PREȚUL ȘI FACTORII CARE DETERMINA EVOLUȚIA PREȚURILOR

PREȚUL : CONCEPT, FORME ȘI FUNCȚII

Prețul exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita la un

moment dat, pe o anumita piața, pentru achizționarea unei
unitați de bun respectiv. El reprezinta cea mai generala forma de
masurare economica, denumita si monetara; sintagma prețului
fiind, in prezent, una din cele mai complexe categorii din teoria
economica.

Teoria moderna a prețului incepe cu contribuția Scolii de la

Cambridge,care avanseaza asa- numita”teorie a prețului fara
valoare.Se pleaca de la premiza ca cele doua teorii anteriore sunt
doar explicații incoplete sau soluții parțiale privind natura si
formarea prețului.’’A se intreba daca prețul unui bun este dat de
consumul de factori de producție ori de utilitatea marginala si
raritatea lui –arata A.MARSHALL- este sinonim cu a te intreba
daca o coala de hartie asezata intre lamele unei forfece este
taiata de lama de jos sau de cea de sus.”

In consecinta, prețul este determinat atat de consumul de factori

de producție, cat si de utilitatea maginala si raritatea bunului;
sub primul aspect prețul exprima condițiile producției și
interesele purtatorului ofertei, iar sub cel de-al doilea aspect el
exprima interesele purtatorului cererii. Confruntarea acestor
interese, ințeleasa ca un proces de negociere si ajustarea
reciproca, determina raportul dintre cerere si oferta și, in final,
prețul la care se tranzacționeaza bunul pe piața. Din acest punct
de vedere , prețul este considerat un rezultat firesc al funcționarii
pieței concurențiale, un determinant al celor doua forțe ale sale-
cerere și oferta.

Teoria moderna a prețului, adica „teoria determinarii prețului

prin cerere si oferta este frumosa prin simplitatea ei totuși
puternica prin spectrul de aplicare”. Acesta nu insemna insa ca
cererea si oferta sunt singurele forțe care determina nivelul și
evoluția prețului in economia reala. Atunci cand prețurile se
formeaza și evolueaza in mod liber pe baza condiților pieței,
acesatea se numesc prețuri libere. In afara de cerere si oferta,
teoretic nu exista alte forțe suficient de puternice pentru a
stabili nivelul prețului si a-i determina evoluția. Este situația
ideala pe care o intalnim in modelul pieței cu concurența
perfecta, unde oricare dintre participanți pe acesta structura de
piața este cea ce teoria economica numește un primitor de preț.

Prețurile care sunt rezultatul politicilor si deciziile marilor firme

sunt prețuri administrative.
Prețurile rezultate din mecanismele pieței,dar pe baza unor
reglementari ale administrației publice (normative referitore la
costuri cote de taxe si impozite indirecte, stabilirea unor limite
de variație sau plafoane de preț etc.) se numesc prețuri
reglementate.
Cele trei categorii de prețuri analizate mai sus: prețuri libere,
administrate și prețuri reglementate se disting dupa modul de
formare al lor și se intâlnesc in cadrul tranzacților de vanzare-
cumparare a produselor (bunuri de consum și bunuri de
producție), cat si pe celelalte piețe. In cadrul acestora din urma,
prețurile cunosc forme specifice și poarta denumiri adecvate,
cum sunt: salariul, rata dobanzi, renta și chiria, cursul titlurilor
financiare, cursul valutar.
Toate categoriile si formele de preț sunt expresii monetare și
suporta in timp deprecierea banilor. Pentru a cunoaște ce se
întampla cu prețul unui bun in timpul periaodei inflaționiste se
folosește alaturi de prețul absolut și prețul relativ.
Prețul relativ este prețul unui bun exprimat în bani sau cantitate
de moneda care trebuie platita pentru a achziționa o unitate din
bunul respectiv.
Pretul relativ este prețul unui bun exprimat in funcție de prețul
altor bunuri. In general, prețul relativ poate fi determinat prin
compararea modificarii prețului respectiv media modificării
tuturor celorlalte prețuri care este numita nivelul general al
prețurilor.Astfel in timpul unei perioade, prețul grâului a crescut
cu 10%, iar nivelul general al prețurilor a crescut cu 25%, atunci
prețul relativ al grâului a scazut; cu toate ca prețul absolut al
grâului a crescut, el a devenit relativ mai ieftin .
Reducerea constanta și pe o perioada îndelungata a prețurilor
relative a unor produse genereaza consecințe complexe, întrucât
sectoarele respective de munca înregistreaza pierderi de venituri
și patrimoniu prin așa numitul fenomen al forfecelui prețurilor.
Experiența României și a multor țari arata ca, într-o astfel de situație se
afla prețurile relative ale produselor agricole, ceea ce și explica politicile
speciale adoptate in domeniul agriculturii, care urmaresc, printre altele si
protejarea lucratorilor agricoli.
Prețurile se afla sub influența permanenta a variabilelor de
intrare și ieșire a sistemului economic constituindu-se in
principal mesaj de semnalizare a starii acestuia și de anticipare a
evoluției sale. Rolul esențial al prețurilor în cadrul mecanismului
economiei de piața este reliefat prin funcțiile acestora .
Funcțiile prețurilor sunt:
- funcția de calcul si masurarea cheltuielilor si
rezultatelor(realizarea acestei funcții este condiționata de
existența unor prețuri corecte)
- funcția de informare( informare a agenților economici asupra
cerintelor pieței)
- funcția de distribuire a veniturilor(se refera la faptul ca prin
intermediul prețurilor are loc renumerarea servicilor factorilor
de producție, precum și recuperarea costurilor de producție si
obținerea unui anumit profit de către întreprinzatori)
- funcția de stimulare(prețurile reprezinta elementul central a
obțiunilor agenților economici stimulandu-l și structurii
producției la cerințele actuale ale pieței.)