Evoluția afișului: momente cheie și exemple reprezentative


 SHARE PE FACEBOOK


 SHARE PE LINKEDIN

Povestea evoluției afișului a debutat în secolul al-XIX-lea, odată cu dezvoltarea

litografiei și a nevoii artiștilor de a inova. Totodată, un rol important în acest proces
îl constituie factorii culturali, sociali și politici ai vremii împreună cu sporirea
cerințelor publicului. Despre momentele cheie în istoria afișului, vom vorbi în
articolul de astăzi.
Conform definiției din dicționar, un afiș face parte din arta grafică cu funcție mobilizatoare, de informare sau de
îndrumare; este o înștiințare publică, tipărită sau desenată, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de
a informa în legătură cu diverse evenimente, fapte, personalități, idei etc. Acest tip de artă își are punctul de plecare în
secolul al-XVIII-lea, când Alois Senefelder punea bazele litografiei – începând din acest moment, comunicarea vizuală
urma să ia o altă formă.
Originea afișului reflectă angoasele specifice secolului al-XIX-lea, odată cu industrializarea și mișcările politice, sociale și
culturale ale vremurilor; se dorea nu doar informarea populației, ci și îndrumarea acesteia într-o anumită direcție. Astfel,
fie că era vorba de o piesă de teatru, prezentarea unui produs, a unei figuri sau a unei idei, afișul a facilitat schimbul de
informații dintre prestatorii de servicii și diversele comunități.

1. La Belle Époque
În contrast cu evenimentele petrecute înainte și după această perioadă, La Belle Époque face trecerea artei din secolul al-
XIX-lea în secolul XX și constituie una dintre perioadele colorate și prospere din artă, înaintea declanșării Primului
Război Mondial. O figură reprezentativă a acestei perioade este Jules Chéret, supranumit și părintele afișului,
realizatorul primului afiș modern din istorie. În ciuda reclamelor existente până atunci, el este cel care oferă o importanță
artistică acestui tip de comunicare vizuală.
Afișul pentru opereta lui Offenbach, Orphée aux Enfers (Orfeu în Infern) este prima sa lucrare de acest fel și deschide un
nou drum în comunicare și artă, aducându-le pe un făgaș comun.
 Sursă imagine

 
O altă figură reprezentativă care face trecerea de la arta victoriană la art nouveaueste Henri de Toulouse-Lautrec, ale
cărui teme de afiș grativează în jurul vieții în cadrul cabaretului.
 Sursă imagine

 
Frații Beggarstaff, William Nicholson și James Pryde, s-au făcut remarcați prin stilul minimalist cu care au abordat
acest domeniu. Nu întâlnim afișe complicate, pline de detalii, dimpotrivă, lucrările lor transmit informația clar și la
subiect, într-o manieră simplă, dar încărcată din punct de vedere artistic.
 
Unul dintre afișele populare ale acestei perioade este La tournée du Chat Noir avec Rodolphe Salis, creat de Théophile
Alexandre Steinlen. Artistul rămâne cunoscut pentru laitmotivul folosit în multe dintre lucrările sale: pisica.

Sursă imagine

 
2. Modernismul
În această perioadă, arta influențează istoria; nu mai vorbim despre afișe cu scop informativ, ci de afișe cu scop
persuasiv, multe dintre ele fiind duse la extrem, în special în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Montgomery
Flagg este cel care deschide seria printurilor de acest gen cu I Want YOU For US Army, în 1917.

Sursă imagine

 
Tot în această perioadă ia naștere Art Deco, un curent din cadrul modernismului care se opunea normelor acestuia;
dacă modernismul presupune eliminarea ornamentelor, Art Deco vine cu un nou tip de podoabe: figurile geometrice. A.
M. Cassandre (Adolphe Jean-Marie Mouron) redă spiritul Art Deco prin intermediul afișelor sale:
 Sursă imagine

 
 Sursă imagine

 
Neliniștile politice și culturale de la începutul secolului XX au dat naștere mișcărilor avangardiste, care aveau ca scop
prezentarea realității în adevărata ei natură. Odată cu apariția fotografiei, s-a dezvoltat și arta grafică, iar acest lucru a
permis îmbinarea tehnicilor tradiționale cu cele moderne.

J. Howard Miller
 Sursă imagine

 
 Sursă imagine

Raoul Hausmann
 Sursă imagine

 
 Sursă imagine

John Heartfield
 Sursă imagine

 
 Sursă imagine

A doua jumătate a secolului XX a venit, din nou, cu schimbări în designul afișelor, făcând loc unor tendințe noi, colorate
și dinamice, precum pop-art, pin-up art sau psychedelic art.

Milton Glaser
 Sursă imagine

Eduardo Paolozzi
 Sursă imagine

Roy Lichtenstein
 Sursă imagine

Wes Wilson
 Sursă imagine

Roman Cieslewicz
 Sursă imagine

***
În ultimii ani, odată cu dezvoltarea tehnologiei și modificarea comportamentului consumatorilor, au crescut atât
pretențiile designerilor față de ei înșiși și față de cei din breaslă, cât și ale publicului față de rezultatul final. Scopul
informativ a trecut pe plan secund, menirea afișelor fiind nu doar aceea da a transmite un mesaj, ci de a atrage atenția, de
a se distinge în mulțime și de a impresiona prin modul în care sunt transmise ideile. Dar despre principiile contemporane
ale realizării afișelor vom vorbi într-un articol viitor.
Afișul: Principii și elemente de compoziție
Trebuie menționat încă de la început faptul că procesul de realizare a unui afiș nu presupune parcurgerea strictă a unor
pași; bineînțeles, este indicat să țineți cont de anumiți factori, însă diferența va fi dată de spontaneitate, naturalețe și
depășirea fricii de a rupe barierele teoretice.
Finalitatea unui afiș are caracter pragmatic, însă latura estetică joacă și ea un rol important, motiv pentru care un afiș
trebuie să depășească limitele unei simple imagini care transmite un mesaj. De aceea, este nevoie nu doar de o bază
solidă de cunoștințe teoretice, dar și de o doză de nebunie care îi conferă unui afiș profunzime, prospețime și, de ce nu,
excentricitate.
Să vedem în cele ce urmează care sunt elementele cele mai importante care dau contur afișelor și principiile de bază ale
realizării acestora.

Simplitatea
Oamenii trebuie să citească un afiș, nu să-l rezolve ca pe o problemă de matematică: un afiș bun este un afiș care nu doar
transmite informații, ci unul care transmite ceva chiar înainte de a fi citit, deci care nu necesită un efort supraomenesc
pentru a fi descifrat. Un afiș prea criptic, prea încărcat de detalii și ornamente implică un nivel ridicat de entropie, de
dezordine, iar informația principală se poate pierde cu ușurință în excesul de zel și creativitate.
Un sfat util este următorul: dacă un element nu are niciun scop în cadrul unui afiș și vi se pare că este acolo doar pentru
că este drăguț, poate că e mai bine să renunțați la el, pentru că prezența lui nu face decât să atragă atenția într-un mod
nejustificat. Keep it simple, keep it clean!
.

Acuratețea informației
Un afiș trebuie să spună o poveste în cuvinte puține: trebuie să aibă un mesaj atrăgător, scurt și la obiect, să fie ușor de
reținut și plăcut din punct de vedere vizual. Simpla corectitudine compozițională nu face un afiș să fie reușit, dacă este
lipsit de substanță sau de un mesaj bine conturat și convingător. Până la urmă, un afiș trebuie nu doar să atragă atenția,
dar să transmită mesaje care să informeze și să genereze anumite reacții, de la schimbări de atitudine la schimbări de
comportament.
.

Actualitatea
Tendințele în arta grafică, în general, și în crearea afișelor, în particular, urmează linia generală a schimbărilor în
tehnologie sau celelalte arte. Spre exemplu, un poster cu influențe renascentiste n-ar avea un impact major pozitiv într-o
eră a minimalismului, dimpotrivă, ar putea părea învechit și de prost gust. La fel cum un tablou minimalist ar fi
nepotrivit pentru perioada Renașterii. Însă dacă adaptăm o idee arhaică contextului social și cultural actual, s-ar putea ca
rezultatul să fie unul favorabil (cum este, de exemplu, redarea minimalistă a motivelor folclorice atât de practicată în
ultima perioadă).
.

Caracterul persuasiv și naturalețea

Indiferent dacă vorbim despre afișele politice, sociale, comerciale sau de informare, acestea trebuie să convingă oamenii
să agreeze și să accepte o idee, un concept, un produs, o persoană, un eveniment sau o cauză. Este important ca un afiș să
transmită o idee fără a se folosi de exagerări la nivel de text, culori și forme. Caracterul persuasiv al unui afiș este dat de
împletirea celor două componente, cea textuală și cea grafică: un afiș cu un text bun, dar cu o grafică îndoielnică sau un
afiș cu o grafică de excepție, dar cu un text mediocru, are șanse mici de a își atinge obiectivele.
Caracterul persuasiv este în strânsă legătură cu naturalețea unui mesaj. Dacă afișul este bazat pe elemente forțate,
nefirești, sunt șanse mici ca mesajul să fie bine primit de public. Iar naturalețea poate privi atât elemente care țin de
vizual (linii, forme, culori), de text sau de modul și contextul în care publicul ia contact cu afișul respectiv. Țineți cont
așadar și de locul în care afișul va fi distribuit, timpul de expunere a acestuia, direcția de citire etc.

Elementele grafice ale unui afiș

.

Linia

Sursă imagine

Linia este un element fundamental în grafică, care se comportă ca o graniță între idei și permite vizualizarea acestora
într-un timp foarte scurt. Poziția și orientarea liniilor au o simbolistică aparte; linia orizontală denotă relaxare, cea în
diagonală denotă mișcare, iar cea verticală, putere, așa că fiți atenți la aceste elemente ori de câte ori vă decideți să creați
un afiș.
În funcție de felul liniilor (curbe, drepte, zigzag, orizontale, verticale), ele sunt folosite pentru a exprima diverse stări,
pentru a direcționa privitorul către centrul de interes al afișului sau pentru a pune în evidență diverse suprafețe. Liniile
pot accentua un anumit contrast, anumite forme sau idei. Mai plastic spus:

O linie este un punct care a ieșit la plimbare.

– Paul Klee
.

Forma
 Sursă imagine

Orice afiș, cu sau fără elemente prea multe, implică existența unei forme. Afișul, în sine, este o formă. Această formă
înseamnă mărime, cu sau fără semnificații, grosime, uneori volum și este una dintre componentele fundamentale în
design. Dacă simplificăm situația, o formă este o grupare de linii care dau naștere unei suprafețe, cu scopul de a evidenția
un concept și este folosită pentru a defini legături între diverse idei. Indiferent de felul acesteia (geometrică, organică,
abstractă, pozitivă, negativă), o formă spune o poveste, accentuează o idee, organizează și susține informația.
.

Culoarea
 Sursă imagine

Atunci când elaborați un afiș, este foarte bine să aveți în vedere cel puțin noțiunile fundamentale legate de teoria
culorilor și semnificația acestora. S-ar putea ca excesul de culoare sau anumite combinații să inducă privitorul în eroare
sau să nu susțină mesajul comunicat de afiș, așa că nu este indicat să le folosiți după ureche sau după gust, ci ca un
element cu o anumită funcție și semnificație pentru compoziția voastră.
.

Spațiul

Sursă imagine

Spațiul reprezintă distanța dintre elementele care compun un afiș, făcând legătura între ele și are rolul de a oferi echilibru
compozițional. Prin intermediul spațiului, textul este mult mai lizibil, formele sunt scoase în evidență și mult mai bine
focalizate. În același timp, spațiul, în combinație cu liniile, direcționează privitorul, oferă eleganță afișului și separă ideile
atunci când este cazul. Dacă vreți să vedeți câteva exemple de utilizări creative ale spațiului negativ, puteți citi acest
articol.
.
Textul

Sursă imagine

Procesul de elaborare a mesajului care însoțește un afiș înseamnă nu doar alegerea unei teme și a unei semnificații, dar și
alegerea unui font, a mărimii acestuia, dispunerea și integrarea lui în compoziție. Există câteva reguli de bază în
typography de care este bine să nu uitați și care vă pot ajuta în orice demers creativ. Dacă vorbim despre mesajul propriu-
zis, amintiți-vă de trăsăturile afișului pe care le-am menționat mai sus și aplicați-le și în acest caz: un text trebuie să fie
simplu, clar, actual, persuasiv și cât mai natural.
.
Textura

Sursă imagine

Textura se referă atât la suprafața propriu-zisă a unui afiș care poate fi simțită tactil de către oameni, cât și la modul de
redare a acesteia prin intermediul fonturilor sau a efectelor și tehnicilor grafice folosite, care pun la încercare imaginația
publicului. Așadar, textura unui afiș poate fi simțită sau doar văzută; în ambele cazuri, ea sugerează ideea de volum sau
de profunzime.
.

Dimensiunea elementelor
 Sursă imagine

Se întâmplă să interacționăm cu un afiș de la o distanță considerabilă, astfel că nu putem analiza la o primă vedere prea
mult, dar sesizăm forme și blocuri de text de diverse mărimi. Așa cum este normal, formele și textele mari sunt mult mai
vizibile decât cele mijlocii sau mici, însă nu exagerați cu maximizarea acestora doar de dragul de a ieși în evidență. Vom
vedea în continuare că fiecare afiș are unul sau mai multe centre de interes, atent alese și plasate, astfel încât privitorul să
nu fie indus în eroare sau „atacat” vizual.
.
Principii în designul afișelor
.

Centrul de interes

Sursă imagine

Centrul de interes este acea zonă din afiș care atrage privirea înainte ca acesta să fie parcurs în detaliu. Nu este
obligatoriu să îl întâlnim în centrul fizic al afișului; crearea unei zone de interes depinde mult de elementele din jurul
acesteia, fie că vorbim de forme, linii, spații sau culori.
În același timp, un afiș poate avea mai multe centre de interes unite printr-o linie imaginară: un element simbolic
semnificativ și un text atrăgător sunt exemple de centre de interes în cadrul aceluiași afiș, atât timp cât există o legătură
între acestea, iar celelalte componente ale afișului oferă continuitate și echilibru. Un centru de interes poate fi sugerat
prin linii, forme, umbre, contraste, nu neapărat prin expunerea concretă a acestuia.
.

Echilibrul

Sursă imagine
Când vorbim despre echilibru, vorbim despre simetrie, proprietatea unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente
reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; ochiul uman percepe cu ușurință aceste
particularități, motiv pentru care designerii folosesc simetria pentru ușurarea experienței unui privitor cu o imagine.
Echilibrul se referă la greutatea vizuală a unei imagini; dacă ne referim strict la simetrie, aceasta nu se aplică unui singur
obiect sau doar în cazul formelor regulare, uniforme. Totodată, echilibrul poate fi atins prin intermediul culorilor și al
semnificațiilor acestora, al utilizării spațiului, mărimilor, contrastelor, formelor, liniilor etc.
.

Contrastul
 Sursă imagine

Contrastul presupune alăturarea a două elemente antitetice: fie că vorbim despre linii, forme, umbre, culori, spații,
texturi și combinațiile dintre ele, folosirea contrastului are scopul de a scoate în evidență o anumită idee. Orice element
care intră în alcătuirea unui afiș poate fi manipulat în vederea obținerii contrastului.
Ceea ce atrage la acest principiu este ușurința cu care orice element se poate opune altui element și impactul pe care
această relație îl are: culori calde – culori reci, culori complementare, mărimi mari – mărimi mici, forme organice –
forme geometrice, texturi fine – texturi aspre, linii lungi – linii scurte, umbre – lumini etc.
.

Dinamismul

Sursă imagine

Dinamismul se află în strânsă legătură cu modul în care este „citit” un afiș și cu complexitatea acestuia; se referă la modul
în care sunt combinate elementele unei lucrări ,cu scopul de a ghida privitorul înspre ideea principală. Majoritatea
designerilor apelează la linii pentru a crea dinamism în cadrul unui afiș, însă oricare alt element grafic poate fi folosit în
acest scop.
.

Alinierea
 Sursă imagine

Părțile componente ale unui afiș nu trebuie să pară că au fost aruncate pur și simplu pe o bucată de hârtie. Prin aliniere,
se creează o conexiune vizuală între acestea, iar modul în care acestea sunt așezate, indiferent de spațiile dintre ele, oferă
privitorului o parcurgere logică a afișului.
Când vorbim despre aliniere, ne gândim adesea la un bloc de text așezat în pagină în diverse moduri. Însă trebuie să
ținem cont și de cultura din care face parte publicul: în unele culturi, citirea se face de la stânga la dreapta, în altele, de la
dreapta la stânga. Unele teorii spun că paragrafele lungi trebuie aliniate la stânga, însă nu există o regulă absolută. Aveți
mereu în vedere contextul în care privitorul va avea contact cu afișul și modul de „lectură” a acestuia.
.
Unitatea

Sursă imagine

Elementele care alcătuiesc un afiș trebuie să se afle într-o permanentă condiționare reciprocă, să vină unul în continuarea
sau în completarea celorlalte în mod natural și să formeze astfel un tot unitar.
Când vorbim despre afișe, vorbim despre comunicarea unor mesaje în mod vizual, ceea ce înseamnă că mesajul va fi
transmis prin culori, forme, spații, texturi, lumini, umbre, texte etc. Modul în care aceste variabile se împletesc reprezintă
un prim pas în atingerea scopului unui afiș. Este important să aveți în vedere că aceste elemente de compoziție au un tip
de dinamism, când sunt izolate, și un alt tip, când sunt grupate.
***
Crearea unui afiș presupune cunoașterea unor elemente teoretice și respectarea unor principii de bază, însă creativitatea
și „amprenta personală” sunt cele care fac diferența. De aceea, nu uitați să ieșiți, din când în când, în afara barierelor
teoretice și să vă lăsați imaginația liberă. Uneori, un strop de spontaneitate dă unui afiș acel je ne sais quoi de care are
nevoie pentru a se face remarcat.

https://ctrl-d.ro/eticheta/elemente-grafice/