SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR

TANAVIOSOFT 2011
C15

Capitolul 15

DEFECTELE IMBINARILOR SUDATE

15.1.GENERALITATI
Prin defecte ale îmbinărilor sudate, care pot apărea atit în sudură , cît şi în
zonele învecinate cordonului de sudură, se înţelege orice abatere de la forma,
continuitatea, dimensiunile, aspectul, structura şi compoziţia chimică, prescrise
pentru cusătură în normative sau caiete de sarcini, care conduc, în final, la o re-
ducere a rezistenţei mecanice, afectînd defavorabil, comportarea construcţiei
su-date în exploatare.
Defectele se pot clasifica în :
 exterioare, care se pot observa cu ochiul liber direct sau cu ajutorul unor mij-
loace de punere în evidenţă (soluţii penetrante, lupă) ;
 interioare, care nu pot fi observate cu ochiul liber.
Defectele se pot datora unor greşeli de proiectare a construcţiilor sudate,
tehnologie de sudare necorespunzătoare, alegerea greşită a materialului de
adaos, nerespectarea în condiţiile industriale a unui proces tehnologic constant şi
repe-tabil.
Este de subliniat că la baza obţinerii unor cusături de sudură de calitate, st ă,
ală-turi de calificare, corectitudinea şi conştiinciozitatea sudorului în executie.
15.2.REPREZENTAREA DEFECTELOR DE SUDARE

1
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

2
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

DEFECTE DE SUDARE-RADIOGRAFII

Fig.15.1. Lipsa de patrundere/ Fig.15.2.Concavitate la radacina/

lipsa de topire la radacina patrundere excesiva la radacina

3
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Fig.15.3.Lipsa de aliniere/ Fig.15.4.Crestatura la radacina/

convexitate la radacina crestatura

Fig.15.5.Fisura transversala/ Fig.15.6.Fisura longitudinala/

fisura la radacina fisura radiala(stea)

Fig.15.7.Incluziuni de zgura Fig.15.8.Incluziuni de zgura

4
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Fig.15.9.Sufluri Fig.15.10.Pori

Fig.15.11.Pori Fig.15.12.Incluziuni/
sudura incompleta

Fig.15.13.Sudura in exces/ Fig.15.14.Rizuri de suprafata/

incompleta la radacina stropi
5
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

15.3.FISURI
Fisurile, sînt discontinuităţi care se produc fie in timpul r ăcirii, sub
acţiunea tensiunilor termice, fie sub acţiunea solicitărilor de montaj sau celor din
exploata-re.
Fisurile pot fi situate :
 în cordonul de sudură CS ;
 in zona de legătură ZL dintre cordonul de sudură şi materialul de bază ;
 în zona de influenţă termică ZIT;
 în materialul de bază MB.

Fig.15.3.1.Fisura longitudinala Fig.15.3.2.Fisura transversala

Fig.15.3.3.Fisura longitudinala Fig.15.3.4.Fisura transversala

A.FISURI LA CALD.
Se formează la temperaturi apropiate de limita inferioară de solidificare a
băii de metal topit, atunci cînd materialul fluid şi solid există în acelaşi timp.
Soli-dificarea mai avansată în acest interval de temperatură a unei anumite game
de elemente de aliere (Mn, Cr, Mo, Va), modifică compoziţia chimică a băii de
metal topit faţă de cea

6
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Fig.15.3.5

a materialului de bază. Există astfel posibilitatea, să se formeze în restul de

metal topit, constituenţi pe bază de sulf, fosfor, siliciu sau alte elemente, al căror
punct de topire este mai scăzut.
Aceşti constituenţi, rămîn în stare lichidă o anumită durată dup ă
solidifica-rea oţelului, formîndu-se astfel o reţea solidificată, umplută cu lichid.
Dacă în această situaţie, asupra îmbinării acţionează forţe, atunci pot apare
fisuri. Perico - lul de fisurare la cald creşte, odat ă cu sporirea conţinutului de
carbon, deoarece măreşte intervalul de solidificare al întregului material şi, în
plus, creşte pericolul de rupere locală datorită tensiunilor interne cauzate de
micşorarea alungirii. Ten-dinţa de fisurare la cald depinde, în mare măsură, de
compoziţia chimică a mate-rialului de bază cit şi a celui de adaos.
B.FISURI LA RECE.
Fisurile la rece, se formează sub temperaturi de 400 °C generate de mai
mulţi factori dintre care, viteza de r ăcire are un rol hotărîtor. In cazul că viteza
de răcire a îmbin ării sudate, depăşeşte viteza critică de răcire, apar transformări
structurale în material ca, trecerea faze: austenitice în martensită. Se formează
ast-fel, zone cu duritate mărită şi cu posibilităţi reduse de deformare pentru
prelua-rea tensiunilor, zone în care pot lua naştere fisuri.
De compoziţia chimică, depinde în primul rînd, viteza critică de răcire. Car-
bonul este elementul care joacă rolul primordial. La sudare, în condiţii de răcire
normale, cu conţinuturi de carbon peste 0.25% pot apare structuri martensitice (de
7
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

călire) care favorizează fisurarea la rece. De aceea, oţelurile cu 00,25% sînt

consi-derate numai condiţionat sudabile.
Conţinutul de fosfor prea ridicat al ături de conţinutul ridicat de carbon,
contribuie şi mai mult la fisurare. Şi alte elemente de aliere influen ţează asupra
pericolului de fisurare. De aceea, se atribuie acestora un coeficient de
echivalenţă în raport cu carbonul.
STAS 7194-65 prescrie pentru carbonul echivalent Ct în % următoarea formulă :
% Mn % Cr % Ni % Mo % Cu % Si % P
Ce %C 6 5 15 4 13 4 4 0,0024t

în care t, este grosimea piesei care se sudează, în mm, iar C, Mn, Cr, Al etc.,
sînt valorile, în procente, ale elementelor de aliere.
Relaţia, scoate în evidenţă că, după carbon, fosforul este elementul cel mai
defavorabil, urmat de molibden, crom şi mangan, în timp ce cuprul şi nichelul au
o influenţă negativă mult mai mică. Pentru oţeluri nealiate sau slab aliate, care
au un conţinut de carbon Cc0,22%, carbonul echivalent trebuie să fie C, <0,50%.
Cînd conţinutul de C şi Cf din oţel, întrece limitele de mai sus, este necesar să fie
luate măsuri speciale pentru sudare.
Uneori, amorsarea fisurării la rece a fost cauzată de concentrarea locală a
eforturilor unitare datorită altor tipuri de defecte (pori, sufluri, incluziuni de
zgu-ră, nepătrunderi etc.). Totodată, anumite defecte în material (exfolieri,
impuri-tăţi), ce apar în cursul operaţiilor premergătoare operaţiei de sudare, pot,
de asemenea, genera fisuri.
Măsuri tehnologice speciale pentru evitarea fisurilor la rece.
Preincălzirea. Micşorarea vitezei de răcire se poate obţine prin preîncălzirea
materialului. Diferenţa de temperatură dintre baia de sudură şi materialul de
ba-ză, se micşorează, reducîndu-se viteza de răcire care nu mai atinge valori
critice. Preîncălzirea mai are şi alte efecte favorabile, ca :
 uşurarea difuziunii hidrogenului — care contribuie în mod hotărîtor la fi-
surare — şi uşurarea degajării altor gaze, prin care se evită formarea de
pori sau sufluri ;
 reducerea intensităţii tensiunilor interne prin reducerea gradientului de
temperatură maxim în timpul desfăşurării ciclului termic de sudare.
8
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Preîncălzirea, atrage, după sine cheltuieli suplimentare pentru execuţie şi con-

trol ş i totodată, înrăutăţeşte condi ţiile de lucru ale sudorului. De aceea,
preîncăl-zirea se va aplica numai în cazuri şi în limitele necesare.
Tratamentul termic de detensionare. Acest tratament, are ca urmare, restabili-
rea modificărilor structurale ale cristalelor deformate, recristalizarea,
difuziunea hidrogenului, îmbătrînirea după deformare. Se urmăreşte :
 relaxarea optimă a tensiunilor interne ;
 mărirea ductibilităţii materialelor fragilizate ;
 înrăutăţirea minimă a caracteristicilor materialului de bază.
Pentru a îndeplini dezideratele de mai sus, trebuie ca materialul să
fie încălzit pînă la o anumită temperatură, o singură dată, în cuptor închis. La
atingerea temperaturii de tratament, are loc o scădere a tensiunilor interne, ca
apoi, la răcire, să se producă din nou o oarecare creştere a acestora. Pentru
obţi-nerea unui tratament de detensionare eficace, se recomandă :
 construcţiile sudate să nu fie introduse în cuptorul de tratament termic dacă
temperatura acestuia depăşeşte 320 °C±20 °C ;
 temperatura la scoaterea din cuptor a subansamblelor sudate să fie sub
300 °C;
 să se limiteze în perioada de menţinere la temperatura de regim, diferenţa
maximă de temperatură între diferitele puncte ale piesei care se încălzeşte la
cca 50 °C, cu condiţia ca gradientul de temperatură să nu depăşească 20 °C
pe metru liniar ;
 să nu se încălzească la foc direct îmbinările sudate care sînt supuse trata-
mentului termic de detensionare.
Fisuri de crater.
Faţă de fisurile la rece, fisurile de crater prezintă anumite particulari-
tăţi. La un cordon de sudură , craterul apare datorită retragerii prea rapide a elec-
trodului. Baia topită subţire a craterului final nu poate prelua eforturile de con-
tracţie şi astfel, apare fisura la răcire.
Fisuri la rădăcină.
Particularităţile formării fisurilor la rădă cină (fisură a primului strat)
constă în faptul că semifabricatul fiind încă destul de rece la depunerea primului
strat, viteza de ră cire atinge valori mari şi astfel, se măreşte pericolul de apariţie
a unor structuri de călire.

9
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

In acest caz, defectele cordonului de sudură care apar la ră dăcină

(incluzi-uni, crater final etc.), sînt mai periculoase datorită acţiunii lor de
concentrare a eforturilor, reprezentînd puncte de amorsare a fisurilor.

15.4.PORI ŞI SUFLURI
Porii ş i suflurile, sînt mici cavităţi în cordonul de sudură, umplute cu gaz,
cavităţi care pot fi dispuse haotic în cordonul de sudură. Mecanismul formării
acestora în suduri, are loc la trecerea metalului din stare lichidă în stare solidă,
cînd solubilitatea gazelor, scade. Se formează bule de gaze care rămîn în contact
cu faza solidă, atîta timp cît nu au atins dimensiunile necesare desprinderii şi
ieşi-rii la suprafaţa metalului.

Fig.15.4.1.Pori si sufluri

Dacă viteza de separaţie a bulelor de gaz este mai mică decît viteza de crista-
lizare, bulele de gaz rămîn prinse între cristalele formate şi astfel, apar pori în cu-
sătură. Gazele aflate în pori şi sufluri, sînt în general compuşi ai hidrogenului
,azotului şi oxigenului. Practic, în toate cordoanele de sudură se formează gaze,
însă într-un cordon de sudură fără pori, acestea sînt evacuate înainte de solidifica-
rea băii topite.
Suflurile pot fi :
 sufluri sferice, după forma lor sferoidală ; atunci cînd suflurile de această
formă au dimensiuni submilimetrice se numesc pori;

10
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Fig.15.4.2.Pori si sufluri

 sufluri alungite, sînt acele sufluri care au forma diferită de cea sferică şi
care au dimensiunea cea mai mare de-a lungul cordonului de sudură.
Cauzele principale ale apariţiei defectului, sînt :
 Umiditatea. Dacă în mediul ambiant în care se sudează există o cantitate ma-
re de vapori, umiditatea poate depăşi o anumită limită şi, în oţelul topit, se
dizolvă o cantitate mai mare de hidrogen, care duce la apariţia porilor în
cordonul de sudură.
Învelişul umed al electrozilor, este un alt factor de care depinde umiditatea.
Pericolul existenţei unei umidităţi, peste limitele admisibile, apare în special, la
electrozii bazici care au în înveliş componenţi higro- scopici. Astfel, la acest tip de
electrozi, este suficientă o umiditate de 0,35% din greutatea înveliş ului pentru a
apare sufluri în cordonul de sudură. De aceea, trebuie să fie uscaţi înainte de uti -
lizare, circa două ore, la temperatura de aproximativ 250 °C. Fluxul bazic folosit
la sudare, va fi de asemenea uscat la o temperatură similară.
Umiditatea existentă pe semifabricat, în special la începutul cordonului de
sudură , poate să contribuie la formarea de sufluri. De aceea, în situaţii cînd
umi-ditatea este excesivă, aceasta urmează să fie înlăturată prin preîncălzire.
Impurităţile. Suprafe ţele care urmează să fie sudate, trebuie curăţite cu
grijă de ţunder, rugină şi coaja de la laminare. De asemenea, trebuie să fie
înlăturate complet substanţele organice

11
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Grăsimile, uleiurile, vopselele sau alte substanţe organice se vapori- zeaz ă

şi se descompun la temperatura arcului în elemente componente, ceea ce duce la
apariţia în cantităţi mari — în cordonul de sudură — a hidrogenului şi
oxigenului şi deci, la formare de sufluri.
 Curentul de sudare prea mare. Temperatura băii de metal topit, determinată
de curentul de sudare, nu trebuie să depăşească anumite limite. Reacţiile
chimice care au loc în baia de sudură sînt accelerate odată cu creşterea tem-
peraturii, însă creşte şi solubilitatea gazelor în metalul topit. Odată cu răci-
rea şi solidificarea, cantităţile mai mari de gaze nu pot fi evacuate în între-
gime şi astfel, apar mulţi pori sau sufluri, in cordoanele de sudură.
 Sudarea la temperaturi joase. Cînd se face sudarea în condiţii de temperaturi
joase (iarna), se observă o creştere a vitezei de răcire şi cristalizare a metalu-
lui băii de sudură, ceea ce duce la îngreunarea ieşirii gazelor şi oxizilor la
suprafaţa sudurii. în asemenea situaţii, se măreşte energia liniară de
sudare, se realizează suduri din mai multe straturi, se face preîncălzirea
pieselor ca-re se sudeaza.
15.5.INCLUZIUNI
Particulele solide existente în interiorul cordonului de sudură — avînd o
compoziţie diferită — se numesc incluziuni. Forma lor, poate fi : sferică, plană,
alungită etc.

Fig.15.5.1.Incluziuni

12
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Clasificarea incluziunilor.
Incluziunile de zgură sau flux , sînt resturi de zgură sau flux care au ră-
mas în cordonul de sudură. Mă rimea acestora variază de la dimensiuni micro-
scopice pînă la cîţiva milimetri în secţiune. Incluziuni de zgură microscopice,
apar, practic, în toate cordoanele de sudură . Se apreciază că ordinul de mărime a
numărului total de incluziuni de zgură este de aproximativ 103/cm3. Cantitatea în
greutate, a incluziunilor este de circa 0,5% din greutatea cordonului de sudură,
dacă acesta este bine executat, iar la cordoanele de slabă calitate incluziunile pot
ajunge la 3%.
Compoziţia chimică a incluziunilor de zgură, depinde de compozi ţia
înveli-şului electrodului, fluxului de sudare, de reacţiile de oxidare care au loc în
meta-lul lichid al băii de sudură.

Fig.15.5.2.Incluziuni de zgura

Incluziunile de oxizi, sînt oxizi metalici incluşi în masa cordonului de sudură

în timpul procesului de solidificare.
Cauzele principale ale apariţiei defectului.
Suprafeţele pieselor care urmează a fi sudate sînt acoperite cu : ţunder ră-
mas de la laminare, oxizi metalici, murdă rie sau alte impurităţi care ajung în baia
de sudură dînd naştere la incluziuni. De aceea, se recomandă curăţirea suprafe-
ţelor pieselor pe o lăţime egală cu circa de două ori grosimea viitorului cordon de
sudură.
Rugozitatea rezultată la debitarea tablei cu flacără, pot fi locurile unde, în
timpul sudării, se depune zgură, care este greu de înlăturat. De aceea, urmele
de-bitării tablei, trebuie îndepărtate prin polizare.
Majoritatea incluziunilor se datoresc îndepă rtării insuficiente a zgurii de
pe straturile de sudură depuse anterior, sau, în cazul sudării intr-o singură
trecere, conducerii incorecte a electrodului în vederea eliminării zgurii. Datorită
conduce-rii necorespunzătoare a electrodului de diametru prea mare, sau
datorită acţiunii de suflare a arcului, are loc o păşire a zgurii spre înainte.
13
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

De aceea se recomandă, pe ling ă conducerea electrodului astfel încît să se

evite trecerea zgurii în baia topit ă, să se asigure o amestecare a băii cu ajutorul
ar-cului pentru a se uşura ridicarea la suprafaţă a incluziunilor. La executarea
unui cordon de sudură în mai mul

Fig.15.5.3.Incluziuni de zgura

traturi, incluziunile de zgură se datoresc, în condi ţii normale de execuţie,

neaten-ţiei sudorului la îndepărtarea zgurii, cît şi alegerii unei ordini sau
depuneri neco-respunzătoare a straturilor de sudura.

15.6.LIPSA DE PĂTRUNDERE
Nepătrunderea materialului topit pe toată secţiunea necesară sudurii, se
nu-meşte lipsă de pătrundere.
Cauzele acestui defect, pot fi :
Geometria teşirii muchiilor tablelor incorect aleasă. În standarde, sînt
prescrise : unghiul de teşire, mărimea rostului şi a pragului pentru tipurile de
îmbinări, atît pentru sudarea manuală cît şi pentru sudare automată.
Diametrul prea mare al electrodului. La sudarea stratului de rădăcină, alegerea
unui electrod de diametru prea mic duce la realizarea unei b ăi înguste de metal
topit, care prezintă pericolul de a nu putea prelua for tele de contracţie ce apar. De
aceea, se tinde în practică, să se aleagă un diametru de electrod sau sîrmă de suda-re
mai mare. Un diametru prea mare poate duce la lipsa de pătrundere la rădăcină

Fig.15.6.1.Lipsa de patrundere

14
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

15.7.LIPSĂ DE TOPIRE
Este o defecţiune care se caracterizează prin lipsa de legătură între materia-
lul de bază şi cel de adaos sau între straturile succesive ale metalului depus. Lipsa
de topire poate apare în diferite locuri, în funcţie de tipul îmbinării şi anume :
 lipsă de topire laterală;
 lipsă de topire la rădăcină;
 lipsă de topire între straturi.

Fig.15.7.1.Lipsa de topire

Aceste defecte apar, de obicei, cînd materialul de adaos, în stare topit ă,

ajunge într -o zonă a piesei ce urmează a fi sudată şi care nu a fost suficient
încălzi-tă de arcul electric şi se datoresc următoarelor cauze :
 geometria necorespunzătoare a teşirii muchiilor tablelor: unghi de
teşire mic, rost inexistent sau prea mic între piesele de îmbina
 curăţirea neîngrijită a tablelor care se sudează, de : ţunder, vopsele, rugină,
care împiedică realizarea unei fuziuni corecte a materialului topit cu
materialul de baz
 intensitatea prea mică a curentului, deci căldură insuficientă pentru în-
călzirea materialului de bază ;
 viteza mare de sudare, care poate duce la depunerea materialului de
adaos, înainte ca materialul de bază să aibă timp să se încălzească la
temperatura de topire ;
 diametrul electrodului prea mic, în special la table groase, unde, pierderi-
le de căldură sînt mar

15
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

15.8.ARDEREA CORDONULUI DE SUDURA

Este un proces chimic care duce la scăderea substanţială a proprietăţilor me-
canice. Micşorarea acestora se datoreşte arderii elementelor de aliere peste limite
admise precum şi oxidării fierului. Cordonul de sudură apare oxidat la suprafaţă,
şi, examinat la microscop, se observă incluziuni de zgură . Acest defect, se datoreş
- te — în primul rînd — intensităţii prea mari a curentului de sudare sau vitezei
de sudare prea mici. Arderea, este favorizată de un arc de sudare prea lung care
uşu-rează pătrunderea oxigenului la locul de sudură. Dacă rostul între tablele
care se îmbină este prea mare, poate de asemenea să apară acest defect.
La arderi, nu se pot obţine ameliorări ale structurii prin tratamente
termice şi de aceea, aceste defecte sînt nepermise la construcţiile cu solicitări
mecanice. Cordoanele de sudură arse, trebuie înlăturate.
În cazul unor sudări ale oţelurilor anticorosive, prin arderile par ţiale ale ele-
mentelor de aliere, se pierde rezistenţa la coroziune. Se recomandă, în acest caz,
ca piesele sudate să se încălzească simultan la temperatura de topire. Această
condi-ţie este îndeplinită de sudurile cap la cap. Sudurile de colţ trebuie, în
general, să fie evitate.

15.9.DEFECTE DE FORMĂ
Lăţime neregulată a cusăturii. Dacă rostul pieselor de îmbinat este mai mare
decît cel prescris, rezultă cusături mai late şi dacă mărimea rostului este
neuni-formă, în special la sudare automată, se obţin cordoane

Fig.15.9.1.Defecte de forma

de sudură cu l ăţime variabilă . Acest defect poate să apară şi în condiţii normale

de sudare sub influenţa unor factori perturbatori, ca : varia ţia tensiunii în reţea,
varia ţia vitezei de înaintare a electrodului sau a tractorului de sudură datorită
unor înţepeniri. La apariţia lăţimii neuniforme, se mai recomandă verificarea legă-
rii cablului de piesă, verificarea stării clemelor de contact la masa.

16
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Convexitatea excesivă. Este un defect al sudurilor de colţ caracterizat printr-

un profil deosebit de convex .

Fig.15.9.2

Abaterea poziţiei relative a semifabricatelor.

Fig.15.9.3

Lipsa de aliniere (denivelare), se define şte prin nerespectarea

coaxialităţii prevăzute pentru capetele celor două piese sudate .

Fig.15.9.4

Frîngerea, reprezintă nerespectarea unghiului prescris între axele celor

două piese.

Fig.15.9.5

Cauzele acestor defecte, sînt: asamblarea incorectă a semifabricatelor, apari-ţia

unor deformaţii în timpul sudării datorită numărului insuficient de puncte de
prindere, dispozitive de sudare insuficient de rigide. Pentru evitarea frîngerii, se
17
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

mai recomandă , asamblarea în poziţie iniţială, deformată, invers faţă de

deforma-ţia care survine după sudare.
Marginile tablei, topite. Defectul se recunoaşte prin observarea că
marginile tablei sînt topite şi materialul topit s-a scurs

Fig.15.9.6

Scurgerea. Atunci cînd materialul de adaos se revarsă pe suprafaţa materia-

lului de bază, fără legătură intimă cu acesta, apare defectul de scurgere .
Cauzele acestui defect, sînt : regim de sudare cu parametri prea ridicaţi,
lungimea prea mare a arcului sau înclinarea acestuia lateral faţă de baia de
sudură, înclinare in-corectă a electrodului.

Fig.15.9.7

La suduri verticale sau suduri de plafon, diametrul electrodului nu trebuie

să fie mai mare de 4 mm, deoarece, odată cu creşterea diametrului, apare
perico-lul scurgerii unei cantităţi de metal topit. Scurgerea, depinde şi de
calitatea elec-trodului. Pericolul de apariţie a defectului, creşte odată cu
creşterea fluidităţii zgurii.
Străpungeri. In timpul procesului de sudare se poate produce o perforare a
materialului de bază, ducînd la apariţia defectului de străpungere. Fenomenul
de străpungere apare, în special, la sudarea tablelor subţiri sau la sudarea
primului strat.

18
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Cauzele străpungerii, sînt : intensitatea curentului de sudare prea mare sau

diametrul electrodului de asemenea prea mare în raport cu grosimea tablei. La
table subţiri, se cere o stabilitate mai mare a arcului, de aceea, se recomandă utili-
zarea curentului continuu. Se mai recomand ă, sudarea cu polaritate inversă.
Une-ori, rostul ales este prea mare. Dimensiunile rostului, funcţie de grosimea
tablelor, sînt date în : STAS 6662-74, pentru sudarea manuală, STAS 6726-75,
pentru sudare automată sub strat de flux şi STAS 7502- 75, pentru sudare în
mediu de bioxid de carbon. Deschiderea rostului prea mare, se mai poate datora
şi prinderii tablei, prea pu ţine puncte, permiţîndu-se astfel, deplasarea relativă a
acestora în timpul sudării, datorită deformării.
In cazul apariţiei străpungerii, este necesar a se mai verifica şi pragul,
even-tual, mărindu-se înălţimea acestuia.

Fig.15.9.8

O altă cauză, este conducerea greşită a electrodului şi anume, menţinerea

acestuia prea mult timp pe loc. La sudarea automată, în vederea realizării unor
productivităţi mari fără apariţia străpungerii, se recomandă utilizarea unui su-
port nefuzibil (pernă de cupru), a unui suport format din flux, a unui suport
fu-zibil (pernă metalică) sau sudarea manuală pe faţa opusă.

Şanţ marginal. Defectul se mai nume şte şi crestătură şi reprezintă o lipsă

de metal, sub forma unui şan ţ, pe o anumită lungime la marginea cordonului
de su-dură. Adîncimea şanţului poate ajunge la cîţiva milimetri.

19
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

Fig.15.9.9 Fig.15.9.10

Curentul de sudare prea mare, conducerea gre şită a electrodului pot duce la
apariţia şanţului. Straturile de oxid sau ţunder de la laminare, pot favoriza apari-ţia
acestui defect, de aceea, se recomandă, îndep ărtarea lor pe o lăţime de min. 20 mm.
La sudarea automată, şanţurile se datoresc vitezei de înaintare prea mari.
Acest defect reduce sensibil rezistenţa la solicitări variabile şi are efecte deosebit
de periculoase la îmbinări sudate care sînt solicitate la temperaturi sub 0 0 C.
15.10.STROPI DE SUDURĂ
Picăturile de metal topit, proiectate în timpul operaţiei de sudare, care aderă la
materialul de bază sau la suprafaţa deja solidificată a cordonului de sudură, se
numesc stropi. Intensitatea curentului de sudare prea mare, duce la intensificarea
procesului de producere a stropilor. Arcul prea lung, poate provoca de asemenea,
o stropire intensă ; de aceea, se recomandă ca lungimea arcului să fie
minimă, pentru a se evita stropirea.
Experimental, s-a arătat că, în condiţii similare, electrozii bazici produc ceva
mai puţini stropi decît celelalte tipuri de electrozi.
Formarea stropilor este mai intensă la sudarea cu curent alternativ. Deoare-
ce, prin măsuri tehnologice, stropii nu pot fi evita ţi complet, se recomandă
înlătu-rarea acestora după sudare, cu dalta sau peria de sîrmă. La îmbinări
sudate din oţeluri anticorosive. se recomandă protejarea pieselor, de o parte şi de
alta a cor-donului de sudură, cu fîşii de plăci de azbest.

20
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

15.11.GAZE ÎN CORDOANE DE SUDURĂ

In timpul procesului de sudare, se degajă cantităţi de gaze care, absorbite în
cordonul de sudură, pot avea influenţă negativă asupra îmbinărilor sudate. In
ce-le ce urmează se analizează, în acest sens, principalele gaze.
Hidrogenul, poate proveni din :
 metalul de adaos ;
 metalul de bază ;
 atmosfera arcului.
Cea mai importantă sursă de hidrogen o ofer ă învelişul electrozilor. El se
poate forma din descompunerea apei conţinută în înveliş. Şi umiditatea atmosfe-
rică se manifestă activ, mai ales cînd se folosesc electrozi al căror înveliş este hi-
groscopic. Această sursă poate fi evitată prin uscarea electrozilor înainte de utili-
zare.Oxizii de metal, uleiurile cît ş i vopselele aflate pe piesele de sudat,
constituie, de asemenea, surse importante de hidrogen.
La sudarea automată sub strat de flux, umiditatea fluxurilor constituie o
sursă importantă de hidrogen. Pentru evitarea acestuia, se recomand ă
uscarea fluxurilor îna»lnte de utilizare, pînă cînd umiditatea scade sub 0,1%.
Hidrogenul poate provoca fisuri şi sufluri.
Oxigenul. Absorbţia oxigenului în cordoanele de sudură este influenţată
de factorii enumeraţi în continuare.
Natura şi grosimea învelişului. Dacă se topeşte un electrod neprotejat, se fixează
pînă la 0,30% oxigen în cordonul de sudură. In cazul învelişurilor oxidante ca şi
la înveliş uri subţiri, conţinutul de oxigen al cordonului de sudur ă se men ţine la
cca 0.20%. înveliş urile acide şi cele pe bază de oxid de titan, reduc simţitor
concentra-ţia de oxigen, aceasta variind de la 0,05% la 0,1%. In cazul învelişurilor
bazice, conţinutul de oxigen este şi mai redus, nedepăşind 0,05%.
Intensitatea curentului de sudare. Cu creşterea intensităţii peste valoarea optimă,
creş te conţinutul de oxigen introdus în baia de metal topit, oxigen provenit din
aer.
Influenţa elementelor de aliere. Se constată fenomenul că îmbinările de sudură cu
cel mai mare conţinut de oxigen sînt cele cu cel mai redus conţinut de mangan. In

21
 SUDAREA METALELOR SI ALIAJELOR
TANAVIOSOFT 2011
C15

metalul topit, anumite elemente de aliere au o deosebită afinitate pentru oxigen

la temperatură ridicat ă, oxidarea lor preferenţială în timpul sudării, puţind
atrage după sine alterarea proprietăţilor cordonului de sudură.
In exploatare, oxigenul în stare dizolvată în cordoanele de sudură, acţionează
asupra compactităţii construcţiilor sudate, micşorînd caracteristicile mecanice.

Fig.15.11.1.Tensiuni si deformatii

Fig.15.11.2.Tensiuni si deformatii
Azotul. Sudarea pieselor de oţel este însoţită şi de fenomenul fixării azotului în baia de metal
topit, sub formă de nitrură de fier (Fe4N). Surplusul de azot rezul-tat din scăderea solubilităţii la răcire,
difuzează microscopic în masa oţelului, provocînd modificarea proprietăţilor mecanice ale construcţiei
sudat
Regimul de lucru. Curentul alternativ pare să favorizeze absorbţia azotului. Tensiunea are o
influenţă hotăritoare, absorbţia crescînd cu tensiunea arcului. Conţinutul de azot absorbit poate să
ajungă la 0,15—0,20%, la sudare cu elec-trod neînvelit.
Materialul de adaos . învelişurile bazice ale electrozilor dau conţinuturi mai re-duse de azot
absorbit decît învelişurile acide sau rutilice.
Materialul de bază. Azotul prezint ă solubilitate mare în oţelurile crom şi crom-nichel. In mod
normal, cantitatea de azot prezentă în metalul depus prin sudură cu 13% crom sau mai mult, variază
între 0,03% şi 0,07%.
La oţeluri obişnuite de construcţie, la temperaturi normale şi ridicate, azotul duce la creşterea
rezistenţei la rupere (a,) şi a limitei de curgere (CTc) dar la scăde rea rezilienţei KCU îmbinărilor sudate.
Totodată, creşte tendinţa de apariţie a po-rozităţii în sudură, în prezenţa hidrogenului.
23