contribuie, de asemenea, la
lupta împotriva terorismului, asistând statele membre în înăsprirea controalelor la frontierele externe
3
și sprijin în depistarea potențialilor luptători teroriști străini. Ofițerii detașați de Frontex sunt instruiți
pentru a detecta persoanele care ar putea avea legături cu rețele de terorism.

Rolul Frontex în operațiunile de căutare și salvare a vieților umane pe mare. Participarea

la operațiunile de căutare și salvare a fost întotdeauna o prioritate pentru Frontex și este înscrisă în
Regulamentul UE de înființare a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.
Agenția Frontex este obligată să furnizeze asistență tehnică și operațională pe mare în sprijinul
operațiunilor de salvare care pot apărea în timpul operațiunilor de supraveghere a frontierei.
Activitățile de căutare și salvare reprezintă, de asemenea, un obiectiv specific al planului operațional
al fiecărei operațiuni maritime Frontex. Între 2015 și 2017, Frontex a contribuit la salvarea a 280 000
de persoane în Marea Mediterană.

Drepturi fundamentale. Respectarea și protejarea drepturilor fundamentale sunt elemente

esențiale ale tuturor activităților Frontex. Înainte de detașare, personalul agenției și ofițerii naționali
care participă la operațiunile Frontex beneficiază de instruire privind drepturile fundamentale și
accesul la protecția internațională, iar obligația de a semnala eventualele încălcări ale drepturilor
fundamentale este integrată în fiecare plan operațional.

Cooperarea cu statele terțe este recunoscută ca fiind un element fundamental al primului filtru
din construcția managementului integrat al frontierelor și a fost o componentă importantă a
mandatului Frontex încă de la începutul activității sale. Regulamentele 2004 și 2011 au construit un
cadru instituțional important de dezvoltare a acestei cooperări. Până în 2016, Frontex a semnat 18
acorduri de cooperare cu state terțe, a implementat activități de dezvoltare a capacității instituționale a
unor state terțe în domeniul managementului frontierelor (în principal în statele Balcanilor de Vest,
Frontierei Estice).

În octombrie 2016, FRONTEX a preluat o nouă sarcină și a obținut noi competențe în calitate
de Agenție Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Acesta, în sine, a fost un
răspuns la numeroasele provocări care au urmat crizei migrației din 2015, perioadă în care au fost la
frontierele Uniunii Europene peste un milion de migranți.

În centrul managementului integrat al frontierelor Uniunii se află Agenția Europeană pentru

Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care este desemnată pentru a îl pune în aplicare ca
responsabilitate comună a acesteia și al autorităților naționale responsabile cu managementul
frontierelor, inclusiv a gărzilor de coastă. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de
Coastă asigură coordonarea și cooperarea la nivel național și internațional între toate autoritățile și
4
agențiile relevante implicate în managementul frontierelor și pentru facilitarea schimburilor de
informații pentru a stabili o gestionare eficientă a frontierelor externe, pentru a atinge obiectivul
frontiere deschise, dar bine controlate și sigure.

Statele membre trebuie să elaboreze acum strategii naționale privind modul de gestionare a
frontierelor externe în interesul lor și în interesul tuturor statelor membre, în conformitate cu legislația
UE. FRONTEX va pune în practică acțiunile prevăzute în strategie, în activități reale care sprijină
aplicarea prin consolidarea, evaluarea și coordonarea acțiunilor statelor membre, în punerea în
aplicare a acestor măsuri, precum și în domeniul returnării.

Obiectivul comun este un management european integrat al frontierelor, cuprinzător, coerent,

actualizat și dinamic, în care statele membre și FRONTEX cooperează ca o comunitate, în cea mai
mare măsură, în scopul facilitării unui bun trafic de frontieră și combaterii cu succes a tuturor
formelor de criminalitate transfrontalieră, menținerii și protejării spațiului comun al libertății,
securității și justiției.

În anii următori, FRONTEX va continua să se dezvolte și să devină o agenție mult mai

operațională, mai bine pregătită să acorde asistență statelor membre în diverse forme datorită corpului
permanent de 10.000 de ofițeri. Aceasta este cu siguranță cea mai importantă schimbare în viitor, dar
nu și singura. Unii dintre acești ofițeri vor fi responsabili pentru funcționarea unității centrale ETIAS.
ETIAS sau Sistemul European de Informații și Autorizare privind Călătoriile va fi instrumentul
pentru acordarea autorizației de călătorie pentru resortisanții care nu au nevoie de viză. FRONTEX va
juca, de asemenea, un rol mai important în domeniul returnării.

Comisia consideră ca cea mai bună alternativă pentru viitor este de a coopera într-o manieră
constructivă în vederea dezvoltării unei politici integrate a UE în domeniul gestionării frontierelor,
fapt ce presupune punerea în aplicare a recomandărilor pe termen scurt şi mediu şi lansarea unui
dialog cu instituţiile UE, agenţia şi partenerii europeni şi internaţionali relevanţi în vederea explorării
modalităţilor de atingere a obiectivelor strategice pe termen lung, pe baza unei dezvoltări graduale şi
ţinând cont de resursele disponibile şi capacitatea administrativă a agenţiei.

Trebuie iniţiată o dezbatere aprofundată privind strategia pe termen lung care trebuie urmată
de Uniune în ceea ce priveşte rolul pe care ar trebui să îl aibă FRONTEX în contextul dezvoltării
modelului gestionării integrate a frontierei, inclusiv a mecanismului de cooperare consolidată cu ţările
terţe, precum şi în ceea ce priveşte o bună gestionare a fluxurilor migratorii.

5
 Urmare a unei solicitării a Consiliului European din decembrie 2006, în mai 2007 a fost
creată Reţeaua europeană de patrulare (REP). FRONTEX şi statele membre în cauză (Portugalia,
Spania, Franţa, Italia, Slovenia, Malta, Grecia şi Cipru), desfăşoară activităţi pe baze regionale, în
cadrul unei cooperări bilaterale cu statele membre vecine. Patrulele au fost limitate la zonele limitrofe
regiunilor de coastă ale statelor membre în cauză. Reţeaua de patrulare reuneşte, în mare măsură,
activităţile de patrulare deja existente ale statelor membre. Acest fapt, combinat cu un schimb
constant de informaţii, ar trebui să conducă la un control mai eficient al frontierelor maritime şi
reducerea costurilor aferente, conform principiului repartizării sarcinilor.

FRONTEX a creat un inventar centralizat al echipamentelor tehnice disponibile

(CRATE) în scopul controlului şi supravegherii frontierelor, care aparţin statelor membre, pe care
acestea, în mod voluntar şi la solicitarea unui stat membru, doresc să le pună la dispoziţia
respectivului stat membru, pentru o anumită perioadă de timp. În prezent, baza de date CRATE
conţine peste 100 de vase, aproximativ 20 de avioane şi 25 de elicoptere, precum şi câteva sute de
echipamente de control al frontierei, precum unităţi radar mobile, vehicule, camere termice şi
detectoare mobile.

Cu toate că iniţial a fost concepută pentru a fi folosită pe baze bilaterale între statele membre,
baza de date oferă un inventar al echipamentelor care pot fi mobilizate, de asemenea, în cadrul
operaţiunilor comune. Până în prezent, echipamentul a fost folosit la scară redusă în cadrul acestui tip
de activităţi. Până în prezent, FRONTEX a încheiat acorduri bilaterale cu 13 state membre/ţări
asociate Schengen. Trebuie să se acorde atenţie modificării sferei de aplicare a articolului 7 din
Regulamentul FRONTEX privind CRATE, care este limitată în prezent la echipamentele pentru
supravegherea şi controlul frontierei, dar care ar putea fi extinsă, de asemenea, la echipamentele
folosite în cadrul operaţiunilor de returnare comune (inclusiv la echipamentele pe care agenţia le
închiriază) precum avioanele.

Având în vedere tendinţa de desfăşurare de operaţiuni permanente şi evoluţia sarcinilor

agenţiei în ansamblu, trebuie luată în considerare alternativa creării de birouri specializate ale agenţiei
în statele membre, prin intermediul cărora agenţia ar putea asigura organizarea efectivă a
operaţiunilor comune şi a proiectelor pilot. Trebuie acordată prioritate unui birou la frontierele
maritime sudice. FRONTEX trebuie să analizeze modalitatea în care operaţiunile comune semi-
permanente pot fi unificate cu cele ale reţelei europene de patrulare, întrucât ambele măsuri au un
caracter structural mai pronunţat, şi este necesară evitarea suprapunerilor dintre ele.

6
 Regulamentul privind echipele de intervenţie rapidă la frontiere (RABIT), care a intrat în
vigoare la 20 august 2007, a schimbat în mod substanţial dispoziţiile regulamentului de instituire a
FRONTEX privind sprijinul acordat statelor membre în situaţiile care necesită o asistenţă tehnică şi
operaţională sporită la frontierele externe. Acesta prevede „o capacitate de reacţie rapidă” pentru
consolidarea resurselor umane ale unui stat aflat în dificultate.

Lucrările pregătitoare pentru punerea în aplicare a regulamentului au fost finalizate de

FRONTEX la scurt timp după adoptarea regulamentului. Forţa de intervenţie rapidă la frontiere
RABIT cuprinde între 500 şi 600 de poliţişti de frontieră. În anul 2007 a fost efectuat un exerciţiu.
Până în prezent, nici un stat membru nu a solicitat mobilizarea unei echipe RABIT.

Mobilizarea unei echipe RABIT poate fi combinată cu oferirea de asistenţă tehnică. Comisia
recomandă FRONTEX să dea acestei dispoziţii un caracter operaţional mai pronunţat prin
achiziţionarea de echipament propriu de supraveghere şi control la frontiere, care să fie folosit de
echipele RABIT, în vederea asigurării disponibilităţii echipamentului necesar într-un timp scurt. De
asemenea, ca o soluţie alternativă, echipamentul înregistrat în CRATE ar putea fi folosit în acest scop,
însă normele trebuie revizuite pentru a garanta că echipamentul este pus la dispoziţia echipelor
RABIT într-un mod rapid şi necondiţionat.

În ceea e priveşte activităţile de formare ale FRONTEX, acestea au demarat în 2005. Au fost

organizate 97 de cursuri de formare, reuniuni şi ateliere de lucru, inclusiv pentru formarea poliţiştilor
de frontieră şi „formarea de formatori”, la care au participat 1 341 persoane. Competenţele poliţiştilor
de frontieră de a aplica într-o manieră corectă şi coerentă acquis-ul Schengen trebuie să rămână
obiectivul principal al activităţilor de formare desfăşurate de FRONTEX. Cu toate acestea, experienţa
acumulată în cadrul operaţiunilor comune arată că poliţiştii de frontieră sunt confruntaţi în mod
frecvent cu situaţii care implică persoane care urmăresc dobândirea protecţiei internaţionale sau cu
situaţii de criză pe mare. Comisia consideră că FRONTEX trebuie să organizeze cursuri de formare
specializate privind dispoziţiile europene şi internaţionale relevante în materie de azil, drept maritim
şi drepturi fundamentale, pentru a contribui la respectarea deplină a acestor norme şi la o abordare
unitară în situaţiile care necesită coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare.

Agenţia a oferit asistenţă pentru organizarea a nouă operaţiuni comune de returnare. Au fost

desfăşurate alte 6 proiecte privind aspecte precum cele mai bune practici pentru obţinerea
documentelor de călătorie, în vederea identificării în mod regulat a necesităţilor comune în ceea ce
priveşte operaţiunile comune de returnare.

7
 În ceea ce privește recomandările pe termen lung, au fost întreprinse un șir de măsuri în
cooperare cu ţările terţe. Mandatul FRONTEX în ceea ce priveşte cooperarea cu ţările terţe este
limitat, în sensul că, de exemplu, proiectele care au ca obiectiv furnizarea de asistenţă tehnică nu pot
fi derulate de către FRONTEX în aceste ţări. Trebuie analizată posibilitatea de a permite FRONTEX
să deruleze proiecte pilot având ca beneficiari ţări terţe. Asemenea proiecte ar putea consolida
semnificativ impactul cooperării iniţiate în cadrul acordurilor de cooperare, acestea fiind utile pentru
identificarea necesităţilor concrete pentru dezvoltarea capacităţii administrative în ceea ce priveşte
gestionarea frontierei anumitor ţări terţe, şi ar putea completa asistenţa financiară oferită de
programele comunitare.

„FRONTEX a încheiat acorduri de lucru care au ca obiectiv stabilirea unei colaborări la nivel
tehnic cu autorităţile de control al frontierelor din Rusia, Ucraina şi Elveţia. Negocierile cu Croaţia
sunt într-un stadiu avansat. Consiliul de administraţie a aprobat agenţiei mandate pentru negocierea
altor acorduri cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Turcia, Egipt, Libia, Maroc, Mauritania,
Senegal, Republica Capului Verde, Moldova şi Georgia. Agenţia preconizează solicitarea de mandate
pe termen scurt şi mediu pentru celelalte state din Balcanii de Vest, anumite ţări din Africa de Vest,
SUA şi Canada. Pe termen scurt, trebuie acordată prioritate cooperării consolidate între FRONTEX şi
acele ţări terţe care au fost identificate ca zone problematice, prin intermediul operaţiunilor comune şi
evaluărilor de risc desfăşurate de FRONTEX.

Măsuri la frontieră. Îmbunătăţirea cooperării dintre autorităţile vamale şi alte autorităţi de

control la frontieră ale statelor membre reprezintă un element cheie al modelului de gestionare
integrată a frontierei. Comisia va iniţia un studiu pentru identificarea celor mai bune practici din
statele membre privind cooperarea dintre agenţiile relevante. Pentru a promova cooperarea pe teren,
proiectele pilot la nivel european ar putea testa suplimentar valoarea adăugată a coordonării
aprofundate a activităţilor acestor autorităţi.

Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR). În paralel cu prezentul raport

de evaluare, Comisia prezintă o comunicare care stabileşte o foaie de parcurs pentru dezvoltarea şi
instituirea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR). Rolul FRONTEX
este esenţial pentru pregătirea cu succes a unui asemenea sistem, inclusiv pentru crearea unei reţele
care să integreze toate sistemele de supraveghere maritime. FRONTEX ar putea prelua rolul de punct
central al unui sistem îmbunătăţit de schimb de informaţii operaţionale în timp real între statele
membre. În plus, dacă FRONTEX ar avea un acces mai sistematic si structurat la informaţiile privind

8
supravegherea frontierelor, aceasta ar putea pune bazele dezvoltării unui „sistem de informaţii
FRONTEX bazat pe furnizarea de informaţii de către serviciile competente” care să fie axat pe
frontierele externe ale UE.

Comisia intenţionează să revină la întrebarea privind oportunitatea creării unei poliţii de

frontieră europene, în momentul în care a fost acumulată experienţa necesară privind funcţionarea
echipelor RABIT. Cu toate acestea, este evident faptul că, în prezent, pot fi formulate deja două
întrebări privind organizarea şi cooperarea operaţională pe termen lung, în ceea ce priveşte patrulele
maritime.

În primul rând, se pune întrebarea cum poate fi îmbunătăţit în viitor actualul sistem de alocare
a resurselor. Comisia va continua să supravegheze atent măsura în care pot fi puse la dispoziţia
statelor membre echipamente şi resurse umane suficiente, prin folosirea mecanismelor actuale,
precum şi gradul în care Fondul pentru Frontierele Externe poate contribui pe termen lung la
consolidarea frontierelor statelor membre, în funcţie de riscurile prezente la frontierele externe.

În al doilea rând, de asemenea, va trebui analizată rentabilitatea pe termen lung a

mecanismelor actuale, având în vedere, de exemplu, costurile administrative presupuse de asigurarea
coordonării mobilizării de mijloace şi resurse umane pe baze ad hoc.

O strategie pe termen lung bazată pe alte experienţe practice va analiza măsura în care
coordonarea resurselor statelor membre ar trebui înlocuită cu mobilizarea de poliţişti de frontieră şi
echipament pe baze permanente. O asemenea desfăşurare de forţe ar putea necesita revizuirea
cadrului juridic privind competenţele executive ale membrilor echipelor RABIT şi ale agenţilor
invitaţi, precum şi analizarea oportunităţii angajării de către FRONTEX însăşi a poliţiştilor de
frontieră şi/sau a achiziţionării şi/sau închirierii echipamentului în scopul desfăşurării de operaţiuni
permanente.

Așadar, recomandările Comisiei pe termen scurt pot fi rezumate după cum urmează:
1) Echipament tehnic. Potenţialul CRATE şi angajamentele asumate de statele membre
trebuie valorificate la maxim în ceea ce priveşte toate activităţile agenţiei.
2) Birouri specializate. Trebuie luată în considerare posibilitatea înfiinţării de birouri
specializate în zonele geografice relevante.
3) Relaţia dintre operaţiunile comune şi RPE. FRONTEX va analiza modalitatea prin care
operaţiunile comune cu caracter semi-permanent pot fi unificate cu cele ale reţelei europene de
patrulare.
9
 4) Analiza riscurilor. Trebuie încurajată efectuarea de analize comune privind riscurile
efectuate în colaborare cu Europol, organizaţiile internaţionale şi ţările terţe relevante, precum şi
creşterea frecvenţei analizelor comune geografice şi/sau cele tematice privind riscurile cu partenerii
relevanţi.
5) Gestionarea ICONet. Însărcinarea FRONTEX cu gestionarea ICONet, folosind platforma
tehnică actuală sau o altă platformă, precum Sistemul de informaţii FRONTEX.
6) Gestionarea CIREFI. Însărcinarea FRONTEX cu centralizarea schimbului de informaţii
operaţionale privind imigraţia ilegală.
7) Echipament tehnic propriu. Asigurarea disponibilităţii echipamentului prin achiziţionarea
de către FRONTEX a propriului echipament de control şi supraveghere a frontierei, pentru a fi folosit,
de exemplu, de echipele RABIT.
8) Returnarea. Consolidarea rolului FRONTEX în ceea ce priveşte operaţiunile de returnare -
analizarea posibilităţii de a folosi CRATE ca mijloc de a pune în comun echipamentul tehnic între
statele membre.
9) Formarea. Formarea oferită poliţiştilor de frontieră trebuie să ia în considerare şi să
includă dispoziţiile relevante ale normelor europene şi internaţionale în materie de azil, drept maritim
şi drepturi fundamentale. Prin urmare, FRONTEX ar trebui să ofere cursuri de formare specializate în
aceste domenii, pentru a creşte numărul poliţiştilor de frontieră cu competenţe necesare şi pentru a
contribui la o abordare coerentă în situaţiile care implică coordonare în operaţiunile de căutare şi
salvare.
10) Cercetare. Punerea în practică a unor proiecte comune care să vizeze testarea operaţională
a noilor tehnologii condiţii în reale pentru a evalua fezabilitatea şi impactul acestora asupra
procedurilor actuale la punctele de trecere a frontierei.

Recomandările Comisiei pe termen lung, sunt următoarele:

1) Evaluarea Schengen. În prezent, mecanismul de efectuare a evaluărilor Schengen se află
în proces de revizuire. Din acest punct de vedere, este evident că FRONTEX poate oferi valoare
adăugată unui asemenea mecanism de evaluare, având în vedere experienţa sa în domeniul controlului
şi supravegherii frontierelor externe şi posibilele legături cu alte activităţi desfăşurate, în special
formarea şi analiza riscurilor.
2) Cooperarea cu ţări terţe. Ar trebui acordată prioritate consolidării cooperării cu acele ţări
terţe care au fost identificate ca zone problematice prin intermediul operaţiunilor comune coordonate

10
de FRONTEX. Evaluarea unei posibile extinderi a actualului mandat al FRONTEX, permiţând
agenţiei să pună în practică proiecte pilot având ca beneficiari ţări terţe.
3) Coordonarea operaţională în viitor. Iniţierea unei reflecţii aprofundate privind strategia
pe termen lung, inclusiv aspecte privind o poliţie de frontieră a UE.
4) Supravegherea frontierelor. Asumarea de către FRONTEX a rolului de punct central al
schimbului de informaţii în cadrul unui viitor sistem european de supraveghere a frontierei şi a
responsabilităţii de a dezvolta o viziune de ansamblu privind culegerea informaţiilor în zonele
prefrontaliere.
5) Autorităţile vamale şi integrarea orizontală. Proiecte pilot la nivel european ar putea
sprijini coordonarea dintre activităţile poliţiilor de frontieră şi ale autorităţilor vamale naţionale.
FRONTEX, Comisia şi statele membre ar trebui să exploreze posibilitatea desfăşurării de operaţiuni
comune conduse de FRONTEX, coordonate cu proiecte de cooperare ale autorităţilor vamale
naţionale.

În concluzie, este greu de imaginat că situația la frontierele externe ale Uniunii se va ameliora
semnificativ într-un viitor apropiat. Posibilitatea de previziune este foarte puțin dezvoltată la nivelul
Uniunii. Chiar dacă Frontex a încercat în 2016 să includă o componentă de estimare a situației
operative la frontierele externe în baza unor studii efectuate de un contractor extern care a propus o
soluție bazată pe un număr de scenarii, nu există încă o practică regulată în acest sens.

11
 BIBLIOGRAFIE
1. Directive 2008/115/EC of the European Parliament and of the Council of 16 December 2008
2. Regulation (EC) No 1987/2006 of the European Parliament and of the Council of 20
December 2006 on the establishment, operation and use of the second generation Schengen
Information System (SIS II)
3. Anderson, M. (1996), Frontiers, Territory and State Formation in the Modern
World,Cambridge: Polity Press.
4. Anderson, M. and J. Apap (2002), Police and Justice Cooperation and the New European
Borders, The Hague: Kluwer Law International.
5. Guild, E. (2006), “Danger – Borders under Construction: Assessing the First Five Years of
Border Policy in an Area of Freedom, Security and Justice”, in J. de Zwaan and
F.A.N.J.Goudappel (eds), Freedom, Security and Justice in the European Union:
Implementationof the Hague Programme, The Hague: T.M.C. Asser Press, pp. 62-67.
6. ICAO“Doc 9303 Machine Readable Travel Documents”, Third Edition 2008
7. Lavanex, S. (1999), Safe Third Countries: Extending the EU Asylum and Immigration
Policies to Central and Eastern Europe, CEU Press, Budapest, pp. 29-38 and pp. 73-102.
8. https://epso.europa.eu/job-opportunities/students-and-graduates/traineeships/3169_ro
9. https://frontex.europa.eu/language/ro/
10. https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/11/08/european-border-and-
coast-guard-council-adopts-revised-regulation/
11. https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i-campania-de-recrutare-a-expertilor-pentru-corpul-
permanent-al-politiei-de-frontiera-si-garzii-de-coasta-de-la-nivel-european-18521.html
12. https://en.wikipedia.org/wiki/European_Border_and_Coast_Guard_Agency

12