SOIA

1. Importanţă, biologie, ecologie

1.1. Importanţă
• Popoarele din Asia Orientală (China, Japonia etc.) cultivau
soia din timpuri foarte îndepărtate (de peste 7000 de ani)

• Numele ei derivă din cuvintele japoneze „shi-va” sau „sho-

iau” sau cel chinezesc „sau”

• În Europa, abia în 1739 este cunoscută printre plantele rare

ale Grădinii Botanice din Paris

• În ţara noastră apare în cultură pe suprafeţe restrânse după

anul 1876 în Transilavania
1.1. Importanţă
• Boabele sunt utilizate în alimentaţia oamenilor, în obţinerea
furajelor combinate şi pt. extragerea grăsimilor.
Pt. prepararea concentratelor proteice şi a proteinelor
texturate (carne vegetală).
Seminţele se mai folosesc pentru obţinerea de
produse fermentate, sosuri, „lapte” şi „brânzeturi” (în
China, Japonia, Indochina)
Uleiul de soia, se utilizează în consumul direct sau la
prepararea margarinei, vopselelor şi maselor plastice.

Șroturile şi turtele rezultate după extragerea acestuia

se folosesc în furajarea animalelor.
1.1. Importanţă
• Întreaga plantă - furaj verde, fân, sau nutreţ însilozat.

Tulpinile şi tecile păstăilor tocate, precum şi turtele rămase după

extragerea uleiului reprezintă nutreţuri valoroase.

Făina de soia, în cantităţi reduse (10-15%) în amestec cu făina de

grâu, determină obţinerea unei pâini hrănitoare.

Soia este o plantă bună premergătoare pt. toate plantele, iar soiurile
timpurii pt. cerealele de toamnă, lăsând în sol cantităţi de azot (80-120
kg/ha).

Soia, este considerată „plantă de aur” a omenirii, „plantă minune” sau

„ planta viitorului” menită să rezolve deficitul mondial de proteine (în
prezent asigură peste 60% din necesar).
1.1. Importanţă

Procent din producţia mondială de grăsimi 2012

• Uleiul de soia este
semisicativ (75-85% Specia % din total
Soia 30
acizi graşi nesaturaţi, Floarea soarelui 12,7
cu indicele iod 107- Rapiţa 12
139). Arahide 9
Bumbac 5,2
• Conţin acid linolenic, Cocotier 6,3
care în 3-4 săptămâni Palmier 16,5
se degradează, Măslin 3,8

primind un miros de Porumb şi orez 1,9

Susan 1,9
ulei de peşte Şofrănel 0,7
1.2. Compoziţia chimică a bobului
► Proteinele - cca. 30–45 %
► Glucide– cca 14-26,5 %
► Lipidele - cca. 17–27 %

Proteina caracteristică soiei este glicinina, o substanţă

complexă cu grad ridicat de digestibilitate, apropiidu-se
mult de proteina de origine animală

Cantitatea mare de substanţe proteice, precum şi calitatea

acestora, sunt datorate ponderii importante a aminoacizilor
esenţiali din boabele de soia.
1.2. Compoziţia chimică a bobului

• Grăsimile din seminţele de soia conțin lecitină (2-

4%), care are o largă întrebuinţare în medicină.

• Glucidele sunt formate din monozaharide, zaharoză,

amidon, dextrină etc

• Fânul de soia este bogat în proteine (cca. 15 %) şi

grăsimi (cca. 5 %), depăşind valoarea nutritivă a
lucernei şi trifoiului.
1.3. Răspândire

Pe plan mondial, în 2006, ocupă cca. 92989 mii ha.

2008 – 96870 mii ha
2012 – 104997 mii ha
La noi în ţară, în 2005, suprafaţa cultivată a fost de cca.
143,1 mii ha, cu o producţie medie de cca. 2 t/ha., iar în
2008 a fost de 46 mii de ha cu 1,9 t/ha
• Suprafaţele şi producţiile de soia pe plan mondial, în 2012

Suprafaţa (mii ha) Producţia (kg/ha)

Specificare 1979- 1988- 1979 1988

2000 2012 2000 2012
1981 1990 1981 1990

Total mondial 50279 56181 74363 104997 1701 1828 2169 2303

S.U.A. 27561 24234 29302 30798 1989 2092 2561 2664

Brazilia 8510 11401 13640 24975 1578 1805 2399 2636

China 7506 7938 9306 6750 1099 1404 1655 1896

Argentina 1837 4420 8637 17577 2014 2025 2331 2281

Evoluţia suprafeţelor şi producţiei la soia în România, 1938-2012
Anii Suprafaţa Producţia medie Producţia totală
(mii ha) (kg/ha) (kg/ha)

1938 10,1 940 9,5

1950 13,6 410 5,6
1960 24,9 480 12,0
1970 79,1 1140 90,5
1980 363, 9 1190 434,8
1990 190,2 760 141,2
2000 117,0 590 69,5
2001 44,8 1623 72,7
2002 71,8 2033 145,9
2003 128,8 1750 224,9
2004 121,3 2462 298,5
2005 143,1 2186 312,8
2008 46,0 1900 87,4
2012 78,0 1339 104
1.4. Sistematică. Soiuri

Sistematică

Soia aparţine: ♦ familiei Fabaceae

♦ tribul Phaseoleae
♦ genului Glycine

Specia cea mai importantă Glycine max,

(sin. G. hispida)
Soiuri de soia
• În funcţie de durata perioadei de vegetaţie şi de suma gradelor termice
utile (Σt > 10°C), soiurile de soia sunt grupate astfel :

• - soiuri, foarte timpurii (grupa de maturitate 000) care necesită de la

semănat la maturitate 1000-1150°C;

• - soiuri timpurii (grupa 00) ce necesită 1150-1250°C;

• - soiuri semitimpurii (grupa 0) ce au nevoie de 1250-1350°C;

• - soiuri semitardive (grupa I) la care necesarul este de 1350-1450°C;

• - soiuri tardive (grupa II) care necesită peste 1450°C.

 Grupa de Anul înregistrării
Denumirea soiului Menţinătorul soiului
maturitate
Perla 000 1994(reânscris 2009) SCDA – Turda

Cristina TD 00 2012 SCDA – Turda

Darina TD 00 2011 SCDA – Turda

Eugen 00 2002(reînscris 2012) SCDA – Turda

Felix 00 2005 SCDA – Turda

Eugen 00 2002 SCDA – Turda

Mălina TD 00 2012 SCDA – Turda

NS Trijumf 00 2012 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru

Oana F 00 2009 INCDA – Fundulea

Onix 00 2002(reînscris 2012) SCDA – Turda

Românesc 99 00 1999(reânscris 2009) INCDA – Fundulea

Columna 0 1995(reînscris 2009) INCDA – Fundulea

Daciana 0 2006 INCDA – Fundulea

Neoplanta 0 2004 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru
Balkan I 2003 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru

Crina F I 2011 INCDA – Fundulea

Danubiana I 1983(reânscris 2009) INCDA – Fundulea

Galina I 2011 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru

Isidor I 2010 Euralis Semences S.A. France

NS Mercury I 2011 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru

NS Rubin I 2011 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru

PS 1012 I 2010 SC Procera Agrochemicals România SRL

PS 1020 I 2010 SC Procera Agrochemicals România SRL

SG Eider I 2012 SG CERESCO Inc. Canada

Triumf I 1996(reânscris 2009) INCDA – Fundulea

Vigo I 2011 S.C. ITC - SRL

Venera II 2004 Institute Novi Sad – Serbia Muntenegru

1.5. Particularităţi biologice
Soia are germinaţie epigeică.

Rădăcina la soia este pivotantă de tipul 3, nodozităţile

sunt situate îndeosebi pe ramificaţiile mai subţiri ale
rădăcinii.

Planta trăieşte în simbioză cu bacteria

Bradyrhizobium Japonicum, nodozitățile devin vizibile
după 10-14 zile de la infecţie, iar fixarea azotului începe
după 15-25 zile de la formarea lor

Culoarea roşie intensă a nodozităţilor (leghemoglobina) arată

o fixare intensă a azotului; iar culoarea verde indică
inactivitatea.
1.5. Particularităţi biologice
Tulpina. Este erectă, ramificarea diferită, în funcţie
de soi şi spaţiul de nutriţie.
Creşterea tulpinii de soia poate fi:
- determinată (creşterea se întrerupe după înflorire),
- nedeterminată (creşterea continuă după înflorire)
- semideterminată (intermediară).

Frunzele sunt dispuse altern, trifoliate, fiind inserate

printr-un peţiol. Primele două frunze sunt simple.
Frunzele, ca si tulpina sunt acoperite cu perişori deşi, care
la maturitate pot avea culoarea argintie sau roşcată
Plantă în
vegetaţie Plantă la maturitate
1.5. Particularităţi biologice

Florile sunt hermafrodite, grupate câte 3-9 în raceme

axilare sau terminale de culoare albă sau violacee.
Polenizarea este autogamă, având loc cu floarea
închisă
Fructul este o păstaie dreaptă sau uşor curbată, cu 1-5
seminţe, de culoare brună-deschis sau castanie-deschis, cu
perişori argintii sau roşcaţi.
Pe o planta se formează cca. 30-60 păstăi (dar pot ajunge
până la 350-400 păstăi/plantă).

Seminţele au formă sferică, elipsoidală, cu tegumentul

diferit colorat, având MMB=100-200 g şi MHL=65-80 kg.
Lăstar cu frunze şi flori de soia
Floarea la soia
Păstăi de soia
Păstăi şi seminţe de soia
1.5. Particularităţi biologice
• Ciclul de vegetaţie a soiei este format din trei faze:

• 1.) faza creşterii vegetative, care durează 30-40 zile, timp în

care planta îşi dezvoltă foliajul şi sistemul radicular.
Nodozităţile se dezvoltă lent şi încă nu sunt funcţionale.
Planta foloseşte azotul mineral din sol;

• 2.) faza reproductivă, care durează 35-50 zile şi cuprinde

înflorirea şi fructificarea. Activitatea fiziologică a plantei
este maximă, iar nodozităţile furnizează azot plantei;

• 3) faza maturizării seminţelor care durează 30-50 zile.

1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de căldură.
Soia preferă zona temperată caldă, cu umiditate suficientă şi soluri propice.
- temperatura minimă de germinaţie a seminţelor de soia este de 7 °C

- după răsărire plantele rezistă scurt timp la -2 -3 °C

- În perioada creşterii intense temperatura peste 14°C

- formarea organelor de reproducere la 21-23°C,

- înflorirea la 22-25°C,

- formarea fructelor şi seminţelor la 21-23°C,

- iar maturarea la 19-20°C

- avortarea florilor fiind destul de frecventă (determinat de iluminarea insuficientă,

temperaturi prea scăzute sau prea ridicate, secetă în timpul înfloririi şi fecundării.)
1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de umiditate.
Sunt ridicate, coeficientul de transpiraţie fiind între 300-700.

La germinare necesită 110-130% apă faţă de greutatea uscată a

seminţelor

Perioada critică pentru apă se înregistrează în faza de formare a

organelor de reproducere, înflorire şi umplere a seminţelor (10-15
iunie-15-20 august).

Insuficienţa apei în această perioadă determină căderea florilor şi

păstăilor, seminţele formate rămân mici şi producţia se reduce la circa
50%.
Excesul de umiditate este tot atât de dăunător ca şi lipsa apei, în fazele
de vegetaţie.
1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol
Lumina.
Cerinţele faţă de lumină ale soiei sunt ca ale unei plante de zi scurtă.
La o iluminare intensă:
- planta ramifică mai mult,
- se formează mai multe păstăi pe plantă,
- iar primele păstăi se formează mai sus pe tulpină, favorizând recoltarea
mecanizată

Cerinţele faţă de sol.

Cerinţele soiei faţă de sol sunt relativ mari, necesitând:
- soluri cu textură, mijlocie, luto-nisipoasă până la lutoasă,
- cu reacţie neutră, slab acidă,
- bine drenate,
- bogate în humus, fosfor, potasiu şi calciu,
Cele mai bune soluri: seria cernoziomurilor, solurile brun-roşcate şi
aluviale.
1.7. Zone ecologice

• Zona f. favorabilă - în partea de V a ţării şi

Transilvania,
• Zona favorabilă în S ţării în condiţii de
irigare.
 2. Tehnologia de cultivare
2.1. Rotaţia
Bune premergătoare sunt:
-cerealele păioase (grâu, orz), plantele furajere
- plante prăşitoare cum ar fi sfecla pentru zahăr, porumbul
şi cartoful.
Nu sunt bune premergătoare leguminoasele, floarea
soarelui și rapița (având boli comune Sclerotinia
sclerotiorum).

Este o bună premergătoare pt. cele mai multe plante

neleguminoase.
2.2. Fertilizarea
Consumul specific, pentru 1000 kg boabe, este de: 71-
110 kg N, 16-40 kg P2O5, 18-40 kg K2O.

Dozele recomandate sunt: 30-40 kg N/ha, 30-90 kg/ha

P2O5 şi 10-100 kg/ha K2O.

Cultura îşi asigură o parte din azot (50%) prin simbioză

cu bacteria Bradyrhizobium japonicum.

Soia valorifică efectul remanent al fertilizării

organice (15-20 t/ha gunoi de grajd) şi al amendamentelor
(2-4 t/ha) după 2-4 ani de la aplicarea lor.
2.2. Fertilizarea
• Aplicarea îngrăşămintelor.

• Azotul aplicat fazial este mai bine utilizat când se

încorporează în sol până la începutul înfloririi plantelor,
odată cu executarea praşilelor mecanice între rânduri
(praşila I şi a-II-a).

• Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică în funcţie de

producţia scontată, iar aplicarea lor în câmp se face
toamna sub arătura de bază
2.2. Fertilizarea
• Biofertilizatorul Azotofertil poate fi utilizat pentru culturile
de soia, administrându-se la pregătirea patului germinativ,
doza 15 l/ha în 500 l apă, după care trebuie încorporat în
sol.
• Biogat G (este un produs solid, sub formă granulată având
în compoziţia sa un conţinut ridicat de materie organică,
acizi humici, acizi fulvici, azot organic, oxid de potasiu şi
trioxid de sulf) este recomandat la fertilizarea de bază în
cantităţi de 200-500 kg/ha.

• Îngrăşăminte organice cu fosfor sunt: Eurobio P 26 şi 41%

CaO şi Euronature P 26.
2.2. Fertilizarea

• Soia consumă cantităţi importante de:

• sulf care influenţează favorabil dezvoltarea nodozităţilor şi

fixarea azotului;

• calciu care ajută la formarea nodozităţilor, creând un mediu

propice pentru bacterii;

• de magneziu care îmbunătăţeşte activitatea fotosintetizantă

şi de fixare a azotului în nodozităţi
2.2. Fertilizarea
• Rezultate pozitive s-au obţinut prin utilizarea fertilizanţilor foliari:

BIONEX (certificat ecologic) care conţine: elemente nutritive principale

NPK, elemente nutritive secundare Mg, S, Ca şi oligoelemente B, Cu,
Fe, Mn, Zn. La soia se aplică două taratamente (la o talie de 15-20 cm
şi la 10-12 zile după prima aplicare), doza fiind de 1,5 l/ha/tratament

CROPMAX (nutrient complex superconcentrat pe bază de stimulatori

vegetali, aminoacizi, vitamine, enzime, 28-14-14 - certificat
ecologic), doza 0,5 – 1,0 l/ha

NATURAMIN-WSP (este un fertilizator de ultimă generaţie cu 80%

aminoacizi liberi cu rol de biostimulare a creşterii şi dezvoltării
plantelor în toate fazele) se aplică foliar 0,3-0,5 kg/ha (2-3 tratamente
pe parcursul perioadei de vegetaţie).
Fertilizant foliar
Fertilizant foliar
CROPMAX
2.3. Lucrările solului

Toamna
Arătura trebuie să se facă la o adâncime de
25-28 cm, în funcţie de umiditatea solului şi de
resturile vegetale care trebuie încorporate în sol.
Primavara
Semănatul fals – grape cu discuri (2 treceri)

Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau

ziua semănatului cu combinatorul, care lasă
terenul bine mărunţit, nivelat şi puţin tasat.
2.4. Sămânţa şi semănatul
Sămânţa - puritatea min. 98 % şi germinaţia min. 80 %.

La tratarea seminţelor se poate folosi:

- cuprul (sulfat de cupru), 2-3% soluţie/40-50 kg
semiţe
- Biomit Plussz (2-3% soluţie/40-50 kg semiţe),
- BioSeedAgro (fungicid sistemic) – doza – 0,6 – 0,7
l/to de seminţe,
- EMa (Effektive Microorganismen), prin stropiri pe
sol cu 20 l/ha (în 200 l/ha).

Seminţele se tratează înainte de semănat cu preparatul

Nitragin-soia (care conţine Bradyrhizobium japonicum), în
doză de 2-4 flacoane pt. cantitatea de sămânţa/ha.
2.4. Sămânţa şi semănatul
Epoca de semănat este când temperatura minimă în sol este de 7–8 °C.
Calendaristic, se realizează:
- începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi
- în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării
Densitatea la semănat este de 45-55 b. germinabile/m2 , pt. a se obţine 30-45
plante/m2 recoltabile.

Distanţa. Se semănă:
- în benzi de câte 3 rânduri, distanţate la 45 cm şi lăsând 60 cm între benzi.
- echidistant, la 50 cm între rânduri.

Adâncimea de semănat este de 3-4 cm.

Cantitatea de sămânţă este de 80-100 kg/ha.

2.5. Lucrările de îngrijire

Măsurile preventive privind combaterea buruienilor:

- asolamente corespunzătoare de 3-4 ani (amplasarea culturii după
premergătoare care lasă terenul curat de buruieni),
- efectuarea corectă a lucrărilor solului,
- distrugerea buruienilor răsărite la pregătirea patului germinativ şi
- alegerea perioadei de semănat
- cultivarea celor mai rezistente soiuri,
Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin lucrări mecanice:
- praşile mecanice (2-3 în funcţie de gradul de îmburuienare, ultima înainte de
înflorirea în masă a soiei),
- lucrări cu sapa rotativă, pentru spargerea crustei (înainte de răsărirea
plantelor)
- grapa cu colţi flexibili (ţesala de buruieni), după răsărirea plantelor
2.5. Lucrările de îngrijire

• Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de

agenţii patogeni care provoacă:
• mana soiei (Peronospora manshurica),
• arsura bacteriană (Pseudomonas glycine),
• fuzarioza (Fuzarium ssp.),
• rizoctonia (Rizoctonia ssp.),
• putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)
2.5. Lucrările de îngrijire
• În momentul când bolile sunt semnalate în câmp se execută 2-3
tratamente, primul tratament executându-se la apariţia simptomelor
bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8-10 zile

• Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp. şi

Pythium debaryanum se recomandă produsele certificate ecologic:
CANELYS (extract de scorţişoară 70%) în concentraţie de 0,30% şi
ZYTRON (extract de citrice 20%) în concentraţie 0,30%.

• Pentru prevenirea pierderilor produse de arsura bacteriană

(Pseudomonas glycine) se recomandă unul din produsele certificate
ecologic:
• FUNRES (extract de Mimosa tenuifolia 60%+extract de citrice 20%)
în concentraţie de 0,30%;
• FLAMA (oxiclorură de cupru în formă de suspensie de extracte
vegetale 20%) în concentraţie de 0,30%.
2.5. Lucrările de îngrijire
• Principalii dăunători sunt
• paianjănul roşu (Tetranicus urtice), care produce defolierea prematură şi se combate
în momentul semnalării cu NeemAzal doze: foliar 1 – 2 l/ha; Deffort – doze: 0,25 –
0,65 l/ 100 l de apă; Konflic – doze de 0,3%;

• musca (Phorbia platura), ce atacă seminţele şi plăntuţele în faza de germinare, se

combate prin tratamente preventive la sol cu:
• Oleorgan – conţine 40% ulei de Neem - doze: 3 – 5 l/ha;
• Nemagold – conţine 80% extract de Tagetes erecta - doze:20 – 50 l/ha

• Pentru prevenirea atacului moliei păstăilor de soia (Etiella zinckenella) se

recomandă produsele ecologice:
• Oleorgan în concentraţie de 0,30% şi
• Konflic (extract de Quassia amara 50%+sare potasică 50%) în concentraţie de
0,30%.
Tetranicus urtice
2.5. Lucrările de îngrijire

• Irigarea soiei este deosebit de eficientă în perioade

de secetă
• 4-5 udări cu norme de udare de 700-800 m3/ha pe
solurile cu permeabilitate bună
• 400-500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate slabă şi
pe nisipuri.
• În primăverile secetoase se poate aplica o udare de
răsărire cu o normă de 200-300 m3/ha apă.
2.6. Recoltarea

Recoltarea soiei ridică probleme legate de limitarea pierderilor

de seminţe din cauza inserţiei joase a primelor păstăi.

Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau

măsuri de:
• nivelare a terenului înainte de semănat,
• realizarea densităţii optime,
• fără plante căzute,
• folosirea soiurilor cu inserţie a primelor păstăi la peste 10-12
cm de la nivelul solului,
• executarea lucrărilor de prăşit fără denivelarea solului.
2.6. Recoltarea

Momentul recoltării este atunci când cca. 70 % din păstăi sunt

brunificate, iar seminţele au cca. 16 % umiditate.

La recoltarea cu combina C-12, pt. evitarea pierderilor, se fac

următoarele reglaje:
- înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult
posibil (4-6 cm).
- viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4-5 km/h,
- turaţia bătătorului va fi de 400–600 rotaţii/minut

Producţiile - între 1,5-2 t/ha.

Raportul boabe : tulpini este de 1:1,3-2