Externalizare cu orice preț?

Au întotdeauna corporațiile obligația morală să nu externalizeze?

În anul 1997, pe când Galaxywire.net, un apreciat furnizor de servicii de Internet,

căuta un loc pentru un nou sediu central, firma a găsit o comunitate foarte receptivă la Green
Fork, Illinois. Cu o rată a șomajului ce se învărtea în jurul a 16%, orașul era dispus să ofere
companiei o înţelegere excelentă dacă aceasta alegea să se mute acolo. Galaxywire plănuia să
angajeze 3.000 de persoane în primul an, mai ales la Serviciul Clienți, la cele de inginerie de
software şi de proiectare web.
Oficialii de la departamentul de dezvoltare a orașului i-au oferit un împrumut de
300.000 $, cu dobândă mică, pentru instruirea angajaților; o reducere de 50% a taxelor pentru
primii 10 ani; și chiar a accesat un grant federal în valoare de 2,3 mil. $ pentru construirea
unei clădiri secundare noi pentru grădiniţe și apartamente pentru cei din conducere. Green
Fork fiind la o distanţă de aproximativ doar o oră de Chicago, se părea că acest oraș mic de
30.000 de locuitori, cu o multime de muncitori dornici și capabili, era locul perfect pentru
sediul central al Galaxywire.
Societatea a acceptat oferta, iar la ceremonia oficială preliminară, CEO-ul Dale Horner
a prezis acestei colaborări un viitor luminos. Înainte, timp de 35 de ani, cel mai mare
angajator din Green Fork fusese Freedman Steel, dar compania a părăsit oraşul după un lung
și dureros conflict de muncă. De atunci încoace, localnicii au devenit tot mai neîncrezători în
corporațiile mari. Aflând acest lucru, Horner le-a făcut localnicilor o promisiune importantă:
„Ne propunem să rămânem și să devenim o parte integrantă a comunității”, a spus el.
„Angajații noștri chiar sunt o familie. În toate privinţele, la noi oricine este considerat la fel de
important precum cea mai importantă persoană din conducere. Sigur, multe companii spun
asta, dar sper că veţi vedea cu ochii dumneavoastră că noi suntem foarte diferiţi de cele mai
multe companii.”
Șapte ani mai târziu, Galaxywire prospera. Nu doar că sediul central era unul extrem
de rodnic, dar compania s-a extins considerabil, deschizând zeci de birouri în întreaga ţară. Cu
toate acestea, conducerea companiei se gândea să închidă sediul din Green Fork și să mute în
India serviciul pentru clienți, cel de inginerie software și cel de proiectare web. Compania
socotea că, procedând astfel, va economisi cel puţin 10 mil. $ pe an. Într-adevăr, angajații din
serviciul pentru clienţi sunt plătiţi cu 10-15 $ pe oră în S.U.A. şi cu doar 2-4 $ în India. Iar
proiectanţii web şi inginerii de software iau 60-70 $ pe oră în S.U.A. şi numai 6-8 $ în India.
 Mai mult decât atât, o cercetare recentă a Institutului de Inginerie Software (SEI) de la
Carnegie Mellon University a demonstrat că 85 de companii indiene de software au primit
nivelul 5 al Compatibility Maturation Model Rating (CMM), care este cel mai mare rating de
excelență în inginerie. Prin comparație, doar 42 de alte organizații la nivel mondial au atins
acel rating. Ca urmare, managementul companiei a înţeles că India oferă o forță de muncă de
înaltă calificare, cunoscătoare a limbii engleze, deosebit de competitivă în domeniul
tehnologiei informației şi la un preț de chilipir. Pe deasupra, compania ar putea să-şi deducă
din venitul impozabil costurile mutării, socotindu-le ca investiţii. Tocmai acesta este motivul
pentru care majoritatea competitorilor Galaxywire îşi externalizaseră deja afacerile în Asia de
Sud-Est. Această tendință a făcut să fie tot mai greu pentru agenţii americani de servicii
pentru clienți și pentru profesioniștii IT să-şi găsească de lucru. Mulți erau în căutarea de noi
cariere în sectoarele de servicii non-externalizabile, precum: restaurante, turism, vânzare cu
amănuntul, construcții și învăţământ.
Galaxywire a decis să-şi informeze imediat angajații cu privire la intenția sa de a
închide sediul central, înainte ca mass-media să afle de subiect, dând lucrătorilor 10 luni
preaviz, cu 8 luni mai mult decât impune legea federală pentru disponibilizări în masă. De
asemenea, compania a oferit pachete compensatorii reprezentând salariul întreg pe o lună și a
extins acoperirea asigurărilor de sănătate la cinci luni. Oricum, nici unul dintre cei din
conducerea firmei cu sediul în Green Fork nu urma să fie disponibilizat. Ei ar urma să fie
mutaţi în nişte sedii mai mici din California și, probabil, urmau să primească bonusuri
deosebit de mari de sfârșit de an, ca efect al economiilor pe care externalizarea le-ar aduce.
La auzirea veştii despre închidere, muncitorii și orașul au încercat să găsească o
soluție care ar fi permis companiei să rămână în continuare și să recupereze cea mai mare
parte a banilor pe care spera să-i economisească prin mutare. Având încă o rată a șomajului de
10%, pur și simplu orașul nu-și putea permite să-l piardă pe cel mai mare angajator al său.
Negociatorii au propus o înţelegere care ar urma să ajute compania să economisească 7 mil. $
în primul an, 8 mil. $ în cel de-al doilea, și câte 9 mil. $ ulterior, în fiecare an. Orașul a extins
reducerea taxelor pentru încă un deceniu, crescând reducerea anuală până la 60 la sută.
Salariații au fost de acord cu o tăiere de 15% a salariilor și cu o reducere considerabilă
a beneficiilor. Cu toate acestea, societatea tot nu vroia să mai rămână. Drept urmare,
muncitorii s-au întors la masa negocierilor, propunând tăierea altor 5 procente din salariile lor,
reducerea cu o treime a zilelor de concediu şi dublarea primelor de asigurări de sănătate.
Orașul a crescut reducerea fiscală cu încă 5%. Noua înţelegere economisea pentru companie
10 mil. $ în primul an, 11 mil. $ în următorul, și câte 12 mil. $ pe an în ceilalţi. De data
aceasta, compania a cerut câteva zile pentru a cântări bine oferta.
Directorii principali s-au întâlnit a doua zi pentru a discuta despre această nouă ofertă.
Ei şi-au dat seama că aceasta ar avea o serie de avantaje:
1. Decizia de a nu se muta ar crește loialitatea angajaților și ar confirma în mod
fericit promisiunea pe care o făcuseră inițial că vor rămâne pentru multă vreme în oraş.
2. În Green Fork, exista deja o forță de muncă loială şi de înaltă calificare.
3. Forța de muncă din India nu era încă testată pe deplin, iar câteva companii
americane şi-au readus deja în ţară centrele lor de servicii pentru clienți. Apoi, agenții indieni
nu stăpânesc întotdeauna foarte bine expresiile uzuale americane, enervând mulți clienți, în
special pe cei ostili externalizării.
4. Dacă acceptă această ofertă, ea ar putea fi în măsură să influențeze şi alte orașe
în care ei au amplasate birouri, să le ofere înţelegeri similare și, astfel, să evite riscul și
complicațiile pe care le presupune faptul de se a muta cu totul.
5. Dacă se hotărăsc să nu se mute, ei şi-ar putea face o bună imagine în piață,
atâta vreme cât rămânerea le-ar oferi o imagine publicitară profitabilă, de tipul:
„Galaxywire.net încearcă să mențină locurile de muncă în America.”
6. Apartamentele conducerii oricum ar putea fi mutate în însorita Californie.
Însă, de asemenea, existau şi unele aspecte potenţial negative în ceea ce priveşte
acceptarea ofertei:
1. Resentimentele faţă de Galaxywire ar putea crește în comunitate, forțând
angajații și orașul să exagereze cu renunţările, creând astfel un precedent periculos, care ar
putea lipsi pe viitor comunitatea de sprijin fiscal şi din partea altor întreprinderi, care ar
reduce salariile și beneficiile angajaților de peste tot.
2. Pare puțin probabil că angajații și orașul ar fi capabili să facă astfel de sacrificii
extinse pe termen nelimitat. În cele din urmă, muncitorii s-ar putea uni într-un sindicat,
îngreunând astfel lucrurile.
Aceste aspecte negative l-au determinat pe un director să sugereze respingerea ofertei
şi plata unor despăgubiri pentru încălcarea promisiunii că vor rămâne în comunitate pentru
multă vreme, prin acoperirea cheltuielilor de școlarizare pentru recalificarea angajaților. Un
altul a sugerat să fie luată în calcul posibilitatea de a rămâne în Green Fork, dar pentru a opri
valul de presă negativ și o stare de spirit nefavorabilă, să fie acceptată oferta iniţială, care
părea să păstreze cele mai multe dintre avantajele celei de a doua oferte, fără dezavantajele
aduse de aceasta din urmă. Prima ofertă i-ar ajuta să economisească aproape la fel de mult ca
și cea de a doua, dar, în plus, le-ar permite să-și păstreze un personal realmente recunoscător
și fără resentimente. În plus, ea ar furniza companiei posibilitatea unei campanii publicitare
foarte puternice, care ar putea să păstreze Galaxywire pe o poziție de lider într-o economie de
piață competitivă care are de înfruntat o presă negativă în ceea ce priveşte externalizarea.
Dar, până atunci, trebuie să meargă acasă și să se gândească la toate opțiunile. Cum ar
trebui să decidă consiliul?

Întrebări
1. Are Galaxywire.net datoria morală de a-şi ține promisiunea de a rămâne în Green
Fork, câtă vreme poate face acest lucru în mod profitabil? De ce da şi de ce nu? Ar fi prea
mult să se accepte chiar și prima ofertă din partea orașului și a muncitorilor?
2. Dacă tendința de externalizare continuă, este posibil să fie pierdute profesii întregi
de gulere albe în favoarea unor țări mai puțin dezvoltate? Ar fi corect acest lucru față de
americani?
3. Comunitatea ar trebui oare să-şi concentreze atenția mai degrabă asupra conducerii
statului și a celei federale, cerând să descurajeze sau chiar interzică externalizarea?
4. Ar trebui ca angajații să ia pur și simplu această pierdere ca pe o oportunitate
valoroasă de a căuta noi cariere în locul celei actuale, presupunând că ar fi în măsură să
păstreze o carieră toată viața lor, în ciuda unei economii globale în schimbare rapidă?