Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PDF Curs 9 Gradini Istorice - Compress
PDF Curs 9 Gradini Istorice - Compress
- primele grădini – „paradisuri”/ Eden (grădina raiului, denumire regăsită în limba mai multor
popoare) simbolizau idealul oamenilor de a trăi în armonie cu natura;
- probabil începutul artei grădinilor apare odată cu începuturile arhitecturii – date foarte puține:
legende, descrieri istorice, fresce, desene
- începuturile artei grădinilor – în diverse centre ale continentului asiatic sau european (la început în
China, India, Siria și Mesopotamia, apoi în Egipt, Grecia, Peninsula Italica)
GRĂDINILE ANTICHITĂȚII
- primele civilizații superioare – văile fertile ale fluviilor Tigru, Eufrat, Nil, Indus, Fluviul Galben –
se nasc primele grădini;
- la început - scop utilitar: constituite în principal din plante cu rol alimentar; ulterior, dobândesc
caracter religios, de slăvire a divinității sau de meditație;
- în jurul sanctuarelor diverșilor zei sau în jurul mormintelor erau amenajate crânguri sacre; natura
inspira arhitectura sacră: coloanele templelor – tulpinile copacilor
Cca 8000 Î.C.- Ramayana și Mahabharata (scrie sanscritice): - descriu palate cu grădini exuberante,
cu amenajări fastuoase
- sacralitatea grădinilor
- ulterior: motivația social-economică, motivația utilitară
- involuția tradițiilor spirituale: pierderea sacralității, simboluri ale forței și bogăției suveranilor
- grădinile antice au influențat arta peisagistică a epocilor ulterioare
Harappa Harappa
Harappa Harappa
- Anticii afirmau despre Mesopotamia – leagănul grădinilor veșnic înflorite – originea mitului
grădina Edenului (Edin – în sumeriană – stepă)
- Edenuri:
- grădinile sacre ale templelor;
- grădinile de pe terasele ziguratelor; în Ur (mileniul III) și Assur (mileniul II)
- grădinile din orașe.
- Grădina subordonată arhitecturii, în incinta palatelor și templelor
- Sec. VIII Î.C.: - regele asirian Sargon II fondează capitala imperiului: Dursharukin (Khorsabad)
- fondează parcul regal
- a dorit să adune toate esențele și speciile din Asia Mică:
- plante medicinale; cedri, chiparoși, pomi fructiferi;
- platani, sălcii, plopi, abanos, buxus, mirt.
Grădinile Suspendate ale Semiramidei Grădinile Suspendate ale Semiramidei
- grădini suspendate (girdino segreto)- în cetatea regală din Buda la comanda regelui Matei Corvin
– ruinele se pot vedea și astăzi – architect Chimenti Camicia
Sec. VII Î.C. – grădinile lui Assurbanipal din Ninive, redate pe fragmente de basoreliefuri
- în Persepolis, orașul regal, palatele regilor (Cirus, Cambise, Darius, Xerxes, Artaxeres) erau
însoțite de grădini „paradis”
- sursă nescrisă : covoarele persane – ex. covoarele comandate de regele Khosrou Al II-lea (sec. VI
e.n.)
- miniaturile persane redau grădini: de petrecere, de meditație, de vânătoare
Sec. VII d.C. – grădinile persane preiau de la bizantini tehnici hidraulice
- grădina persană – caracteristici:
- înconjurate cu ziduri numite pairidaesa
- compoziție geometrică simplă – două axe principale constituite din
canale însoțite de alei – cele 4 brațe ale canalului figurează interpretarea
asiatică a universului cu cele 4 fluvii orientate către punctele cardinale, ân
centru fiind amplasat Muntele Central al Cosmosului
- în centrul compoziției: pavilion, mausoleu sau fântână
- vegetație: platani, ulmi, chiparoși, arbuști decorativi – laur, mirt (ordonați în
șiruri distincte),
- trandafiri;
- specii fructifere: portocali, lămâi, rodii, piersici;
- diferite flori ce creșteau într-o dezordine naturală, pe spații orientate
strict geometric
- la extremitățile perspectivelor sau în centru – chioșcuri cu vederea orientată
în lungul canalelor de apă
- în perioada războaielor – specii de plante noi și chiar arbori întregi din
teritoriile proaspăt cucerite erau aduse în țară și replantate în grădinile
împăraților și nobililor
- palatul lui Darius din Persepolis – arhitectură de influență babiloniană, cu curți interioare, cu
arbori și flori și cu coridoare lungi, decorate cu stilizări florale
- descrierile făcute de Xenophon, elevul lui Socrate – Palatul lui Cirrus al II-lea de la Sardes:
- grădini geometrice, înconjurate cu ziduri înalte
- vegetație bogată și variată, cu numeroase specii fructifere și ornamentale
- apa era prezentă în canale de irigații
- parc de vânătoare populat cu animale și păsări, prevăzut cu numeroase pavilioane și
chioșcuri pentru odihnă, distracții și exerciții de tir
4000 Î.C.:
- diverse tipuri de grădini
- influența artei grădinilor – stilizări folosite în construcțiile arhitecturale – sugerează imaginea
pietrificată a grădinii sacre
– coloanele aveau capitelurile de forma florii de lotus sau de papirus; modulațiile
coloanei sugerează un mănunchi de tulpini ale plantelor de mai sus;
- mai târziu, capitel – stilizează frunza de palmier
- tavanele erau pictate cu stele și păsări
- pardoseala decorată cu plante acvatice și pești
- folosirea apei: canale, bazine, tehnici de irigație
- tipuri de grădini: utilitare, sacre, de agrement-private, regale sau imperiale (palatul faraonului)
- preferința pentru grădina plată agrementată cu pavilioane și chioșcuri
Grădinile patio:
- apar în interiorul palatelor, sub influență orientală, în urma expansiunii războinice până în
Mesopotamia
- decorate cu bazine de apă, pavilioane, voliere cu pelicani
- pătratele de verdeață – irigate prin intermediul unor mici canale
Hatshepsut Temple
Ex. sec. VIII Î.C. grădina olimpică din Peloponez unde se desfășurau jocurile olimpice, grădina
multifuncțională: parc public, jocuri sportive.
- grădina școlii în care preda Platon
- grădina școlii în care preda Aristotel
- grădina lui Pericle – decorată cu statui din bronz, marmură și alabastru, printre tufișuri de
rhododendron
- grădinile Antiohiei
- grădinile lui Academos
- agora Ateneie - platani
Epoca elenistică:
- Orientul influențează Grecia
- moda spațiilor de agrement: luxoase, confortabile
- prezentă mai ales în Sicilia și Asia Mică, ex.: grădina lui Gelon din Siracuza, parcul în stil
persan de la Region, grădinile din Alexandria – orga hidraulică
- preferința pentru grădini de tip patio ca spațiu de tranziție interior-exterior
- utilizarea efectelor decorative: sculpturi animale și nimfe, imitarea unor grote
Informații:
- descrierile unor istorici: Titus Livius, Virgiliu, Caton, Collumela, Plinius, Tacitus
- cărțile lui Vitruviu
Tipuri de grădini:
- parcuri imperiale: Aventin, Pincio
- grădini particulare – în jurul vilelor: Frascati, Tibur, Capri, mecena, Lucullus, Sallastius, Agripa,
Cicero, Pompei, Horațiu, Tiberiu, Adrian
- grădini publice
- grădini de agrement, lângă terme și bazilici
- grădini sacre, în jurul templelor și mormintelor
- grădini utilitare: livezi, grădini cu legume și fructe – Hortus
Plinius cel tânăr – descrie părțile grădinilor romane: - rozarium (grădina de trandafiri)
- grădina cu topiarii
- grădina viridaria (grădina de flori)
- grădina de legume
- livada
Grădini publice:
- deserveau necesitățile urbane
- amplasate lângă: terme, gimnazii, palestre, teatre, hipodroame
Parcurile imperiale – inspirate din parcurile Orientului, ex. Parcul lui Hadrian, Tivoli inspirat din
grădinile egiptene, persane și grecești; preferința greacă pentru grote.
Influențe și dominante:
- grecești – arta greacă
- orientale
- spirit dominator roman
- dorința de a etala bogăția, puterea
- fast și exuberanță
Caracteristici:
- simțul peisajului folosit prin: modul de amplasare al vilelor, gruparea siluetelor arborilor
- prelucrarea elementului vegetal prin fasonări creându-se un caracter decorativ artificial
- folosirea traseelor geometrice și libere
- folosirea abundentă a elementelor plastice arhitecturale: colonade, statui, terase, scări
- folosirea apei în diverse și variate forme
- utilizarea unei multitudini de esențe de: arbori, arbuști, flori variate
- utilizarea științei și tehnicii pentru lucrări inginerești de mare amploare: canale de irigații, orgi
hidraulice
- spirit de eleganță
- grandoare
- cadrul vegetal: stejari cu frunze persistente, pini, chiparoși, tei, platani, lauri, smochini,
duzi,azalee, tisă, buxus, acant, trandafiri, și multe specii floricole
Grădina locuinței:
- tipul elen de grădină – curte interioară înconjurată de peristil
- decor vegetal subordonat aranjamentului geometric al construcțiilor ornamentale: canale, bazin
ornamental, fântână cu joc de apă, pergole și coloane, vase, statui, borduri tunse din buxus,
trandafiri, flori, plante aromatice (busuioc), lotus
Caracteristici generale:
- grădini de dimensiuni mici
- grădini cu caracter închis, secret, acces limitat
- atmosfera visătoare și poetică, romantică
- geometrism amorf, fasonarea vegetației
- înclinație pentru: flori, plante aromate, plante medicinale, liane
- prezența unor influențe orientale: lucrări hidraulice, păsări în voliere etc.
- nivelul științei și tehnicii meșterilor: arta automatelor cântătoare, lucrări hidraulice speciale,
decorații minuțioase
GRĂDINILE BIZANȚULUI
Sec. III-XV:
- Imperiul Roman de Apus – Imperiul Bizantin a influențat Europa mai ales în zonele de est și
sud-est
- influență inclusiv în arta peisagistică
Grădini:
- sacre în jurul bisericilor
- grădini imperiale pe lângă palate
Caracteristici:
- luxul și opulența imperială
- decorații artificiale: copaci de aur și pietre prețioase, păsări automate ce cântau la adierea
vântului, oglinzi și suprafețe metalice ce amplificau perspectivele, obiecte din sticlă colorată –
influențe venețiene
- nivel ridicat al științei și tehnicii: arta automatelor cântătoare, arta hidraulică preluată din Orient
- forme geometrice: pătrat, dreptunghi
- înconjurate de un zid înalt de piatră: cu decorațiuni spre interior, acoperit parțial cu vegetație
- în general dimensiuni mici
- utilizarea în compoziție a amenajărilor: fântâni, bazine, canale, portice
- existau și parcuri de vânătoare.