Sunteți pe pagina 1din 113

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ NAPOCA
Facultatea de Agricultură

Hameiul
-curs-
Importanţa
• Hameiul din flora spontană a fost cunoscut şi utilizat
din antichitate

• Inflorescenţele femele (conurile) erau utilizate la


prepararea unor băuturi şi în scopuri medicinale, iar
lăstarii tineri porniţi din butuc, sub formă de salate sau
supe

• Primele culturi de hamei s-au iniţiat în centrul şi vestul


Europei, în secolul al VII-lea,

• Suprafeţe mai mari cultivate cu hamei sunt


consemnate în Boemia şi Bavaria, unde se dezvoltă şi
o importantă industrie a berii.
Importanţa
• primele culturi în sistem grădinăresc au fost înfiinţate în sec. XIV-XV în cele
trei principate româneşti

• Documente scrise privind cultura hameiului la noi în ţară datează din secolul
al XVI-lea (1570).

• Din anul 1972 s-a instituit un program naţional de cercetare pentru această
plantă, atribuit USAMV Cluj-Napoca, în scopul dezvoltării acestei culturi şi
renunţării la importul de conuri, care era în 1970 de circa 50% din necesar

• Cu aportul cercetării româneşti şi cu investiţiile masive după anul 1970 în


dezvoltarea şi modernizarea plantaţiilor s-a ajuns ca între 1986-1996,
România să-şi asigure necesarul de hamei pentru fabricile de bere din
producţia proprie
Importanţa
• Hameiul, prin inflorescenţele femele (conurile) reprezintă o materie primă
indispensabilă în industria berii.

• În industria berii, hameiul se utilizează sub formă de conuri uscate, pulbere


fină presată sau nepresată, pulbere granulată, peleţi, extract sau combinaţii
ale acestora.

• Conurile imprimă însuşirile cunoscute ale acestei băuturi:


- spuma,
- gustul
- aroma specifică,
- culoarea şi limpezimea,
- asigurând şi conservabilitatea ei

• Aceste însuşiri sunt conferite, în principal, de lupulină produsă de conuri


(reprezentând 10-20% din masa uscată a conului), care conţine substanţe
amare (acizi amari şi răşini), uleiuri volatile şi taninuri
Producţia de bere – mondială şi în România

Specificare 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2012

Producţia mondială de
bere 273 404 634 830 1094 1390 1863 1951
(milioane de hl)

Producţia de bere în
România 0,9 1,6 4,5 9,9 10,5 12,4 17 18
(milioane de hl)

În ultimii ani, revenea pe cap de locuitor 25-30 l (pe plan mondial) şi 75-80 l (în
România)
Importanţa
Conurile de hamei (Lupuli strobuli) se mai folosesc și în scop medicinal

Uleiul volatil din conuri imprimă un efect calmant, sedativ al sistemului


nervos, bactericid şi tuberculostatic.

Substanţele amare dau conurilor însuşirile tonice, stomahice, stimulează


secreţiile gastrice, mărind pofta de mâncare.

Ceaiul de conuri de hamei are proprietăţi anafrodisiace.

Conurile de hamei se utilizează în compoziţia ceaiurilor sedative,


hipotensive şi calmante ale sistemului nervos, în afecţiuni renale

Lupulina poate produce unor persoane stări alergice (exeme sau


dermatite).
Importanţa

Conurile de hamei se folosesc, într-o măsură mai mică, pentru


aromatizarea unor sortimente de pâine.

Lăstarii tineri porniţi din butuc primăvara pot fi utilizaţi în alimentaţia


oamenilor sub formă supe sau salate.

Frunzele şi coardele de hamei tocate amestecate cu porumb constituie un


furaj bogat în proteine (2,42%) şi amidon (9,82%), fiind recomandat în
hrana vacilor, deoarece conduce la sporirea producţiei de lapte.

Hameiul este una din cele mai eficiente culturi agricole, plantaţiile bine
conduse tehnologic asigurând beneficii însemnate la hectar.
Compoziţia chimică a conurilor

• Conurile de hamei mature conţin 75-80% apă şi 20-


25% s.u., din care:

– 10-24% compuşi azotaţi,


– 20-30% subst. extractive neazotate,
– 10-16% celuloză,
– 5-12% cenuşă,
– 2,5-8% tanin,
– 10-25% subst. amare şi răşini şi
– 0,5-2,5% ulei volatil
Compoziţia chimică a conurilor
• Substanţele amare (acizi amari şi răşini), uleiul volatil şi taninul
(conţinute în lupulină, iar taninul şi în celelalte componente ale
conului) conferă berii: spuma, gustul şi aroma specifică, culoarea şi
limpezimea, precum şi conservabilitatea ei.

• Acizii amari dau gustul, spuma şi efectul conservant, antiseptic.

• După puterea amară, acizii amari au fost împărţiţi în 5 grupe:

• - acizi amari alfa (4-15%): humulonul, cohumulonul, adhumulonul,


prehumulonul şi posthumulonul;

• - acizi amari beta (6-12%): lupulonul, colupulonul, adlupulonul,


prelupulonul, postlupulonul;

• - acizi gama, delta şi epsilon - fară valoare amară.


Compoziţia chimică a conurilor

• Acizii alfa conţin 40-70 % humulon.

• Acizii beta conţin colupulon 50-60%,

• raportul între ei este variabil în funcţie de soi şi


condiţiile de mediu.

• Acizii amari alfa au o valoare amară de 9 ori mai mare


decât acizii amari beta.

% de acizi beta
Valoarea amară  % acizi alfa 
9
Compoziţia chimică a conurilor

• Taninul este de 2-8% în conul de hamei şi are rol în limpezirea berii


prin precipitarea proteinelor.
• Imprimă şi culoare făcând parte din grupa antocianidelor cu gust
astringent.

• Uleiurile volatile din grăunciorii de lupulină dau parfumul specific,


aroma berii.
• Prin păstrare îndelungată, compuşii volatili duc la deprecierea calităţii
cu 0,2-2,5 %.
• In fabricarea berii se face hameiere repetată- pentru păstrarea
aromelor caracteristice

• Din 200 de compuşi ai uleiului volatil ponderea cea mai mare o au


myrcenul, alfa+beta pinenul, humulenul, cariofilenul.

• Pentru 100 l bere sunt necesari 150-450 g hamei.


• Dozarea se exprimă şi în ac. alfa /hl bere (5,8-7,1 g/hl).
Răspândirea

Suprafeţe mai mari, în anul 2014, se cultivă în Germania


(17,3 mii ha), SUA (15,4 mii ha), Korea de Sud (4,6
mii ha), Cehia (4,5 mii ha)

În România suprafeţele cultivate cu hamei s-au redus în


ultimul deceniu, ajungând la cca 200 ha şi la o
producţie medie pe ţară de 500-600 kg pe ha.

Producția mondială de bere de 1.951 mil. hl.


Răspândirea

Dinamica suprafeţelor şi producţiilor mondiale de hamei

Suprafaţa Producţia totală Producţia de


Anul
(mii ha) de conuri (mii t) conuri (t/ha)
1960 64 80 1,3
1970 69 100 1,5
1980 85 117 1,4
1990 91 114 1,3
2000 60 110 1,7
2010 52 100 1,9
2012 47 90 1,9
2014 83 133 1.6
Dinamica suprafeţelor şi a producţiilor de hamei pe ţări, 2014

Poroducția medie
Țara Suprafața (Ha) Produția (To)
(kg/ha)
Ethiopia 28386 1.137 32271
Germany 17300 2.225 38487
United States of
15380 2.094 32203
America
Democratic People's
4631 0.434 2010
Republic of Korea
Cehia 4460 1.391 6202
China, mainland 2643 2.897 7656
Albania 2252 0.755 1700
Poland 1684 1.611 2713
Slovenia 1296 1.512 1960
Spain 559 1.714 958
France 557 1.124 626
United Kingdom 449 1.354 608

South Africa 418 1.038 434


Ukraine 400 0.750 300
Argentina 380 1.221 464
Dinamica suprafeţelor şi a producţiilor de hamei pe ţări, 2014

Țara Suprafața (Ha) Poroducția medie Produția (T)


Japan 334 2.066 690
New Zealand 333 2.517 838
Australia 281 2.338 657
Russian Federation 267 1.139 304
Austria 247 1.992 492
Romania 243 1.103 268
Belgium 156 1.910 298
Slovakia 141 1.291 182
Bulgaria 69 1.536 106
Ireland 42 1.048 44
Portugal 36 2.750 99
Switzerland 17 2.000 34
Serbia 16 1.250 20
Georgia 7 0.571 4
Hungary 1 3.000 3
Total mondial 82985 1.598 132631
Răspândirea
Dinamica suprafeţelor şi a producţiilor de hamei în România

Producţia
Suprafeţe pe Producţia de
Anul totală
rod (ha) conuri (t/ha)
de conuri (t)
1960 536 225,1 0,5
1970 867 234,1 0,3
1980 1400 1470 1,1
1990 2350 2650 1,1
1995 1727 1657,9 1
2000 230 332 1,3
2010 240 300 1,2
2012 230 230 1
2014 243 268 1.1
Sistematică. Soiuri

Hameiul face parte din familia Cannabaceae, genul Humulus L.,

Genul cuprinde trei specii:

Humulus lupulus, L. (hameiul european; hameiul comun, specie


perenă);

Humulus japonicus Siebold et Juk (hameiul japonez, specie


anuală ) şi

Humulus scandens Lour et Merrill (hameiul agăţător, specie


anuală).

Soiurile cultivate pentru bere aparţin hameiului european.


Sistematică. Soiuri

Specia Humulus lupulus L. se clasifică, pe baza însuşirilor genetice, a


caracterelor morfologice şi zonelor geografice de răspândire, în:

• ssp. europaeus Ryb (hameiul european), cu trei varietăţi (var. irenae


minima Blatt., var. spontanea Ryb. şi var. culta Ryb, hameiul cultivat);

• ssp. neomexicanus Nels et Cockerell (hameiul mexican) răspândit în


flora spontană din America de Nord

• ssp. cordifolius Maxim (hameiul cu frunză cordiformă), răspândit


spontan în zona munţilor Altai din Asia centrală
Sistematică. Soiuri

După perioada de vegetaţie soiurile de hamei se clasifică în:

- timpurii – cu perioada de vegetaţie de 100-120 zile, mai productive,


mai sărace în substanţe amare dar mai aromate

- semitimpurii - cu perioada de vegetaţie de 121-130 zile, cu potenţial


mijlociu sau mare de producţie, cu aromă şi conţinut în subtanţe amare
variabile

- semitârzii – cu perioada de vegetaţie de 131-140 zile, potenţial mare


de producţie, cu aromă şi conţinut în substanţe amare diferit

- târzii – cu perioada de vegetaţie de 141-150 zile, foarte productive şi


în general bogate în substanţe amare, aromă mijlocie sau slabă
Sistematică şi soiuri

După culoarea lăstarilor tineri şi a coardelor principale soiurile se împart în patru grupe:

Soiurile cu lăstari şi coarde roşii - cuprinde soiuri precoce şi semiprecocese,


caracterizează prin aromă fină, sărace în substanţe amare. Se cultivă în Cehia,
Germania, Ucraina.

Soiuri cu lăstari şi coarde verzi ( hamei industrial) – cuprinde soiuri semitârzii şi


târzii au un conţinut mare în substanţe amare şi aromă puternică. Aceste soiuri se
cultivă în Anglia şi SUA. Din această grupă au fost omologate şi brevetate în România
soiurile: Aroma, Transilvania, Alfa şi Productiv

Soiuri cu lăstari şi coarde violete - productive şi sunt bogate în substanţe amare au


aromă mai mult sau mai puţin plăcută. În ţara noastră a fost omologat în 1977 soiul
englez Northern Brewer, iar în 1984 omologat soiul românesc Napoca 1

Soiuri cu lăstari şi coarde de culoare intermediară sunt mai puţin răspândite, dar se
pot extinde prin procese de ameliorare. S-a aflat în cultură soiul Sighişorean
Sistematică. Soiuri
Soiurile de hamei cultivate în România (Catalogul oficial al soiurilor de plante de
cultură din România 2012)
Anul
Grupa
Ţara de introdu- Menţinătorul Grupa de
Soiul de
origine cerii în soiului maturitate
calitate
cultură
U.S.A.M.V.
Ardeal România 2005 amar semitardiv
Cluj-Napoca
U.S.A.M.V.
Aroma România 1984 aromat semitardiv
Cluj-Napoca
U.S.A.M.V.
Productiv România 1989 amar tardiv
Cluj-Napoca
Hüller Germani U.S.A.M.V. aromat semitardiv
1977
Bitterer a Cluj-Napoca
Brewers U.S.A.M.V.
Anglia 1989 amar tardiv
Gold Cluj-Napoca
La U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, au mai fost creeate soiurile (amare):
„Napoca 1” (1984), cu lăstari violeţi, “Transilvania” şi „Alfa” (1989), cu
lăstari verzi, ambele radiate în anul 2004.
Soiurile incluse în tabel au culoarea lăstarilor verzi.
Soiurile de hamei cultivate în România (Catalogul oficial
al soiurilor de plante de cultură din România 2016)
Sistematică. Soiuri

Comitetul European pentru Cultura Hameiului în anul 1987


a clasificat soiurile în patru grupe.
Soiuri din grupa A şi B
- cu aromă foarte fină – fină;
- conţinut mai scăzut în lupulină, acizi amari;
Conţinutul de acizi alfa este în jur de 3-4% la grupa cu
aromă foarte fină şi 4-7% la cele cu aromă fină.
Soiuri din grupa C
- cu aromă slabă, fără valoare se întâlnesc pe
suprafeţe reduse .
Soiuri din grupa D
- au conţinut mare în lupulină, conurile sunt mari şi
dense, conţinutul de acizi alfa este de 7-18 %.
Particularităţi biologice
Hameiul european este o plantă perenă, unisexuat dioică (în cultură sunt numai plante
femele) vivacitatea plantei de 40 ani, în cultură se mentin circa 15-20 de ani, fiind
asigurată de partea subterană: rădăcini, butuc, stoloni
Organele aeriene (coarde, lăstari laterali, frunze, inflorescenţe) sunt regenerate şi pier în
fiecare an.

Butucul (tulpina subterană,


vivace), un rizom cărnos, lung de
30-40 cm şi 10-15 cm grosime;
Partea superioară (capul
butucului) este globulosă,
neregulată, aflată la 10-15 cm
sub nivelul solului (adâncime
menţinută prin tăierile la butuc).
Particularităţi biologice

Sistemul radicular al hameiului este puternic, fiind format din 5-10 ramificaţii principale
(cu grosimea la bază de circa 2 cm), din care se formează o reţea bogată de rădăcini,
care pătrund în sol până la 2-4 m.

Stolonii (tulpinii subterane) se


formează din mugurii de pe butuc
sau de pe partea subterană a
coardelor.
Fiind tulpini subterane, se
deosebesc morfologic şi anatomic
de rădăcini (au muguri, culoare mai
deschisă, grosime egală pe toată
lungimea şi cresc în plan orizontal).
La noduri prezintă rădăcini
adventive, iar din muguri se pot
forma lăstari
Particularităţi biologice
Lăstarii principali (coardele) pornesc din mugurii de pe butuc (în număr de 10-30) prin
luna aprilie cresc foarte repede, atingând, în faza cea mai intensă de creştere, 30-40 cm
zilnic.
Coardele au 6-12 m înălţime şi sunt formate din mai multe (30-40) internoduri de lungimi
variabile (între 10-40 cm), goale în interior, despărţite de noduri pline cu măduvă
Când au înălţimea de 50-80 cm, coardele (în număr de 2-4) se dirijează pe suporţi
(sârme, sfori), de care se fixează prin răsucire (în sensul acelor de ceasornic) cu ajutorul
perilor agăţători (peri simpli sau bifurcaţi), dispuşi pe muchiile coardelor (hexagonale în
secţiune).

De la sfârşitul lunii mai şi


până la jumătatea lunii
iunie, coardele principale
emit lăstari laterali, câte
doi la fiecare nod, lungi de
0,5-1,5 m.
Particularităţi biologice

Frunzele se formează pe coarda


principală şi lăstarii laterali, câte
două la fiecare nod, sunt:
- opuse,
- lung peţiolate,
- pentalobate la baza coardelor,
- tribolate la mijlocul coardelor
- simple spre vârf.
Particularităţi biologice

Hameiul este o plantă unisexuat


dioică.

Florile mascule, grupate în


inflorescenţe,(în cime axilare)
-sunt formate dintr-un periant
sepaloid cu 5 tepale libere de culoare
galben-verzuie şi 5 stamine.
Particularităţi biologice

Inflorescenţele femele sunt amenţi


axilari, în formă de conuri, lungi de 2-6
cm şi cu diametrul de 1-3 cm.

Se formează la subsuoara frunzelor

O floare este alcătuită dintr-un periant


rudimentar în formă de scoică, un ovar
mic şi 2 stigmate, lungi şi pufoase

Inflorescenţele femele apar la finele lunii


iunie, începutul lunii iulie şi ajung la
maturitatea tehnologică spre sfârşitul
lunii august, începutul lunii septembrie.
Particularităţi biologice
Un con este format din:

- Rahis (axul inflorescenţei) de formă


ondulată şi de fineţe diferită.
Conurile de calitate superioară
(întâlnite la soiurile aromate) au
rahisul fin şi ondulaţii dese;

- Bracteele, câte două la fiecare


călcâi al rahisului, sunt de formă
ovală, cu vârful ascuţit, de culoare
verde deschis şi au rolul de
protecţie a florilor;
Componentele conului de hamei:
- Florile, câte 2 sau 4 la subsuoara 1 - con de hamei;
fiecărei bractei 2 - bractee exterioară;
3 - bractee interioară;
- Conurile au următoarea alcătuire: 4 - fruct;
bractei 70-78%, peduncul 9-17, 5 - rahis.
grăunciori de lupulină 8-16%,
seminţe 0,02-8%.
Particularităţi biologice

La baza bracteelor, se găsesc glandele


secretoare (peri glandulari)

Perii glandulari au la început forma unei


cupe plate, care formează lupulina

Lupulina, un produs făinos, de culoare


galbenă-aurie (la maturitate), în formă
de clopot dublu (sau disc), având un
miros plăcut, specific.
Particularităţi biologice

Fiecare grăuncior are formă de clopot dublu, cu diametrul de 0,1-0,2 mm.

a - începutul formării grăunciorului de lupulină – de forma unei cupe plate;


b şi c - grăuncior de lupulină
Particularităţi biologice

Fructul, care apare în urma polenizării şi fecundării florilor femele


(fenomen nedorit în plantaţii)
- este nuculiform, rugos, globulos, cu diametrul de 2,5-3,5 mm,
- MMB de 3-4 g şi
- de culoare galbenă-cenuşie
Prezenţa fructelor în conuri determină deprecierea însuşirilor calitative ale
acestora.

Fructul hameiului. 1, 2 - fruct; 3 - secţiune prin fruct.


Particularităţi biologice

Ciclul de viaţă al hameiului, în cursul unui an, cuprinde două


perioade (aproximativ egale, în ţara noastră):
• - perioada repausului de iarnă (criptovegetaţia), în intervalul
octombrie-martie;
• - perioada de vegetaţie, în intervalul aprilie-septembrie;

Perioada de vegetaţie a hameiului, de la pornirea în creştere a


mugurilor de pe butuc şi până la maturitatea tehnologică, este
de 100-170 de zile, din care:

• stadiul vegetativ (pornirea în creştere a mugurului de pe butuc,


răsărirea, apariţia lăstarilor laterali, îmbobocirea) este de 70-100
de zile,
• stadiul generativ (înflorirea, începutul formării inflorescenţei-
conului, sfârşitul formării conului, maturitatea tehnologică) de
40-70 de zile.
Cerinţe faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de temperatură

Hameiul întâlneşte condiţii favorabile în zonele cu climat umed şi răcoros din


emisfera nordică:
• în Europa, între paralele 40-60° latitudine N şi până la altitudinea de circa 500
m;

• în America de Nord între paralele 37-50° latitudine N,

• în emisfera sudică între paralelele 30-40°.

În cadrul acestor zone, producţii mari şi de bună calitate se obţin în


microclimate umede şi răcoroase, cu temperatura medie anuală de 7,2-8,5°C şi
media lunilor de vară 17-18°C
Cerinţe faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de temperatură

Suma gradelor de temperatură necesară, în funcţie de soi, este


curinsă între 2000-3000ºC.

Primăvara, lăstarii pornesc în vegetaţie la 4-5°C

În cursul vegetaţiei sunt potrivite temperaturile moderate (13-


14°C, media lunii mai şi 16-17°C, media lunii iunie),

În perioada formării conurilor (circa 17-19°C), deoarece


temperaturile prea ridicate determină avortarea florilor, reduc
producţia de conuri şi calitatea acestora (scade conţinutul în
substanţe amare).
Cerinţe faţă de climă şi sol

Cerinţele faţă de umiditate

Faţă de apă, cerinţele hameiului sunt destul de ridicate.

Cantitatea de precipitaţii şi repartiţia lor influenţează atât producţia de conuri,


cât şi “valoarea amară”.

Seceta şi temperatura ridicată, excesul de ploi însoţit de căldură favorizează


atacul de mană, scăzând potenţialul de producţie al plantelor.

Pentru hamei, în perioada aprilie-august sunt favorabile cantităţi de precipitaţii


de 350-450 mm.

Precipitaţii mai ridicate sunt necesare în perioada înfloritului-formarea conurilor


(iunie-iulie).
Cerinţe faţă de climă şi sol

Influenţa climei (temperatură şi precipitaţii) asupra producţiei


hameiului în trei zone hameicole din Europa.

Suma precipitaţiilor Producţia de


Temperatura medie în
(aprilie-august) conuri uscate
perioada
Zona
de vegetaţie
(aprilie-august) (°C)
mm % q/ha %

Zatec (Cehia) 13,6 208 100 12,55 100

Hallertau (Germania) 13,4 394 189 19 151

Slovenia 16,3 562 270 14 111


Cerinţe faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de lumină

La hamei se întâlnesc atât soiuri de zi scurtă cât şi soiuri de zi lungă.

În prima parte a vegetaţiei, hameiului îi sunt favorabile zilele înnorate, în timp ce în


perioada înfloritului necesită zile însorite.

Dintr-un studiu de 35 de ani din zona Hallertau (Germania), au reieşit următoarele:

- în anii cu veri călduroase (secetoase) şi cu o durată lungă de strălucire a soarelui în


timpul formării conurilor, se obţin producţii mici şi cu valoare amară scăzută;

- în anii cu veri răcoroase, precipitaţii suficiente şi cu durata normală de strălucire a


soarelui, se obţin producţii bune şi cu valoare amară mijlocie;

- în anii cu veri umede, temperaturi moderate şi durata de strălucire a soarelui sub


normal, se obţin producţii foarte bune şi cu o valoare amară foarte ridicată.
Cerinţe faţă de climă şi sol

Cerinţele faţă de sol

Rezultate bune se obţin pe terenurile cu textura mijlocie, luto-nisipoasă, profunde, fertile,


cu reacţie neutră (pH = 6,5-7,0) şi cu expoziţie sudică, din zonele ferite de vânturi
puternice.

Pe soluri grele, impermeabile, reci, acide se obţin producţii mai mici şi de calitate
inferioară, iar viaţa butucului se reduce mult (în special pe solurile nedrenate)

Grindina provoacă daune mari în plantaţiile de hamei:

• atât în prima parte a vegetaţiei (prin ruperea vârfurilor coardelor şi a ramificaţiilor şi


distrugerea sistemului foliar),

• cât şi în timpul formării conurilor.

Se va evita amplasarea plantaţiilor de hamei în zone cu frecvente căderi de grindină.


Zonele de cultură ale hameiului în România
Clima Producţia
Temperatura (ºC) medie Precipitaţii (mm) şi calitatea
Zona de Plantaţii de
(Pe soluri
În hamei
favora- Alţi factori favorabile
incluse în
bilitate Aprilie- În lunile Media perioada şi condiţii
zonă
Anuală
august de vară anuală de agroteh-
vegetaţie nice bune)

Insolaţie
Saschiz,
moderată; Mari şi
Criţ,
frecvenţa bogate în
I Sub 8,5 Sub 15,5 Sub 18,5 Circa 600 Peste 375 Acăţari,
ceţii şi substanţe
Cluj
grindinei amare
Napoca
este redusă
Ceaţa şi
Mari şi
grindina au Sibiu,
mijlocii,
frecvenţă Sighişoara,
II 8,6 - 9 15,5 - 16 18,6 - 19 Circa 600 Sub 375 bogate în
variabilă Dumbră-
substanţe
(mică - veni
amare
mijlocie)
Ceaţa şi Simeria
Bune cu
grindina au (grindina
conţinut
Favorabil frecevenţă 2,5 zile în
III Peste 9 Peste 16 Peste 19 - scăzut în
e mică - perioada de
substanţe
mijlocie vegetaţie),
amare
Aiud
Zonarea ecologică

Pentru ţara noastră arealul de cultură al hameiului se împarte pe trei zone de


favorabilitate, în funcţie de condiţiile climatice şi de calitatea recoltei care se obţine.

Zona I de favorabilitate, se caracterizează prin:


• temp. medie anuală sub 8,5ºC,
• temp. perioadei de vegetaţie (lunile aprilie-august), sub 15,5ºC, iar a lunilor de vară
sub 18,5ºC.
• media precipitaţiilor anuale este în jur de 600 mm, iar în perioada de vegetaţie de
peste 375 mm.
• durata insolaţiei este moderată, iar frecvenţa grindinii şi a ceţii, redusă.

În această zonă sunt incluse plantaţiile de hamei de la Saschiz, jud Mureş, unde în
condiţii corespunzătoare de sol se pot obţine producţii mari de hamei şi bogate în
substanţe amare.
Zonarea ecologică

Zona a II-a de favorabilitate, unde


• temp. medie anuală este cuprinsă între 8,6 şi 9ºC,
• temp perioadei de vegetaţie de 15,5-16ºC, iar a lunilor de vară între 18,6 şi 19ºC.
• suma precipitaţiilor anuale este de peste 600 mm, iar în perioada de vegetaţie sub 375
mm.
Ceaţa şi grindina au frecvenţă variabilă, de la mică până la mijlocie.

Aici se încadrează plantaţiile din zonele Sighişoara-Dumbrăveni, unde se pot realiza


producţii mari şi mijlocii de hamei, bogate în substanţe amare.

În zona Sighişoara-Dumbrăveni, factorul limitativ al producţiei este ceaţa frecventă şi


persistentă pe lunca Târnavei Mari, precum şi grindina, a cărei frecvenţă medie în
perioada de vegetaţie este de 1,6 zile.
Zonarea ecologică

Zona a III-a de favorabilitate, se caracterizează prin


• temperaturi medii anuale de peste 9ºC,
• temperatura medie în perioada de vegetaţie este de peste 16ºC, iar a lunilor de vară
peste 19ºC.
• Precipitaţiile sunt favorabile, iar ceaţa şi grindina au frecvenţa mică până la mijlocie.

În această zonă se încadrează plantaţiile de la Rădeşti- Aiud, unde printr-o agrotehnică


corespunzătoare se pot obţine producţii bune, dar cu conţinut ceva mai scăzut de
substanţe amare.

Mai puţin favorabilă este zona Simeria, unde:


• temperaturile ridicate sunt însoţite şi de grindina destul de frecventă (2,5 zile în
perioada de vegetaţie),
• temperaturile ridicate, însoţite de precipitaţii relativ abundente şi de insolaţii, sunt
favorabile atacului de mană şi păianjen roşu
Zonele pe hartă de cultură a hameiului în România
Tehnologia de cultivare
Rotaţia

Fiind o plantă perenă, hameiul se amplasează în afara asolamentului.


La înfiinţarea plantaţiilor, cele mai bune rezultate se obţin după leguminoase perene sau
anuale.
După desfiinţarea plantaţiei se recomandă a se cultiva lucernă, ghizdei, trifoi alb, care
prin cosiri repetate permit distrugerea lăstarilor de hamei ce mai apar.

Sistematizarea terenului

După executarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare (regularizarea unor cursuri de ape,


terasări, nivelare, drenări etc.), se procedează la sistematizarea terenului în tarlale şi
parcele, iar în final se trasează drumurile de exploatare a plantaţiei.

Funcţie de pantă, expoziţie şi configuraţia terenului, tarlalele au suprafaţa de 10-15 ha.

Fiecare tarla se împarte în 5-10 parcele de 1-5 ha, se recomandă delimitarea cât mai
mare a parcelelor.

Drumurile dintre parcele vor fi de 2-3 m, iar cele dintre tarlale de 4-5 m.
Tehnologia de cultivare
Construcţia spalierului

Spalierul este un sistem de susţinere pentru cordele hameiului, care în


funcţie de natura stâlpilor (lemn, beton sau metal), poate dura 20-25 de
ani.

Părţile componente:
stâlpii de susţinere au o lungime de 8,5-9 m, din care 0,5-1,2 m se
fixează în fundaţie de beton, la distanţe de 12-15 m între rânduri şi 15-30
m pe rând
Cei marginali se plantează în afară la o înclinare de 60 de grade, şi se
fixează în beton prin ancore de sârmă;

reţea din sârme orizontale principale este formată din cabluri de oţel de
9-11 mm diametru sau fier beton de 8 mm, leagă stâlpii în lung şi în lat,
asigurând verticalitatea acestora şi soliditatea întregului sistem de
susţinere;
Tehnologia de cultivare

Construcţia spalierului

Părţile componente:

reţeaua de sârme orizontale secundare, este formată din sârme de 5-6 mm,
amplasată de-a lungul rândurilor.
Pentru fiecare rând de hamei se întind două sârme secundare, la distanţa de
60-70 cm, de o parte şi de alta a rândului (pentru a putea conduce coardele de
la butuc în formă de “V”);
Sârmele orizontale secundare, la intersecţia cu sârmele orizontale principale, se leagă
cu sârmă de 1,5-2 mm, pentru a mări stabilitatea sistemului de susţinere.

sârmele verticale (de 1,2-1,5 mm diametru) sau sfori sintetice rezistente, pe


care urcă coardele de hamei şi care se fixează în sol prin ţăruşi de sârmă sau
tije metalice bifurcate, iar în partea superioară cu un cârlig în formă de S.
Tehnologia de cultivare

Spalierul scund de 2,5-3(4) m

Este preconizat din considerente economice (cheltuieli materiale mai reduse) şi


fitosanitare (protecţia plantelor mai uşoară).

Se pretează pentru:

• soiuri ameliorate în acest sens (talie mai scundă)

• unde se cultivă (doi ani) plante provenite din sămânţă hibridă (crescute în seră sau
solarii până în faza de 3-5 frunze, apoi plantate în câmp),

• pentru testare şi alegerea plantelor femele valoroase în procesul de ameliorare.

Sistemul de susţinere se întreţine (tensionarea reţelei de sârme orizontale principale şi


secundare, vopsirea stâlpilor de susţinere etc.) cu ajutorul platformei pentru lucrat la
înălţime în culturile de hamei, folosită şi la întinderea sârmelor (sforilor) verticale.
Tehnologia de cultivare

Desfundarea şi fertilizarea terenului

Pentru hamei terenul se desfundă la 50-80 cm pt afânarea solului puternic bătătorit în


urma lucrărilor de construcţie a spalierului şi asigurarea unui regim aero-hidric
favorabil sistemului radicular.

Se discuieşte imediat, cu grapele cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.

Se aplică 50-60 t/ha gunoi de grajd sau chiar mai mult împreună cu 300-400 kg/ha
superfosfat, după care se execută arătura adâncă la 25-30 cm.

Înainte de plantare se execută o nouă lucrare de nivelare, cu discul în agregat cu grapa


cu colţi.
Tehnologia de cultivare
Obţinerea butaşilor

Hameiul se înmulţeşte prin butaşi, obţinuţi de la cele mai viguroase plante, din plantaţiile de 5-7
ani.

Butaşii se obţin din partea subterană a coardelor, au 10-12 cm lungime şi 4-6 ochi. Recoltarea lor
se face o dată cu tăierile la butuc.

În cazul când plantarea butaşilor nu se poate executa imediat în pepinieră, atunci, în funcţie de
durata păstrării, se stratifică în straturi de 20-25 cm înălţime în pivniţe, unde se stropesc cu apă
din două în două zile sau în nisip.

După fertilizarea cu 30-40 t/ha gunoi de grajd şi 300 kg/ha superfosfat sau cu N50P90K80, terenul
din pepinieră se ară adânc din toamnă.

Biloanele se execută cu rariţa, la distanţă de 1 m şi înălţimea de 30-35 cm. După 6-8 biloane se
lasă un interval de 3 m pentru mecanizarea lucrărilor fitosanitare. Înainte de plantare butaşii se
dezinfectează cu soluţie de CuSO4 – 0,5%.

Plantarea se face la distanţa de 15-20 cm între butaşi, iar partea superioară să fie la cca. 10 cm
sub nivelul solului.
Tehnologia de cultivare

Obţinerea butaşilor
În cursul vegetaţiei terenul se menţine:
• curat de buruieni prin praşile între rânduri,
• udări în perioadele secetoase
• se fac tratamente contra bolilor şi dăunătorilor cu aceleaşi produse ca şi la plantaţiile
pe rod.

Lăstarii formaţi din butaşi se dirijează pe suporţi de sârmă sau sfoară. Când plantele
depăşesc 1 m înălţime se suprimă vârful de creştere, pentru stimularea înrădăcinării

Recoltarea butaşilor se face toamna la încetarea vegetaţiei, prin dislocarea rădăcinilor


cu un plug special sau cu cazmaua (pe suprafeţe mici), după care butaşii se clasează în
funcţie de dezvoltarea sistemului radicular.

La 1 ha de pepinieră, se pot obţine 50-60 mii de butaşi înrădăcinaţi, buni pentru


plantare.
Butaşi de hamei

Butaşi de hamei:
a – înrădăcinat;
b - neînrădăcinat
Tehnologia de cultivare
Obţinerea butaşilor

În prezent se practică înrădăcinarea butaşilor în pungi de polietilenă, lungi de 20-25 cm


şi diametru de 10-12 cm, metodă care permite obţinerea de 250-300 mii butaşi la hectar,
faţă de 50-60 mii în cazul înrădăcinării în biloane.

În pungi se pune turbă calcarizată, revenind pentru 1000 de pungi - 400 kg turbă, la care
se adaugă 3 kg praf de var amestecat cu 1 kg azotat de amoniu, superfosfat şi sare
potasică.

Butaşii se aşează în pungi la adâncimea de 7-8 cm sub nivelul superior al conţinutului


pungii.

Pungile astfel pregătite se aşează în şanţuri adânci de 10 cm,

Lăstarii se dirijează mai bine pe suporţi de sârmă

În timpul vegetaţiei se retează vârfurile vegetative, după ce au realizat înălţimea de un


metru şi se combat bolile şi dăunătorii.

Butaşii înrădăcinaţi se scot toamna, după ce în prealabil a fost eliminată partea aeriană
şi se plantează la locul definitiv, sau se stratifică, urmând a fi plantaţi în primăvară.
Obţinerea butaşilor de hamei

Pepinieră - înrădăcinarea butaşilor de


hamei în biloane
Butaş de hamei înrădăcinat în
pungă de polietilenă
Tehnologia de cultivare

Plantarea butaşilor

Epoca optimă de plantare este între 15 octombrie şi 15 noiembrie, cu multiple avantaje


faţă de plantările de primăvară (procent de prindere, pornirea timpurie în vegetaţie etc.).

Terenul se pichetează la 3 m între rânduri şi 0,8 m pe rând, asigurându-se o desime de


4160 butuci/ha, pentru toate soiurile, sau 3 m x 1m pentru 3333 butuci la hectar

Gropile se execută cu burghiul, acţionat la priza tractorului, la adâncimea de 40-45 cm şi


diametrul de 30 cm.

Înainte de plantare, în gropi se introduc cca. 5-6 kg gunoi de grajd, peste care se aşează
5 cm de pământ.

Cavitatea gropii rămase se tratează cu fungicide şi insecticide sistemice, cum sunt:


Ridomil 1 g/butuc în 100 ml apă, respectiv Actara 25 WG sau Phosdrin 24 CE 0,1 %,
precum şi alte preparate eficace contra manei şi dăunătorilor subterani.

Plantarea butaşului se face astfel ca partea sa superioară să fie la 10-15 cm sub nivelul
solului. Pământul se tasează bine în jurul butaşului, deasupra adăugându-se un strat
afânat de cca. 5 cm.
Plantarea butaşilor de hamei

Plantarea butaşilor de hamei

Executarea mecanică a
gropilor pentru plantarea
hameiului
Tehnologia de cultivare

• Fertilizarea
• Hameiul consumă în fiecare an cantităţi mari de elemente nutritive, datorită
masei vegetative abundente realizată la unitatea de suprafaţă.
• Se constată că hameiul este o plantă mare consumatoare de azot, potasiu şi
calciu.

Consumul specific de substanţe nutritive la hamei

Kg substanţă activă la 1000 kg conuri uscate


Specificare
N P2O5 K2O CaO MgO
Limite
65-126 21-41 60-118 81-165 14–16
(după diferiţi autori)
Consum mediu 95 31 88 123 15
Tehnologia de cultivare

• Fertilizarea
• Absorbţia elementelor nutritive de către hamei este mai intensă în lunile iulie
- august, când creşterea masei vegetale este mai ridicată şi are loc formarea
conurilor.
Dinamica absorbţiei substanţelor nutritive de către hamei (în % din total)
Substanţe nutritive absorbite
Perioada (% din total)
N P2O5 K2O
20 martie - 3 iulie 25 3,5 19,7
4 iulie - 6 august 40,4 66,3 45,5
7 august - 5
29 30,2 34,8
septembrie
5 septembrie - 15
5,6 - -
octombrie
Total 100 100 100
Tehnologia de cultivare
• Fertilizarea
• Azotul. Este consumat în cantitate mare de către hamei, având un rol important în
asigurarea unor producţii ridicate de conuri.

• Fosforul. Este consumat în cantitate mai mică, însă influenţează mult nivelul
producţiei şi calitatea.

• În doze optime determină formarea de conuri mai fine şi mai dense, cu număr mai
mare de bractee şi un conţinut mai ridicat de lupulină.

• Potasiul. Consumat în cantitate mare de către hamei, influenţează atât producţia


cât, mai ales, calitatea acesteia.

• Potasiul măreşte rezistenţa la secetă şi la boli a plantelor, precum şi calitatea


conurilor (favorizează creşterea conţinutului în lupulină şi intensifică aroma)

• Calciul. Are rol important în creşterea rezistenţei la boli şi a calităţii conurilor.


Tehnologia de cultivare
Fertilizarea
Necesarul de îngrăşăminte chimice la hamei în funcţie de soi
Soiul Necesarul de îngrăşăminte chimice kg/ha s.a.
N P2 O 5 K2O CaO MgO
Soiurile vechi 120 120 80 360 65
Northen Brewer 150 150 100 468 84
Record, Huller 175 160 120 480 90
Bitterer
Brewers Gold 200 200 150 500 100

Gunoiul de grajd se aplică în cantitate de 40-60 t/ha la înfiinţarea plantaţiilor

Se repetă (aplicarea sa) odată la 2-3 ani, în doză de 30-40 t/ha, aplicându-se între rânduri şi
încorporându-se la 15-18 cm, odată cu ultima lucrare de toamnă.
Tehnologia de cultivare
Fertilizarea
Îngrăşămintele verzi - se pot folosi în cultura hameiului pentru înlocuirea periodică a
gunoiului de grajd.
Dintre plantele cultivate în ţara noastră, mazărea, lupinul alb, bobul şi rapiţa au realizat
o: ca urmare, o producţie de
• producţie ridicată de masă vegetală, hamei comparabilă cu cea
realizată prin administrarea
•asigurând o însemnată cantitate de substanţe gunoiului de grajd în doză
fertilizante în sol de 20 t/ha

Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică toamna şi se încorporează odată cu arătura


de acoperire a butucului,
Cele cu azot se administrează în întregime primăvara, după tăieri, pe solurile mai grele,
iar pe solurile mai uşoare 75% primăvara şi 25% înainte de înflorire.

Fertilizarea foliară. Se recomandă aplicarea fertilizanţilor foliari cu macro - şi


microelemente în două faze: înainte de înflorire (F-411 ) şi la începutul formării conurilor
(F-231) în concentraţie de 0,3-0,5% (3-5 l/ha, în 1-1,5 mii l apă)

Pe solurile acide se impune, folosirea amendamentelor, o dată la 4-5 ani, încât să se


menţină pH-ul în limitele 6,5-7,0.
Tehnologia de cultivare
Lucrările de îngrijire
Lucrările de întreţinere din primul an după plantare
• La cca. 2 săptămâni după plantare se procedează la completarea golurilor.
• În primul an de vegetaţie se execută combaterea buruienilor:
- 3-4 lucrări mecanice între rânduri;
- 2-3 praşile pe rând;

• întinderea sârmelor verticale şi palisarea (îndrumarea coardelor) în “V” alternativ, cu


două coarde la butuc (când lăstarii au 50-60 cm înălţime);

• combaterea bolilor şi a dăunătorilor - cu produsele folosite în plantaţiile pe rod;

• Prin folosirea butaşilor înrădăcinaţi, se poate obţine încă din primul an o recoltă de
până la 500 kg/ha conuri uscate.

Toamna, după eliberarea terenului de sârme şi coarde, se execută o arătură de acoperire


a butaşilor.
Tehnologia de cultivare - Lucrări de îngrijire

Întinderea sforilor verticale


Lucrări de îngrijire – Palisarea hameiului
Tehnologia de cultivare
Lucrări de îngrijire în plantaţiile pe rod

Din anul al doilea de vegetaţie, când hameiul intră pe rod, în fiecare an se


execută un volum mare de lucrări de îngrijire.

Lucrările solului toamna constau:


• efectuarea unei grăpări pentru strângerea sârmelor sau sforilor rămase pe sol la
recoltare,
• executarea arăturii adânci între rânduri, cu răsturnarea brazdei pe rândurile de
hamei, pentru acoperirea butucilor (arătura de acoperire).
• odată cu această lucrare se face şi încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice
aplicate toamna.

Lucrările solului primăvara, înaintea pornirii în vegetaţie, sunt următoarele:


• grăpare, imediat ce se poate intra în câmp primăvara, pentru menţinerea apei în sol
(ocazie cu care se strâng şi eventualele sârme rămase în plantaţie);

• arătura de dezgropare a butucilor, în situaţia în care tăierile la butuc se fac manual;

• discuirea în agregat cu grapa sau o lucrare cu freza, pentru nivelarea terenului, în


situaţia în care tăierile la butuc se fac mecanic
Tehnologia de cultivare
Lucrări de îngrijire în plantaţiile pe rod

• Tăierea la butuc
• Scopul tăierilor este:
• - înlăturarea lăstarilor de prisos;
• - menţinerea la circa 10-12 cm sub nivelul solului a capului butucului;
• - suprimarea rădăcinilor adventive.
• - dirijării perioadei de vegetaţie.

• Cu acest prilej se obţin şi butaşii necesari pentru înfiinţarea de


plantaţii noi.
• Perioada tăierilor la butuc este primăvara, în primele 20 de zile de la
desprimăvărare (între 20 martie - 10 aprilie), prevenindu-se astfel
îmbătrânirea prematură a butucilor.
Tehnologia de cultivare
Lucrări de îngrijire în plantaţiile pe rod

Tăierea manuală cuprinde următoarele operaţiuni: dezgroparea butucilor, tăierea


propriu-zisă şi acoperirea cu un strat subţire de sol.
• Dezgroparea butucilor se face prin arătură cu plugul adaptat în acest scop şi în
completare cu sapa, pentru a înlătura complet pământul în zona de tăiere.
• Tăierea se face cu cuţite bine ascuţite, în trei moduri, în funcţie de forma butucilor şi
înălţimea de tăiere:

Tăierea razantă - este aplicată butucilor


aflaţi prea la suprafaţa solului, se aplică
la butuci cu capul ieşit la suprafaţa
solului.
Tehnologia de cultivare

Tăierea normală - la doi ochi,


la butucii aflaţi la adâncime
normală în sol
Tehnologia de cultivare

Tăierea înaltă -
• când se lasă 4-6 ochi din coardele
vechi, care se aplică butucilor tăiaţi
anterior prea adânc
• şi la butucii tineri atunci când se
urmăreşte o creştere mai viguroasă.

• După tăiere, cu ajutorul discului pentru hamei,


se procedează la acoperirea cu pământ a
butucilor,
• După care se întind sârmele verticale (sforile),
după o prealabilă verificare a stâlpilor şi a
sârmelor orizontale
Tehnologia de cultivare

Tăierea mecanică se face cu maşini speciale construite pe două


tipuri de tăiat butuci de hamei,
• prin frezare de tipul maşinilor cehe OR-CH1, OR-CH2 care au o
pondere mai mare pe plan mondial (fiind mai simple constructiv şi
cu o bună siguranţă în exploatare)
• şi prin forfecare (de tipul maşinilor germane Walner, Fischer şi
Union)
• Din considerente de ordin organizatoric şi pentru a prelungi viaţa
butucului, se recomandă tăierile alternative (un an mecanizat şi un
an manual, sau doi ani mecanizat şi un an manual)
Tehnologia de cultivare
Lucrări de îngrijire
Întinderea sârmelor verticale sau a sforilor se face primăvara, imediat după tăierile la
butuc, înainte de răsărirea hameiului, folosind în acest scop prăjinile (întinderea
manuală) sau platforma montată pe tractor (întinderea semimecanizată)

În perioada 15 mai - 15 iunie, când coardele au 50-60 cm, se aleg 2-4 coarde, care se
dirijează pe sârmele verticale, restul se înlătură, prin plivit.

Sensul de dirijare a coardelor se face de la dreapta la stânga (dextrogira), în sensul


acelor de ceasornic, de cca 2-4 ori.

Sistemele de conducere a coardelor sunt următoarele:

-conducerea a două coarde la un butuc, pe două sârme dispuse în V - pentru soiurile


mai viguroase;

-conducerea a patru coarde la un butuc, pe două sârme dispuse în formă de V – pentru


soiurile mai puţin viguroase
Tehnologia de cultivare
Combaterea buruienilor

În primii doi – trei ani combaterea buruienilor se asigură prin 2-3 praşile
manuale pe rând

Se pot executa şi 1-2 praşile pe rând completate cu o erbicidare

Lăstarii bazali şi defolierea coardelor de rod (până la circa 1 m înălţime) se


realizează prin utilizarea erbicid defoliant, aplicate în doze de 2,5-3 l/ha, după
ce coardele au 5 m înălţime şi s-au lignificat la bază.

Erbicidarea pe rând, în fâşii de 50-60 cm, se face cu Afalon 50 SC 1 l/ ha sau


Sencor 600 SC 0,5-0,8 l/ha, primăvara după tăiere

Combaterea buruienilor între rânduri se realizează ultilizând unul din erbicidele


prezentate în tabelul următor
Tehnologia de cultivare

Combaterea buruienilor

Erbicine care pot fi utilizate la hamei


Doza
Doza
Substanţa activă Produs comercial kg/l, l
kg/l /ha
s.a./ha
cu aplicare preemergentă
linuron 450 g/l Afalon 50 SC 0.4-0.6 0.8-1.2
metribuzin 600 g/l Sencor 600 SC 0.4-0.6 0.5-0.8
cu aplicare postemergentă
acid 2.4 D 600 g/l SDMA Super 0.2-0.3 0.3-0.4
bentazon 480 g/l + wettol
Basagran Forte 0.2-0.3 0.5-0.7
150 g/l
fluazifop-p-butil 150 g/l Fusilade Forte 0.2-0.3 0.4-0.5
defoliant cu aplicare postemergentă
glufosinat de amoniu 200
Basta CE 2.5-3 4-5
g/l
Tehnologia de cultivare
Combaterea bolilor la hamei - Se execută 5 -15 tratamente anual
1.Pentru combaterea manei hameiului (Peronoplasmopara humuli)
Substanţa activă (s.a.) Fungicidul Doza
Conţinut în s.a. Denumirea comercială Produs comercial s.a.
Clorotalonil 50% Mycoguard 500 SC 0,2% (2-4 l/ha, în 1000-2000 l 1000-2000 g/ha
apă)
Cupru 50% Funguran OH 50 WP 0,4% (4-8 kg/ha, în 1000-2000 l 2000-4000 g/ha
(sub formă de hidroxid de apă)
cupru)
Fosetil de aluminiu 80% Aliette 80 WG 0,2% (4 kg/ha, în 2000 l apă, în 3200 g/ha
faze avansate de vegetaţie)
Mancozeb 80% Dithane M-45 (WP) 0,2% (2 kg/ha, în 1000 l apă) 1600 g/ha
Propineb 70% Antracol 70 WP 0,2% (2 kg/ha, în 1000 l apă) 1400 g/ha
Mancozeb + Dimetomorf 60% Acrobat MZ 0,2% (2 kg/ha, în 1000 l apă) 1320 g/ha
6% 90/600 WP
Cupru + Mefenoxam 40% Ridomil Gold Plus 0,15% (3 kg/ha, în 2000 l apă) 1275 g/ha
2,5% 42,5 WP
2. Pentru combaterea făinării hameiului (Sphaerotheca humuli)
Penconazol 100 g/l Topas 100 EC 0,03% (0,3 l/ha, în 1000 l apă) 30 g/ha

înroşirea conurilor (Botrytis sp.) se poate combate cu produsul Topsin 0,1%.


înroşirea conurilor (Botrytis sp.)
făinării hameiului (Sphaerotheca humuli)
Tehnologia de cultivare
• Combatere dăunătorilor

Dintre dăunătorii mai frecvenţi sunt:

• păduchelui verde (Phorodon humuli) se combate cu: Fastac 10 EC (0,02%),


Sherpa 25 EC (0,02%)

• tratamente cu acaricide împotriva păianjenului roşu (Tetranychus urticae) -


Mitac 20 CE (0,2%), Kelthane 18,5 EC (0,2%)

• tratamente cu substanţe specifice împotriva puricilor (Psilliodes attenuata)

• Omida de pădure a hameiului (Triodia sylvina) , se combate prin tratamente


cu biopreparatul Beauverin (0,2%) folosind 1 l emulsie pentru fiecare butuc
infestat.
Tehnologia de recoltare
Recoltarea
Conurile se recoltează la maturitatea tehnică, când au culoarea galben verzui, bracteele sunt
elastice şi foşnesc, iar lupulina îşi schimbă culoarea din argintie în galben.
Acest optim de recoltare durează 8-10 zile şi se realizează între finele lunii august şi prima
jumătate a lunii septembrie, în funcţie de precocitatea soiurilor cultivate.
Recoltarea se execută numai în zilele senine şi călduroase.
Tehnologia de recoltare

• Recoltarea manuală constă


în următoarele faze de
lucru:
- desprinderea sârmelor
verticale din partea
superioară, lăsându-se la
pământ;
- ruperea conurilor, prin ciupire
cu un peduncul de 1-1,5 cm
şi adunatul lor în coşuri,
randamentul unui muncitor
fiind de 25-40 kg/zi;
• transportarea coşurilor sau
a sacilor cu conuri la
uscătorii, în mai puţin de
două ore de la cules, pentru
a se evita încingerea.
Recoltarea semimecanizată

• În acest sens se desprind coardele de la plasă (rețeaua


orizontală de sârme de la 5 sau 6 m înălțime), se retează
mecanic la 1-1,5 m de la sol, coardele cad într-o remorcă şi
sunt transpotate la maşinile de cules statice
• Recoltarea mecanizata, în ţara noastră, se
realizează cu maşinile de cules de tip LCCH-2 şi
LCCH -4 din Cehia, cu funcţionare statică.
Recoltarea semimecanizată

• Culegătoarele LCCH-2 sau LCCH-4 preiau


coardele de pe remorcă, le introduc într-o
cameră cu valţuri-perii de sârmă care separă
frunzele şi coardele de conurile, primele
trecând pe benzi separatoare, iar conurile sunt
dirijate printr-o bandă rulantă în instalaţia de
uscare.
Conservarea conurilor prin uscare

• Hameiul proaspăt recoltat are75-82% apă, fiind necesară


uscarea până la umiditatea optimă de păstrare de10,5-11,5%,

• la iesirea din uscător umiditatea conurilor trebuie adusă la 6-


7%, deoarece conul nu se usucă uniform (când conul are
12,6%, rahisul are 16,2%), ceea ce duce după ambalare la
mucegăire şi încingere.

• După ce conurile se usucă la 6-7% umiditate în uscător,


acestea se introduc în climatizor, unde se redă umiditatea de
păstrare de 10,5-11,5%,

• Apoi se ambalează în saci, saltele sau baloţi pentru expediere


la fabricile de bere
Producţia de conuri uscate

• la soiurile cu lăstari roşii (timpurii),


oscilează între 1000-1500 kg/ha,

• iar la soiurile cu lăstari verzi (tardive) între


2000-3500 kg/ha