Utilitatea folosirii tehnologiilor moderne în predarea limbii şi literaturii române

În eseul care urmează voi prezenta avantajele şi dezavantajele folosirii tehnologiilor

moderne în predarea limbii şi literaturii române, ţinând seama de trăsăturile caracteristice ale
acestui obiect.
În primul rând, consider că trebuie să plecăm de la caracterul umanist al acestui obiect,
al literaturii, mai ales. Ea se adresează imaginaţiei, sensibilităţii, neexcluzând raţiunea. De
aceea, limba română şi comunicarea se pretează mai mult tehnologiilor moderne pentru că
folosirea unor tipare, a unor scheme, a unor teste-grilă (cu răspuns unic sau multiplu) este un
lucru curent care vizează fixarea conţinuturilor teoretice (a normelor).Un avantaj este
dezvoltarea gândirii logice. Acelaşi lucru se poate aplica şi pentru fixarea noţiunilor de teorie
literară, cât şi pentru prezentarea şi consolidarea curentelor literare/culturale. Se pot folosi
tehnologii moderne în cadrul studiilor de caz unde elevii pot realiza prezentări în power-point,
produse multimedia. Pot da două exemple: Latinitate şi dacism (unde s-a realizat o prezentare
în power-point) şi Simbolismul european (unde un produs multimedia a exemplificat
interferenţa artelor în acest curent: poezie, muzică, pictură impresionistă). În felul acesta, se
aplică metodele colaborative, elevii sunt mai atenţi şi mai activi, participă la evaluarea muncii
colegilor.
În al doilea rând, caracterul umanist al obiectului, generează anumite dezavantaje.
Imaginaţia, creativitatea, sensibilitatea devin vizibile prin lectura expresivă (relectură), prin
aprofundarea diverselor tipuri de interpretare a textelor şi prin aplicarea pe diferite texte; de
aceea, folosirea unor scheme, clişee, răspunsurile scurte limitează până la anihilare
creativitatea. În comentariul minuţios al unui text literar (viziunea despre lume, construcţia
discursului narativ, caracterizare de personaj, niveluri de semnificaţie într-un text poetic) este
nevoie de folosirea unui vocabular bogat, de cunoaşterea termenilor de specialitate, de
stăpânirea sensurilor neologismelor şi, mai presus de toate, de creativitate, de imaginaţie, de
rezonare afectivă cu textul propus. De asemenea, sunt convinsă (convingere rezultată din
practica didactică) că aplicarea tehnologiilor moderne este o practică cronofagă şi acest lucru
determină rămâneri în urmă, ceea ce nu este posibil deoarece timpul trebuie să fie bine folosit
în condiţiile în care programele sunt vechi, este multă materie ce trebuie să fie parcursă pentru
că se cere la examen.
În concluzie, trebuie să fie o măsură în toate. Un profesor competent, cu multă
experienţă didactică ştie să îmbine metodele clasice cu cele moderne şi să le adapteze la
specificul fiecărei teme în parte, să-i atragă pe elevi, dezvoltându-le competenţe, atitudini,
valori, folosind judicios timpul ca să parcurgă întreaga programă şi elevul să fie bine pregătit
nu numai pentru examene, ci şi pentru viaţă.