13

Lucrare de absolvire
a Examenului de Certificare a competenţelor
nivel 4

COORDONATOR:
ABSOLVENT:
 2

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A

SFECLEI DE ZAHĂR

Cuprins
 3

Argument …………………………. 4

Capitolul I Importanţa culturii …………………………. 5

I.1. Importanţa culturii şi răspândire …………………………. 5
I.2.Zonarea culturii si rotatia culturilor …………………………. 7
Capitolul II Tehnologia de cultivare a sfeclei de zahăr ………………………… 9
II.1. Pregătirea materialului de semănat ………………………… 9
II.2.Pregătirea utilajelor …………………………. 10
II.3.Epoci şi densităţi de semănat …………………………. 11
II.4.Lucrări de întreţinere în perioada de vegetaţie …………………………. 11
II.5.Irigarea culturii …………………………. 17
Capitolul III Norme de sănătate, securitate şi PSI la …………………………… 18
realizarea lucrărilor de recoltare a sfeclei de zahăr
III.1 întreţinerea tehnică a utilajelor folosite la lucrările de …………………………… 18
recoltare a sfeclei de zahăr
III.2 Tehnica securităţii muncii la lucrările de îngrijire a ………………………….. 19
culturilor de sfeclă de zahăr
Concluzii ………………………….. 23
Bibliografie …………………………… 24
Anexe …………………………… 25

Argument
 4

Sfecla de zahăr este o importantă plantă industrială, ea fiind singura plantă care, în
ţara noastră şiîn Europa, furnizează materia primă pentru fabricarea zahărului.Sfecla pentru
zahăr are şi importanţă furajeră, datorită frunzelor şi coletelor care rămân de larecoltare,
precum şi prin reziduurile de la fabricarea zahărului (brohot, melasă, tăiţei) care reprezintă
un nutreţ deosebit de valoros.Sfecla pentru zahăr este şi una din cele mai productive şi
rentabile culturi agricole. în ţara noastră cultura sfeclei pentru zahăr a fost extinsă continuu
astfel că, în prezent, ocupă osuprafaţă de circa 275 mii ha.
Sfecla de zahăr prezintă o mare importanţă pentru economia ţării noastre deoarece
constituie o sursă de obţinere a zahărului, fiind în acelaşi timp şi o bună plantă furajeră.
Compoziţia chimică a zahărului extres din sfeclă este identică cu a celui extras din trestie.
Frunzele, rădăcina, tăiţeii, melasa şi chiar nămolul de defecare de la fabricarea
zahărului constituie o bună hrană pentru animale. Recolta de sfeclă obţinută de pe un ha,
socotind rădăcinile şi frunzele, conţine de 3 ori mai multe substanţe nutritive decât recolta
celor mai multe culture
i
cerealiere. Numai produsele secundare rezultate de la sfeclă (Frunze, tăiţei şi melasă)
conţin atâtea substanţe nutritive cât recolta de pe un ha de ovăz sau orz.
r
Deşi sfecla conţine puţine substanţe azotate, totuşi cantitaea de proteină din
deşeurile unei recolte de sfeclă este mai mare decât cea existent în recolta unui hectar de
fân de luncă.
Sfecla de zahăr contribuie în mare măsură la ridicarea intensivitătii agriculturii în zona
ei de cultură deoarece pentru a da recolte mari necesită o serie de măsuri printre care
introducerea asolamentelor, aplicarea îngrăşămintelor natural şi minerale în cantităţi mari,
combaterea chimică a buruienilor, etc. Totodată stimulează ridicarea nivelului tehnic al
agriculturii prin cerinţe superioare faţă de precizia şi complexitatea constructive a maşinilor
folosite la pregătirea seminţei, semănat, rărit şi recoltat.
Dat fiind motivul că sfecla lasă terenul curat de buruieni, este o bună plantă
premergătoare pentru toate plantele de cultură. Prezintă inconvenientul că necesită forţă de
muncă ,,iar în agricultura românească nu se găseşte forţa de muncă sau este insuficientă”.
Aşadar tehnologia de cultură la sfecla de zahăr trebuie cunoscută de către tinerii
absolvenţi care vor lucra în agricultura romanească deoarece sfecla de Importanţa culturii.

Capitolul I Importanţa culturii

 5

I.1. Importanţa culturii şi răspândire

Sfecla pentru zahăr este utilizată în primul rând ca materie primă în industria
zahărului, asigurând circa 30% din producţia mondială de zahăr.
La o producţie medie de rădăcini de 40 t/ha rezultă ca produse secundare 15 - 30 t
colete şi frunze (1.800 - 4.000 unităţi nutritive furajere) 16 t melasă, 16 t tăiţei (1.000 unităţi
nutritive furajere). Totalul unităţilor nutritive echivalează cu o producţie de peste 5.000 kg/ha
de porumb sau orz (V. BÂRNAURE, 1986).
Melasa reprezintă 4 - 5% din greutatea sfeclei prelucrate şi conţine circa 50%
zaharoză; este valorificată în industria alimentară şi a produselor alcoolice.
„Nămolul” rezultat de la filtrele prese, având un conţinut mediu de 92,50% CaC03, şi
2,15% Mg(OH)2, din substanţa uscată, este folosit cu bune rezultate pentru corectarea
reacţiei solurilor acide.
Având în vedere că zahărul este şi o materie primă din care se pot obţine carburanţi
alcooli, glicerina, acizi (citric, glutamic), acetonă, dextran lactopren etc., se întrevede că şi
în viitor producţia mondială de zahăr va creşte în continuare.
Sfecla pentru zahăr este o cultură intensivă, foarte rentabilă, care valorifică eficient
fertilizarea organică şi minerală, apa de irigaţie, sistema de tractoare şi maşini agricole din
dotare, fiind şi o bună plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor agricole,
contribuind la distrugerea buruienilor şi la structurarea solului.
Sfecla pentru zahăr s-a cultivat în lume pe aproape 5,97 mii. ha, întreaga suprafaţă
fiind cantonată în perimetrul climatului continental, în timp ce trestia pentru zahăr
(Saccharum officinarum L), specie din fam. Gramineae, se cultivă în zonele cu temperaturi
medii anuale mai mari de 16°C, unde ocupă circa 13 mii, ha(fig. alăturată). Ţări mari
cultivatoare de sfeclă pentru zahăr sunt: Federaţia Rusă (peste 781 mii ha), Germania (449
mii ha) Franţa (428 mii ha), Polonia (317 mii ha).
 6

Anul Suprafaţa Prod, totala Prod. Medie

Mii. ha Mil. tone Kg/ha
2000 6.1 247 41.032
2001 6.1 228 37.838
2002 6.1 257 42.641
2003 5.6 229 40.362
2004 5.4 248 45.440
2005 5.4 251 46.539
2006 5.4 253 46.893
2007 5.3 247 46.814

SITUAŢIA CULTURII DE SFECLA PENTRU ZAHAR LA NIVEL EUROPEAN

Anul Suprafaţa Prod, totala Prod. Medie

Mii. ha Mil. tone Kg/ha

2000 4.1 170.1 40.655

2001 4.2 160.8 37.896
2002 4.1 179.4 43.363
2003 4.1 161.2 39.922
2004 3.9 180.6 45.795
2005 3.8 182.5 47.131
2006 3.8 175.4 45.152
2007 3.7 169.6 44.900

SITUAŢIA CULTURII DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR ROMÂNIA

Anul Suprafaţa Prod, totala Prod. Medie
Mii ha Mii tone Kg/ha
2000 48.400 666.900 13 778
2001 39.000 875.500 22 448
2002 40.746 954.630 23 428
2003 37.936 764.475 20 151
2004 20.767 672.723 32 393
2005 25.023 729.658 29 159
2006 39.149 1.152.200 29 431
2007 26.855 698.575 26 012

în România suprafaţa cultivată cu sfeclă pentru zahăr în perioada 1934 -1938 a fost,
 7

în medie, de 25,6 mii ha. In anul 1985 suprafaţa a ajuns la 275,5 mii ha, după care s-a
diminuat în anul 1998 fiind de 117,8 mii ha, iar în 2001 39 mii ha.
O suprafaţă de 250 mii hectare, cu o producţie medie de 30 t/ha şi cu un randament
de extracţie a zahărului de numai 10%, ar însemna o producţie totală de zahăr în România
de 750 mii tone (30 kg pe locuitor pe an) ceea ce ar acoperi integral cerinţele de zahăr ale
României (GH. BÎLTEANU, 1993).
în ultimul deceniu, producţia medie a oscilat în ţara noastră între 16.098 kg/ha (1992),
20.045 kg/ha (1998) şi 21,448 kg/ha în 2001. în viitor se impune ca fabricile de zahăr să-şi
găsească căile cele mai bune de stimulare a cultivatorilor, astfel încât să crească interesul
pentru această valoroasă planta.

I.2.Zonarea culturii si rotatia culturilor

Cerinţele biologice ale sfeclei de zahăr o definesc ca pe una dintre cele mai grele şi
dificile plante de cultură. De aceea fiecărei verigi tehnologice trebuie să i se acorde un
maxim de atenţie şi o execuţie la timp a acestora.
Consumul mare de apă al sfeclei de zahăr impune alegerea arealului de cultura cu
prioritate în zonele irigate sau cu aport de apă freatică.
Zonarea soiurilor româneşti este următoarea:
- soiurile poliploide plurigerme - Polirom, Românesc 7-sunt zonate în judeţele din
sud, vest, Moldova şi centrul Transilvaniei;
- soiurile poliploide monogerme- Monorom, Braşov 519-sunt zonate în judeţele din
sud, Moldova şi centrul Transilvaniei;
- hibridul monogerm-Florentina-este zonat în sudul ţării;
- soiurile diploid monogerme -Barsa şi Andra-sunt zonate în Transilvania si Moldova.
în funcţie de gradul de favorabilitate al condiţiilor natural la sfecla de zahăr se disting
trei zone de cultură.
Zona foarte favorabilă cuprinde Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, Depresiunea
Bârsei, Depresiunea Jijiei, precum şi partea de nord a Munteniei.
Zona favorabilă, care se poate şi ea separa în două, are cea mai mare extindere în
Podişurile Transilvaniei şi Moldovei, îndeosebi în Câmpia Română. Prin irigare, partea de
sud a ţării devine zonă foarte favorabilă acestei culturi.
 8

Sfecla de zahăr nu se poate cultiva după ea însăşi, în primul rând din cauza atacului
de soli şi dăunători. în ţara noastră socotesc că în condiţii de irigare sfecla trebuie introdusă
în raţii de 5 ani pe 8-10% din suprafaţă, deci în solă consumă cu altă plantă tehnică putând
astfel reveni pe acelaşi teren după 10-12 ani. Monocultura cu sfeclă produce şi o oboseală
solului prin apariţia carenţei de bor, prin acumularea unor compuşi toxici pentru sfeclă, prin
înmulţirea buruienilor specifice, producţia scăzând după 4 ani cu 49%, iar după 5 ani cu
54%.La Staţiunea Levrin. Aşa cum reiese din numeroase experimentări efectuate la noi în
ţară în monocultura producţiile variază între 22,0 şi 23,8 t/ha, pe când rotaţii raţionale nivelul
acestora se ridică la 29,7 - 36,5 t/ha, diferenţele de producţie fiind deci de 5,9 - 14,5 t/ha.
Efectele pozitive ale rotaţilor raţionale nu pot fi suplinite adeseori nici prin folosirea unor
cantităţi duble de elemente nutritive. Rezultatele foarte
bune se obţin prin cultivarea sfeclei după grâu, orz, mazăre, soia, fasole,porumb în zona din
sudul ţări, iar în zonele mai umede şi mai răcoroase orzul, orzoaica,cartoful, inul, secare.
Rotaţia culturii are un rol deosebit de important pentru sporirea producţiei de sfeclă
de zahăr. Sfecla de zahăr este bine să se cultive după cerealele păioase, în special după
grâu şi orz de toamnă. Se poate cultiva cu succes după leguminoase anuale, cartof de vară
şi in de ulei, după care terenul se poate pregăti devreme şi în bune condiţii.
Nu se va cultiva sfeclă de zahăr după porumb, floarea-soarelui, ovăz, rapiţă, muştar, sorg,
iarbă de Sudan şi nici după culturile succesive erbicidate cu substanţe triazine. Amplasarea
culturii intensive de sfeclă de zahăr se va face în zonele tradiţionale ale acestei culturi, pe
tipurile de sol de tip cernoziom sau pe alte tipuri de sol profunde, fertile, bine structurate, un
un pH cuprins între 6,7 şi 8,4. De asemenea, cultura de sfeclă de zahăr se va amplasa cu
prioritate în condiţii de irigare sau pe terenuri cu aport freatic. Se va evita cultivarea sfeclei
de zahăr după ea însăşi la mai puţin de 4-5 ani, pentru a nu se resimţi efectul nefavorabil al
oboselii solului sau al transmiterii de boli şi dăunători specifici.
 9

Capitolul II Tehnologia de cultivare a sfeclei

de zahăr
II.1. Pregătirea materialului de semănat
Sămânţa, „mama elita” pentru semănat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
fixate prin stasul seminţei de sfeclă de zahăr: puritate 98%, corpuri străine 2% (din care
maximum 20 de seminţe din alte plante şi maximum 10 seminţe de buruieni la 1 kg
sămânţă), germinaţia 80% şi umiditatea 13%.
Se foloseşte sămânţă şlefuită din soiurile zonate. Sămânţa plurigermă este supusă,
în plus, operaţiei mecanice de segmentare a glomerulelor.

Se va acorda o atenţie deosebită calităţii seminţei, care trebuie să aibă certificat de

calitate şi care diferenţiază sămânţa de la soiurile monogerme cu greutatea a 1.000 de
boabe (MMB) de 15-20 grame, de cele plurigerme, care au MMB de 20-35 de grame. Din
această cauză, norma de sămânţă este mai mică la soiurile monogerme. La soiurile
monogerme, se poate face semănatul de precizie la distanţe egale pe rând, de 15-18 cm,
ceea ce uşurează foarte mult răritul culturii. Soiurile ce se pot cultiva în ţara noastră pot fi
găsite în Lista soiurilor şi a hibrizilor cultivaţi în România, recomandate pentru fiecare zonă
a ţării în parte.
Semănatul se face în epoca I, urgentă a ll-a şi anume în momentul în care
temperatura este de 4-5 grade Celsius.
II.2.Pregătirea utilajelor

9
 10

Se seamănă cu maşina SPC-6 sau SPC-12 în rânduri echidistante, la 45 sau 50 cm,

la 10-12 cm pe rând între glomerule şi la adâncimea de 2-4 cm. Reglând cu precizie
semănătorile, în condiţii bune de cultură şi folosind sămânţă de calitate superioară, se poate

Element de semanat sfecla de zahar cu balanslef

asigura desimea recomandată, de 80000-100000 la neirigat şi 90000-110000 la irigat
(plante la recoltare) cu cantitatea de sămânţă de 5-9kg/ha.

maşina SPC-6
Semănătoarea va fi echipată cu brăzdare patină mică prevăzute cu limitatoare de
adâncime. Discurile distribuitoare vor avea marginea subţiată la 0,8 mm şi vor avea 34 de
orificii de 1,8 mm pentru soiurile monogerme, 40 de orificii de 2 mm pentru sămânţa
plurigermă. Viteza de semănat va fi în funcţie de utilajul folosit, în ultima perioadă apărând
utilaje complexe de semănat sfeclă de zahăr.
Pentru ca semănatul să se faca în condiţii bune şi fără greşuri, se va supraveghea în
permanenţă dacă tuburile maşinii de semănat aruncă sămânţa normal şi dacă nu s-au
înfundat cu pământ.
Cele mai bune maşini de semănat sunt cele combinate, adică maşinile ce îngroapă
în acelaşi timp cu sămânţa şi îngrăşămintele minerale, precum şi cele care au fixate în urma
tuburilor de semănat tavaluguri de presat pamantul numai pe rândurile semănate.
Daca maşina de semănat nu are tăvălugi, se leagă de ea o grapă lănţată sau grapa
de mărăcini.
10
 11

Pentru a grăbi răsăritul, se poate folosi un tăvălug inelar, crestat sau stelat, după care
urmează o grapă uşoară de fier.
II.3.Epoci şi densităţi de semănat
Se va executa primăvara cât mai devreme, când se poate intra pe teren şi în sol s-a
realizat temperatura de 3-4 grade Celsius, pentru ca, în condiţiile unui an normal, să se
încheie lucrarea până în intervalul 20-25 martie. Densitatea optimă recomandată este de
250-270 de mii glomerule germinabile şi 90-100 mii plante la hectar. Semănatul se va face
echidistant, la 45 cm, în cazul semănării cu semănătoarea cu sau secţii pe suprafeţele ce
se vor recolta mecanizat şi cu semănătoare SPC cu 8 secţii în benzi, după schema 45-60-
45-45-45-60-45.
Cantitatea de sămânţă la hectar este de 16-20 kg. Când semănatul se face la distanţa
de peste 40 cm între rânduri, se seamănă 16 kg la hectar, iar la distanţe mai mici de 40 cm
se seamănă 20 kg/ha.
II.4.Lucrări de întreţinere în perioada de vegetaţie
În momentul semănatului, se recomandă ca în sămânţa de sfeclă să se adauge
samanţa de cânepă, orz etc. care răsărind mai devreme ca sămânţa de sfeclă, marchează
rândurile, în care se poate aplica de timpuriu „praşila oarbă”.
La 8-10 zile de la semănat se aplică o praşilă oarbă, folosind cultivatorul purtat pentru
plante tehnice CPPT-4, echipat cu cuţite săgeată, în agregat cu tractorul legumicol. Praşila
oarba se poate face la adâncimea de 2-3 cm şi manual. în dreapta şi stânga rândurilor se
lasă neprăşit un spaţiu neprăşit un spaţiu de 4-5 cm, cu scopul de a nu deplasa plantele de
la locul lor şi de a împiedica pătrunderea uscăciunii la rădăcina plantelor. în schimb se
plivesc buruienile apărute pe rânduri.
în momentul când sfecla a început să-şi formeze a doua pereche de frunze
adevărate, se face buchetatul şi răritul ca şi la sfecla cultivată pentru fabrica de zahăr. Răritul
se face la distanţa de 10-15 cm plantă de plantă, lăsându-se plantele mai bine dezvoltate şi
care au cotiledoanele îndreptate spre spaţiul dintre rânduri. în acest moment se execută şi
completarea găurilor prin transplantare.
După rărit, se dă imediat o praşilă manuală sau mecanică şi se va face verificarea
răritului, astfel ca la cuib să rămână o singură plantă.
în multe ţări răritul semincerilor nu se recomandă, cu scopul de a obţine un număr
cât mai mare de seminceri la unitatea de suprafaţă şi pentru a planta în anul următor o
suprafaţă cât mai mare. Prin acest sistem de cultură se pot planta până la 15 ha cu seminceri
de pe un hectar semănat cu „marna elita”.
La fiecare praşilă adancimea de afânare a terenului se măreşte treptat astfel ca ultima
11
 12

praşilă să ajungă la circa 7-8 cm.

în regiunile cu ploi abundente, adâncimea praşilei se poate face până la 10-12 cm.
Praşilele se execută mai adânc între rânduri şi mai superficial în apropierea rândurilor,
pentru a nu tăia rădăcina semincerilor. Către timpul de acoperire a intervalelor dintre rânduri
se poate prăşi mai adânc.
Lucrările de îngrijire a culturilor de sfeclă urmăresc menţinerea solului curat de
buruieni şi într-o stare sufficient de afânată, care să asigure păstrarea apei şi mobilizarea
substanţelor hrănitoare pe tot timpul periaodei de vegetaţie.
Din aceste motive, lucrările de întreţinere trebuie începute uneori încă înainte de
răsărirea sfeclei. Astfel, dacă solul a prins crustă în urma unor ploi repezi şi rândurile
semănate se disting bine, trebuie efectuată o praşilă oarbă pe interval, lăsând o zonă de
protective între rânduri, pentru a nu disloca plantele în curs de răsărire.
Numărul de praşile ce se aplică este în funcţie de mersul vegetaţiei şi gradul de
îmburuienare a terenului. în general, 4-5 praşile sunt suficiente.
Ţinând seama de sistemul radicular al sfeclei care în timpul vegetaţiei se dezvoltă în
profunzime şi mai puţin trasant, lateral, adâncimea praşilelor variază în raport cu vârsta
plantei; dacă prima praşilă este mai superficială, la 5-7 cm, următoarele două trebuie făcute
la 8-10 cm, pentru ca ultimele să fie executate la 10-12 cm. Totuşi în cazul când la ultimele
praşile intervine o perioadă de secetă, este indicat ca adâncimea praşilei să fie astfel aleasă
încât să nu se scoată bulgări.
Praşilele trebuie terminate atunci când frunzele sfeclei au acoperit intervalul dintre
rânduri.
Dacă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie mai apar buruieni, acestea trebuie
eliminate prin plivit.
Este foarte important ca în cazul recoltării sfeclei cu combina, cultura să fie lipsită de
buruieni, deoarece în caz contrar, aparatul de decoletare al maşinii se înfundă, nu lucrează
correct, lăsând multe plante nedecoletate sau decoletate partial.
Tot atât de necesar este a se îndepărta lujerii floriferi, care apar de obicei în culturile
de fabrică în anii cu primavera răcoroase. Calitatea tehnologică slabă a sfeclelor provenite
de la plante cu tije florale, produc mari greutăţi în procesul fabricaţiei.
Când plantele au două frunze adevărate, în cazul culturilor neatacate de dăunători,
se execută lucrarea de rărit. Dacă se semnalează o rărire a
culturii provocată de prezenţa dăunătorilor, lucrarea poate fi amanita până când plantele au
4-6 frunze adevărate.
Viteza de înaintare a tractorului este de 3,8 km/h la prima praşilă, 6,2 km/h fa praşilă
12
 13

a doua şi circa 7-8 km/h la ultimele două lucrări.

La prima şi a doua praşilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecţie a rândurilor
şi cu cuţite săgeată; la praşilele a treia şi a patra, discurile de protecţie se scot, iar cuţitele

săgeată se înlocuiesc cu cele unilaterale.

Când frunzele sunt mari, prăşitul mecanic se fqce mai târziu, în orele în care frunzele
au turgescenţa redusă, folosind despicătorul de lan. Pe rând se execută 2-3 praşile
manuale, iar când apar buruienile în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie, acestea se
înlătură prin lucrarea de plivit.
Răritul timpuriu este o lucrare presantă mai ales la semănăturile dese făcute cu
maşina SU-29 şi când s-au folosit 25-30 kg sămânţă la hectar. în astfel de culture,
înghesuirea plăntuţelor provenite dintr-o glomerulă sau mai multe glomerule apropiate,
provoacă o împletire a rădăcinilor care, la un rarity întârziat se rup, se dezrădăcinează,
producând o încetinire în dezvoltarea plantelor care rămân.
Răritul poate fi întârziat fără repercusiuni asupra producţiei acolo unde se practică
semănatul de precizie cu o sămânţă având un procent
25
ridicat de monogermie. în acest caz, plantele solitare şi distanţate între ele nu se stânjenesc
în dezvoltare în primele faze de creştere şi îndepărtarea celor de prisos chiar la 6-8 frunze
nu duce la dezrădăcinarea celor care rămân.
Pentru uşurarea lucrării de rărit, în cazul semănăturilor dese este indicat să se facă
în prealabil un buchetat. Această lucrare se execută uşor cu săpăligi speciale, cu lama de
15 cm.
La semănăturile de precizie răritul se face mult mai uşor şi se poate executa din
picioare, cu o săpăligă cu coada lungă.
Concomitent cu răritul se face şi prăşitul pe rând.
Experienţele întreprinse în ţara noastră au determinat ca densitate optima a plantelor,
în condiţiile folosirii soiurilor diploid şi a unor doze relative mici de îngrăşăminte chimice,
13
 14

numărul de 100000 sfecle la ha. Pe măsura generalizării în producţie a soiurilor poliploide,

concomitant cu folosirea unor doze mai mari de îngrăşăminte la unitatea de suprafaţă,
densitatea culturii va putea fi reconsiderată.
în ultimul timp în unele ţări, înainte de răritul propriu-zis, se execută o lucrare de
prerărit, care se face cu maşini special. Lucrarea făcută de aceste maşini poate fi asemuită
cu buchetatul, deoarece ulterior este necesară intervenţia muncii manual pentru a face
răritul definitiv.
Folosirea maşinilor prerăritoare este posibilă numai în cazul culturilor răsărite uniform.
Maşinile de prerărit execută lucrarea, fie cu ajutorul unei lame pendulare, fie prin
intermediul unui rotor la a cărui periferie sunt prevăzute piesele active.
Executarea lucrărilor de prăşit în termini optimi este asigurată de folosirea
cultivatoarelor tractate mecanic.
înaintea de începerea prăşitului maşinile trebuie reglate în mod corespunzător.
în cazul când distanta dintre benzi este de 60 cm, ecartamentul tractorului (atât roţile
din spate cât şi cele din faţă) trebuie să fie de 1950 mm, iar la o distanţă de 70 cm, de 2050
mm.Cultivatoarele ce se pot folosi la prăşitul sfeclei semănată în benzi sunt CPU-4,2 şi
CPS-6, fără barele laterale. Cultivatorul se echipează cu 7 secţii pe care se montează câte
două cuţite laterale (dreapta şi stânga).
Pe secţiile care lucrează pe urma roţilor tractorului, se montează şi un cuţit săgeată
cu lăţimea de lucru de 220 mm.
Pentru a asigura prăşitul jumătăţilor de interval de la margine, pe secţiile laterale se
montează un ax pătrat pe care se fixează un cuţit lateral.

Adâncimea de lucru a cuţitelor se face în asa fel ca ele să lucreze la 5-7 cm. Lateral,
de fiecare parte a rândului trebuie lăsată o zonă de protective de 8 cm.
Pentru a asigura o reglare corectă a cultivatorului este indicat ca această operaţie să
se facă pe un loc drept.
14
 15

Adâncimea de lucru se reglează montând sub roţile cultivatorului este indicat ca

această operaţie să se facă pe un loc drept.
Adâncimea de lucru se reglează montând sub roţile cultivatorului cale de lemn groase
cât adâncimea de lucru, mai puţin 2 cm, cât reprezintă afundarea în sol a roţilor de sprijin.
Reglajul se consideră correct când organelle de lucru se aşază pe toată lungimea
tăişului. Poziţia orizontală a secţiilor se realizează prin scurtarea sau lungirea tirantului de
la latura superioară a paralelogramului secţiei.
Lucrarea în câmp se execută în suveică, iar pentru a se evita acoperirea plantelor cu
pământ nu trebuie depăşită viteza de înaintare de 3,0-3,5 km/h.
La praşilâ a doua se păstrează aeeaşi echipare a cultivatorului, reglându-se numai
adâncimea de lucru la 8-10 cm. Viteza de lucru poate fi sporită la 3,5-4,5 km/h, deoarece
plantele sunt acum mai mari şi mai bine înrădăcinate.
în unele cazuri se pot înlocui cuţitele laterale cu cuţite tip săgeată cu lăţimea de lucru
de 220 mm. în acest caz, zona de protective se măreşte la 10 cm.
La culturile care urmează a fi recoltate cu combina, ultima praşilă trebuie făcută cu
cultivatorul echipat în mod obligatoriu cu cuţite laterale, pentru a se evita formarea unui bilon
pe rândul de sfeclă, care acoperind capul sfeclei ar produce dificultăţi la decoletarea corectă
a plantelor.
în câmpurile unde din diverse motive frecvenţa buruienilor este mai mare, fiecărui
agregat trebuie să I se repartizeze un muncitor care, cu oticul, să cureţe secţiile de lucru
când acestea se înfundă.
Culturile de sfeclă care au fost însămânţate cu semănătoarea SPC-6, pot fi parasite
cu un cultivator rezultat din montarea unor secţii pe cadrul acestei maşini.
Asigurarea densităţii optime se realizează prin rărit. Lucrarea începe atunci când
plantele au două frunze adevărate, în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze, când
se semnalează atac de dăunători, devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-
se cu importante pierderi de producţie.
Executarea răritului se face manual, la distanţa între plante pe rând la 18 -22 cm,
folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15 cm.
Odată cu răritul se face completarea golurilor, manual, când acestea sunt sporadice
şi cu maşina de semănat, când rămân porţiuni de rânduri nesemănate.
Productivitatea muncii la rărit poate fi mărită de 1,3 - 2,5 ori prin buchetarea prealabilă
cu cultivatorul şi corectarea manuală în cadrul „buchetelor” (I. POPOVICI şi GH. CLOŢAN,
1985).
Agricultura modernă dă ca soluţie, pentru realizarea densităţii dorite, semănatul
15
 16

sfeclei la distanţă definitivă bob cu bob, cu sămânţă din soiuri monogerme genetic, cu
indicatori de calitate superiori, cu condiţia protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor,
a bolilor şi dăunătorilor.
Faza executării răritului Producţia relativă (%)
La prima pereche de frunze 97,0
La două perechi de frunze 100,0 Mt
La trei perechi de frunze 92,0
La patru perechi de frunze 88,4
La cinci perechi de frunze 71,8

Prăşitul manual se execută între plante pe rând de 1-3 ore, cu săpăligi late de 15 cm. este
interzisă folosirea sapei mari.
Plivitul culturii este obligatoriu pentru recoltarea mecanizată a culturii. Se execută ori de câte
ori este necesar, atunci când sfecla este mare şi nu se mai poate prăşi.
Combaterea chimică a buruienilor. Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea
buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi
erbicide antigraminee asociate cu erbicide antidicotiledonate (tab. 7.18).
Erbicidele Olticarb, Ro-Neet, Diizocab sau Eradicane 6 E se aplică înainte de semănatul
sfeclei şi se încorporează prin două lucrări cu combinatoruL la 6 - 7 cm adâncime.
Erbicidul Dual se aplică înainte de semănat şi, nefiind volatil, se încorporează superficial la
3 - 4 cm printr-o singură lucrare cu combinatorul.
Erbicidul Betanal AM se utilizează atunci când dicotiledonatele anuale n-au fost bine
combătute de Venzar, Hexilur, Elbatan sau Ador., Se aplică după răsărirea sfeclei, când
buruienile dicotiledonate au 2 - 3 frunze.
în solele puternic infectate cu Avena fatua, după răsărirea sfeclei se foloseşte unul din
erbicidele: FuSilade super, Gallant sau Targa, în doze de 1,5-2 l/ha. Dacă cultura este
infectată şi cu Sorghum halepense, dozele din erbicidele menţionate se măresc la 2 - 3 l/ha,
tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15 - 35 cm înălţime.
Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de praşile la două; de asemenea, sunt
necesare şi una-două praşile manuale selective.

16
 17

II.5.Irigarea culturii
Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de
umiditate, numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele
plantelor în diferite faze de vegetaţie.
Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe, în anii normali, la mijlocul lunii iunie,
când rădăcinile încep să se îngroaşe, iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i.u.a. în
stepă şi silvostepă şi la 70% din i.u.a în zona pădurilor din câmpie, pe adâncimea de 0 - 80
cm, folosind o normă de udare de 500 - 600 m3/ha, revenirea pe aceeaşi parcelă fiind
necesară la intervale de 10 -15 zile, în funcţie de textura solurilor.
AL. PASCU (1990) recomandă ca în zona de stepă să se administreze o normă de irigaţie
de 4.800 - 5.600 m3/ha apă în 6 - 7 udări; în zona de silvostepă 5-6 udări, cu norma de
irigare de 3.500 - 4.200 m3/ha, iar în zona pădurilor din câmpie 4-5 udări, cu o normă de
irigare de 2.400 - 3.000 m3/ha.
Irigarea în vegetaţie începe de obicei în decada a doua a lunii iunie, fază în care are loc
începutul îngroşării rădăcinilor. Umiditatea solului (pe adâncimea de 80 cm) se va menţine
prin irigări repetate la nivelul maxim (12-14 zile), deasupra plafonului minim de 50% IUA în
stepă şi 70% în zona pădurilor de câmpie.
Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie, 3-5 udări în iulie - august şi
o udare în septembrie.
Grosimea stratului de sol umezit trebuie să fie de 0,5 cm în luna iunie, când are loc creşterea
frunzelor şi 0,8 m începând cu luna iulie, când
începe creşterea rapidă a corpului sfeclei.
Pe solurile cu aport freatic irigarea este necesară numai în anii secetoşi.
între data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi
numai circa 5-10 zile în anii secetoşi.
Norma de udare, în funcţie de constanţele hidrofizice ale solului, este cuprinsă între 600 şi
700 m3 apă/ha.
Norma de irigare este de 3600-4000 m3 apă/ha în zona de stepă, asigurată printr-un număr
de 5-6 udări; 2500-3600 m3 apă/ha în zona pădurilor de câmpie.
AL. TEODORIU (1980), menţionează posibilitatea folosirii apelor uzate provenite de la
complexele de creştere a porcilor, situaţie care ar exclude fertilizarea chimică.

17
 18

Capitolul III Norme de sănătate, securitate

şi PSI la realizarea lucrărilor de recoltare a
sfeclei de zahăr
III.1 întreţinerea tehnică a utilajelor folosite la lucrările de recoltare a sfeclei de
zahăr
Tractoarele, combinele şi celelalte maşini agricole folosite la lucrările de îngrijire a
culturii de sfeclă de zahăr vor fi revizuite din timp, înlăturându- se toate defecţiunile care ar
putea produce incendii.
înainte de a intra în campania de recoltare maşinile menţionate mai sus vor fi verificate prin
grija conducătorilor unităţilor care le deţin şi pentru fiecare maşină agricolă se va întocmi un
proces-verbal în care se va consemna că maşina corespunde din punct de vedere al
prevenirii incendiilor şi este dotată cu mijloacele de primă intervenţie conform normelor de
dotare. Un exemplar din acest proces-verbal va însoţi maşina respectivă pe tot timpul
campaniei, aflându-se asupra mecanicului care o are în primire.
Autovehiculele (tractoare, remorci, autoturisme etc.) care participă la efectuarea lucrărilor
de îngrijire (atât cele proprii cât şi cele închiriate) vor fi pregătite în mod special de către
unităţile deţinătoare, întocmindu-se şi un document ce se va afla asupra şoferului, din care
să rezulte unitatea şi numele persoanei care au efectuat pregătirea tehnică precum şi data
la care s-a efectuat.
Pentru a fi admise la lucrările de îngrijire a culturii de sfeclă de zahăr, maşinile trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a. sistemele de aprindere, de alimentare, carburaţie şi distribuţie să fie perfect reglate
pentru a preveni exploziile false;
b. rezervoarele de combustibil şi întreaga instalaţie de alimentare cu carburanţi să fie
etanşă şi fără pierderi de carburanţi;
c. instalaţiile electrice să aibă toate conexiunile bine fixate şi izolaţia să fie în perfectă
stare; conductoarele şi siguranţele să fie dimensionate corespunzător şi bine întreţinute;
acumulatorul să fie bine fixat şi să aibă capac de protecţie;
d. ţevile de eşapament vor fi prevăzute cu tobe (dispozitive) pentru reţinerea scânteilor;
e. se va curăţa în mod obligatoriu toba de eşapament, specificându- se în documentul
de verificare tehnică numele persoanei şi data la care s-a efectuat această lucrare;
f. mecanizatorii şi şoferii care participă la campania de recoltare a sfeclei de zahăr vor
fi instruiţi în mod special, pentru a cunoaşte pericolele,
18
 19

| cauzele de incendiu precum şi regulile şi măsurile de prevenire şi stingere

a incendiilor, mânuirea stingătoarelor şi modul practic de acţiune în caz de incendiu, fiecare
trebuind să aibă asupra sa o dovadă în acest sens;
g. toate maşinile agricole şi autovehiculele vor fi dotate cu câte un stingător cu pulbere
şi C02; în plus combinele vor mai fi dotate cu câte un vas (bidon) cu apă, de 100 litri, o
mătură de nuiele cu coadă de 3-4 m şi o lopată.
j înainte de pornirea maşinilor agricole, a autovehiculelor ce participă,la efectuarea
lucrărilor de îngrijire a culturilor de sfeclă de zahăr se va
k. verifica existenţa şi funcţionarea dispozitivelor care asigură protecţia contra incendiilor.
Reparaţiile de durată şi întreţinerea maşinilor se vor face numai în afara ariilor, la cel puţin
20 m de acestea. Micile depanări se pot face şi pe locul de muncă fără a se folosi surse de
foc (reparaţiile care necesită folosirea aparatului de sudură se vor face cât mai departe de
lanuri şi arii).
III.2 Tehnica securităţii muncii la lucrările de îngrijire a culturilor de
sfeclă de zahăr
La lucrările de îngrijire cu maşinile, persoanele care au legătura cu această lucrare
(aprivizionare cu combustibil, cu masa, cu apa etc), trebuie să se ferească de agregatele
respective, să nu intervină sub nici o forma la maşinile de recoltat sau să staţioneze în faţa
acestora.
Înainte de începerea lucrului cu maşinile, date fiind condiţiile speciale de lucru, se va face
recunoaşterea terenului, marcandu-se cu plăci avertizoare locurile şi obiectele periculoase
(buturugi, pietre mari, gropi, şanţuri etc.) care ar provoca deteriorarea maşinii şi accidente.
Este interzisă urcarea pe maşini, în timpul lucrului, a oricărei
persoane.
Pentru preîntâmpinarea accidentelor datorită neatenţiei, conducătorul maşinii va purta la
lucrările de îngrijire, combinezon sau salopeta strânsă pe corp şi bine încheiată. Nu se vor
purta halate, înainte de inceperea lucrului se va verifica dacă:
• maşina este în bună stare de funcţionare, bine montată pe tractor şi cuplată corect;
• apărătorile de protecţie şi carcasele sunt în bună stare, montate corect pe maşină şi
sunt fixate.
• dispozitivele de siguranţă sunt bine reglate şi dacă funcţionează corect;
* nu verificaţi niciodată scurgerile sau pierderile de lichid hidraulic, folosind mâinile.
întrebuinţaţi o piesa mica confecţionată din carton, pentru a descoperi şi verifica posibilele
locuri ale scurgerilor sau scăpărilor.

19
 20

* înainte de punerea in funcţiune, persoanele din jurul maşinii vor fi depărtate şi

prevenite asupra pericolului de accidentare.
Nu se va permite staţionarea persoanelor în raza de acţiune a aparatului de taiere, atunci
când se execută ridicarea sau coborârea acestuia.
* Se interzice culcatul, dormitul persoanelor în oricare punct al tarlalei pe care s-a
început recoltatul.
* Pe timp de ploaie, când în atmosferă se produc descărcări electrice, se interzice
adăpostirea lucrătorilor lângă combine sau sub acestea.
Sunt interzise urcarea şi coborârea de pe maşină în timpul mersului, chiar şi pe scara de
serviciu.
Este interzis transportul de persoane şi materiale pe platforma de conducere sau pe oricare
alt loc al combinei.
* Toate defecţiunile la instalaţiile electrice se vor remedia numai de către electricianul
de serviciu.
înainte de a porni motorul tractorului, mecanicul agricol trebuie să se asigure că priza de
putere este decuplată. La antrenarea presei se va controla dacă în canalul de presare sau
pe celelalte organe nu se află corpuri străine care ar putea produce accidente.
* Este oprită trecerea dintr-o parte în alta a agregatului peste tranmisia cardanică sau
prin faţa tractorului. Agregatulva fi ocolit prin spate.
în cazul înfundăturilor este interzisa intervenţia. Pentru desfundare, agregatul va fi manevrat
înapoi până când maşina se
desprinde de plantele nerecoltate şi iese complet din brazda. Apoi trebuie să se oprească
motorul şi să se decupleze priza de putere.
• Lucrarea de desfundare se va efectua obligatoriu cu ajutorul unor uneltele cu coada
lunga (furci etc). Sunt interzise efectuarea desfundărilor cu braţele sau picioarele, precum
şi intrarea între maşina şi tractor sau sub oricare dintre maşini.
• Remorcile noi vor fi marcate de fabricanţi cu marcajele de securitate CS'97,CS'98...în
urma atestării acestora de către institutul de specialitate abilitat de Ministerul Muncii . Agenţii
economici vor achiziţiona numai maşini, utilaje, instalaţii si remorci care poarta marcajul de
securitate CS.
• Pentru agregarea sigura a remorcilor biaxe la tractor, acesta trebuie echipat cu cupla
automata (dispozitiv superior de remorcare).
• Dispozitivele superioare de remorcare pentru remorcile agricole biaxe trebuie să fie
amplasate în spatele tractorului la o înălţime de la sol de 650-810 mm;
• furca dispozitivului să se poată roti în jurul axei longitudinale de simetrie;
20
 21

• să permită ochiului de remorcare a proţapului remorcii sa oscileze cu un unghi de

minimum 20°;
• să permită proţapului remorcii să se rotească în jurul unei axe verticale cu un unghi
de minimum 60° la stânga şi la dreapta;
• să permită ochiului de remorcare al proţapului să oscileze în jurul unei axe orizontale
ce trece prin bulonul de remorcare cu un unghi de
minimum 20°.
* Dispozitivele speciale pentru remorci monoax sau tandem (dispozitive inferioare de
remarcare) sunt montate la partea inferioara a tractorului, spate, fiind respectate strict
dimensiunile indicate în STAS.
* Dispozitivul de cuplare trebuie sa asigure rorirea proţapului remorcii în plan orizontal
cu minimum + sau - 55° şi posibilitatea de înclinare + sau - 20°.
* Pentru uşurarea cuplării remorcilor monoax şi tandem la dispozitivul special de
remorcare, aceasta trebuie să fie de tipul cu autocuplare-decuplare.
* Tractoarele pentru transporturi trebuie să fie echipate cu cabine de protecţie
climatizate, care datorita cadrului de rezistenta, în caz de răsturnare, preîntâmpina
accidentarea conductorului.
* Cabinele tractoarelor, folosite cu pondere la transporturi, trebuie sa fie cu confort
sporit.
Tractoarele pe roti, utilizate la transporturi în agregat cu remorci, trebuie să fie echipate în
exclusivitate cu instalaţii hidraulice, ceea ce permite ca, toate remorcile agricole pentru
transport să fie realizate cu bene basculabile pentru uşurarea descărcării produselor
agricole.
Remorcile vor fi dotate cu dispozitive de protecţie si pentru siguranţa circulaţiei:
* cabluri de asigurare a cuplării remorcii la tractor;
* propteaua pentru asigurarea benei în poziţie ridicată în vederea efectuării unor
intervenţii;
* instalaţie electrică de semnalizare şi iluminare;
* picior de sprijin sau resorturi pentru suspendarea proţapului în poziţia de cuplare la
tractor.
* Operaţiile de încărcare, descărcare, transport, manipulare si depozitare se vor
executa de către salariaţi, instruiţi special în acest scop şi sub supravegherea unui şef de
echipă.
* Se vor respecta instrucţiunile specifice pentru manipularea, transportul prin purtare
şi cu mijloace nemecanizate şi depozitarea materialelor.
21
 22

* Se interzice folosirea tinerilor sub vârsta de 16 ani la efectuarea operaţiilor manuale

de încărcare, descărcare si transport.
* Conducerea autovehiculelor, tractoarelor înmatriculate si a mijloacelor de transport
în incintă este permisa salariaţilor care posedă permis de conducere şi în conformitate cu
prevederile din instrucţiunile specifice de securitate a muncii pentru tranposturi rutiere şi
normele specifice de securitate a muncii pentru transport intern.
* Producţia din câmp necesită un volum mare de transport cu mijloace auto (remorci
sau căruţe).
* Organizarea şi disciplina trebuie să fie bune, pentru ca mijloacele de transport să fie
folosite cu randament, iar salariaţii permanenţi şi sezonieri să se afle în afara oricărui pericol
de accidentare.
* în mijloacele de transport pentru materialele voluminoase (masa verde) nu se vor
tranporta salariaţi, deoarece datorită gropilor sau altor obstacole peste care trece camionul
sau remorca, încărcătura face mişcări bruşte, iar salariaţii neavând de ce să se sprijine pot
fi accidentaţi.
4.3 Norme privind paza şi stingerea incendiilor produse la lucrările de îngrijire a culturilor
de sfeclă de zahăr
Stingerea incendiilor izbucnite în perioada efectuării lucrărilor de îngijire a cerealelor se
bazează pe observarea şi acţiunea imediată a lucrătorilor pe locurile de muncă, pe
intervenţia neîntârziată şi pe participarea tuturor cetăţenilor la operaţiunile de stingere.
în acest scop conducătorii operatorilor economici din agricultură sunt obligaţi să ia măsuri
din timp pentru asigurarea cu mijloace de stingere şi instruirea lucrătorilor cu privire la
prevenirea incendiilor, folosirea mijloacelor de primă intervenţie şi la cunoaşterea
procedeelor de stingere.
Personalul unităţilor agricole este obligat să acorde sprijin pentru lichidarea oricărui
incendiu. Lucrătorul care a observat mai întâi incendiul va da imediat alarma iar apoi va
acţiona pentru localizarea şi lichidarea acetuia cu mijloacele din dotare.
în raport cu limitele suprafeţelor incendiate se va proceda mai întâi la localizarea acestuia
prin crearea unei zone de protecţie, după executarea acesteia se va proceda fără întârziere
la stingerea incendiului prin baterea, începând din partea opusă vântului,a cerealelor
aprinse precum şi prin înnăbuşirea lor cu pământ.
în tot timpul operaţiunilor de lichidare a incendiilor se vor asigura dincolo de limitele zonei
de protecţie posturi de apărare împotriva apariţiei unor focare noi de incendiu.

22
 23

Concluzii
Suprafeţele cultivate cu sfeclă de zahăr au scăzut mult după 1989, dar în momentul
actual şi în viitor, cultura sfeclei de zahăr va trebui sa fie în atenţia Centrelor de Consultanţă
de la sate şi comunele din fiecare judeţ al ţării pentru reorientarea structurii culturilor.
Astăzi se poate folosi sămânţa monogermă de sfeclă care uşurează mult lucrarea de rărit
din cultura sfeclei de zahăr.
Trebuie retinut că sfecla de zahăr lasă terenul afânat si fără buruieni dar necesită şi un pat
germinativ afânat, umed pentru o răsărire uniformă şi plantuţe fragede.
Cele mai bune premergătoare sunt orzul, inul, cartoful şi secara. Nu suportă monocultură
din cauza atacului cu nematozi, răţişoara, gărgăriţa, molia sfeclei.
Nu se recomandă cultivarea după porumb şi floarea soarelui din cauza dăunătorilor. Este o
mare consumatoare de azot, pentru că are nevoie de masă foliară bogată, dar în exces,
azotul devine dăunător.
Valorifică foarte bine gunoiul de grajd aplicat direct culturii de sfeclă de zahăr. în condiţii de
irigare valorifică şi mai bine îngrăşămintele atât cele chimice cât şi pe cele organice.
Preferă arătura adâncă de toamnă urmată de pregătirea patului germinativ în primăvară.
Sămânţa monogermă de sfeclă, indiferent că este monogermă genetic sau mecanic trebuie
semănată mai la suprafaţă cu 1 cm.
Reuşita folosirii erbicidelor depinde de amestecarea erbicidelor cu pământul mai ales la cele
volatile.

23
 24

Bibliografie
1. Maşini şi instalaţii agricole, întreţinerea şi repararea lor. Maşini pentru şcolile
profesionale de mecanici agricoli
2. Tehnologia producţiei agricole - Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1974
3. Cultura plantelor horticole - Editura Gimnasium
4. Estologie - Manual pentru Grupurile şcolare - Bucureşti, 1982
5. Mecanizarea agriculturii - Editura Ceres, Bucureşti, 1989
6. Agropedologie - Specializare agricol şi agromontare - Editura Gimnazium - Manual
aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării
7. Cultura sfeclei de zahăr - Editura Agro-Silvică, Bucureşti
8. Tehnologia culturilor de câmp - Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980.

24
 25

Anexe

25
26

26