CLEMENT ALEXANDRINUL

1.1 Repere biografice

„Clement Alexandrinul, cu numele lui complet Titus Flavius Clement, s-a născut în Atena pe la
anul 150, din părinți păgîni și cu stare, care au dat talentatului lor copil o educație și instrucție
aleasă. Alexandria, al doilea oraș din imperiu ca importanță culturală și economică, i-a oferit lui
Clement, în afară de dascăl, bibliotecile și un mediu de cercetare și știință, în care se încrucișau
cultura greacă, cultura creștină-ortodoxă și eretică, în special gnostică-și cultura iudaică,
fermentată de gândirea lui Filon; un mediu potrivit pentru un tînăr de 30 de ani dornic și setos de
cunoaștere.” ( Clement, 1982, pp. 8-9)

„Clement a sosit în Alexandria puțin înainte de 180, a fost elevul lui Panten zece ani, până în 190
când Panten și-l ia ajutor al său și în anul 200, la moartea dascălului său, acesta ia conducerea
școlii creștine din Alexandria. Din nefericire, Clement nu și-a putut cotinua multă vreme lecțiile
sale. În 202-203, persecuția lui Septimiu Sever l-a obligat să închidă școala și să părăsească
Alexandria. S-a refugiat în Capadocia, la fostul său elev Alexandru, care era episcop al Cezareii
Capadociei. Despre ultimii ani ai lui Clement avem puține știri și le datorăm lui Alexandru,
fostul său elev, care l-a găzduit pe Clement când a fost nevoit să plece din Alexandria. Știrile sînt
în două scrisori ale lui Alexandru, păstrate de Eusebiu al Cezareei în Istoria Bisericească. Una,
din 211, o scrisoare irenică adresată de Alexandru, pe cînd era episcop al Cezareii Capadociei,
Bisericii din Alexandria cu prilejul alegerii lui Asclepiade ca episcop al acestei Biserici. A doua
scrisoare este din 215 sau 216, adresată lui Origen, pe cînd Alexandru era episcop al
Ierusalimului. În această scrisoare, Alexandru vorbește de Clement ca unul care nu murise de
mult. Deci Clement a murit nu mult înainte de 215.” (Clement, 1982, p. 9)

„ Clement Alexandrinul este primul gânditor creștin care a lăsat o lucrare de pedagogie
sistematică, din care s-a alimentat tradiția creștină privind educația. Principala lucrare cu caracter
educativ este Pedagoul, ce face parte dintr-o proiectată trilogie din care nu realizează decât două
cărți.” ( Cucoș, 2017, p. 64)
1.3 Concepția pedagogică

„Pedagogia înseamnă educarea copiilor; se vede aceasta lămurită chiar din numele ei. Trebuie
însă, să vedem care sînt copiii, despre care Scriptura vorbește acoperit și ce pedagog trebuie să
le dăm. Copiii sîntem noi. Scriptura ne laudă în multe locuri și în multe chipuri și ne dă in chip
alegoric felurite nume, pentru a arăta simplitatea credinței.” ( Clement, 1982, p. 173)

„ Pedagogul nostru, o, copii, este asemenea cu Dumnezeu, Tatăl Său, al Cărui fiu este: este fără
de păcat, nepătat, neăpătimaș cu sufletul; Dumnezeu preacurat în chip de om, slujitor al voinței
părintești, Cuvînt Dumnezeu, Cel Ce este în Tatăl, Cel Ce șade la dreapta Tatălui, împreună și
cu chipul, Dumnezeu”( Clement, 1982, p. 168 )