INCURSIUNE ÎN ISTORIA PEISAGISTICII

Rosario Assunto – Filozofia grădinii și filozofia în grădină

„Istoria face să treacă în natură o cultură, adaptând la forma culturii un aspect particular al naturii.”
- arta grădinilor evoluează în timp, în funcție de:
- dezvoltarea social-istorică a popoarelor,
- particularitățile naționale
- tradiția și cultura popoarelor
- condițiile mediului natural geografic.
Comparând evoluția așezărilor umane cu evoluția artei grădinilor se observă dezvoltarea simultană
a două maniere generale de compunere: liberă, ordonată-geometrizată; ulterior apare stilul mixt.

- primele grădini – „paradisuri”/ Eden (grădina raiului, denumire regăsită în limba mai multor
popoare) simbolizau idealul oamenilor de a trăi în armonie cu natura;
- probabil începutul artei grădinilor apare odată cu începuturile arhitecturii – date foarte puține:
legende, descrieri istorice, fresce, desene
- începuturile artei grădinilor – în diverse centre ale continentului asiatic sau european (la început în
China, India, Siria și Mesopotamia, apoi în Egipt, Grecia, Peninsula Italica)

GRĂDINILE ANTICHITĂȚII
- primele civilizații superioare – văile fertile ale fluviilor Tigru, Eufrat, Nil, Indus, Fluviul Galben –
se nasc primele grădini;
- la început - scop utilitar: constituite în principal din plante cu rol alimentar; ulterior, dobândesc
caracter religios, de slăvire a divinității sau de meditație;
- în jurul sanctuarelor diverșilor zei sau în jurul mormintelor erau amenajate crânguri sacre; natura
inspira arhitectura sacră: coloanele templelor – tulpinile copacilor

Cca 8000 Î.C.- Ramayana și Mahabharata (scrie sanscritice): - descriu palate cu grădini exuberante,
cu amenajări fastuoase

- sacralitatea grădinilor
- ulterior: motivația social-economică, motivația utilitară
- involuția tradițiilor spirituale: pierderea sacralității, simboluri ale forței și bogăției suveranilor
- grădinile antice au influențat arta peisagistică a epocilor ulterioare

GRĂDINILE CIVILIZAȚIEI INDUSULUI

Bazinul fertil al Indusului generează civilizațiile: Mohenjo-Daro, Harappa, 2 centre urbane cu

dimensiuni remarcabile
Mohenjo-Daro – cel mai avansat oraș al timpului său – de remarcat construcțiile civile și grija
pentru planificarea urbană

- trama stradală preconcepută geometrizată

- amenajări ambientale folosind vegetația și apa
- fragmente cu astfel de amenajări se pot vedea pe tăblițele de lut ale perioadei
 Valea Indusului Valea Indusului

Harappa Harappa

Harappa Harappa

Mohenjo Daro – Pakistan Mohenjo Daro – Pakistan

 Mohenjo Daro – Pakistan Mohenjo Daro - Pakistan

GRĂDINILE DIN MESOPOTAMIA

3000 Î.C.: - civilizații sumeriene

- civilizațiile babiloniene (akkadieni) – dispuneau de parcuri și grădini
- civilizațiile asiriene
Surse:
- descrierile istoricilor antici
- fragmente de basoreliefuri

- Localizare geografică: între Tigru și Eufrat

populații succesive: Sumerieni și akkadieni (babilonieni) și asirieni
mari proprietăți funciare: regalitate, cler (temple), aristocrație
activități utilitare: grădinărit, pomicultură, viticultură
- Protecția grădinilor de zarzavat – se făcea prin plantarea sălciilor – primele perdele de protecție
(O. Drîmba, 1984)
- abundă livezile de palmieri
- Curmalul – copacul sfânt – utilizări multiple

- Anticii afirmau despre Mesopotamia – leagănul grădinilor veșnic înflorite – originea mitului
grădina Edenului (Edin – în sumeriană – stepă)
- Edenuri:
- grădinile sacre ale templelor;
- grădinile de pe terasele ziguratelor; în Ur (mileniul III) și Assur (mileniul II)
- grădinile din orașe.
- Grădina subordonată arhitecturii, în incinta palatelor și templelor

- Sec. VIII Î.C.: - regele asirian Sargon II fondează capitala imperiului: Dursharukin (Khorsabad)
- fondează parcul regal
- a dorit să adune toate esențele și speciile din Asia Mică:
- plante medicinale; cedri, chiparoși, pomi fructiferi;
- platani, sălcii, plopi, abanos, buxus, mirt.
 Grădinile Suspendate ale Semiramidei Grădinile Suspendate ale Semiramidei

Grădinile Suspendate ale Semiramidei Grădinile Suspendate ale Semiramidei

Grădinile reginei Shammuramat (denumite de Herodot Grădinile Semiramidei/ Grădinile

suspendate din Babilon):
- a II-a minune a lumii din cele 7 ale antichității;
- descrise de istoricii Diodore din Sicillia, Strabon, Curtius Rufus, Philon din Bizanț
- termenul „suspendare” provine din latinescul „pensile” care înseamnă terasă susținută de
coloane
- legenda reginei Shammuramat– Muntele Cerului dedicat zeiței Ishtar
- legenda grecească, cu mii de ani in urma, in Babilon a domnit regele legendelor Ninus. Acesta s-
a căsătorit cu Semiramida, o prințesă străina care era foarte tristă pentru că își părăsise patria. Pentru
ca Semiramida sa se acomodeze mai bine cu noul ținut în care urma să locuiască, suveranul a
ordonat supușilor să amenajeze “Grădinile suspendate din Babilon”.
- în realitate, aprox. Anul 600 I.H. - incluse în palatul lui Nabucodonosor al II-lea în Babilon, au
fost construite de acesta pentru soția acestuia regina Amytis;
- erau realizate pe o construcție masivă, în terase succesive, descrescând ca dimensiuni și atingând
o înălțime totală de 77 m;
- sprijinite pe două laturi de zidurile de incintă, etajarea era vizibilă dinspre palat (palatului lui
Nabukadnezar din Babilon)
- grădini amenajate pe terase susținute de coloane și arcade ce adăposteau la baza edificiului 14
săli boltite, răcoroase, dispuse de o parte și de alta de-a lungul unui cordor boltit
 - știința complexă a artei grădinilor susținută de cunoștințe tehnice
- stâlpii cu latura de 7m – umpluți cu pământ pentru a putea crește arbori
- 4 terase succesive: placate cu piatră, izolate hidrofug cu trestii îmbibate cu bitum și placate cu
plăci de plumb
- Diodor din Sicilia – impermeabilizarea teraselor “ blocurile erau acoperite cu un strat de trestie
îmbibate în asfalt, pe acest strat urma un rând dublu de cărămizi arse legate cu asfalt; la rândul lor
acestea erau acoperite cu foi de plumb pentru a împiedica infiltrarea apei și pătrunderea ei în
fundații. Pe acest strat se găsea o masă de pământ vegetal suficientă pentru ca arborii cei mari să
prindă rădăcini. Acest sol artificial era plin de arbori de toate speciile, în stare de a fermeca privirea
prin mărimea și frumusețea lor.”
- circulația – scări de piatră ce legau terasele
- apa pentru irigații provenea din fluviul Eufrat printr-un sistem ingenios de pompe – un stâlp
gigantic de susținere, gol în interior pe toată înălțimea sa, ascundea instalații hidraulice care pompau
apa din Eufrat;
- vegetația: smochini, migdali, nuci, rodii, trandafiri, nuferi, arbori de tămâie, flori diverse,
curmali, plopi, pini, lotuși ;
- palmierul – arbore simbol al vieții adăpostind la rădăcinile sale izvoarele vieții veșnice
- funcțiuni: grânare mascate, ansamblu sacru, observator astronomic
- este de fapt prima grădina botanică, prima colecție de plante.

- grădini suspendate (girdino segreto)- în cetatea regală din Buda la comanda regelui Matei Corvin
– ruinele se pot vedea și astăzi – architect Chimenti Camicia
Sec. VII Î.C. – grădinile lui Assurbanipal din Ninive, redate pe fragmente de basoreliefuri

GRĂDINILE DIN PERSIA

- în Persepolis, orașul regal, palatele regilor (Cirus, Cambise, Darius, Xerxes, Artaxeres) erau
însoțite de grădini „paradis”
- sursă nescrisă : covoarele persane – ex. covoarele comandate de regele Khosrou Al II-lea (sec. VI
e.n.)
- miniaturile persane redau grădini: de petrecere, de meditație, de vânătoare
Sec. VII d.C. – grădinile persane preiau de la bizantini tehnici hidraulice
- grădina persană – caracteristici:
- înconjurate cu ziduri numite pairidaesa
- compoziție geometrică simplă – două axe principale constituite din
canale însoțite de alei – cele 4 brațe ale canalului figurează interpretarea
asiatică a universului cu cele 4 fluvii orientate către punctele cardinale, ân
centru fiind amplasat Muntele Central al Cosmosului
- în centrul compoziției: pavilion, mausoleu sau fântână
- vegetație: platani, ulmi, chiparoși, arbuști decorativi – laur, mirt (ordonați în
șiruri distincte),
- trandafiri;
- specii fructifere: portocali, lămâi, rodii, piersici;
- diferite flori ce creșteau într-o dezordine naturală, pe spații orientate
strict geometric
- la extremitățile perspectivelor sau în centru – chioșcuri cu vederea orientată
în lungul canalelor de apă
- în perioada războaielor – specii de plante noi și chiar arbori întregi din
teritoriile proaspăt cucerite erau aduse în țară și replantate în grădinile
împăraților și nobililor
- palatul lui Darius din Persepolis – arhitectură de influență babiloniană, cu curți interioare, cu
arbori și flori și cu coridoare lungi, decorate cu stilizări florale
- descrierile făcute de Xenophon, elevul lui Socrate – Palatul lui Cirrus al II-lea de la Sardes:
- grădini geometrice, înconjurate cu ziduri înalte
- vegetație bogată și variată, cu numeroase specii fructifere și ornamentale
- apa era prezentă în canale de irigații
- parc de vânătoare populat cu animale și păsări, prevăzut cu numeroase pavilioane și
chioșcuri pentru odihnă, distracții și exerciții de tir

- grădina regelui Artaxeres de la Susa

- sec. VI – grădinile Eram și Delagosha din Siraz – inspirate de motivul covoareloe

Cucerirea arabă a Persiei:

- menține stilul geometric
- decorații minuțioase, ceramica decorativă
- crește numărul: canalelor, bazinelor de apă îngropate
- bazine placate cu ceramică glazurată albastră – „azulejos”
- largă paletă florală
- preferința pentru pomi fructiferi

Caracteristicile grădinilor persane și mesopotamiene:

- traseu geometric
- dispunerea vegetației în forme libere, neregulate
- caracter exuberant: abundența de plante exotice, abundența florală
- lucrări hidraulice, irigații
- ambianță feerică: arome, colorit variat, ambianță sonoră – păsări mecanice, orgi de apă

Eram Garden, Shiraz, Iran Persian gardens - Jahan Nama Garden

GRĂDINILE EGIPTULUI

4000 Î.C.:
- diverse tipuri de grădini
- influența artei grădinilor – stilizări folosite în construcțiile arhitecturale – sugerează imaginea
pietrificată a grădinii sacre
– coloanele aveau capitelurile de forma florii de lotus sau de papirus; modulațiile
coloanei sugerează un mănunchi de tulpini ale plantelor de mai sus;
- mai târziu, capitel – stilizează frunza de palmier
- tavanele erau pictate cu stele și păsări
- pardoseala decorată cu plante acvatice și pești
- folosirea apei: canale, bazine, tehnici de irigație
- tipuri de grădini: utilitare, sacre, de agrement-private, regale sau imperiale (palatul faraonului)
- preferința pentru grădina plată agrementată cu pavilioane și chioșcuri

Grădinia privată (grădina locuinței):

- prelungire naturală a clădirii
- formă regulată și înconjurată de ziduri
- trasee geometrice – dominat de o piesă de apă : bazin rectangular alungit sau în formă de T,
populat cu pești colorați și decorat cu lotuși
- cu punct de interes central: bazin dreptunghiular înconjurat de rânduri de arbori
- existența unui mic pavilion de odihnă și repaos sau chioșc cu viță de vie amplasat cu vederea
spre bazin
- în grădinile mai mari sunt prezente pergole cu viță și compartimentări interioare cu ziduri
scunde sau treiaje
- plantații, în funcție de epocă, sunt concepute ordonat, și respectă fie o anumită alternanță, sau
sunt dispuse liber în cadrul rândurilor – bogat sortiment de plante
- viță de vie, rodii, palmieri, curmali, paltini de munte, sicomori (arbori sacri),
pruni, smochini
- maci, lotuși, mentă,lucernă, dovleac
- Centaurea Malva, Papaver, Rosa, Anemone, Narcisus, Chrysanthemum,
Lupinus, Delphinium, Lathyrus, Celosia

Grădinile sacre (grădinile templelor funerare și divine)

- forme geometrice
- piesă importantă un canal de apă termnat printr-un bazin cu dimensiuni ce permite navigația
unor ambarcațiuni ușoare
- cultivau plante medicinale pentru ritualuri religioase sau pentru cură

Grădinile patio:
- apar în interiorul palatelor, sub influență orientală, în urma expansiunii războinice până în
Mesopotamia
- decorate cu bazine de apă, pavilioane, voliere cu pelicani
- pătratele de verdeață – irigate prin intermediul unor mici canale

Influența contactelor cu Orientul Mijlociu:

- plante noi
- mai multe construcții

Grădina Botanică a lui Tuthmosis al III-lea

- vegetație: sicomori, curmali, rodii,roșcovi, sălcii pletoase, tamarix, acacii, maci, mentă, etc.
- exista un catalog de specii al acestei grădini – basoreliefurile din încăperile templului de la
Karnak
Grădinile Cleopatrei
- deși avea o mare abundență florală, datprit= traseului lor regulat-geometric – monotonia

Grădina domeniului lui Amenophis III

- ordine geometrică
- bogăție vegetală
- arbori decorativi și pomi frunctiferi – Ficus stcomoras, Ficus carica, vița de vie

Grădina funerară a mormântului lui Ehene (1550 Î.Hr.)

- cuprindea o largă varietate de specii: sicomori, curmali, rodii, roșcovi, sălcii plângătoare, tamarix,
pergole cu viță de vie

Grădinile templelor de la Luxor și Karnak – menționate în literatură

- cultivate arbori și plante medicinale: aloe, anason, chimion, brândușe, coriandru, fenicul,
gențiană, lotus, mentă, etc.

ex. Grădinile terasate ale reginei Hatshepsut

Hatshepsut Temple

Hatshepsut Temple Hatshepsut Temple

GRĂDINILE GRECIEI ANTICE

- grădini sacre ale templelor

- grădini particulare – de tip patio
- grădinile filozofice și de agrement pe lângă: gimnazii, teatre, stadioane
- grădini utilitare – livezi întinse
- grădini funerare sau divine, păduri sacre – închinate zeităților: Demeter, Dionysos, Apolon – cu
arbori și arbuști sacri: stejarul – Zeus,
laurul – Apolon,
măslinul – Atena,
mirtul - Afrodita
- s-au dezvoltat cu precădere grădinile deschise, ce puteau fi frecventate de popor – academii, licee,
temple, case nobiliare

Ex. sec. VIII Î.C. grădina olimpică din Peloponez unde se desfășurau jocurile olimpice, grădina
multifuncțională: parc public, jocuri sportive.
- grădina școlii în care preda Platon
- grădina școlii în care preda Aristotel
- grădina lui Pericle – decorată cu statui din bronz, marmură și alabastru, printre tufișuri de
rhododendron
- grădinile Antiohiei
- grădinile lui Academos
- agora Ateneie - platani

Epoca elenistică:
- Orientul influențează Grecia
- moda spațiilor de agrement: luxoase, confortabile
- prezentă mai ales în Sicilia și Asia Mică, ex.: grădina lui Gelon din Siracuza, parcul în stil
persan de la Region, grădinile din Alexandria – orga hidraulică
- preferința pentru grădini de tip patio ca spațiu de tranziție interior-exterior
- utilizarea efectelor decorative: sculpturi animale și nimfe, imitarea unor grote

Caracteristicile grădinilor grecești:

- spiritul umanist
- respectul pentru: educație, cultură, civilizație, sport
- respectul față de natură
- ocupa suprafețe de teren restrânse
- geometrism logic - utilizarea regulilor de compoziție: proporția de aur, simetria, armonia,
euritmia
- profund simț al observației peisajului
- utilizarea științei: pentru a potența valoarea reliefului, pentru a potența silueta arborilor și
clădirilor
- crearea de efecte prin contraste de culoare: albul clădirilor, albastrul cerului, verdele vegetației
- folosirea efectelor plastice arhitecturale prin: sculpturi, mici temple, edicule
- folosirea efectelor dramatice prin crearea unor imitații de grote și peșteri mitice
- vegetația: dispusă în mod liber
- pomi fructiferi – meri, peri, smochini, măslini, alun
- arbori: chiparoși, cedrii, ulmi, platani, lauri, plopi, tuia, buxus,
- viță de vie
- legume
- flori: crini, violete, pansele, garoafe, mixandre, nu-mă-uita, maci, zambile, mirt,
bujori, iriși, gura-leului, narcisele, trandafirul
 - chioșcuri acoperite de plante agățătoare destinate studiului, terenuri pentru diverse exerciții
fizice și pentru întrecerile sportive, statui, monumente de marmură, altare, vase ornamentale,
colonade, bazine de apă, pergole, porticuri
Grădinile locuințelor:
- cu pergole, izvoare artificiale, fântâni arteziene și statui reprezentând nimfe

Eleusis – Grecia Knossos - Grecia

GRĂDINILE ROMANE

Informații:
- descrierile unor istorici: Titus Livius, Virgiliu, Caton, Collumela, Plinius, Tacitus
- cărțile lui Vitruviu

Tipuri de grădini:
- parcuri imperiale: Aventin, Pincio
- grădini particulare – în jurul vilelor: Frascati, Tibur, Capri, mecena, Lucullus, Sallastius, Agripa,
Cicero, Pompei, Horațiu, Tiberiu, Adrian
- grădini publice
- grădini de agrement, lângă terme și bazilici
- grădini sacre, în jurul templelor și mormintelor
- grădini utilitare: livezi, grădini cu legume și fructe – Hortus

Plinius cel tânăr – descrie părțile grădinilor romane: - rozarium (grădina de trandafiri)
- grădina cu topiarii
- grădina viridaria (grădina de flori)
- grădina de legume
- livada

Cuceririle romane aduc diverse influențe (orientale).

Datorită suprapopulării:
- retragerea aristocrației în afara orașelor
- vilele din afara orașelor – una sau mai multe grădini cu: portice, statui, fântâni, vegetație
luxuriantă
Sec. II Î.C.:
- apare moda peretelui fundal al porticelor
- pictura peisagistică devine o modă
- peisajul devine treptat artificializat, romanțat
- efecte scenografice: fasonarea vegetației, statuete vegetale

Grădini publice:
- deserveau necesitățile urbane
- amplasate lângă: terme, gimnazii, palestre, teatre, hipodroame

Parcurile imperiale – inspirate din parcurile Orientului, ex. Parcul lui Hadrian, Tivoli inspirat din
grădinile egiptene, persane și grecești; preferința greacă pentru grote.

Influențe și dominante:
- grecești – arta greacă
- orientale
- spirit dominator roman
- dorința de a etala bogăția, puterea
- fast și exuberanță

Caracteristici:
- simțul peisajului folosit prin: modul de amplasare al vilelor, gruparea siluetelor arborilor
- prelucrarea elementului vegetal prin fasonări creându-se un caracter decorativ artificial
- folosirea traseelor geometrice și libere
- folosirea abundentă a elementelor plastice arhitecturale: colonade, statui, terase, scări
- folosirea apei în diverse și variate forme
- utilizarea unei multitudini de esențe de: arbori, arbuști, flori variate
 - utilizarea științei și tehnicii pentru lucrări inginerești de mare amploare: canale de irigații, orgi
hidraulice
- spirit de eleganță
- grandoare
- cadrul vegetal: stejari cu frunze persistente, pini, chiparoși, tei, platani, lauri, smochini,
duzi,azalee, tisă, buxus, acant, trandafiri, și multe specii floricole

Grădina locuinței:
- tipul elen de grădină – curte interioară înconjurată de peristil
- decor vegetal subordonat aranjamentului geometric al construcțiilor ornamentale: canale, bazin
ornamental, fântână cu joc de apă, pergole și coloane, vase, statui, borduri tunse din buxus,
trandafiri, flori, plante aromatice (busuioc), lotus

- vila cu grădină a lui Cicero, Lucullus, Sallustius, Mecena, ș.a.

-marile vile – grădini publice (parcuri): - diferite construcții și amenajări: piscine, terenuri de joc,
pavilion de odihnă, etc.
- trasee geometrice, însă nu riguros de simetrice – legătura
între mai multe pavilioane
- decorate cu porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase
ornamentale, bazine, canale, fântâni

Villa Montalto, Roma

Pincio Gardens Pincio Gardens

 Pincio Gardens Pincio Gardens

ARTA GRĂDINILOR ÎN EVUL MEDIU

Tipuri generale comune:

- grădini utilitare și livezi în interiorul și exteriorul orașelor
- grădini particulare de agrement
- grădini segnoriale și regale
- grădinile micii nobilimi
- grădinile membrilor breslelor
- grădinile hanurilor
- grădini sacre, pe lângă bazilici și mănăstiri

Caracteristici generale:
- grădini de dimensiuni mici
- grădini cu caracter închis, secret, acces limitat
- atmosfera visătoare și poetică, romantică
- geometrism amorf, fasonarea vegetației
- înclinație pentru: flori, plante aromate, plante medicinale, liane
- prezența unor influențe orientale: lucrări hidraulice, păsări în voliere etc.
- nivelul științei și tehnicii meșterilor: arta automatelor cântătoare, lucrări hidraulice speciale,
decorații minuțioase

GRĂDINILE BIZANȚULUI

Sec. III-XV:
- Imperiul Roman de Apus – Imperiul Bizantin a influențat Europa mai ales în zonele de est și
sud-est
- influență inclusiv în arta peisagistică
Grădini:
- sacre în jurul bisericilor
- grădini imperiale pe lângă palate
Caracteristici:
- luxul și opulența imperială
- decorații artificiale: copaci de aur și pietre prețioase, păsări automate ce cântau la adierea
vântului, oglinzi și suprafețe metalice ce amplificau perspectivele, obiecte din sticlă colorată –
influențe venețiene
- nivel ridicat al științei și tehnicii: arta automatelor cântătoare, arta hidraulică preluată din Orient
- forme geometrice: pătrat, dreptunghi
- înconjurate de un zid înalt de piatră: cu decorațiuni spre interior, acoperit parțial cu vegetație
- în general dimensiuni mici
- utilizarea în compoziție a amenajărilor: fântâni, bazine, canale, portice
- existau și parcuri de vânătoare.