Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arhaic
Regional
Familiar
1
Vino la mine cu ora
vino la mine cu ora să respirăm
împreună
beton şi mortar!
Însă pe mâna cea stângă
“din ceas dedus”
Crescuse un ierbar.
(F. Iaru, Marcaje noi fundaţii ceasuri)
Jurnalul literar şi memoriile sunt scrieri de graniţă, în care registrul stilistic familiar,
confesiv se asociază celui beletristic, chiard acă referentul real biografic conferă o dimensiune
nonficţională textului.
Argotic
Jargonul
Neologic
Registru stilistic asociat frecvent registrului cult, definitoriu pentru discursul elevat,
modern. Dominanta stilistică ţine de numărul mare de termini neologici specializaţi în sfera
2
ştiinţelor sau în domeniile tehnice, aspect erudit al scriiturii. Prin acest registru se poate diferenţia
planul naratorului de cel al personajelor; poate avea rol în caracterizarea unor eroi, în surprinderea
unor medii intelectuale ori artistice. Expresivitatea maximă este conferită de contexte stilistice
contrastive, în care neologismele sunt reliefate prin asocierea cu termeni pupulari, colocviali sau cu
elemente de jargon.
Psihologia arată că au o tendinţă de stabilizare stările sufleteşti repetate şi că, menţinute
cu voinţă, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început,
patologic pe urmă…(C. Petrescu, Ultima noapte…)
Solemn
Acest registru e specific unor specii literare cum ar fi tragedia, imnul, oda mai e numit “stil
înalt”.dimensiunea stilistică e dominată de tonalitatea gravă, ceremonioasă, realizată prin categoria
estetică a sublimului, prin lexical elevat, prin figure retorice. Discursul elevat e menit să
emoţioneze puternic, să confere o măreţie sobră ideilor, evenimentelor, personalităţilor
evocate/personajelor; în creaţiile postmoderniste efectul de stil este opus: exagerarea solemnităţii
prin tonul encomiasticsau melodramatic determină pastişa, caricature acestui registru stylistic.
Brigbeu, rege tânăr din vremea cea căruntă
Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă.
Frumos au ars în flăcări prinosul de pe vatră,
Pe când intrară oaspeţii sub bolţile-i de piatră.
În capul mesei şade Zamolxe, zeul getic,
Ce lesne urcă lumea cu umătu-i atletic.
(M. Eminescu, Gemenii)
Parodic
E registrul stilistic ce recurge la imitarea unei opera din “genul înalt” în scopul
compromiterii acesteia; apelează la interteztualitate sau la hipertextualitate. Dscursul are o
gravitate simulată sau, dimpotrivă, un character satiric accentuat. Efectul artistic este realizat prin
de-construirea textului-sursă, prin efecte neaşteptate generate de noul context stilistic.
Ismail este compus din ochi, favoriţi şi rochie şi se găseşte astăzi cu foarte mare greutate.
Înainte vreme creştea şi în Grădina Botanică, iar mai târziu, graţie progresului ştiinţei moderne,
s-a reuşit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză… (Urmuz, Ismail…)
Ironic
E caracterizat prin disimularea unei atitudini critice sub aparenţă laudativă; performarea
sensului ironic se realizează în contextual stylistic, care permite şi identificarea componentei
graduale a registrului (de la ironia bonomă, la dispreţ, de la maliţie, la sarcasm). Formulările
ironice n-au alt mijloc de a se face recunoscute afară de intonaţiile cu care sunt debitate (T.
Vianu). Prin ironie se instituie un strat de adâncime al semnificaţiei, marcând ruptura între aparenă
şi esenţă, precum şi distanţarea critică, dispreţuitoare a locutorului (narator, personaj/eu liric) şi a
lectorului de un referent (personaj, obiect, eveniment) pe care îl persiflează. Esenţa ironiei este să
provoace tocmai afectele contrarii acelora legate de expresiile întrebuinţate (T. Vianu)
Gnomic
3
Registru stilistic definitoriu pentru creaţiile/secvenţele textuale în care sunt formulate
reflecţii asupra condiţiei umane. Dominanta stilistică ţine de un discurs conceptualizat prin care se
instituie formulări pregnant sentenţioase sau prin utilizarea unor structuri lingvistice impersonale
(persoane gramaticale cu valoare generică). Expresivitatea artistică este determinată de limbajul cu
mare valoare cognitivă: formulări memorabile care exprimă raportul om/univers, om/existenţă,
cunoaştere, creaţie, timp, etc.
Vreme trece, vreme vine,
Poate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
(M. Eminescu, Glossă)