Laborator L3

3. Analiza microscopica – prezentarea

microscopului metalografic si a metodei de
analiza

3.1. Aspecte teoretice

Microscopul metalografic este un microscop optic, la care se
analizează în lumina reflectată materialele opace, cum sunt materialele
metalice, ceramice, compozite, etc.

3.2 Obiective
Dupa parcurgerea acestui laborator cursantul va trebui sa:
 Sa cunoasca principiul de functionare a microscopului
metalografic;
 Sa cunoasca caracteristicile optice ale microscopului
metalografic;
 Sa cunoasca partile componente ale microscopului
metalografic;
 Sa cunoasca metodele de lucru cu microscopul metalografic
metalografic;

3.3 Principiul de funcţionare a microscopului metalografic

Schema optică de principiu a unui microscop metalografic se
prezintă în imaginea urmatroare observam ca aceasta este composa din
două lentile: obiectivul îndreptat către obiect şi ocularul în dreptul
ochiului.
Lumina reflectată de obiect (suprafaţa probei metalografice) trece
prin obiectiv, care formează o imagine intermediară mărită şi
răsturnată. Această imagine este apoi mărită de ocular, formând o
imagine virtuală vizibilă cu ochiul, sau o imagine reală proiectată pe un
ecran de proiecţie, film sau placă fotografică.

Pag. 1
3.4 Caracteristici optice ale microscopului metalografic
Caracteristicile optice principale ale microscoapelor metalografice sunt:
 puterea de mărire;
 apertura obiectivului;
 puterea de rezoluţie;
 puterea de rezoluţie verticală
Puterea de mărire a microscopului este dată de raportul dintre
mărimea imaginii şi mărimea obiectului. Se determină ca produs al
măririlor proprii ale obiectivului şi ocularului utilizate:
M = Ir /O = ( Ir / Ii ) x ( Ii / O ) =Mob x Moc
Mărirea obiectivului se calculează cu relaţia:
Mob = L / Fob
unde: L= 160....250 mm este lungimea optică a tubului
microscopic; Fob - distanţa focală a obiectivului (mm).
Mărirea ocularului este dată de relaţia:
Moc = d / Foc
unde: d = 250 mm este distanţa vederii normale, de la care prin
convenţie un obiect este văzut în mărime naturală; Foc-distanţa focală
a ocularului (mm).
Ocularele şi obiectivele au gravată pe montură mărirea proprie.

Pag. 2
Măririle microscopului sunt în general prezentate tabelar în Cartea
tehnică a aparatului, funcţie de obiectivele şi ocularele asociate.
Apertura obiectivului este un indicativ al capacităţii
obiectivului de a strânge razele de lumină reflectate de probă.
Apertura se calculează cu relaţia:
A = n · sin α
unde: n - indicele de refracţie al mediului dintre obiect şi obiectiv, n=1
pentru aer, n=1,518 pentru ulei de cedru; nmax=1,734 pentru lichid
refrigerent (monobromnaftalină).
α - semiunghiul conului de lumină, de divergenţă maximă, care
pătrunde în obiectiv de la probă.

Constructiv, αmax= 720 şi deci apertura maximă în aer este

0,95. Rezultă că obiectivele cu apertură mai mare de 0,95 trebuiesc
utilizate cu lichide de imersie, cel mai des folosit fiind uleiul de cedru.
Apertura este o caracteristică importantă a obiectivului care îi
determină puterea de rezoluţie. De asemenea alegerea ocularului se
face în corelaţie cu apertura obiectivului.
Conform regulei lui Abbe, mărirea microscopului trebuie să fie
cuprinsă între 500 şi 1000 ori apertura obiectivului utilizat:
500 A < M < 1000 A
De exemplu, obiectivul, cu apertură 0,30 şi mărire 15x,
poate realiza măriri ale microscopului între 150-300x. Rezultă că se
pot asocia oculare cu măriri proprii cuprinse între 10x şi 20x. Ocularele
cu măriri mai mici nu utilizează pentru că şterg din puterea de rezoluţie
a obiectivului, cele cu măriri mai mari nu pot da detalii suplimentare.
Puterea de rezoluţie (de separare) este definită prin
distanţa d minimă dintre două puncte, pentru care obiectivul dă

Pag. 3
imagini distincte. Se calculează cu relaţia:
d = 0,61 x λ/A
unde: λ este lungimea de undă a luminii folosite. λ= 0,4 µm pentru
lumină albastră, 0,6 µm pentru lumină albă şi 0,8 µm pentru lumină
roşie.
Puterea de rezoluţie maximă (dmin) este de 0,15 µm când se
foloseşte lumina albastră, imersie în lichid refrigerent şi obiective cu α
maxim.
Considerând puterea de rezoluţie a ochiului d1 = 0,3 mm,
rezultă că mărirea maximă a microscopului metalografic este:
Mmax = d1 / dmin = 2000
Puterea de rezoluţie pe verticală (adâncimea câmpului)
reprezintă distanţa maximă dintre două plane paralele cu suprafaţa de
observaţie, pentru care toate punctele se observă distinct. Adâncimea
câmpului este invers proporţională cu apertura şi puterea de mărire.
De aceea proba metalografică trebuie să prezinte suprafaţă plană,
fără relief, bine lustruită şi cu atac metalografic cu atât mai slab cu cât
mărirea este mai mare.

3.5 Părţi componenteale microscopului metalografic

In general un microscop metalografic este format din:

 sistemul optic;
 sistemul de iluminare;
 sistemul mecanic de reglaj.

Pag. 4
Sistemul optic Sistemul optic cuprinde obiectivul şi ocularul.
Obiectivul este un sistem compus convergent, format dintr-o
lentilă plan-convexă care realizează imaginea mărită a obiectivului şi
o serie de lentile care corectează defectele primei lentile. Cele mai
frecvente defecte sunt aberaţia cromatică şi de sfericitate.
Aberaţia cromatică se datorează dispersiei luminii albe la
trecerea prin lentilă. Indicele de refracţie este invers proporţional cu
lungimea de undă. În consecinţă, se formează o serie de imagini
monocromatice dispuse în plane succesive (violetă cea mai apropiată,
roşie cea mai îndepărtată). Cum punerea la punct a imaginii se
face pe una din imaginile monocromatice, se produce micşorarea
clarităţii imaginii, deformarea ei şi colorarea marginilor. Eliminarea
aberaţiei cromatice se realizează prin utilizarea luminii monocromatice
şi a obiectivelor corectate. După gradul de corecţie, obiectivele sunt:
- acromatice, corectate pentru zona centrală (galben verde) a
spectrului, care se folosesc cu filtru galben-verde şi material
fotografic ortocromatic. În lumină albă marginile unei structuri
incolore au o irizaţie roşie;
- apocromatice, corectate pentru întreg spectrul. Se folosesc fără
filtru şi cu orice material fotografic. Imaginea nu prezintă irizaţii
marginale.

Pag. 5
 Aberaţia de sfericitate este determinată de curbura
suprafeţelor lentilelor şi apare în condiţiile fasciculelor largi de
lumină. Razele centrale sunt mai puţin refractate decât cele
marginale. Se formează o serie de imagini în plane succesive, ceea ce
conduce la o luminare neuniformă. Aberaţia de sfericitate se elimină
prin asocierea unei lentile concave cu alta concavă, astfel încât
aberaţiile să se compenseze.
Ocularul este o lentilă plan convexă, care măreşte imaginea
intermediară dată de obiectiv şi corijează unele defecte optice.
Ocularele pot fi:
- obişnuite, tip Huygens, care nu corectează imaginea dată de
obiectiv. Se asociază cu obiective acromatice;
- de compensaţie, asociate cu obiective apocromatice, cărora le
corectează defectele rămase. Realizează o imagine clară şi plană;
- de proiecţie sau fotooculare, utilizate cu obiective apocromatice
sau semiapocromatice. Asigură o imagine clară pe ecranele de proiecţie
şi pe microfotografii.

Pag. 6
Sistemul de iluminare
Sistemul de iluminare se compune din sursa de lumină,
diafragme, lentile, prisme, filtre de lumină.
Sursa de lumină poate fi o lampă cu incandescenţă sau cu arc
electric alimentată printr-un transformator de tensiune. Iluminarea
probei metalice poate fi perpendiculară sau oblică.
Iluminarea perpendiculară, numită şi în câmp luminos redă
suprafeţele plane luminoase, iar cele înclinate întunecate. Iluminarea
oblică, sub unghi de incidenţă mic, determină suprafeţe plane uşor
întunecate, iar suprafeţele înclinate parţial luminoase. În cazul
iluminării oblice multilaterale sub unghi mare de incidenţă,
denumită în câmp întunecat suprafeţele plane apar întunecate, iar
cele înclinate - luminate.
Diafragmele utilizate sunt de apertură şi de câmp. Diafragma de
apertură permite reglarea diametrului fasciculului de lumină şi deci a
luminozităţii probei. Diafragma de câmp limitează zona analizată în
câmpul ocularului. Pentru contrast maxim, se recomandă deschiderea
minim permisă a diafragmelor.
Lentilele şi prismele, cât şi obiectivul transmit imaginea sursei de
lumină şi a diafragmei de apertură pe suprafaţa analizată.
Filtrele de lumină au rolul de a îmbunătăţi calitatea imaginii.

Pag. 7
Alegerea lor depinde de: tipul obiectivului, sursa de lumină,
materialul analizat, placa fotografică. Obiectivele acromatice
corectate pentru domeniul galben - verde al spectrului, necesită filtrul
galben - verde. Filtrul gri neutru reduce intensitatea sursei de lumină
fără a-i modifica culoarea. Filtrul bleu dă cea mai bună putere de
rezoluţie vizuală. Filtrele de lumină slăbesc anumite domenii din
spectrul luminii albe, fără a realiza o lumină perfect monocromatică.
Astfel filtrul galben absoarbe mai puternic capătul albastru al spectrului
decât pe cel roşu.
Sistemul mecanic de reglaj
Orice microscop prezintă un stativ pe care sunt dispuse
sistemul optic, de iluminare şi măsuţa cu proba. Prin sisteme şurub –
piuliţă, sursa de lumină şi diafragmele au posibilităţi de centrare faţă
de axul optic, ceea ce asigură o iluminare perpendiculară, uniformă.
Iluminarea oblică se realizează prin dezaxarea diafragmei de
apertură. În scopul punerii la punct a imaginii există sisteme de reglare
rapidă şi fină a distanţei probă - obiectiv.
Schimbarea câmpului analizat se poate face cu ajutorul unor
şuruburi micrometrice, care deplasează masa cu proba după două
direcţii perpendiculare.
Măsuţa poate fi inferioară, sub obiectiv şi în acest caz proba
trebuie să prezinte suprafaţa de cercetat paralelă cu suprafaţa măsuţei.
În caz contrar proba se presează pe o plăcuţă în plastilină, cu ajutorul
presei de mână. Se realizează astfel paralelismul suprafeţei de
observaţie cu cea de aşezare şi clarul imaginii în tot câmpul. Măsuţa
superioară, deasupra obiectivului permite utilizarea probelor de orice
formă.

3.6 Metode optice de analiză

a. Microscopia în câmp luminos, este cea mai utilizată în
metalografie, pentru analiza calitativă şi cantitativă a structurii
materialelor metalice (mărirea peste 100x).
b. Microscopia oblică, se utilizează mai ales în analiza
macroscopică (mărirea sub 100x) a materialelor metalice la
stereomicroscop şi mai puţin, în analiza microscopică a structurii, pentru
evidenţierea unor aspecte de relief ale suprafeţei.

Pag. 8
 c. Microscopia în câmp întunecat, are ca scop evidenţierea
microreliefului suprafeţei metalografice: constituenţi structurali
polifazici, incluziuni nemetalice transparente, fisuri etc. , care apar
puternic luminaţi pe fond întunecat. De asemenea se văd culorile
naturale ale unor constituenţi structurali, la care în câmp luminos,
culorile sunt denaturate prin reflexii şi absorbţii necontrolate. Astfel
oxidul de cupru apare albastru în câmp luminos, în timp ce în câmp
întunecat apare la culoarea naturală roşu granat.
d. Microscopia în lumină polarizată foloseşte iluminarea
perpendiculară cu lumină polarizată plan, prin introducerea în circuitul
optic a unei prisme Nicol - polarizorul. Lumina reflectată de probă trece
printr-un al doilea Nicol - analizorul. Atunci cand materialul analizat este
izotrop, la pozitia incrucişată a nicolilor (planele de polarizare
perpendiculare) se produce extincţia fasciculului de lumină si
materialul apare întunecat. Dacă materialul analizateste puternic
anizotrop (structuri cristaline necubice), la reflexia pe suprafaţa

acestuia se roteşte planul de polarizare şi câmpul analizatorului apare

luminat. Pentru extincţie totală trebuie rotit analizorul sau proba cu un
număr de grade specific fiecărei substanţe.

Pag. 9
 Bibliografie:
1. Radulescu M., Dragan N., Hubert H., Opris C. - Atlas metalografic,
Editura Tehnica, Bucuresti;
2. STAS 4203-74 Metalografie. Luarea şi pregătirea probelor
metalografice;
3. STAS 7626-79 Metalografie. Microstructuri. Scări etalon pentru
oţeluri.

Activitati:

A1
Cerinta: Sa se identifice partile de componente ale miscroscopului
metalografic si metodele de analiza cu ajutorul acestuia.
Etapele desfasurarii activitatii:
1. Se pune la dispozitia studentului un microscop metalografic.
2. Se studiaza partile componente ale microscopului metalografic.
3. Se identifica caracteristice optice ale microscopului .
4. Se simuleaza diverse metode de analiza.
Prezentarea rezultatelor:
Se intocmeste un referat care trebuie sa contina urmatoarele
capitole:
- Descrierea microscopului metalografic;
- Caracteristicile optice ale microscopului;
- Descrierea unei metode de analiza microscopica;
- Concluzii.
Evaluare: Activitatea este evaluata in baza referatului intocmit. Modul
de punctare a activitati este:
- identificarea partilor componente ale microscopului - 30 puncte;
- stabilirea caracteristicilor optice ale microscopului - 30 puncte;
- descrierea metodei de analiza cmicroscopica – 20 puncte;
- concuzii - 10 puncte
Punctajul maxim este de 100 puncte si se acorda 10 puncte din oficiu.

Pag. 10