1.

SITUAŢIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ

1.1. Elemente de identificare a unităţii de producţie şi protecţie

Obiectul prezentului studiu îl constituie amenajamentul unităţii de producţie şi

protecţie (U.P.) VI Lăpuşna, din cadrul Ocolului Silvic Gurghiu, Direcţia Silvică Mureş.
Teritoriul acestei unităţi este situat în partea estică a judeţului Mureş, în grupa vestică a
Carpaţilor Orientali, în partea superioară a bazinului Râului Gurghiului.
Din punct de vedere administrativ, unitatea este situată pe raza teritorială a
comunelor Ibăneşti (judeţul Mureş) şi Remetea (judeţul Harghita), aşa după cum se
poate observa şi din tabelul de mai jos.

Tabelul 1.1.1. Situaţia teritorial-administrativă

Nr. Unitatea teritorial - Suprafaţa
Judeţul Parcele aferente
crt. administrativă ha %
1-100, 102-108, 109%, 118-122, 137%, 138%, 139-
144%, 145%, 146%, 147%, 148%, 149-150%,
1. Mureş Ibăneşti 4915,32 93
158%, 159-166%, 167%, 169%-179, 180D-186D%,
187D%, 188D%-191D
109%, 128, 137%, 138%, 144%,
145%,146%,147%, 148%, 150%, 151, 156, 157,
2. Harghita Remetea 345,26 7
158%, 166%, 167%, 168, 169%, 186D%, 187D%,
188D%
Total 5260,58 100

Căile de acces sunt reprezentate doar de reţeaua drumurilor forestiere, care

acoperă mare parte din suprafaţa unităţii de producţie.
Identificarea unităţii de producţie poate fi făcută şi prin coordonatele STEREO
70, prezentate în tabelul 1.1.2.

Tabelul 1.1.2. Identificarea unităţii de producţie prin coordonate STEREO 70

Coordonate
Nr. pct.
X(m) Y(m)
1 585568 516400
2 581839 519752
3 578678 521739
6 585853 525251
5 592356 522104
4 593712 518639

1.2. Vecinătăţi, limite, hotare

Vecinătăţile, limitele şi hotarele unităţii de producţie şi protecţie sunt prezentate

în tabelul 1.2.1.

Tabelul 1.2.1. Vecinătăţi, limite, hotare

 Puncte Limitele U.P.
Vecinătăţi Hotarele pădurii
cardinale Felul Denumirea
liziere, borne, semne
Nord Ocolul Silvic Topliţa naturale Culmea Bătrâna
convenţionale
Ocolul Silvic Culmea Crucii, Culmea Bafta, Culmea liziere, borne, semne
Est naturale
Gheorgheni Albinelor convenţionale
liziere, borne, semne
Sud U.P. VII Secuieu naturale Culmea Tătarca
convenţionale
Culmea Secuieu, Culmea Gâtii, Culmea liziere, borne, semne
Vest Ocolul Silvic Fâncel naturale
Zâmbroiu-Buneasa convenţionale
Limitele unităţii de producţie sunt evidente (culmi, pâraie etc.) şi sunt bine
materializate prin semne uzuale, folosite la delimitarea fondului forestier, precum şi cu
borne amenajistice.

1.3. Trupuri de pădure (bazinete) componente

Unitatea de producţie VI Lăpuşna este constituită dintr-un singur trup de pădure.

În tabelul 1.3.1. este prezentată situaţia fondului forestier pe bazinete.

Tabelul 1.3.1. Trupuri de pădure (bazinete)

Nr. Denumirea Suprafaţa
Parcele componente
crt. bazinetului ha %
1 Bătrâna 1-68,180D, 181D-183D, 190D 2307,16 44
69-100, 102-109, 118-120, 141, 160-163,
2 Creanga 1679,59 32
179, 184D, 185D, 191D
3 Mocirlosu 121-122, 128, 137-140, 186D, 187D 250,19 5
4 Creanga Albă 142-151, 156-159, 188D 550,69 10
5 Drăguşa 164-178, 189D 472,95 9

Total U.P. 5260,58 100

1.4. Administrarea fondului forestier

1.4.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică

1.4.1.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului

Fondul forestier proprietate publică a statului, cu o suprafaţă de 5260,58 ha, este

administrat de Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Ocolul Silvic Gurghiu, din
cadrul Direcţiei Silvice Mureş.

2. ORGANIZAREA TERITORIULUI
 2.1. Constituirea unităţii de producţie şi protecţie

Teritorial, această unitate de gospodărire a fost constituită încă din anul 1949,
când a făcut parte din M.U.F.B. Gurghiu. Limitele teritoriale actuale au fost stabilite în
urma Conferinţei I de amenajare din anul 1960, prin unirea unei părţi a fostei U.P. VIII
Creanga Albă şi a fostei U.P. VII Lăpuşna.
Începând cu amenajamentul din anul 1991, U.P. VI Lăpuşna face parte din O.S.
Gurghiu, în urma scindării fostului O.S. Valea Gurghiului (care avea zece unităţi de
producţie), în O.S. Fâncel (în care au fost incluse U.P. I-V) şi respectiv O.S. Gurghiu (ce
cuprinde celelalte cinci unităţi de producţie, numerotate VI-X).
Ca şi la revizuirea precedentă, s-au menţinut limitele, numărul şi denumirea
unităţii de producţie, fapt stabilit în Conferinţa I de amenajare din data de 29.VI.2010.

2.2. Constituirea şi materializarea parcelarului şi subparcelarului

Parcelarul actual din U.P. VI Lăpuşna nu a suferit modificări majore faţă de cel
de la amenajarea anterioară, întrucât se sprijină pe limite naturale clare, culmi şi văi. De
la criteriile de separare a parcelelor existente în normele tehnice, fac totuşi excepţie
retrocedările parţiale înregistrate în unele parcele, precum 49, 107, 118, 128, 151,
limitele dintre fondul forestier proprietate publică de stat şi proprietate privată fiind însă
pichetate cu semne parcelare, fără a se sprijini pe limite naturale clare.
Apar discontinuităţi în privinţa numerotării parcelarului, din cauza a faptului că au
fost sărite numerele parcelelor cedate integral în perioada valabilităţii amenajamentului
anterior (101, 110-117, 123-127, 129-136, 152-155), aşa după cum se poate constata şi
din tabelul 2.2.3.1. Drumurile forestiere au fost numerotate cu 180D -191D.
Materializarea parcelarului în teren a fost realizată cu vopsea roşie, anterior
lucrărilor de amenajare a pădurilor, de către personalul de teren al ocolului silvic.
Subparcelarul a fost materializat în teren, cu respectarea criteriilor de separare
prevăzute în normele tehnice aflate în vigoare, sub directa îndrumare a inginerului
proiectant şi a constat în vopsirea, din aproape în aproape a arborilor de limită, cu o
bandă orizontală de vopsea roşie. Subparcelarul a suferit modificări ca urmare a
lucrărilor de cultură şi exploatare executate între timp, a noilor soluţii tehnice adoptate şi
a retrocedărilor înregistrate.

3.3. Concluzii privind gospodărirea pădurilor

Din prezentarea modului de gospodărire din trecut se pot reţine următoarele

aspecte:
- după aplicarea unor tratamente extensive (tăieri rase) s-a ajuns la artificializarea
arboretelor, care sunt mai vulnerabile decât cele naturale;
- aplicarea tratamentelor s-a făcut, în general, corect;
- nerealizările la lucrările de îngrijire au dus la obţinerea unor arborete dese, cu arbori
cu coeficienţi de zvelteţe supraunitari, vulnerabili la acţiunea vântului şi a zăpezilor.
În viitor va trebui acordată o atenţie mai mare ajutorării regenerării naturale, mai
ales în arboretele situate la limita superioară a arealului lor, unde condiţiile staţionale şi
cele climatice sunt mai dificile. De asemenea vor trebui aplicate tăierile de îngrijire, în
toate arboretele prevăzute în planul lucrărilor de îngrijire, chiar dacă valorificarea
materialului lemnos va fi dificilă, iar costurile ridicate.
Prin aplicarea corectă şi la timp a lucrărilor de îngrijire, se vor dezvolta arborete
de valoare economică mai mare.

3.3.1. Evoluţia structurii pădurii

Impactul măsurilor silviculturale, aplicate de-a lungul timpului asupra câtorva

elemente definitorii ale structurii fondului forestier, este relevat în tabelele următoare:

Tabelul 3.3.1.1. Evoluţia claselor de vârstă

Evoluţia claselor de vârstă (%)
Amenaja- Suprafaţa cu
mentul pădure (ha) VI şi
I II III IV V
peste
1949 6256,33 46 26 5 8 14 1
1960 6124,36 41 29 9 3 1 17
1970 6184,10 33 30 12 11 2 12
1980 6316,40 14 36 24 13 4 9
1991 6282,80 9 35 26 10 11 9
2001 6215,10 6 15 34 24 12 9
2011 5197,91 3 11 40 29 7 10

Structura claselor de vârstă a fost dezechilibrată. O apropiere de o structură

echilibrată este foarte greu de atins în arboretele în care molidul are o pondere de
participare de 69%, din cauza doborâturilor de vânt care pot apare pe parcursul
deceniului.

Tabelul 3.3.1.2. Evoluţia compoziţiei arboretelor

Amenaja- Suprafaţa cu Specii (%)
mentul pădure (ha) MO FA BR PAM DT
1960 6124,36 83 17 - - -
1970 6184,10 82 17 - - 1
1980 6316,40 78 21 - - 1
1991 6282,80 77 23 - - -
2001 6215,10 77 22 1 - -
2011 5197,91 69 29 1 1 -
 Din punct de vedere al compoziţiei, se poate observa o îmbunătăţire, procentul
fagului a crescut aproape dublu faţă de prima amenajare şi a fost introduse şi alte specii
ca bradul, paltinul şi ulmul; în plus, s-a diminuat ponderea molidului.

Tabelul 3.3.1.3. Evoluţia consistenţei arboretelor

Amenaja- Suprafaţa cu Evoluţia categoriilor de consistenţă (%)
mentul pădure (ha) 0,1 - 0,3 0,4 - 0,6 0,7 - 1,0
1960 6124,36 1 6 93
1970 6184,10 - 5 95
1980 6316,40 - - -
1991 6282,80 - 9 91
2001 6215,10 2 8 90
2011 5197,91 2 7 91

Faţă de amenajarea precedentă, repartiţia pe categorii de consistenţă a

arboretelor a rămas aproape la fel, îmbunătăţindu-se numai cu 1%.

Tabelul 3.3.1.4. Evoluţia claselor de producţie

Suprafaţa cu Evoluţia claselor de producţie (%)
Amenaja-
pădure
mentul I II III IV V
(ha)
1960 6124,36 27 40 27 6 -
1970 6184,10 13 43 30 13 1
1980 6316,40 - - - - -
1991 6282,80 - 57 35 8 -
2001 6215,10 - 61 35 4 -
2011 5197,91 5 64 30 1 -

Clasele de producţie sunt conforme staţiunilor existente în zona studiată.

4. STUDIUL STAŢIUNII ŞI AL VEGETAŢIEI FORESTIERE

4.1. Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor de teren

În baza unei documentări prealabile s-au executat lucrări de cartare staţională la

scară mijlocie. S-a asigurat o densitate a profilelor principale de sol, conform
normativelor în vigoare. Din 11 profile principale de sol, amplasate în u.a.: 4A, 27C,
43A, 43C, 53A, 68B, 100B, 108B, 137B, 156A, 164A, au fost recoltate probe pentru
analize de laborator, rezultatele fiind prezentate în tabelul 4.3.3.1. Pentru stabilirea
zonei de schimbare a solului sau pentru stabilirea uniformităţii solului s-au efectuat
profile de control în fiecare unitate amenajistică.
Descrierea vegetaţiei s-a efectuat concomitent cu studiul staţional şi a constat în
estimări şi măsurători directe. S-au estimat consistenţa, compoziţia, elemente privind
datele complementare şi s-au măsurat prin procedeele şi cu aparatura cunoscută,
suprafaţa (după caz), înclinarea terenului, altitudinea, elementele taxatorice, etc.
Măsurătorile dendrometrice s-au făcut în porţiunile cele mai reprezentative ale
arboretelor, în 3-5 puncte de sondaj pentru fiecare arboret. În fiecare punct s-au
măsurat diametrele a câte 5-10 arbori din fiecare element de arboret. Înălţimea medie s-
a determinat prin măsurători, pentru fiecare element de arboret, la arbori cu diametre
situate în jurul diametrului mediu. Datele culese au fost consemnate în fişele de
descriere ale unităţilor amenajistice şi ulterior prelucrate la calculator prin programe
speciale.
La determinarea suprafeţelor s-au folosit ridicările în plan, făcute în teren cu
ocazia mişcărilor de suprafaţă, a modificărilor de parcelar şi subparcelar.

4.2. Elementele privind cadrul natural, specifice unităţii de producţie

4.2.1. Geologie

U.P. VI Lăpuşna se află încadrată în Unitatea Carpaţilor Orientali, grupa

centrală, Munţii vulcanici Căliman-Gurghiu-Harghita, munţi înalţi cu suprafeţe de
eroziune şi relief glaciar, cu păduri de molid şi cu păduri de molid cu fag şi brad.
În timpul perioadei neogene, începând din helveţian, cu o intensificare în
tortonianul inferior şi apoi cu intermitenţă până la sfârşitul pliocenului, s-au produs în
interiorul Carpaţilor erupţii considerabile, în timpul cărora a ajuns la suprafaţă material
efuziv constând din lava andezică, siolită, dacită şi bazaltică, precum şi tufuri şi
conglomerate.
Roci mai vechi sunt dacitele, care reprezintă o fază sarmatică inferioară, cu care
se consideră că au început erupţiile vulcanice.
Sub influenţa factorilor externi a început procesul de mineralizare a rocilor,
bogate în baze, formându-se astfel soluri profunde şi foarte bogate în humus, cu o
circulaţie bună a apei şi substanţelor nutritive.
Natura substratului de solificare a generat în mare parte soluri precum:
prepodzoluri, podzoluri, andosoluri, districambosoluri şi eutricambosoluri. În lungul văilor
sau pe terase joase, pe substraturi formate din diverse aluviuni, s-au format soluri
aluviale.

4.2.2. Geomorfologie

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul se încadrează în unitatea Carpaţii

Orientali, în masivul Munţilor Gurghiu, la obârşia Văii Gurghiului.
Unitatea geomorfologică predominantă este versantul, cu diferite înclinări şi
expoziţii şi sporadic mai întâlnim ca forme de relief platoul, lunca înaltă şi culmea.
Expoziţia predominantă a versanţilor este cea parţial însorită (45%). Cea mai mare
răspândire o au versanţii cu înclinare între 16 g-30g (78%).
Altitudinea unităţii variază între 800 m (u.a. 1 A) şi 1650 m (u.a. 41 B). Date
detaliate sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 4.2.2.1. Distribuţia arboretelor pe categorii altitudinale, expoziţie şi înclinare

Altitudine
 - între 600-800 m 11,92 ha (-%)
- între 800 -1000 m 1073,49 ha (20%)
- între 1000-1200 m 2930,98 ha (56%)
- între 1200-1400 m 1010,57ha (19%)
- între 1400-1600 m 233,62 ha (5%)

Total 5260,58 ha (100%)

Expoziţie
- expoziţie însorită 1599,90 ha (30%)
- expoziţie parţial însorită 2329,83 ha (45%)
- expoziţie umbrită 1330,85 ha (25%)

Total 5260,58 ha (100%)

Înclinare
- înclinare până la 16g 509,98 ha (10%)
g g
- înclinare între 16 - 30 4122,23 ha (78%)
- înclinare între 31g - 40g 627,30 ha (12%)
- înclinare peste 40g 1,07 ha

Total 5260,58 ha (100%)

Aceste condiţii de relief, substratul de roci bogate în minerale şi climatul local, au

determinat apariţia solurilor cu troficitate medie şi superioară pentru molid şi fag. Specia
care însă a găsit cele mai bune condiţii de dezvoltare este molidul.
Expoziţiile umbrite şi parţial umbrite, alături de înclinările moderate ale
versanţilor, au determinat existenţa solurilor cu procese mai intense de acidificare,
podzolire şi chiar pseudogleizare.
Zonele de terase de lunci înalte din zonele pâraielor, cu soluri aluviale, au creat
condiţii favorabile răspândirii aninului.
Pe versanţii înclinări mai mari (peste 30-35 g), s-au format soluri care au un volum
edafic mic; în aceste condiţii arboretele realizează frecvent clase mijlocii de producţie,
mai rar inferioare.

4.2.3. Hidrologie

Teritoriul unităţii de producţie se situează în bazinul superior al Văii Gurghiului şi

anume pe versanţii celor două văi mai importante: Bătrâna şi Creanga. Afluenţii
importanţi sunt următoarele pâraie: Zâmbroiu, Lepeş, Blidaru, Roşia, Bârsana, Punga,
Mocirlosu, Creanga Albă Mică, Creanga Mare Albă şi Drăguşa.
Debitul pâraielor fluctuează, având un maximum primăvara şi un minim toamna.
Aceşti afluenţi sunt cursuri de apă tipice de munte – ape repezi, limpezi şi cu debit
constant, nefiind necesare lucrări de corectare a torenţilor.
 În zonele cu altitudini mici şi cu înclinări mici (terenuri aproape plane) se formează
zone mlăştinoase, pe care vegetează foarte bine aninul.
Densitatea reţelei hidrografice este de 1,6 km/km 2.
Calitatea apelor este corespunzătoare în zonă neexistând surse poluante, fapt ce
favorizează salmonicultura.

4.2.4. Climatologie

Teritoriul U.P. VI Lăpuşna se încadrează, din punct de vedere climatic, în

sectorul de climă de munte (IV), ţinutul climei de munţi mijlocii (c), subţinutul climei de
versanţi expuşi vânturilor vestice (E).
Caracterizarea climatului s-a făcut pe baza datelor culese de la staţia
meteorologică Gheorgheni, situată la altitudinea de 815 m, cu observaţii multianuale.

4.2.4.1. Regimul termic

a) Temperatura aerului - medii lunare şi media anuală

Tabelul 4.2.4.1.1. Regimul termic

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
Tempe-
ratura -6,8 -4,7 0,4 6,2 11,4 14,4 16 15,5 11,8 6,6 0,2 -4,3 5,6
(°C)

b) Minimele şi maximele absolute:

 temperatura maximă absolută: 35°C;
 temperatura minimă absolută: -35°C;
c) Temperatura medie pe anotimpuri:
 primăvara: 6°C;
 vara: 15,3°C;
 toamna: 6,2°C;
 iarna: -5,3°C;
d) Perioada bioactivă:
 numărul zilelor cu t > 0°C: 248 zile;
 numărul zilelor cu t > 10°C: 144 zile;
 durata medie a perioadei bioactive: 136 zile;
 amplitudinea termică: 22,8°C;
 data medie a primului îngheţ: 27 IX;
 data medie a ultimului îngheţ: 14 V;
 temperatura medie a sezonului de vegetaţie: 13,8°C.
Din tabelul prezentat se poate desprinde concluzia că în Munţii Gurghiului
temperaturile medii anuale în zona înaltă sunt cuprinse între 2-6°C.
Durata intervalului fără îngheţ este de 120-160 de zile. Umezeala relativă a
aerului este în jurul valorii de 86%. Lunile cele mai calde au media temperaturilor între 8
şi15°C.
 Putem considera, urmărind valorile de mai sus şi ţinând cont că valorile se
îmbunătăţesc spre partea inferioară a U.P., că regimul termic foarte favorabil dezvoltării
vegetaţiei forestiere.

4.2.4.2. Regimul pluviometric

Regiunea în care se află U.P. se caracterizează printr-un climat continental

temperat cu precipitaţii medii anuale cuprinse între 900 şi 1000 mm. Se observă că
precipitaţiile sunt destul de bogate, regimul pluviometric fiind favorabil vegetaţiei
forestiere, în special pentru fag, brad, molid.
Stratul de zăpadă se menţine pe o durată destul de mare 70,8 zile, grosimea
obişnuită fiind de 40-50 cm ce face ca seminţişurile instalate să fie bine protejate de
îngheţ în primii ani.
Regimul precipitaţiilor atmosferice şi umezeala aerului asigură condiţii optime
dezvoltării vegetaţiei forestiere.

4.2.4.3. Regimul eolian

Vânturile dominante sunt din N-NE din direcţia munţilor Călimani. Din cauza
ninsorilor abundente şi a vânturilor puternice, însoţite de vijelii pe timp de vară, pe
cuprinsul acestui U.P. se pot produce doborâturi de vânt dispersate, ce afectează
îndeosebi arboretele de molid.
Lunile cele mai predispuse acestui fenomen sunt iunie-august, pe timp de vară,
şi ianuarie-februarie iarna.

4.2.4.4. Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicii de ariditate lunari şi anuali sunt prezentaţi mai jos sub formă tabelară şi au
fost calculaţi cu formulele:

Iar anual=P/(T+10) Iar lunar=12p/(t+10),

unde:
P, p - precipitaţii anuale şi lunare;
T, t - temperaturi medii anuale şi lunare.

Tabelul 4.2.4.4.1. Indici de ariditate Martonne lunari şi anuali

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Iar 78,37 57,06 34,61 34,81 42,9 48,54 42,41 36,38 25,82 26,24 33,29 50,52 38,7

Indicele de ariditate „de Martonne” are în perioada de vegetaţie valori cuprinse

între 25 şi 50, media fiind aprox. 40. Condiţiile climatice sunt favorabile vegetaţiei
forestiere în special pentru molid şi brad în partea superioară a U.P. şi pentru fag în
partea inferioară.
După sistemul climatic al lui Köppen, U.P. VI Lăpuşna este situată în provincia
climatică Dfbk şi D.f.k´., cu climat ploios, cu ierni reci, cu precipitaţii în tot timpul anului
şi temperaturi medii sub 22°C.
 4.3. Soluri

Pe substratul litologic prezentat anterior s-au dezvoltat soluri din clasele

Andisoluri, Spodisoluri, Cambisoluri şi Protisoluri.

4.3.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Situaţia tipurilor şi subtipurilor de sol întâlnite în teritoriu este prezentată în

tabelele 4.3.1.1.

Tabelul 4.3.1.1. Tipurilor şi subtipuri de sol

Clasa de Subtipul de Succesiunea Suprafaţa
Tipul de sol Codul
soluri sol orizonturilor ha %
Protisoluri Aluviosol gleic 0414 Ao-Gr 39,00 1
tipic 3101 Ao-Bv-C 2252,27 43
Eutricambosol
scheletic 3111 Ao-Bvqq-R 63,09 1
Cambisoluri
Districambosol tipic 3201 Ao-Bv-R(C) 998,58 19
Total Cambisoluri 3313,94 63
tipic 4101 Aou-Bs-R(C) 206,53 4
Prepodzol
litic 4104 Aou-Bs-R 65,51 1
Spodisoluri
Podzol tipic 4201 Au-Ea-Bhs-R(C) 93,61 2
Total Spodisoluri 365,65 7
Andisoluri Andosol distric 6101 Au-A/C-C(R) 1491,84 29
Total U.P. 5210,43 100

4.3.2. Descrierea tipurilor de sol

Districambosolul tipic (brun acid tipic) ocupă 19% din suprafaţa fondului
forestier din U.P. VI Lăpuşna. Morfologic, este un sol mijlociu profund spre profund, cu
grosimea fiziologică utilă variind între 45-60 cm, cu volum edafic mijlociu şi conţinut de
schelet cuprins între 5 şi 45%. Textura este uşoară spre mijlocie, iar structura este slab
realizată, grăunţoasă. Sunt soluri aerate, cu mare capacitate de reţinere a apei.
Conţinutul în substanţă nutritive este normal, foarte bine aprovizionate cu humus brut şi
fosfor mobil, mijlociu bogate în azot total şi foarte bogate în potasiu asimilabil.
Activitatea biologică este bună în orizonturile superioare şi ceva mai slabă în
profunzime, activitate ce asigură un circuit normal al substanţelor nutritive.
Sunt soluri cu bonitate superioară, determinată de volumul edafic mare, cu un
regim de umiditate şi de troficitate ridicate, aerisite, permeabile, pe care se află arborete
de molid de productivitate superioară.
Eutricambosol tipic (brun eumezobazic tipic) ocupă 43% din suprafaţa fondului
forestier, se caracterizează printr-o argilizare activă şi prin precipitarea pe loc a argilei
formate, din care cauză acest tip de sol este slab diferenţiat textural pe profil. Migrarea
coloizilor argiloşi fiind frânată, se creează condiţiile apariţiei orizontului cambic. Este un
sol profund, bine structurat şi afânat, permeabil, cu aerisire normală.
 Proprietăţile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile.
Reacţia solului este slab acidă, rareori mijlocie acidă (pH = 5,2-5,7), gradul de saturaţie
în baze mai mare de 53%, cu humusul relativ bogat în azot, cu raportul C:N<15.
Sunt soluri bogate în humus total, de la normal la foarte bine aprovizionate cu
azot, slab la mijlociu aprovizionate cu potasiu asimilabil şi de la slab la mijlociu
aprovizionate cu fosfor mobil. Activitatea biologică este bună în orizonturile superioare
şi ceva mai slabă în profunzime, activitate ce asigură un circuit normal al substanţelor
nutritive.
Pentru fag şi molid bonitatea este superioară, în cazul unui volum edafic mare şi
respectiv mijlocie, la volum edafic mijlociu.
Eutricambosol scheletic (brun eumezobazic scheletic) ocupă 1% din suprafaţa
fondului forestier, este asemănător cu cel tipic, cu deosebirea cu orizontul A şi Bv
excesiv scheletice (peste 75% schelet).
Andosolul distric ocupă 29% din suprafaţa fondului forestier şi se
caracterizează printr-un profil de tipul: Au-A/C(A/R)-C(R).
Orizontul Au este gros de 20-30 cm, închis la culoare şi puternic debazificat şi
acidificat. Orizontul inferior A/C sau A/R are aceeaşi grosime 20-30 cm şi culori tot
închise. Acest orizont este urmat de un orizont C, rezultat din alterarea rocilor vulcanice
sau direct din roca vulcanică.
Are textura nediferenţiată pe profil, în general mijlocie, iar structura grăunţoasă,
slab dezvoltată în orizontul Au. Solurile sunt permeabile, afânate şi au o mare
capacitate de reţinere a apei şi de schimb cationic.
Au un conţinut foarte mare de humus, 14-30%. Gradul de saturaţie în baze scade
sub 55%, adeseori sub 20%, iar pH-ul până la 4,5. Activitatea microbiologică este
redusă.
Au o fertilitatea variabilă în raport cu volumul lor edafic şi cu poziţia pe versant.
Au o fertilitate ridicată pentru molidişuri şi mijlocie pentru făgete.
Prepodzolul tipic (brun feriiluvial tipic), ocupă 4% din suprafaţa fondului forestier
şi se caracterizează printr-un profil de tipul: Aou-Bs-R(C).
Orizontul Aou are o grosime mică de 5-10 cm şi este de culoare cenuşie-
negricioasă şi prezintă grăunţi de cuarţ lipsiţi de pelicule de humus. Este de regulă lipsit
de structură şi clar delimitat de orizontul Bs. Orizontul Bs, are grosimi variabile de 30-80
cm şi este brun ruginiu (cafeniu) spre partea superioară şi ruginiu gălbui spre partea
inferioară. Prepodzolurile au o textură mijlocie (nisipo-lutoasă), nediferenţiată pe profil.
Orizontul Bs conţine însă ceva mai multă argilă.
Prepodzolurile au reacţie acidă-puternic acidă şi un grad de saturaţie în baze
scăzut, de regulă sub 30%. Conţinutul de substanţe humice este ridicat (5-6%) în
orizontul Aou şi scad în orizontul Bs. Raportul C/N din substanţele humice este mai
mare ca 18.
Din punct de vedere al fertilităţii prepodzolurile sunt, de regulă, permeabile şi
bine aerisite. Ele sunt biologic mai active decât podzolurile. Dacă sunt suficient de
profunde şi au un volum edafic corespunzător, ele sunt de fertilitate ridicată, pentru
arboretele de molid.
Prepodzolul litic este asemănător cu cel tipic, diferenţa constând în orizontul A
şi Bv excesiv scheletice (peste 75% schelet). Acesta ocupă doar 1% din fondul forestier
şi prezintă un profil de tipul Aou-Bs-R.
 Podzolul tipic (podzol tipic) este răspândit în zona montană superioară, în
subzona molidului şi în subzona alpină inferioară. În această unitate de producţie ocupă
2% din suprafaţă şi prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: (O)-Au-Ea-
Bhs-R(C). Trecerea dintre orizonturi este tranşantă.
Orizontul organic O are grosimi şi aspecte variabile, după cum el este un orizont
cu humus brut, humus brut cu moder, humus brut xeromorf sau humus brut hidromorf.
Orizontul Au, tranşant separat de orizontul organic, are o grosime mică de 5-15 cm, şi o
culoare cenuşie închisă. Orizontul Ea de grosimi variabile, are o culoare cenuşie
deschisă, este pulverulent, lipsit de structură sau cu o structură şistoasă, datorită
sărăcirii sale în coloizi şi îmbogăţirii în particule de cuarţ. Orizontul Bhs, gros de 30-70
cm, are o culoare brună, brun-ruginie. În orizontul Bhs se pot observa cu o lupă
puternică macro-agregate de materiale amorfe, de culoare închisă, printre grăunţii de
nisip, totdeauna acoperiţi de pelicule de materiale coloidale amorfe. Frecvent, sub
orizontul Bhs apare un orizont Bs mai deschis la culoare decât orizontul Bhs.
Podzolurile au o textură uşoară (nisipo-lutoasă) şi nediferenţiată pe profil.
Conţinutul de humus variază între 8-25% în orizontul Au (îndeosebi humus brut acid)
scade foarte mult în orizontul Ea, pentru a creşte din nou, la 5-15% în Bhs. Sunt soluri
puternic acide, cu pH frecvent sub 4,0 şi un grad de saturaţie în baze foarte scăzut, de
regulă sub 30%, dar poate scădea şi sub 15% sau chiar 5%. Activitatea microbiologică
este foarte redusă, iar aprovizionarea cu substanţe nutritive foarte slabă.
Podzolurile au o fertilitate foarte scăzută. Ele au o troficitate azotată foarte
scăzută şi o troficitate minerală de asemenea scăzută, deoarece cationii absorbiţi sunt
foarte greu schimbabili şi accesibili plantelor.
Pentru molid, podzolurile pot fi uneori soluri cu fertilitate medie, întrucât molidul
este o specie micotrofă şi îşi poate procura azotul necesar din resturile vegetale aflate
în orizontul organic. Ameliorarea fertilităţii podzolurilor se poate face prin ameliorarea
condiţiilor de desfăşurare a procesului bioacumulativ. Acest lucru se poate realiza prin
introducerea unor specii cu înrădăcinare profundă în molidişurile pure, prin aplicarea
operaţiunilor culturale, prin aplicarea amendamentelor calcice şi îngrăşămintelor azotate
etc.
Aluviosol gleic (sol aluvial gleizat) se formează pe depozite fluviatile. Solificarea
este slabă, din cauza inundaţiilor frecvente, care împiedică dezvoltarea vegetaţiei şi
întrerup procesul de bioacumulare şi humificare prin depunerea de material fluvic nou
peste cel vechi. Alcătuirea profilului: Ao - C. Orizontul A este de culoare brună cenuşie,
brună închis şi grosimea variabilă (de la câţiva centimetri până şi peste 20 cm). Textura
este variabilă în funcţie de natura depozitelor fluviatile, structura este glomerulară sau
grăunţoasă, uneori chiar poliedrică. Sunt soluri bine aprovizionate cu apă şi substanţe
nutritive. Sunt soluri de fertilitate ridicată pentru aninişuri de anin alb.
 4.4. Tipuri de staţiune

La determinarea tipurilor de staţiuni s-au avut în vedere caracteristicile

bioclimatice, pedologice şi de favorabilitate, prezentate în subcapitolele anterioare, care
situează vegetaţia forestieră din teritoriu în două etaje fitoclimatice: FM3 – montan de
molidişuri şi FM2 – montan de amestecuri.

4.4.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de staţiune

Situaţia tipurilor de staţiune determinate în teritoriu este prezentată în tabelul

4.4.1.1.

Tabelul 4.4.1.1. Tipuri de staţiune

Categoria de bonitate
Nr. Tipul de staţiune Suprafaţa Tip de sol
(ha)
crt.
Cod Diagnoză ha % Superioară Mijlocie Inferioară
Etajul montan de molidişuri - FM3
Montan de molidişuri, Bi, podzolic
1. 2.3.1.1. cu humus brut, edafic submijlociu şi 65,51 1 - - 65,51 Prepodzol litic
mic, cu Vaccinium
Montan de molidişuri, Bm, podzolic Prepodzol tipic
2. 2.3.1.2. 78,17 2 - 78,17 -
edafic mijlociu, cu Vaccinium Podzol tipic
Montan de molidişuri, Bm, brun
3. 2.3.2.2. podzolic-podzol brun, edafic 155,72 3 - 155,72 - Prepodzol tipic
mijlociu, cu Luzula sylvatica
Montan de molidişuri, Bm, brun
Districambosol
4. 2.3.3.2. acid, edafic submijlociu, cu Oxalis- 103,90 2 - 103,90 -
tipic
Dentaria ± acidofile
Montan de molidişuri, Bs, Districambosol
districambosol şi andosol, edafic tipic
5. 2.3.3.3. 301,09 6 301,09 - -
mare şi mijlociu, cu Oxalis-Dentaria Eutricambosol
± acidofile tipic
Total etaj FM3 704,39 14 301,09 337,79 65,51 -
Etajul montan de amestecuri - FM2
Montan de amestecuri, Bm, brun Districambosol
podzolic sau criptopodzolic, edafic tipic
6. 3.3.2.2. 106,10 2 - 106,10 -
mijlociu, cu Prepodzol tipic
Festuca±Calamagrostis Podzol tipic
Eutricambosol
tipic
Montan de amestecuri, Bm, brun Eutricambosol
7. 3.3.3.2. edafic mijlociu, cu Asperula- 657,68 13 - 657,68 - scheletic
Dentaria Districambosol
tipic
Andosol distric
Eutricambosol
tipic
Montan de amestecuri, Bs, brun
8. 3.3.3.3. 3703,26 71 3703,26 - - Districambosol
edafic mare, cu Asperula-Dentaria
tipic
Andosol distric
Montan de amestecuri, Bm, aluvial
9. 3.7.3.0. 19,04 - - 19,04 - Aluviosol gleic
moderat humifer
Montan de amestecuri, Bs, brun
10. 3.7.4.0. freatic umed-semigleic, în luncă 19,96 - 19,96 - - Aluviosol gleic
înaltă
Total etaj FM2 4506,04 86 3723,22 782,82 - -
ha 5210,43 4024,31 1120,61 65,51 -
Total 100
% 100 77 21 2 -
 După cum se poate observa, 77% din tipurile de staţiune sunt de bonitate
superioară, ceea ce arată că, din punct de vedere staţional, sunt asigurate condiţii
foarte bune de dezvoltare pentru vegetaţia forestieră, caracteristice etajelor fitoclimatice
în care se află unitatea de producţie. Cel mai răspândit tip de staţiune este 3.3.3.3. -
Montan de amestecuri, Bs, brun edafic mare, cu Asperula-Dentaria (71%).
Tipurile de staţiune sunt prezentate în lista 4.4.3., iar răspândirea tipurilor de
staţiune în corelaţie cu tipurile de sol în lista 4.4.4.
 4.4.2. Descrierea tipurilor de staţiune cu factori limitativi şi măsuri de
gospodărire impuse de aceşti factori

Staţiunile de bonitate superioară, întâlnite pe 77% din suprafaţa unităţii de

producţie, nu au factori limitativi cu acţiuni cumulate puternice şi prin urmare nu reclamă
măsuri speciale de gospodărire; în arboretele situate în astfel de staţiuni se pot executa
toate lucrările silvotehnice, cu intensităţile potrivite stării actuale a arboretelor. Totuşi,
ţinându-se cont de riscul de producere a doborâturilor sau rupturilor de vânt, la care
este predisupusă întreaga unitate de producţie, se recomandă executarea cu prudenţă
a lucrărilor silviculturale, respectând recomandările tehnice şi perioadele de execuţie.
În cazul staţiunilor de bonitate mijlocie acţionează în sens negativ o serie de
factori limitativi, cum ar fi volumul edafic mai mic, care împiedică dezvoltarea normală a
rădăcinilor arborilor, expoziţia însorită, care favorizează evapotranspiraţia, etc. Efectul
cumulat al acestor factori determină o bonitate mijlocie pentru 21% din staţiunile
întâlnite în U.P. VI Lăpuşna, arboretele existente pe astfel de staţiuni impunând o
atenţie mai mare în ceea ce priveşte lucrările ce pot fi executate şi intensităţile acestora.
În principiu se urmăreşte pe cât posibil regenerarea pe cale naturală, a acestor
arborete, asigurarea unei consistenţe care să nu permită înierbarea solului sau apariţia
golurilor care să favorizeze doborâturile, executarea corectă şi la timp a lucrărilor
silvotehnice.
Pe teritoriul unităţii de producţie există şi situaţii locale în care complexul
factorilor geomorfologici, edafici şi climatici determină şi apariţia staţiunilor de bonitate
inferioară (2%). Dintre aceşti factori putem enumera: prezenţa versanţilor cu înclinări
mari (peste 30g), umiditate excesivă, volum edafic foarte mic, rocă la suprafaţă, procent
redus de substanţe nutritive, aciditate activă, înierbare etc. Astfel de situaţii impun
adoptarea unor măsuri de gospodărire speciale, ţinând cont de obiectivele avute în
vedere în aceste situaţii: asigurarea continuităţii şi integrităţii vegetaţiei forestiere,
sporirea rezistenţei la doborâturi şi la acţiunea agenţilor fitopatogeni, asigurarea
stabilităţii versanţilor, îndeplinirea funcţiilor atribuite etc. Lucrările propuse (lucrări de
îngrijire, împăduriri, tăieri rase) se vor executa cu foarte mare atenţie, în corelaţie cu
evoluţia asigurării regenerării, cu intensităţi bine justificate, astfel încât solul să fie cât
mai rapid şi mai bine acoperit şi să se creeze cât mai puţine goluri în arborete.
Împăduririle şi completările recomandă folosirea de specii rezistente condiţiilor locale
(brad, fag, larice, scoruş etc.), care pot îndeplini cel mai bine obiectivele propuse.

4.5. Tipuri de pădure

4.5.1. Evidenţa tipurilor naturale de pădure

Corelat cu condiţiile ecologice (staţionale şi de vegetaţie) specifice unităţii, au

fost identificate tipurile de pădure, a căror situaţie este prezentată în tabelul 4.5.1.1.

Tabelul 4.5.1.1. Tipuri de pădure

Productivitatea naturală
Tip de pădure Suprafaţa
Nr. Tip de (ha)
crt. staţiune inferioar
Codul Diagnoză ha % superioară mijlocie
ă
 Molidiş cu Vaccinium myrtillus
1 2.3.1.1. 115.3. 65,51 1 - - 65,51
(i)
Molidiş cu Vaccinium myrtillus
2 2.3.1.2. 115.1. 78,17 2 - 78,17 -
şi Oxalis acetosella (m)
Molidiş cu Oxalis acetosella pe
3 2.3.3.2. 111.4. 103,90 2 - 103,90 -
soluri schelete (m)
2.3.3.3. Molidiş normal cu Oxalis
4 111.1. 440,93 9 440,93 - -
3.3.3.3. acetosella (s)
Molideto-făget cu Oxalis
5 3.3.3.2. 141.3. acetosella pe soluri schelete 429,96 8 - 429,96 -
(m)
Molideto-făget normal cu Oxalis
6 3.3.3.3. 141.1. 3272,46 63 3272,46 - -
acetosella (s)
7 3.7.3.0. 117.1. Molidiş cu anin alb (m) 19,04 - - 19,04 -

8 2.3.2.2. 114.1. Molidiş cu Luzula sylvatica (m) 155,72 3 - 155,72 -

Molideto-făget cu Luzula
9 3.3.2.2. 142.3. 106,10 2 - 106,10 -
luzuloides (m)
Amestec de răşinoase şi fag pe
10 3.3.3.2. 134.1. 66,62 1 - 66,62 -
soluri schelete (m)
Făget montan pe soluri schelete
11 3.3.3.2. 411.4. 161,10 3 - 161,10 -
cu floră de mull (m)
Amestec normal de răşinoase şi
12 3.3.3.3. 131.1. 287,78 6 287,78 - -
fag cu floră de mull (s)
Făget normal cu floră de mull
13 3.3.3.3. 411.1. 3,18 - 3,18 - -
(s)
Molidiş cu Oxalis acetosella pe
14 3.7.4.0. 111.2. 19,96 - 19,96 - -
soluri cu gleizare pronunţată (s)
ha 5210,43 4024,31 1120,61 65,51
Total U.P. 100
% 100 77 21 2

Datele prezentate în tabelul de mai sus indică faptul că productivitatea naturală a

tipurilor de pădure este în concordanţă cu nivelul de bonitate şi răspândire a tipurilor de
staţiune identificate.
Cele mai răspândite tipuri de pădure sunt:
- 141.1. - Molideto-făget normal cu Oxalis acetosella (s) - 63%;
- 111.1. - Molidiş normal cu Oxalis acetosella (s) - 9%;
- 141.3. - Molideto-făget cu Oxalis acetosella de productivitate mijlocie (m) - 8%.

4.5.4. Formaţii forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure

Formaţiile forestiere şi caracterul actual se prezintă în evidenţele din capitolul 15,

subcapitolul 15.3.
Situaţia arboretelor, după caracterul actual al tipului de pădure, în corelaţie cu
productivitatea naturală a formaţiilor forestiere, este prezentată în tabelul 4.5.4.1.

Tabelul 4.5.4.1. Formaţii forestiere

Caracterul actual al tipului de pădure Clasa de
Total
Formaţii Natural fundamental de productivitate Artificial de productivitate regenerare
forestiere superioară mijlocie inferioară superioară mijlocie inferioară
ha ha ha ha ha ha ha ha %
11 Molidişuri
234,10 148,61 40,89 222,48 208,22 24,62 4,31 883,23 17
pure
13 Amestecuri
47,62 66,62 - 237,45 - - 2,71 354,40 7
molid-brad-
 fag
14 Molideto
614,36 374,90 - 2656,18 161,16 - 1,92 3808,52 73
-făgete
41 Făgete
pure 1,16 155,97 - 2,02 1,55 - 3,58 164,28 3
montane
ha 897,24 746,10 40,89 3118,13 370,93 24,62 12,52 5210,43
100
% 17 14 1 60 7 1 - 100
Total
ha 1684,23 3513,68 12,52 5210,43 100
% 32 68 - 100 -

Analizând datele prezentate mai sus, se constată următoarele:

- cea mai răspândită formaţie forestieră este cea a molideto-făgete - 73%;
- arboretele corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure reprezintă doar
32% din suprafaţa cu păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi;
- nu există arborete parţial sau total derivate;
- arboretele artificiale au o pondere de 68% din suprafaţa pădurilor şi au rezultat prin
aplicarea tratamentului tăierilor rase în parchete mici, urmate cu împăduriri şi a
tratamentelor progresive urmate cu completarea golurilor neregenerate.

4.6. Structura fondului de producţie şi protecţie

Structura fondului de producţie şi protecţie, precum şi indicatorii de caracterizare

a fondului forestier sunt prezentaţi în tabelele 4.6.1, 4.6.2 şi în evidenţele din
subcapitolul 15.2.
Analizând datele prezentate se pot afirma următoarele:
- structura pe clase de vârstă este puternic dezechilibrată în urma doborâturilor de vânt,
existând excedent major în clasele III şi IV, care reprezintă împreună 69% din suprafaţa
totală cu pădure, în timp ce în celelalte clase se înregistrează deficit;
- compoziţia actuală corespunde tipurilor naturale fundamentale de pădure: 69MO 29FA
1BR 1PAM;
- consistenţa medie 0,8 arată că arboretele îşi pot îndeplini în mod corespunzător
funcţiile de producţie şi protecţie atribuite;
- nivelul creşterilor curente, volumul pe specii şi total arborete sunt, în general,
corespunzătoare productivităţii pădurilor, în condiţiile de bonitate staţională existente;
- din punct de vedere al structurii pe verticală, arboretele sunt 11% echiene (557,40 ha),
68% relativ echiene (3521,58 ha) şi 21% relativ pluriene (1118,93 ha), iar ca mod de
regenerare 41% din sămânţă şi 59% plantaţii, de vitalitate viguroasă 1%,normală 97%
şi 2% slabă.
Aspectele prezentate impun o analiză foarte atentă a modului de gospodărire,
astfel, încât, să se poată asigura normalizarea treptată a structurii pe clase de vârstă,
evoluţia spre arborete relativ pluriene şi pluriene, precum şi favorizarea regenerărilor
naturale din sămânţă a speciilor principale: fag şi molid. În acest sens se va asigura
recoltarea unei cantităţi constante de masă lemnoasă, pe o perioadă cât mai
îndelungată posibil, ceea ce va permite dezvoltarea cantitativă şi calitativă a fondului
forestier.

. Arborete slab productive şi provizorii

 Situaţia arboretelor slab productive şi provizorii este prezentată în evidenţa de
mai jos.

Tabelul 4.7.1. Evidenţa arboretelor slab productive şi provizorii

CRT UNITATI AMENAJISTICE
Natural fundamental prod. inf.
24 B 33 C 39 C 40 C 41 B 41 D 128 B
TOTAL CRT 7 UA 40.89 HA
Artificial de prod. inf.
42 C 128 C
TOTAL CRT 2 UA 24.62 HA
TOTAL UP 9 UA 65.51 HA

Toate arboretele slab productive 65,51 ha (natural fundamentale sau artificiale)

sunt situate în staţiuni de bonitate inferioară şi sunt reprezentate de molidete pure sau
aproape pure, în care, din cauza condiţiilor edafice şi climatice nefavorabile (soluri mai
puţin profunde, altitudini peste 1450 m, regim termic cu amplitudini mari), vegetaţia
forestieră realizează productivităţi inferioare, în concordanţă însă cu nivelul bonităţii
staţionale.

4.8. Arborete afectate de factori destabilizatori şi limitativi

Situaţia factorilor destabilizatori şi limitativi este prezentată în evidenţele 4.8.1. şi

4.8.2.
Fenomenul destabilizator, cu cea mai mare amploare din unitate, este
reprezentat de doborâturile de vânt, suprafaţa afectată fiind de 3334,21 ha (64%), însă
cel mai adesea fenomenul are o intensitate slabă (3308,79 ha), doar pe 8,43 ha
intensitatea fiind puternică şi pe 16,99 ha foarte puternică.
Suprafaţa afectată de rupturi de vânt şi zăpadă este de asemenea însemnată
(872,80 ha – 17% din suprafaţa fondului forestier), din care 849,95 ha cu intensitate
slabă.
Rupturile sunt cauzate de zăpezile umede şi de vânturile puternice, fiind produse
mai ales în treimea superioară a arborilor. Sunt afectaţi arborii cu coeficienţi de zvelteţe
mare, cu coroane scurte şi asimetrice, precum şi cei afectaţi de putregai.
Următorul factor limitativ, ca suprafaţă afectată, este reprezentat de atacuri de
dăunători, în special de ipide, care apar mai frecvent în arboretele cu consistenţa
redusă. Suprafaţa pe care apare este de 448,99 ha, adică 9% din suprafaţa fondului
forestier. Din această suprafaţă pe 97% atacul are intensitate slabă.
Alţi factori destabilizatori şi limitativi care apar, în ordinea descrescătoare a
suprafeţei afectate, sunt: uscare (4%), vătămări produse de vânat (1%) şi roca la
suprafaţă (1%).

4.9. Starea sanitară a pădurii

 Starea sanitară a pădurilor este bună, arboretele fiind anual parcurse cu tăieri de
igienă şi lucrări de protecţia pădurilor, mai ales preventiv, de prognozare, dar şi de
combatere efectivă.
În cadrul U.P. VI Lăpuşna, fagul este mai puţin expus atacurilor diverşilor
dăunători, însă răşinoasele (molidul în special) sunt afectate de atacul speciilor de ipide.
Pagube importante pot provoca şi unele ciupercile xilofage, precum Fomes annosus
(K.). Incendii nu s-au semnalat, iar păşunatul în pădure este rareori întâlnit în această
zonă.
În vederea depistării şi prognozării unor posibile atacuri, se vor instala anual
panouri cursă şi se vor preleva probe din sol şi coronamentul arborilor, conform
normelor de protecţia pădurilor. Extragerea produselor accidentale şi de igienă a
pădurilor se va executa ori de câte ori va fi nevoie.

4.10. Concluzii privind condiţiile staţionale şi de vegetaţie

Din datele expuse în subcapitolele anterioare se desprinde concluzia că,

factorii staţionali şi climatici în unitatea de producţie VI Lăpuşna prezintă un grad de
favorabilitate mijlociu spre ridicat pentru molid; la altitudini mai joase condiţiile devin mai
favorabile şi bradului şi unor specii de foioase (fag, paltin de munte, scoruş, anin).
În tabelul 4.10.1. se prezintă productivitatea arboretelor, după caracterul actual al
tipului de pădure, comparativ cu bonitatea staţiunilor.
Tabelul 4.10.1 Corelaţia bonitate-productivitate
Bonitatea staţiunilor Productivitatea arboretelor Diferenţe
Suprafaţa Suprafaţa
Categoria Categoria Caracterul actual + -
ha % ha %
Natural fundamental 897,24 17
Artificial 3118,13 60
Superioară 4024,31 77 Superioară - -
Clasa de regenerare 8,94 -
Total 4024,31 77
Natural fundamental 746,10 14
Artificial 370,93 7
Mijlocie 1120,61 21 Mijlocie - -
Clasa de regenerare 3,58 -
Total 1120,61 21
Natural fundamental 40,89 1
Artificial 24,62 1
Inferioară 65,51 2 Inferioară - -
Clasa de regenerare - -
Total 65,51 2
Total 5210,43 100 - - 5210,43 100 - -

Făcând o analiză comparativă a bonităţii staţionale cu productivitatea arboretelor,

se poate concluziona că arboretele realizează productivităţi în concordanţă cu bonitatea
staţiunilor pe care se află.
Măsurile de gospodărire preconizate şi lucrările propuse prin amenajament,
precum şi aplicarea lor corectă de către beneficiar, trebuie să răspundă la realizarea
următoarelor deziderate importante:
- valorificarea capacităţii productive a staţiunilor până la atingerea potenţialului lor
maxim;
- ameliorarea rezistenţei arboretelor la impactul factorilor biotici şi abiotici vătămători;
- ridicarea valorii arboretelor sub aspect productiv (economic) şi funcţional.