Măsuri de prevenire și combatere a acțiunii proceselor geomorfologice în vederea

stopării eroziunii solului în zona lacului Izvorul Muntelui

Conținutul științific

În perimetrul lacului Izvorul Muntelui sunt prezente procese de degradare a terenurilor:

gravitaționale (alunecări de teren, prăbușiri, solifluxiuni) dar și denudaționale (ravene, rigole,
torenți). Un impact mai puternic îl are intervenția antropică prin lucrările de exploatare
forestieră, deoarece favorizează fenomenul de șiroire și scurgere concentrată a apei atât pe
traseele de tractare a lemnelor, cât și în lungul drumurilor forestiere unde se formează frecvent
ogașe. O distribuție mai redusă o au ravenele, deoarece formele de eroziune liniară nu se pot
adânci până la dimensiunile specifice unei ravene, datorită grosimii reduse a deluviilor
formate și a durității rocilor din substrat. Precipitațiile cad în cantități mari și de aceea
acționează asupra reliefului, prin spălare în suprafață, șiroire și eroziunea solului. Rezultatul
acestei forme de eroziune este observat prin porțiuni de teren, cu aspect neregulat, depozite
eluviale și deluviale lipsite de sol și afectate de gelivație (Grecu F , Pallmentola ,G 2003).
Aceste procese preced eroziunea torențială și pot fi declanșate și datorită pășunatului intensiv,
circulației turmelor de oi sau înlăturării jnepenișurilor pentru extinderea pășunilor și fânețelor
În condițiile perioadelor ploioase se constată că terenurile cele mai expuse degradărilor prin
procese de mișcare în masă se găsesc în zona drumurilor construite pe versanții deluviali.
Ruperea echilibrului natural al pantei acestor versanți în condițiile unor groase cuverturi
deluviale (zonele din lungul șoselelor Poiana Teiului-Bicaz, Poiana Teiului-Pipirig Borca-
Mălini; unele drumuri forestiere: pe valea superioară a râului Hangu, zona satului Bucșoaia ) a
creat cele mai propice locuri de reactivare a alunecărilor, conform cercetărilor ( N, Rădoane
2002 )
Alunecările de teren din zona lacului Izvorul Muntelui sunt favorizate de alcătuirea litologică,
în special de prezența flișului grezos cretacic si argilos cretacic specific stratelor de Hangu.
Alunecările de teren, se manifestă atât prin deplasări primare de material deluvial precum și
prin reactivarea unor alunecări mai vechi . Localitățile afectate frecvent de alunecări de teren
sunt: Poiana Teiului, Hangu, Bicaz pe raza cărora au fost identificate sute de alunecări de
teren. Suprafețe afectate de alunecări de teren, se întâlnesc în lungul văii Bistriței, dar și pe
versanții munților Stânișoarei, unde deluviile pot atinge grosimii de până la 20 de m în special
în bazinele râurilor Vârlam, Huidumani, Grozăvești. Procesele gravitaționale sunt prezente
încă din amonte de Poiana Teiului și continuă până la Izvorul Muntelui fiind ușor de observat
pe versantul stâng al văii Bistriței. Versanții cu înclinări mai reduse sunt afectați de procese de
solifluxiune și de pluviodenudare, procese ce pot fi observate pe văile: Bistricioarei, Schitului
și Jgheabului. În localitatea Poiana Teiului au fost identificate 975 alunecări de teren,160
dintre acestea afectând locuințele. Alte localități afectate în prezent de către alunecări de
teren, sunt: Bicaz, Păstrăveni, Făuneni, Hangu și Cuejdel,situate pe versanții ce limitează DN
15. Comuna Hangu, are un teritoriu afectat intens de procese denudaționale și de alunecări de
teren, care afectează atât partea carosabilă cât și lucrările de protecție ale DN 15, precum și
construcțiile civile și terenurile agricole. În această zonă, alunecările sunt activate și reactivate
și datorită existenței bazinelor de recepție, ale pâraielor: Vârlam, Buba, Buti, Huidumani și
Grozăvești.
În organizarea combaterii eroziunii solului din perimetrul lacului de acumulare Izvorul
Muntelui trebuie să fie îmbinate cat mai multe măsuri și metode antierozionale, precum
nivelări de suprafață și adâncime, care includ : nivelarea ogașelor și ravenelor, rotația
culturilor pe terenurile în pantă, executarea tuturor lucrărilor pe direcția generală a curbelor de
nivel aplicarea unui sistem antierozional în fâșii alternând pe același versant, fâșii formate din
culturi ce oferă solului protecție antierozională diferită, aplicarea sistemului antierozional cu
benzi înierbate (crearea pe direcția curbelor de nivel a unor benzi înguste, semănate cu plante
protectoare pentru sol, agroterasarea terenurilor în pantă, amplasarea și amenajarea unor
debușee în situații de scurgere a apelor în surplus, și drenarea izvoarelor de coastă) .
Amenajarea ravenelor se realizează prin lucrări costisitoare dar necesare, deoarece acestea
aduc pagube însemnate agriculturii, așezările umane și căilor de comunicație, contribuie la
formarea viiturilor ,creșterea frecvenței inundațiilor dar și la reducerea capacității de transport
a râurilor datorită colmatării albiilor .Amenajarea ravenelor se realizează în funcție de cauzele
formării lor, caracteristici, modul de utilizare a terenului, și obiective socio - economice ce
trebuie protejate . În realizarea acestor lucrări trebuie ținut cont de condițiile hidrografice, și
geomorfologice din zonă, de localizarea geografică, administrativă a ravenelor , caracteristici
climatice, pedologice, geotehnice, și agro-economice.
Lucrările de amenajare a vârfurilor ravenelor sunt de înierbare dacă terenul este agricol sau de
împădurite, ele sunt însoțite de nivelări sau canale de coastă pentru împiedicarea totală sau
parțială a accesului apei la vârful ravenei . În cazul împăduririlor, acestea se realizează fie pe
maluri, fie pe taluzele de mal, sub formă de perdea dispuse pe trei rânduri: rândul dinspre
ravenă cuprinde care drajonează precum : vișin , sălcioară, cătină albă, alun, rândul de la
mijloc cu specii principale și arbuștii :stejar , salcâm , ulm, paltin, vișin, jugastru, lemn
câinesc, iar rândul exterior si au înspre culturi agricole și pășuni este compus din arbuști
ghimpoși ca măceșul sau păducelul .
Consolidarea fundului ravenelor, se face prin plantații de diferiți arborii,diferențiați în funcție
de umiditate: plop, anin, frasin, oțetar, răchită, în zonele cu umiditate permanentă, salcie
păducel, sălcioară, măceș și ulm în zonele cu umiditate alternantă. Plantațiile se realizează
inițial în zonele stabile ale talvegului evitând-se astfel depunerile În timp ce în spatele
lucrărilor transversale pe depunerii se plantează: plop, salcie, anin. Cele mai frecvente lucrări
transversale pe ravene sunt barajele de pământ, deoarece reprezintă construcții tradiționale și
ieftine . Barajele de pe ravene trebuie să fie permeabile. Pentru construirea acestor baraje pe
ravene pot fi utilizate materiale argiloase, nisipuri și pietrișuri, mâluri sau turbe. Înălțimea
barajului variază între 2-10 m, cu pante ce variază de la 1,5 la ½ m .
Încă de la începerea proiectării lacului Izvorul Muntelui și al hidrocentralei Bicaz a fost
conștientizată problema versanților afectați de alunecări de teren, și astfel construcția lacului,
a fost însoțită de realizarea mai multor lucrări prin care riscul alunecărilor să fie atenuat,
lucrări ce pot fi observate și astăzi: cleionaje japoneze,lucrări de drenaj prin care se elimină
excesul de apă de pe terenurile în pantă, ziduri de sprijin, ramblee și deblee, arcade de taluz,
ziduri de picior, sau bolți pe piloți.
Pe versantul stâng al lacului Izvorul Muntelui au fost declanșate alunecări de teren, încă din
perioada realizării lucrărilor de amenajare a văii Bistriței . Acestea fiind reactivate în ani în
care s-au manifestat precipitații puternice precum 1965, 1966 , 1972, 1973, 1977, 1980, 2011.
Pentru combaterea acestora au fost realizate șanțuri în lungul șoselei DN 15, drenuri
construite pe versant în lungul șoselei și a tunelurilor sau conductelor care traversează
subteran șoseaua . În plus a fi necesare, baraje, și lucrări care să ducă la înălțarea talvegului,
albiilor unor pâraie ce traversează șoseaua DN 15. Lucrări de drenare și ziduri de sprijin au
fost realizate în dreptul comunei Grozăvești, în lungul pârâului Huidumani, al pârului Buti, și
al pârâului Lețești, caz în care drenajele și facilitarea scurgerii apei, au fost însoțite de lucrări
de consolidare a versantului și de refacere a terasei . O altă serie de lucrări necesită
restricționarea accesului apei din zonele învecinate pe terenurile cu risc de alunecare, acestea
cuprinzând construirea unor canale de interceptare si evacuare a apelor de scurgere, canale
sau drenuri, pentru captarea apelor de inflitrație, realizarea unor șanțuri de evacuare a apei din
depresiunile închise, precum și acoperirea crăpăturilor cu material permeabil, și netezirea
terenului cu risc de alunecare. O altă categorie de lucrări asigură sprijinirea masei alunecării,
și diminuează influența apei subterane asupra coeziunii stratelor de roci.
În vederea prevenirii acestor fenomene, se iau măsuri de interzicere a efectuării de săpături
pentru canale sau căi de comunicație sau exploatări în carieră pe terenuri cu risc de alunecare,
interzicerea defrișării și restricții pentru accesul animalelor și oamenilor pe aceste terenuri. În
vederea reducerii apei subterane, se pot realiza drenuri din piatră sau canale prin intermediul
cărora să se realizeze, evacuarea parțială a apei din stratul acvifer, în vederea îmbunătățirii
drenajului natural al solului și rocii, precum și captarea izvoarelor, pe toată lungimea
intersecției stratului acvifer cu suprafața terenului asigurându-se și evacuarea dirijată dar și
utilizarea apei. În vederea sprijinirii, terenurilor în care s-au instalat alunecări de teren pot fi
utilizate garduri sub formă de șiruri continue sau întrerupte (în cazul alunecărilor superficiale)
ziduri de sprijin, barbacane ,contraforți, contrabanchete, acestea fiind bine compactate, și apoi
înierbate. În cazul lacului de acumulare Izvorul Muntelui, deoarece stabilitatea terenului este
afectată de variația nivelului apei, în cazul versanților din jur pot fi utilizate : lucrări
transversale sub formă de praguri sau baraje , lucrări de consolidare a malurilor prin : căsoaie
de piatră , gabioane , blocuri de piatră sau beton ,apărări de maluri prin colmatare, cu ajutorul
epiilor sau digurilor de dirijare și taluzarea malurilor în trepte. În zona studiată au fost
realizate o serie de lucrări de protecție a DN 15 precum: sanțuri care mărginesc șoseaua,
lucrări de drenaj pe versant în partea superioară a șoselei, microtunele care supratraversează
DN 15,precum și drenaje și scurgerea superficială a apei, refacerea terasei și consolidarea
terasei la partea inferioară. Principalele lucrări ce pot fi realizate pe terenurile agricole
afectate de alunecări de teren, sunt : nivelări și modelări, ziduri de sprijin, canale deschise,
drenări și captări de izvoare, contrabanchete, ancoraje, terasări, taluzări în trepte ,praguri și
baraje pe ravene sau albii adânci, epiurii si diguri de dirijare în albie, filtre inverse, sau
consolidări de maluri . Canalele deschise pot fi amplasate atât în corpul alunecării cât și în
zona situată în vecinătatea râpei de desprindere. Sunt canale înclinate tip debușee, având rolul
de a opri colecta și evacua apele de suprafață, din corpul alunecării. Traseul canalelor, este
neregulat deoarece urmărește talvegurile naturale existente . Lucrările de nivelare și modelare
a terenurilor, se aplică pe toate terenurile, cu alunecări recente, ce prezintă o suprafață
frământată, microdepresiuni în care stagnează apa din precipitații, un microrelief pronunțat,
ceea ce favorizează umectarea solului . Nivelarea în plan înclinat, se aplică pe terenuri ușor
denivelate cu pante de până la 15 %. În timp ce modelarea se aplică acolo unde denivelările
sunt mai mari, și sunt ocupate de viță de vie sau pomi fructiferi sau cu terenuri arabile.
Agroterasarea constituie o formă de modelare uniformă parțială sau generală, ce are ca efecte
o suprafață ondulată neuniform a versantului prin care se evită stagnarea apei. Terenurile
foarte frământate de alunecări ce prezintă denivelări de ordinul metrilor și cele care nu pot fi
folosite decât pentru împăduriri necesită o modelare parțială ce constă în astuparea
crăpăturilor, netezirea ieșirilor instabile, astuparea depresiunilor puțin adânci, asigurându-se
astfel evacuarea apei, și condiții de plantare a puieților.În zona km 207+925-247+990, au fost
realizate lucrări de atenuare a impactului unei alunecări, ce au condul la ruperea unor coloane
de la pila P2,fiind consolidat terenul cu chesoane unite prin bolți de beton armat și prin
ancorarea pilei cu juguri metalice betonate. La km 258+585- 258+675,a fost construit un
viaduct afectat și el de alunecări de teren, necesitînd lucrări de corecție, constituite din
chesoane drenate, și unite printr-o rețea de drenuri. La km 359+200 -259+324, au fost
constatate alunecări de teren declanșate în aval de șosea,determinate de variațiile de nivel ale
lacului., ceea ce a necsitat construirea unui dren longitudinal, în lungul drumului, și
consolodarea acestuia cu un zid de susținere formați din bolți cu pilaștri. Km 272+534,a fost
afectat de alunecări,pentru combaterea cărora, a fost realizat un zid de sprijin și o legătură a
acestuia cu viaductul prin intermediul zidului de gabioane.

L
Lucrări de consolidare a versannților afectați de eroziune pe DN 15
Drenările și captările de izvoare asigură stabilitatea versanților deoarece contribuie la
evacuarea apei din stratele acvifere. În cazul terenurilor argiloase, apa nu poate fi captată în
mod eficient, deoarece circulă nu prin argilă ci prin numite trasee, în lungul cărora trebuie
construite si drenurile. Captarea izvoarelor se realizează printr-un dren închis sau deschid de
colectare-evacuare, construit de la izvor spre aval sau pe linia de cea mai mare pantă .
Deoarece apariția la zi a apelor subterane se face de obicei la baza versanților captarea
izvoarelor și drenajul realizate în această zonă, sunt cele mai eficiente în stabilizarea
versanților.
Zidurile de sprijin se utilizează la baza alunecării pentru prevenirea surpării malurilor. Sunt
realizate din piatră, ciment sau beton, sunt impermeabile, și trebuie construite pe un teren
stabil.
Contrabanchetele au aceeleași rol ca zidurile de sprijin ,dar sunt mai eficiente în cazul unor
ramblee și deblee instabile precum: baraje de pământ, maluri, diguri , șosele sau căi ferate. Se
pot executa din : pământ , piatră, anrocamente.
Ancorajele sunt utilizate la alunecări puțin extinse în cazul unor înclinări mici ale stratelor. În
funcție de adâncimea alunecării ancorajele pot avea formă de : gărdulețe, prag de rezistență,
piloți din lemn sau beton armat, sau coloane de rezistență.
Prevenirea și combaterea eroziunii solului au ca finalitate : înlăturarea factorilor
declanșatori ai procesului de eroziune, refacerea fertiltății solurilor, evacuarea apelor în
excces , și asigurarea unei exploatări raționale a terenurilor . În vederea întreținerii lucrărilor
antierozionale sunt necesare măsuri de întreținere și reparații ale drumurilor prin : refacerea
taluzurilor deteriorate, decolmatarea canalelor marginale, curățirea tuburilor de protecție .
Benzile înierbate se întrețin prin înlăturarea burienilor și cosit. Canalele de coastă cu rol de
reținere a apei și canale înclinate de coastă cu rol de evacuare a apei se întrețin prin
decolmatarea și curățarea canalelor, îndepărtarea buruienilor, menținerea secțiunii canalelor.
Împădurirea reprezintă metoda cea mai eficientă de combatere a eroziunii, deoarece pădurea,
regularizează scurgerea pluvială, stabilizează terenurile în pantă ,reface și protejează solul .
Împădurirea terenurilor erodate diferă în funcție de condițiile bioclimatice , pedologice, și de
intensitatea eroziunii. Principalele tipuri de lucrări de împădurire sunt : culturi masive, culturi
sub formă de benzi, și perdele absorbante . Înaintea acestor lucrări sunt necesare fertilizarea
solului sau completarea acestuia cu împrumut vegetal de pămănt, terasarea și consolidarea
versanților, și utilizarea puieților crescuți în recipiente .
Culturile masive sunt utilizate în cazul terenurilor erodate ce aparțineau fondului forestier sau
în cazul unor terenuri agricole, puternic degradate și cedate sectorului forestier, în timp ce
culturile sub formă de benzi sunt utilizate în cazul terenurilor agricole afectare parțial de
eroziune sau amenințate de acest proces caz în care pădurea are rol de protecție . Aceste
culturi se practică sub forma gardurilor vii și a perdelelor antierozionale. În jurul lacului
Izvorul Muntelui, există perdele de protecție a lacului, cultivate paralel cu izohipsele, și
formate din 2-4 rânduri de specii arbustive și arborsecente. Speciile de arbori folosiți, la
împăduri sunt : pinul negru, pinul silvestru . Pinul negru, este utilizat până la altitudinea de
1200 de m, în timp ce pinul silvestru se utilizează până la 1500 m. Alături de aceste două
specii, apar în amestec și molid, paltin, frasin, sânger, larice , anin alb, jneapăn și ienupăr . În
primăvara anului 2017, au fost împădurite 525 de ha din cadrul direcției silvice Neamț, dintre
care 237 ha aparțin zonei studiate, dintre acestea au fost realizate regenerări naturale, pe 126
de ha și împăduriri cu puieți forestieri pe 111 ha. În medie ponderea anuală a regenerărilor
naturale este de circa 60 %, în județul Neamț, iar suprafețele regenerate sunt în medie de 500
ha, dintre care 370 de ha regenerări naturale și 130 de ha regenerări artificiale. În județul
Neamț s-a derulat proiectul ,, România prinde rădăcini în urma căruia în primăvara anului
2012, au fost plantați 174 700 de puieți forestieri pe terenuri degradate.

BIBLIOGRAFIE
Achim F,(2016) Geomorfologie, Editura Universitară. București .
Albota M.G (1992),Munții Ceahlău, Editura Pentru Turism și Cultură București .
Armaș I.Damian R,(2003),Cartarea și cartografierea elementelor de mediu, Editura
Enciclopedică București .
Băloiu V., Ionescu, V. (1986) Apărarea terenurilor agricole , împotriva eroziunii ,
alunecărilor și inundațiilor, Editura Ceres, București . Chorely, R, J Schuman , S.A
.SUGDEN , Geomorphology Metheren , London .
Băncilă,I,1958, Geologia Carpaților Orientali Ed Științifică București
Bocșaru,I.,Pojar,V.,Matei,L.Martiuniu,C.,(1975)Urmărirea unor soluții pentru
combaterea alunecărilor de teren, în cadrul amenajării de îmbunătățiri funciare și stabilirea
unor soluții optime .
Bojoi I,1979, Curs de Geomorfologie, Editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava.
Clough Rw., Penzien , J. (1993) , Dinamics of Structures , New York, Mcgrawhill Inc .
Grecu F., Palmentola, G., (2003), Geomorfologie dinamică. Editura Tehnică,București .
Grigore, M., Achim F,(2003) Inițiere și date generale privind alunecările de teren și unele
elemente specifice ale acestora pe teritoriul României. Editura Universitară București .
Ichim I.(1979) Munții Stânișoara - Studiu Geomorfologic Editura Academiei,București
Ielenicz M. (2004),Gemorfologie generală ,Editura Universitară București
Martelloni, G.,Segoni, S., Fanti, R., Catani, F., (2012), Rainfall thresholds for the
forecasting of landslide occurence at regional scale. Landslides,.http://
dx.doi.org/10.1007/s10346-011-0308-2.
Martiniuc C (1954)-Pantele deluviale,Contribuții la studiul degradărilor de teren, probleme
geografice .
Mejia-Navaro, M.WoHl, E.e ,Oaks, S.D (1994), Geological, Hazards, Vulenerabilty and
Rissck assesement Using GIS : Model for GLENWOOD, Springs , Colorado, Geomophology,
http://books.google.ro//books .
Petley, D. (2012), Global patterns of loss of life from landslides. Geology,
Rădoane N,(1980)Contribuții la cunoașterea unor procese torențiale din bazinul râului
Pângărați,în perioada 1967-1979,Studii și cercetări geografice și
geologice,Geogr.T.XXVYY,nr I .
Rădoane N,(2002), Geomorfologia bazinelor hidrografice mici,Editura Universității
Suceava
Surdeanu V (1987) – Studiul alunecărilor de teren din valea Bistriței .
Surdeanu,V,Catană(1985)Evalurea eroziunii pe versantul stâng al lacului de acumulare
Izvoru Muntelui.
Van Muysen, W.,Govers .G.,Van Oostk., (2002) , a.Identification of important factors in the
process of tillage erosion : The the of Moudboard tillage Soil and tillage rsearch .
Van Western, C. J., Castellanos, E., &Kuriakose, S. L. (2009). Spațial data for landslide
susceptibility, hazard, and vulnerability assessment: an overwiew. Engineering Geology,
Weichselgartner, J., (2001), Disaster mitigation: the concept of vulnerability revisited. Disaster
Prevention and Management, www.periodici.caspur.it
Wischmeier, W.H., (1976),Use and misuse of the Universal Soil Loss Equation, Journal of Soil
and Water Conservation
Y. Veyret, N. Meschinet de Richemond, N., (2003), Les risques naturels en Europe: la dicersite
des reponses. ”Les risques” Y. Veyret, Editura SEDES Paris