NUME: Gavrila Corina-Ionelia

CLASA: 2A

Eroziunea solului
Prin eroziune se înțelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizată
prin desprinderea particulelor neconsolidate și îndepărtarea lor prin
acțiunea ploii sau a vântului. Eroziunea poate fi combătută prin
lucrări hidrotehnice, împăduriri etc. Eroziunea solului este deplasarea
particulelor de solid de la suprafața uscatului prin acțiunea vântului,
apei sau gheții sau ca urmare a acțiunii unor organisme vii
(bioeroziune).
Eroziunea este de mai multe feluri:

 eroziune eoliană – îndepărtarea progresivă a fragmentelor de sol

și roci prin acțiunea vântului.
 eroziune fluvială- distrugerea progresivă a materialului din albia
și din malurile unui râu. Stabilizarea malurilor se poate face prin
plantarea de copaci.
 eroziune glaciară - îndepartarea progresivă a rocilor de bază, a
solului și a altor materiale de către ghețari.
 eroziune marină - îndepărtarea treptată a materiilor din alcătuirea
zonei litorale de către mare.
 eroziune pluvială - eroziune areolară incipientă, rezultată prin
izbirea solului, descoperit de vegetatie, de către picăturile de
ploaie.
 eroziune termică - topirea unor bucăți de gheață încorporate în
sedimentele de mal sau de albie, ce antrenează particule de sol,
creând denivelări, nișe de mal etc.

Consecinţele eroziunii de suprafaţă şi de adâncime

Prima consecinţă este scăderea fertilităţii solului şi a recoltelor de pe
versanţii supuşi eroziunii de suprafaţă. Pe solurile din România care încă
se mai pot cultiva şi la care nu se aplică îngrăşăminte se obţin recolte mici şi slab calitative. Dacă se compară
recoltele cu grosimea orizontului „A” rămas, se constată o corelaţie pozitivă, respectiv cu cât se micşorează
orizontul „A”, cu atât producţia finală scade. Când toate orizonturile solului au fost îndepărtate şi a apărut roca-
mamă, solul, în cele mai multe cazuri, nu se mai poate cultiva; el este scos din folosinţă şi reprezintă astfel o
micşorare a suprafeţei agricole din regiunea respectivă. Suprafeţele pe care eroziunea de adâncime a creat ogaşe
şi ravene sunt definitiv scoase din folosinţă. Când ravenele şi ogaşele sunt dese şi ramificate, acestea lasă între
ele suprafeţe neerodate, dar aceste suprafeţe sunt inaccesibile maşinilor agricole şi întreg terenul devine
inutilizabil pentru agricultură. În prima fază a eroziunii de suprafaţă şi de adâncime, solul erodat este depus la
baza versanţilor sau sub formă de aluviune, în luncile văilor. Solul depus îngroaşă orizontul „A” al aluviunii şi
fertilitatea se măreşte. 

În faza finală a fenomenului de eroziune sunt târâte de pe pante în văi materiale inerte provenite din erodarea
rocii-mamă: nisip, pietriş etc. Solul văilor este acoperit cu un strat din ce în ce mai gros din astfel de materiale şi
făcut astfel impropriu culturii agricole, deci distrus şi el. Când roca erodată are o cantitate mare de săruri, cum
este cazul cu marna sărăturoasă pe care s-a format cernoziomul din bazinul hidrografic al Jijiei, terenul aluvionar
din luncă, prin depunerea materialului provenit din roca-mamă, devine sărăturos şi impropriu pentru cultura
agricolă dacă nu se iau măsuri speciale de ameliorare. Pe pante, apa de precipitaţii se scurge foarte repede la
suprafaţă sau prin făgaşe, ogaşe, ravene. Ea nu se mai infiltrează în adâncime, alimentarea stratului de apă freatic
încetează, nivelul apei din fântâni scade, izvoarele seacă, regiunea lipsită de vegetaţie şi de apă devine aridă.
Debitul râurilor devine extrem de neregulat. În perioada ploilor sau de topire a zăpezilor, debitul creşte
considerabil, râurile provoacă inundaţii.

În perioadele de secetă, debitul scade mult, adesea seacă sau îşi pierde apa în depozitele de pietriş sau de nisip
NUME: Gavrila Corina-Ionelia
CLASA: 2A
ale albiei. Eroziunea produce greutăţi şi în
transporturi. Şoselele şi căile ferate sunt rupte
de şuvoaiele care curg prin făgaşe şi ogaşe.
Alteori, aceste linii de comunicaţie sunt
împotmolite cu material erodat şi circulaţia este
întreruptă. Eroziunea reprezintă cea mai mare
primejdie pentru centralele hidroelectrice, dacă
bazinul de recepţie al râului care le alimentează
este supus procesului de eroziune. Odată
împotmolit, lacul de acumulare nu mai conţine
cantitatea de apă necesară pentru a furniza
energia electrică. Multe lacuri de acumulare
construite cu sume uriaşe au fost părăsite din cauza
împotmolirii cu material erodat. Eroziunea de adâncime distruge aşezările omeneşti. Multe gospodării ţărăneşti şi
uneori sate întregi din Podişul Mehedinţiului, din bazinul superior al Buzăului, din bazinul Barladului, Jijiei şi
din alte zone au trebuit mutate din cauza eroziunii şi a deplasărilor de teren.

Eroziunea în România
Două treimi din teritoriul agricol şi silvic şi 60% din suprafaţa arabilă a României au un relief frământat,
susceptibil de a fi erodat. După datele statistice existente, mai mult de două treimi din terenul arabil poate fi
afectat într-o măsură destul de mare de fenomenul de eroziune. De aceea, se consideră că pentru România
problema combaterii fenomenului de eroziune este o problemă deosebit de importantă şi de aceea sunt necesare
măsuri urgente de prevenire, stăvilire şi combatere a acestui fenomen - proces dinamic, care produce an de an
pagube din ce în ce mai mari. În ultimii ani, s-au depus eforturi susţinute pentru combaterea eroziunii şi punerea
în valoare a terenurilor erodate din România. În zonele deluroase, solul a fost bine apărat de pădurile existente şi
de pajiştile înţelenite. După defrişarea masivă a pădurilor, solul a fost expus unei eroziuni accelerate. Păşunile
situate pe pante mari, folosite neraţional, cu încărcătură mare de animale, cu scoaterea la păşunat primăvara
devreme, înainte ca iarba să crească, cu păşunatul imediat după ploi, sunt astăzi în cea mai mare parte ruinate de
eroziunea de suprafaţă şi de adâncime, fiind brăzdate de numeroase făgaşe, ogaşe şi ravene. Şi în cazul
izlazurilor se poate constata, în primul rând, că pe suprafeţe relativ mici au apărut numeroase ogaşe şi ravene.
Suprafeţe mari de teren sunt pierdute parţial sau total din cauza exploatării neraţionale a acestora, pierderile
economico-financiare fiind foarte mari.