c) Arhitectura religioasă şi civilă a

Mănăstirii Negru Vodă

Arhitectura religioasă

În forma actuală, este a treia construcţie.Trei epoci bine distincte, avem în

trecutul ei.Prima , ca biserică de mir, de la începutul secolului XIV până în anul 1628,
când s-a surpat din cauza vechimii şi a unui cutremur.A doua, din 1636 şi până în
1827, cât a durat a doua construcţie făcută de Matei Basarab; a treia, din timpul
egumeniei arhiereului Filaret Beldiman, care a rezidit-o între 1827-1832 şi până în
zilele noastre.

Mănăstirea e zidită de arhitectul Frantz Walet, în acelaşi loc şi cu aceleaşi pietre

de la prima construcţie.Învelişul e de tablă de fier.are trei turle:cea de la mijloc mai
mare şi cele dinspre răsărit şi apus mai mici.Numai cea din mijloc cu Pantocratorul
are boltă interioară.Forma ei este octogonală.are şi 8 ferestre mici.Învelişul este
refăcut după incendiul din 1934.
Interiorul se compune din: altar, naos şi pronaos.
Altarul are o fereastră mare spre răsărit şi două mai mici spre miază-noapte şi
miază-zi.În această parte din urmă este şi o uşă mică din fier.La proscomidie nici o
inscripţie pe zid, de asemeni nici în piciorul de la piatra sfintei mese.În spatele
tâmplei, două coloane cilindrice până la boltă.Pe cea din dreapta, o însemnare
chirilică din 1832, când s-a terminat biserica.
Naosul, în formă derptunghiulară, fără sânuri; deasupra lui, turla cea mare
sprijinită pe 4 picioare groase de zid lipite de celălalt zid al bisericii, care are o
grosime de aproape 1 metru.Tâmpla e de lemn, fără sculpturi artistice.Pe icoana din
uşa dreaptă însemnat: Hrisant arhimandrit şi Ghermano zugrav.

Pe icoana hramului-Adormirea Maicii Domnului-altă însemnare cu următorul

cuprins:
,,La leat 1834, fiind năstavnic acestei sfinte mănăstiri prea cuviosul arhimandrit
Hrisant, carele din sufletească râvna aprins fiind spre înfrumuseţarea sfintelor
locaşuri, spre a fi în veci pomenit la sfântul jertfelnic cu tot neamul prea cuvioasei
sale, puind multă silinţă, au făcut şi această tâmplă cu icoanele şi cu toată podoaba,
precum să vede, având îngrijitor şi iconom pe sfinţia sa părintele ierodiacon chir
Antim Ghermano ieromonah zugrav”
Pe icoana din stânga a Sfântului Nicolae: Hrisant arhimandrit, Ghermano
zugrav.Pe zidul din colţul miază-noapte-apus, lângă anvon, se află următoarea
inscripţie:
,,Acest sfânt şi dumnezeiesc locaş, fiind dintru întâi zidit de fericitul întru
pomenire ctitorul Io Radu Negru Voievod cu numele de Biserică Domnească şi după
400 şi mai bine de ani, de un cutremur au căzut, stând grămadă 7 ani, până în zilele
domnului Io Matei Basarab voievod, când atunci Măria Sa l-au numit monastire
apştejitie de părinţi înzestrând-o cu moşii, vii şi ţigani, precum în testamentul Măriei
Sale de la monastire.
Aşadar, au stătut această zidire până la leat 1819 când atunci într-una din
zile.Sâmbătă la 8 ceasuri, au căzut o bucată mare de boltă, fiind biserică foarte slabă
de multe cutremure şi acoperământul de multe ploi, care din porunca stăpânirii s-au
închis, stând închisă până la leat 1826, când atunci din porunca domnului Io Grigore
Dimitrie Ghica voievod, cu blagoslovenia prea sfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei
Grigore la Mai 14, s-au început această zidire iarăşi cu aceleaşi pietre vechi, mai
adăugându-se şi alte pietre ce nu s-au ajuns şi din multe întâmplări ale vremilor care
s-au urmat, adică războiul Rusie cu Poarta, boala ciumii, acumpetea bucatelor, iar
mai ales la urmă şi cumplita boală a holerii, s-au prelungit gătirea bisericii până la
leat 1831, când atunci s-au isprăvit şi prin osârdia şi osteneala bunului creştin,
dumnealui Pană Costescu vel vornic, fiindcă mă aflam la Iaşi şi întorcându-mă eu de
la Moldova la leat 1832 (octombrie30).
Îndatoresc însă pe urmaşii mei a citi în condica pomelnicului ce iaste de mine
făcută şi a urma întocmai cu a fi pomenit eu cât şi părinţii mei răposaţi, ce sunt
trecuţi în acea condică, ca urmând după a mea îndatorire, să afle şi ei har înaintea
Domnului când va veni cu a sa slavă.-Amin.Filaret arhiepiscop Apamiei, năstavnic
Sf.Mănăstire Câmpulung.”
În partea celălaltă, adică în colţul de miazăzi-apus, lângă mormântul primului
ctitor, se află două strani arhiereşti şi o strană regală, aceasta din urmă frumos
sculptată în lemn şi căptuşită înăuntru cu postav roşu.
Deasupra acestor străni, un tablou mare fixat în ramă cu chipul arhiereului
Filaret Apamias în mărime aproape naturală.Are cârje arhierească în mână, barbă
mică de tot, figură plăcută, iar în partea de jos abia se pot descifra aceste cuvinte
scrise cu litere mici:
,, O stăpână, Născătoare de Dumnezeu, deşi nevrednic fiind, îndrăzneala luând
mă rog ţie, primeşte din râvna sufletului meu, pre această zidire în numele tău care
iaste a ta dintru ale tale şi fii solitoare către iubit Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca
să-mi dea iertare păcatelor mele nenumărate şi să strig ţie: bucură-te mireasă pururi
Fecioară” 1832 sepembrie 10.
Naosul are câte două ferestre spre miazăzi şi miazănoapte, înguste şi lungi şi pe
lângă zid străni de lemn fără sculpturi artistice.
Pronaosul mai puţin încăpător, cu două coloane de zid cilindrice lângă podul
corului şi cu câte două ferestre spre miazăzi şi miazănoapte.
În partea dreaptă, privind spre răsărit, de vede zugrăvit chipul lui Melhisedec primul
egumen, iar în partea stângă, adică spre miazănoapte, chipul vornicului Pană
Costescu.Deasupra se află scris:
,,Dumnealui Pană Costescu, care având mare prieteşug cu năstavnicul sfintei
mănăstirii aceştia, prea sfinţia sa părintele Apamias Beldiman, carele fiind silit să
meargă la Moldova, l-au fost rugat atât prea osfinţia sa, cât şi dumnealui să o facă
din temelie, însă cu cheltuiala mănăstirii.Aşadar dumnealui îmbărbătându-se au şi
zidit-o din temelie cu piatră în piatră, după cum au fost şi isprăvind-o, au şi învelit-o
cu tinichea, atât mănăstirea, cât şi clopolniţa după cum se vede prin silinţa
dumnealui şi străduirea părintelui iconomului Nicolae Ghermănescu şi a
patriarhului Andronachi hagi Teohari şi serdarul Scarlat.Pentru aceea ni s-au
hărăzit de Banu Brâncoveanu a ne numi şi noi ctitori, de la leat 1832, oct.30, când s-
au târnosit de însuşi prea osfinţia sa în zi de Dumineacă, spre veşnica pomenire a
tuturor fericiţilor ctitori”.
 Cuvintele acestea, afumate de fumul lumânărilor sunt aproape şterse şi greu de
descifrat.
În interior, deasupra uşii de la intrare, în cafos unde cântă corul, sunt zugrăviţi
ctitorii în următoarea ordine: marele şi prea înţeleptul şi blândul creştin Matei
Basarab voievod, Domnul Ţării Româneşti, ţine cu mâna stângă o biserică cu trei
turnuri mari şi două mici şi în partea cealaltă doamna Mărie Sale Elena, ţinând şi ea
cu mâna dreaptă biserica.
Marele Radu Negru voievod ţine şi el cu mâna stângă altă biserică cu cinci
turnuri mari şi două mici şi Io Nicolae Alexandru voievod Iliaş, ţinând cu mâna
dreaptă aceeaşi biserică.
Chipurile acestor ctitori au fost zugrăvite probabil în 1831, aşa că nu reproduc
exact vechile picturi din timpul domniei lui Matei Basarab. Zugravul a făcut confuzie
cu ultimul domn.Desigur el s-a gândit la Nicolae Alexandru Voievod, care e îngropat
în interiorul bisericii şi nicidecum la Alexandru Iliaş, în timpul căruia prima biserică a
fost surpată de cutremur.Dealtfel, chiar cuvântul Iliaş pare adăugat mai în urmă,
literele având un caracter deosebit de al celorlalte.Figurile ctitorilor nu se disting bine,
din cauza stratului de fum depus peste ele.Nu credem că figurile ctitorilor să fie din
timpul lui Matei Basarab, deoarece în inscripţia actuală se arată precis, că biserica a
fost surpată până în faţa pământului şi că zidirea din nou a început în 1827.
Ghermano ieromonahul, care a zugrăvit biserica nu a fost un zugrav iscusit, cu
toate că mai târziu îl găsim zugrăvind biserici şi peste Olt.
Zidul exterior, din temelie şi până sus la streaşini, este făcut de jur în prejur
numai din pietre cioplite în formă de pătrat sau dreptunghi.
Clopotniţa, aşezată spre apus de biserică, are aceeaşi formă ca şi la început; a
fost zidită de Matei Basarab.

Are peste 10 metrii lărgime la bază şi 35metrii înălţime până la cruce; forma
planului pătrată până la acoperiş.Faţadele sunt decorate cu cinci rânduri de panouri
suprapuse şi despărţite prin trei brâuri orizontale; primul rând de panouri
dreptunghiular, al doilea cu arcaturi în semicerc, al treilea şi al patrulea de asemenea,
dar primul mai scurt şi al doilea mai înalt; în sfârşit rândul de sus se compune din
arcaturi mai mari şi mai largi în număr de trei de fiecare latură, arcul de mijloc al
laturei este deschis.Se văd la diferite nivele leutonii rotunzi de teracotă.
O scară aflată într-un turn poligonal urcă până la etajul doi şi de acolo înainte urcarea
se făce pe o scară de lemn, aşezată în interiorul clopotniţeii.
În partea de jos a clopotniţei este o poartă mare prin care se intra în curtea
bisericii.Poarta aceasta lucrată din lemn de stejar, a fost făcută în anul 7257 (1749) de
Nicodim arhimandrit, care la acea dată era egumen.Lipite de clpotniţă, în partea de
nord, sunt casele egumeneşti, în frumos stil românesc, având faţada spre curte, adică
spre răsărit.Ele sunt în bună stare ca şi toate camerele joase dinspre miazănoapte, în
care a funcţionat până în 1938 şcoala de cântăreţi bisericeşti.
După incendiul din 1934, din clădirile dinspre miazăzi au rămas numai zidurile,
dărâmate în urmă, iar în col-ul miazăzi apus, lângă clopotniţă, sunt resturile vechilor
case domneşti cu pereţi scunzi şi cam întunecoase.Şi ele au avut mult de suferit din
cauza incendiului din 1934.

Prima epocă.

Ştiri din prima epocă, în care a fost biserică de mir, avem prea puţine.În cele
două pisanii puse de Matei Basarab se arătă că:
,,s-a zidit şi s-a săvârşit această biserică de preamilostivul creştin Radu Negru
Voievod, care a fost din începutul descălicătorul Ţării Româneşti, când a fost cursul
anilor de la Adam 6723 (1215)’’
Acelaşi voievod în documentele pe care le-a dat orăşenilor, arată însă că Radu
Negru a domnit în anul 6800 (1292).Fireşte, nu putea acelaşi Radu Negru să
domnească şi în 1215 şi în 1292, căci ar fi rezultat că domnia sa să fi durat peste 77
de ani şi să fi murit în vârstă de peste 100 ani.Pe de altă parte istoricii noştri contestă
existenţa unui voievod cu acest nume în secolul XIII.
Prima biserică de zid a oraşului Câmpulung s-a construit în timpul domniei lui
Basarab şi a fiului său Nicolae Alexandru.Primul a început-o şi cel de al doilea a
terminat-o.Despre amândoi numeroase documente spun că au fost îngropaţi chiar în
biserica zidită de ei.Data precisă a zidirii nu o avem.Dacă am admite că s-a citit greşit
de matei Basarab prima inscripţie, adică în loc de 6823 s-a citit 6723 cum susţin unii
istorici, ar rezulta că biserica s-a zidit în 1315 când într-adevăr domnea
Basarab.Aceasta este însă numai o simplă presupunere.
În 1925, Virgil Drăghiceanu făcând aici săpături, a descoperit urmele vechii
biserici construită cu 600 de ani în urmă.
Planul bisericii vechi romanic, compus din o navă centrală mai largă şi din două
colaterale mai înguste, despărţite de nava centrală prin două rânduri de stâlpi, altarul
rotunjit.Spre apus pronausul despărţit de naos printr-un zid în axul căruia se deschide
o uşă de comunicaţie.Construcţia cu înrâurire medievală”ii.
Alte ştiri despre forma acestei biserici nu mai avem.Zidăria a fost din piatră
cioplită în formă dreptunghiulară sau pătrată.Aşa se explică de ce construcţia s-a făcut
într-un timp îndelungat.Cu aceleaşi pietre s-au făcut şi celelalte zidiri.
 Basarab Vodă a fost îngropat dar mormântul său nu se mai cunoaşte, inscripţia
ne mai fiind păstrată.Tot aici a fost îngropat şi fiul său Nicolae Alexandru, pe
mormântul căruia se află o piatră cu următoarea inscripţie în limba slavonă:
,,În luna noiembrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitor Domn Io
Nicolae Alexandru voievod, fiul marelui Basarab, în anul 6873
(1364) indicatorul 3 Veşnica lui pomenire”

Acest voievod a înzestrat biserica după cum se poate vedea, cu două sate: Bădeşti
şi Groşani.
La 13 noiembrie 1618, voievodul Gavril Movilă confirma bisericii dania moşiei
Bădeşti făcută de ,,răposatul Io Nicolae voievod, feciorul răposatului Io Basarab
voievod, nepotul răposatului Negru Radu voievod, care este îngropat în această sfântă
bisericăiii.
La 30 octombrie 1654, voievodul Constantin Şerban a dat mănăstirii un hrisov
în care se arată că satul Groşani şi cu româniii-a fost dăruit de ctitorul Nicolae
Alexandru în anul 6873 (1364) când era biserică domnească de miriv.
Dăruirea acestor două sate de către Nicolae Alexandru este menţionată şi în alte
numeroase hrisoave posterioarev.
În prma ei formă, ca biserică de mir, a durat 300 de ani.La anul 1628, când
domnea Alexandru Iliaş, biserica s-a surpat din cauza unui cutremur şi pietrele zidului
au stat grămadă 7 ani, adică până în 1635, când domnea Matei Basarab.Acest voievod
a zidit-o din nou.

A doua epocă.

Zidind din nou biserica între 1635-1636, Matei Basarab a dat poruncă să se
pună afară, deasupra uşii inscripţia:
 ,,În zilele ducelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Basarab voievod,
cu vrearea lui Dumnezeu pus a fi domn creştin în Ţara Românească, întru moşia lui,
care iaste dentru Unguri descălecat adică început-am a scrie această sfântă
dumnezeiască biserică ce iaste hramul prea sfintei stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoare şi pururi Fecioarei Mariavi, care s-au început şi se-au zidit şi se-au
săvârşit de bătrânul şi prea milostivul creştin Radu Negru voievod, care au fost de
început descălicătorul Ţării Româneşti şi de început au fost zidit această sfântă şi
dumnezeiască biserică, când au fost cursul anilor 6723 (1715) şi tot au stătut cu
bună pace până în zilele creştinului Alexandru voievod Iliaş, întru a doua domnie,
când au fost cursul anilor de la Adam 7136 (1628); atunci într-acea vreme se-au
surpat se întru voia lui Dumnezeu, în ziua de Sf.Ilie prorocul, la miazănoapte şi nici o
firoseală nu s-au făcut.
Iar după aceia, deac au dăruit Domnul Dumnezeu pre acest Domn bun şi
milostiv creştin Matei Basarab voievod Tocnohga ego vii elina cu domnie în Ţara
Românească şiîntre moşia lui fiind şi Măria Sa de într-aceea rudă bun(ă) şi dentru
acel neam adevărat, socotit au ca un Domn bun şi milostiv, ca să rădice şi să facă
această sfântă şi dumnezeiască biserică, să nu piară pomeana acelor răposaţi Domni
bătrâni.Şi acestui Domn bun şi milostiv creştin Matei Basarab voievod, încă să le fie
pomeană la sfântul jărtfealnic întru vecie nesfârşită şi de mare ajutoriu înaintea
feaţei lui Dumnezeu adeverit.Şi ispravnic au fost dup(ă) lucrul acestei sfintei
dumnezeiască biserică Socul duce de Cornăţeanu şi au nevoit şi acest boioru înţelept
cu mult(ă) strădanie şi cu toată inema pentru slujba şi pentru pomeană Domnului
său, apoi şi pentru sufletului lui, ca să-i fie de ajutor la înfricoşata judecată.
Şi ce-au început a se zidi această sfântă bisearecă de în faţa temeliei, în luna
iunie 22 zile, când au fost văleatul de la Adam 7143(1635) şi se-au săvârşit în luna
lui august în 20 zile văleat 7144(1636)viii.
Pe altă piatră pusă tot deasupra uşii, dar ăn interiorul bisericii, altă inscripţie cu
următorul cuprins:
,,În numele tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt Amin ix.În zilele ducelui creştin
şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Basarab voievod i g(o)sp(o)jda eg Elena, cu
vrearea lui Dumnezeu pus a fi Domn creştin în moşia lui, adec(ă) scris-am de
această sfântă bisearică ce iaste hramul Adormirei prea Sfintei Stăpânei noastrei
Născătoareai de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, care au zidit răposatul Radu
Negru voievod, când au fost văleat de la Adam 6723 (1215) şi au stătut cu bun(ă)
pace, până în zilele lui Alexandru Vodă Iliaş, fost-au leat 7136 (1628) atunce s-au
surpat.Iar dacă au dăruit Dumnezeu pre creştinul Basarab voievod i g(o)sp(o)jda eg
Elena cu domnie întru moşia lui, socotit-au ca un Domn milostiv ca să ridice
aceast(ă) sfântă bisearecă ca să nu piar(ă) pomeana moşilor, pentru că au fost şi
Măria Sa dentru acea rudă bun(ă) şi adev(ărată) ca s(ă) fie şi domniei lui de
pomeană la sf(â)ntu jertfelnic şi de mare ajutor înaintea feţii lui Dumnezeu întru veci
Amin.-Dup(ă) aceea şi acest oraş ce să zice Dălgopol, să fie iertat de vama de pâine,
să nu dea vamă domnească; aşişderea şi orăşanii să nu dea vamă de ceale ce vor
vinde, cum iertaţi au fost de răposatul Radu Negru voievod şi cum scrie în cărţile
ceale bătrâne, aşişderea să fie iertaţi şi de Domnia Mea, iar cine nu va întări să fie
proclet şi anatema.Şi s-au început această sf(â)ntă bisearecă de în faţa temeliei în
luna lui iunie 22, de la Adam trecuţi ani 7143 (1635).Şi ispravnic au fost dup(ă)
lucrul acestei sfinte bisearici, jupân boior cu toată inema şi cu toată strădania pentru
slujba Domnului său şi pentru sufletul lui, ca să-i fie de ajutor.Şi s-au săvârşit în
luna lui August 24, când au fost leat 7144 (1636)”.
Ambele inscripţii sunt acum în faţa bisericii, una mai sus la dreapta şi alta mai
sus la stânga actualei inscripţii pusă în anual 1832.
S-a văzut din cuprinsul celor două inscripţii, că supravegherea lucrărilor de
refacerea bisericii transformate mai în urmă în mănăstire, a avut-o clucerul Socol din
Cornăţeni, numit uneori şi Socol Cornăţeanu, unul dintre boierii cei mai însemnaţi din
timpul domniei lui Matei Vodă.
Matei Basarab a transformat biserica de mir în mănăstire de călugări, dându-i
apoi şi o organizare proprie, după cum se poate mai bine vedea din documentul de
ami jos:
,,Io Matei Basarab voievod, cu voia lui Dumnezeu Domn a toată Ţara
Românească…….tuturor dimpreună şi fiştecăruia deosebi, cari sânt, a toată
dregătoria, a toată meseria, a toată cinstea lăcuitorilor ţării noastre dintr-amândouă
rândurile, aşa şi duhovnicilor ca şi mireanilor, cărora li se cade a şti facem ştire cu
acest hrisov al nostru, dat de noi mănăstirii noastre din Câmpulung, sfintei şi
dumnezeieşti case a cinstitei Adormirii Prea Sfintei Stăpânei noastre, Născătoarei lui
Dumnezeu şi pururi fecioarei Maria.
Iar de vreame ce pricepeam noi cu darul cel mai ales al dragostii lui Dumnezeu
să fie şi să se arăte, întru mulţumirea cinstii lui.Aceia dar şi noi după puterea cea
dată nouă de la cel de sus cu curată inimă, bine vrem a slăvi pre acela ce ne-au
slăvit şi a cinsti pre acela ce au scaunul domniei pământeşti ne-au cinstit.
Şi am socotit că acest lucru nu atâta ar putea fi într-alt chip, cât ar fi cu zidirea
de biserici.Deci înaintea aceştii de Dumnezeu clătitei porniri a bunii voii noastre,
vreo grijă da aceste lumeşti nu putea sta să o poticnească sau să o oprească fiind noi
măcar şi supt nor de atâtea nevoi ce ne cuprind, ci într-altele biserici şi mănăstiri cu
ajutorul lui Dumnezeu, zidite de noi de iznoavă din temelie, aceeaşi râvnire a
înmulţirii laudei lui Dumnezeu cu mai multă grijă, ne-am adus de această biserică
mai sus zisă din Câmpulung şi mai vârtos de spargerea ei, mare întristăciunene-au
venit la inima noastră, de a cărei făptură şi spargere, iarăşi a doua făptură socotit-
am că i se cade să spunem:
Adică această dumnezeească casă a Născătoarei lui Dumnezeu ce e mai sus zisă,
de întâi din temelia zidită au fost de prea luminatul al fericitei pomeane, întâiul
Domn al aceştii ţări Radu Negru voievod, căruia îi zic descălicător ţării.Şi o au zidit
bisearecă de mir, zidire frumoasă, întru cursul anilor, de la începutul
lumii6723(1215), căriia datu-i-au şi întru moşii aceste sate:Bădeştii cu toţi rumânii
şi Groşanii toţi cu rumânii şi jumătate din Bogăteşti cu rumânii, cum iaste hotarul de
12 boiari, dând şi sălaşe de ţigani, care ţigani şi acum spre ajutorul trebilor bisericii
şi spre hrana preoţilor sânt.
Care zidire trăit-au vreme de destui ani, până când vecheciunea şi cutremurul
pământului coprinzând-o de toate părţile cu crăpătură, surpatu-s-au şi s-au risipit
până la pământ, purtând în acea vreme cursul anilor 7136(1628).
Iar după surparea ei, zăcut-au piatra grămadă în 7 ani.De aici vreme ce izvorul
tuturor bunătăţilor şi bunul purtător de grijă Dumnezeu, cu a lui grijă care s-au
desprins a o avea pururea de neamul nostru băsărăbesc, bine vru, cum şi cu mine
păcătosul robul lui, vestea şi numele neamului nostru şi al moşiei noastre a-l ridica,
şi la scaunul de domnie ne rădică şi tutore al steagului.
Atunci ştiind noi surparea şi sfărâmarea bisericii, de aceeaşi râvnire cum am zis
şi mai sus, fiind îndemnaţi şi îmboldiţi, mai mult n-am putut răbda cu acel cinstit loc,
unde într-atâta înconjurare de ani, dumnezeiasca, necrunta, bine plăcuta jartfă
iubitorului de oameni Dumnezeu pentru păcatele credincioşilor a să aduce şi cântare
şi slavoslovie mare înfrumuseţatului numelui lui preste toată vremea a să trimite şi
prea curatei dumnezeieşti maice, cinste şi laudă a i să da, m-au scăzut întru atâta
umilnică sfărâmare şi nesfinţire a-l ştii, ci de vreerea Tatălui şi de sporul Fiului şi de
îndemnarea Sfântului Duh, povăţuiţi fiind şi spre acest dumnezeiesc lucru, acea
grămadă de pietre ce zăcea deasupra temeliei dând-o în lături până în faţa
pământului şi bine curăţind locul bisericii, aşa tocmai din faţa pământului, pre
aceeaşi temelie cu aceleaşi pietre a o zidi început-am în cursul anilor 7143 (1635) şi
cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul preacuratei, săvârşitu-o-am în văleat
7146(1638) întru slava celui slăvitx.
Însă nu am lăsat pe tocmeala ce au fost întâiu, adică să fie biserică de mir, ci am
făcut un locaş călugăresc.Şi ştiind noi neroditura şi scăzătura întru toate şi
neprimirea de semănătură a acelui pământ de sub munte, unde zace mănăstirea şi
hrana cea cu multă nevoi de pre acele locuri…..dăruim sfintei mănăstiri
aceasta:vama şi pârcălăbia târgului dintr-acelaşi oraş din Câmpulung cu tot
venitul.Către aceasta şi păhărnicia, iarăşi într-acelaşi oraş şi vama sborului ce se
face într-acelaşi oraş în toţi ani în ziua de Sfântu Ilie.Şi încă mai dăruim sfintei
mănăstiri jumătatea din vama domnească de la schla Rucărului şi a Dragoslavelor şi
cu judecata de acolo şi cu tot vinăriciul domnesc de la satul Brătuleşti în judeţul
Muşcelului şi 1000 de bolovani de sare de la ocnele cele mai mici de lângă
Târgovişte şi satul Bădeni jumătate cu rumânii şi cu munţii şi cu tot venitul cum este
ales de 24 boieri pentru că l-am cumpărat Domnia Mea de la Coman Enăşescu şi de
la fraţii lui;şi iar satul Voineşti ce iaste din sus de oraş, însă trei părţi cu rumâni, cu
munţi şi cu tot venitul cum este ales de 24 de boieri, penru că l-am cumpărat Domnia
Mea de la jupâneasa Maria şi de la fiesa Rada at Gemenile şi de Mihul bire vel
logofăt.
Şi iar satul Grădiştea ce iaste din jos de oraş, tot satul cu tot hotarul, pentru că
cinci părţi dintr-acest sat le-au cumpărat părintelui egumenul Melhisedec pe banii
lui drepţi, de la Nan din Bărbăteşti, iar a şasea parte este închinată la mănăstire de
Tatul sluger at Orbeasca pentru pomeană.Şi iar satul Izvorani at Piteşti, ocină 15
delniţe cu viile, cu casele lui Muşat vistiernicul, cu pivniţa cu hăleşteiul, cu doi
rumâni anume Neacşu şi Achim şi cu tot venitul pentru că am cumpărat Domnia Mea
3 delniţe, iar 12 delniţe le-au cumpărat părintele Melhisedec.
Către aceasta iarăşi toate dăjdiile şi dijmele preste an acestor două sate,
Bădeştilor şi Groşanilor a da la domnie, ce să zice dă birul toleiul de miere, cu
ceară, de găleată, de fân, de dijmă de stupi, oieritul, gorştina şi alte în mănăstire să
se aducă, nimic Domnia dintr-aceste două sate spre a le avea spre folosus şi spre
câştigul mănăstirii.
Şi după aceasta, iarăşi nimeni din judecători într-acele două sate să nu cuteze a
intra nici cu o judecată numai să aibă a se judeca la ispravnicii ce vor avea puşi de
la mănăstire.
 Şi precum am arătat şi mai sus, pre această biserică, care au fost mai înainte
biserică de mir, făcut-o-am mănăstire şi nu proastă, ci adevărată obştejitie cărei
obştejitii ales-am întâiul să fie egumen ieromonahul Melhisedec şi neşte pravile îi
legiuim şi i punem care se cade a fi unde iaste chinovie, care pravile acestea sânt:
Întâi, mănăstirea să fie obştejitie şi fraţii toţi la unul;
A doua de va vrea cineva să vie dintr-altă parte să se egumenească acolo, în
mănăstire, cu mită sau într-alt chip meşteşugind, nici într-un chip să nu se puie, fără
numai din aceia ce vor fi puşi într-aceeaşi mănăstire; dintre aceia să se aleagă cu
săborul.Nici iarăşi să fie volnic egumenul a face rea cheltuială cu lucrurile şi cu
averea mănăstirii în trebile lui îndeosebi, spre a-şi hrăni rudele lui cu bucatele
mănăstirii.
A treia, care călugăr va fi iubitor de ceartă şi cu nărav făcător de bântuiale, de
va face cu năravul lui cel rău tulburări şi gâlceavă obştejitiei, către Domn sau către
Mitropolit, călugăr ca acela deslipit să fie de către săborul obştejitiei.
A patra, nu fie cuiva din aceea ce se va alege Dumnezeu, după noi Domni sau
mitropoliţi, a îndrăzni de a închina mănăstirea aceasta altei mănăstirii de aiurea sau
măcar şi de aicea din ţară, pentru ca nu cumva să se dea uitării pomeana ctitorilor,
şi ostenalile fraţilor să se dea periciunii şi mănăstirea să fie dată jeafului şi obştejitia
să se strice.
A cincea, Paraclisul Preacinstii preste săptămână de trei ori să se
cânte:Miercuri seara, Vineri seara şi Duminică seara necurmeat în veac.
A şeasea, să fie grijă cu nevoinţă egumenului şi fraţilor de călugării bolnavi şi
neaputernicii stareţi.
A şeaptea, care frate va fi primit în posluşania mănăstirii şi va arăta vreo
necredinţă sau viclenie în veniturile mănăstirii, cum am zice furtişag sau altceva den
bazaconii, acela să se gonescă din frăţia chinoviei.
A opta, de va veni vre-un călugăr de aiurea în mănăstire ca să primească
obştejitia şi să aibă acia duhovnicie, om ca acela întrebat să fie şi ispitit foarte cu
amănuntul, să fie ştiut de unde iaste şi ce om iaste.
A noua, fraţii ce vor avea cale a merge afară din mănăstire, pentru vre-o treabă
a lui, aceluia să i se dea cartea obştejitiei de blagoslovanie, a avea cu dânsul pentru
credinţă.
Şi zborul târgului ce se face la Sf.Ilie, să se facă lângă mănăstire, în prăvăliile
care le-am făcut noi.Şi pentru mutarea sborului (căci l-am mutat lângă mănăstire)
iertat-am toată vama orăşanilor de acolo din târg, numai să ia din carăle de peşte de
un car oca cinci şi Sâmbăta carne şi limbile, iar de alte de toate sunt iertaţi.
Deci aceste toate tocinindule noi de mănăstirea noastră, obştejitiei ce iaste mai
sus zisă, iată aducem întru mărturia acestui hrisov al nostru pe credincioşii dregători
şi sfetnicii noştri cârmuitorii ţării, aşa duhovnicii ca şi mireanii:prea osfinţitul chir
Teofil, mitropolitul Târgoviştei şi a toată ţara noastră arhiepiscop, pre de Dumnezeu
iubitul chir Ignatie episcopul de la Buzău şi a toată ţara noastră de jos aşişderea şi
pre tot cinstitul sfatul nostru:jupan Hrizea marele Vornic, jupan Grigore marele
Logofăt, jupan Radu vel Vistier, jupan Preda marele Spătar, jupan Dragomir Clucer,
jupan Socol vel Stolnic, jupan Radu vel Comis, jupan Vucina el Paharnic, jupan
Constandin vel Postelnic.
 De aceea poruncit-am a lega la dânsul pecetia noastră cea mare zbornică şi cu
mâna noastră l-am iscălit aieve pentru încredinţarea cea mai adevărată către toţi,
însă mai vârtos către ceia care au absatura lui Dumnezeu, după noi vom domni în
ţara aceasta…..cum fiecarele de dumneavoastră cine-şi în vremea lui, tuturor acelor
tocmeale şi legiuiri ce am tocmit noi şi am dat oştejitiei noastre, ce iaste mai sus zisă
şi cu acest hrisov al nostru întărite le arătam domniilor voastre şi tuturor cui se cade.
Iar cine din Domnii care-i va alege Domnul Dumnezeu după petrecerea
noastră, sau vlădici sau episcopi sau din boiarii mari şi putearnici, sau veri măcar ce
boiar, de la mic până la mare, sau niscari egumeni, sau preoţi, sau judeţi, sau
orăşani, sau fieştecare din oameni se va ispiti vreodinioară pentru mită, sau pentru
rugăciunile şi silniciile călugărilor streini, sau cu îndemnarea cuiva din streini sau
din ţară, a strica sau a lua şi a sparge mila care o am tocmit noi în biserică, care o
am făcut noi mănăstire-obştejitie, acel om împreună cu îndemnătorii lui să aibă a
moşteni blestemul soborului arhiereilor şi al egumenilor şi a tot preoţilor ţării…să-l
spargă Domnul Dumnezeu, să-i vie cursa care nu o ştie şi vânătoarea ce iaste
ascunsă să-l prinză şi să-i fie curtea lui pustie şi-n locaşul lui să naibă cine locui.Şi
să se şteargă numele lui din cartea vieţii şi cu drepţii să nu se scrie şi să puie
Dumnezeu pre păcătoşi asupra lui, când se va judeca să iasă osândit şi rugăciunea
lui să fie întru păcat…şi să fie feciorii lui rămaşi săraci…să moştenească osteneala
lor străinii…Iarăşi împotrivă, cine va cinsti şi va păzi neclătită acesta milă ce am
miluit şi am tocmit noi în sfânta mănăstire a noastră a Câmpulungului pre acela să-l
audă Dumnezeu în zi de grija lui, să-l sprijinească puterea Dumnezeului lui Iacov şi
să-i trimită ajutor de la preacurata maica lui Dumnezeu…să-i răsară lumina la
întuneric şi întunericul săţi fie ca amiazăzi…şi în veac să fie părtaşi în bunătăţi ca
acelea, care ochi n-au văzut şi la inima omului n-au venit, care au gătit Dumnezeu
celor ce-l iubesc pe dânsul, care Dumnezeu locuieşte în lumina cea neapropiată, cela
ce iaste blagoslovit în veaci, Aminxi.”
Aprilie 10 leat 7155(1647)
Din hrisovul acesta dat de Matei Vodă ctitoriei sale la 11 ani de la zidire, putem
cunoaşte:
 Împrejurile în care s-a zidit din nou biserica;
 Transformarea ei în mănăstire de călugări;
 Milele ce i s-au dat de ctitor;
 Proprietăţile ce le-au primit în dar sau cumpărate până în 1647;
 Cum era obştejitia adică viaţa în mănăstire;
 Mutarea târgului Sf.Ilie în prăvăliile de lângă zidurile mănăstirii;
 Ce scutiri aveau orăşenii şi ce trebuie să dea mănăstirii;
 Evlavia de care a fost pătruns acest domn din neamul basarabesc şi grija deosebită
ce arăta ca şi urmaşii săi să nuse atingă de milele mănăstirii şi să nu închine la
străini ctitoria sa.
Cum am văzut mai sus Matei Basarab a ţinut să introducă în
această mănăstire o nouă organizare numită cu termeni slavoni
obştejitie, adică forma monahală rusească de viaţă obştenească, în care
fraţii călugări se supun stareţului sau egumenului.
Mulţumit de activitatea desfăşurată la 28 iulie 1650, Domnul a dat o
carte pentru întărirea obştejitiei.Se arată în această carte că a trimis acolo
 la mănăstire pe cinstitul şi luminatul părinte chir Ştefan mitropolitul ţării
şi pe bierul Ghinea Clucer de au luat seamă despre toate lucrurile
mănăstirii.
Milele şi privilegiile acordate de Matei Vodă mănăstirii, au fost
întărite prin mai multe cărţi de patriarhi şi de Domnii următori, atât când
se iveau neînţelegeri între mănăstire şi orăşeni, cât şi la schimbările
domnilorxii.
Pilda lui Matei Vodă care s-a arăta aşa de darnic şi binevoitor către
ctitoria sa, a fost urmată şi de alţi contemporani, care se întreceau să
dăruiască mănăstirii moşii, ogoare, sălaşe de ţigani.
Succesorul lui Matei Vodă a fost Constantin Şerban.În primul an de
domnie 1654 a înnoit mănăstirii stăpânirea peste satul Groşani pe care l-a
avea din timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarabxiii.
În anul 1655, Patriarhul Macarie al Antiohiei a dat mănăstirii o carte prin care a dat
sfatul ca să se aleagă egumenidin călugări vrednici de aici să se ţină în seamă toate cele
poruncite de ctitor şi cu înfricoşat blestem împotriva celor ce nu vor urma astfelxiv.
Cu toate acestea, după foarte scurt timp, voievodul Radu Leon care a dormit din
decembrie 1664 şi până în martie 1669, a închinat mănăstirea Câmpulung la o mănăstire
grecească, după cum se poate vedea destul de lămurit din documentul de mai jos:
,,Teodosie din mila lui Dumnezeu arhiepiscop şi mitropolit al Ungrovlahiei xv,
denpreună cu iubitorii de Dumnezeu: chir Serafim episcopul Râmnicului i chir Grigore
episcop de la Buzău, den mila lui Dumnezeu şi den darul Duhului Sfânt, al făcătorului
deplin Dumnezeu care ne-au dat nouă arhiereilor la unul după altul până acum zicând:
orice vom lega pe pământ să fie legat şi în cer şi orice vom dezlega pe pământ să fie
dezlegate şi în cer, pentru care lucru făcut-am această carte a smereniei noastre, sfintei
şi dumnezeieşti mănăstirii Câmpulungului unde iaste hramul Adormirea Maicii
Domnului şi tuturor călugărilor câţi vor fi lăcuitori într-această sfântă mănăstire, ca să
fie cartea noastră de întărire şi de mărturie, pentru că după tocmeala bisericii
răsăritului, după ce s-au adecvat lege sfântă ridicându-se obiceiu în toată lumea, deci
fieştecare creştin deosebi blagocestinei împăraţi, domni sfinţi patriarhi şi mitropoliţi şi
fireşte care din putearnicii lumii care sunt creştini, de la mic până la mare, care din
puterea şi prilejul lui au ridicat case dumnezeieşti întru slava sfinţiei sale, ca şi într-
această săracă de ţară a noastră, ridicând bătrânul Io Negru voievod casă
dumnezeiască bisearică de mir în oraş în Câmpulung şi fiind veche şi stricată; iar după
ce au dăruit milostivul Dumnezeu pre răposatul Io Matei Basarab voevod cu domnia, a fi
Domn şi biruitor Ţării Româneşti, den voia lui Dumnezeu îndemnatu-s-au de au zidit
această sfântă mănăstire den temelia ei şi au întărit ca şi pre alte mănăstiri ce au mai
făcut pentru care viaţa lui să fericească, iar după moarte se află întru pomenire la
sfântul jertfelnic.şi bun obiceiu a tocmit creştinul Matei Basarab voievod sfintei
mănăstiri Câmpulung, ca să nu se închină printre alte părţi străine altor mănăstiri să fie
metoh, nici a intra întru dânsa oameni streini greci ca să o precupească.Şi tot într-acest
obiceiu s-au aflat sfânta mănăstire până acum în zilele lui Io Radu Leon voievod.Deci
adăogându-se de la oameni striini greci, multe şi nesocotite reale obiceiuri ţărei şi
sfintelor mănăstiri, pre an câte taleri 150, făcând acest obiceiu fără de voia arhiereilor
şi făr de voia boiarilor ţării.
 Şi au făcut în silă şi carte săbornicească a răposatului părintelui chir Ştefan
mitropolitul şi episcopilor şi a tuturor egumenilor, care toiţi am iscălit făr de voia
noastră şi încă mai vârtos răposatul părintelui Ştefan mitropolitul, s-au mărturisit
înaintea noastră a tuturor cum că iscăleşte de mare nevoie.Iar când fu acum în zilele
Radului Leon voevod, neputând ţara a-i obicni precupiile şi vânzările ţarei şi ale
sfintelor mănăstiri, strânsu-s-au toată ţara plângându-se de multe obiceaiurireale, ca să
calce şi să se puie jos.
Deci şi smerenia noastră dimpreună cu iubitorii de Dumnezeu chir Serafim
episcopului Râmnicului şi cu chir Grogore episcopul de la Buzău şi cu preacuvioşii
arhimandriţi şi cu toţi egumenii de pre la toate sfintele mănăstiri, ştiind cum acest
obiceaiu ce au făcut sfintei mănăstiri Câmpulung, s-au făcut în silă, nefiind cu voia
noastră, nici cu voia boiarilor ţării, am tocmit cu tot săborul ţării şi am călcat acest
obiceaiu rău ce s-au făcut sfintei mănăstiri ce scrie mai sus şi am aşezat acele ce erau
pierdute şi precupite de striini, ca să fie aşezate precum au fost şi mai dinainte vreme, de
la începalura ţărei, ca să fie sfânta mănăstire Câmpulung pre tocmeala şi obiceiul ei, iar
aceşti călugări din ţară grecească să n-aibă nici o treabă cu această mănăstire ce scrie
mai sus.Iar de vor scoate acele cărţi vreodată care sunt iscălite de noi, să nu le bage
nimeni într-o samă, pentru că am iscălit de mare nevoie şi silă.Drept aceea şi smerenia
noastră întărit-am cu mare blestem şi groaznică afurisanie veri care den Domni, au den
boiari, au den arhierei, se-ar atinge a călca şi a strica această tocmeală şi carte a
smereniei noastre acela să fie proclet de vlădică Hristos şi afurisit de 318 sfinţi părinşi
care au fost la săborul Nicheii, aşişderea şi de smerenia noastră.Parte să aibă cu Iuda şi
cu afurisitul arie, Amin.Iar crele ar înnoi şi ar întări acestă carte a smereniei noastre pre
tocmeala cum scrie mai sus, acela să fie blagoslovit de vlădica Hristos şi de cei 318
sfinţi.Aceasta am scris pentru credinţă am întărit cu iscăliturile şi peceţile noastre mai
jos ca să se crează.Pis Ghenarie 17dni, văleat 7177(1699)xvi.
Iată mai jos cele mai multe hrisoave domneşti de întărirea milelor sau privilegiilor
mănăstirilor, după condica manuscris nr.3683 păstrată la Academia Română, unde toate
sunt trecute ’’in extenso’’:
 Hrisovul lui Grigore Ghica din 16 aprile 7169(1661) pentru vama târgului,
păhărnicia, vama zborului Sf.Ilei şi jumătate din venitul vămii Dragoslavele;
 Hrisovul lui Radu Leon de întărire a milelor din 7 februarie 7182 (1674) pentru
întărirea milelor;
 Hrisovul lui Duca Vodă din 29 aprilie 7185(1677) prin care porunceşte şă ţie
mănăstirea schela şi cu judecata celor 12 sate, scutind pe rucăreni de vamă,
pentru bucatele care ar duce pentru hrana lor, adică grâu şi meiu, să nu dea
pentru acestă vamă şi nici câte un miel de turmă;
 Hrisovul lui Şerban Cantacuzino voievod din 19 martie 7189(1681) amintind
despre judecata ce au avut loc călugării cu orăşenii.Domnul hotărăşte să judece
călugării pe toţi ţăranii şi negustorii din altă parte, afară de orăşeni.Se aminteşte
şi despre neînţelegerea călugărilor cu Scarlat judeţul;
 Hrisovul lui Şerban Cantacuzino voievod din 11 aprilie 7191(1683) să nu fie
mănăstirea Câmpulung închinată la mănăstirea Proti….’’să fie în pace şi
slobodă de către mănăstirea Proti care se află în Ostrov la Marea Albă şi de
către toţi călugării greci de acolo’’.Pomeneşte apoi de voievodul Radu Leon,
care a dat sfintele mănăstiri călugărilor greci şi adaugă: ,,a dat şi mănăstirea
 Câmpulungului mănăstirii Proti, ca să vie călugării de acolo şi să ia pe an de la
aceasta mănăstire câte taleri 150 şi au făcut un hrisov stătător pentru această
tocmeală’’.
Continuă apoi, arătând că în timpul său au venit călugării de la mănăstirea Proti, ca să
ia acei bani de la mănăstirea Câmpulung, aducând cu ei şi hrisovul lui Radu
Vodă.Călugării de la Câmpulung vin şi ei la Domn, aducând hrisovul de fundaţie al lui
Matei Basarab.Şerban Vodă adună pe toţi arhiereii, pe mitropolit şi pe boierii cei mari şi
îşi dau seama de greşeala lui Radu Leon de a închina mănăstirea Câmpulung la
mănăstirea Proti.Ei decid să nu aibă de atunci înainte mănăstirea Proti, nici o treabă cu
mănăstirea Câmpulung.S-a luat de la mănăstirea Proti şi hrisovul lui Radu Leon care s-a
considerat că a fost făcut cu nedreptate.
Către sfârşitul secolului, mănăstirea e prădată de oştile nemţeşti şi ungureşti, luându-
i-se toate bucatele.În ajutorul ei vine monahul Teodosie, ctitorul Aninoasei, care-i
dăruieşte un mare număr de vite.Tot el i-a închinat ca metoh şi mănăstirea Aninoasa,
stabilind în amănunţime ce aveau de îndeplinit fiecare, adică atât Câmpulungul cât şi
Aninoasaxvii.

Arhitectura civilă a Mănăstirii Negru Vodă

Construcţii anexe.

Ceea ce putem afirma cu certitudine este că în intervalul 1636-1638 s-au construit

casa de la sud-vestul bisericii, cea de la vestul ei, precum şi şirul de chilii
nordice.Denumirea primelor două ,, case’’ este dificilă, pentru că ele au îndeplinit
succesiv diferite funcţii şi de altfel au cunoscut o serie de modificări în decursul
timpurilor.Deoarece cartografiile de la începutul secolului al XIX-lea xviii numesc pe cea
din sud-vest ,,egumenească’’ iar pe cea din vest ,,domnească’’.
,,Casa egumenescă’’ de lângă colţul sud-estic al bisericii depăşind în dimensiuni
pivniţa adâncă, cu boltă în plin centru, sprijinită pa arcuri dublouri, unde se pătrunde în
gârlici.Această pivniţă a aparţinut unui edificiu care măsura la interior 12,85m x 6,40m
nu depăşea zidurile pivniţei boltite în semicilindru.El s-a deteriorat probabil până în
vremea lui Matei Basarab sau nu a mai fost socotit satisfăcător, păstrându-se numai
pivniţa.
Prezenţa în zidărie a unor plăci de piatră degradată care au aparţinut iniţial bisericii
din secolul al XIV-lea, ne vădeşte că noua construcţie a fost ridicată peste vechea pivniţă,
după înălţarea bisericii, cu unele materiale rămase nefolosite, prin urmare în anii 1636-
1638.
În zidăria casei constatăm de asemenea câteva profile de la fostul ,,Cloaşter’’
catolic transportate de la această biserică ruinată, care se află în proprietatea mănăstirii lui
Matei Basarab.Se poate vedea astfel un bloc de piatră cu o cruce încastrată în zidărie la
mijlocul laturii nordice a beciului şi o cheie de boltă deteriorată la scările de acces pe
cerdac.Dar este evident că aceste materiale au fost puţin numeroase, ele nu au fost
obţinute prin desfacerea zidurilor mănăstirii catolice.
 Pentru realizarea casei egumeneşti meşterii lui Matei Basarab au supralărgit
temeliile, construind la nivelul solului un beci în formă de L cu latura lungă spre sud şi
cea scurtă înspre est, ca un culoar de trecere.
Totodată s-a realizat şi actualul zid de susţinere al scării, care marchează complet
una dintre ferestrele pivniţei şi alături o nouă temelie cu o arcadă care închide lumina
unei alte ferestre.Cerdacul despărţea două camere, situate la sud-estul clădirii, de alte
două camere, o cămară şi un culoar de acces, acestea două din urmă pe latura de
nord.Camerele de la estul cerdacului sunt tăvănite drept, cele două de la sud-vest prezintă
bolţi mănăstireşti, iar cămara şi culoarul de acces, bolţi în plin centru.
Chilia, ’’ce-i zic casă egumenească’’xix prezintă la începutul secolului XIX două
ferestre în zidul estic al clădirii şi una înspre treptele foişorului (în prezent astupată) .Cea
de alături, ca şi în prezent, avea două ferestre scoase în curte şi o altă în grădinăxx.
La începutul secolului al XIX-lea, chilia de lângă săliţă, prezenta două ferestre în
zidul de sud al clădirii, iar cea alăturată, o fereastră în sud şi alta în vest.În sfârşit cămara
avea o fereastră mai mare către vest şi una foarte mică, ca un meterez înspre nord, iar
culoarul de acces către această cămară, două ferestre înguste către nord.
Trebuie să mai amintim că alipită de săliţa care se deschide între cele două grupe de
camere, corespunzând foişorului se află o ,,şandrama’’xxi. Cerdacul este descris de
cartografi ca un foşor în stâlpi de zid pardosit cu cărămidă, cu scară în zid şi cu un stâlp
mare de zid dinainte, tot sub înveliş de şindrilăxxii.
Care erau însă deschiderile în vremea lui Matei Basarab?
Dacă privim cu atenţie cele patru ferestre din zidul sudic şi uşa săliţei care desparte
cele două grupe de camere, vom observa că ele au fost sparte într-o epocă mai recentă şi
nu au existat în epoca lui Matei Basarab.
Judecând după structurile şi ornamentele specifice mijlocului secolului al XVIII-lea şi
zidurile din ambrosurile ferestrelor, este limpede că aceste deschideri s-au practicat la
refacerea de la mijlocul secolului al XVIII-lea, care a urmat mişcărilor din
1737.Stucaturile se pot observa şi la nivelul superior al caselor domneşti refăcute după
egumenului Nicodim, la mijlocul secolului al XVIII-lea, precum şi la meterezele din
podul acestei case, iar picturile aparţinând aceluiaşi meşter care a împodobit bisericuţa
bolniţei, în această vreme.
Nu au existat deschideri decât înspre curtea bisericii, cum era şi firesc xxiii, cu o singură
excepţie, uşa pe care o constatăm în prezent zidul vestic al încăperii de nord-vest, care
actualmente nu are nici o funcţie, dar care, desigur că răspundea atunci când a fost lucrată
către cerdac.
Această uşă vestică a caselor egumeneşti este foarte probabil aceea care răspundea în
cerdacul din grădina lui Gheorghe judeţul.
În 1653 constatăm altă realitate, acum se vorbeşte despre ,,zidul mănăstirii’’ deorece
întreaga incintă fusese încinsă cu ziduri.Nu se mai aminteşte de cerdac deoarece aceasta
rămăsese în interiorul incintei.
Un alt fapt interesant ţinând cont de materialele de construcţie al casei egumeneşti
este că în pavament s-a folosit piatră cioplităxxiv amestecată pe alocuri cu
cărămidă.Aceeaşi piatră cioplită poate fi observată în zidul vestic al casei domneşti (la
primul nivel).Încăperile rămase mai aproape de forma originală din casa egumenească
este cămara şi culoarul de acces de pe latura nordică, bolţile semicilindrice, cu cele două
ferestre strâmte; la ultima restauraţie din 1942-1943 se putea vedea încă urmele adânci
ale tocurilor unor uşi neobişnuit de mici şi cu pragul foarte înalt.
Casa egumenească, cu cerdacul său, cu stâlpi masivi octogonali, cu arcade în plin
centru, este tipică pentru epoca lui Matei Basarab.
Casa de la nordul turnului, numită în cartografiile de la începutul secolului XIX
domnească sau arhierească a prezentat la început un singur nivel cu două încăperi mai
mici.
Tencuiala căzută de pe latura vestică a casei domneşti ne permitem să constatăm
aceeaşi piatră cioplită indicându-ne că ele au fost înăl-ate în aceeaşi fază de construcţie.
Cele două încadramente, cu colonete laterale, sculptate în romburi, databile din
epoca de trecere de la gotic la Renaştere, contemporane cu chenarul de la estul altarului
bisericii Sf.Gheorghe, provin foarte probabil de la ,,Cloaşter’’.
O serie de elemente planimetrice ne permit să deducem că această casă domnească
(primul nivel) a fost ridicată înaintea turnului-clopotniţă.Într-adevăr cele două mici
încăperi dintre turn şi casă au fost construite pentru a lega cele două edificii.Constatăm că
zidul vestic al acestor încăperi (zid înălţat odată cu turnul după cum sunt torurile de pe
faţadă şi relieful cu căprioara încastrată în dreptul lor) are grosimea de 1,35m în vreme ce
restul zidului casei domneşti (măsurat tot la ferestre) are 1,10m.Totodată, înălţarea celor
două încăperi de lângă turn este de 3,10m în vreme ce restul camerelor măsoară 2,85m.
Putem afirma, prin urmare, că şi casa domnească a fost înălţată odată cu cea
egumenescă înainte de a fi zidit turnul-clopotniţei (deci înainte de 1647).
Care a fost funcţia originară a casei domneşti?Dacă comparăm aşezarea ei în incintă,
ca şi planul ei, cu încăperile hărăzite tipografiei de la Mănăstirea Govora, constatăm o
asemănare foarte mare.Este posibil ca şi la Câmpulung tipografia să fi funcţionat în
aceste încăperi între anii 1638-1650 iar ulterior până la 1712 casa domnească să fie
folosită ca trapeză.
În faza de construcţie 1712, pe zidul de vest al noii case domneşti egumenul Mihail a
încastrat un relief reprezentând un leu (îndreptat către gamgul turnului) cu un volumen pe
care stă scris: ,,Grigore ucenic coyian i Lupu Sărăţan ispravnici,leat 7220 (1712).
Pe comanacul chipului de călugăr sculptat ca o consolă xxv se găseşte în registrul
superior anului 1712 în cifre arabe şi slavone, iar în registrul inferior iniţialele GRE,
desigur de la Grigorie.
Aceasta din urmă era încastrată în zidul casei de la sudul turnului-clopotniţă,
reprezentând tot un leu cu volumen întors către intrare, cu următoarea inscripţie: ,,Mihail
igumen ispravnic cozian, leat 3CK, ano 1712’’.Până nu demult casa din sudul turnului
prezenta o pivniţa, o încăpere şi un foişor deasupra acesteiaxxvi.
Prin urmare egumenul Mihail şi ajutoarele sale au înălţat cu etaj casa domnească şi au
construit o nouă locuinţă, cu foişor la sudul turnului clopotniţă, marcându-le cu inscripţii
în piatră.
Casa domnească a fost ruinată în vremea mişcărilor din 1737 când locotenentul
general austriac Borkoki coboară din munţi pe la Dragoslavele cu ostaşii săi şi ucide pe
turci aflaţi în târgul Sf.Ilie apoi se închide în incinta mănăstirii.Egumenul Nicodim (1737-
1762) îi revine meritul de a repara stricăciunile din 1737.El reface casa domnească
reconstituind etajul şi dezchizând către vest patru ferestre, câte una de fiecare cameră
mică, una singură pentru camera mare din sud, iar către est cinci ferestre, câte două la
cele două camere mari şi una la cămăruţă dinspre nord.
 O serie da calamităţi distrug părţi întregi de mănăstire în secolul XVIII şi al XIX-lea.
Foişorul casei domneşti se menţine încă în bună stare la începutul secolului
XX.Cartografiile îl descriu cu cinci stâlpi de piatră cu coroanele lor sus şi jos; cu scară de
piatră înfundată.Dar el se dărâmă la cutremurul din 1819 (care deteriorează şi biserica) şi
cartografia din 1834 arată că scara foişorului de deasupra căzuse la cutremur, iar cea din
1837 că a fost însă prost.

Între 1840 şi 1845 foişorul se dărâmă din nou, probabil din cauza proastei
construcţii.La începutul secolului al XX-lea se construieşte galeria de zid, care acoperă
faţada estică a casei domneşti iar la restaurarea din 1942-1943, foişorul capătă aspectul pe
care îl are în prezent.
i
Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice fascicola 71-74 cu subtitlul ,,Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia,
partea a III-a, sec.XVIII, p.81.
Nicolae Iorga în ,,Istoria Bisericii Române” susţine că şi clopotniţa ar fi fost zidită de Nicola Alexandru Basarab,
primul ctitor, iar nu de Matei Basarab în secolul XVII.
Faptul că şi alte mănăstiri zidite de Matei Basarab, au clopotniţe în acelaşi stil şi formă, ne îndreptăţeşte să credem că şi
cea de la Câmpulung a fost zidită de el.
ii
Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice pe 1927,fascicola 53-54, p.122.
iii
Stoica Nicolaescu, Noua Revistă Bisericescă”, an Vi, p.170
iv
D.Băjan, Documente de la Arhivele Statului, p.18-19.
v
Al lui Radu Leon din 27 martie 1665, Ştefan Cantacuzino din 20 aprilie 1714.
vi
Cuvintele acestea sunt în limba slavonă; aici s-au dat în traducere.
vii
Doamna sa.
viii
N.Iorga ,,Inscripţii”, I, p.127-128 şi Biserica Ortodoxă Română pe februarie 1877, p.178-
179.
ix
Idem.
x
Când s-au reprodus cele două inscripţii s-a văzut că biserica s-a săvârşit în august
1636.Aici se arată însă că s-a săvârşit în 1638, deci 2 ani mai în urmă.Care să fie data cea
mai adevărată?Credem că zidăria s-a isprăvit în 1636, iar lucrările din interior ca:
zugrăvire, mobilier, vor fi durat încă doi ani, adică până în 1638 cum se arată în hrisov.
xi
Reprodus după manuscrisul Academiei Române, nr.3683 f.15-20, originalul tot la Academia Română, cota 4/CLIX,
pergament.
xii
Academia Română Manuscris 3683
xiii
Arhivele Statului.Mănăstirea Câmpulung, pachet XIX, doc.4 şi pachet XVIII, doc.5
xiv
Academia Română Manuscris 3683
xv
În original primele cuvinte sunt în limba slavonă.
xvi
La urmă iscălesc: Vlădica Teodosie, Serafim episcop de Râmnic, Grigore episcop de
Buzău, Petranie egumenul Tismanei, Teodor al Coziei, Eftemie arhimandrit ot Argeş,
Ioanichie al Sadovei, Dionisie al Strehaiei, Arhivele Statului, Mănăstriea Câmpulung,
pachet 45 şi D.Băjan, ’’Documente de la Arhivele Statului’’, p.78-82.
xvii
I.Răuţescu- ,,Mănăstirea Aninoasa’’, p.18-19 şi 221-223.
xviii
Cartografiile din 1809, 1810, 1823, 1834 şi 1837.
xix
Având alături de o cămară mare care se mai păstrează încă.
xx
Cartografiile din 1809 şi 1810.
xxi
Ibidem
xxii
Ibidem
xxiii
Uşa către chilia egumenească, în capul treptelor a fost deschisă recent, deoarece zidul
care desparte cele două chilii egumeneşti cădea tocmai pe această uşe.
xxiv
Gr.Ionescu, Istoria arhitecturii în România, II, Bucureşti, 1965, p.139.
xxv
P.Chihaia, Un sculptor român din epoca Brâncovenescă:Lupu Sărăţan, în Revista
Muzeelor, V, (1968), nr.1, p.17-22
xxvi
Menţionată în cartografiile mănăstirii încă din 1809 cu foişor pe stâlpi de lemn.