ORIGEN

185-254/255
Viaţa
S-a născut în Alexandria, în jurul anului 185. Numele său
înseamnă „fiul lui Horus” (zeu egiptean), deci s-a născut în Egipt.
Tatăl său se numea Leonida şi s-a încreştinat îndată după naşterea
lui Origen. A fost un creştin plin de râvnă pentru Iisus Hristos. El a
căutat să-şi crească copilul - pe care l-a botezat după naştere - într-
un mediu creştin, oferindu-i o educaţie temeinică despre gândirea şi
viaţa creştină.
De asemenea, Leonida îl instruia din Sfânta Scriptură, de tânăr,
obligându-l să înveţe, zi de zi, câteva pasaje din ea. Origen nu se
mulţumea, însă, cu simpla memorizare a textului, ci punea tatălui
său întrebări despre înţelesul lucrurilor mai grele, încât îl punea în
încurcătură şi, neştiindu-i să răspundă, îi spunea că nu e de
competenţa lui să cunoască acele probleme, până ce nu va deveni
matur. Dar se bucura şi era fericit că are un fiu atât de înţelept.
(Eusebiu, „Ist. bis.”, VI).
 Pe lângă Sfânta Scriptură, Origen studia şi literatura profană.
Persecuţia lui Septimiu Sever din anul 202, face ca tatăl lui Origen să
fie arestat, murind apoi martir. Origen doreşte să moară şi el alături
de tatăl său, cerând autorităţilor să fie şi el arestat. Numai datorită
lacrimilor mamei sale, care îl ruga stăruitor să rămână lângă ea şi
care îi ascunsese hainele, Origen cedează.
 Tăindu-i-se capul tatălui său şi confiscându-i-se, conform obiceiului,
şi averea, Origen a rămas pe drumuri cu mama sa şi cu cei şase fraţi
mai mici. El nu avea atunci decât 17 ani.

 O femeie bogată din Alexandria îi va lua în casa ei, casă în care

Origen a început să predea lecţii profane, apoi creștine. Mai apoi au
venit la el şi catehumenii şi păgânii, curioşi să înveţe religia creştină.
 Deschizându-se din nou şcoala catehetică, episcopul Alexandriei,
Dimitrie, văzându-i pe catehumeni adunaţi în jurul lui Origen, îi
încredinţează lui conducerea şcolii la vârsta de 18 ani.
 La vârsta de 25 de ani, va studia din nou filosofia şi a fost chiar
elevul neoplatonicului creştin Ammonius Sacca.

 De la Ammonius a învăţat Origen interpretarea alegorică.

 Tot acum va învăţa şi limba ebraică.

 Faima de mare erudit trece graniţele Egiptului. Mulţi vin să-l asculte
şi se convertesc. Îi convinge atât de puternic, încât unii creştini
înfruntă persecuţia.

 Origen îşi dobândeşte o ştiinţă teologică deplină şi trăia o viaţă plină

de înfrânare. Îşi impusese o viaţă ascetică, postea într-una, nu bea
nici vin, nici nu consuma alimente alese, nu dormea decât foarte
puţin şi pe pământ, umbla desculţ şi n-avea decât o singură haină,
nevoindu-se să ţină poruncile date de Domnul Apostolilor Săi. Cei
care îl cunoşteau îl caracterizau spunând despre el: „Cum vorbeşte,
aşa trăieşte, şi cum trăieşte, aşa vorbeşte.”
 A mers cu această abstinenţă prea departe. Cum avea ascultători de
ambele sexe, ca să nu fie bănuit de nimic, el a căutat să împlinească
literar cele spuse de Mântuitorul: „Şi sunt fameni care s-au făcut
fameni pe sine pentru împărăţia cerurilor ” (Mt. 19, 12) şi s-a castrat.
Mai târziu, după ce şi-a format metoda alegorică în interpretare, s-a
căit de această greşeală, care l-a costat integritatea sa corporală.
Din aceasta cauză, episcopul Dimitrie nu i-a dat harul preoţiei.
 În anul 212 va călători la Roma, ca să vadă „ vechea Biserică a
Romanilor”. Aici va întâlni un om bogat, pe nume Ambrozie, Îl va
converti la ortodoxie şi va câştiga în el un mare sprijinitor. Ambrozie
îi va oferi mijloace materiale necesare şi va stărui neîncetat pe lângă
el să scrie.
 Întorşi acasă, Ambrozie îi va angaja lui Origen o echipă întreagă de
scriitori, care să-i editeze cursurile: 7 stenografi, mai mulţi de 7
copişti şi o mulţime de caligrafi, suportând el toată cheltuiala. Pe
lângă aceasta, Ambrozie stăruia zilnic pe lângă Origen să scrie.
 Numărul discipolilor creştea mereu. Astfel Origen îşi va asocia la
conducerea şcolii catehetice pe elevul său, pe Heraclas, căruia îi
încredinţează învăţământul profan (ciclul celor şapte materii), el re-
zervându-şi filosofia, teologia propriu-zisă şi tălmăcirea Sfintei
Scripturi. Lecţiile sale din aceste materii erau scrise de stenografii
plătiţi de Ambrozie, transcrise de copişti şi scrise apoi frumos, în
formă de cărţi, spre vânzare, de multele caligrafe plătite de
Ambrozie.

 Activitatea astfel începută a fost întreruptă, din când în când, de câte

o călătorie. Prin 214 îl cheamă la el guvernatorul Arabiei, pentru a-i
cunoaşte învăţăturile. La 215, din cauza tulburărilor politice
izbucnite în Alexandria în timpul persecuţiei lui Cara- cala, Origen
se vede silit să plece în Palestina, stabilindu-se la Cezareea. Aici va
cunoaşte dragostea celor doi episcopi de seamă ai Palestinei: Teoctist
al Cezareei şi Alexandru al Ierusalimului. Aceştia l-au invitat să
predice în bisericile lor, deşi era laic, pentru acest fapt, episcopul
Demetrius al Alexandriei, supărat, îl recheamă pe Origen acasă şi-l
 Pe la 218-220, îl invită la Antiohia Julia Mamea, mama împăratului
Alexandru Sever; se crede că Origen a reuşit să o convertească la
creştinism.
 în anul 230, Origen se duce în Ahaia (Grecia sudică) pentru a linişti
Bisericile de acolo, tulburate de erezie, şi, trecând prin Palestina, a
primit la Cezareea hirotonia întru preot, prin punerea mâinilor, din
partea celor doi episcopi prieteni ai săi, Teoctist şi Alexandru, cu
toate că nu avea integritatea corporală.

 Acest fapt l-a supărat pe episcopul său, Demetrius al Alexandriei.

Acesta convoacă mai multe sinoade (230-231), care au decretat nulă
hirotonia lui Origen, pentru două motive:
 cei care au săvârşit-o nu erau competenţi să o facă, Origen nefiind din
eparhia lor; şi
 Origen nu era îndreptăţit să o primească, neavând integritatea
corporală.
 Pentru că totuşi a îndrăznit să primească hirotonia, este excomunicat
din Biserica Alexandriei. (Este înlăturat, astfel, din funcţia de conducător al
şcolii catehetice, fiind izgonit din Alexandria; în anul următor este depus şi din
treapta preoţiei.)

 Demetrius moare în anul 231 şi îl urmează Heraclas, fostul elev

favorit al lui Origen, care, însă, are aceeaşi atitudine faţă de Origen ca
şi Demetrius.

 În urma acestei atitudini a Bisericii Egiptene, Origen va părăsi

Alexandria „în al 10-lea an al domniei împăratului Alexandru Sever”
(Eusebiu, „Ist. bis.”, 6,26), adică în anul 232, şi se aşează la
Cezareea Palestinei. Aici, el va înfiinţa o nouă şcoală, după modelul
celei din Alexandria, consacrându-se cu şi mai multă căldură muncii
didactice şi studiului. Protectorul său, Ambrozie, îl va însoţi şi aici.
 Şi aici va primi, ca şi la Alexandria, studenţi din toate părţile, printre
care pe cei doi episcopi amintiţi: Teoctist şi Alexandru, apoi Grigorie
Taumaturgul şi fratele lui, Atenodor.
 La Cezareea îi veneau lui Origen scrisori de la cei mai străluciţi
ierarhi din Orient. Ştiinţa, dialectica şi elocvenţa sa erau de neînvins.
La toate acestea, se adaugă farmecul, sfinţenia şi prestigiul unui
ascetism pilduitor. Gloria sa era universală, lucrările şi scrisorile sale
răspândindu-se în tot Orientul, până la Roma.
 După trei ani de activitate aici, va izbucni persecuţia lui Maximin
Tracul (235-238). Origen însuşi se pare că a petrecut timpul
persecuţiei lui Maximin la Cezareea Capadociei, unde îl chemase
Firmilian, mitropolitul Cezarei Capadociei, fostul său elev.
 Reîntors după 238, Origen îşi reia activitatea la Cezareea Palestinei.

 Peste câţiva ani a făcut, din nou, o călătorie în Arabia, ca să-i

convingă de rătăcirea lor pe nişte eretici
 Izbucnind persecuţia lui Deciu (250), Origen a fost arestat şi chinuit.

 Muncile acestea l-au slăbit, astfel încât, peste doi ani va muri la
vârsta de 70 de ani (254/255).

 Locul trecerii sale la cele veşnice a fost Tir, în Fenicia, unde, poate, a
avut loc chinuirea lui.
 OPERA
Este considerabilă;
Eusebiu de Cezareea îl numește „Adamantios”(omul
de oțel);
Catalogul complet făcut de Eusebiu și Pamfil în
“Apologia” pentru Origen, nu ni s-a păstrat;
Fericitul Ieronim spune că ar fi fost vorba de 2000 de
lucrări;
lucrări
Epifanie vorbește de 6000 de lucrări (suluri după
Pr.Coman);
Fericitul Ieronim ne-a lăsat aproape 800 de
titluri in “Srisoarea 33” către Paula;
Prietenul sau Ambrozie
i-a pus la dispoziție
7 kahigrafi, 7 copiști,
şi un număr necunoscut
de caligrafi care să îi
scrie învățăturile;
Alegorismul său exagerat dar şi numeroase
erori profunde în ceea ce privește dogma
creștină, au dat ocazia renumitei “controverse
origeniste”, începută de Epifaniu şi Teofil al
Alexandriei și continuată de Ieronim, Rufin şi
mulți alții;
Sinodul al V-lea Ecumenic, convocat de
Împăratul Iustinian I în 553, la Constantinopol,
condamnă învățăturile greșite ale lui Origen;
Ni s-au păstrat puține scrieri, majoritatea în latină,
datorate lui Ieronim, Rufin, Ilarie de Pictavion, etc.;
- Operele se împart în mai multe categorii:
-Filologie biblică:
1.,,Exapla,, - Expunere comparativă a celor 6 variante
sau traduceri ale Vechiului Testament , pe șase coloane
paralele: textul ebraic, textul grec, traducerea lui
Aquila, traducerea lui Simah, Septuaginta, traducerea
lui Teodoțian; lucrarea a fost terminată
în jurul anului 246,
în Grarea Palestinei,
având 50 volume;

2.,,Tetrapla” - cele
patru traduceri,
menționate anterior;
-Exegeză biblică:
- acoperă aproape întreaga Biblie;
- cuprinde școlii, omilii și comentarii ;
- în original ni s-au păstrat 20 omilii la Eremia și
o omilie la Samuel( 28:3-25);
- restul sunt din traduceri , în general de limbă latină,
păstrate integral sau parțial (Ieronim, Ruffin, Ilarie de
Pictavium );

- dintre comentarii ni s-au păstrat 4 cărți la Cântarea

Cântăreților 8/25 la Matei (ambele în latină), 8/32 cărți
la Ioan ,10/15 cărți din Comentariul la Romani (în limba
greacă).
-sunt și mai multe fragmente transmise prin Filocalie
sau prin Catrene;
-Apologetică
- este reprezentată de lucrarea ,,Contra lui Cels,, , în 8
cărți;
- scrisă la stăruința lui Ambrozie, lucrarea răspunde
scrierii contra creștinismului prin demonstrarea
dumnezeirii lui Iisus Hristos care este Cel despre Care
vorbesc toate profețiile Vechiului Testament;
-Dogmatică
 - Este reprezentată de opera ,,Despre principii,, ,în 4 cărți,
păstrată din traducerea lui Ruffin;
 - aceasta reprezintă primul tratat de dogmatică din literatura
patristică;
— prima carte vorbește despre Dumnezeu , Sf. Treime , Îngeri și
căderea acestora;
— cartea a II a tratează apariția omului , mântuirea și
eshatologia.
— cartea a treia se ocupă cu problemele morale , liberul albitru ,
păcat și apocatastază ;
— cartea a patra arată importanța Sf. Scripturi și cele trei feluri
de interpretare a ei;
 - această ultimă carte cuprinde cele mai multe dintre
greșelile doctrinare ale lui Origen , fiind și principala operă
ce a declanșat îndelungata dispută origenistă.
 - opera a fost scrisă în anii 229 – 230.
Opere ascetico – practice:
1.,,Despre rugăciune,, - tratează rugăciunea în general și
apoi , detaliat , Rugăciunea domnească;
2. Îndemn la martiriu , scrisă pe la 235 , în timpul
persecuției lui Maximin Tracul ;
3. Despre pace ;
4. Despre post ;
5. Despre monogamie ; etc.
Scrisori
A scris peste o sută de scrisori , adunate în nouă cărți ;
Ni s-au păstrat doar două , una ,,Către Iuliu
Africanul,,, în care apără autenticitatea ,,Istoriei
Susanei,, și alta ,,Către Sf. Grigorie Taumaturgul,, , în
care îl îndeamnă să stăruiască în studiile sacre.
Doctrina
Origen este unul dintre cei mai mari cugetători ai
lumii ;
Întreaga sa operă se bazează pe filozofia elenică ,
Sf.Scriptută și Sf. Tradiție ;
Deși folosește trei metode interpretative ale Sf.
Scripturi , fundamentală rămâne cea alegorică ;
Nu are pretenția ca toate ipotezele sale să fie tratate ca
dogme , ci ca ,,exerciții în care să se vadă roadele
talentului său,, (Despre principii , prefață 3);
Principalele elemente dogmatice ale operei sale sunt:

1.Există un singur Dumnezeu întreit în Persoane;

2. Subordinaționismul Sf.Treimi :,,Tatăl este Dumnezeu în
Sine , pe când Logosul este al doilea Dumnezeu, iar Sf.
Duh este inferior Fiului,, ;
3. Lumea noastră este o formă posterioară a lumilor
anterioate și de asemenea, nu ultima. Ea a fost creată
dintr-o materie veșnică;
4. Oamenii au apărut prin răcirea și căderea în materie a
sufletelor preexistente ;
5. Este adeptul trihotomismului;
6. Hristologia sa este una complet ortodoxă;
7. Este precursorul învățăturii despre unirea ipostatică,
oficializată abia în anul 451 , la al V -lea Sinod Ecumenic;
8. El folosește pentru prima dată termenul ,,o Teon
Antropos” (Dumnezeu – Om);
9. Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu
(Teotocos);
10.Biserica este locul mântuirii noastre ; în afara Bisericii nu
este mântuire ;
11. Este adeptul apocatastazei (Concepție a lui Origen despre lume,
devenită păcătoasă prin căderea în păcat a primilor oameni, potrivit căreia aceasta
va fi restabilită la sfârșitul timpului în starea ei originară, în perspectiva unei
mântuiri universale, prin harul lui Hristos. – Din gr. apokatastasis „restabilire în
starea primară”);
12. Iadul nu este veșnic.