Test de evaluare sumativă

1.Numeste 6 cuvinte-cheie definitorii pentru existentialism.

 Libertate si subiectivitate
 Individualitate
 Singuratatea si secretul
 Neantul
 Neputinta ratiunii
 Alienarea

2.Explica notiunile de modernism si avangardism.

 Modernism- Curent sau tendință din arta și literatura sec. XX, care
neagă tradiția și susține principii de creație noi. Însușirea de a fi
modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă;
preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern.
 Avangardism-Curent literar-artistic care sparge canoanele artei
tradiționale, recurgând adesea la formule îndrăznețe sau
excentrice. . Mișcare intelectuală apărută la începutul sec. XX,
caracterizată prin căutarea unor soluții radicale și prin ruperea de
trecut și de tradiție.

Sisif-prototipul omului absurd

 Prototipul omului absurd este Sisif, care epuizează totul, se menține în
conflict continuu cu lumea. Sisif sfidează chinul său, asumându-și-l. De
aceea, el devine totuna cu stânca sa, fiind chiar „mai puternic decât stânca
lui”. Sisif își depășește destinul prin luciditate, de aceea trebuie să ni-l
imaginăm fericit.
La întrebarea: „Cine privează viața lui Sisif de sens?”, răspunsul este:
zădărnicia muncii, pentru că, zeii l-au făcut „să vrea” ceea ce ei i-au
poruncit. Rostul vieții fiecărei ființe este viața însăși. Sensul vieții vine din
noi, nu este un dar din afară. Experiența absurdului este determinată de
revoltă și sinucidere.Prin acest mit, Albert Camus scoate în evidență două
aspecte: fericirea și sentimentul absurdului. Zeii l-au osândit pe Sisif la
muncă zadarnică și speranță, socotind că este cea mai crâncenă pedeapsă.
Ei l-au obligat să ridice neîncetat o stâncă în vârful unui munte, de unde,
aceasta se rostogolea la vale. Sisif era cel mai înțelept și prudent dintre
muritori, așa cum credea Homer.În ceea ce privește principiile pentru care
a fost pedepsit de zei, părerile erau împărțite. Mai întâi, era învinuit că și-a
permis unele libertăți față de zei, cărora le-ar fi trădat secretele. Apoi,
Homer spune că Sisif ar fi pus moartea în lanțuri, ceea ce l-a supărat foarte
tare pe Pluton.Sisif este eroul absurd, atât prin pasiunile sale, cât și prin
chinul său:Toată bucuria tăcută a lui Sisif se află aici. Destinul său îi
aparține. Stânca lui este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când își
contemplă chinul, face să amuțească toți idolii. Omul absurd spune da și
efortul său nu va înceta niciodată.”Pasiunile lui Sisif erau: disprețul față de
zei, dragostea pentru viață și ura față de moarte. Chinul său este prețul
plătit pentru pasiunile de pe acest pământ. Sisif este și un erou tragic,
pentru că este conștient de situația sa și este lipsit de speranță.Sentimentul
absurdului naște fericirea care provine și din alte împrejurări. Sisif se
bucură pentru că destinul îi aparține, pentru că stânca este lucrul său și
pentru că izgonește zeii. De aceea, efortul său de a ridica stânca nu va înceta
niciodată, ceea ce înseamnă că lupta însăși de a urca către înălțimi este de
ajuns pentru a umple un suflet omenesc: „Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif
fericit.” Reciproc, absurdul se naște din fericire. Cuvintele lui Oedip Rege,
„Socot că totul e bine”, izgonesc din această lume pe Dumnezeu și fac din
destin o problemă a omului care trebuie rezolvată între oameni.În
concluzie, Albert Camus argumentează că între fericire și sentimentul
absurdului, există o implicare reciprocă. Absurdul generează fericirea
umană, în sensul că negarea lui Dumnezeu determină bucuria și fericirea
omului, că el își este propriul stăpân. Reciproc, această fericire îl face pe om
să-și dea seama că depinzând numai de sine, neexistând Dumnezeu, lumea
este absurdă și lipsită de sens.
Ca urmare, trăim într-o lume irațională, tăcută la întrebările raționale
ale omului absurd. Absurdul este confruntarea dintre chemarea omului și
tăcerea irațională a lumii, deci un conflict eu – lume, pe care trebuie să ni-l
asumăm printr-o conștiință lucidă și tragică.

Guzun Dumitrita