Simion Mehedinti Scoala Muncii PDF

Simion Mehedinti-Soveja
ALTA CRE§TERE
§COALA MUNCII
Ie§i-va omul la lucrul sau <ji la lucrarea sa pana seara,
Editura AXIA
Sim ion M ehedinti-Soveja
Alta crestere
/ — Scoala
/ muncii
Redactor: prof. Ecaterina Radu
Coperta si tehnoredactarea: Ana-Maria Nacu
Ilustratia copertei:
„Adam lucrand pamantul" — Manastirea Voronet, sec. XV
Simion Mehedinti-Soveja
A ltA c r e s t e r e/ -
SCOALA
r
MUNCH
Cuvant inainte de Preot conf. dr. Vasile Gordon

Postfata de Prof. univ. dr. Ion Gh. Stanciu
Editura Axia
Craiova, 2003
M.G.
M ama
ZILN IC IN CH IN ATA
CRESTERII C O PIILO R
SO T IE I M ELE
IN CH INATA FAM ILIEI
PA M A N TU LU I ROM AN ESC
51
MUNCH
Motto:
„Munca nu este o marfa, ci o functie a omului, ca si respi-

ratia, circulatia si alte activitdti organice. Animalele nu muncesc,
ci se misca dupd instinct. Omul sdlbatic munceste, ajutat de cdte-
va unelte, insa numai pentru hranci si alte nevoi ale traiului fizic.
Abia cand creste civilizatia, omul incepe a munci cu adevdrat, iar
munca lui sporeste odata cu civilizatia si cultura. Cea mai intensd
si mai variata munca se vede la popoarele cele mai civilizate. Tot
astfel si individul: cu cat e mai civilizat pi mai cult, cu atdt
munceste mai mult, afarct de cazul cand devine parazitul muncii
altora, dar atunci — ca la toti parazitii — incepe decadenta pi
ruina."
Cuvant mainte
Daca ne-ar intreba studentii nostri teologi, dar si tineri

din alte domenii, „ce lucrari de pedagogie romaneasca reco-
mandati pentru vremea de acum ?", am raspunde fara
ezitare: „Cu prioritate, cartile lui Simion M ehedinti! Si nomi-
nalizam citeva: Crestinismul romanesc; Apropierea de Iisus
prin Biserica noastrd, prin alegerea educatorilor; Religia ca
mijloc de caracterizare etnograficd a unui popor; Poporul
(cuvinte cdtre studenti); Poti sd fii om deplin fara sd fii
crestin ?; Trilogia scolii (Stiinta, Scoala, Viata); Alta crestere -
Scoala M uncii..."
De ce Simion Mehedinti, cu prioritate ? Pentru ca el, ca
nimeni altul, s-a implicat cu daruire jertfelnica in campul
educatiei tineretului, sustinand cu fermitate valorile morale
fara de care nu-i posibila civilizatia unui popor: credinta,
munca, onoarea î iubirea de Neam. Intre acestea, asadar,
munca... El insusi, deosebit de harnic, de la vremea „puiului
de om" pe plaiurile sovejene, pana la venerabila varsta nona-
genara, avea sa marturiseasca profetic:
„Munca nu este o marfa, ci o functie a omului, ca si res-
piratia, circulatia si alte activitati organice. Animalele nu
muncesc, ci se mi^ca dupa instinct. Omul salbatic munceste,
ajutat de cateva unelte, insa numai pentru hrana si alte nevoi
ale traiului fizic. Abia cand create civilizatia omul incepe a
munci cu adevarat, iar munca lui spore^te odata cu civiliza
tia si cultura. Cea mai intensa si mai variata munca se vede la
popoarele civilizate. Tot astfel si individul: cu cat e mai civi-
7
lizat si mai cult, cu atat munceste mai mult, afara de cazul
cand devine parazitul muncii altora, dar atunci - ca la toti
parazitii - incepe decadenta si ruina..." (din prefata la Alta
crestere - Scoala Muncii, ed. a VUI-a).
Fiind martori indurerati ai decadentei morale, politice,
economice si sociale a Romaniei prezente, simtim o datorie
imperative sa recomandam cu tarie solutiile propuse de
constiinciosul pedagog, care, prin osteneala sa pilduitoare, a
innobilat nu doar stiinta geografica, cu excelentul tratat Terra,
ci si pedagogia romaneasca, prin lucrari cu mare impact la
oricare cititor de buna credinta. Evident, nu-1 prezentam pe
Simion Mehedinti ca pedagogul cu merite exclusiviste in
educatia tineretului...
Socotim, insa, ca scrisul sau se potriveste cel mai bine cu
nevoile prezente ale Neamului. Altfel, il vedem la o masa
rotunda, cu toate locurile egale (ca cea sugerata de Brancusi
la Tg. Jiu), sfatuindu-se tainic pentru binele tarii cu alti mari
pedagogi romani, laid si clerici: Vasile Bancila, Nicolae Iorga,
G. G. Antonescu, Vasile Parvan, Onisifor Ghibu, Teodor M.
Popescu, Petre Tutea, pr. M. Bulacu, pr. D. Calugar, diac. N.
Balca, pr. Ilarion Felea etc. etc. Toti cei nominalizati, la care s-
ar mai putea adauga, desigur, multe alte nume de importanti
educatori, au trecut pragul vesniciei. Dar de acolo, de sus, ne
implora staruitor sa nu le uitam indemnurile, scrise si vor-
bite, care — la o privire atenta — prezinta o mare actualitate.
Parca-1 auzim, astfel, pe batranul academician Mehedinti
pledand:
„Cum muncesti, asa gandesti si tot asa vorbesti \“ Sau:
„Spune-mi ce muncesti, ca sa-ti spun cine esti \“ Sau: „Tinta
cea mai inalta a educatiei e sa formeze caractere, iar carac-
terul nu e un dar, ci o suma de deprinderi tari, dobandite prin
munca".
lata, asadar, idealul oricarei educatii sanatoase: carac-
terul. In treacat notam ca acest cuvant, grecesc la origine,
inseamna incrustatura, adancitura, daltuire, practic ceea ce
sculptorul „scrie" in piatra, lemn, sau alt material. Transferat
in limbajul pedagogic: ceea ce educatorul daltuieste in sufle-
tul tanarului...
Suntem convinsi ca invataturile din aceasta carte, primite
cu receptivitate si transpuse, apoi, in fapte zilnice, vor avea
darul de a daltui alese insusiri morale, care vor forma carac-
tere armonioase de oameni, romani si crestini adevarati, de
care Neamul are atata nevoie.
De aceea, reeditarea de fata ne bucura si ne incurajeaza in
munca noastra de luminare a tinerei generatii, munca deloc
usoara in conditiile in care invatamantul romanesc se zbate
intr-o accentuata deriva. In ordinea aparitiilor, editia de fata
ar fi a noua ! Facem precizarea ca in discutiile care au prece-
dat operatiile reeditarii prezente s-a pus problema daca n-ar
fi bine, din economie de pagini, sa se renunte la reproducerea
prefetelor tiparite (inspirat, zicem noi) in preambulul editiei
a opta. Opinam ca este oportun sa fie reproduse si aici, pen-
tru ca ele, pe langa explicatiile actualizate, deosebit de utile,
reprezinta adevarate lectii de pedagogie, in deplina concor-
danta cu temele tratate in continutul cartii.
Apreciem din toata inima pe toti binevoitorii care au
ostenit la retiparirea ei, fiind convinsi ca acest act nu este
doar unul de cultura autentica, ci ca el inseamna, de fapt, o
mana salvatoare, intinsa cu generozitate si prietenie tinerilor
de azi de catre profesorul, romanul, crestinul Sirnion
Mehed inti-Soveja.
Preot Conf. Dr. Vasile Gordon

Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti
9
NOTA ASUPRA EDITIEIA NOUA
Alta crestere - Scoala muncii aparuta intaia data la sfarsitul

primului razboi mondial, a fost un indreptar pedagogic pen-
tru educarea tinerei generatii, in numele idealului de om
deplin. Conceputa in trei parti - „Evanghelia iubirii. Copilul
si femeia"; „Scoala muncii. Preotul si invatatorul"; „Natura si
cartea" - ea ofera o imagine obiectiva a modului in care
Simion Mehedinti a racordat gandirea pedagogica roma-
neasca la orientarile mondiale din domeniu: experimentalis-
mul si pragmatismul de la inceputul secolului XX. Contri-
butia autorului - de o valoare inestimabila - se evidentiaza in
redescoperirea laturii etnopedagogice si a realitatii invata-
mantului romanesc, profund impregnat de spiritualitatea
ortodoxiei si a traditiei nationale. Bucurandu-se de aprecierea
cunoscatorilor, cartea a fost tiparita pana acum in opt editii.
Prezenta editie, a noua, reproduce editia a saptea, text
aparut in 1941 la Bucuresti, la editura „Cugetarea - Georgescu
Delafras". Pentru indreptarea textului s-a utilizat si editia a
opta, numita de prof. Costica Neagu „editie cu adaugiri", care
a aparut in 1997 la Focsani, sub egida Asociatiei Personalului
Didactic „Simion Mehedinti". Denumirea de „editie cu adau
giri" folosita de neobositul editor din Focsani provine din fap-
tul ca s-au avut in vedere insemnarile facute chiar de Simion
Mehedinti pe un exemplar pe care-1 pregatea pentru o editie
urmatoare, exemplar care prin generozitatea doamnei Simona
Mehedinti, nepoata savantului si mostenitoarea acestuia, a
ajuns in posesia domnului profesor Costica Neagu.
10
Redam in continuare un scurt fragment din „Nota
asupra editiei a opta":
«Pe pagina de garda este scris motto-ul pentru editia
viitoare: „Munca nu este o marfa, ci o functie a omului, ca si
respirajia, circulatia si alte activitati organice. Animalele nu
muncesc, ci se misca dupa instinct. Omul salbatic
munce^te, ajutat de cateva unelte, insa numai pentru hrana
î alte nevoi ale traiului fizic. Abia cand creste civilizatia,
omul incepe a munci cu adevarat, iar munca lui sporeste
odata cu civilizatia si cultura. Cea mai intensa si mai vari-
ata munca se vede la popoarele cele mai civilizate. Tot ast-
fel individul: cu cat e mai civilizat si mai cult, cu atat
munce^te mai mult, afara de cazul cand devine parazitul
muncii altora, dar atunci — ca la toti parazitii — incepe
decadenta $i ruina."»
Am mai preluat din editia a opta si postfata redactata
de prof. rmiv. dr. Ion Gh. Stanciu - „Actualitatea operei
pedagogice a lui Simion Mehedinti" -, considerand deose-
bit de utila aceasta prezentare a laturii pedagogice a lui
Simion Mehedinti.
Textul a tost adaptat normelor ortografice si de punctu
a te in vigoare.
Au tost actualizate unele forme lexicografice iesite din
uz: vieata/viata, etnopsichologie/entopsihologie, strein/
strain, ^coale/^coli, sugestiuni/sugestii, cetite/citite,
ranele/r anile, ghiata/gheata, fisiologie/fiziologie, sal-
batec/salbatic etc.
Numele proprii straine au fost transcrise ca in editia a
saptea.
Editorii editiei de fata doresc sa multumeasca in mod
deosebit doamnei Simona Mehedinti pentru ingaduinta si
incurajarea de a retipari aceasta minunata lucrare.
11
Pentru sugestiile si sprijinul acordat multumim d-lui.
prof. univ. dr. Gheorghita Geana.
De un sprijin substantial ne-am bucurat din partea d-lui.
prof. Costica Neagu, directorul Casei Corpului Didactic din
Focsani, caruia ii multumim in mod aparte.
De mare folos ne-a fost materialul oferit de pr. prof. dr.
Vasile Gordon, caruia ii multumim din nou pe aceasta cale.
Multumiri adresam si d-lui. prof. univ. dr. Ion Gh. Stanciu
pentru permisiunea de a reproduce textul domniei sale.
Nu in ultimul rand adresam multumiri fierbinti tuturor
celor care au contribuit la aparitia acestei carti (redactor,
tehnoredactor, tipografi s.a.).
Editura
12
PREFATA
la editia a doua
In mai putin de trei luni, editia intai s-a ispravit.

S-a intamplat cu Alta Crestere, ca si cu Legea Eforiilor
Scolare si alte legi scolare din 1918: nu numai prietenii, dar si
adversarii le-au dat aprobarea lor.
Cum se explica aceasta ?
Suferintele razboiului si greutatile nepilduite prin care
trece Romania au de^teptat, cred, in multe suflete convin-
gerea, ca neamul nostru nu-si va putea implini menirea,
decat intrand cu tot dinadinsul in „Scoala muncii". Pentru o
tara incercuita din toate partile de vecini neprielnici si impa-
nata cu atatea elemente straine, nu e alta cale deschisa decat
o grabnicd mobilizare a tuturor energiilor, tncepand cu cele rurale.
Ca sa sprijinim orasele, trebuie sa ne intoarcem cu fata catre
sate. lata de ce, a da poporului nostru alta crestere e nu
numai o chestie de pedagogie, ci o adevarata problema de
stat.
Spre a grabi macar cu o minuta dezlegarea acestei mari
probleme, trimit cititorilor a doua editie7 cuprinzand cateva
capitole noi.
S.M.
iulie 1919
13
PREFATA
la editia a treia
Inca de la sfarsitul anului intai, s-a simtit nevoia ca

lucrarea de fata sa fie tiparita pentru a treia oara. Impreju-
rarea aceasta arata destul de lamurit ca problema educatiei
incepe sa intereseze tot mai multa lume, cum dovede^te î
numarul scrisorilor primite nu numai de la profesori, dar î
de la unii oameni straini de invatamant.
Unii au aprobat Alta crestere, fara nici o rezerva. Altii
si-au exprimat insa cateva nedumeriri cu privire la legatura
dintre etnografie si pedagogie. De buna seama, vina este a
autorului, deoarece a presupus cunoscute unele idei insirate
in lucrari anterioare (.Poporul, 1913, si $coala Poporului, 1918).
Nadajduim insa ca Ethnos sau Principii de etnografie, unde se
arata in linii mari progresul unitatilor etnice — incepand cu
starea de semintie, pana la treapta de popor si natiune —> va
lamuri mai de aproape relatia dintre mersul omenirii si edu-
catia copilului.
Deocamdata, pana ce lucrarea amintita va ieî de sub
tipar, ne marginim a releva urmatoarele:
Greutatea de a urmari firul care leaga pe educator de

etnograf vine de acolo ca multi pedagogi pleaca î astazi de
la conceptia despre un copil-abstract, adica o fiinta care ar fi
cam aceeasi in toate tarile pamantului si care, abia mai tarziu,
in scoala vietii (iar in tarile civilizate in ^coala cartii) s-ar mo-
dela in chip deosebit.
14
in realitate, acel copil-tip nu exista nicaieri, afara de
inchipuirea pedagogilor de cabinet. Dimpotriva, cine
priveste faptele etnografice vede, chiar din capul locului,
cum copiii se deosebesc dupa mediul lor etnic si ca, inainte
de orice atingere cu scoala, pruncul e modelat de mama,
dobandind o data cu graiul o intreaga avere sufleteasca si un
anume calapod de cugetare faurit de mosi si stramosi (Am
putea vorbi chiar de un fel de apriorism etnic).
Adevarul acesta sare ?i mai mult in ochi, daca luam
seama ca, copilul reprezinta nu starea actuala, ci tocmai
fazele mai vechi ale gruparii etnice din care face parte. Asa de
pilda, in armele cu care se joaca: arc, prastie, sulita...; in unel-
tele cu care lucreaza: sulci de lemn sau dintr-un ghimpe, cutit
dintr-o archie, o scoica sau o piatra ascutita, o roata fara spite
(cum a fost roata primitiva); in cantece (colind, caloian...) si
jocuri, in ghicitori £i alte manifestari, copilul infatiêaza tocmai
caracterele arhaice ale poporului din care s-a nascut.
Iar daca privim mai aproape la felul sau nelamurit de a
percepe lumea, la graiul foarte neajutorat la inceput, la chipul
cum numara concret (punand mana pe degete sau pe
lucrurile numarate), la asociatiile de idei — uimitor de false...
si in general la modul sau de a simti si de a judeca, putem zice
ca pruncul repeta in oarecare masura fazele cele mai vechi
prin care a trecut omul, dupa ce s-a despartit de animalitate.
Din aceste constatari rezulta insa o concluzie de o
netagaduita insemnatate pentru un pedagog. Si anume: daca
din cei dintai ani, copilul nu e un homunculus cu insusiri
abstracte, ci o faptura concreta, imbibata de toata traditia
etnica, pe care o prime^te o data cu limba, este vadit lucru ca
pedagogia nu poatefi o stiintd internationala, cum e algebra, ci are
numaidecdt o latura etnograficd.
15
Asadar, cresterea tineretului unui popor trebuie sd inceapa
neaparat de la copilul-concret, asa cum ni-l infdtiseazd mediul sdu
etnic, incdrcat In bine sau in rau, cu toatd mostenirea lasata de
strabuni.
De aid urmeaza ca noi romanii, de pilda, nu putem
importa educatia engleza, germana sau americana, spre a ne
lecui de neajunsurile noastre, dupa cum important chinina
din fabricile Americii ca sa vindecam frigurile de pe malul
Dunarii. Dimpotriva: din noi, adica din firea si din mostenirea
poporului nostr il trebuie sd scoatem in bund parte indrumdrile pen-
tru cresterea copildretului tdrii.
Cu alte cuvinte:
Numai o pedagogie romdneascd poate folosi pe deplin
poporului nostru.
Deoarece:
Inainte de a individualiza cu copilul, trebuie sd individu-
alizdm cu poporul din care el a rdsdrit.
Prin urmare, educatorul cu minte trebuie sa urmareasca,
pe cat se va putea mai amanuntit, tot ce este caracteristic in
mediul etnic al copilului, pentru ca sa se sprijine in aplicarea
regulilor pedagogice, cat mai mult pe traditia legata de fiinta
lui. Si este nu numai o absurditate, dar si o primejdie sa-si
inchipuie cineva ca Petre sau Vlad, un romanas din satul
Saracenilor, catunul Padurenilor, valea Rapenilor, ar putea fi
crescut dupa metodele intocmite pentru englezi, cu carti
franceze, cu programe germane si alte dichisuri de import1.
1 Am mers cu imitarea pana acolo, ca chiar cladirile scolare le-am constru-

it ca pentru copiii din alta clima. O mare scoala normala, dintr-un oras
asezat in bataia Crivatului, a fost zidita dupa planul unei scoli de serici-
cultura din... Milano ! Ferestrele sunt atat de largi, incat trebuie sa fie astu-
pate cu mindire pentru iama.
16
Hotarat — nu. Din noi insine, adica din traditia noastra
trebuie sa scoatem in mare parte indrumarea pentru viitorul
nostru. (Ne sfiim sa zicem o vorba mare...; dar, dupa cum a
fost un progres insemnat, cand Rousseau a descoperit pe
copil in om, tot aâ cum va fi vremea un real progres, cand
educatorul va descoperi poporul sau natiunea in copil). Azi,
asa ceva poate parea o pretentie semeata. Maine, insa, acest
adevar va suna la urechea urmasilor ca o banalitate $i le va
fi tuturor de mirare ca un lucru atat de simplu n-a fost
recunoscut $i utilizat mai de mult in cresterea tineretului.
Pilde avem destule in alte directii de activitate. Dupa ce
Grigorescu a inceput a zugravi fete torcand, care cu boi,
ciobani pazind oile... sub cerul si in aerul tarii noastre, se min-
uneaza azi toata lumea, cum de nu le-au vazut la fel si alti
pictori inainte de dansul. Tot aâ, cand vom trece de la
abstractiile pedagogiei de cabinet la pedagogia de „plein
air", sprijinita pe etnografie, educatorii se vor mira singuri,
vazand cata bogatie de material romanesc ramasese
nefolosit in munca pentru cresterea copiilor.
Credem, asadar, ca de la etnografie care e, in unele
priviri, un fel de „pedagogie a omenirii", î pana la peda
gogic ca £tiinta a educatiei este un foarte mic pas.
Etnopedagogia trebuie sa-1 arate.
Daca e insa nevoie sa individualizam metoda educatiei

nu numai dupa felul copilului, ci si dupa traditiile poporului,
urmeaza de la sine ca sarcina de educator nu poate fi implinita de
oricine. Dascali de algebra ori de chimie pot fi mai multi; dar
pedagogie romaneasca nu poate face decat cel care e roman
17
(nu numai cu numele, ci si cu firea), adica unul care are in
gradul cel mai inalt insusirile elementului autohton. Din con
tra, pedagogia celui care musuluie^te mereu prin carti, fara
sa aiba intuitia vie a sufletului popular, aceea nu poate fi
decat un lucru searbad, prin urmare nefolositor sau chiar
de-a dreptul vatamator. Vrand sau nevrand, un astfel de
pedagog fara personalitate se va lipi de tipicul pedagogiei
conventionale, care imbraca pe toti copiii, din toate tarile, cu
aceeasi haina, fara sa tina seama daca le e cald ori frig, daca
se potriveste ori nu cu masura trupului lor.
De unde urmeaza ca cea mai grea $i mai gingasa sarcina
a unui stat este alegerea si pregatirea celor chemati a indru-
ma cresterea tineretului, incepand cu alegerea invatatorului
unei catune si sfarsind cu oamenii intr-adevar reprezentativi,
care trebuie sa conduca cele mai inalte institutii de educatie.
Cartea de fata nu se incumeta sa biruiasca greutati atat

de mari. Tinta noastra e mult mai smerita:
1. Am voi deocamdata sa intoarcem ochii dascalimii spre
viata primitivilor adica a omenirii care traia odinioara
aproape de natura. Traiul celor care umbla si azi cu pieile
goale in padurile Americii si ale Africii poate servi ca o
vedere macroscopica a iumii copiilor. Punand inaintea edu-
catorului o astfel de icoana, il ferim in oarecare masura de
ispita de a considera pe copii, ca pe ni^te maturi, î de a cere
sarcini nepotrivite cu puterile lor. Gandul la bakairii care, cu
mare greutate, numara pana la 6 ( î nici nu pot numara, fara
sa apuce indata si degetul care vine la rand), va face din ce in
ce mai ingaduitor pe invatatorul care se ocupa de aritmetica
copiilor.
2. Am dori apoi sa atragem luarea aminte asupra
muncii, ca scoala a omenirii intregi î, prin urmare, £i a
18
copilului. Iar prin munca nu intelegem ceva teoretic, ci un
lucru cat se poate de concret: aplicari la viata de toate zilele
a gloatei poporului. Munca maselor este izvorul puterii,
indemanarii, a obiceiurilor si deci a caracterului unui popor.
lata de ce, alaturi de carte, si cu un pas mai inaintea lectiei,
am pus lucrarea efectiva, ca o reactiune impotriva peda-
gogiei abstracte care sterilizeaza sufletul copilului, elimi-
nand din educatie tocmai ce e mai viu, adica indeletnicirile
de toate zilele si traditia etnica. De aici, titlul de scoala mimcii
£i interesul deosebit pentru o crestere a dascalimii in mediul
rural, unde gasim toate elementele necesare unei educatii
nationale, cat mai completa. Ceea ce la oras abia suna, la sat
rasuna din plin, trezind in suflet multe £i adanci ecouri, pana
in departarea celor mai vechi timpuri, cand s-a infiripat indi-
vidualitatea neamului nostru1.
Acesta ne-a fost gandul.
Ne grabim deci a marturisi ca Alta crestere nu vrea sa fie
decat un indemn pentru altii. Iar pana va lua fiinta o opera
de pedagogie nationala, care presupune experienta unei
vieti intregi, o stransa lipire de traiul poporului £i o necon-
tenita cernere a materialului etnografic, aplicat la educatie,
ne marginim doar a arata de departe drumul. Afirmam insa
de pe acum ca „pedagogia romaneasca" nu poate fi o opera
de eruditie, ci mai intai de intuitie, si tocmai de aceea valoa-
rea ei va fi durabila. Cartile — chiar cele mai invatate — se
prostesc cu vremea; pe cand un scriitor original ramane tot-
deauna tanar.
1 S. Mehedinti, Caracterizarea etnografica a unui popor prin munca si uneltele

sale (Discurs de receptie la Academia Romana), Bucuresti, 1920; $coala
romand $i capitalul biologic al poporului roman, Biblioteca eugenica si
biopolitica a „Astrei", Cluj, 1927.
19
Pana ce se va ivi acel scriitor si pedagog de rasa, multu-
mim tuturor celor care au aratat interes pentru latura etno-
grafica (parte relativ noua a acestei lucrari) si s-au ostenit sa
ne impartaseasca parerile si nedumeririle lor. Lamurind in
treacat legatura dintre pedagogie si etnografie, nadajduim ca
am usurat cu ceva silinta altora si ne magulim cu speranta ca
lucrarea de fata, dupa cum a fost in zilele cele mai grele ale
razboiului o inviorare pentru cel care a scris-o, va ajuta macar
cat de putin si munca educatorilor tineretului, de care atarna
tot viitorul neamului si al satului roman.
10 mai 1921
20
PREFATA
la editia a patra
In al patrulea an de la aparitie, cartea aceasta se tipareste

pentru a patra oara. Am adaugat mereu cate ceva, dar unele
idei au ramas pesemne nu destul de limpezite. Indeosebi,
legatura dintre munca si scoala a dat ocazie la multe discutii.
Paginile de la sfarît vor inlatura, credem, orice
nedumerire, aratand lamurit ca munca scolarilor nu poate
avea drept tinta castigul material, ci vrea sa fie in cea mai
mare parte o pregdtire pentru tntelegerea invatdturilor din cdrti.
Daca am zis, totuî: mai bine munca fara carte, decat carte
fara munca, socot ca nu ne-am departat de adevar. Fara
indoiala, e mare neajuns pentru omul care munceste cu bratele,
sa fie lipsit de lumina cartii; dar e mai mare nenorocire sa citesti
mereu, fara sa duci la indeplinire cele citite. Caci, la urma
urmei, muncitorul cu palmele este oprit de a aluneca in unele
greseli — chiar prin rezultatele zilnice ale muncii sale, care il
aduc mereu la calea adevarului; pe cand cel care se pierde in
abstractiile cartilor poate cadea, fara sa bage de seama, in cele
mai grozave erori si poate starui in ele pana la sfarsitul vietii.
Aâdar, a te cohort in lumea faptelor concrete, e cea dintdi re-
guld pentru siguranta cugetarii si rodnicia vietii. Kant, mintea
cea mai stapana pe abstractii, dintre toate cate au fost vreo-
data, simtea mereu nevoia de a se apropia de realitatea
naturii. Alaturi de filosofie, el a facut pana la adanci
batranete cate patru ceasuri pe saptamana lectii de
geografie, fiind incredintat ca „nimic nu e mai potrivit decat
21
studiul geografiei, spre a destepta judecata sanatoasa a omu-
lui". Igiena mintii sale ii cerea mereu sa masoare valoarea
ideilor, dupa legatura fenomenelor concrete. Iar ceea ce Kant
facea din principal, muncitorul — si indeosebi cel care mode-
leaza materia: lemnul, piatra, metalul, planta, animalul etc. O
face zilnic, in chipul cel mai firesc, verificand necontenit ceea
ce e in cuget, fata cu ceea ce-i sta dinaintea ochilor. (Evreii
aveau bunul obicei sa oblige pe carturari a deprinde o meserie.
Iisus a invatat lemnaria; Spinoza facea sticle de ochelari... De
asemenea, unele personalitati contemporane: Tostoi,
Gladstone s.a. s-au supus muncii fizice, considerand-o nu
numai o intregire a vietii trupesti, ci si a celei sufletesti.)
Prin urmare, cu drept cuvant, putem considera munca
fara carte mai priincioasa vietii, decat cartea fara munca. Si,
pana va patrunde in toate mintile axioma etnografiei: ca uni-
tatea de masura a dezvoltarii omului e munca si unealta1, va fi
nevoie sa punem mereu munca in locul intai, deoarece ea este
cea mai sigura indrumare catre progres.
*
* *
Indeosebi, pentru noi, romanii, convingerea aceasta trebuie

sa stapaneasca toate cugetele. Daca e adevarat ca „toata semana-
tura de la Decebal si Traian pana in zilele noastre trebuie sa dea
roade acum sau niciodata", e tot asa de adevarat ca numai o gene
rate de educaton patrunsi de nobletea muncii (semnul cel mai
sigur al omeniei) va putea da copiilor un ideal superior de viata,
potrivit cu menirea neamului nostru. A munci intens si stiintific
trebuie deci sa fie pentru noi un postulat zilnic, cu care sa ne
deprindem mintea chiar din copilarie. Dupa cum in relatiile de
1 S. Mehedinti, Caracterizarea unui popor prin munca $i uneltele sale, 1920.
22
toate zilele, pentru a scapa de masurile schimbatoare: palma,
picior, palmac, deget, cot, schioapa... si altele, variabile de la
popor la popor si deci cu adevarat „schioape", a trebuit sa alegem
toti o unitate fixa — metrul, legat de insasi marimea totala a plane-
tei, tot asa î in pedagogie, pentru a indruma viata popoarelor, tre-
buie sa ne ridicam la o unitate de masura planetara, la care sa
raportam toate fazele prin care a trecut sau va trece societatea
omeneasca; iar aceasta unitate de masura este munca integrals a
omenirii p corelatia sa cu unealta. Prin urmare, vrand sau nevrand,
aid va trebui sa cautam firul conducator in cresterea fiecarei se-
mintii, a fiecarui popor sau natiuni, si chiar a fiecarui individ, ca
intrupare vremelrtica a gruparii omenesti din care face parte.
Fie ca aceasta noua tiparitura sa duca pe toti cititorii la
hotararea de a da tineretului o cre^tere la fel cu cea din tarile
care au in teles deplin valoarea educativa a muncii1.
S. M.
iunie 1922
1 Deocamdata, relevam cu bucurie ca dorinta de a se crea o pedagogie

romaneasca (cum spuneam in prefata de la editia a treia) si a se lega munca
individului de munca poporului, incepe a fi impartasita si de altii. In pro-
grama revistei Invdtatornl (No. 1, p. 3, 1922), dezideratul acesta formeaza
un punct de orientare pentru top intemeietorii revistei. Pe de alta parte,
ideea Seminarului Normal Superior, ca un fel de „universitate taraneasca"
aâ cum fusese hotarata prin legea din 1918, a ajuns acum un postulat al
tuturor invatatorilor î chiar al pedagogilor insarcinati cu inspectarea
invatamantului primar (vezi Dacia, 16 gi 17 Februarie). Nadajduim ca in
aceasta institutie, scoala romaneasca va prinde firul adevaratei sale dez-
voltari, in raport cu munca p insusirile poporului nostru.
Notd la editia a V-a - In loc de un Seminar Normal Superior, s-a infiintat
asa numita „Sectie pedagogica", un fel de anexa a Universitatii, conti-
nuand prin urmare lipsurile traditionale.
Notd la editia a Vl-a - Abia in 1939, infiintarea „Scoalei Normale
Superioare" a insemnat intoarcerea spre realitate.
Notd la editia a Vll-a - In 1940, a urmat insa desfiintarea si inlocuirea prin
„Academia pedagogica". Coasem fara sa facem nod la ata.
23
PREFATA
la editia a cincea
Capatand o larga raspandire1, cartea aceasta a putut fi

judecata de multi si a primit, dupa cate £tim, numai aprobari.
In unele pagini, ea poarta inca reflexul momentelor penibile,
prin care am trecut in timpul razboiului. Daca am fi eliminat
partea ocazionala $i am fi adaugat, in chip de note, titlul
operelor etnografice si al descrierilor de calatorii (care sileau
in 1917 pe autor sa compare pas cu pas starea poporului
roman, cu starea altor neamuri cuprinse in vartejul razboiu
lui mondial), cartea de fata ar fi putut capata uôr caracterul
unei lucrari de eruditie. E insa mai bine sa ramana cum a fost
scrisa la inceput, ca o marturie a gandului ce ne apasa atunci
si ca un memento fata de viitor.
Daca ar fi timp pentru o noua lucrare de acest fel, am
urma alt plan si am cauta sa punem in evidenta mai ales
urmatoarele idei:
1 Numai in editia precedents s-au tiparit 20.000 de exemplare. Relevam

aceasta cifra, nu spre lauda cartii, ci ca un semn caracteristic pentru nevoia
de reinnoire pe care o simtea neamul romanesc in anii ce au urmat razboiu
lui. [...] Poporul nostru s-a aratat cel dintai gata sa inceapa o viata noua,
dorind sa vada in fruntea sa un om nou. Prin urmare, daca n-a capatat alta
crestere, vina n-a fost a gloatei, ci raspunderea ramane intreaga pe seama
conducatorilor. De altfel, chipul cum au fost ingrijiti cei 300.000 de orfani
de razboi (vezi interpelarile din Camera in iama lui 1929) va fi un docu
ment definitiv spre a dovedi nepasarea si nepriceperea celor ce au organi-
zat statul roman a doua zi dupa intregirea hotarelor.
24
I. Singura crestere sanatoasa este aceea pe care o da unui popor
munca sa de toate zilele1. Intelegem prin acest cuvant munca
adevaratd2, nu jocul de-a munca. De aceea, copiii care au la
spatele lor siguranta unei averi ce-i scuteste de munca se aleg
mai totdeauna niste slabanogi, atat la trup, cat si la suflet.
Activitatea lor e numai un simulacru de munca: ea nu se
ridica niciodata peste nivelul sportului si al ocaziei de a se
vedea fotografiati... de unde rezulta ca, de obicei, copiii oame-
nilor saraci3 sunt mai de isprava decat ai celor bogati. Dovedirea
acestei afirmari se poate face cu mii si mii de documente.
Analele tuturor popoarelor dovedesc fara putinta de indoiala
ca aurul ucide. Toate familiile bogate ajung la degenerare si se
sting. Statistica arata ca in tarile cu noblete ereditara ori cu
patura negustoreasca sau industrials veche, cine ajunge la
avere mare £i rafinare, acela e pierdut, adica „il ia dracu' fara
doar si poate". — Asa suna o formula putin academica, dar
foarte adevarata.
De aceea, societatile de asigurare tin seama ca bogatii
mor mai repede decat mijlocasii si saracii4.
II. In orice familie, cresterea este cu atat mai bund cu cat

numdrul copiilor e mai mare. Demonstrarea acestui fapt e
1 Ceea ce am numit un „alt regim de munca" (Discordante geografice si

antropogeografice, Bui. Soc. Regale de Geografie, 1933, p. 193)
2 Vezi capitolul XIII XV.
3 Prin saracie, nu intelegem mizeria descrisa de Jack London in „Poporul
genunii", adica iadul din rasaritul Londrei (East London) ori din alte orage
mari, unde fiinja omeneasca ajunge treapta cea mai de jos a suferintei £i a
ticaloprei, ci ne gandim la viata celor ce abia traiesc, muncind zi cu zi, si
bucurandu-se in ziua a saptea de roadele sarguintei lor.
4 Proportia aritmetica a mortilor e aceasta: bogati 116, mijlocii 102, iar
saraci 82. in general, saracul e mai sanatos decat bogatul.
25
usoara. Cand parintii au numai doi-trei copii, ii corcolesc,
adica le dau o crestere rea. Copiii ajung stapanii casei £i pot
deveni chiar tiranii parintilor. Ei se socotesc din leagan un fel
de rentieri. Si daca nu se aleg totdeauna poame rele, raman
totusi ca niste minori in fata vietii. Atat dezvoltarea lor int-
electuala, cat si cea morala sufera. Putem zice aforistic „copii
put ini — copii rai !“.
Se intelege, formula asa prescurtata suna cam excesiv.
Vom fi mai aproape de adevar, daca vom zice: Valoarea copi-
ilor uneifamilii este in genere proportionala cu numarul lor. Dupa
cum nu faci foe cu un singur taciune, fiindca flacara se
inteteste cand pui mai multe bucati de lemn pe foe, tot asa £i
cresterea copiilor e lanceda, cand ai numai unul-doi; dim-
potriva, ea este mai patrunsa de griji î de veghe, cand fami-
lia e mai numeroasa. Nici im copii nu e cocoloît, ci toti se
indeamna la lucru stiind ca numai cei harnici sunt pretuiti si
iubiti de parinti, iar cei lenesi si lasatori simt de timpuriu
uratenia purtarii lor, chiar din vorbele fratilor $i ale rudelor
apropiate.
Multimea copiilor inseamna respectarea parintilor si
asigurarea batranetii lor.
III. Insasi valoarea parintilor este proportionala cu numa

copiilor. Nimic nu da mai multa unire si energie unei familii
decat grija de copii1 si indeosebi de cei mici, care sunt cel mai
curat izvor de afectiune omeneasca (Cine nu se simte inviorat
nici in fata copiilor, acela e o faptura dezmostenita. Iar cine
nu se simte solidar cu altii, nici macar avand grija pentru
viitorul tineretului, acela este lipsit tocmai de resortul cel mai
adanc al speciei umane din care face parte. Omenie adevarata,
fard dragoste de copii, este cu neputinta. De aceea, burlacii,
fetele batrane si parintii sterpi sunt de obicei un fel de oameni
26
neispraviti si aproape bolnavi. Chiar cand au min tea unui
Schopenhauer, ei sunt fata de restul omenirii niste fiinte triste
si intristatoare, pe care viata le impinge incet-incet spre
moarte, fara mangaierea de a mai trai in fiinta urmasilor lor1.
IV. Valoarea unui popor este proportionals cu numarul famili-

ilor normale, adica a celor at copii numerosi. Lucrul se intelege
de la sine. Copii multi nu pot avea decat parintii sanatosi la
suflet £i la trup. Acolo, unde elanul vital e mai mare, unde
hotararea de a munci e mai energica si mai Constanta, familia
e mai putemica, iar taria ei se manifesto in faptul concret ca
patura tanara a societdtii este mai numeroasa decdt cea matura sau
imbatranita (Armata americana, sosita pe campul de razboi,
in 1918, facea impresia unei armate de flacai, fata de cea
franceza, in care numarul barbatilor intrecea cu mult pe al
tinerilor).
V. Valoarea unei scoli se masoara dupd numarul elementelor

alese, pe care ea le descopera si le pune in circulatia sociala. Se
1 Burlacii mor mai repede decat cei casatoriti. Probabilitatea imbolnavirii

este la ei de doua ori mai mare; prin urmare, si din acest punct de vedere,
sunt mai putin proprii pentru menirea de educatori. Dar lipsa cea mai grava
sta in sufletul lor unilateral. Chiar devotamentul educativ cel mai sincer
capata la ei ceva din falsitatea „notelor din cap", cum zic muzicantii, adica
a notelor lipsite de profunda vibrare a pieptului. Fireste, exceptiile sunt tot-
dearma posibile. Cutare fiinta resemnata, care, din cauze tainice, a renrmtat
la viata sa in interesul vietii altora, sta incomparabil mai sus decat toti
parinfii fara inima si toti educatorii fara vocatiune. Dar adevarul e adevarat:
cine n-a urmarit la propriul sau camin cum mijeste sufletul unui copii si cum se
dezvolta an cu an, pana in ziua cand tanarul paêste autonom in fata lumii,
intemeind ji el o familie, acela nu poate sti niciodata deplin ce inseamna rdspun-
derea fata de o viata noua pi nu poate cantari tainica apasare a gandului despre
viitorul urmapilor, pe care ii lasa ca o chezasie a familiei pi a neamului.
27
poate masura cu destula precizie, dupa exactitatea
indrumarii date nu numai copiilor talentati, dar ele-
mentelor mijlocii si slabe, spre cea mai buna intrebuintare
sociala a puterilor1.
Profanii isi inchipuie ca profesorul poate crea caractere,
dupa cum pictorul creeaza anumite chipuri pe panza.
Adevarul e altul: scoala poate cel mult sa modeleze. Lucrul
de capetenie e nasterea, adica aplecarile mostenite de la
parinti. Iar rolul cel mare al profesorilor e acesta:
Sa ghiceasca dispozitiile cele mai puternice (in bine, sau in
rau) ale fiecarui copil si sa inlesneasca dezvoltarea celor favo-
rabile, impiedicand, pe cat e posibil, manifestarea celor
primejdioase individului si societatii.
Dar caracterul innascut, acela nu se poate schimba cum
nu poti schimba fizionomia cuiva. O poti corecta ori drege,
insa nu prin dresuri si dresari superficiale poti ajuta pe cine-
va, ci numai daca izbutesti sa-i adaugi un al doilea caracter,
adica o suma de obiceiuri tari. Iar aceasta se poate face mai
ales cu copiii mijlocii ca inzestrare.
Astfel, ingrijindu-i sandtatea, care este cel mai tare sprijin
al vointei; dibuind apoi inclinarile, dupa anume semne tipice,
si inculcandu-i prin munca creatoare anume deprinderi, copilul
poate deveni cu xncetul o personalitate destul de inchegata.
Prin urmare, individualizarea invdtdmdntului si indrumarea
profesionald, acesta e telul. Si acest tel incepe a fi urmarit de
aproape in toate tarile cu real interes pentru scoala.
Am ajuns deci sa avem un criteriu obiectiv pentru a jude-
ca valoarea profesorilor si a scolilor: profesorii rai, ca £i
1 Se intelege, nu pierdem din vreme nici pe copiii eminenti, dar aceia isi
gasesc la urma urmelor drumul lor chiar daca n-au profesori tocmai de
seama.
28
medicii rai, sunt aceia care greêsc diagnosticul si lasa sufe-
rinta sa dureze. De aceea, orice stat de oameni, condus de
oameni de stat, va trebui sa ia masuri de indreptare, de cate ori
faptele vor dovedi ca educatorii au indus societatea in eroare
prin observarile lor neexacte1, indrumarile false date de ei
tinerilor. Valoarea scolilor va putea fi masurata in chip statis
tic, iar ^colile rele vor fi evitate £i desfiintate, ca o masura de
igiena sociala.
VI. Valoarea unui stat este proportionals cn organizar

stiintificS a educatiei maselor, in vederea menirii istorice a fiecSrei
natiuni. In adevar, educatia moderna incepe a tine socoteala
din ce in ce mai mult nu numai de pregatirea individului, dar
si de indrumarea colectiva a gloatei poporului. De la guver-
norul preconizat de J.J. Rousseau, am ajuns peste tot la ^coala
publica, adica educarea copiilor a devenit in cel mai inalt
grad un fapt social. Mai mult: ea este un fapt etnografic. Cu
voie sau fara voie, pregatirea unei generatii tinde sa se
foloseasca de toata suma muncii nationale si prin urmare de
sinteza cugetarii si a simtirii intregului neam, adica a tuturor
generatiilor precedente; iar opera aceasta nu e implinita
numai in vederea prezentului, ci si pentru asigurarea istorica
a viitorului acelui neam.
Scoala devine astfel unitatea de masura a valorii relative a
statelor si a popoarelor, pe care statele le reprezinta. Iar de aid
rezulta unele concluzii de insemnatate capitala. Si anume:
fiindca realitatea naturii nu ne arata nicaieri omul tipic, ci
numai grupari omenesti in diferite stadii de inchegare
antropologicd (rase si subrase) si sociologies, cu aspecte foarte
1 Dupa unele cercetari, 58% dintre profesori „nu noteaza valabil"

(D.Muster, Cercetari docimologice asupra notelor, Bucuresti, 1940, p. 12).
29
variate, urmeaza de la sine ca nu poate fi vorba de o peda
gogic tipica, adica aceeasi pentru toata omenirea. Cu alte
cuvinte, nu poate exista, practic vorbind, o scoala universald,
nici un program universal sau carti universale, ci fiecare unitate
etnica trebuie sa-si croiasca programa sa deosebita, potrivit cu
nevoile sale speciale. Incepand cu abecedarul si sfarsind cu
filosofia, fiecare individ omenesc traieste vrand sau nevrand
din intuitia unei patrii si a vietii unui neam, de care nu se
poate desprinde, fara a-si anula tocmai insusirile cele mai de
pret. Wundt a legat chiar filosofia de caracterul natiunilor si
nu s-a sfiit sa afirme ca insasi stiintele exacte nu-s atat de
internationale, cat credem de obicei. Iar Fichte a spus cate
goric: „arata-mi ce filosofie citesti, ca sa-ti spun cine esti".
Asadar, a instrui — si mai ales a educa — inseamna a inte-
gra pe copil in neamul din care face parte. S-au spulberat defini-
tiv iluziile pedagogilor rationalisti, care construiau o peda-
gogie a priori, cum construisera si un „Contract Social „din
speculatii asupra unei omeniri abstracte, care nu exista decat
in imaginatia capetelor stapanite de visuri. Individul e pica-
tura care trece cu valul fiecarei generatii; natiunea e raul care
curge intr-o albie de mii de ani, largind-o si adancind-o pe
incetul. „Tot alte unde curg, aceluiasi parau", dar grosso modo
ele imprumuta forma generala a albiei prin care curg. Si daca
un nou Bergson ar scrie „Datele imediate ale con^tiintei
etnice", ar fi in pedagogie un pas tot atat de mare, pe cat 1-a
facut el in filosofia pura, trecand de la stiinta universala, care
subordona realitatea ideilor platoniciene, la viata in continua
modelare, de unde a scos concluzia ca „in tiparul muncii a
fost turnata inteligenta noastra1". Cuvintele acestea, gasite in
1 „C'est dans le moule de Taction que notre intelligence a ete coulee", H.

Bergson, L'Evoultion creatrice, Paris, 1929, p. 57.
30
opera lui Bergson, sunt o pretioasa confirmare a conceptiei
noastre despre o „alta crestere" prin Scoala muncii, asa cum
rezultase din analiza faptelor etnografice ele ne obliga sa
punem la contribute mai intai tocmai rezultatele si
indrumarile muncii traditionale a fiecarui popor.
Prin urmare, cine vrea sa se apropie de pedagogie numai
pe poteca psihologiei, a pedagogiei, a sociologiei si a altor
discipline de caracter general, fara sa treaca prin etnografie,
acela ar face intocmai ca aviatorul care ar vrea sa zboare,
tinand seama numai de reteaua geometrica a meridianelor si
a paralelelor, adica niste ideale, fara sa observe lanturile de
munti, vaile, êsurile, insulele, fluviile, lacurile, marile,
oceanele ?i mai ales „atmosfera", in care pluteste (impreuna
cu aburii, norii, frigul, curentii si o sumedenie de imprejurari,
care ll pot duce chiar la catastrofe). Un astfel de aviator teo-
retic n-ar £ti nici de unde pleaca, nici unde se poate cobori
fara accident.
Aâdar, e datoria pedagogilor, ca fiecare tara sa dezlege
practic aceasta problema, scrutand cu cea mai mare luare
aminte „datele imediate" ale constiintei etnice. E drept insa
ca nu orice om de ocazie poate lua asupra-î sa dezlege o
problema atat de grea, cum este aceea de a indruma tineretul,
integrandu-1 organic in viata neamului, ci trebuie numai-
decat un om deosebit, care sa fi fost el insuî impregnat de
cea mai autentica traditie a poporului din care face parte.
Numai unul ca acela poate incerca un astfel de salt
bergsonian, pentru a depaî pedagogia sistematica, adunata
din cartile curente, si a intemeia pedagogia nationald, sprijinita
pe tot ce este esential in traditia etnica. Urmeaza deci ca vor
trebui sa fie atatea pedagogii practice, cate tari sunt. lata de
ce e mare nevoie de o institutie deosebita (un Seminar
Normal Superior) care singura ar putea asigura conditii
31
prielnice pentru dezlegarea acestei grele probleme1.
Pedagogii unei natiuni trebuie sa fie numaidecat crescuti in
conditii cu totul speciale si sa se afunde in viata poporului lor
pana la adancimile ei cele mai departate, aâ cum a facut la
noi o singura data, in directia culturala, barbatul exceptional
care s-a numit Mihai Eminescu.
Pana ce va veni momentul acelei institutii speciale si a
unei mari opere de pedagogie nationals, rezemata
deopotriva pe intuitie si pe stiinta credem ca trebuie sa tinem
seama cel putin de urmatoarele principii:
1. Problema fundament aid a statului e populatia.
2. Sporul populatiei presupune mai intai sanatatea sufletului.
Numai cei sanatosi la suflet pot avea trup sanatos si deci o
progenitura de seama.
3. Alaturi de densitatea si omogenitatea populatiei, statul nu
are nici un sprijin mai puternic decat tehnica educatiei, care asi-
gura individului si masei cea mai perfecta adaptare la mediul
special al tarii, si cea mai completa integrare la viata neamului.
Pentru adancirea acestor premise si a concluziilor legate
de ele, socotim ca lucrarea de fata poate oferi pedagogilor
unele sugestii. Cand timpul va permite, ele vor fi tratate pe
larg in alta lucrare. Pana atunci, cititorii cu interes pentru
problemele scolare vor putea gasi oarecare indrumari î in
Coordonate etnografice: Civilizatie si culturd.
1 S. Mehedinti, Profesorul — temelia tuturor reformelor scolare, Bucure^ti,

1929, si Academia, institutie etnopedagogica, Bucure^ti, 1941.
32
prefa tA
la editia a sasea
Cu toata raspandirea din ce in ce mai intinsa, Alta crestere

a trebuit sa fie tiparita din nou. Rasfoind paginile de la
inceputul fiecarei editii, cititorul va putea vedea impre-
jurarile in care s-a repetat tiparirea acestei carti. De data asta,
adaugam o scurta lamurire — cea din urma.
Ideea de la care a pornit lucrarea de fata a fost aceasta:
Progresul omenirii s-a rezemat din capul locului pe doua
temelii:
Mai intai, pe munca. Dar cine zice munca, zice indata si
unealta. Fara „scule//, omul ar fi ramas pana azi o faptura
neajutorata, ba poate ar fi pierit, cum au pierit alte vietati cu
mult mai puternice.
A doua imprejurare favorabila progresului a fost aple-
carea omului spre intovarasirea cu alte vietati. Colibele sal-
baticilor seamana cu un fel de menajerii. Femeile si copiii
aduna pui de pasare î tot soiul de salbaticiuni marunte, —
numai din bucuria de a le vedea imprejurul salasului. Iar de
aici a ieît un lucru de mare insemnatate: pe langa unelte de
lemn, de os, de piatra, metal... si alte materiale moarte, omul
a dobandit cu timpul si un fel de „unelte vii": animalele
imblanzite î plantele semanate inadins pentru radacinile,
frunzele, florile, poamele si semintele lor. (Indeosebi,
grauntele cerealelor i-au adus o inlesnire neasemanat de
mare in ce priveste hrana.)
33
Astfel, fiinta omeneasca, atat de nevoiasa la inceput, î-a
deschis cu timpul o cale tot mai larga spre civilizatie, asa ca
azi a ajims stapana planetei intregi. Putem masura acum pro-
gresul luiui popor chiar dupa numarul uneltelor de munca î
al vietatilor domestice (animale si plante) dimprejurul
asezarilor omenesti. Formula suna asa:
Civilizatia unui popor este proportionals cu numarul si
calitatea uneltelor, manifestata in cantitatea si calitatea pro-
ductiei, apoi in desimea populatiei si valoarea biologica1 a
indivizilor acelui neam.
Pe scurt: civilizatia unui popor se masoara dupa coefi-
cientul muncii, al productiei si al populatiei legata de
anume „spatiu vital".
In adevar, muzeele etnografice pot arata orisicui, ca omul
s-a ridicat numai prin „scoala muncii"; ea 1-a indrumat spre
„civilizatie" (tehnica materials) si spre „cultura" (tehnica
sufleteasca) — doua insusiri pe care nici o alta vietate nu le-a
putut dobandi pana azi2.
Daca cele insirate pana aici sunt adevarate, se impune de
la sine urmatoarea concluzie:
Nu putem ajunge la o „alta crestere", mai buna decat
cea de azi, decat tot prin „scoala muncii".
Iar istoria doctrinelor pedagogice ar trebui, drept
vorbind, sa inceapa chiar de la Adam... In Rai, cum se stie,
1 Amintim si vra!oarea biologica, potrivit definitiei etnografice: „Civilizatia

este suma tuturor nascocirilor tehnice, prin care omul a ajuns sa se
adapteze la medial geografic, precum si suma dispozitiilor organice, pe care
le-a dobandit in timpul muncii sale de adaptare". (Antropogeografia, ed. II,
1938, p. 109)
2 Caracterizarea unui popor prin munca si uneltele sale, Buc. 1930, ed. II £i
Coordonate etnografice: civilizatia si cultura, 1930, Mem. Acad. Romane.
34
educatia se marginise la vorbe: sa nu mananci din pomul
cutare...
Insa vorbele au fost zadarnice. Nici Eva, nici Adam nu
le-a luat in seama. Abia dupa alungarea din rai, au inceput
ceea ce pedagogii numesc „lectii de lucruri", — cand omul a
trebuit sa munceasca pentru a-si agonisi „in sudoarea
fruntii" painea de toate zilele.
Dar progresul a fost la inceput slab de tot. Ca sa scape de
greutatile muncii, omul se purta ca fiarele. Ucidea. in faza
dintai, el a urmat metoda salbatica a lui Cain: homo homini
lupus. De altfel, unele neamuri mananca si azi carne de om
(antropofagii).
Mai tarziu, ca sa-si usureze munca, a aruncat-o in
spinarea robilor. Cu aceasta noua metoda, omul a intrat in
faza pedagogiei barbare: homo homini servus. Ea dureaza
numai de vreo zece mii de ani, iar reprezentantul ei cel mai
tipic este Moise. Vechiul Testament da voie sa porne^ti la
razboi spre a robi pe alti oameni sau sa cumperi sclavi si sa-i
intrebuintezi ca vite de munca. in cartea legiuitorului evreu,
sta scris asa:
„Si robul tau, si roaba ta, pe care voiesti a-i avea, sa fie
din natiile celor dimprejurul vostru; dintr-acestea sa va
cumparati robi si roabe... Si sa-i dati pe ei mostenire fiilor
vo^tri, dupa voi, ca ei sa mo^teneasca... $i sa-i faceti pe ei robi
in veci".
Cartea a treia a lui Moise, 25 (44-46)
Robul putea fi insemnat ca orice vita, cu fierul infierban-

tat in foe; putea fi pus la orice munca; putea fi vandut, slutit
i?i chiar ucis. in toata faza barbariei, ca si in faza pedagogiei
lui Cain, omorul era floare la ureche. Legea lui Moise zicea
35
asa: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte... iar cand e
nevoie, poti sfasia chiar pe fratele tau.
„Asa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: fiecare dintre
voi sa-si incinga sabia sa la coapsa sa si sa treceti, si sa va
intoarceti prin tabara, de la o poarta pana la cealalta; si sa
ucida fiecare pe fratele sau, si fiecare pe aproapele sau.
... Iar Moise le zise: sfintiti-va azi lui Iehova, ucigand
fiecare chiar pe fiul sau, si pe fratele sau".
Cartea a doua a lui Moise, 32 (27-29)
Din fericire, faza barbara a fost depasita, dar pedagogia

lui Moise are si azi partizani. Unii cauta sa robeasca si acum
pe cei din alt neam, iar la nevoie casapesc si pe cei de un
neam cu ei. „Drepturile omului", marea cucerire a secolului
al 18-lea, si „Drepturile Natiunilor", isprava cu care se lauda
secolul al 19-lea, nu exista pentru astfel de oameni. Doctrina
„razboiului total" predica fatis uciderea intregului popor
adversar, spre a-i lua pamantul, cum au luat Evreii Canaanul.
Tocmai tarziu, in faza a treia, a inceput omul a se gandi
sa traiasca numai din munca sa proprie, respectand munca
altora si privind ca frati pe toti ceilalti oameni: homo homi-
ni frater. Epoca aceasta a inceput abia cu Iisus care a rastur-
nat Vechiul Testament, cel cu robirea aproapelui si cu pre-
tentia absurda a unui singur „popor ales", menit sa dom-
neasca peste celelalte.
Cain, Moise si Iisus reprezinta asadar trei faze in edu-
catia omenirii.
In rezumat:
Pedagogia salbatica a lui Cain e pe cale de a disparea cu
totul. O mai pastreaza doar cateva triburi de canibali, iar in
tarile civilizate, o pun in aplicare numai gangsterii si crimi-
nalii — un fel de gunoi omenesc.
36
Pedagogia barbara a lui Moise are inca oarecare credit in
cateva tari cu sclavi, cu caste £i cu doctrina „poporului ales".
Dar neamurile cu adevarat civilizate si cultivate privesc cu
sila spre astfel de pacate ale trecutului.
Din contra, pedagogia umana, inaugurate de crestinism,
este din ce in ce mai mult imbratisata. Ea pleaca de la un ade-
var elementar:
Dupa cum gloata omenirii este ogorul din care rasar
varietatile etnice (natiunile) capabile de a spori civilizatia
si cultura, tot asa din gloata fiecarui popor se pot ivi oameni
superiori. Acum vreo doua-trei mii de ani, s-a ivit dintr-
odata un mare numar de genii, in micul tinut dimprejurul
Egeei. Apoi, in timpul Rena^terii, au inceput a se arata destui
oameni mari in Italia, Franta, Anglia £i aiurea. Iar in epoca
moderna, sunt semne ca se vor putea ivi peste tot. Unul din-
tre cei mai vrednici urmasi ai lui Fidias s-a nimerit sa vada
lumina zilei intr-o tarisoara ca Danemarca. Thorwaldsen este
acum al omenirii intregi. Tot asa, arta dramatica, atat de
infloritoare la elini, a avut nu de mult un reprezentant de
seama in marginaâ Norvegie a lui Ibsen. Iar maine-
poimaine, stiinta, filosofia si artele vor putea ajunge pe o
treapta inalta — cine stie — in Islanda sau la antipozi, in
Noua-Zeelanda...
Prin urmare, cuprinzand in simpatia sa toate neamurile
pamantului, Iisus a deschis o era noua in ce priveste con-
ceptia despre progresul omenirii si despre felul cum tre-
buie privita educatia. Noul Testament impune tuturor
aceasta fireasca concluzie:
Etnopedagogia trebuie sa tinda la cultivarea cat mai
grabnica a tuturor gloatelor etnice — chiar a celor mai
smerite — caci nu se stie ce germeni de originalitate se
ascund in fiecare din ele.
37
Astfel, pe temeiul muncii tuturor si al iubirii pentru toti
„homo sapiens" va lasa pentru totdeauna in urma sa faza
omului barbar si a celui salbatic. Cu timpul, Iisus va invinge
deplin nu numai pe Cain, dar si pe Moise, de care omenirea
viitoare Isi va aduce aminte cu sila si infiorare.
Iar pana ce principiile etnopedagogiei vor fi destul de
clar formulate si sistematizate, lucrari ca cea de fata, sprijinite
pe material etnografic, vor putea servi cel putin ca o indru-
rnare spre noua discipline a educatiei. — O netezire a dru-
mului speram sa vina si prin Trilogia scolii, ce va aparea in
cnrand1.
20 aprilie, 1939
1 Lucrarea a parut cu acest titlu: Trilogii, stiinta, scoala si viata, cu aplicari la

poporul roman, Buc. 1940, p. 445.
38
PREFATA
la editia a saptea
Cartea aceasta a fost tiparita la sfarsitul razboiului mon

dial [1919....D.M.]. Sub apasarea nenorocirilor de atunci,
editiile dintai au urmat repede una dupa alta, — pesemne se
simtea grija de o noua indrumare in educatia tineretului.
Anul trecut Alta crestere s-a tiparit pentru a sasea oara, cu
o prefata pe care o socoteam „cea din urma". Acum, din nou
la tipar. Semn bun ? Cred ca nu. Ruina hotarelor arata lamu-
rit ca n-am putut da poporului nostru „alta crestere", n-am
muncit destul, nu ne-am pregatit si, in cele din urma, ne-am
prabusit.
Ce nu se putea face de la intregirea tarii pana a z i! Din
nenorocire, si educarea tineretului, si indrumarea gloatei
muncitoare au fost mai prejos de toate asteptarile. In viata
politica, un furnicar de partide (in zece ani am avut peste
sase sute de ministri si subministri. Cate 50 pe an !). In viata
scolara, legi, regulamente si programe — cu duiumul. Ce om
de pripas nu si-a aratat istetimea la Ministerul Educatiei
Nationale! Cercetasie, Strajerie, Fratiile de cruce... si cate
altele n-au fost experimentate pe capul bietilor scolari, pana
ce ne-a fost dat sa auzim ca parintii trebuie sa invete de la
copii, iar profesorii de la elevii lor...
Asadar, toata risipa de tiparituri oficiale si neoficiale,
toate expozitiile din „luna cartii", fotografiile din sate,
formele, uniformele, defilarile si steagurile... simple parigorii
risipind insa sute de milioane. Zgomotul Romaniei teatrale
39
ascundea o realitate nu se poate mai dureroasa; o „epoca de
pleava", incheiata in cele din urma cu asasinate si contra-
asasinate, apoi cu faramarea hotarelor.
Prin urmare, in fata faptelor, e o datorie de onestitate
intelectuala sa marturisim ca scrisul, tiparitul, cititul, confe-
rintele, sezatorile si legiferarile — oricat ar fi de numeroase
— nu pot schimba o tara. Nu-i destul sa daruiesti cuiva o
Evanghelie ca sa-1 faci bun crestin. Nu-i de-ajuns o carte
despre pomarit, pentru ca gradina sateanului sa se umple de
poame. Nu cartea invata ipe om, ci munca. Numai ea poate da
deprinderi bune $i tari. Cititul ajuta doar pe cel care
munceste, nu pe cel care isi plimba ochii pe carte.
Prin urmare, daca e vorba de ziua de maine, din doua
una: Ori neamul are parte de un adevarat om de stat, iar
acela, din prisosul energiei sale, daruieste si altora putere de
munca [dovada jertfa lui Salazar, mantuitorul Portugaliei];
ori, daca lipseste omul de stat, singura nadejde a unui popor
e o buna crestere si un regim de munca atat de bine intocmit,
incat nici carmuitorii cei mai bicisnici sa nu-i poata face prea
mult rau.
Se poate asa ceva ?
Faptele raspund da. Dovada unii straini din tara noastra,
care, prin „regimul muncii" lor colective, au sporit, pe cand
noi mergem spre ruina.
Cu gandul deci la mintea cea de pe urma a romanului,
tiparim din nou Alta crestere - Scoala muncii, facand aceasta
scurta, dar limpede socoteala:
Neamul romdnesc nu va putea bind greutdtile de azi, decdt
muncind mai nndt si mai bine decdt cei care il dusmdnesc, si
intrecandu-i prin moralitate.
40
Natura nu sufera minciuna niciodata, nicaieri si de
hatarul nimanui. Cu slabiciune nu faci putere; cu eroare nu
faci adevar; cu viciu nu faci virtute.
Sau suntem mai puternici decat altii, $i vom trai; sau sun-
tem slabi, iar atunci vom pieri.
Cine nu se impaca cu acest gand, sa-si incordeze puterile,
sa munceasca inzecit £i insutit, fara — sa mai astepte indem-
nul cuiva.
Asaltul dusmanilor — si din afara si dinatmtru — sa se
izbeasca de noi, ca de ascutisul unei sabii.
In mana noastra sta, aâdar, î mantuirea î pieirea.
10 mai 1941
41
INTRODUCERE
PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI:
1. Educatia nu e atat arta, cat stiinta. — Istoria pedagogiei ajuta putin,

caci m ulti pedagogi vestiti au scris xntr-o vreme, cand creierul nu
era cunoscut mai deloc, iar sufletul copilului era o taina. Abia
Rousseau a banuit drumul cel adevarat. Pestalozzi il urmeaza in
educatia simturilor. Frobel ghiceste insemnatatea muncii. In
sfarsit, etnografia m odem a a aratat insemnatatea fundamentals
a conceptului de m unca pentru toata evolutia omenirii si a indi-
vidului care e in mare parte cm produs al muncii sociale.
2. S tiin ta ped ag o giei are drept scop practic sa dea cea m ai m are si
m ai arm onioasa dezvoltare energiilor sadite in fiecare ins,
p otrivit cu interesele societatii si ale individului. Si, fiindca
viata trebuie m ai intai de toate traita, educatia e datoare sa
faca din fiecare copil un „om de isp rav a", in sensul insu-
sirilor sale celor m ai favorabile, — sa-1 ajute, adica sa devina
u n om harnic si cu u n caracter bine definit.
3. C aracteru l nu e un dar, ci o su m a de d ep rin d eri tari, d o b an d ite
p rin m unca. P rim itivii au, de obicei, m ai m ult caracter decat
oam enii civilizati care, de m ulte ori, nu invata deplin nici un
fel de m unca, ci ratacesc de la o ind eletnicire la alta, pana se
obisnu iesc a pune vorba in locul faptelor.
4. Jo c u l itu tin e lo cu l m u n cii. — A n im alele se jo a ca , om ul
m unceste. C artea si abstractiile, care su nt un joe al m intii, nu
p ot in locu i realitatea m uncii.
C O N C LU ZIE: D octrin a ed u catiei treb u ie sa se sp rijin e pe in v ata-
tura trasa din m u nca in tre g ii o m en iri. Pedagogul si om ul de
stat n-au alt d rum spre ed ucatie d ecat m unca, fie ca v oiesc sa
form eze ind ivid u l, fie ca find sa indrepte obiceiurile unui
popor naravit.
42
„Ofensiva nationala"1 a fost gandul cel mai apasator al
generatiei care se apropie acum de sfarsit. De aceea, cand am
vazut zdrobirea tarii chiar din lunile dintai ale razboiului,
ne-a izbit pe toti nepotrivirea dintre sarcina pusa pe umerii
poporului si lipsa lui de pregatire2, iar pornirea cea dintai a
fost spre critica. Dar cuvantul singur e sterp; el nu poate vin-
deca o zgarietura, necum sa lecuiasca ranile unui intreg
neam. De aceea, am lasat judecata pe seama viitorului.
Pentru oamenii de etatea mea, anii, cati ne-au mai ramas,
pot fi intrebuintati mai cu folos la altceva: sa dam tineretului
o minte mai chibzuita decat a generatiei trecute.
Se poate ?
Credem ca da: desteptand in parintii buni si in profesori
(care ar trebui sa fie toti buni), un nou simt de raspundere
fata de copii si o vie dorinta de a-i indruma cum se cade. Iar
asta nu-i cu putinta, daca nu cunosti firea copilului. Zadarnic
te framanti sfatuind, indemnand ori pedepsind, daca sufletul
cuiva nu e in stare sa raspunda gandurilor tale. Degeaba
apeî afara, la capatul soneriei, cand firul nu-i inca legat
inauntru. Prin urmare, din capul locului, educatorul trebuie
sa-si dea seama: ce se poate si ce nu se poate in fiecare etate. Dupa
cum spiterul are vesnic la indemana caietul retetelor, ca sa nu
greseasca masura, de asemenea, cel ce poarta grija de edu-
catie trebuie sa-si dea socoteala an dupa an de schimbarile
copilului, asa cum le arata stiinta pedologiei. Spre a nu rata-
ci insa calea, e nevoie sa inlaturam chiar de la inceput trei
greseli:
1 Soveja: „Ofensiva nationals", Bucuresti, 1912.

2 „Intrarea Romaniei in razboi a fost, din punct de vedere militar, foarte ran
pregatita". (Maresalul Foch)
43
Multi cred ca educatia ar fi numai o arta, iar gandul lor e
sa se ia pe urmele pedagogilor pe care ii lauda istoria. Fireste,
insirarea doctrinelor pedagogiei isi are si ea folosul ei. Dar nu
trebuie sa uitam ca cei mai multi dintre educatorii veacurilor
trecute scriau intr-o vreme cand sufletul copilului era
aproape necunoscut. Pana la Rousseau, copiii erau priviti ca
niste oameni maturi, doar de un format mai mititel. De aceea,
li se da aceeasi invatatura, din aceleasi carti, ca si celor mari,
— numai in portii mai mici1 . Rousseau a fost cel dintai care
a cerut parintilor sa lase pe copii a fi copii. Cu toate ca habar
n-aveau de anatomia si fiziologia creierului, el punea ca re-
gula: sa urmam naturii si sa ne amestecam cat mai putin in
viata copilului. Unele povete din vestita sa opera Emile sunt
in adevar minunate; dar altele sunt curate nazdravanii. De
altfel, pedagogul fusese el insusi rm biet hoinar, petrecan-
du-si copilaria si tineretea pe la usile oamenilor, iar, cand a
ajuns sa aiba si dansul familie, si-a lasat vlastarele pe mana
strainilor, dandu-le la azilul copiilor de pripas !
Mult mai aproape de adevar a paît Pestalozzi. El î-a dat
seama ca nu oricine poate urma povata lui Rousseau, adica
sa-si ia dascal acasa pentru copii. De aceea, cu gandul la
gloata poporului, el incerca sa aplice sfaturile lui „Emile"
intr-o scoala. Dar, cu toata dragostea lui pentru copii,
greselile se tin lant si la dansul. Intr-o privire insa a nimerit
bine: in educatia simturilor si a judecatii. „Tot ce intra in
mintea copiilor trebuie, zicea Pestalozzi, safie limpede si usor de
vdzut ca luna pe cer“. Elevii trebuie mai ales „sa vadd bine si sa
1 In tara noastra, de pilda, ucenicii treceau de la Bucoavnd la Ceaslov, apoi la

Psaltire, cartea unde David isi marturiseste pacatele £i pocainta. Se rugau
adica bietii copii, la 7-8 ani, sa fie iertati de „multimea... fara de legilor"
lor... ! (Psalmul 50)
44
mteleaga bine" ... De aci, grija sa pentru desen, calcul, intuitie
si alte mijloace care sa ajute mintea a primi numai lucruri
simtite £i in adevar stiute.
Bun plan, dar neindestulator î acesta. Deoarece a vedea si
a judeca nu e de ajuns. Pentru desavarsirea omului, mai tre-
buie inca multe; iar „omul deplin", la care se gandea uneori
Pestalozzi, nu putea sa se formeze intr-o biata scoala plina
inca de dibuiri, cum era cea intemeiata de el.
Abia Frobel a facut un pas mai departe in calea adeva-
rului. El a bagat de seama ca, copiii simt de timpuriu nevoia
de a lucra, si a spus marele adevar ca nimic nu intra in sufle-
tul copilului, daca nu se leaga cu aceasta fireasca pornire spre
lucru. De aici ideea „gradinilor de copii" si o suma de masuri
randuite inadins: cantarea, jocul, desenul, dansul si altele,
pentru a da ocazia elevilor sa-si incerce puterile, fiind ei insisi
activi.
Insa, chiar dupa Frobel, educatia a ramas tot pasiva.
Lucrul elevilor e £i azi abia un simulacru. Dovada ca multi
tineri invata fizica, fara sa poata drege o sonerie; foarte multi
ispravesc botanica, fara sa poata altoi un copacel; iar cei mai
multi cunosc zoologia numai din tablouri de intuitie, fara sa
stie cum sa ingrijeasca o pasare din curte.
Prin urmare, nici pana in clipa de fata nu ne-am incre-
dintat ca singurul chip de a sti si a putea ceva e sa lucrezi in
adevar; ci rasfoim operele pedagogilor vestiti, amagindu-ne
cu inchipuirea ca educatia e o arta in care izbutesc numai cei
care au talent special, ca in pictura, sculptura, poezie si alte
arte, unde numai oamenii exceptional inzestrati ajung la
izbanda.
Aceasta este intaia mare greseala, de care sufera cresterea
generatiei de azi. In locul ei trebuie sa punem adevarul mod
est, ca inainte de a fi o arta, educatia incepe a fi prin studiul
45
creierului o stiinta exacta, ca si fiziologia, iar mestesugul de
educator se poate invata si trebuie sa fie invatat, ca orice alt
mestesug.
A doua greseala e conceptia falsa despre ceea ce numim
caracter. Cineva a spus un cuvant plin de inteles: „Nu uitati ca
mai mult decat talentele, caracterele hotarasc soarta
popoarelor" (Regele Carol); iar un critic a formulat cunoscutul
aforism: „Cu cat se adauga experienta vietii, cu atat pun carac-
terul mai presus de stiinta si de talent" (Titu Maiorescu).
Dar ce e caracterul ? — Nimeni nu-si prea da osteneala sa
ne spuna lamurit. De aceea, pentru multi, caracterul pare a fi
un dar din nastere, ca frumusetea, talentul artistic ori destep-
taciunea. Iar urmarea se vede indata: dupa cum ^coala nu-ti
poate da frumusete ori talent, tot astfel ti se pare ca nu poate
da nici caracter. Ai impresia ca fiecare om intra de la inceput
in hotarele caracterului sau, ca intr-o strada infundata.
De ar fi asa, adica: daca educatia arfi numai o arta, iar carac
terul un dar de sus, de care nu te poti atinge, ar fi vai si amar
de sufletul celor ce-si iau sarcina de a creste tineretul.
Din fericire, nici educatia nu e numai arta, si nici carac
terul nu e un dar tainic, cum ni se pare, citind viata eroilor lui
Plutarh. Adevarul e cu mult mai simplu si-1 gasim indata,
daca lasam la o parte pe Plutarh care ne infatiseaza numai
cateva flori rare, si privim traiul de toate zilele, la oricare din-
tre neamurile pamantului.
Sa ascultam, de pilda, ce spune Nansen despre eschi-
mosii din Groenlanda:
„E vrem e rea: o furtuna cum plita rascoleste oceanul. C ei ce ple-

casera de dim ineata la vanatoare se zaresc pe valuri abia ca niste
puncte negre. Ii sim ti cu m vaslesc din raspu teri catre m ai. Dar,
zadarnic. Furtuna i-a ajuns. V antul biciu ieste apa, de-o face num ai
46
spum a, iar cei din kaiac sim t u raganul in spate, ca pe un urias care
li rid ica si-i zvarle inainte. Talazurile aci se inalta in chipul unor tur-
nuri, aci se rup si pravalesc peste ei. A proap e fiecare creasta de val
ii ingroapa sub apa; nici nu m ai vad de m ultim ea stropilor, iar din
m ijlocu l spum ei abia se m ai zaresc cateva cap ete, cateva m aini ori
varfuri de lopeti.
In sfarsit, iata unda cea m are: Valul se ridica, se ridica m ereu...
In departare nu se m ai vede d ecat neg ru si putin alb. C erul aproape
a pierit. R epede, vaslasii leaga lopata de curea, apleaca trupul
inainte... Iar m u ntele cel prapastios ii copleseste... Totul a pierit... In
curand, se arata insa un kaiac... Inca unul... Dar acesta e cu fundul
in sus. P edersuak s-a rasturnat. lu te, vecinu l ii sare in ajutor, in sa un
alt val ii cuprinde intr-o clipa si fiecare trebuie sa se gandeasca la
sine. Prea ta r z iu ! Iata, s-au rasturnat am andoi. Ci in d ata, unul se
scoala, iar cugetul cel d intai e la tovarasu l lui, spre care se indreap-
ta, ca sa-i dea ajutor. Im pinge kaiacul alaturi, sprijina lopata,
p u nand-o curm ezis p este am and oua luntrile î cu o sm ucitura
zdravana, trage sus pe cel scufund at, asa ca poate si el sa apuce
vasla. C at te-ai gterge la un ochi, a si ind reptat kaiacul... cand toc-
m ai soseau si alti tovarasi. Aceia prind lopata pierduta si apoi se
ind reapta cu totii catre m ai".
Au caracter eschimosii ? Nansen spune ca scene de aces-

tea se petrec zilnic, si zilnic eschimosul isi pune viata in
primejdie pentru tovaraîi sai. Cat prive^te stiinta lor, adica
priceperea la vanatoare, mestesugul de a cladi case de
zapada indemanarea la vaslit ori la construirea kaiacului
altor unelte, este iarasi mai presus de orice critica.
Amundsen, alt martor vrednic de crezare, nu se putea
indestul mira de intelepciunea, statornicia si cumintenia obi-
ceiurilor lor. Pana si ciucurii de la poalele hainelor au un rost
hotarat: ei impiedica marginea pieptarului de a se rasfrange
de umezeala, ceea ce ar face cu neputinta purtarea hainei.
47
Si acelaî e cazul cu toti salbaticii, de la pol pana la
padurile calde de la ecuator si in mijlocul pustiurilor
africane, australiene si asiatice. Toti umbla pe cai bine cunos-
cute de tovarasii traiului lor.
intrebarea e: cine a dat acestor salbatici obiceiuri atat de
inradacinate, incat stii mai dinainte cum vor lucra in anume
imprejurari — chiar daca fapta lor i-ar costa viata ?
Raspunsul e scurt si lamurit: Stiinta lor si deprinderile lor
nu se invata din carti, ci din munca adevaratd, incepand chiar
din copilarie. Indata ce poate sa-si lege bernevicii, eschimosul
incepe a prinde peste. La 6 ani, tinteste cu arcul in pasari £i
apoi an cu an se indeamna la vanat tot mai mare. Iar indelet-
nicirea asta nu e o gluma. Cand rmul luneca sub gheata s-a
dus..., daca nu i-ar sari in ajutor tovarasii, — ni^te omuleti de
7-8 anisori. De aceea, a sari in apa, ca sa mantui pe altul, nu
li se pare vreo isprava mare, ci obisnuinta de toate zilele —
adica drumul cel mai drept spre caracter. Caci munca, oricare
ar fi, lasa urmele ei nu numai in palma, ci ?i in creier: desteap-
ta anumite simtiri si aduce pe buze anume cuvinte, potrivite
cu gandurile, dupa cum haina se mladiaza, potrivindu-se
dupa trup. Cum muncesti, asa gdndesti si tot asa vorbesti.
De aici urmeaza ca singura cale pentru a dobandi o
invatatura temeinica si caracter sigur e munca efectiva. Iar
adevarul acesta, pe care etnograful il sprijina cu mii de
dovezi, e intarit si de pedagogie adica de cunoasterea stiinti-
fica a copilului. Cine isi da seama de felul cum lucreaza
creierul, vede ca nimic nu ipoate patrunde in sufletul nostru, daca
n-a trecut mai intdi prin simturile noastre si indeosebi prin
mana, tovarasa oricarui simt. Caci ea „manuieste" lucrurile
spre a fi vazute mai bine de ochi; ea le loveste spre a instiinta
urechea despre sunetul lor; ea le duce la gura spre a fi gus-
tate, si la nas ca sa fie mirosite; tot ea le pipaie, le salta î le
48
ridica spre a ne incredinta de taria ori moliciunea, de caldura
ori raceala, de usuratate ori greutatea lor. De aceea, numai
muncind (î indeosebi, muncind cu bratele) poti imputerni-
ci trupul £i creierul, lacasul sufletului. Numai muncind in ade-
vdr, poti cunoaste deplin lumea dimprejur, poti pretui valoarea
lucrurilor sau a oamenilor si poti f i tu insuti gat a a trece de la
vorba lafapta — adicdpoti dobdndi caracter1. Caci, caracterul nu
e numaidecat un dar de sus, ci un obicei sau o suma de obi-
ceiuri, insa aâ de tari, ca nu poti lucra altfel, decat intr-un
chip =>tiut mai dinainte de toti cei care te cunosc. Cum
ziceam, eschimosul nu sta o clipa la indoiala, sa sara in aju-
torul tovaraûlui, macar ca dedesubtul lui se deschid
genunile oceanului.
Prin urmare, educatia nu-i vreo arta misterioasa, ci e o
stiinta, iar filosofia ei se margineste la atat: sa indrumi pe copil,
potrivit cu dezvoltarea creierului, catre munci adevarate, spre
a-i forma deprinderi tari. Incolo, se insarcineaza natura sa-i
spuna pas cu pas ce e adevar si ce e minciuna, — dovada ca
eschimosul î atatia salbatici ^tiu bine ceea ce £tiu, si fac cu
deplinatate ceea ce trebuie sa faca potrivit cu mediul lor
geografic; pe cand europeanul adeseori nu she exact nici ce
?tie, nici cat poate. Iar cand nu trece de la vorba la fapta,
atunci zicem ca n-are caracter, fara sa ne dam seama ca este
absurd sa-i cerem a lucra ceea ce el nu s-a deprins niciodata
sa lucreze.
Hotarat, a sosit timpul s-o lasam mai domol cu Plutarh si
chiar istoria pedagogiei. Nu doar ca ne-am gandit sa re-
editam paradoxele bietului Rousseau, si sa indemnam pe
oameni a se intoarce in padure spre a capata stiinta si carac-
1 Definitia aceasta se lamureste in paginile ce urmeaza. Vezi capitolul XV.
49
ter. Nu. Dar a venit vremea sa intelegem ca istoria sistemelor
pedagogice este pana azi in mare parte insirarea unor incer-
cari pornite din conceptiile individuale. De aici caracterul ei
mai mult biografic si multimea erorilor legate de viata
cutarui ori cutarui reformator.
Din contra, adevarata doctrina a educatiei trebuie sa
piece de la antropologie, fiziologie, pedagogie, etnografie si
etnopsihologie, caci experienta omenirii intregi este
neasemanat mai instructive decat experienta catorva indivi-
dualitati — mai ales in faza magica si metafizica a cugetarii
omenesti. Viata unui eschimos, a unui bakair sau botocud te
invata in unele priviri mai multa pedagogie decat Seneca, al
carui ucenic a dat foe Romei, si decat Bacon care a sfarsit
miseleste luand mita, ori Rousseau care si-a parasit copiii pe
drumuri...
Lasand deci la o parte pe cei ce privesc educatia numai ca
o arta practicata de cativa artisti, sa ne punem inainte o tinta
mai modesta: sa consideram cre^terea copiilor ca un
mestesug, pentru care trebuie nu numai inspiratie, ci cat mai
multa stiinta exacta. Sa ermoastem mai intai schimbarile prin
care trece trupul si mintea copilului an cu an, si apoi sa-1
deprindem a lucra efectiv.
Intai sa muncim, apoi sa citim, — sa urmeze adica fiecare
individ calea pe care a mers omenirea intreaga de la inceput
si pana azi1 , deoarece omul s-a ridicat din treapta animali-
tatii mai ales prin munca si unealta, ca sa ajunga unde il
1 Asta nu inseamna ca el va repeta munca omenirii intregi, ci, alaturi de

partea generala, comuna tuturor gruparilor etnice, copilul se va lega
indeosebi de traditia neamului sau, deoarece prin educatie se intelege mai
intai de toate, cum am spus, integrarea individului in natiune.
50
vedem acum. Aceasta ni se pare a fi calea adevarata, iar nu
intoarcerea spre pustietatile codrilor1.
*
* *
Dar, din capul locului, sa luam seama la o greseala: sa nu

confundam munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. Cat
timp copiii erau priviti ca niste oameni mari, jocul era socotit
un pacat pedepsit... De cand a inceput a lasa pe copii mai in
voie, ni s-a parut ca activitatea copilului e numai joc si jucarie.
Iaraî rau. De aici a iesit tandaleala din gradinile frobeliene ?i
lipsa de roade practice a marelui principiu pe care-1 pusese
inainte Frobel: educatia intemeiata pe activitatea copiilor.
A venit vremea sa observam ca jocul e numai o indrumare
spre munca. La inceput, zburdalnicia este ceva animalic. Mai
toate vietatile, cand sunt satule si sanatoase, cheltuiesc priso-
sul de putere zbenguindu-se — indeosebi puii, — si chiar
dobitoacele adulte. La om insa, starea aceasta se vede numai
prin pruncie. Copilul de cateva luni gangure^te, mi^ca
mainile, isi apuca piciorul, se zbate ca un pisoi care se joaca
1 Se intelege, si in directia aceasta, a muncii efective, pe langa stiinta

metodelor pedagogice gi deprinderea de a le aplica, are insenmatate si arta,
adica indemanarea superioara a unui adevarat talent de educator. Atata
numai ca talentul e un lucru rar. De aceea ni se pare necesar sa apasam
indeosebi asupra laturii ^tiintifice a educatiei moderne, care se poate
castiga aproape de orice om, prin silinta ji luare aminte, ca orice megtesug.
Caci e mai bine sa ai profesor bun - fara talent - decat un om de talent, dar
profesor miêl, adica o piatra a scandalului pentru tineret. De o mie de ori
e mai de lauda un mestesugar serios decat un artist carpaci, adica un
inchipuit care, sub pretext de „creatie" si „conceptie personala", nu respec-
ta regulile consacrate ale muncii sale profesionale.
51
cu varful cozii. Dar, indata ce inceteaza pruncia, copilul, spre
deosebire de dobitoace, se indruma instinctiv spre munca.
Creierul omenesc, de la cei dintai ani, e capabil de a combina
reprezentarile si incepe a crea, adica a inchipui lucruri noi, —
ceea ce animalul nu poate. Leul batran, ca si puiul de leu,
sare, da cu laba, scoate unghiile, maraie si loveste cu coada,
cand e satul. Atat. Pe cand puiul omenesc, prin simpla
lucrare a creierului sau plin de energie nervoasa, se simte
atras spre o activitate origihala £i incepe a modela intr-un chip
propriu natura inconjuratoare, adica incepe a munci. Fireste,
activitatea aceasta ii face placere si astfel jocul devine inceput
de munca serioasa. Dovada ca un copil, cat de mic, se crede
foarte cinstit sa ia parte la lucrarile celor mari. (Ce fetita nu se
amesteca sa framante aluatul impreuna cu mama ei, si sa-si
faca rm colacel mic ?) Dimpotriva, simulacrul de munca,
incepand cu falsitatea multor jocuri frobeliane (adevarate
caricaturi) si sfarsind cu invatatura verbala din scolile secun-
dare si chiar superioare, e calea cea mai sigura nu numai spre
ignoranta, dar si spre lipsa de caracter. A inlocui deci munca
cu un surogat; a Simula cu creta ori cu creionul ceea ce poti
face din plin cu mainile, e o mare si primejdioasa greseala.
Astfel de incercari nu-s „lectii de lucruri", ci intuitii false,
adica inceputul minciunii, al nestiintei si al lipsei de caracter.
Asadar, ca sa nu gresim cumva drumul, trebuie sa por-
nim in orice etate, pe cat se poate, de la munci adevarate. Acest
indreptar e cel mai sigur dintre toate acelea, pe care etno-
grafia si etnologia (adevarata filosofie a istoriei) le-a pus la
indemana pedagogiei î moralei. Pe usa fiecarei locuinte
omenesti, si mai ales pe uâ ^colilor, ar trebui sa stea scrise
aceste cuvinte:
52
Atata stii si atata poti, cat muncesti. Munca este izvorul obi-
ceiurilor fiecarui popor — adevarata sa constitutie, iar — cine nu
schimba felul si rostul muncii, acela degeaba mai schimba legile.
Priri urmare, oamenii de stat si educatorii nu trebuie sa
mai stea o clipa la indoiala, cautand alte leacuri, acolo unde
e unul singur, dovedit si razdovedit prin toate pataniile
omului din perioada paleolitica £i pana azi. In loc de legi
multe, — ne trebuie scoli de munca directa spre a indruma
tineretul. Iar pentru cei maturi, in loc de predica oficiala,
care de multe ori e cu totul stearpa, e de o mie de ori mai
bine sa deprinzi pe oameni a munci chibzuit. Cine s-a
deprins a altoi copaci si stie ce inseamna sa astepti, pana ce
dintr-un mugure va ieî un pom intreg, acela nu va mai rupe
niciodata copacii semanati pe marginea drumului, necum sa
vatame ultoana din gradina vecinului. De asemenea, cine
î-a dat osteneala sa ingrijeasca de aproape o pasare, o vita
sau alt dobitoc folositor omului, acela, simtind ca dragostea
— dragoste aduce, nu va mai injura, nu va mai bate ori
blestema nici o vietate, dezbarandu-se pentru totdeauna de
aceste apucaturi uracioase.
Cine a inaltat munca pana la iubire, acela a coborat raiul pe pdmant.
Incheiere: Caracterul nu e un dar, ci o suma de

deprinderi tari. (Pascal zicea ca firea nu-i decat un obicei
vechi, dupa cum obiceiul e o a doua fire.) Insa deprinderile
nu se pot capata decat prin munca cu rost, iar nu prin carte
sau alt surogat al muncii.
Fireste, uneori si vorba are mare inraurire in educatie.
Cand un copil e atat de simtitor, incat dintr-rm cuvant sa
ramana sugestionat si deci cu o anume deprindere pentru
toata viata, asta e un mare dar al naturii, ca si talentul muzi-
53
cal al celui care prinde dintr-odata cu urechea o intreaga
melodie. Dar astea sunt exceptii, nu reguli.
In orice caz: Cresterea copiilor, inainte de a fi o arta, e o
stiinta, si anume o stiinta cu caracter regional in ce priveste
partea de aplicatie, cea cu adevarat hotaratoare1 .
Iar regula generala e aceasta: adevarata scoala a unui om si
chiar a unui neam este munca lui de toate zilele. Invatamantul —
fara munca efectiva — e o amagire care aduce dupa sine, ca
orisice minciuna, caderea si pedeapsa mincinosului, fie ca e
vorba de un individ, fie ca e vorba de un popor intreg.
1 Vezi Discordant,e geografice si antropogeografice, cu solutia „alt regim de

munca".
54
CARTEA INTAI
EVANGHELIA IUBIRII: COPILUL SI FEMEIA
Un popor care injura si bate. Bataia-i din rai.
O generatie mai buna nu poate iesi decat

din scoala iubirii. Numai iubirea pentru altii ne
poate invata cum sa ne iubim pe noi insine.
Dimpotriva, ura e un venin care slabeste si
ucide mai intai pe cel care ura^te — fie ca e
vorba de un om, fie ca patima s-ar intinde
asupra unui neam intreg.
Romanii de azi injura cumplit. Batranii nu injurau. Obiceiul e luat

in mare parte de la tigani. Popoarele cu buna cre^tere nu
cunosc injuraturile.
Romanii bat vitele si le ingrijesc rau. — Pilde din vremea razboiu-
lui. „Bataia-i din rai". Scoala si cazarma au intarit aceasta
idee. Popoarele civilizate nu bat vitele.
La o lectie de etnografie, unde se vorbea de teatrul

turcesc $i de mascarici (karaghioz), profesorul Luschan a
pomenit ?i de injuraturile romanesti. Le gasea extraordinare
£i cu neputinta de talmacit1. Se intelege, romanii, care erau de
fata, au plecat ochii in pamant.
1 In Europa e o zona intreaga, unde injuraturile sunt destul de dese. Ea

cuprinde: Rusia, Ungaria, tarile de la Dunare si se prelungeste spre
Mediterana. Din contra, Apusul si tarile nordice sunt aproape lipsite de
acest obicei.
55
Dar adevarul e ca nu totdeauna poporul nostru a avut
obiceiul acesta grozav. Batranii din vremea cand biserica era
intr-adevar „Casa Domnului", iar omul isi pregatea din
vreme pana si camasa cu care avea sa se ingroape, nu
cunosteau sudalmile si alte vorbe spurcate. Cand vreun
mosneag se supara pe cineva, vorba cea mai aspra era: du-te
la tatarii! Ce tatarii facusi ? Iar cand venea vorba de colindul
ori comdndul cuiva, asta era lucru mare...
Fireste, nici pe atunci nu erau toti stalpi de biserica.
Alaturi de cuvinte blajine, se auzeau £i altele mai aspre. Dar
cei care le spuneau nu erau „oameni acatarii", ci „spurcati la
vorba", „modorani", „laie£i", „cioare pulpese"... iar gura lor
era „curata ca un cuib de pupaza"... Erau, adica, ni^te
blestemati, de care cucernicii no^tri stramoî se mirau ca-i
mai „rabda pamantul".
De la o vreme insa, pupezele s-au inmultit, iar astazi simt
multe de tot. Cand ar pricepe un suedez, danez, norvegian,
elvetian francez, german, englez sau alte natii binecrescute,
ce inteles au zecile si sutele de injuraturi care se aud pe la noi
pe toate cararile, ar ramane trasnit. E destul sa le scrie cineva
pe hartie, si se ingrozeste.
Intrebarea e: cum de s-a ticaloît pana intr-atat poporul
nostru ?
Daca tinem seama de cuprinsul injuraturilor, se vede
numaidecat ca pecinginea asta am luat-o din atingerea soci-
etatii turco-levantina — dovada e teatrul scarnav al
karaghioz-ului. Iar cei care au latit indeosebi molima au fost
tiganii. Avem marturii sigure ca in epoca fanariota î chiar
mai tarziu, tiganii curtilor boieresti umblau la sarbatorile de
iarna din casa in casa cu Paiata — un fel de teatru de papuî
— si, „cu perdea" sau „fara perdea", imprastiau in auzul
tuturor, spurcaciunile imaginatiei lor greco-turce^ti î
56
tigane^ti, atat de bogata in perversitati si vorbe nerusinate.
Cand tiganii au fost dezrobiti si asezati prin sate, cu ocazia
improprietaririi lui Cuza, molipsirea s-a intins mai departe.
Dar e treaba etnografiei sa arate cu de-amanuntul cum si
cand naravul injuraturilor s-a raspandit asupra neamului
nostru. Pentru noi, lucrul de capetenie e ca poporul romanesc
injura azi cu o adevarata pornire. Pentru un lucru de nimic,
injuratura e gata. Ce auzi la munca campului, in piata, prin
fabrici, la cazarmi si chiar in preajma scolilor si a bisericilor te
inmarmure^te. Pana si in imprejurari grele cand ai crede ca
fiecare cuvant trebuie sa fie cantarit, romanul tot n-a ispravit
cu injuratura î cu vorbele rele.
Cateva fapte din iarna anului 1916 — 1917 pot sluji ca
dovada.
Pana in sarbatorile Craciunului, nu cazuse un fulg de
zapada. Era soare si bine ca primavara. Din partea asta,
nemtii si tovaraîi lor, bulgarii si ungurii au putut inainta in
bunavoie. Abia in ziua de Sf. Ion (7 ianuarie 1917) a inceput
a fulgui, apoi s-a as ternut de-a binelea pe ninsoare si a nins,
si-a nins in îr, ziua si noaptea, de a troienit strazile si curtile,
ca abia mai puteau ieî oamenii din casa.
Ce-i de facut ?
Merinde avea fiecare cat putuse aduna in pripa si cat mai
ramasese pe urma ostirii romanesti si rusesti, pornita spre
Moldova. Greul cel mare era sa capeti de undeva paine. De
pe la miezul noptii, lumea incepea sa se adune in fata brutari-
ilor, asteptand scoaterea celui dintai cuptor. Ca la denii,
oamenii de toata mana: femei, barbati, copii, stapani si slugi
forfoteau pe intuneric, ingramadindu-se pe strazile unde
erau brutarii. Dar unii peste altii, se calcau, plangeau, tipau
— cei mai slabi leînau — dar a^teptau pana dimineata,
avand doar o singura teama: ca nu cumva sa se ispraveasca
57
painea, inainte de a le veni si lor randul. Cine se nimerea mai
spre coada, se intorcea acasa cu mainile goale.
Dupa ce s-a intetit frigul, s-a mai adaugat la foame si alta
urgie: lipsa de foe. Lemne nu se pomeneau nicaieri. De aceea,
lumea a tabarat pe garduri. Locurile virane au ramas indata
dezgradite, — parca se largise oraûl. Iar dupa garduri, a
venit randul schelelor de la casele neispravite si al copacilor
de prin gradini. In sfarsit, s-au pornit pe lemnele din pivnite,
incepand cu casele de unde stapanii fugisera. Slujbasii
primariei se asezau cu cantarul la poarta si vindeau pe apu-
cate, lasand fiecarui gospodar, cat se indurau. Unde stapanul
lipsea, vindeau tot. Navalitorii, se intelege, intrau unde vreau
si luau tot fara nici o plata.
Sa fi vazut acum sirul de femei si de copii, asteptand cea-
suri intregi si imbulzindu-se in fata caselor unde se auzea ca
s-au gasit lemne ! Necazul cel mare era insa altul: cum sa-si
duca fiecare lemnele acasa ? Carute nu se mai zareau pe
nicaieri; birje — nici de leac. Doar unde si unde intalneai cate
o hodoroaga veche, cu vreo martoaga de cal, sa-i plangi de
mila. De aceea, cumparatorii puneau lemnele in saci. Cine era
voinic, umfla sarcina in spinare. Femeile — unele cu manson
si ghete cu calcaie inalte — se intovaraseau cate doua — trei,
legau sacul cu o funie si-1 tarau prin zapada... Noroc ca
nevoia te invata mestesug. Ladite de lemn, rasturnate in chip
de cioacla ca un curmei, erau sanii minunate. Baietii, care
avusesera anui trecut sanioare de dat pe gheata, au prins a
veni in ajutor. Ca sa-ti duca un brat de lemne dintr-o strada
in alta, chirigiii cei de 10 — 12 ani luau nu mai putin de patru
sau cinci le i! Abia atunci au vazut si bucurestenii ce munca
blagoslovita fac in toate zilele vitele de ham si de jug.
Dar, spre rusinea poporului nostru, unii n-au inteles nici
atunci. Putinele carute, care mai duceau incoace si incolo car-
58
buni, faina sau alte merinde, aveau niste cai ca vai de ei.
Sarmanele dobitoace abia inotau prin zapada; roatele se
infundau pana in butuc, iar cand se intepeneau de tot, nade-
jdea era la bici: poc, poc, poc... si injuraturile curgeau ca ploa-
ia. Insa nimanui nu-i venea in minte sa puna umarul, sa salte
putin greutatea...
A trebuit porunca anume de la comenduirea germana, ca
sa nu mai bata nimeni bietele animale... Nici porunca asta n-a
folosit pana pe-acolo, caci omului naravit nu-i vine minte cu
una cu doua. Pe strada, carausii se mai infranau; pe din dos
— bateau in toata voia. O pilda intre altele: Intr-o curte
cunoscuta, aud doi copii tipand:
— Vino, vino, ca-1 omoara...
Stapanul s-a grabit sa vada ce se intamplase. Un baietan
descarcase niste carbuni si batea un cal, care cazuse din ham,
lunecand pe gheata. Balanul era si orb de un ochi. Carutasul
se saturase pesemne de plesnit cu biciul si acuma lovea cu
calcaiul cizmei, ceea ce speriase pe copii.
— De ce bati vita, tinere, nu te hranesti cu ea ?
— Eu ii dau de mancare, eu trebuie sa-i dau si bataie,
raspunse artagos flacaiandrul.
— Ce fel, numai tu castigi chiria ? Nu te-ai ajutat si cu
munca bietului dobitoc ?
Carutasul tacu.
— Nu te gandesti, mai baiete, ca simte si el saracul ?
Uite, e slab de i se vad coastele, ba si-a taiat si piciorul in
gheata. Ce-i de vina el ca gheata luneca ?
— Hei, domnule ? asta nu-i cal, e zmeu. Acuma incepe a
sari ca la alergari... Hi, boala, ca te fac piftii... Si incepu a-1
plesni din nou.
Nesimtirea asta 1-a scarbit peste masura pe cel ce o
privea. A intors si el foaia:
59
— Nu fi caine, flacaule; spuneai ca ai frate la razboi. Apoi
mai e si-o judecata pe lumea cealalta...
— Din partea asta n-avea grija dumneata; pe mine nici
iadul nu ma primeste... Hi, haram !
Cu chiu, cu vai, balanul s-a ridicat pe picioare, clatinan-
du-se ca un om beat. Cum cazuse, tot ôldul dindarat era
julit, iar sangele rosise gheata sub el.
Am intrat in casa, sa nu mai vad.
Salbaticia carutasului mi s-a parut in clipa aceea mai
grozava decat razboiul. Atata smintenie — si inca sub ochii
bulgarilor, al turcilor si altor straini — nu ma asteptam...
Socoteam ca macar in ceasul umilintei si al suferintei va birui
dreapta judecata.
Zadarnic. Realitatea era mai trista decat banuisem. Stiam
eu de mult ca la noi vitele sunt un fel mucenici. Dar nu mi-a^
fi inchipuit niciodata, ca in vreme de atata lipsa £i necaz, cel
ce-si tinea casa cu niste martoage vlaguite de munca si lihnite
de foame sa le mai si schingiuiasca hoteste, lovindu-le, fiind-
ca gheata e lunecoasa, cum a fost si va fi in vecii vecilor orice
gheata.
Cum de a ajuns poporul nostru asa de buimac ? Si ce mai

poti astepta de la omul care, de dimineata pana seara, nu
mai contene^te cu blestemele ori cu sudalmile, î caruia
nimic nu i-a ramas neinjurat de la „Dumnezeirea,
Dumnezeului Dumnezeilor... pana la cruce, arhanghel,
nafura, icoana, botez, parastas, grijanie"... î tot ce poate
avea fiinta, intre cele vazute si nevazute ? Nu cumva
60
naravurile astea atat de gretoase sunt si ele de vina pentru
urgia care a cazut asupra noastra.1
E vadit lucru ca astfel de apucaturi isi au urmarile lor in

viata unui popor. Ceea ce faci mereu devine sistem. Bataia,
de pilda, e privita la noi ca un fel de lege. Calul e intetit, la
calarie cu biciul; juncanii sunt pusi la jug cu de-a sila, sub
amenintarea prajinii, furcii, toporului ori stramuraritii, iar
celelalte dobitoace dimprejurul casei sunt domestice numai
cu numele: cainele e toba batailor — nu zabove^te odata in
calea stapanului, fara sa se aleaga cu o lovitura de picior ori
cu o scurtatura de lemn, care il face sa fuga in trei labe; pisi-
ca de asemenea: se tine numai cu zilele; gaina, rata, gasca...
sunt ve^nic zburatacite. Aâ ca intre om si vietuitoarele
dimprejurul gospodariei sta vesnic legea batului. Folos mult
î cat mai putina ingrijire... asta pare a fi socoteala cea mai
buna pentru multi dintre locuitorii satelor noastre. Iar cand
bietul dobitoc nu mai poate birui foamea, se invata si el
narava^ : boul sare gardurile in gradinile cu semanaturi;
gaina scurma straturile; cainele colinda cuibarele; pisica
mananca puii, iar vitele de ham rabda pana cad sub greu-
tatea poverilor ori se salbaticesc si capata obiceiuri rele:
boul se lasa pe tanjeala, calul capata meleac, se sperie, zvar-
le ori mu^ca...
Ce urmeaza de aici ?
Mai intai, o insemnata paguba materials. Am auzit ca
tabacarii straini platesc mai putin pieile vitelor noastre, fiind-
ca au prea multe dungi si locuri slabe de pe urma vesnicei
batai a bietelor dobitoace de m unca! Nici ca se poate mai
1 Ianuarie 1917
61
grea marturie in fata lumii intregi! Cat despre lipsa de
chibzuinta a unei astfel de purtari, aceea intrece toate mar-
ginile; caci a bate calul ori boul, cand greutatea e prea mare si
n-o poate urni din loc, e tot atat de nerod lucru, ca si cum ai
bate pietrele din drum. Atata numai, ca la natangie, se mai
adauga si cruzimea, — deci paguba morala.
Totusi, obiceiul e obicei. Chiar cei care nu bat, injura si

blestema: Hi, h aram ! Hais, b o a la ! Ho-chi, pastram a!
manca-te-ar lupu' sa te m anance! Da-r-ar galbeaza, taunii,
splina, holera, ciuma, dalacul!... Toate plagile Eghipetului
sunt chemate asupra vitelor, — basca de sudalmi1 si batai cu
ghiotura.
E atat de incredintat romanul de binecuvantarile bataii,
incat are si o vorba: bataia-i din r a i! De aceea, sistemul nu se
margineste la vite, ci trece si la om.
Mai intai, trebuie batuta femeia: „muierea ne batuta —
ca moara neferecata". Apoi trebuie „scarpinati" copiii si cine
se mai intampla sub acelasi acoperis, caci „unde da tata,
creste carnea... \“
Asadar, bataia ridicata la inaltimea unui principiu! Un
cantec de nunta spune miresei aceste ademenitoare cuvinte:
Pe unde stau florile

C um or sa stea palm ele !...
1 Uneori, injuraturile ajung la adevarate aberatii verbale: „nea boala...

cristomatia... cui te-a vandut" ! (13 oct. 1919. La Rugina). Probabil, un fel de
augmentativ fata de numele lui Cristos, dar fara nici o legatura cu ceea ce
numim crestomatie.
62
Iar de la o muncitoare vaduva, am auzit odata un cuvant
de un umor cu neputinta de uitat: Saracul barbatu-meu!
Dumnezeu sa-1 ierte... Cand ma batea, nu da niciodata cu
mana go ala...
Ti-ar veni sa razi, daca n-ar fi acelasi timp covarsitor de
trista incon^tienta acestui obicei salbatic. Si-ti sta mintea in
loc, cand afli ca lipsa bataii e privita uneori chiar drept semn
ca lipseste dragostea dintre so ti! De aici lauda femeii cu
vanataile si fala barbatului ca-si pecetluieste nevasta, batand-
o uneori in curte ori pe drum, ca sa-1 vada si altii...
Fire^te, aâ ceva se petrece, de obicei, cand barbatul e
„aghezmuit" î numai pe treapta de jos, unde omenia se
schimba in tiganie. Cat priveste pe modorani si laiesi, la unii
ca aceia, bataia desteapta in suflet chiar un fel de sentiment
estetic. Buêlile n-au haz decat cu larma si tipete, sa auda tot
catunul: iar rafuiala in stil curat tiganesc e atunci, cand cei
incaierati zvarl unul in altul nu numai cu bolovani, ci chiar cu
propriii lor copii...
X X
Fata de atata cadere, s-ar fi cuvenit ca indata ce am sca-

pat de jugul turcesc si am inceput a ne dezmeteci din parag-
ina in care cufundasera fanariotii si alti straini tara, sa fi alun-
gat mai intai bataia din obiceiurile noastre. Garbaciul turcesc,
knutul muscalesc, palciile, butucul si celelalte unelte de chin
ar fi trebuit sa lase in sufletul romanului o scarba vesnica fata
de cei cu purtare mojiceasca.
Dar molima sufletelor se lecuieste mai greu decat toate
bolile trupului. Scoala, care ar fi trebuit sa ne lumineze, s-a
sprijinit si ea la inceput tot pe bataie. La scoala din satul S.,
63
vergile erau nelipsite din fereastra domnului1 . Cele de salcie
— calea valea. Erau insa unele de mesteacan, mladioase ca
biciul si tari ca sarma. Insa cele mai cumplite erau cele de
prun: nodoroase £i grele ca fierul. Sarace m aini! sarace
degete spintecate pentru greseli marunte, pe care un invata-
tor cu inima de parinte le-ar fi indreptat zambind! Sa
pazeasca Dumnezeu si pe dusmani de scoala hinghereasca
prin care au trecut multi din generatia mea, care visam si azi
la ceasurile acelea de nesfarsita tristete.
Cat despre ostire, acolo cel putin bataia era in regle-
mente. Soldatii trebuiau aêzati in sir, ca un gard imprejurul
vinovatului asternut la pamant. Doi il tineau de cap, doi de
picioare, iar alti doi se asezau cu vergile de o parte £i alta,
lovind pe rand: pac-pac, pac-pac... pana ce tasnea sangele, iar
carnea se facea piftie.
- Valeo, domnule capitan ! Iarta-ma, domnule capitan !...
De la o vreme, glasul se inmuia: cel leînat era ridicat si
dus pe sus in dosul randurilor.
E drept ca salbaticia asta se intampla odinioara si in alte
tari. Bastonada franceza, sagul prusian, knutul rusesc, stroiid si
alte mijloace de chin, erau pana nu demult metode recunos-
cute in educatia militara. Atata numai ca altii s-au dezbarat
mai devreme de astfel de obiceiuri.
Stim apoi ca pentru ucigasi s-a pastrat in rmele tari chiar
pedeapsa cu moartea; pe cei greu vinovati, ii inchid pe viata,
iar cei indaratnici sunt pedepsiti cu bataia in fata lumii, ca
sa-i copleêasca rusinea si sa se indrepte. In ^coala insa, in
ostire si chiar in viata casnica, bataia e osandita peste tot. Si
nu numai fata de oameni, dar si fata de dobitoace. Cine ar
1 Vezi Ethnos, Focsani 1941.
64
indrazni in: Elvetia, Norvegia, Suedia, Olanda $i alte tari
luminate sa bata boul sau calul cu care se slujeste la munca ?
Unde se pomenesc pe acolo blesteme si vorbe de ocara, cum
e: boala, haram si multe altele, care se aud la noi pe toate
cararile ? Dimpotriva, e o placere sa vezi aiurea ce nume de
mangaiere (nume de flori £i nume omenesti) se dau vitelor $i
ce purtare blanda au oamenii fata de ele.
In acele tari, bataia nu-i din rai, ci e semn de salbaticie, ?i
de aceea legea o pedepse^te cu asprime. E pedepsit chiar $i
cel care incarca prea mult caruta ori inhama rau, asa ca strean-
gurile jupoaie pielea dobitoacelor. Cand o vita e sperioasa,
asta e o rapine î o dovada ca stapanul e prost ori natang.
Cine e de^tept î omenos, acela indruma calul î boul numai
cu vorba. Despre caini, nici nu mai vorbim. Cei ciobane^ti
aproape nu mai latra, ci se inteleg cu omul prin semne.
Pastorul arata de pilda o linie de paza. Indata ce turma
ajunge pana in dreptul ei, dulaul porne^te ca sageata din arc,
iar oile se abat pe loc, aâ ca vezi in stanga imas pascut, iar in
dreapta se intinde iarba de coasa, fara sa fie vreo urma de
oaie prin ea.
Cum de s-a facut schimbarea aceasta ? Pe ce cale au ajuns

unele popoare sa puna cuvantul in locul ciomagului ? Nu
cumva altii au izbutit sa ghiceasca graiul dobitoacelor si sa le
talmaceasca gandurile lor ?
La intrebarea aceasta e mai bine sa raspundem cu cateva
fapte, despre care se poate incredinta oricine.
65
CE SPUN FIARELE
Animalele nu-s masini, ci au si ele priceperea lor si graiul lor.

Fiecare specie are menirea ei. Aproape toate salbaticiunile
sunt blande, cand nu le cauti pricina. Omul le-a speriat si le-a
inrait pe multe.
Hagenbeck — un fel de Pestalozzi al vietatilor salbatice. Noua
metoda de imblanzire. „Scoala" pentru fiare. Raiul de la
Stellingen. Parerea vanatorului de lei Gerard.
Odinioara se credea ca animalele sunt un fel de masini

(Descartes). Cum merge ceasornicul, daca e intors, asa merg si
ele: mananca, dorm, traiesc si mor ca intr-un fel de vis.
Adevarul e altul. Fiecare vietuitoare are obiceiurile ei,
nevoile, bucuriile si suferintele ei si se lupta cu traiul, cand
mai usor cand mai greu, intocmai ca si omul. Batranul Fabre,
care o viata intreaga a pandit mereu, sa vada cum traiesc
ganganiile marunte: furnici, paianjeni, greieri si altele la fel
cu acestea, a ramas. inmarmurit cate mestesuguri ?i cata
indemanare se poate gasi in lumea fapturilor celor mai neba-
gate in seama. Astfel, de unde pana acum ne deprinsesem a
privi pe om ca un fel de cununa a creatiei, azi incepem a
vedea cu alti ochi. Nu mai zicem, bunaoara, ca acum o suta
de ani, ca omul este oglinda universului £i ca celelalte
vietuitoare sunt un fel de imitatie dupa trupul omenesc.
(Viermii se credea pe atunci ca inchipuie matele; scoicile ar fi
intocmite dupa chipul ficatului; meduzele ar fi un fel de inimi,
etc.). Inchipuirea asta nu s-a dovedit cu totul desarta.
66
Dimpotriva, £tim ca fiecare soi isi are tiparul lui deosebit. Iar
progresul speciilor nu ne mai pare ca o scara cu multe trepte, dea-
supra carora ar sta fiinta omeneasca. Din contra, fiecare specie,
dupd cum are un trup deosebit, are si un drum deosebit in viata,
adica suie pe o scara deosebitd si poate ajunge in felul sdu la o
inaltime, unde nici un alt soi de animate nu se mai poate ridica. De
pilda, paianjenul. Cum simte el prada, cum isi tese panza si
cum plute^te prin vazduh, ca un arhitect nazdravan, care isi
scoate materialul cladirii chiar din trupul lui; asta e o
maiestrie pe care nici o alta faptura n-o mai poate imita. Ti-ar
trebui ochi, ureche, picioare si minte de paianjen, ca sa te poti
lua la intrecere cu el. Despre panza lui, poporul nostru spune
ca gangania cea iscusita s-ar fi luat la ramasag chiar cu Maica
Domnului! Si cat este Ea de puternica intre Puternici, biru-
inta tot de partea paianjenului a ramas...
Gandul acesta cuprinde simbolic un adevar de mare pret.
Si anume, ca fiecare soi de vietate are apucaturile sale si
mintea sa, pe care n-o da pe a nimanui. Iar pentru om, ade-
varata dibacie ar fi sa caute a pricepe graiul celorlalte
vietuitoare î sa le apropie cu binisorul pe toate cate-i pot fi
de folos.
Cu atat mai mult, cu cat sunt gata de tovarasie, iar unele
il poftesc chiar ele. Livingstone, un suflet drept ca Fabre,
povesteste despre cucul african ceva minunat: „Ce pasare
ciudata si cucul-calduza l Cine i-a spus lui si tuturor soiurilor
din neamul lui, ca oamenilor — fie albi, fie negri — le place
mierea? Indata ce te zareste, dragutul de el, alearga si te
cheama din toata inima, sa vii la stup. Zboara intr-acolo, se
opre^te apoi pe un copac si priveste indarat, sa vada daca-1
urmezi; £i cand s-a incredintat ca vii, porne^te iarasi. Astfel,
zburand din creanga in creanga, te duce pana la locul unde
este stiubeiul. Iar daca cumva nu vrei sa te iei dupa el, staruie
67
si pune atata ravna sa te ademeneasca spre lacaûl albinelor,
pe cat de grabite sunt alte pasari sa te alunge pe langa cuibul
lor". (Explorations dn Zambeze). Caprioarele din padurile
Canadei cu ce incredere se apropie de vanator ? Dar castorii ?
Dar pasarile din Galapagos, despre care Darwin spune ca
veneau sa se aseze pe teava pustii.
Si totusi, ca un natang, omul n-a priceput cati tovarasi
prielnici si-ar fi putut aduna pe langa el. Pe unele animale, e
drept, le-a imblanzit; dar pe altele le-a speriat si chiar le-a
stins samanta cu totul. Ca un copil artagos, a cautat sa le
mustruluiasca dupa toanele lui. Dovada cea mai buna sunt
menajeriile, unde de frica pistolului, a fierului rosu £i altor
rmelte de tortura, bietele salbaticiuni sar prin cere, se culca, se
scoala si joaca dupa cum nu le e voia.
Abia in timpurile din urma, un intelept in felul lui Fabre
si altor observatori ai naturii, a bagat de seama ca omul a
apucat o cale gresita in socotelile sale cu celelalte vietati.
Acest barbat minunat a fost Hagenbeck. Numele lui poate fi
alaturi de al lui Rousseau, Pestalozzi si altor pedagogi vestiti,
iar viata lui e vrednica sa fie povestita de un nou Plutarh si
pomenita cu cinste chiar in istoria pedagogiei.
Hagenbeck s-a nascut la 1844, in Hamburg. Taica-sau era

negustor de peste. Insa curtea lui era plina de pasari: nu
numai de gaini, gaste, rate si porumbei, ci de pauni, papagali
si multe raritati precum si de capre, vaci si alte dobitoace. De
carte, nu facea mare haz. „Popa n-o sa ajungeti, dar a scrie, a
citi si a socoti... tot trebuie sa invatati", zicea el catre cei âpte
copii ai sai, punandu-le inainte ca tel munca si randuiala. De
68
altfel, copiii lucrau de-a valma cu dansul si primeau plata
regulata, ca orice lucrator.
Intr-o buna zi, pescarii tocmiti sa aduca la pravalia lui
Hagenbeck „tot" ce prind, au vanat sase foci. Ce sa faca
negustorul cu ele ? Sa le hraneasca cu peste de cumparat ?
Asta nu era o socoteala. Incaltea, sa-si fi scos singure hrana
lor... S atunci ii veni o idee: sa le arate la lume — pe plata.
Le-a asezat deci in niste ciubere cu apa si a pus 10 bani
intrarea, pentru cine ar vrea sa le priveasca.
Afacerea cu focile a iesit bine. Iar unul dintre copiii lui
Hagenbeck, avand mare dragoste pentru animale, incepu a
cumpara si alte soiuri de salbaticiuni, aduse de marinari, cine
stie pe unde. Astfel, incetul cu incetul, negustoria de peste s-a
schimbat in negustorie de fiare pentru menajerii.
Nu putem insira aici cu de-amanuntul ispravile lui

Hagenbeck. Destul ca azi, menajeria lui este cea mai mare din
lume. Salbaticiunile cuprind, langa Hamburg, cu gradinile,
iazurile, lacurile î coliviile lor, o intindere de peste 140 de
pogoane. Trenuri lungi si corabii intregi due si aduc aici tot
felul de vietati, din toate tinuturile globului. Intaia data de
cand e pamantul pamant, vietuitoarele imprastiate din cora-
bia lui Noe... s-au intalnit iarasi la un loc. Cine n-a auzit de
Hagenbeck si cine trece prin Hamburg, fara sa se abata pe la
marele negustor de fiare !
Catre batranete, i-a venit in minte sa-si povesteasca sin-
gur pataniile vietii lui £i a scris o carte1 vrednica de citit si de
meditat de orice om doritor de invatatura si, mai ales, de cei
ce au in sarcina lor cresterea tineretului. Abia cand citesti
1 Von Tieren und Menschen, Erlebnisse und Erfahrungen, Berlin 1908.
69
povestirea unui om care a trait zeci de ani cu fiarele, bagi de
seama ce minciuni prostanace ni se spun in copilarie, cu chip
de invatatura. Dupa ce ai aflat din cartea de lectura ca ele-
fantul doarme in picioare, iar vanatorii ferestruiesc copacii,
pentru ca elefantii sa cada seara (intocmai ca si cum ar fi de
lemn...), asculta ce spune Hagenbeck despre greutatea
vanarii elefantilor si vei pricepe ca astfel de ispravi se fac cu
fierastraul... numai in cartea de citire.
S cate alte lucruri minunate nu afli din gura omului, care
a vazut si a patit atatea! Dar lucrul cel mai de seama din
cartea mai sus pomenita nu-i povestirea primejdiilor de
vanatoare si a intamplarilor din menajerie, ci o mare idee
pedagogical chipul nou de a imblanzi animalele, fara nici un
pericol. Gandul acesta i-a venit lui Hagenbeck astfel:
La 1892,cand cu marea expozitie din Chicago (pentru a
sarbatori patru sute de ani de la descoperirea Americii),
Hagenbeck facuse o invoiala cu doi americani sa intocmeasca
acolo o gradina zoologica, iar cumnatul sau, ca imblanzitor,
sa dea reprezentatie cu fiarele. S-a intamplat insa ca imblanz-
itorul s-a imbolnavit de tifos.
Ce era de facut? — mai ales ca, contractul era foarte
aspru...
Nu- i ramanea decat sa tina el locul cumnatului. A intrat
deci in cusca fiarelor si a inceput chiar el figurile anuntate
publicului, mustruluind, dupa cum arata programul : lei,
tigri, ursi, leoparzi si alte fiare primejdioase. Izbanda a intre-
cut toate asteptarile. Menajeria ajunsese minunatia intregii
expozitii.
A id insa, trebuie lamurit indata un lucru. Daca
Hagenbeck ar fi intrat netam nesam in cusca leilor, ca un
speculant care nu vrea sa piarda castigul unei afaceri, ai zice
doar a tat : ia, un indraznet !... ahtiat dupa bani pana intr-
70
atata, ca î-a pus chiar viata in primejdie. Adevarul era insa
altul : fiarele il cunosteau mai dinainte pe stapanul lor .
Cum?
Pana la Hagenbeck, cei care intrau in cusca leilor si a
tigrilor nu lasau pistolul si biciul din mana; erau niste mese-
riasi indrazneti, care se jucau in adevar cu viata lor. Fiarele
erau stapanite cu bataia, cu tepuî de fier, cu cangi inrosite in
foe î de aide astea. Cand animalul era ingrozit destul,
batausul se incumeta sa intre in colivie, iar salbaticiunile, de
teama, sareau peste obstacole impinse prin gratii de sluga
care sta afara, ori prin cercul tinut de mana imblanzitorului.
Dar, ce mai sforaieli! Ce pocnete de b ic i! Ce priviri
fioroase din partea tigrului, a leului ori a hienei! S sfarsitul
era mai totdeauna la fel: intr-o buna zi, cel cu pistolul era
sfasiat de ghearele fiarelor care, intr-o clipa de nebagare de
seama, se repezeau asupra dusmanului lor, razbunandu-si
toate ranile fierului inrosit in foe.
Socoteala asta i s-a parut lui Hagenbeck cu totul neroada.
S-a gandit asa: daca omul e ucis, dansul e de vina, nu fiara.
Batuta £i schingiuita mereu, biata salbaticiune e in „legitima
aparare".
Multi s-or fi mirand, zice el, ca din miile de fiare cu care
am avut de-a face, nu m-a rapus nici una. De buna seama a
fost £i paza î dibacia mea, ca nu m-a sfasiat vreun tigru, nu
m-a stropsit vreun elefant sub piciorul lui, nu m-a strapuns
cu cornul nici un rinocer si nu m-a sugrumat nici un sarpe cu
incolaciturile lui... Dar iaraî li se face o nedreptate salbaticiu-
nilor, cand se zice ca au „caracter rau".
Dimpotriva: ele sunt asa, dupa cum e si stapanul care urnbla
cu ele.
„Puteti sa md credeti: intre lei, tigri si pantere, am avut multi
prieteni buni, cu care umblam tot asa defdrdgrijd, ca si cu un edine
71
de casd. Iar dragostea era nu numai din partea mea, ci m-am
bucurat din partea fiarelor de o prietenie indelungata.
Legdturi credincioase au ramas intre mine si ele multa vreme, chiar
dupd ce ajunseserd unele in tdri depdrtate".
Caci tinerea de minte a fiarelor e intr-adevar uimitoare.
„Acum vreo patruzeci de ani, cumparasem ni^te pui de tigri.
Unul se imbolnaveste insa de raceala si capata albeata la
amandoi ochii. Luni de zile a trebuit sa-1 ingrijesc si cautam
sa-i usurez viata, pe cat puteam. Ma taram in fiecare zi in
cusca bolnavului, fiindca altfel nu puteam ajunge pana la el...
Asa s-a infiripat o legatura de incredere intre noi, iar la urma
urmei am fost rasplatit pentru osteneala mea, deoarece tigrul
s-a facut sanatos... Mai tarziu, 1-am vandut la Berlin impre-
una cu perechea lui, dar mie mi-a pastrat pana la moarte cea
mai credincioasa prietenie..."
„Trecuse multa vreme, fara sa-1 mai vad. Cand am cala-
torit pe acolo, a fost de ajuns sa auda din departare glasul
meu si 1-a cuprins indata o neliniste î o mare bucurie. Cum
m-am apropiat, a inceput a mieuna si a toarce in felul pisi-
cilor, ca sa ma cheme spre dansul. Si nu s-a potolit, pana ce
nu m-am alaturat sa-1 mangai.
Lumea sta imprejur cu gura cascata si nu-si putea da
socoteala ce sa insemneze aceasta intalnire".
Dar leii 1-au cunoscut pe Hagenbeck pana in adanci
batraneti! Dar ramasagurile pe care le-a castigat vechiul lor
stapan, bizuindu-se ca, chiar dupa lunga despartire, ei tot il
vor recunoaste!...
Care e taina unor astfel de prietenii ?
Raspunsul e simplu de tot: Hagenbeck se purtase bine cu
toate fiarele sale. Isi daduse seama ca sdlbaticiunile sunt rele
numai cand omul e rau fata de ele. Altfel, chiar cele prinse de
72
curand, din codru, pot fi puse pe calea cea dreapta. lata o
dovada care nu mai lasa nici o indoiala:
„Cel mai fioros tigru, dintre cati am vazut, imi venise
din India pe la inceputul anului 1890. Era un tigru din
Bengal, cel mai mare si mai greu din cati am cunoscut.
Fusese prins abia de cateva luni... In ziua intai, cand m-am
apropiat de colivie, s-a repezit spre gratii i?i î-a intins
ghearele, cat a putut, sa ma inhate... Dar salbaticia lui nu ma
speria ji-am voit sa i-o dovedesc: in fiecare zi ma apropiam
sa-1 privesc £i incepeam sa marai ca tigrii, cum s-ar prinde:
sa vorbesc in limba lui. Zi cu zi se arata î el tot mai potolit;
sarea insa spre gratii, dar nu mai intindea labele dupa mine.
Peste opt zile, am inceput sa-i arunc cate o bucata de came,
caci „drumul spre inima trece prin stomac", chiar si la fiare.
Peste patru saptamani, ajunsesem sa-1 ating cu mana, dar cu
cea mai mare paza, caci aceasta miscare il facea uneori sa
intinda ghearele spre mine, in sfarsit, dupa trei luni a inteles
ca nu-i vreau nici un rau; venea singur langa zabrele, se
tolanea £i se lasa sa fie scarpinat".
Si Hagenbeck adauga: aici era vorba de o fiara prinsa
dupa ce cimoscuse apucaturile vietii de codru. Cand incepi
insa cu pui mici, salbaticia lor e doar o inchipuire a omului.
Dimpotriva: „Toate fiarele de prada, far a exceptie, cand le iei
de tinere, î cand te porti cu ele cum se cade, pot fi crescute
intocmai ca vietatile dimprejurul casei". Se intelege, poti da
uneori si peste cate o fire salbatica, deoarece in fiecare
vietuitoare, ca si in om, e si bine si rau, iar binele poatefi inmultit,
dupa cum si rdul ii poatefi imputinat. De aceea, gandul cel din-
tai al imblanzitorului trebuie sa fie acesta: sa cerceteze carac-
terul, adica apucaturile fiarelor cu care umbla, cu alte vorbe,
sa faca scoald cu ele.
Cum?
73
intai si intai, trebuie sa dai ocazia animalelor cu care vrei
sa iucrezi inaintea publicului, sa lege cunostinta unele cu
altele. In acest scop, coliviile lor vor fi puse alaturi, sa se
poata vedea. Caci daca le-ai da drumul la un loc, chiar in ziua
intai, s-ar incinge intre ele o batalie strasnica... Din contra,
dupa ce au stat catva timp aproape, fiarele se deprind impre-
una, isi spun in limba lor necazurile si bucuriile, pe cat le
ingaduie gratia de fier, iar in vremea asta nici imblanzitorul
nu sta degeaba, ci, privindu-le mereu, incepe sa cunoasca pe
incetul apucaturile fiecareia.
Dupa ce s-au deprins a trai alaturi, ca buni vecini, vine
ziua intai de scoala: le da adica voie sa intre toate intr-o sin-
gura cusca, — fireste, in fata invatatorului.
Ce sa faca ? Intocmai ca la scoala, in ziua intaia nu se face
nici o lectie. Scolarii au mare pofta sa se joace impreuna ori cu
invatatorul, cu care de altfel s-au jucat inca de mici in custile
lor. Imblanzitorul trebuie sa fie insa cu ochii in patru: sa
opreasca certurile si incaierarile, deoarece la fiare, ca si la
copii, de la joc si pana la bataie e un singur pas. De pilda, un
urs alb se apropie tapalagos de un leu si ar vrea sa-i mangaie
putin coama; dar leul pricepe rau gandul tovarasului si-i
arde indata o lipa peste bot... Invatatorul trebuie sa fie
numaidecat intre ei si, printr-un ghiont prietenesc, ii da a
intelege leului, ca aid trebuie sa fie cu bune purtari... Sau se
intampla altceva: unui tigru cam artagos ii vine in minte sa-i
dea o laba leopardului, care tocmai trece de-a fuga pe langa
el. Leopardul indata se zbarleste, se face ghem — gata sa sara
in capul tigrului... Dascalul trebuie sa fie iarasi la indemana
spre a-i desparti. Si astfel, de la lectia intaia, el poate ghici
multe din apucaturile fiecarui scolar.
Vine apoi lectia a doua. Se aduc in cusca toate uneltele:
scaune, scari, cercuri, franghii si tot ce mai e nevoie pentru
74
figurile de invatat. (Cum s-ar zice se aduc handle in clasa si
trebuie deprins fiecare elev sa stea la locul sau). Grea treaba
sa indupleci pe un tigru sa stea pe scaun ori sa se suie pe un
poloboc! Dar tocmai aici se vede priceperea si rabdarea
imblanzitorului. Cu bicisorul intr-o mana, in alta cu traista de
bucati de carne, el cheama pe fiecare ucenic la locul lui, il
aseaza pe scaun, pe scara sau unde ii va fi slujba, aratandu-i
bucatica de carne. Insa nu i-o da, pana nu se suie singur, de
buna voie... Se intelege ca o astfel de lectie, le place si scolar-
ilor. Unii sunt mai grei la cap; altii sunt mai zburdalnici... abia
s-au aêzat pe scaun si, cum trece invatatorul la alta banca, ei
sar iarasi de la locul hotarat. De aceea ii trebuie dascalului o
rabdare ingereasca, pana ce-1 deprinde pe fiecare sa stea fru-
mos in banca si sa vina la loc, indata ce aude numele lui stri-
gat ca la catalog...
In sfarsit, incep lectiile cele grele. Dar pana atunci cei
indaratnici si cei grei de cap au fost dati afara din clasa.
Imblanzitorul e grabit de negustoria lui si alege numai pe cei
de^tepti si cu bune purtari. Apoi, inadins nici nu vrea sa fie
aspru cu cei nemzestrati, ca sa nu deprinda rdu pe cei ce ascultd
de buna voie. Mai bine lasa repetenti pe toti cei netrebnici £i
trece clasa a doua numai pe cei priceputi si cu apucaturi de
lauda.
Acuma e acuma. Cum sa faci pe tigrul sa se urce pe un
butoi care se pravale^te, iar tigrul sa nu sara jos, ci sa schimbe
mereu labele, asa ca el insusi sa invarteasca butoiul, impin-
gandu-1 de colo pana colo prin colivie ? Sau cum sa faci pe un
elefant matahalos, sa se suie pe fundul unui vas ?
Dar, cu rabdare, cu bldndete si bagare de seamd, toate
greutatile sunt biruite. Orice fiara poate fi astfel imblanzita,
iar dovada e ca nici un imblanzitor nu mai e sfasiat. S-a ade-
75
verit deplin dreptatea metodei lui Hagenbeck, care se
cuprinde in doua cuvinte: Sa biruiesti salbaticia prin blandete.
* *
Insa reforma lui Hegenbeck nu s-a marginit numai la

atata. Pentru ca scolarul sa invete, cuvantul bun nu-i de
ajuns. Mai trebuie £i hrana potrivita si aer cat se poate de
bun. Nu-i adevarata cruzime sa tii gogeamite leu inchis
intr-o colivie de cativa pasi ? Si cum sa nu fie artagos tigrul,
care casca de plictiseala si stranuta mereu de mirosul cel
greu al coliviei ?
Asadar, ca si Rousseau, Hagenbeck a zis: indarat spre
natura /sa dam si fiarelor libertatea care li se cuvine. Din fire,
ele sunt bune. Ia sa le vedem in aer liber, vara, ca si iama, sa
vedem ce vor face...
Zis si facut. Imblanzitorul, care incepuse odinioara cu
cele sase foci, cumpara o mosie langa Hamburg si se apuca
de munca: sapa iazuri pentru pasarile de balta; ridica coline
si gramezi de stand pentru salbaticiunile care pasc; alcatu-
ieste pesteri pentru lei, cranguri pentru tigri... si scobeste
niste santuri adanci, pentru ca fiarele sa nu poata sari de la
unele la altele. Astfel, cine intra acuma in „raiul de la
Stellingen", da cu ochii de elefanti, lei, tigri..., si tot soiul de
salbaticiuni care crezi ca in doua sarituri te si inhata.
Adevarul e ca nici nu se gandesc la asa ceva, deoarece £tiu
bine hotarul peste care nu pot trece. Cat despre sanatatea lor,
e minunata. Strutii din pustiurile calde ale Africii se tavalesc
iarna prin zapada; girafele, care in tara lor nu £tiu ce-i nin-
soarea, s-au deprins sa petreaca aproape toata iarna fara foe,
in schimb, parul lor s-a mai lungit putin; caprioarele se catara
76
pe stand; renii, potrivit obiceiului, se suie pe culmea coli-
nelor sa stea in bataia vantului, spre a se apara de tantari. Asa
ca fiecare vietate iî alege locul care-i place; iar cand e vremea
rea, intra in adaposturile ce le stau la indemana.
Urmarea a fost ca, de unde la inceput Hagenbeck vindea
pe an abia o pereche-doua din fiecare soi de animal, azi vinde
cu sutele £i chiar cu miile. Odata a primit o comanda de 2000
de dromaderi! Munca sa, ca orice activitate pornita din jude-
cata dreapta, i-a fost rasplatita nu numai de dragostea ani-
malelor, care se imblanzeau repede £i se bucurau sa-1 vada
aproape de ele, ci i-a adus si un mare spor de avere, precum
si un renume imparatesc. Hagenbeck este si va ramane cel
mai mare pedagog al fdpturilor necuvantatoare, — e un fel de
Pestalozzi al animalelor.
Urmand pilda de la Stellingen, mai in toate tarile civi-
lizate, s-au facut gradini zoologice la fel si, in acelasi timp,
s-au luat masuri sa se opreasca vanatul soiurilor amenintate
cu stingerea. Atat in Europa, cat si in celelalte parti ale lumii,
sunt azi paduri i?i sesuri intinse, crutate de cruzimea si de
lacomia omului.
De abia acum incepem sa ne dam seama ca o tara nu
poate produce locuitorilor ei tot folosul cuvenit, pana ce
omul nu incearca sa creasca plantele î animalele cele mai
potrivite cu clima ei. (Hagenbeck a dovedit-o cu fapta.
Fazanii de pe mobile proprietarilor englezi sunt azi mult mai
grei, de pe urma incruciârii cu fazanii adusi de el tocmai din
mijlocul Asiei). Urmand aceasta cale, se vor imbunatati cine
stie cate soiuri de animale domestice, precum si cele de
padure, care sunt bune de vanat. De aceea, odata £i odata,
numele lui Hagenbeck va fi de buna seama pomenit printre
marii binefacatori ai omenirii.
77
in orice caz, el este si ramane un mare pedagog. Prin
fapta si invatatura lui, ne-a deschis ochii asupra unui adevar
pe care multi nu-1 intelegeau deplin cu privire la om. Si
anume:
Scoala adevarata porneste de la bldndete si de la hibire.
Mai mult decat oricare, el a dat de minciuna proverbul
romanesc ca „bataia-i din rai". Dimpotriva, fiarele imblanzite
de Hagenbeck dovedesc fara putinta de indoiala, „cd bataia
nu-i din rai, ci din prostie si din naravire".
*
* *
P.S. Pentru a fi drepti fata de cei care au avut initiative

bune, se cade sa pomenim aici si parerea vestitului vanator
de lei, Gerard. Tot colindand muntii Algeriei, gasise odata
un pui de leu, pe care 1-a adus la cazarma î 1-a crescut.
Hubert, asa-1 chema pe leu, se facuse mare £i se juca cu
Gerard si alti soldati, fara sa se slujeasca de gheare ori de
dinti... in octombrie 1874, a fost pornit spre gradina zoolo-
gica din Paris.
„Ajungand la Toulon, a trebuit sa ne despartim... Cu
toata bucuria mea de a-mi vedea parintii, simteam ca-mi
lipseste ceva... Peste cateva saptamani, cand m-am intors la
Marsilia, sa-mi vad ucenicul, nu 1-am mai gasit cum il
lasasem. Dupa cea dintai scanteiere de bucurie, care a insu-
fletit o clipa capul lui cel frumos, mi s-a parut trist, bolnav
si abatut. Privirea lui parca-mi zicea: De ce m-ai parasit ?
Unde sunt ? Unde ma duce ? Iaca, ai venit acum, dar ramai
cu mine...
imi parea atat de rau sa-1 vad nenorocit, ca n-am avut
puterea sa lungesc sederea mea, ci repede am plecat.
78
Pe cand ma departam , odata il aud sarind in cusca si
urland cu furie.
M-am grabit sa ma intorc. Zarindu-ma iarasi, s-a linistit,
s-a culcat in lung langa gratii, ca sa-1 pot mangaia cu mana.
Peste cateva minute adormise, si-am plecat, mergand in
varful degetelor, de teama sa nu-1 destept...
Peste trei luni, am ajuns si eu la Paris... A doua zi, m-am

dus la „Jardin des Plantes" intovarasit de Bertrand, direc-
torul gazetei Journal des Chasseurs si de fata lui, care vrea sa
fie de fata la intalnirea mea cu Hubert. Intrand in galeria
„fiarelor salbatice", am ramas mirat de ingustimea carcerelor,
unde bietele fapturi sunt osandite a trai intr-o trandavie
ucigatoare. Mai ales m-a izbit putoarea inciumata care iese
din colivii £i duhoarea pe care hienele (fapturi murdare si
spurcate) de buna seama ca o pot suferi, dar care — fara nici
o indoiala — trebuie sa omoare pe lei si pantere, vietati cu
blanuri linse, care sunt curatenia incarnata.
Smintenia asta m-a indemnat sa spun marelui invatat

Geoffroy Saint-Hillaire cateva observari si chibzuiri, pe care
el le-a ascultat cu mare bunavointa. Si ma grabesc sa adaug
ca, daca n-ar fi venit revolutia din 1848, Hubert si cei de o
seama cu el ar fi dobandit ceea ce cerusem pentru dansii.
Pe cand ma indreptam astfel amarat, catre cusca leului
meu, el sta culcat £i pe jumatate adormit, privind cu nepasare
pe cei ce treceau inaintea lui.
Deodata ridica capul; ochii se deschid mari; o miscare
nervoasa ii increte^te mu^chii fetei; varful cozii incepu sa se
zbata: zarise uniforma de spahiu, dar nu recunoscuse inca pe
vechiul sau stapan.
79
Totusi, cu privirea nelinistita, incepu a ma masura de la
cap pana la picioare, ca si cum ar fi cautat sa-si aduca aminte
ceva.
Atunci, ma apropiai si, nemaiputand sa ma stapanesc,
intind mana printre gratii.
Doamne, a fost o clipa... in adevar zguduitoare î pentru
mine, si pentru cei ce erau de fata.
Sorbindu-ma mereu din ochi, Hubert î-a lipit botul de
mana mea si a inceput sa ma miroase cu sete. La fiecare rasu-
flare, privirea lui se limpezea si se facea mai prietenoasa. Sub
uniforma pe care o recunoscuse de la inceput, incepea acum
sa-si cunoasca prietenul.
Intelesei ca ar fi de ajuns un singur cuvant, ca sa pun
capat tuturor indoielilor.
— Hubert, i-am zis, netezindu-1, dragul meu tovara^ !
Nici n-a mai asteptat sa mai adaug ceva. Cu o saritura
furioasa s-a izbit de gratiile care trosneau de zguduitura lui
puternica.
Tovarasii mei, speriati s-au ferit grabnic inlaturi, indem-
nandu-ma sa fug... Dar Hubert se ridicase in doua labe î lipit
de zabrele, cauta sa sparga grilajul care ne despartea, urland
de bucurie si de furie in acelasi timp. Era vrednic de vazut.
Limba lui aspra lingea cu nesat mana, pe care i-o lasasem
in voie, si labele lui uriase cautau sa ma traga incetisor spre
dansul. Dar indata ce se facea vreunul ca se apropie, pe
Hubert il apuca o furie groaznica; iar cand se departa, sa ne
lase singuri, se potolea iaraî î ma mangaia.
N-as putea sa spun, ca grea mi-a fost despartirea de el

in ziua aceea. De douazeci de ori m-am intors, sa-1 fac sa
priceapa ca o sa ne vedem iaraî, î de fiecare data, cand
80
ma departam, zguduia toata colivia cu salturi $i zbierete
ingrozitoare.
Catva timp, ma duceam des sa vad pe bietul prizonier
adeseori petreceam ceasuri intregi numai amandoi. Dar, de la
o vreme, bagai de seama ca e trist si slabeste. Paznicii ziceau
ca-i face rau intalnirea cu mine. Cu greu, insa, m-am hotarat
sa nu mai vin aâ de des.
Intr-o zi, in luna lui mai, m-am infiintat ca de obicei.
— Domnule, ma intampina paznicul intristat: nu mai
veni, Hubert a murit"
* X
Intamplarea asta dovedeste ca gandul lui Hagenbeck 1-a

avut £i altul inainte de el. Statul francez s-a aratat insa
zabavnic. Aâ ca, abia dupa jumatate de veac, prin silintele
negustorului din Hamburg, a ajuns la implinire ideea de a se
inlocui metoda asprimii printr-o purtare blanda si a da
fiecarui animal un mediu potrivit cu acela in care s-a nascut.
Nici o intamplare insa n-a minunat mai mult pe peda-

gogi decat cea cu caii lui Rolf din Elberfeld (care stiau sa faca
socoteli) si mai ales cea cu cainele din Mannheim.
Un avocat avea un caine, Rolf. Pe cand sotia lui facea
lectie cu copiii, catelul privea, ca cum ar pricepe. Intr-o zi,
mama copiilor, voind sa glumeasca, zice cainelui: „Dar tu,
Rolf, £tii cat fac 2 $i cu 2 ?"
Care n-a fost mirarea femeii, cand a vazut ca Rolf da de 4
ori cu laba peste mana stapanei sale !.
81
Indata, sotia avocatului a facut alte incercari si a aflat ca
martorul cel mut al lectiilor urmarea in capul lui socoteli
destul de grele: adunari, inmultiri, scaderi...
Atata i-a trebuit si, fara zabava, munca profesoarei s-a
indreptat catre acest nou scolar. Dar, cum sa se inteleaga cu
el ? A fost nevoie sa-1 invete a citi, facandu-i un alfabet
anume, ca la telegraf. Asa de pilda, pentru a, da cu laba
odata; pentru b, de 2 ori, si a§a pana la 25 de litere... In sfarsit,
Rolf a ajuns sa priceapa din bataia mainii orice intrebare si sa
raspunda si el, batand din laba, intocmai ca un telegrafist
care spune ceva altuia, la alta statie. A ajuns sa scrie si
scrisori... Caci, dupa ce s-a aflat minunea asta, au venit multi
Invatati sa-1 vada (intre altii profesorul Claparede din Geneva
si Makensie din Genua).
Cand a sosit Makensie, Rolf 1-a intrebat: wr d ? adica wer
du ? ? cine esti tu ? (Ca sa nu mai piarda vreme, cainele inîra
numai consonantele, ca stenografii!) Iar dupa ce Makensie
i-a spus numele si a inceput sa-i povesteasca, cum ca î lui ii
plac cainii; ca dorea mult sa vada pe Rolf... cainele a raspuns:
lib ht Lol dick (lieb hat Lol dich), adica si Lol (asa se alinta Rolf)
te iubeste pe tine.
Dar astea erau mici banalitati de conversatie. Oaspetii au
putut constata ca acel catel nazdravan poate face unele
socoteli (cu radacina patrata si cubica !) mai repede decat
scolarii si manuie^te numerele cu o indemanare mai mare
decat un om obisnuit.
Avem, asadar, dovada pipaita ca sunt animale geniale —

mai destepte uneori si decat oamenii! Imprejurarea asta tre-
buie sa cufunde in cea mai grea rusine pe natangii care
chinuiesc alte vietuitoare î indeosebi vitele de munca,
82
tovarasii care se ostenesc pentru noi si sufera, fara sa aiba cui
spune mahnirile lor.
* *
In anii din urma, au iesit la iveala fapte tot mai

numeroase, care arata ca omul, salbatacit prin „vanatoare", a
ajuns sa se impace acum iarasi cu vietatile padurii. Peste tot,
in tarile cu adevarat civilizate si culte, se lasa pe seama ani-
malelor nedomesticite tinuturi intregi, unde ele pot trai in
voie, urmand obiceiurile stravechi ale speciei lor.
Povestea Americanului Grey Owl este una dintre cele
mai interesante, fiindca nu e o poveste, ci fapt pipait. Nascut
dintr-un englez si o indiana (dintre putinele piei-rosii care au
mai ramas in Canada), vanatorul acesta traia din negotul cu
piei de castori si de alte salbaticiuni. Impreuna cu sotia sa,
deprinsa, ca toate pieile-rosii, cu viata aspra a vanatorilor,
ratacea de colo pana colo prin nesfarsitele paduri ale
Canadei, punand capcane, cum e obiceiul, spre a nu strica
blana, impu^cand vanatul. Dar Anahareo (asa o chema pe
nevasta lui) simtea o mare mila, cand gasea bietele animale
zbatandu-se intre coltii de tier ai capcanelor, tavalite in san-
gele lor...
Intr-o seara, Grey Owl vaslea impreuna cu sotia sa pe un
lac, sa caute o capcana pusa in ajrm. Cand s-o scoata din apa,
nimic. Castorul rupsese laba si fugise, dar din apropiere se
auzea scancetul puisorilor ramasi flamanzi... I-au luat §i i-au
dus la coliba.. Iarna era grozav de grea; cat pe-aci sa moara
de foame, caci vanatul era rar. Dar nu s-au indurat sa lase in
parasire bietii pui, iar ei s-au deprins cu stapanii, intocmai ca
ni^te pisoi alintati... Urmarea insa a fost nea^teptata: Grey
83
Owl n-a mai avut curajul sa puna capcane... Aêzandu-se cu
cei doi castori blanzi in apropierea unui lac, unde mai gasise
cativa salbatici, de la un timp s-au imprietenit £i cu aceia.
N-a mai lasat apoi pe altii sa puna capcane in acel loc §i
numarul castorilor a sporit, iar guvernul Canadian i-a venit
in ajutor, sprijinindu-1 sa intinda pacea mai departe. Astfel,
colonia castorilor a crescut si partea cea mai nea^teptata e
blandetea lor. Cand fostul vanator cu capcane, pleaca cu lun-
trea peste lac, castorii, nu numai ca nu se sperie, dar unii se
apropie de luntre, ba se lasa sa fie suiti alaturi de cel care
vasleste si chiar sa manance din mana lui. „Cand inoata in
lac, castorii se joaca pe langa el, ca î cum Grey Owl ar fi si
el din neamul castorilor. Fericirea lor nu mai e tulburata
acuma de nici o frica".
Dar nu numai castorii, ci si alte salbaticiuni se
impartasesc din aceasta pace. Veveritele si pasarile au aflat ca
Owl e ruda cu ei toti. Gaitele i se aseaza pe umar î ciugulesc
seminte din palma lui. Puii de veverita se coboara din copaci
si se aduna pe langa el. Caprioarele sunt blande ca mieii, iar
ursuletii se tin de ghidusii pe langa coliba. Dar cel mai mare
dintre toti prietenii lui Grey Owl este un elan care cantareste
vreo jumatate de tona, daca nu si mai mult. Uriasul acesta
doarme ceasuri intregi aproape de salaûl vanatorilor de
odinioara, ba se apropie de coliba si flutura din coarnele lui
falnice, cand vanatorul nu-1 ia in seama, sa-i intinda o cre-
anga cu frunze... De cateva ori pe an, cand inima cerbilor
simte dor de viata noua, oaspetele cel puternic i?i pierde
urma in departarile codrului, apoi, dupa un card de vreme,
iar si-aduce aminte si se apropie de lacurile si poienile unde
salasluieste Grey Owl si Anahareo, ca Adam si Eva in raiul de
odinioara. „Dintre toate rezervele (adica tinuturile unde vana-
toarea este pentru totdeauna oprita), aceasta e cea mai minu-
84
nata. Owl £i nevasta lui sunt un fel de rege regina a sal-
baticiunilor; uneori ei sunt cercetati de naturalistii invatati
sau de prieteni care vin anume sa-i vada cum traiesc... E aid
un fel de al doilea „Rai pe pamant'', dupa risipirea si paragi-
na celui dat odinioara lui Adam.
* *
Daca povestea nu s-ar lungi prea mult, ar trebui sa

inîram si intamplarile din viata lui Bedchambers, nascut la
1858 in Londra si statornicit apoi in Australia, la Humbug
Scrub (un fel de Padurea lui Pacala). Vanatorii orasului vecin
cu Adelaida starpisera aproape toate vietatile dimprejur.
Cumparand un petec de pamant, unde bietele fapturi nu mai
erau prigonite de nimeni, mosioara lui Bedchambers ajunsese
un fel de adapost. Pasarile veneau pana in casa î se asezau pe
umerii stapanului. Intr-un timp de seceta mare, o codobatura
istovita de sete, cu aripile lasate jos de oboseala, s-a oprit in
palma lui si a baut din lingurita lui ceai... Ce n-a aflat el, stand
de vorba cu neamul zburatoarelor si luand seama la felul lor
de tra i! Isprava cea mai mare a fost descoperirea clocitului
artificial. Leipoa, numita si curca padurilor, este o pasare
foarte sfioasa; traieste in tufisurile cele mai dese si rar cine o
vede. Totuî, in Hambug Scrub a venit î o leipoa, asa ca
stapanul padurii a putut-o privi pe indelete. Astfel a putut
afla ca pasarea cea sfioasa lucreaza aproape âse luni pana isi
pregate^te cuibul, sapand in pamant un cotlon de 1,80
inaltime si 2,70 m latime. Aici aduna apoi frunze si ierburi
uscate, facand un cuibar moale, in care aseaza ouale,
acoperindu-le cu nisip. In acest chip, localnicii au deprins sa
faca î ei clocitori, fara ajutorul pasardor.
85
Ce-a mai invatat stapanul cel bland de la alte pasari si de
la salbataciunile adunate imprejurul lui, nu e locul sa poves-
tim aici. Destul ca „padurea lui Pacala" a ajuns vestita in
toata lumea, iar calatorii vin tocmai din Europa s-o vada.
X X
Cam la fel s-a petrecut lucru cu marele pare de la

Yelowstone, pe care Statele Unite 1-au pastrat numai in
stapanirea animalelor salbatice. E aproape cat Bucovina de
mare. Calatorul poate trece fara teama printre salbataciuni.
Cerbii, ursii, renii, muflonii, bizonii... traiesc in pace. Cireada
bizonilor numara peste o mie de capete. Lebedele, pelicanii si
gastele salbatice acopera lacuri intinse..., iar la hotelurile unde
poposesc turisti, peste noapte vin cete de ursi, care rascolesc
in cutiile de gunoaie, sa manance resturile de mancare, cum
fac cainii in orase... E destul sa spunem ca peste 5 milioane de
calatori vin in fiecare an numai din Statele Unite, sa vada mai
de aproape tinuturile unde vanatul e oprit, asa ca fiarele
padurii s-au deprins cu omul si-1 intalnesc, fara sa-i faca rau.
Insa minunatia cea mai mare este parcul lui Kruger in
Africa de Sud, unde vanatoarea e oprita pe o intindere de
doua ori mai mare decat Bucovina. In 1931, traiau aici in pace
cam 100 de elefanti, 10 rinoceri negri, 200 de girafe, 200 de
hipopotami, 800 de bivoli, vreo 50 de lei si peste 120.000 de
gazele, gnu, zebre etc., etc. Pe la sfarsitul lui august, cand
incepe primavara australiana, asa ca frunziûl si ierburile nu
impiedica vederea, poti privi la 50 metri departare fel de fel
de salbaticiuni, adapandu-se laolalta, fara sa-si faca vreun
rau una alteia, afara de prada cuvenita carnivorelor.
Maimutele umplu padurea cu sfada lor vesnica, sarind
86
dintr-un copac intr-altul, iar leii dorm satui in mijlocul dru-
mului, asa ca automobilul trebuie sa dea semnal de departe,
ca sa-i destepte. Seara insa, dupa apusul soarelui nu mai cala-
toreste nimeni...
Faptele acestea arata in destul orisicui ca fiara cea mai
fioroasa este cea cu doua picioare. Unde omul a inceput a se
purta mai bland, urmand pilda lui Hagenbeck, chiar salbati-
ciunile se imblanzesc.
87
CE m ARTURISESC COPIII £1 SALBATICII
Copiii iubesc toate animalele si indeosebi puii. Copilul e cel mai

bun imblanzitor.
Salbaticii, de asemenea, leaga repede prietesug cu tot felul de
vietati. Colibele lor sunt adevarate m enajerii!
Ceea ce spune inteleptul imblanzitor de la Hamburg

marturisesc si copiii tuturor neamurilor pamantului. Nu-i
copil care sa nu se bucure, cand vede un miel, un pui de
gaina, de rata sau de alta pasare î sa nu doreasca a pune
mana pe el. Cand gasesc in tufe sau in mijlocul araturii un
cuib cu trei-patru ouôare sau cu niste pui golasi, le tremura
inima de bucurie, mai mult decat zgarcitul care ar gasi o
comoara.
De aceea, copiii afla calea spre sufletul animalelor mult
mai repede decat omul matur. lata cateva fapte observate de
aproape.
Cea dintai vietate, cu care au facut tovaraîe ni^te copii
cunoscuti scriitorului acestor randuri, a fost o broasca
testoasa. O gasisera pe drum, cu teasta pe jumatate strivita;
— de buna seama, fusese calcata de vreo caruta. Cu toata
infatisarea ei neplacuta, copiii au primit-o in gradina, ca s-o
scape de alte primejdii. S-a pierdut apoi in tufis si s-a vinde-
cat singura, cum se vindeca toate salbaticiunile. Indata, insa
ce s-a facut sanatoasa, ne-am pomenit cu ea pe carare. In
fiecare zi, o intalneam aci pe o poteca, aci pe alta. De la o
vreme, ne privea fara nici o sfiala, se oprea locului, apoi ince-
88
pea sa ciuguleasca firele de iarba. Si asa ratacea de colo pana
colo prin gradina £i prin curte, pana toamna, cand pierea ca
sa iasa iarasi primavara. Aratarea ei sub o tufa de liliac ori de
lemn cainesc era atunci vestita tuturor celor din casa, ca o
noutate de seama si era primita cu aceeasi bucurie, ca £i
sosirea randunelelor. Astfel, a ramas ani de-a randul pe langa
noi, fara sa treaca in alte gradini; pana ce intr-o buna zi, am
aflat ca pribeaga î-a dat obstescul sfarît.
Dar, in amintirea ei, copiii au adus de la Techirghiol o
broscuta de acelasi soi. Cu asta, jocul a ajuns un fel de
^coala. Kara-Kara (asa o chema pe scolarita cea noua) venea
sa manance iarba chiar din mana stapanei care o ingrijea.
Fiind insa mutata la vie, in locuri cu totul necunoscute si,
poate neprielnice neamului brostesc, intr-o zi s-a ratacit
prin iarba prea mare si astfel n-am putut urmari pana unde
ar fi mers prietenia cu piticul cel hazliu, care asculta cu
mare luare aminte tot ce auzea, ?i privea indelung cu
ochiôrii ei negri tot ce-i iesea inainte, chibzuind daca tre-
buie sa se apropie ori nu.
La ispravi î mai mari ajunsese Tuti. Tuti era un pui de
canar cumparat de ziua fetitei, in locul altuia care parea
obosit de batranete. Me^tesugul batranului fusese sa
deschida singur usa coliviei. Facea ce facea, si-1 gaseam
zburand prin camera. Tuti fiind numai de 6 luni, era la
inceput sfios. Cand se apropia cineva de colivie, falfaia din
aripi £i zbura din colt in colt. Primind insa mereu bucatele de
smochine, sfiala a pierit. Dupa vreo cateva saptamani, cand
mica lui ingrijitoare ii intindea degetul, Tuti venea acum s-o
ciupeasca, ceea ce insemna in limba lui un fel de „buna ziua".
Ca nu era vreun gand de aparare, s-a dovedit deplin mai
tarziu, cand uâ coliviei a fost lasata deschisa, iar pufuletul
89
cel galben venea sa se aseze pe degetul fetitei, ciugulindu-i
unghia cu mult ciripit si larma.
Indrazneala a crescut apoi repede. Dimineata, cand copiii
se spalau, Tuti facea un taraboi cat zece. Zbura de colo pana
colo prin odaie; se aseza pe marginea oglinzii, unde vedea
alta pasarica galbena; se certa putin cu aceea, sarea pe cuier,
pe soba si unde-i venea la socoteala. Intr-o zi, a avut ideea
nazdravana sa se aseze chiar pe capul stapanei lui, sa vada ce
are sa f ie ! Si, fiindca semetia asta i-a dat prilej sa-si
incalzeasca picioarele intr-un par neted si moale, Tuti a intins
prietenia lui si asupra altora cu par mai putin ademenitor. Se
aseza pe spatele si umerii goi ai celor ce se spalau si facea
toate ghidusiile: li ciupea, ii gadila si-apoi zbura, ciripind cat
il ajuta glasul, ca unul ce-a facut cine stie ce isprava. Astfel,
Tuti era stapanul acelei odai si, drept sa spun, era geniul bun
al ceasurilor de dimineata pentru toti cei ce veneau sa se
spele spre a incepe obisnuita munca zilnica. (Moartea lui a
fost o parere de rau nu numai pentru copii). De buna seama,
in capsorul lui cat o aluna, se desteptasera ganduri si senti-
mente mai vrednice decat ale multor fapturi care se cred
lucru mare pe lumea asta.
Al patrulea la rand a fost Tuca — un pisoi care venise
cine stie de unde si mieuna jalnic, ca unul ce fusese osandit la
moarte prin foame. Dupa oarecare dosire intr-un co£ (caci
regulile casei nu ingaduisera pana atunci nici o pisica) de
ziua fetitei a venit rugaciunea neasteptata : sa primim „im
pisoi care miorlaie de foame"...
O astfel de cerere ar fi fost orisicand respinsa fara multa
vorba. Intelepciunea celor mai batrani din casa aratase copi-
ilor din vreme, ca pisica e un dobitoc murdar, fara credinta $i
stricator : perii cad in mancare, stofele sunt zgariate, chiar £i
90
oftica poate da omului. Toate faptele rele ale neamului
pisicesc fusesera incondeiate cu de-amanuntul.
Cand a auzit atatea grozavii pe seama pisoiului ascuns,
un nor de mahnire s-a coborat pe ochii celei ce se rugase si,
cat pe ce sa inceapa ploaia. O lacrima se si aratase in coltul
ochiului. Poftim bucurie de ziua nasterii!
Pribeagul a fost deci ingaduit in casa, dar cu chezasie : la
cea dintai zgarietura pe maini ori, Doamne fereste, la ochi; la
cea dintai dovada de rele purtari avea sa fie zvarlit, fara nici
o mila. Iar deocamdata vagabondul trebuia sa doarma jos, la
bucatarie, intr-un colt hotarat.
Atata strasnicie ar fi trebuit sa zadarniceasca orice incer-
care de apropiere. Iubirea insa e mesterul mesterilor. Peste
cateva saptamani, ne-a fost dat sa vedem minunea, ca pisoiul
cel jigarit, ciufulit î salbatec se facuse o „Tuca//cu par lins,
vioaie, gata de joc £i cu obiceiuri de o punctualitate exem-
plara, incepand cu ceasul, cand venea dimineata la usa copi-
ilor, strigandu-i in limba ei. Iar dupa ce i se deschidea usa,
itinerariul era £tiut: intai la patul din stanga, unde se oprea o
clipa, musuluind putin cu botul pe cel ce dormea ; apoi la
dreapta, in alt pat, unde incerca toate mangaierile pisicesti,
spre a destepta pe adevarata ei proteguitoare. Si cand o mana
somnoroasa o departa, Tuca se ducea tocmai la picioare,
unde se aseza in coltul patului, asteptand linistita ceasul de
primire...
Cat despre jocurile ei de peste zi, acelea erau fara sfarsit.
Pe langa multe sarituri facute dupa indemn, ca la circ, Tuca
avea î meritul de a nu tulbura cu nimic pe ceilalti locuitori ai
casei, dandu-î parca seama ca fusese numai ingaduita si ca
orice greseala ar putea-o arrmca iarasi pe drumuri. Cat
priveste necredinta pisicilor, necuratenia si alte ponoase,
insirate de cei mari, cu buna credinta, dupa cum le auzisera
91
ei de la altii, toate au ramas de rusine, clevetiri curate. Vedeau
acum si cei ce se impotrivisera la primirea pribeagului, ca
acele invinuiri se potrivesc numai cu „pisicile rau crescute",
in casele unde oamenii nu stiu decat sa le zburatuiasca cu
matura si cu vatraiul ori sa le intareasca cu un cat, care le face
sa intre in pamant de spaima.
Aceasta a fost cea dintai lectie, pe care niste copii fara
stirea lor, o dadusera unor oameni trecuti de jumatatea vietii
si totusi stapaniti de o prejudecata vrednica de ras.
E de prisos sa mai insiram alte intamplari, cu alte
dobitoace dimprejurul casei. Raposatul Haret a povestit cu
privire la caini unele lucruri pline de interes. Despre batranul
Ursu, cainele care pazea o casa la tara, pot da marturie, ca era
mai intelept — in orice caz mai credincios — decat toti chelarii
platiti neasemanat mai mult, pe cand bietul dobitoc avea
parte numai de o cusca cu trei pereti î o bucata de mamaliga.
Privirea lui Ursu era plina de bunatate si desteptaciune.
Cred ca avea notiuni de o finete morala deosebita. Cand
chelarul venea beat, Ursu il latra ca pe un strain £i nici man-
carea nu-1 potolea. Numai odata s-a inselat in socotelile lui.
Intr-o toamna, vazand pe ai casei ca pleaca de la vie, s-a
furisat sub pat — cu gandul, pesemne, sa pazeasca el
gospodaria pana la intoarcerea stapanilor ! Sentimentul dato-
riei si al iubirii a fost mai puternic decat simtul de prevedere.
Astfel, a ramas inchis patru zile si a fost mantuit ca printr-o
minune de servitorul care, nimerindu-se pe acolo, a auzit un
scheunat inabusit, si, spargand uâ, 1-a gasit aproape mort de
foame. Daca o fi adevarat ce cred budistii, ca sufletele oame-
nilor intra in trupuri de animate, imi vine sa cred ca in capul
lui Ursu se ratacise sufletul vreunui intelept care, din neba-
gare de seama, va fi gresit si el cine stie ce. Dar, intr-o viafa
viitoare, sunt incredintat ca drept-credinciosul paznic va fi
92
iarasi in rand cu cele mai bune mai desavarsite fapturi din-
tre cate a purtat pana acum pamantul. Ca un adevarat bodi-
satva, el va fi atunci iertator fata de bipezii prostanaci, care
1-au legat de atatea ori in ploaie si-1 vor fi lasat flamand, cat a
trait in locaûrile acestea de ispaîre.
Dupa Ursu, s-ar cuveni sa incheiem. Vom pomeni totusi
inca o intamplare din vremea razboiului, fiindca a fost prile-
jul acestor pagini.
Dupa ce a inceput ninsoarea cea mare, gainile abia se mai
dau jos din cotet. Apa ingheta indata in strachina, iar ouale
crapau de ger. Pasarile din curte, fiind proprietate personala a
celei ce ia apararea tuturor fapturilor, stapana lor a adus pe
Pufulone (o gaina motata) sa oua in casa, la caldura. Peste
cateva zile, nu numai Pufulone, dar si Alba, Crestuta si
Pitulicea se deprinsesera a veni la fereastra bucatariei, dand
^tire la geam despre gandul lor. Iar cand gaseau cumva usa
deschisa, se suiau pe scara £i se asezau la coltul hotarat, unde
primisera la inceput si oarecare tain de graunte. Pentru fiecare
ou care se adauga in cuibar, cotcodacind in^tiinta pe toti cei
din casa la ce tocmeala se invoisera ni^te proaste de gaini. Si,
spre a dovedi si mai mult marginirea lor, nici una nu voia sa
iasa din casa, pana nu li se da, in chip de graunte sau firimi-
turi de paine, plata fagaduita atunci... cand cu invoiala de la
inceput! In capul cel ciufulit, Pufulone, Pufu ori Pufuloanca
(unde e dragoste multa, e si multa alintare) isi facuse pesemne
din ziua intaia socotelile sale, indata ce a vazut ca e mai bine
sa se oua la caldura, ba inca sa mai primeasca plata. De
mirare insa, cum a induplecat si pe celelalte tovarase, sa caute,
cand le vine randul, acelaî cuibar.
Dupa lectia auzita de la Hagenbeck, pilda aceasta, data
pe negandite de ni^te copii, marturiseste lamurit ca
dobitoacele nu-s proaste, ci au fiecare mintea lor si apuca-
93
turile lor, pe care trebuie sa te silesti a le pricepe, daca vrei sa
te intelegi cu ele.
Legea batului e cea mai neroada dintre toate legile. Ea
dovedeste ca nu lighioanele sunt proaste, ci omul e natang,
cand se bizuie pe bat.
Si ce spun copiii, marturisesc la fel salbaticii (tot un fel
de copii si ei). Incredintati ca toate vietatile au suflet, ei
incearca sa talmaceasca gandurile tuturor vietatilor. Cu vorba
buna si dezmierdare, dobitoacele s-au adunat imprejurul lor,
ca imprejurul lui Adam. Colibele negrilor de pe la Izvoarele
Nilului sunt adevarate menajerii. Pieile-rosii, tot asa, au nu
numai gaini, capre, caini, dar si papagali, maimute, ba si
serpi, care tin loc pisicilor, adica prind soared... Uneori gase^ti
in cortul indianului tot atatea maimute, cati si oameni. Pe cele
mici, femeile le tin in brate, cum obisnuiesc cucoanele din
Europa sa tina catei. Noaptea, cand e frig, maimutele se lipesc
de stapanele lor, torcand ca si pisicile... Tucanii, aranii si multe
neamuri de papagali stau pe prajini, sau se catara unde pot...
Fiecare madular al familiei are intre maimute ori pasari
favoritul sau cu care se joaca... Copilul indianului, tacut de
felul lui, se bucura, privind miscarile menajeriei: mama, mai
vorbareata, si baietii mai mari se silesc ceasuri intregi sa
invete pe papagali a vorbi, iar copilasii se harjonesc cu toate
vietatile care le stau in cale. (Martins) .
Asta dovedeste mai presus de orice indoiala dreptatea lui
Hagenbeck, ca toate vietatile, daca sunt luate cu binisorul, se
apropie de om. Atarna de el ca sa fie in adevar domnul sau
macar tovaraûl lor, al tuturor.
Pentru ce n-a izbutit? Nu cumva fiindca omul a pus
mana pe ciomag ?
La intrebarea asta, vom raspunde lamurit, numai daca
privim deosebit purtarea femeii si purtarea barbatului.
94
F E M E IA — E D U C A T O A R E A G E N U L U I O M E N E S C
Copiii si femeile au imblanzit cele dintai animale.

Inceputul imblanzirii nu-i folosul, ci jocul. Femeia aduna semin-
te, le seamana si incepe agricultura. Tot ea are paza focului si
pune temeiul industriei: olarit, tesut etc. Buna purtare cu vitele
la cei dintai plugari.
Pentru a lamuri procesul dintre om si celelalte vietati, ar

trebui sa urmarim pas cu pas toate dibuirile omului din
starea lui de salbaticie si pana acum. Dar asa ceva e aproape
cu neputinta. Carturarii, pana mai ieri-alaltaieri, aveau obi-
ceiul sa infatiseze viata omului ca trecand prin trei stadii:
intai ar fi fost variator; dupa aceea, a imblanzit animalele si s-a
facut pastor; apoi, cultivand pomi, legume si alte ierburi, a
ajuns lucrator de pamdnt. Azi, inchipuirile acestea ni se par
adevarate copilarii. Privind traiul salbaticilor de la un pol la
celalalt, etnografia ne arata ca cele trei faze stmt departe de
fiinta adevarului. Astfel, in mijlocul Africii, gasim negri care
lucreaza minunat pamantul, fara sa fi visat macar de pasto-
rie. De alta parte, in America, nefiind pana acum 400 de ani
nici vaci, nici oi, nici cai, nici capre, unele neamuri (mexicanii
de pilda) ajunsesera la agricultura cu irigatie, fara sa
cunoasca pastoria, — necum nomadismul.
Adevarul e ca, in fiecare tinut, omul si-a croit viata cum
a putut. De felul sau, nefiind prea alegator la hrana, a incer-
cat sa manance din tot ce gasea, a cules radacini, a adunat
poame, a scotocit scorburile, sa gaseasca cuibarul pasarilor, a
95
rascolit musuroaiele furnicilor, s-a balacit prin lacuri £i balti,
dupa scoici sau pesti. Intr-un cuvant, omul a fost la inceput
un culegator: strangea hrana unde-o gasea si cum o gasea,
intocmai cum fac lupii, cerbii, iepurii si celelalte salbaticiuni.
Abia mai tarziu, a inceput a produce si el ceva, intovarasin-
du-se cu unele plante si animale care, in schimbul ostenelii,
i-au dat hrana. Atunci a ajuns cultivator, adica a trecut din
randul animalelor la starea de civilizatie.
Insa, trecerea asta nu s-a facut la fel in toate locurile. Unii
au ajuns de la culegere direct la agricultura; altii la pastorie;
altii numai la vanatoare. (Laponii au imblanzit renul, pe
cand eschimosii il vaneaza si azi.) Aâ ca nu e popor care sa
nu fi amestecat in gospodaria lui mai multe indeletniciri in
acelasi timp1.
Dar, macar ca nu putem deslusi azi pas cu pas cararile pe
care a mers omul in fiecare tinut, totusi din ce vedem acum la
cei mai salbatici dintre salbatici, ghicim o buna parte din
viata omenirii de odinioara. La inceput, barbatul, femeia î
copiii culegeau, cum culeg puii unei closti: fiecare pentru
sine. Piticii din padurile tinutului Congo n-au nici acum
asezari statornice. Nu seamana nimic, ci merg din loc in loc,
dupa cum ii ademeneste vanatul. Daca poposesc undeva
cateva saptamani sau luni, asta e mult... Cand nu vaneaza
nimic, culeg bureti, radacini si poame salbatice. Traiesc in
adevar ca pasarile cerului. Tot asa si bosimanii din pustiile lui
Kalahari. Dar, pentru acestia viata e neasemanat de grea: tre-
buie sa alerge nu numai dupa vanat, ci sa caute £i apa, î ceva
1 La munte, de pilda, taranul roman e inca culegator: aduna bureti, zmeura,

jir, alrme, mere si pere padurete; e pastor: tine oi, capre, vaci etc.; e variator
(merge la pescuit si la vanat). Face plugarie £i se indeletniceste putin si cu
industria (olarie, tesut, lemnarie etc.).
96
verdeturi. De aceea, „fiul pustiei" nu mai alege, ci intr-adevar
culege: mananca tot ce-i iese inainte si bea tot ce curge — afara
de veninul gerpilor. Dar nici pe acesta nu-1 leapada, ci-1
pastreaza spre a muia in el varful sagetilor. Semnul cel mai
vadit al vietii lor de culegatori e punga, care nu lipseste nicio-
data din mana femeii bosimanului.
Imprejurarea asta ne pune pe cale sa dibuim indata o
mare cauza de progres: impartirea muncii. Intr-adevar, dupa
ce omul a nascocit marea minunatie care se cheama unealta, si
s-a ridicat astfel mai sus decat toate animalele, barbatul si
femeia au apucat de la o vreme carari deosebite. Barbatul,
fiind mai puternic, a inceput a culege cu de-a sila, adica a
vana. Femeia, ca una care e mai plapanda si mai avea si grija
pruncului neajutorat, a trebuit sa se multumeasca cu poame,
cu radacini sau vietati marunte: soareci, lacuste, melci, oua
de furnici etc., care se lasa a fi culese fara impotrivire. Pe cand
barbatul nascocea arme, femeia se gandea la unelte propriu
zise. Femeia australianului, pe langa un cos (care a min teste
punga sotiei bosimanului) poarta vesnic un bat lung (cam de
2m.) si ascutit. Cu el se ajuta sa scoata radacini, cu el sco-
toceste pietrele in rau, scoicile in balta, musuroaiele de furni
ci etc. Batul acela e semnul vredniciei unei femei maritate; de
aceea, gospodina nu-1 slabeste din mana, nici chiar la ospete
sau la dans. Batul e puterea femeii si datatorul de hrana al
copiilor; caci barbatul, desi e vanator stra^nic, dar adesea
mananca pe loc tot ce vaneaza; carnea e pentru dansul , iar
femeia trebuie sa se multumeasca cu poame si verdeturi, ba
sa-si hraneasca si copiii.
Si aâ e mai la toti salbaticii.
X X
97
Intrebarea care se ridica acum, in chip firesc, e urma-
toarea: Cine vrea sa fie mai mare in gospodarie: barbatul, ca
vanator, ori femeia, ca adunatoare de hrana marunta ?
Lucrul ar fi ramas, poate, indoielnic, daca n-ar fi venit in
sprijinul femeii un tovaras puternic — focul. De unde 1-a luat,
nu e locul sa aratam aici. Destul ca peste tot (afara de cateva
ostroave calde), omul se slujeste de foe, iar grija pentru pas-
trarea jarului a capatat-o femeia. Imprejurarea asta a dat sexu-
lui slab o mare insemnatate in casnicie. Intr-adevar, femeia
culege radacinile, femeia le coace, femeia frige vanatul; tot ea
incalzeste pestera, ingrijeste de copii..., ea e stapanul
gospodariei; barbatul e mai mult un musafir. Unde mai pui
ca, sprijinindu-se pe hrana vegetala, femeia era mai la ada-
post de foame, decat barbatul care se intorcea uneori de la
vanat cu mainile goale.
Si nu numai atat. Vazand ca unele radacini smulse din
pamant se pastreaza si se prind din nou, daca le infigi in
pamant umed, iar samburii poamelor mancate, rasar si fac
pomi la fel, femeia a ajuns la gandul fericit de a semana unele
plante inadins.(De buna seama, cele dintai curaturi vor fi
puse in locuri mai dosite, sa le scape de ochii barbatului £i al
copiilor, cum se face si pana azi in Africa.) Iar deprinderea
asta i-a dat femeii un mare pas inainte fata de barbat. Femeia
e nascocitoarea agriculturii, deci a uneltelor de lucrat paman-
tul si a chipului de a pastra si gati legumele î poamele.
Dintr-o singura nevoie, iesira deci doua arte deosebite:
bucatdria si agricultura.
Ca pregatitoare de bucate, ea se bizuie nu numai pe foe,
ci a trebuit sa nascoceasca mijloace anume pentru a alunga
veninul din unele seminte vatamatoare (manioc); iar ca
pastratoare a merindelor, tot ea a nascocit si industria.
98
De la punga £i coûl in care culegea hrana, ajutata de
copiii mai marisori, ea a trecut la impletituri mai mestesugite,
apoi la tesut £i cusut. In acelasi timp, focul a ajutat-o sa inven-
teze olaria. Pentru a aduce apa, s-a slujit mai intai de cojile
unor legume cum sunt dovlecii; ori de nuci de palmier si de
tigve... apoi coûl de nuiele in care aduna provizia. Dar, ca sa
nu se scurga apa, a trebuit, fireste, sa-1 lipeasca cu lut. Nevoia
insa a facut ca astfel de coûri ori tigve lipite cu lut sa fie puse
langa foe spre a incalzi apa. Atunci, lutul s-a intarit, s-a ras-
copt, î asta i-a dat femeii gandul de a face oale. Ceramica a
fost o arta feminina, ca si tesutul £i impletitul. Iar originea ei
o dibuim $i mai bine, daca observam ca cele dintai linii de
impodobire ale oalelor sunt si azi la salbatici, o imitatie a
impletiturilor stravechi, pe care se lipea lutul, spre a pazi
nuielele coûlui de para focului.
Astfel stand lucrul, intelegem si mai usor de ce femeia a
apucat inaintea barbatului in gospodarie. Umbland dupa
vanat, el venea doar cand si cand la coliba, aducand putina
carne pentru a primi ceva din mancarea pregatita de femeie.
Barbatul era mai mult un oaspete. In Madagaskar, chiar si
azi, averea femeii este despartita de a barbatului. „Tot ce are
o femeie: vite, robi sau alta bogatie, ramane pe seama ei si
dupa casatorie... Sotul are datoria sa poarte grija nevestei, ba
sa mai incaseze î ceva ocari" (von Steinen).
Tot femeii ii datoram in buna parte si imblanzirea ani-

malelor. Dar aici i-a ajutat mult si copiii.
In adevar, cand privesti vietatile dimprejurul casei, gan
dul cel dintai e ca omul le-ar fi chemat pe langa sine pentru
99
folosul ce-1 putea scoate din ele. Ce e mai aproape de cugetul
europeanului, cand vede oaia, vaca ori capra, decat sa gan-
deasca la lana, lapte si carne...
In fapta, lucrul nu sta asa. Multi salbatici nici nu se ating
de lapte; altii nu mananca nici carnea vitelor. De pilda, dinka,
un neam de negri din valea superioara a Nilului, au cirezi
mari de vaci, dar nici nu gusta laptele si carnea. „Niciodata
nu taie o vita: pe cele bolnave, le ingrijeste cu mare luare
aminte, punandu-le in grajduri mari, facute inadins pentru
asta; numai cele care cad sau se spetesc... sunt mancate.
Mahnirea unui dinka pentru pierderea unei vite nu se poate
spune; de asemenea nici parerea de rau pentru moartea ei ori
furarea ei de niscavai talhari. Cand se intampla asa ceva, un
dinka e gata sa faca jertfele cele mai mari, numai sa-si doban-
deasca ce pierduse; vaca li este mai scumpa decat femeia si
copiii... Cand insa o vita se betejeste £i moare, ea nu e
ingropata, ci este mancata... Vecinii privesc o astfel de intam-
plare ca un noroc pentru ei, caci fac atunci un ospat de se
duce pomina. Dar numai oaspetii. Stapanul vitei, din contra,
e prea mahnit ca sa intinda si el mana la scumpele ramasite
ale raposatei... Si nu rareori vezi pe un astfel de stapan, stand
in tacere si clocind zile intregi jalea lui (Schweinfurth)".
Si dupa cum dinka nu gusta laptele, de asemenea unele
piei-rosii si alti salbatici nu s-ar atinge, Doamne fereste, de
oua, de carnea gainilor, a gastelor sau a altor pasari. Ceea ce
dovedeste ca nu folosul 1-a impins pe om sa imblanzeasca
vietatile dimprejurul lui, ci alte ganduri. De buna seama, cei
dintai oaspeti ai gospodariei au fost puii salbaticiunilor.
Cand mama lor a fost vanata, ramasi fara ajutor, au fost
prinsi de vii si adusi la coliba, iar puii mai tuturor vietatilor
sunt dragalasi si gata de joc. Femeia si copiii, ca cei ce stau
mai mult imprejurul vetrei, erau, fireste, mai in masura sa se
100
bucure de ghidusiile puiului de maimuta, de inganarea papa-
galului, de zburdatul mieilor, viteilor, magarusilor si, mai
ales, al dracosului de ied, care se suie peste tot si are mereu
chef i?i voie buna. Astfel, pe nesimtite, coliba a ajuns o mica
menajerie. Jocul £i simpatia catre alte fapturi au fost cei dintai
pasi catre imblanzirea salbaticiunilor. Copiii au ajutat mai
mult cu jocul, iar femeia — cu insusirea ei fireasca de duiosie.
Dovada e ca australiencele ingaduie cateilor sa suga la piep-
tul lor, impreuna cu copiii, iar femeile din neamul Aino
(Sahalin si Iezo) alapteaza chiar si pui de urs !
Ce-a iesit din aceste fapte ale femeii si ale copiilor, vedem
azi, cand privim sumedenia de animale supuse vointei omu-
lui. Cel dintai tovaras a fost cainele. Din puiul de lup sau de
sacal, a ajuns azi prietenul cel mai credincios al gospodaru-
lui: spre poli, e animal de povara (fara caine, viata eschi-
moîlor ar fi cu neputinta); in paduri, el ajuta la vanat, adul-
mecand urma fiarelor; in stepe, e cioban — pazeste turmele;
in tinuturile cu plugarie, el e straja de zi si de noapte a casei,
a averii £i vietii stapanului; in mrmti, cauta pe cei rataciti ori
infundati in zapada; in orase, face slujba de politist... Putem
zice ca, in slujba omului, cainele si-a schimbat si trupul si obi-
ceiurile, ajungand o faptura cu totul noua, departe de lup si
de âcal, ca cerul de pamant. Unii sunt mici ca un ghemulet;
altii mari ca manzatul; unii sui la trup si iuti ca vantul — oga-
rii; altii au un miros fin de tot —- copoii... Si cate, £i cate rase
si varietati n-a creat omul prin imperecheri si anume ingrijiri.
Dar isprava cea mai mare a cainelui e alta: de dragul omului
si de nevoia de a se intelege cu stapanul, cainele a capatat un
fel de grai: latratul lui este o vorbire. Cainii salbatici nu latra,
iar cei domestici, daca sunt lasati in padure uita repede latra
tul. Din contra, langa gospodarie, latratul, ca grai al cainelui,
se manifesta dupa imprejurari. Unul e latratul de bucurie;
101
altul e chiaunatul de foame, de plictiseala etc. Iar despre
cainii dresati, se stie cate lucruri grele inteleg cum le
implinesc spre folosul omului.
E de prisos sa mai insiram si pe celelalte animale. Toate
au venit sa se joace; apoi, sub privegherea omului, unele s-au
inmultit si au capatat anumite insusiri care i-au fost lui priel-
nice. Cum ? Pe de o parte — prin incrucisare, pe de alta —
prin fireasca schimbare a tuturor animalelor imblanzite. Caci,
indata ce scapd de grija hranei si a addpostnlui, trupul
vietuitoarelor domestice se schimba cu o iuteala neasteptatd. Asa,
pe cand lupul nu si-a schimbat parul, cainii au capatat o
blana foarte variata: alba, roîe, neagra, vanata, galbena sau
impestritata in chipul cel mai felurit. Unii au par cret si lung,
ca lana oilor; altii aspru ca al caprelor; altii aduc cu blana
lupului; altii sunt cu desavarîre golaî. Tot asa porumbeii.
Stramosul lor din paduri (Columba livia) are pene vinete, iar
din acel porumbel salbatic au iesit azi sute de soiuri cu fel de
fel de fulgi. Si acelasi e cazul cu caii. Din manzocul murg,
care pa^te si azi in pustiile ierboase din mijlocul Asiei, omul
a scos o sumedenie de rase: unele pitice (ca poney din
Islanda); altele uriase, ca soiul normand, a carui copita e cat
un dovleac; unii sprinteni ca ogarii, buni de fuga; altii greoi,
potriviti numai sa tarasca greutati... Iti vine sa zici ca natura
se joaca, iar omul priveste si repeta tipurile care-i plac mai
mult. Indata ce se naste un manz, un vitel, un caine sau un alt
dobitoc cu o insusire deosebita, el il cruta, il hrane^te bine ?i
il imperecheaza cu altii la fel, pana ce o noua rasa se stator-
niceste. Astfel s-au nascut si se nasc sub ochii nostri soiuri cu
insusiri tot mai variate, dupa nevoia si gandul stapanului.
Jocul si folosul au mers mana in mana. Dar a trebuit sa treaca
vreme indelungata, pana ce omul s-a dumerit destul de bine,
la ce-i poate sluji fiecare soi de animale. Din scoala blanda a
102
femeii si a copiilor, unele varietati au trecut in scoala mai
aspra a barbatului. Pe cand cele mai multe pasari au ramas in
curte, sub ochiul gospodinei, una din ele, soimul, a plecat la
vanat cu stapanul; alta, cormoranul, ajuta la pescuit; calul,
elefantul si boul au luat parte la razboaie; taurul a iesit in
arena etc. (La inceput insa, barbatul s-a purtat si el bland cu
toate, urmand pilda femeii si a copiilor, mai ales ca omul nu
prea facea multa deosebire intre sine si celelalte fapturi1.
In felul acesta, nu e de mirare daca, pana mai ieri
alaltaieri, popoare de inalta cultura cinsteau si ingrijeau cu
mare bagare de seama vitele dimprejurul casei si, indeosebi,
pe cele care ajuta la munca ogoarelor. La romani, era pedep-
sit cu moartea cel care ar fi taiat boul de jug. Egiptenii
mergeau mai departe: se inchinau la boul Apis. Regii
babilonieni si asirieni tineau menajerii mari si plateau doctori
deosebiti pentru animale. De altfel, nu-i nevoie sa mergem
asa de departe. Chiar acum, in Birma, cine ar injunghia un
bou, e pedepsit cu moartea. Vechii arieni, ca si dinka de azi,
aveau adevarata evlavie fata de neamul bland al vitelor cor-
nute î, indeosebi, fata de vaci. Mongolii au atata rabdare cu
vitele, incat camila cea mai incapatanata devine in mainile lor
blanda; iar calul cel mai salbatic a ajuns un tovaras ascultator.
Daca s-ar fi urmat calea asta, de buna seama, omul ar fi
imblanzit mai toate fiarele padurilor. Romanii aveau
imblanzitori anume (mansuetarii) si ajunsesera sa puna la
ham lei si tigri. Marcu Antoniu, prietenul lui August, se plim-
ba prin Roma intr-o caruta trasa de pantere. Caci cine nu se
1 Multe triburi cred azi ca se trag din pasari, lupi, cerbi sau alte salbati-
ciuni, pe care le privesc ca stramoî ai lor si socot ca, dupa moarte, sufletul
lor se va intrupa iarasi in acele animale. Chipul animalului ales le slujeste
ca steag (totem) si nu se ating de el, Doamne fereste.
103
indupleca la pace, daca vede la cei dimprejur numai ganduri
pasnice ! Se zice, de pilda: mut ca un peste. Si totusi, unde
pestii sunt hraniti cu randuiala, raspund si ei la chemarea
omului venind spre mal la ceasuri hotarate, indata ce aud
clopotul de masa, intocmai ca î porumbeii, gainile, caii si
alte animale cu creier mai inzestrat. Chinezii, care sunt foarte
rabdatori, au facut din peste un animal domesticit; iar asta se
dovedeste si din usurinta cu care se prasesc in China soiuri
noi de pesti, deosebite ca forma si culoare. De altfel, in batrana
Asie, vietatile apelor au avut parte si in alte tari de ingrijirea
omului. Xenofon povesteste ca in raul Chalos (Siria) a vazut
niste pesti mari si foarte blanzi, fiindca localnicii ii socoteau
sfinti si nu ingaduiau sa li se faca vreun rau.
E deci vadit, ca fiecare faptura are mintea si graiul ei si,
daca stii cum sa te porti cu ea, osteneala nu e zadarnica. Pana
si pestele — mutul mutilor, vine si el, sa se inteleaga cu omul.
Ar fi fost destul ca barbatul sa fi urmat calea blajina a femeii
si a copiilor, pentru ca mai toate vietatile codrului sa vina
imprejurul omului si sa capatam din fiecare, prin variatiile pe
care le aduce domesticirea, fel de fel de specii folositoare vietii
omenesti. Daca din sacal am facut atatia caini (dintre care
unii trag poveri), cine stie ce soiuri am fi scos din puternicul
urs care, de felul lui e vegetarian. S-ar fi implinit vorba din
povesti, cand Fat-Frumos pune chiar ursii la jug...
Cine e de vina ca s-a intamplat altfel, vom spune in
paginile ce urmeaza.
ISPRAVA BARBATULUI
Din culegator, barbatul ajunge vanator. Descoperind uneltele, bar-

batul incepe un „razboi inasprit". Fala lui sunt armele. Unele
specii de animale pier, altele ajung sperioase. Vanatoarea
ajunge „arta de a ucide pentru a ucide".
Cand a inceput impartirea muncii, barbatul a luat partea

blestemata.
La inceput, era si el destul de neajutorat. Culegea ce
gasea, ca sa-î astampere foamea: radacini, poame, seminte,
oua de pasari, de furnici si de broaste, lacuste si alte vietati
maruntele. Mai ales pe marginea lacurilor si a marii, unde
scoicile stau pe stand ca buretii de buturugi, hrana era destul
de inlesnita. Astfel, incetul cu incetul, a ajuns pescar. Dar
prinderea pe^telui, a lacustelor si a altor ganganii ca acestea
nu putea sa destepte in sufletul lui boldul cruzimii. Iar a
lupta cu animalele mai mari nu se incumeta inca. Ghearele
tigrului, coltii mistretului ori coarnele atator patrupede
uriase erau arme grozave, fata de unghiile moi si dintii
marunti ai omului. Un pui de urs 1-ar fi pus pe goana.
A venit insa vremea, ca omul a nascocit cateva unelte.
Descoperirea asta a fost norocul si inceputul puterii lui.
Bolovanul1 luat in mana a facut din pumnul omului o maciu-
ca, mai tare decat laba si unghiile leului; lancea a intrecut in
tarie chiar coltii cei mai tari ai fiarelor setoase de sange, iar2
2 Eolitul.
105
sageata, care zboara si loveste mai departe decat lancea, a
ajuns inmiit mai primejdioasa 'decat ghearele tigrului.
Muncind astfel sa-si tina viata, cel slab la virtute, dar iscodi-
tor si neastamparat la minte, a gasit chipul sa ajunga mai pu-
ternic decat puternicii si mai mester decat vietatile cele mai
indemanatice.
Atunci, bizuindu-se pe arme, barbatul rupse pacea cu
toate fapturile care ii ieseau in cale, adica se facu variator.
Aceasta a fost raspantia de la care a inceput ratacirea
omului.
Pentru dezvinovatirea lui, trebuie sa marturisim ca vana-
toarea, adica razboiul, e legea cea mai veche a pamantului $i cea
mai greu de infrant. Intocmirea naturii e ciudata. La o sin-
gura masa, ea cheama totdeauna inmiit mai multi oaspeti
decat locurile pe care le are. Semintele unui singur mesteacan
ar putea sa umple numai intr-un singur an o imparatie
intreaga, daca nu s-ar impotrivi semintele altor copaci sau
ierburi. Iar impotrivirea inseamna lupta: care mai de care
cauta un locusor pentru radacina si cat mai multa caldura si
lumina la soare. Unele plante sunt adevarati asasini, adica
strang pana inabuâ chiar copacul cel mai falnic, cazand pe
urma cu el cu tot la pamant. Dar-mi-te lupta dintre animale,
care nu-s priponite locului ca ierburile si copacii. Din inaltul
vazduhului pana in mijlocul codrilor, in fundul pesterilor î
sub genunea intunecata a oceanului, se savarsesc in fiecare
clipa cele mai grozave asasinate. Lupta si iar lupta, ucidere si
iarasi ucidere...
Cine va aduce pacea ?
Trebuia o minte cu adevarat intelegatoare si o inima plina
de mila. Opera cea mare a pacii au inceput-o femeia si copiii;
dar barbatul, dimpotriva, indata ce s-a bizuit pe armele sale,
a inceput a se impodobi cu dinti de fiare, cu piei si pene de la
106
animalele ucise si a se manji cu sangele lor in chip de
podoaba! A pornit apoi un razboi neadormit impotriva
tuturor vietatilor care-1 stinghereau si chiar impotriva celor
nevinovate. Urmarea a fost o cumplita pustiire a planetei,
mai ales in veacurile din urma. Elefantul, cel mai puternic si
mai cuminte dintre toti tovarasii omului (atat de intelept, ca
poarta de grija ca o dadaca de pruncii stapanului), uriasul
acesta atat de folositor la aratul ogoarelor, la caratul butu-
cilor, al pietrelor î altor sarcini grele, pentru care e nevoie nu
numai de vartute, ci $i de pricepere, e pe cale de a pieri.
Odinioara, traia pana in padurile din nordul Africii; azi, abia
se mai gaseste in padurile din mijlocul acestui continent,
unde e ucis cu zecile de mii in fiecare an. Tot asa e pe cale de
a pieri £i uriasul marilor — balena.
Cand Laperouse a trecut pe langa Tara-Focului (in ianua-
rie 1787), oceanul era plin de balene. „Corabia nu ie speria
deloc: la o bataie de pistol, ele inotau falnice...". Iar langa tar-
mul Chilian, „toata noaptea am fost inconjurat de balene; ino
tau atat de aproape, incat, la fiecare rasuflare, azvarleau apa
pe puntea corabiei", nici un localnic nu incercase sa le
vaneze. Vestitul navigator adauga insa proorocia, ca
stapanirea balenei in acele mari va dainui pana la ivirea
pescarilor dinspre Spitzberg si Groenlanda, unde neamul
bland al balenei era inca de pe atunci foarte stramtorat.
Si vorba lui s-a implinit. Azi, speciile cele mai mari de
balena sunt aproape stinse. Unul din cele mai bogate izvoare
de hrana a fost neghiobeste risipit. (Ganditi-va: de la o sin-
gura balena, puteai lua pana la 150.000 kilograme de untura,
adica atata cat s-ar lua de la o cireada de b o i!) Dar cerbii cu
armatura falnica a coarnelor lo r ! Dar zimbrii, dar castorii si
zecile de alte soiuri binecuvantate, care fara mila au fost
nim icite! De cand omul alb a napadit in êsurile ierboase
107
dinspre Mississippi, cirezi intregi de bizoni au fost starpite,
fara ca macar carnea ori pielea lor sa fi folosit cuiva. Von
Steinen spune ca pe malurile lui Paranatinga (Brazilia),
caprioarele erau asa de blande, incat asteptau sa te apropii de
ele pana la 30 de pasi, iar cele impuscate porneau intai la
fuga, apoi se opreau sa-si linga ranile si priveau mirate la
omul care venise sa le tulbure traiul.
Rezultatul: din blande, cum erau la inceput, multe vietati
ale stepei si ale codrului s-au salbatacit, au ajuns sperioase si,
indata ce vad chipul omului, fug de-si iau lumea in cap. Insa,
nici fuga nu le poate ocroti, caci mestesugul si viclenia vana-
torului sunt nemarginite. Bosimanul, cat e de slut £i de piper-
nicit, se ascunde, ca un diavol, sub pielea unui strut jupuit, ii
sprijina gatul si capul pe un bot, plecandu-1 si ridicandu-1
mereu (cum fac pasarile, cand ciugulesc), iar cu mana
cealalta, impielitatul isi gateste arcul si sagetile. Apoi, cand
s-a apropiat indestul, zvrr... o sageata si biata pasare cade
gramada la pamant. De aceea, strutul a ajuns grozav de sfios:
se teme pana si de chipul lui, stiind siretlicul omului. Dar nici
sfiala nu-1 apara indestul. In curand, s-ar putea ca strutul sa
fie stins de pe fata pamantului, ramanand doar ca o
inchipuire de povesti, cum ni se par azi uriasele testoase din
Galapagos, Moa din Madagascar, Dronta si alte pasari gigan-
tice, despre care ai crede ca au trait pe vremea zmeilor. Si
totusi, nu de mult, strutii erau la o palma de loc, langa
Europa. Xenofon i-a vazut in Siria si in sesul Eufratului. „Pe
langa magari salbatici, se vedeau si multi struti. Apoi intal-
neai si dropii, si gazele, iar calaretii porneau uneori sa le
prinda. Magarii, cand ii goneai, se departau, apoi se apropi-
au iarasi, caci fug mai iute decat caii. Dar, indata ce vanatorul
pornea spre ei, incepeau iarasi acelasi joc, asa ca nu era chip
sa-i ajunga, decat a§ezandu-se mai multi calareti in locuri
108
deosebite dandu-le goana fara ragaz... Dar struti nimeni
n-a putut prinde. Calaretii care ii goneau s-au oprit indata,
caci, strutii fugeau, alergand nu numai cu picioarele, ci
ajutandu-se la zbor cu aripile intinse de care se slujeau ca
ni^te panze"(Anabasis). Azi, pe locurile acelea nici urma de
strut, ori de magari salbatici1.
Tot asa s-au rarit aiurea cerbii, fiind vanati fara crutare.
Dupa cum boîmanul se ascunde sub pene de strut, de
asemenea pieile-rosii amagesc cerbii, furisandu-se pana
aproape de ei, imbracati in piele de cerb ! Milosul Laperouse
povesteste astfel o vanatoare: „Vazusem un indian, cu un
cap de cerb legat peste al sau, mergand in patru labe si
facandu-se ca paste. Cu atata indemanare a urmat jocul aces-
ta, incat vanatorii ar fi fost in stare sa traga in el chiar la o
departare de 30 paî, daca n-ar fi ^tiut mai dinainte cine este.
Cu acest me^teûg, ei se apropiau de ceata cerbilor si-i
ucideau cu sageti".
Dar pilda cea mai potrivita pentru a arata cum vietatile
padurii au ajuns sperioase si prostite de pe urma omului, e
castorul! Ce minunate zagazuri facea el in raurile A m ericii!
Copaci intregi erau scurtati numai cu dintii si tarati rmeori
pana la marginea apei, pe uluce sapate inadins. Ramaneai
crucit sa vezi cu cata chibzuinta legau iazul, burdusindu-1 in
susul albiei, ca sa domoleasca puterea sivoiului. Adevarati
ingineri! Cat priveste colibele lor, cu unele incaperi dea-
supra apei, iar altele sub apa, î cu cotlonul care sa le inga-
duie fuga la vreme de primejdie, iti sta mintea in loc cata
prevedere si cata desteptaciune dovedea viata unor fapturi
atat de marunte.
1 Sus, pe podisul Tibetului, Sven Hedin a gasit inca unele privelisti, ca cele
acum doua mii si jumatate de ani.
109
Acum insa, de cand vanatorii au napadit in padurile
Canadei, castorii s-au rarit mult, iar cei care au ramas, s-au
prostit. Mesterul inginer si arhitect de altadata va ajunge, de
buna seama, soarta castorului european, care era foarte
numeros odinioara si traia in cete, ca si cel american; dar,
fiind mereu prigonit, s-a imputinat si a ajuns sa traiasca sin-
guratic, ca un pusnic. Ca orice gospodar necajit, nu mai are
indemn la lucru. Putini castori, care se mai gasesc prin Rhon
si Elba, fac gauri in pamant, ca sobolanii. Din palate, cu mari
incaperi, au ajuns la bordeie ! Se zice ca unii castori au lacri-
mi in ochi; plang ca orfanii si toti obiduitii vietii...
Asadar, pustiire si salbatacie, iata isprava barbatului. In
loc de a fi frate mai mare si un bun tovaras macar pentru
vietatile pasnice, el a ajuns prigonitorul si spaima lor. Cand
lupul ucide, chiar dupa ce e satul, poate fi banuiala ca s-o fi
gandind la vreme de foamete. De aceea, e î vorba: unde a
mancat odata, lupul vine si a doua oara. Singur omul ucide,
fara sa se gandeasca la foame, ci numai pentru placerea de a
omori — mai rau decat lupul si decat tigrul. El a ajuns un fel
de artist al cruzimii.
Asadar, pe cand femeia si copiii cladeau cu dreapta, bar-
batul risipea si risipeste inca cu stanga.
In loc de legea iubirii, el a adus legea batului — vana-
toarea, adica arta de a ucide pentru a ucide...1.
1 Spre rusinea timpurilor noastre, sunt tari in care femeile — aga zis „civi-
lizate" -— isi arata vrednicia mergand la vanat spre a ucide pasari,
caprioare si alte fapturi nevinovate !
110
BATUL ARE DOUA CAPETE
Speriind starpind unele animate, omul si-a ingreuiat singur

viaja. Cruzimile vanatorii 1-au facut pe barbat crud fata de
femeie si de copii, apoi fata de propriul sau sex. Omul
devine capcaun, mananca pe semenii sai.
Raspandirea canibalismului. Trecerea de la canibalism la robie
usureaza soarta femeii. Robia aduce ideea de casta, care scu-
funda pe om in pacate tot asa de mari, ca si canibalismul.
Dispretul pentru paria. Pacatul manjeste. Injosirea robilor
tigani a trecut asupra taranului roman.
Sdngele indeamna la varsare de sange; pacatul na^te tot-

deauna alt pacat, Caci e o vorba: batul are doua capete.
Intr-adevar, starpind unele soiuri de animale speriind
pe altele, vanatorul si-a taiat singur creanga de sub picioare.
Astfel, in unele tinuturi neprielnice, viata e grozav de grea
numai din vina omului. Pe cand laponii, imblanzind renul,
?i-au inlesnit mult traiul, eschimosii ratacesc ca vai de ei din
loc in loc, vanand reni salbatici, cand se intampla sa le iasa in
cale, î flamanzind cumplit, cand renul sau alt vanat le
lipse^te. Atunci traiesc saptamani si luni numai cu zilele.
Amundsen, strabatand cu o corabie prin gheturile din nordul
Americii, a cunoscut foarte de aproape pe locuitorii acelor
regiuni aspre. El poveste^te ca a vazut pe un eschimos,
furisandu-se in dosul unei colibe si alegand ce se mai putea
alege din excrementele cainilor ! Cat despre bosimani, e stiut:
cand foamea ii razbeste de tot, ei strang pantecele cu o curea
spre a potoli sfarseala pe care o simt in stomac...
Ill
Dar urmarea cea mai rea a salbaticiei omului n-a fost
infometarea lui, ci alta si mai grozava: schingiuirea femeii. De
buna seama, la inceput, barbatul si femeia trebuie sa fi trait
destul de apropiati, dupa cum se vede mai la toate soiurile de
vietati. Leul, de pilda apara leoaica; taurul se bate cu taurii,
nu cu vacile; cocosul pazeste puii si gainile... Deoarece, mai
la toate vietuitoarele, femeia e mai slaba si apoi are si o mare
greutate asupra-i: luni de zile trebuie sa poarte pruncul, iar
dupa nastere sa-1 si hraneasca, ferindu-1 de primejdii. De
aceea, la toate animalele superioare, barbatul impartaseste si
el aceste griji. Un colibri, cat e de mic, dar se face farame cand
te apropii de cuibul lui. Ca sa-si scape puii, unele salbati-
ciuni, chiar dintre cele care n-au putere, se reped in lancea
vanatorului si se tanguiesc in limba lor. Cat despre animalele
puternice: lei, ursi etc., nici nu mai pomenim. Rapirea puilor
le intarata in asa chip, ca nu stau o clipa la indoiala de a-i
apara chiar cu jertfa vietii lor.
Numai la om s-a intamplat un lucru in adevar blestemat:
cu cat barbatul s-a inarmat mai bine, cu atat a ajuns mai
aspru si mai crud cu cei dimprejurul gospodariei lui.
Australienii, de pilda, bat si ranesc asa de cumplit pe femeile
lor, incat mai toate sunt pline de semne. In multe parti, ele
n-au voie sa manance cu barbatii si nu-s primite nici in
adunarile tribului. Iar in Noua-Guinee, despartirea merge
atat de departe, ca nici n-au voie sa intre pe aceeasi usa cu
barbatul: casa are doua usi, una pentru femeie, alta pentru
barbat. In sfarsit, la Niam-Niam (canibali dinspre izvoarele
Nilului) chiar dupa moarte se pastreaza semnul desavarsitei
injosiri a femeii: trupul ei este inmormantat cu capul spre
apus; numai al barbatilor e pus cu capul spre rasarit.
Cat priveste greutatile gospodariei, acelea cad mai toate
in socoteala sotiei. De unde odinioara (pe vremea matri-
112
arhatului) femeia traia in voie, fiind sprijinita de copii (care o
cunosteau numai pe ea) si de fratii ei, rezemandu-se pe agri-
cultura, bucdtdrie, tesut si alte industrii, (iar barbatul era ca
cioara in par), dupa ce s-a inarmat ca vanator si a prins
increderea in puterea Ini de a ucide, el a ajuns ciocan in capul
femeii si, astfel, sotia a cazut tot mai jos. Australianul paseste
inainte cu lancea, bumerangul si alte arme, iar biata nevasta
vine din urma, incarcata cu toate lucrurile gospodariei, ba si
cu copii in brate sau in spinare. Ea are grija focului, ea aduna
lemne si culege radacini, ea aduce apa... e un fel de dobitoc
pentru toate poverile si muncile.
Dar atat nu-i de-ajuns. De ar fi vorba numai de o pereche,
ai crede ca, pe langa un barbat mai salbatic, poate fi altul mai
bland. Vanatoarea insa a adus injosirea sistematica a femeii.
Pentru lupta cu unele fiare mai puternice sau mai iuti la fuga,
barbatii au trebuit sa se intovaraseasca mai multi. Tovarasia
asta s-a pastrat apoi si dupa vanatoare, cand se intorceau in
colibele lor. Si astfel, gasim mai la toti salbaticii, in fiecare sat,
o „casa a barbatilor", un fel de sura, unde intra numai ei, iar
tuturor femeilor le este oprita intrarea sub pedeapsa de
moarte. In clubul acela, barbatii isi pun niste masti care
inchipuie fiarele vanate...; fac jocuri, imitand vanatoarea,
canta, se ospateaza si dantuiesc dupa anumite reguli.
Si astfel, intr-o suta si o mie de chipuri, femeia a fost
aproape peste tot data la o parte si obijduita. Din sotie a ajuns
roaba.
Un pacat insa intotdeauna aduce altul. Cel care scoate

sabia impotriva altora, de multe ori se rane^te si pe sine.
Punandu-î fala lor in arme, barbatii au trebuit sa intre in
scoala schingiuirilor: le-a venit in minte, ca ceva firesc, sa
aêze £i pe tineri î chiar pe copii, dupa sirul etatii, sa traiasca
113
impreuna cu ei, pregatindu-i prin anume deprinderi, pana ce
se vor ridica la vrednicia de a fi si ei primiti in „casa bar-
batilor". Si asa, de unde copiii crescusera multa vreme pe
langa mama, in scoala blandetii, de la un timp au trebuit sa
se indrume spre scoala aspra a barbatilor. La unele neamuri,
despartirea asta incepe de pe la 6 ani, iar baietii sunt pregatiti
dupa anume reguli sa calce pe urmele luptatorilor. (De obi-
cei, alaturi de manuirea armelor, se pune mare pret pe
deprinderea de a suferi dureri mari, fara sa planga. Li se ia,
de pilda, fasii de piele de la umar pana la cot $i n-au voie sa
cracneasca, necum sa tipe; sau ii pun la o incercare ca aceas-
ta: le strapunge muschiul de la picior cu o tepuâ, apoi baga
prin gaura o ata tare, ii innoada capetele î atarna de ea o pia-
tra, pentru ca ata sa frece mereu rana si sa impiedice vinde-
carea... Astfel, ramane pana ce putreze^te ori sfoara, ori
carnea, iar piatra cade de la sine).
Hotarat: nici o faptura de pe fata pamantului, fie mare, fie
mica, n-a ajuns sa se chinuiascd pe sine in chip asa de smintit, cum
face omul, de pe urma obisnuintei sale cu varsarea de sange si cu
alte cruzimi ale vandtorii.
Fata de astfel de chinuri dracesti, tatuarea e floare la ure-
che. Totusi, numai cel ce-si scrie pielea cu intepaturi, o scri-
jeleste si o puncteaza cu ghimpi £i alte unelte, ar putea sa
spuna suferintele tatuarii. Pentru a urma acest obicei, eschi-
mosii isi tree un fir pe sub piele, intocmai ca î cum ai coase
o panza sau o rufa...
Si nici atat n-a fost de ajuns. De la chinuirea altora, apoi
a propriului sau trup, omul a trecut la ceva si mai grav:
uciderea ?i mancarea semenilor sai. A devenit capcaun sau
canibal si, cu aceasta, a intrecut î pe fiarele cele mai insetate
de sange. Tigrul nu mananca tigri, uliul nu mananca ulii,
maimuta nu mananca maimute. Singur omul s-a lacomit la
114
carnea celui de un chip si o faptura cu dansul, cazand astfel
pe treapta êrpilor £i altor bestii crude care se inghit unele pe
altele. Si, daca s-ar fi intamplat asta numai intr-un loc si pen-
tru scurta vreme, ai zice ca e, poate, o alunecare. Dar obiceiul
acesta gretos a fost raspandit odinioara peste tot. De la o
vreme, neamurile mai inaintate n-au mancat came de om, ci
rezervau jertfa omeneasca numai in cinstea z e ilo r! Se
poveste^te ca grecii, neputand sa piece la razboi impotriva
Troiei, fiindca vantul era neprielnic corabiilor, preotul cel
mare al lor a trebuit sa injunghie o fata pe altar, spre a indu-
pleca pe zeul vanturilor... Dar nu e nevoie de pilde asa de
vechi. Caci chiar acuma vreo doua mii de ani, cei ce locuiau
prin Anglia, Germania si Franta de azi aduceau inca jertfe
omenesti. Germanii de pilda, traiau pe vremea lui Traian,
cam cum traiesc azi pieile-rosii. Femeile lor se imbracau la fel
cu barbafii (ca la eschimosi), se adaposteau peste iarna in bor-
deie de pamant, acoperite cu baligar, iar vara colindau de
colo pana colo la vanatoare si la razboi. Pace aveau rareori,
cand zeita Ertha (adica Pamantul) ieêa din padurea unui
ostrov de la marginea tarii, sa se plimbe de la un neam la
altul. Iar atunci, germanii ii aduceau, ca prinos la inceputul ser-
bdrii, sangele si carnea unui om.
Atat de inradacinat a fost obiceiul antropofagiei, incat £i
azi, unele neamuri negre mananca carne de om, beau sange
de om, se impodobesc cu dinti de om, pe care ii insira in chip
de margele, î beau din tigve omenesti, in loc de pahare; iar
pielea smulsa, cu par cu tot dupa capatana, o poarta la brau,
ca un fel de basma, spre a se ^terge la gura. Niam-Niam
mananca pe orice du^man prins in razboi ?i pe orice strain
care le cade in mana. Uneori, mananca £i pe cei morti. Cand
cineva moare fara rude, e mancat de ceilalti (Schweinfurth).
Adevarati capcauni!
115
Astfel, blestemul sangelui 1-a urmarit pe om pana in
zilele noastre. Si a fost tin mare noroc si o adevarata usurare,
cand unele neamuri au parasit obiceiul cumplit de a ucide pe
dusmanul prins in razboi si l-au pastrat ca rob, punandu-1 sa
munceasca.
Se intelege, castigul era mult mai mare, deoarece carne
puteau dobandi de la vitele dimprejurul gospodariei, pe
cand munca unui rob cate foloase nu aduce timp de o viata
intreaga ! Cate vite, cate pasari nu poate prasi un sclav si cate
legume nu poate semana pentru stapanii s a i!
De aceea, robia, oricat de amara ar fi, e socotita totuî ca
un mare progres fata de canibalism. Indeosebi, ea a uûrat
soarta femeii. In loc de a mai fi un dobitoc impovarat cu toate
muncile, sarcina lucrului a cazut de aici inainte si pe umerii
robilor. E drept ca razboiul nu s-a imputinat, ci a dainuit
mereu. Cand Niam-Niam pleaca la razboi, ei striga si azi
carne-carne... Cei, care se lepadasera de obiceiul
antropofagiei, porneau acum razboaie pentru a castiga robi si
cruzimea era aproape tot asa de mare. Robul, chiar la romani
si la greci, putea fi batut, slutit, ba si ucis. Unii aruncau carne
de robi in iaz, ca sa ingraê pestii... Dar ce sa mai pomenim
de greci si de romani, cand chiar acum cateva zeci de ani,
francezi, spanioli, portughezi, englezi £i alte natii bisericoase
faceau negot cu sclavi! In Africa, se intocmea vanatoare in
toata regula. Sute de mii de negri erau haituiti ca fiarele,
prinsi, legati si tarati spre malul marii de rrnde corabii anume
ii treceau oceanul spre America. Pana sa ajunga acolo,
piereau sarmanii ca mustele, mai ales femeile si copiii. Cati
scapau, erau vanduti ca vite de munca. Vai de viata lor ! Atat
de grele erau chinurile acestei munci silnice, incat bietii robi
isi luau rmeori lumea in cap si fugeau in paduri, sa traiasca
cu jaguarii, serpii si alte jivine, mai blande decat stapanii lor.
116
Dar burtii crestini cu pielea alba si cu evanghelia in mana
deprinsera caini anume pentru a gasi urma fugarilor, hranin-
du-i cu carne de negru, spre a-i deprinde cu mirosul robilor...
La atata ticaloîe s-a coborat neamul omenesc, dupa ce
ascultase 18 veacuri cuvantul lui H ristos! Iar rusinea e cu
atat mai mare, cu cat negustorii de robi au pustiit cu razboi
tinuturi intregi, chiar acolo unde negrii erau pasnici, lucrau
pamantul si nici nu-si mai aminteau de canibalism.
Blandul Livingstone poveste^te urmatoarele:
„S-a intamplat sa trecem intr-o zi prin mai multe sate din
Kaful £i Zungul. Localnicii (negri) ne trimiteau soli incarcati
cu bucate, in chip de dar. Ziceau ca nu pot ingadui sa treaca
straini pe la casa lor, fara sa primeasca nimic. Si nu rareori
auzeam pe cineva din cate-o coliba, strigandu-ne sa zabovim
putin, sa ne aduca de baut. Calatoria noastra parea o sarba-
toare. Intram î ieêam din sate insotiti de chiotele de bucurie
ale localnicilor. Barbatii bateau din palme, iar femeile se plo-
coneau £i cantau: pace, pace \"
Aâdar, omul alb, ca un frate mai mare, ar fi putut spori
binele, ajutand pe acesti negri: cu seminte, cu vite, unelte §i
alte me^tesuguri europene. Dimpotriva, ca o fiara salbatica,
tabari asupra bietilor negri, spre a-i tari in robie. Pana sa
prinda zece, omorau sute. Asa ca robin afost un blestem tot atat
de greu, ca si antropofagia, — doar numai ca lipsea mancarea
carnii de om.
Insa, ce sa mai vorbim de robia din Africa, din America
si din alte tinuturi, cand, pana mai ieri-alaltaieri, am avut si
noi pe pamantul tarii noastre robi cu pielea neagra, pe tiganii
sositi acum cinci sau sase sute de ani dinspre Egipt si Grecia.
Obarîa lor era India, iadul bietilor paria. lata ce poveste^te
un martor al vremurilor robiei: „Orice tigan trebuia sa fie rob
al vreunui boier, iar daca cumva se iveau tigani fara stapan,
117
pribegiti din alta tara, aceia erau socotiti indata robi ai
Domnului si supuî la dari £i munci atat de grele, ca nu
puteau duce o viata mai usoara decat ceilalti".
Boierul avea asupra robului o putere nemarginita; putea
sa-1 puna la orice munca si la orice pedeapsa: sa-1 bata, sa-1
inchida, sa-i puna coarne, sa-1 chinuiasca, sa-1 sluteasca, sa-1
lege, sa-i ia tot ce are, chiar sotia $i copiii, putea sa-1 vanda,
sa-1 schimbe, sa-1 daruiasca, sa-1 trimita si la ocna...
Averea boierului se socotea dupa numarul tiganilor: cu
cat stapanea robi mai multi, cu atat se zicea ca e mai bogat £i
mai puternic... Din tigani se alegeau argatii, vacarii,
herghelegiii, bivolarii, porcarii, salahorii, prasitorii, secera-
torii, apoi bucatarii, pitarii, vizitiii, surugiii, gradinarii,
croitorii, cizmarii, fierarii, brutarii etc. (G. Sion)
Cat despre tratament, era vai de capul lor ! Numai pielea
lor stia numarul vanatailor. Zile £i saptamani intregi umblau
cu coarne de tier pe cap, avand un clopotel atarnat in coarne:
saptamani intregi stau legati cu lanturi la poarta, in gerul
iernii, mai rau decat cainii. Iar cand ii punea la falanga, spune
Sion, ca-i batea cu nuiele, pana ce „cadea carnea de pe talpi...
pana ce lesinau".
Si inca acestia aveau macar un adapost stiut, fiind tigani

de vatra1.
Tiganii de laie erau insa ca niste caini ai nimanui; iar mai
rau decat acestia erau netotii. „Oamenii fara casa î fara âtra,
nomazii umbland in carduri, cu capul gol, netunsi, despletiti,
1 „Mai toti robii boieregti sau manastire^ti erau meseriaî sau servitori pe
la casele stapanilor, unde slujeau ziua noaptea, imbracati sau dezbracafi,
mancati sau nemancati, dar totdeauna desculti batuti". Ion Ghica
(Scrisori catre Vasile Alecsandri).
118
nepieptanati, inveliti cu cate o otreapa de rogojina sau un tol
vechi, rupt £i soios... ducand copii in carca sau in glugi: furau
ce puteau £i mancau ce gaseau, hoituri imputite, caini, pisici
£i mortaciuni...". Evident, acestia erau paria indieni.
Cu adevarat fapturi dezmostenite, indurand toate umi-
lintele £i suferind toate bataile si obijduirile. Un paria n-are
mai intai voie sa intre in nici un sat, ci trebuie sa poposeasca
afara, intr-un loc deosebit; n-are voie sa calce pragul oame-
nilor de o treapta mai inalta decat a lui; n-are voie sa
priveasca in fata pe altii, caci $i privirile lui sunt spurcate. De
aceea, toti paria poarta clopot la gat, ca sa auda de departe cei
curati, cand se apropie un necurat; dar nu ca sa se fereasca
drumetul, ci tot bietul dezmostenit, indata ce prinde veste ca
vine cineva, trebuie sa fuga in laturi, sa se ascunda in tufe sau
sa se piteasca in vreun sant. Altfel, este ucis pe loc, deoarece
suflarea lui ar spurca aerul pe care il respira omul de o clasa
mai inalta!
Pana £i umbra unui paria este privita ca ceva murdar.
Daca lupii, tigrii, hienele si alte fiare ar putea afla toate

grozaviile pe care omul le-a putut nascoci si savarsi impotri-
va celor de un chip cu el, de buna seama toate salbaticiunile
codrului s-ar ruîna sa se asemene cu o faptura aâ de cruda
ca om ul!
Astfel s-ar dovedi ca batul are dona capete. Sageata, pe care
o indrepti cu rautate catre pieptul altuia, se intoarce sa te
loveasca in inima. Si chiar in inima a fost lovita biata
omenire, daca stai sa socotesti toata injosirea femeii, toata
asprimea catre copii, toate chinurile robilor si ale obijduitilor
pamantului. Poate fi o rusine mai mare, decat sa vezi ca
dobitoacele asculta de cuvant si se imblanzesc cu binisorul,
iar pentru om se folosesc unii de bat £i de schingiuiri ?
119
E vadit lucru ca bataia si injuratura, care e tot un fel de
bataie, e o urma a pacatului vechi si, deci, un semn de sal-
baticie. Un popor care bate vitele si injura vesnic, trebuie sa
ispaseasca vreun pacat stramosesc. La noi, lucrul se poate
urmari destul de usor. Din firea lui, romanul nu-i nici crud,
nici spurcat la gura. Scoala cruzimii si a neomeniei a inceput
din curtile boieresti. Dupa venirea tiganilor, boierimea
romana a adaugat langa vite ori alte dobitoace din curte si o
prasila de robi, fara alta lege decat voia stapanului. Urmarea
a fost ca boierii s-au naravit si, incetul cu incetul, s-au deprins
a fi neomenosi. Pentru un lucru de nimica, robii erau batuti
cumplit, li se puneau coarne de tier, lanturi de picioare î
erau chinuiti in fel si chip. Un boier, care mai traieste ihca,
marturiseste „ca a vazut cu ochii, in al treilea sfert al veacu-
lui trecut (adica pe vremea lui Cuza), savarsindu-se de catre
cei puternici, fapte mai crude decat cele povestite in Pacatele
Sulgeriihii si nu pe ici pe colea, in chip izolat, ci in toata tara.
„Bataia, voi zice chiar schingiuirea tiganilor, erau obiceiuri
obstesti..." (Radii Rosetti). Iar cine s-a deprins a chinui o fap-
tura omeneasca, acela e gata a silnici pe oricine ii iese inainte.
De pe spinarea tiganului, biciul a alunecat repede pe spinarea
romanului. La Curte, vechilul facea biciul in patru pentru
tigani; acasa il incerca apoi pe spinarea femeii si a copiilor.
Astfel, ca un blestem, bataia si cruzimea s-au intins
asupra tuturor, inflorind, se intelege, mai ales intre cei lipsiti
de fraul rusinii, intre tigani. Dintre ei ies talharii si ucigasii
(Hauterive) Raicevici, un bun observator, spune lamurit: „Am
bagat de seama ca uciderile sunt rare, iar criminalii sunt
aproape totdeauna tigani. Dimpotriva, spre munte, unde nu
erau mosii boieresti si lipseau tiganii, obiceiurile sunt ceva
mai blande. Ciobanul, de pilda, bate vitele mai putin decat
plugarul de la ses. Numele date oilor sunt mai dezmierdate
120
decat cele date vitelor de plug chiar cainii ciobanesti sunt
mai bine tinuti decat cei din sat.
E drept ca aici se adauga si alta imprejurare: munca
ciobanului e mult mai in voie, decat a plugarului. El are
vreme sa mai vorbeasca si de „miorite", pe cand munca
nelegiuita, la care era supus taranul de pe mosiile boieresti,
unde cazuse aproape in randul tiganilor, nu-1 putea duce
decat la inraire, injuraturi si blesteme. (Ascultati, de pilda,
argatii boieresti sau plugarul care ara in sila, sa vedeti cum
injura £i cum iî descarca necazul pe spinarea bietelor
dobitoace!) Evident, robia — robie aduce, pacatul aduce
pacate. Blestemul faptei rele e ca se intinde mai departe, ca o
pecingine.
Fire^te, nimeni n-a stat sa numere loviturile de bici ori
injuraturile dintr-un sat, spre a le compara cu cele din satele
vecine. Dar nu poate fi nici o indoiala ca, acolo unde munca
e mai rau intocmita si mai nedreapta, si obiceiul sudalmilor
î al batailor e mai inradacinat. Tiganul de azi, urmaj al
vechilor robi, e mai spurcat la vorba decat clacasul vechilor
boieri, iar acesta rareori se ridica in vrednicie alaturi de
mosnean î raze^, care n-au cunoscut o injosire atat de mare.
(Razesul moldovean tine, ca o lauda, sa nu intre in carciuma
alaturi de clacasi ?i sa nu suduie ca ei; iar unde injura si bate
vitele, e semn ca s-a pacatosit si el prin atingerea cu altii).
In orice caz: dupa cum dragostea — dragoste aduce,
chiar cand e vorba de fiarele padurii; de asemenea, salbaticia
— salbaticie na^te, chiar cand e vorba de femeie si de copil.
Deoarece, de cand e lumea lume, batul are si va avea tot-
deauna doua capete.
121
LECUIREA DE PACAT
Speciile stinse nu le mai putem invia. Natiunile nimicite nu le mai

putem scula din mormant. Putem cruta si pastra pe cele care
au mai ramas. Masuri de ocrotire. Omul se simte vinovat.
Vita e asa cum e omul. Ingrijirea de pomi $i de vite este semn de
buna crestere. £coala cea mai temeinica este cea pomita din
gospodaria parinteasca.
Poate omul sa mai vindece raul pe care 1-a facut prin sal-
baticia sa ?
Unele pagube sunt cu neputinta de implinit. De pilda,
neamurile stinse prin cruzimea razboaielor, stinse raman
pentru vecie. E drept ca unii se mangaie de pierderea lor:
„Daca cutare sau cutare popor s-a prapadit, asta inseamna ca
era pacatos î deci trebuia sa piara... Bine ca a lasat locul alto-
ra mai vrednice...!"
Intelepciunea aceasta, care pune puterea bruta drept
masura a pretului unui neam, ni se pare insa cu totul desarta.
In adevar, s-ar putea ca biruitorul sa fie un ticalos, iar birui-
tul sa fi avut in sufletul sau cine stie ce comori de bunatate £i
de putere, pe care moartea le-a risipit pentru totdeauna, fara
nici un folos pentru nimeni. lata o pilda mai de curand.
La miazazi de Australia, e o insula minunata —
Tasmania unde omul se poate bucura de toate inlesnirile unei
clime foarte blande. E un mic rai pe pamant. Locuitorii ei
erau niste oameni cu pielea neagra î nu urati, ba prvmcii lor
chiar destul de frumusei. Traiau ca ni^te adevarati fii ai
122
naturii. Se aflau abia in zorile civilizatiei, neavand nici unelte,
nici arme multe, ca unii care nu trebuiau sa se lupte in acel
ostrov cu niscaiva animale de prada. Privirea le era buna £i
deschisa... Marele naturalist Wallace spune: „Aci era un
popor cu pornire spre progres, care a gasit ocazia sa se dez-
volte tocmai cand era prea tarziu".
Pentru ce tarziu ?
La 1803, englezii, stapanii Australiei, gasesc de cuviinta
sa fericeasca acea insula, aducand in ea o parte din
pu^cariaîi Londrei. Era adica tot una, ca si cum ai da drumul
unor lupi in mijlocul unui tare de oi. Abia pe la 1821, au
inceput a se aêza in Tismania si emigranti mai de treaba,
spre a lucra pamantul. Dar acestia au fost pentru bietii tas-
manieni o pacoste si mai grea. Bastinasii au trebuit sa fuga
din calea lor, cum fuge vanatul dinaintea vanatorului.
Veneticii sosisera cu pusti, iar localnicii n-aveau nici macar
bumerangul (batul stramb ca o cociorva) cu care se ajutau
vecinii din Australia; n-aveau nici arc, nici sageti... ci abia
ni^te bricege cu leafa de piatra, toporaê tot de piatra î bete
ascutite la un capat!
Urmarea a fost ca bietele oi s-au lasat sa fie sfasiate de
lupii englezi, fara nici o impotrivire. Abia pe la 1826, ura
impotriva du^manului cu piele alba i-a impins la razboi. £i
ce razboi ? Zvarleau sarmanii de ei taciunii (wing-wings) cu
gandul sa dea foe adapostului veneticilor ori presarau
ghimpi pe potecile £i drumurile umblate de a lb i! Fireste,
asta a intaratat î mai rau pe vagabonzii cei lacomi de
pamant, iar guvernatorul a hotarat sa faca o haituiala in
toata regula, ca la vanatoare de fiare salbatice. A strans deci
3000 de pu^caî î a randuit ca sa ingramadeasca tot vanatul
omenesc la o margine. Vanatoarea a costat cam 2 milioane
de lei... Cu randuiala asta, de vreo 8000 de suflete, rama-
123
sesera pe la 1835 numai 111, iar la 1876 a murit si Trucanini,
cea din urma faptura din neamul tasmanian. De acum, cat
va fi pamantul pamant, in insula binecuvantata de langa
Australia, va putea avea orisice, numai neamul tasmanianu-
lui, nascut si crescut acolo de mii si rasmii de ani, nu va mai
putea invia din mormant.
Si tocmai aici e intrebarea cea grozava: nu cumva acesti
copii ai genului omenesc, care se aflu inca la abecedar si
n-avusesera timp sa-î arate toate darurile firii lor, nu cumva
ar fi fost cu vremea mai buni decat venticii care i-au starpit ?
Nu cumva, macar intr-o privire tasmanienii ar fi ajuns la
indemanari pe care englezii nu le vor putea ajunge nicio-
data ? Indoiala aceasta va fi totdeauna cu putinta, deoarece
nici un om cinstit nu poate afirma ca pruncul din fasa este
inferior cutarui om matur, cat timp nu-i dai si pruncului
putinta sa creasca $i sa-si arate puterile. Un gusat, ajuns in
varsta barbatiei, poate sugruma foarte uôr o mie de genii,
care stau in leagan.
Se poate deci, prea bine, ca omenirea sa se fi ciuntit pe
sine insasi, ucigand sub ochii nostri atatea neamuri arhaice,
dar cu posibilitati de progres, pe care le marturisesc chiar
unii din neamul ucigasilor. Blandul Darwin si Wallace sunt
cei dintai care au osandit cruzimea omului fata de sine insuî.
Dar pacatul trebuia platit: cine s-a deprins a varsa sange,
a se manji cu sange si a se lauda cu omorul trebuia, de la o
vreme, sa ispaseasca crima chinuindu-se pe sine insuî... Atat
doar ca a invatat si ceva smerenie. Azi, Nansen nu se sfie^te
a marturisi ca eschimosii sunt mai de treaba decat multi
crestini si a cerut sa fie crutati de atingerea cu roadele civi-
lizatiei noastre.
De aceea, se iau acum masuri pentru indreptarea raului
si in ce priveste prigonirea speciilor prea stramtorate de om.
124
In toate tinuturile, unde pot fi luate hotarari internationale,
vanatoarea incepe a fi ingradita cu reguli. Poate ca unele
soiuri de balene pot fi mantuite; elefantul, de asemenea,
poate va scapa... Peste tot unde omul a deschis ochii si s-a
pocait, raul incepe a fi vindecat. Castorul, bunaoara, pare a-si
veni in fire, unde nu mai e prigonit. La Pilawin (in Polonia),
un mare mosier a oprit 3600 de hectare numai pe seama
vietatilor padurii. Poienile raman necosite, huceagurile
nerarite, apele netulburate, zavoaiele neinfrunzite, iar cerbii,
zimbrii, elefantii î alte soiuri, stinse ori stramtorate aiurea,
traiesc aici in voie. Intre acestea sunt si castorii, care au
inceput a se intovaraî in colonii, ca cei din Canada si a cladi
colibe in acelaî fel. E o adevarata minune, cum bietul
dobitoc, prostit in Europa de atata hartuiala, si-a adus acum
aminte de obiceiurile stravechi ale speciei sale ! E vadit pen-
tru oriîcine, ca pacea si blandetea au readus dupa ele iarasi
desteptaciunea si indemanarea din timpurile cand Europa,
plina de paduri, ingaduia castorilor o viata ticnita.
Dar pilda aceasta cuprinde si o mare invatatura pentru
om. Purtarea castorului ne spune lamurit:
Dobitoacele sunt proaste, rele si salbatice, numai acolo unde
omul este el insusi prost, rau si sdlbatic. Dimpotriva, unde
stapanul pamantului se apropie de ele cu blandete ?i
chibzuinta, acolo se gase^te repede vreun chip de buna
intelegere.
Ce urmeaza de aici ?
De aici, putem scoate unele reguli sigure in judecarea
tarilor $i a neamurilor:
I. Cum sunt vitele, asa sunt si oamenii din acea tara. Da
vietatile casei sunt bine hranite, curate £i blande, poti fi
incredintat ca gospodarul acela e harnic, destept si cu buna
randuiala in toate. De asemenea si intregul popor al tinutului
125
sau al tarii cu vite frumoase. Din contra, unde vitele sunt
slabe, pline de noroi, de paduchi alte necuratenii, sa fii
incredintat ca si stapanii acelor dobitoace sunt murdari, fara
judecata si fara spor in gospodarie. Caci ce ca^tig poti a^tepta
de la o vita, al carui sange e supt de paduchi, a carei piele e
batuta de ciomag si a carei carne e mistuita de ger ? Ba mai
mult: unde vita e obijduita si ciomagita, poti fi incredintat ca
batul de pe spinarea boului aluneca si pe spinarea femeii $i a
copiilor. Bataia si sudalma zilnica a dobitoacelor, due — fara
doar £i poate — la bataia î injurarea celor din casa.
Dovada acestui adevar o poate gasi oriîcine. Luati
numai seama la viata celor dimprejur ori comparati viata
popoarelor intre ele. In mijlocul oraûlui Graz e o colina. De
jur imprejur sunt munti cu paduri. Dar aâ de blande sunt
pasarile, ca mierlele vin si-si fac cuib in oras: umbla ca vrabi-
ile pe strada si prin curti, ba vin sa ia mancare (pinoli) din
mana oamenilor. Tot a§a in Elvetia, Franta, Germania, Anglia,
Olanda... si alte tari cu buna cre^tere: nu numai pasarile din
curte, ci si cele din padure stiu ca omul î-a pierdut cruzimea
£i nu se mai sfiesc de el. Ba chiar î salbaticiimile cele mari
s-au imblanzit.
In Thuringerwald si in cate alte tinuturi, caprioarele iti
ies inainte, te privesc cu ochii lor rourati, aratand mai multa
mirare decat frica. Pana si codrul da marturie ca omul s-a
imblanzit.
2. A doua regula e si mai insemnata: Dacd vrei sa mdn
iesti un popor de pdcate, mai ales intr-o tard de plugdrie, cel dintai
pas e sd-l deprinzi a creste cumsecade vitele si orataniile dimpreju-
rul casei, precum si tot ce are in gradind: legume, flori si pomi.
Cine s-a desprins a plivi un strat, acela invata rabdarea si
luarea aminte: cine va uda la timp un copacel, acela se va
deprinde cu grija si rdnduiala; cine va starpi din timp
126
culcuûrile de omizi de pe crengi, acela se va obisnui cu
curatenia; cine va pazi ca ochii din cap mugurasul prins la
altoire $i apoi mladita din primavara viitoare, din care iese
mai tarziu un pom intreg, acela niciodata nu va fi asa de cai-
nos la inima, sa rupa ultoana vecinului, deoarece stie ce
inseamna grijile a^teptarii. Din contra, va fi cu aceeasi luare
aminte ?i la pruncul omenesc, al carui suflet inmugureste, se
dezvele^te, infloreste :?i rode^te intocmai ca al pomusorului
din gradina. Apoi, de la sine se intelege, ca cine s-a obisnuit
a mangaia vitelul, mielul, manzul £i boul de jug, adapandu-i
la vreme, pazindu-i de paduchi £i de capuê, de raie ori de
alte necuratenii, crutandu-i cand sunt osteniti, aparandu-i de
frig, de foame, de rani £i alte neajunsuri, acela nu mai poate
fi salbatic in purtari cu sotia ori cu vecinii. Inca o data; cum e
stapanul, aâ e î gospodaria lui, incepand de la femeie si
copii, pana la vietatile dimprejurul casei, pomii gradinii si
chiar lucrurile neinsufletite: uneltele $i alte maruntiûri. La
spovedanie, singur taranul stie ce spune preotului; e insa o
marturisire, pe care o aude toata lumea: e casa, curtea, gradina,
ogorul, vitele, copiii £i femeia sa. Pomii cu omizi striga in
gura mare ca stapanul lor e murdar £i mancat de paduchi.
Stratul neplivit, ogorul rau arat, rau grapat, rau semanat
striga oricui trece pe acolo, ca plugarul acela e prost £i lenes.
Boul ros de jug, calul batut de £a sau ranit de ham, spune
oricui il intalne^te, ca femeia si copiii cutaruia sunt batuti î
injurati, intocmai ca si dobitoacele. Altfel nu se poate sa fie,
caci omul n-are doua suflete, ci numai unul.
lata de ce, daca vrei sa ridici pe muncitor, trebuie sa
incepi cu capul, nu cu stomacul. In nici un caz cu cartea ! caci
nu cerneala si hdrtia sunt inceputul scolii, ci viata cea de toate zilele
din casa parinteasca. Abecedarul adevarat î catehismul cel
dintai al fiecarui copii e vatra, ograda, casa si gradina parin-
127
teasca impreuna cu toate vietatile dimprejurul ei. Cea dintai
intuitie nu e cea din clasa, „la domnul", ci aceea din marea
scoala, care se numeste gospodaria parinteasca. Cea dintai
lectie de aritmetica si de geometrie nu se invata la tabla, cu
creta in mana, ci in gradina, numarand rasadurile si
masurand straturile, ca sa-ti ajunga samanta. Cea dintai lectie
de istorie nu e cea din cartea de lectura, ci povestirea tatalui,
bunicului si a bunicii, despre vremurile apucate din batrani;
cea dintai lectie de geografie e pasul dintai, pe care il face
afara din sat ori din oras, cand copilul e numai ochi si urechi,
intreband mereu: da, ce sat, e acela ? da, colo ce oras e ? da,
cum se cheama apa asta, muntele acela, dealul celalalt?... In
sfarsit, cea dintai indrumare spre morala nu e rugaciunea
bucherita in abecedar si gangavita pe de rost de frica vergii,
ci e purtarea blanda cu pasarile curtii, cu cuibul randunelelor
de sub streasina si al zburatoarelor din gradina si din padure,
cu vitele de munca si cu celelalte fapturi apropiate de om.
Zadarnic merge la scoala, zadarnic scrie si citeste, zadarnic
invata aritmetica, istorie, geografie, gramaticd, rugdciuni si multe
de toate, copilul unui parinte care injura lucrurile sfinte, bate
vitele, suduie sotia si palmuieste copiii.
Alfabetul poate schimba sufletul. Copilul deprins de mic a fi
hingher si bataus, murdar la trap £i spurcat la gura, cu greu
mai poate fi indreptat; iar daca cumva nimereste la scoala cu
vorbe rele, batai si alte apucaturi mojice^ti, atunci raul nu
numai ca nu scade, ci sporeste: blestematul, care acasa bate
pisicile, iese din scoala hingher adevarat, gata sa sparga î
capetele oamenilor.
Asadar, trebuie sa incepem scoala de la capatul ei cel ade
varat: vatra parinteasca, iar mantuirea poporului trebuie s-o
incepem nu de la stomac, ci de la inima î minte, caci numai
capul poate ingriji bine si de stomac. Daca voim sa ne lecuim
128
de pacat, trebuie sa incepem a cere iertare mai intai de la
aceia fata de care am pacatuit: de la pomi si de la vietatile
dimprejurul casei. Povatuitorii satelor sa aibd nu numai vorbe
frumoase, ci si gradini frumoase, curti curate, gospoddrii inte-
meiate si apoi sa indemne copilaretul si tineretul satelor a se
intovarasi cu gand de indreptare.
De pilda: „Eu (cutare) fiu de plugar fagaduiesc sa nu mai
las niciodata pomii cu omizi, gradina fara straturi î straturile
fara plivire. Fagaduiesc sa nu mai bat si nici macar sa mai
ocarasc vitele dimprejurul casei ori sa-mi spurc gura cu
injuraturile, caci vorba rea e un indemn la fapta rea, atat pentru
mine cat si pentru altii care ma aud. Legea vietii mele vreau
sa fie: ridicarea, nu caderea si voi sa ridic cu mine toate fap-
turile dimprejurul meu. Voi sadi pomi, cum faceau batranii
spre a le fi de pomenire si cum fac parintele N... din sat, dom-
nul I... invatator si alti fruntasi; voi ingriji de vite si le voi face
sa asculte de cuvant, nu de ciomag, stiind ca ciomagul e o
ispita spre cruzime; voi spori imprejurul meu binele, sana-
tatea, curatenia si averea".
Si tot asa:
— „Eu, fiu de orasean, voi cauta sa sporesc binele si fru-
musetea macar sub acoperiûl meu si in petecul meu de
gradina î de curte. O pasare se poate tine orisiunde. Pentru
un copacel sau macar pentru o floare, se gaseste totdeauna
un colt de pamant ori macar un pumn de tarana, ca sa o aêz
intr-o oala la fereastra. Voi pazi apoi gura mea de vorbe spur-
cate; voi pazi ochii mei de vederea petrecerilor murdare si
nesanatoase. Voi paî peste gunoiul omenesc, fara sa ma
aseman si sa ma amestec cu el. Caci oricine poate face un pas-
doi in viata; iar daca nu voi ridica o scara la cer, cel putin nu
vreau sa am pe suflet, ca mi-am facut singur scara de coborat
129
la iad, prin vorbe scarnave, care sunt totdeauna tovaraêle
faptelor scarnave..."
Dar, pentru ca astfel de „tovarasii de tineri" (cum sunt in
toate tarile inaintate) sa poata lua fiinta, mai trebuie ceva:
fapta — nu numai vorba — celor maturi si, mai intai de toate,
a celor pusi in capul poporului: preoti, invatatori, profesori £i
carmuitori ai vietii de toate zilele. Cum sa a^tepti indreptarea
copiilor si a tinerilor, cand cei pu§i ca pilda inaintea lor bat
sau injura ca niste laieti ?
Odata pentru totdeauna, trebuie sa intelegem ca pacatele
tm se iarta, ci numai se ispasesc. Alt chip de a scapa de ele n-a
fost £i nu va fi in vecii vecilor. Pentru lecuire, trebuie ispaîre.
Numai atunci omul isi va spala sufletul de pacatul pe care 1-a
savarsit, ucigand si speriind vietuitoarele dimprejurul sau,
cand, prin bune purtari, le va aduce din nou imprejurul casei,
imblanzindu-le si ingrijindu-le cu omenie. Grija de altii va
destepta bucuria de roadele acestei ingrijiri, apoi si grija de
sine insusi. Din mintea astfel innoita, va incepe o viata noua;
cu ajutorul pomilor, al rasadurilor si al florilor, cu spijinul
pasarilor de curte, al vitelor de munca si al tuturor
dobitoacelor imblanzite si bine ingrijite. Omul va fi atunci nu
numai stapan pe foamea pantecului, ci va avea si vreme
destula spre a ingriji si de ale sufletului.
130
UN NOU MATRIARHAT
Pentru a ne lecui de pacat, femeia poate arata calea mai usor decat
barbatul. Ea nu injura, nu bate, nu bea si nu fuge d in bise-
rica. Intre fem ei, cea m ai bu na ed u catoare e taranca, iar la
ora? — sotia meseriasului si a muncitorului.
Incheiere: femeia trebuie sa dea tonul educatiei. O am en ii m ari au
avu t totd eauna m am e cu insu siri alese, iar valoarea unui
n eam se ju d eca m ai m ult d upa fem ei, d ecat dupa barbati.
Spre un nou matriarhat.
Daca blandetea e singura cale spre a indrepta relele nas-

cute din salbaticia barbatilor, urmeaza de la sine ca educa-
torul cel mai puternic va fi acela care are in sufletul sau un
izvor mai bogat de iubire, adica femeia. Carti despre crestere
au scris, ce-i drept, mai ales barbatii; dar crestere buna au dat
pana azi indeosebi femeile, incepand chiar din pruncia
omenirii. E destul sa privim neamurile negre din centrul
Africii. Intre toate s-au ridicat mai mult acelea care au intrat
in ?coala feminina a gradinaritului, nu in scoala masculina a
vanatoarei. Un calator marturiseste ca nicaieri n-a gasit mai
multa dragoste pentru familie si pentru copiii, ca la negrii
diur. Dar e caracteristic ca tocmai femeile acestui neam lucreaza
pamantul cu mai mare harnicie si tin o multime de lighioi impreju-
rul colibelor, de care ingrijesc nu numai ele, ci si barbatii lor. De
aceea, pe cand niam-niam sunt canibali, diur nu numai ca
ingrijesc cu iubire de copii, dar ?i pe batrani ii cinstesc
(Schweinfurth). De asemenea, la popoarele civilizate, acelea
s-au ridicat la virtuti mai inalte, unde femeia a avut insusiri
131
superioare. Matroana romana a ramas pana azi simbolul
gospodinei serioase, gata de a infrunta toate greutatile. Si e
stiut, din vechime pana in vremurile de fata, ca mai toti
oamenii de seama au avut mame cu insuîri alese. Despre
maica-sa, Carlyle zice: „hotararea de a fi vrednic de o mama
ca a mea e la mine simtirea cea mai obisnuita si cuprinde in
ea ceva sfant... Sunt mandru de mama mea, cu toate ca nu-i
nici bogata, nici invatata... Dar daca e ceva bun in cele ce am
spus, spre a fi auzite de lume, e glasul tau, mama, care a vor-
bit prin gura mea".
Aâdar, pentru a indrepta educatia unui popor, cuvantul

cel dintai trebuie sa-1 spuna mamele. Fiindca femeia afost cel
dintai muncitor si ea este cea care a unit pentru intaiasi data in
fiinta ei cei doi mari factori educativi: munca £i iubirea; ea are si
azi pasul intdi in educatie. E asa de neinlaturabil rolul femeilor,
incat putem afirma ca orice ar face biserica, ^coala si toate
organele statului, dacd mamele nu vor fi bune, zadarnice vor fi
toate silintele.
Din fericire, in neamul nostru, in multe priviri, femeia
este superioara barbatului: nu injura, nu bate, nu bea si n-a
parasit inca biserica. Asadar, de la femei asteptam sa
porneasca indreptarea. Trebuie sa acordam femeii un fel de
matriarhat moral, ca o urmare a matriarhatului de odinioara,
pe cand barbatul nu se salbaticise inca prin cruda indeletni-
cire a vanatorii si prin alte pacate care i-au urmat. Dupa cum
odinioara, imblanzind animalele si cultivand unele plante, ea
a fost educatorul genului omenesc, tot astfel si acum, ea se
cuvine sa povatuiasca pasii cei dintai ai copilului. In ce fel ?
Natura insasi arata drumul. Dupa cum pruncul strabate
de la zamislire si pana la completa dezvoltare a trupului toate
fazele de odinioara ale speciei sale, de asemenea $i in edu-
132
catie, omul trebuie sa suie toate treptele, pe care s-a suit omenirea
de la tnceput pdnd azi. Sub ochii mamei, el trebuie sa inceapa a
ingriji si a iubi plantele. Plivind cu dragoste un strat de
legume si aratand copiilor ei cum firul de ceapa, cartoful,
mararul, patrunjelul sau alte verdeturi de folos s liferd si mor,
daca nu le stropesti la timp, mama da baietelului sau fetitei
de langa ea o mare lectie despre viata. O singura fapta le va
spune mai mult decat o suta de vorbe cu privire la grijd, mild,
prevedere î alte insusiri. De asemenea, curatirea unui pom de
omizi sau aratarea unei crengi ramasa fara frunza ori fara
roade le va spune mai mult decat toate invataturile din gura
despre curdtenie si hdrnicie. Astfel, inainte de a sti ce e cartea
si de a fi vazut macar un abecedar, mama poate sadi in inima
copilului ei simtiri care ii vor carmui toata viata si poate
impartaî cuno^tinte, pe care nici o carte din lume nu le-ar
putea inlocui. Cand, intre straturile de legume, micul gradi-
nar va pune si el intr-un colt cateva rasaduri si va vedea cum
dintr-o iarba cu doua frunzulite se ridica saptamana dupa
saptamana niste frunze late $i crete, apoi un mac rosu ca focul
ori dincolo o vinetica, o micûnea, o creita sau alte podoabe
care minuneaza ochiul si imbata mirosul, copilul va pricepe
o sumedenie de lucruri, care raman taina inchisa cu âpte
peceti pentru cei ce cunosc florile numai din pahar, iar
legumele numai din farfurie.
Dupa marea lectie din gradina, va urma alta tot atat de
mare, in curte: ingrijirea si imblanzirea vietuitoarelor de pe
langa casa. Mama inteleapta (fie ea o muncitoare cu palmele,
fie bogataâ bogataselor) va face mult pentru viitorul copiilor
ei daca ii va deprinde macar cu ingrijirea cuibului unei closti.
Un ou are coaja prea tare; puiul nu poate sa rupa gaoacea si
trebuie ajutat sa nu moara inabusit; pe altul, de abia iesit, il
apasa prea tare closca; altul, caci sunt £i intre lighioile
133
marunte destui nenorociti, s-a nascut cu picioarele strambe...
Grija si iar grija. Intai, trebuie pus fiecare puisor la caldura,
pana se usuca; apoi trebuie scosi toti la soare, paziti de uliu,
de pisici naravase, de ploi red... Cate boli, cate primejdii £i
cati mor ! Numai cel ce i-a ingrijit stie ce inseamna o pasare la
casa gospodarului. De aceea, copilul, care se indeamna ala-
turi de mama lui la astfel de trebusoare potrivite cu puterile
acestei varste, afla o multime de lucruri noi. Puiul cela... care
cadea in brand, iar acum si-a indreptat picioarele si alearga
ca un titirez, e pentru el o lectie de nadejde si de staruinta:
vitelul oblojit si vindecat de el, de asemenea; mielul, iedul,
catelul ori alt dobitoc imblanzit de el, venind in graba la
chemarea lui... sunt tot atatea ocazii de a simti lumea dimpre-
jur si a o cunoaste. Munca aceasta in tovarasia mamei ii da
copilului cea dintai dovada pipaita ca stie si el ceva, ca poate
ceva, ca are si el socotelile lui cu viata. Fata de aceste fapte
traite, nascociri ca cele din cartea de lectura cu „Tudorel si
Marioara" sunt lucruri serbede, o mancare fara gust, fara
miros si fara putere de hrana. O mie de cetanii din carte nu-i
pot destepta in suflet atata mila, cat piscuitul unui puisor pe
care i 1-a furat pisica vecinului! Cand baiatul alearga cu
lacrimile pe obraz, sa spuna mamei ca Gulerata i-a luat
puisorul, se pare ca insusi cerul se va intuneca de atata
nenorocire! Asadar, viata reala, nu cartea ii da „lectii de
lucruri", iar viata copilului e mai mult de 99 la suta impreju-
rul mamei lui. Si, fiindcd vrdnd-nevrdnd, ea este cel dintai dascdl
al copilului, de ea atdrnd ca mintea lui sdfie imbogatitd si simtirea
lui indrumata. Dimpotrivd, a amdna educatia copilului pdnd la vre-
mea scolii, inchipuindu-ti ca sufletul lui asteapta ca o camera
goala, pana ce invatatorul va sosi cu mobila, e cea mai pagu-
bitoare greseala dintre cate se pot inchipui pentru aceasta etate.
134
Mamele deci, sa ia seama: ele nasc nu numai trupul, ci si
sufletul copilului. Ele sunt cel dintai si cel mai mare invatator
al copiilor. Ceea ce se adauga mai tarziu la scoala e foarte
putin lucru, fata de ceea ce fapta si vorba din casa parinteasca
dau fiecaruia pe drumul vietii, in „cei sapte ani de acasa".
Iar din acest punct de vedere, e un noroc ca aproape 80 la
suta dintre romani sunt plugari. Prin felul vietii lor, femeile
de la sate au prilej sa dea copiilor o minunata pregatire pen-
tru viata. Ele sunt simbolul muncii. De mica, fetita poarta in
brate pe fratii mai maruntei, tinandu-le loc de mama. Na-ni,
na-ni... taci cu mama !... (Mama e de 6 ori de 7 ani.) Ca fata,
ajuta la gospodarie, pazeste vitele, lucreaza la camp si face
toate muncile casei. Ca sotie, e adevarat topor de oase; ea cu
copiii... ea la treburi peste zi; ea pregateste hrana seara cand
se intoarce de la camp; ea adoarme copiii si vegheaza., cand
ceilalti ai casei se odihnesc; ea se desteapta cea dintai
dimineata. Munca ei in gradina, in curte, in padure si la camp
e o vesnica invatatura. Cu oarecare bagare de seama, putem
da plugarului nostru multe din insusirile care au facut odini-
oara puterea poporului roman fata de negustorii cartaginezi
î greci. Caci, cu toate pacatele si caderile aduse in mare parte
de straini, s-a pastrat inca in el destul fond sanatos, mai ales
in depinderile femeilor. Un roman cu multa dragoste de
plugarie (Varo) spune ca a vazut in Iliria femei, purtand o
sarcina de lemne in spate, iar in brate avand unul sau doi
copii. Strabuna aceea n-a pierit fara urmasi. Pe potecile
muntilor nostri, poti intalni si astazi femei cu furca in brau,
cu copilul in spinare si cu traista sprijinita de umar, intocmai
ca la stramosii veniti din Iliria. Atarna numai de noi sa
intocmim o crestere cat mai chibzuita si mai vrednica, in
mijlocul vietii noastre de plugari. Iar prin lipsa injuraturii, a
brutalitatii £i altor scaderi, romanca de la tara poate fi un
135
mare sprijin pentru ridicarea unui tineret, care sa ne
izbaveasca de urgia in care am cazut.
* *
Aici ma astept la o intampinare: oare numai sotia plu-

garului poate fi o mama buna ? Numai cea care se pleaca pe
un strat de legume si ingrijeste de gaini, de rate, vitei si alte
dobitoace, muncind de-a valma cu barbatul, numai ea poate
mdruma pe copii catre harnicie, blandete, randuiala, cinste si
celelalte insusiri ale adevaratului om ?
Raspund fara pic de indoiala, ca nici cea mai buna
crestere oraseneasca nu poate inlocui sanatoasa £i bogata dis-
ciplina pe care o da copiilor activitatea vesnic -creatoare a
muncitorului de pamant. Creeaza, se intelege, si croitorul,
cizmarul, stolerul si toti mestesugarii din oras; dar creatiile
lor sunt mai totdeauna mute: haine si iar haine, ghete si iar
ghete, mese si iar mese... de dimineata si pana seara, de vara
pana iarna. Ce sa mai zici de munca functionarului care âde
mereu cu ochii in registre, din care copilul nu castiga nici un
indemn si nici o inviorare ?
Cu toata larma si miscarea lui, orasul este un cimitir, fata
de viata satului, unde natura imbie mereu pe om la lupta si
la observare.
Dar nici oraseanca nu e atat de lipsita de mijloace educa
tive, daca iei bine seama. Oare cine nu are, chiar in oras, un
petic de gradinita spre a semana un strat de legume ori de
flori, sau n-are un cotet spre a creste cateva pasari ? La nevoie,
chiar o colivie poate da mamei prilej sa destepte in sufletul
copiilor dragostea pentru vietile dimprejurul casei. Sta deci in
mana oricarei mame adevarate, sa ajute pregatirea unei lumi
136
noi, iar metoda e tot cea veche de la inceputul omenirii: munca
directa, ingrijirea plantelor si imblanzirea animalelor, nu vor-
bele de cicaleala sau citirea cartilor pana la toceala.
De aceea, fie bogata, fie saraca, femeia din orase care se
gandeste la cresterea copiilor sai trebuie din cand in cand sa
ia drumul spre marea „Academie de educatie", care se
cheama Satul £i Gospodaria sateasca. Mai ales cele care au
bucata lor de pamant si s-au mutat in oras, poarta o mare
vina si o mare raspundere. Viciul feminin al luxului, care
impinge pe femei catre orase, indeosebi catre orasele mari, e
o cumplita meteahna, care face din femeie o adevarata
dusmanca a neamului. Risipa materials si caderea morala,
provocata de lux, e uneori mai pagubitoare chiar decat
injuraturile, betia, brutalitatea î alte pacate barbatesti.
lata dovada: mai intai, ademenita de moda, femeia
osandeste portul vechi al parintilor si al stramosilor.
Oraseanca porneste inainte, iar pecinginea se intinde apoi î
asupra tarancelor. Sunt sate unde barbatul poarta inca suman
ori mintean, iar femeia se poceste, punandu-si pe cap saluri
si alte trente cumparate din targ. Si lucrul acesta are o mare
insemnatate nu numai economica, ci si culturala. Caci arta
unui popor, impreuna cu limba lui sunt cei doi stalpi pe care
se reazema viata sa natipnala. Cand un popor xsi pierde por
tul î limba, e pe vecie pierdut, haina e zidul cel dintai care-1
desparte de straini. Inainte de a auzi glasul strainului, te
izbeste imbracamintea lui, care iti sprme ca acela e altfel si
altcineva...; te izbeste ca ceva deosebit si mai totdeauna ciudat
î chiar suparator, adica in afard de gustul tau. De aceea, cine
paraseste haina parintilor isi pardseste tara (chiar daca ramane in
hotarele ei). Luand portul altuia, te-ai facut robul lui; mar-
turise^ti ca gustul lui e mai bun decat al tau, ochiul lui mai
ager decat al tau î judecata lui mai puternica decat a ta.
137
Si daca ar fi intr-adevar asa, n-ai avea nimic de zis,
deoarece adevarul trebuie sa invinga totdeauna. Dar ce ade-
var poate fi in purtarea negrului care se imbraca cu frac peste
pielea goala, inchipuindu-si ca-i sta mai bine decat infasurat
cu panza lui larga, potrivit cu clima calda si cu frumusetea
trupului negru ? Ce adevar si ce frumusete poate fi in chipul
tarancii noastre, care si-a pastrat fota, iar imprejurul capului
isi infasoara o pocitura de sal cat o ciuturuga, in loc de ster-
garul alb, care intinereste pana si fetele zbarcite de batranete ?
Prin urmare, pardsirea portului e o abdicare. Orasele romanesti,
afara de cateva din Oltenia, Transilvania, Maramures, Bihor si
Banat, sunt centre de deznationalizare. Toate privesc catre
Bucuresti, orasul cel mai fara caracter al tarii. Iar cele mai ferme-
cate de imbierile acestui oras sunt tocmai femeile.
De aceea, nu numai in interesul cresterii copiilor, dar chiar
pentru a se mantui pe sine de pacat, oraseanca si, mai intai de
toate, cea bogata trebuie sa se intoarca macar vremelnic cu fata
catre sat. Numai viata de la tara o poate scapa din zapaceala si
lipsa de caracter etnic in care a cazut. Si fiindca vorbele acestea
pot parea aspre, e nevoie sa staruim putin asupra lor.
Care e deosebirea cea mai hotarata intre taranca ade-

varata §i taranca pe jumatate pocita cu haine oraêne^ti sau
oraseanca instrainata cu totul in port ? Cea dintai, prin gustul
ei format de veacuri in potrivirea cusaturilor si a formelor, isi
poate arata talentul, creand ceva original. Fiecare fata coase
cu drag ia cu care va iesi la hora, iar cand vin Pastele, ochi sa
ai, ca sa privesti... Dimpotriva, taranca neghioaba, care
incepe a se impopotona cu haine din targ, precum î
oraseanca ajunsa roaba modistei, nu mai poate intrece pe
altele decat prin punga si inchinandu-se prosteste jurnalului
de moda. Iar urmarea se vede indata: punga se deârta,
138
gospodaria se ingreuiaza si se cufunda. Cine sa mai marite
fetele al caror merit e doar intrecerea in „mode" si deci in
cheltuieli ? Si cum sa mai reziste ispitelor rele niste secaturi
care nu mai produc, ci consuma !
Alaturi de ruina materials, vine aproape sigur ruina
morala. Prin urmare, putem zice ca femeia care si-a parasit
portul, in loc de a fi reazemul unei bune educatii, e, dim-
potriva, ucigasul neamului, atat din punct de vedere moral, cat
$i material. Femeia moîerului care-si muta gospodaria la oras,
e adevarata tradatoare de tara. In loc de a ramane langa sateni
si a spori munca, adica productia, ea rapeste roadele campului
spre a le risipi pe lux, nimicind avutia si destramand sufletul.
Venirea la oras e, asadar, cel dintdi pas spre expatriere din port, din
limbasi din mijlocul neamului care te-a ndscut.
De aceea, daca cerem sa se dea femeii vrednicia sociala a
matriarhatului de odinioara si, potrivit cu progresele vremii,
insarcinarea educatiei, e bineinteles ca aceasta vrednicie nu
poate fi acordata roabelor modei, adica instrainatelor de neam,
de limba si de obiceiuri, care formeaza patura cosmopolita.
Acestea sunt ni^te biete frunze uscate, o pleava inutila din
punct de vedere national. Si inutila e inca prea putin. Ca si
robii tigani de odinioara, care au adus cu ei atatea obiceiuri
spurcate, roabele modistelor raspandesc si ele in masa poporu-
lui tot felul de apucaturi primejdioase. Nu. De influenta
robilor si a roabelor suntem satui. Numai romancei intoarse cu
toata inima spre sat, adica spre obiceiul pamantului, putem
sa-i incredintam grija de a ridica o „noua generatie".
X X
Se poate insa da educatie deplina in sat ? Aid vine a doua

intampinare: vrei sa ma ingropi la tara ? Ce fac cu cresterea
139
copiilor ? (ipocrizia incepe cu acest pseudo-argument). Ce fac
cu nevoile mele de o viata intelectuala mai bogata ?
Pentru copii, ne-am inteles. Temeiul cresterii lor, adica
educatia pana la 10-12 ani, e neasemanat mai solida la cel
crescut in sat decat la copilul oraseanului, care e o biata
pasare inchisa in colivie. (De altfel, in toate tarile inaintate,
scolile fug astazi de orase. Fetele, indeosebi, ar putea sa nu
vada orasul in veci si ar fi cu atat mai destoinice pentru
marea lor menire, ca mame si gospodine.) Cat priveste
obiectia cu viata intelectuala, fatarnicia e vadita: nu cultura,
ci nevoia de lux si obiceiurile rafinate atrag in orase pe cei ce
fug din sat ca dintr-un loc de pedeapsa. Iar aici, punem dege-
tul pe rana: lipsa de ocupatii serioase si de ideal moral atat la
femeie, cat si la barbat, iata buba cea mai primejdioasa a soci-
etatii noastre. De aici izvoraste veninul care otrave^te din
capul locului educatia tineretului.
Iar dovada este hotaratoare. E destul sa amintim ca cei cu
avere fug nu numai de la mosie si din sate, ci fug si din oraê
insemnate, cum sunt Iasii, Craiova, Galatii, Clujul si altele...
Ce lipseste Iasilor ? Vechea capitala are un teatru luxos, cum
nu se gasesc nici in strainatate, in multe tari; are universitate
— lucru destul de rar in orice stat; are biblioteci, muzee, con
servator de muzica, pinacoteca, societati de sport s.a., s.a. Si
totusi, iesenii fug de Iasi, emigreaza spre Bucuresti pana î
profesorii universitari!
Argumentul cu nevoia de viata intelectuala e deci o
vorba de mantuiala. Altul e adevarul. Daca ar fi vorba de cul
tura, omul bogat la suflet poate chiar intr-un sat infundat in
mijlocul muntilor sa traiasca o viata sufleteasca foarte bogata.
Pentru cativa lei, poate chema langa el pe toti filosofii
pamantului. Iar de cand s-au inmultit mijloacele tehnice in
popularizarea operelor de arta, poti avea la indemana vederi
140
de tablouri si alte raritati, de care inainte vreme nu se invred-
niceau nici regii. Ce sa mai zicem de radio care iti da zilnic
concerte si-ti spune ce se petrece pe toata fata pamantului!
Dar, inca o data, nu de asta e vorba; nu de stiinta de arta
si de filosofie, ci de lux si de ademenirile traiului rafinat,
inevitabile pentru cel care are avere, fara sa aiba insa si o ocu-
patie serioasa in viata. Caci de-ar avea in adevar dragostea
muncii $i un ideal moral, si-ar da seama ca scena pe care se
poate ridica cineva la cea mai mare distinctie e tocmai satid. Un
mosier, care salta prin fapta si vorba lui un colt de tara, e un
mare reformator, ca si invatatul apostol Paul sau alti oameni
cu chemare divina pe pamant. Iar femeia lui, in loc de a se
chinui sa se ia la intrecere in moda cu heterele sau sa cheltu-
iasca nebuneste spre a trece drept „regina" adunarilor
deocheate, numite baluri, ar putea fi, fara nici o cheltuiala,
suverana adevarata a femeilor unui sat intreg.
Dar, pentru asta, trebuie ideal moral singura imitate de
masurda valorii si a culturii cuiva. Iar fata de acest criteriu, pen
tru orice femeie, care a ingaduit sotului ei sa-si mute
gospodaria de la sat la oras, chestiunea se pune astfel:
Ori tine intr-adevar la copii, si atunci nu-i decat un drum:
sa se intoarca grabnic la viata de sat, langa mosia ori petecul
sau de pamant; ori nu tine, si atunci insusirile ei negative: lipsa
de injuraturi, de betie si de brutalitate sunt de putin folos, caci
devine ?i ea, cu vremea, un element negativ si chiar primejdios
in cre^terea copiilor, inconjurati de toate ispitele orasului.
Intrebarea e: mai poate romdnca indrepta raid printr-o noud
educatie data tinerei generatii ? Si de unde anume ar trebui sa
porneascd initiativa ? Marturisim ca nu ne putem gandi aici la
asa numitele asociatii feministe. N-avem nici o nadejde in
femeia masculina, care isi bate capul cu egalitatea sexelor, cu
maînaria votului î de aide astea.
141
Asemenea, nu nadajduim nici in creatura subfeminina
care traieste numai pentru a se impodobi, adoarme cu gandul
la juvaere, se desteapta, respira, se bucura si se intristeaza
dupa evanghelia croitoreselor. Aceasta categorie e neasema-
nat mai rea chiar decat femeia cu apucaturi masculine. Astfel
de femei sunt la fel cu salbaticii din padurile Africii si
Americii. Ca sa te incredintezi, e destul sa citesti in descrie-
rile de calatorie, cum acei salbatici se manjesc cu unsori albe
sau rosii, sau de alte culori; cum isi vopsesc parul; cum isi
gauresc urechile, buzele ?i nasul; cum se piaptana, aci
gramadind parul in crestet, aci ducandu-1 la ceafa, aci intor-
candu-1 spre tample si sucindu-1 in fel de fel de chipuri.
De la ratacirile acestea ale modelor salbatice, femeia n-a
putut trece nici azi la o viata cuminte. De altfel, pana mai ieri,
chiar si barbatii se impopotonau sa le plangi de mila. Ce peruci
pe cap! Ce funte la genunchi! Ce de horbote la maned si la
guier ! Ce de marafeturi si de impestritaturi!... Dar, de o suta î
ceva de ani, smintelile astea s-au dus de la barbati. Singure
femeile fara ocupatie le mai pastreaza. Ca si bakairii si zulusii
sau alti salbatici, ele se manjesc inrosindu-si buzele, innegrin-
du-si sprancenele, sulemenindu-si fata si pieptul, pe care-1 dez-
golesc, ca tiganii... De la barbaria murdara de odinioara, am tre-
cut la barbaria pudrata de azi, care, in fond, e tot o murdarie.
Prin urmare, de la unele ca acestea, nu se poate astepta
vreo indreptare. Sunt insa femei, carora li se poate incredinta
iarasi rolul matriarhatului; sunt cele care muncesc si stiu a
pretui munca. Astfel de femei au facut mai intai un progres
insemnat in imbracaminte. In loc de a schimba de patru-cinci
ori pe an, iar uneori de patru-cinci ori pe zi costumele, aci
scurtandu-le pana la gemmchi, aci lungindu-le ca pe o coada
de sarpe si tarandu-le pe jos, femeile acelea isi lucreaza sin
gure o parte din haine si au ajuns sa se imbrace intr-un chip
142
potrivit cu nevoile vietii. Mamele, bunicile si strabunicile lor
le-au lasat modele de imbracaminte, la care femeia harnica isi
arata desteptaciunea §i talentul, imbinand doar culorile si
iscodind cusaturi £i alesaturi mai frumoase. Si, cum nu se
pocesc la port, dupa cheful strainilor, de asemenea nu-si
slutesc nici fata cu sulimane si otravuri. Ele £tiau ca obrazul
cel mai frumos e cel spalat cu apa, nu spoit cu dresuri; piciorul
cel mai frumos nu e cel bont, ca al chinezoaicelor, ori cocotat
pe catalige, ci acela care a crescut slobod, deoarece adevarata
frumusete e a sanatatii, nu a simulacrului si a minciunii.
In femei ca acestea ne punem noi toata nadejdea unei
created mai bune a tinerelor odrasle. Fiind scapate de faza
barbariei, ele vor putea duce si pe copii repede spre o viata
de harnicie £i vrednicie. Vatra, masa si casa lor va fi ca un
altar, caruia $i barbatul si copiii ii dau roata cu dragoste si
respect. Numai unor astfel de femei, sfintite prin munca de
toate zilele si inteleptite de incercarile vietii, li se poate acor-
da matriarhatul moral. Fiecare pas al lor e cugetat, deoarece
ele iî dau seama ca nu numai vorba si purtarea lor, ci si
lucrurile dimprejur, pana si cele neinsufletite, inrauresc cuge-
tul si simtirea celor din casa. Numai femei ca acestea vor putea
ridica neamul romanesc din greutdtile in care se zbate acum.
Raposata regina Elisabeta a zis candva: viitorul tdrii il tese
femeia. E atat de adevarat, meat nu ne sfiim a afirma ca ade-
varatul caracter al unui popor se vede mai mult infemeie, deceit in
barbati. Intre matroana romana si femeia greaca, deosebirea
era nu se poate mai simtita. Dar, ca sa nu gresim cumva,
luand exemple din vremuri de mult trecute, e destul sa pri-
vim la popoarele de azi.
Cum e francezul ? Care sunt insusirile lui cele mai carac-
teristice ? De vom rasp unde ca este inteligent, econom, vioi...
poate fi dupa disputa. Inteligenti sunt si englezii, vioi — ita-
143
lienii, economi — olandezii etc. Daca vom zice, insa ca
franceza e cocheta, nimeni nu va tagadui ca am nimerit o
insusire, pe care nici o alta femeie din lume nu i-o poate dis
puta. De altfel, vorbele ar fi de prisos. Suveranitatea Parisului
in chestie de mode feminine e un fapt. O Pompadour, o
Dubary si atatea altele care umplu cronica regalitatii franceze
sunt tipuri istorice. Cu totul astfel ni se infatiseaza femeile
altor neamuri. Italianca e, intai de toate, o fiinta cu pasiuni
violente. (Julieta amesteca iubirea cu moartea). Englezoaica e
voluntara. Nu e o intamplare ca din neamul englez a iesit o
regina ca Elisabeta si o lady Macbeth. Cat despre Margareta
din Faust e semnificativ ca Goethe ne-o infatiseaza lipsita de
orice urma de artificiu. Ingenuitatea si simplitatea erau, pana
mai ieri, insusirile tipice ale poporului german; aceasta
explica si faptul ca pedagogia a fost pana de curand o stiinta
germana. Caci, fara duiosie si ingenuitate, nimeni nu se poate
apropia de sufletul copiilor. Pestalozzi e o dovada. „Mama
mea, zice el, se jertfea pentru educatia copiilor ei...", iar alaturi
de mama, marele pedagog pune indata minunata figura a
Barbarei Schmid, o servitoare cu suflet de apostol. „Iubirea
acestei slujnice catre copiii fara tata ai stapanei sale, pe care o
slujea cu adevarat din toata inima, o adusese la atata lepadare
de sine, incat s-a lipsit de un maritis bun". Toata dragostea ei
si-o revarsa asupra copiilor pe care ii ingrijea nu numai
trupeste, ci cauta sa le destepte si sufletul, atragandu-le luarea
aminte asupra tuturor lucrurilor care puteau sa-i intereseze.
Cata deosebire intre Rousseau, care recomanda pentru
cresterea copilului un guvernor, si Pestalozzi care, crescut de
maica-sa si de biata Babely, cum ii zicea el servitoarei, iî
pune toata increderea in femeia din popor, pentru a da o indru-
mare intr-adevar sanatoasa copilaretului unei ta ri!
144
Gandul acesta al lui Pestalozzi ni se pare adevarat, chiar
daca observarile de mai sus asupra caracterizarii unui neam
priri femei ar fi neexacte. Deoarece, bune sau rele, femeile sunt
temelia educatiei in fiecare generatie; aâ ca, chiar daca ele n-ar
fi incoronarea istorica a fiecarui popor, sunt cel mai putin
inceputul inaltarii, ca si al caderii lui. E un mare simbol faptul
biblic ca insuî lisus, in loc de a veni pe norii cerului, sa curete
pamantul cu tunete si trasnete, a venit ca prune omenesc, in
casa unui muncitor £i sprijinit pe bratele unei fecioare.
Iubire si munca, copil si femeie, iata calea spre izbavirea
din pacat. Dar, pentru aceasta mai trebuie inca un lucru: vizi-
unea limpede a unui ideal, fara de care nu i se poate incre-
dinta matriarhatul moral.
Gasim acest ideal macar la femeia muncitoare ? Sau, daca
nu-1 are nici ea destul de clar in minte, cine sa i-1 dea 71
1 Ni s-a pus intrebarea: Dar barbatul nu trebuie sa aiba nici un rol in cei
dintai ani ai educatiei copilului ?
Intrebarea e aproape de prisos. Se intelege de la sine ca, direct sau indi
rect, tatal are o parte foarte insemnata la indrumarea copiilor. insa, oricat ai
dramui influenta fiecaruia dintre parinti, e sigur ca mama, ca una care din
cele dintai zile poarta pruncul la san, are totdeauna cativa pa$i inaintea
tatalui, in ceea ce prive^te inraurirea asupra copiilor.
Desigur, insa, o buna impartire a muncii cere ca si tatal sa-si ia partea
lui de raspundere chiar din cei dintai ani ai copilariei. Si aceasta, nu numai
cu gandul de a imparti greutatea raspunderii, ci din nevoia de a implini
latura de munca potrivita cu sexul sau.
Intr-adevar, cladirea sufletului omenesc cere doua feluri de materiale:
reprezentari $i emotii (caramizi pi ciment). Impresia pi reprezentarea fara emotie
e slaba pi de pufina insemnatate pentru viata. Dc aceea, scoala de azi, cladind
cu caramizi fara ciment sau cu putin ciment, nu ajunge la nici o isprava.
Lucrand insa cu luare aminte, in cei dintai ani, se pot inlatura multe
neajunsuri: Pentru materialul reprezentarilor poate avea pi tatal un rol destul
de insemnat, dar cimentul emotional il da mai ales mama.
145
CARTEA A DOUA
SCOALA MUNCII:
PREOTUL SI iNVATATORUL
r r
Biserica vie
Numai biserica poate da m vatatura unei muncitoare ?i indrumarea

spre ideal femeilor care nu stiu destul ce e munca. Insa nu
prin rugaciuni stereotipe, nici prin discursuri, ci prin pilda de
iubire crestineasca, data de preot, si prin m unca sa pozitiva.
Dupa cum mama este invatatoarea copiilor, de asemenea preotul
trebuie sa fie invatatorul mamelor; predica trebuie sa de-
vina o lectie de pedagogie cu privire la educatia fizica, intelec-
tuala si la form area caracterului.
Am aratat in partea intai ca temeiul educatiei este

iubirea. Prin munca si ingrijirea care naste din iubire, £i
plantele, si animalele, si omul s-au imblanzit î s-au apropiat.
Apoi, femeia, fiind mai simtitoare decat barbatul, era firesc ca
ea sa fi fost cel dintai educator al genului omenesc; iar azi, tot
ea trebuie sa fie cel dintai invatator al fiecarei fapturi
omenesti. Copilul e nu numai carne din carnea mamei, ci si
suflet din sufletul ei: din gura ei aude cel dintai cuvant; din
mana ei primeste cele dintai lucruri; din mangaierile ei
incepe a simti ce e bucuria; din glasul ei deprinde a intelege
ce se cade si ce nu se cade. La inceput, pruncul e un fel de
prelungire a sufletului mamei lui.
146
Intrebarea e: poate in tara noastra femeia sa implineasca
cum se cuvine sarcina de a creste o generatie intr-adevar
destoinica ?
Cantarind valoarea societatii romanesti, asa cum au
facut-o imprejurarile, ajunsesem la incheierea ca de la femeile
paturii suprapuse e putin de asteptat, unele fiind straine de
neam, iar altele straine de munca. Ar fi necesar deci ca toate
femeile sa intre in ^coala muncii, adica sa se supuna in chip
c o n se n t unui regim de viata noua, potrivit cu nevoile soci
etatii moderne. (Sunt tari care au introdus legea muncii atat
pentru barbati, cat £i pentru femei, spre a le arata pe ce cale
sa apuce in viata, ca sa fie de folos poporului din care s-au
nascut.) Indeosebi, pentru populatia rurala, agronomii cu
simt pedagogic ar putea avea un rol hotarator pentru edu-
carea gloatei poporului. Deocamdata insa, toata nadejdea e la
mamele care cunosc viata, incepand cu taranca deprinsa cu
toate ostenelile si pana la sotia meseriaûlui, negustorului,
slujbasului si a celui ce traie^te, socotind zilnic painea, lem-
nele, hainele î toate cele de nevoie unei vieti stramtorate.
Cine cunoa^te cata vitejie trebuie unei vaduve, ca sa tina casa
cu acul, sau unei orfane care-si ajuta fratii mai mici, muncind
cu ziua ori vestejindu-si obrajii la lumina unei lampi, acela
^tie ca, in marea armata a femeilor care muncesc munca
dreapta a vietii, sunt multe care pot sta in fata copiilor ca
inalta pilda de scoala a vietii.
Dar £i acestora le lipse^te, daca nu idealul moral, pe
care li-1 da biserica, cel putin priceperea pentru a indruma
cumsecade dezvoltarea trupeasca £i sufleteasca a copilului.
E destul sa vezi cum ingrijesc tarancile, chiar cele cu dare de
mana copiii lor, pentru a vedea ca romanca, atat la sat, cat si
la ora^, e foarte departe de ceea ce ar trebui sa fie, ca educa-
toare a copiilor. De pilda, obiceiul salbatec de a pune copilul
147
cu pielea goala pe pamant e o adevarata crima. Mii de
prunci se sting in fiecare an numai de tetanos. Dar eresul de
a tine copilul 3 zile nemancat, dandu-i pe gat fierturi
babesti, care-1 ucid cu zile ? Nici o mirare ca in Romania mor
anual peste 100.000 de copii, iar jumatate din ei pier chiar in
lima dintdi! Putem zice ca, pe cei care scapa, i-a crutat
numai intamplarea.
De aici urmeaza un lucru lamurit: pentru a avea alti copii
si „alta crestere" a tineretului, trebuie sa avem mai intai alte
inaine. Educatorul acesta mai bunicel, femeia muncitoare, tre
buie facut in adevar bun. Si, fiindca nu putem sa strangem in
vreo scoala toate femeile acestei tari, trebuie sa legam firul de
acolo unde se poate lega, de biserica. In adevar, pe langa alte
insusiri, care in tara noastra inalta pe femeie fata de barbat,
mai e una de foarte mare pret: simtirea ei religioasa. Pe cand
barbatii sunt ademeniti de carciuma sau raman departe de
Casa Domnului, urmand pilda rea a catorva albastrei de la
primarie si din casa proprietarului; pe cand la ora? cluburile,
distractiile si pseudocultura opresc pe barbat de a mai calca
pragul bisericii, femeile, din contra, atat la sat, cat ?i la ora?,
n-au pierdut inca bunul obicei de a veni duminica in fata
altarului. Nu putem sti la ce gandesc ele acolo si daca sunt in
stare sa-?i inalte indestul sufletul, dar aceea e singura ?coala
de la care putem a?tepta implinirea educatiei mamelor.
Pentru aceasta insa, ne trebuie o biserica vie, nu numai un
loc de cantari, oricat ar fi ele de frumoase ?i cucernice.
Biserica lanceda de azi nu ne mai multume?te, ci, dimpotriva,
ne mahneste. Datoria preotului, cum am mai spus ?i alta-
data1 nu e numai sa citeasca ?i sa liturghiseasca, deoarece
1 Cdtre noua gaieratie, editia a treia, 1928.
148
Iisus n-a zis „mergeti si cititi", ci „mergeti si predicati"... lar
preotul nu e numai un barbat cu parul lung si doua haine
negre (una mai stramta £i alta mai larga) sau vreun slujbas
insarcinat cu glasuirea unor cuvinte citite ori cantate. Nu
glasul lui, ci sufletul lui vrem sa-1 auzim.
Intr-adevar, daca e vorba sa repetam uneori mai rar, alte-
ori mai repede, iar cateodata pripit de repede unele ruga-
ciuni, tocindu-le si pronuntarea $i intelesul, atunci sunt de o
mie de ori mai intelepti tibetanii, care au mori anume pentru
rugaciune. Calare ori pe jos, acasa ori pe drum, treaz si in
somn, mori^ca se invarteste ?i rugaciunea se pritoceste: „Om
mani padme hum, om mani padme hum, om mani padme
hum"... Se poate mai mare zadarnicie decat gangavirea asta
ve^nica a unor vorbe, al caror inteles nici Dalai-Lama nu-1
mai ^tie ? Nici icoanele fara numar ale lui Buda, nici cadel-
nitarea la sarbatori, nici mataniile neobosite, nici pomelnicele
care flutura peste tot in vant, nimic — nimic din slujba bise-
ricilor lamaiste — nu mai poate invia sufletul, tampit prin
repetarea maînala a vorbelor. Atat de stearpa se face mintea,
cand omul dondaneste mereu, ca un natang, aceleasi vorbe,
fara sa se patrunda de intelesul lo r ! Apostolul Pavel care a
muncit cu palmele, ca sa intinda invatatura lui Hristos î a
fost batut si ucis pentru credinta lui, cu spaima pe care o avea
el de glossolalie (cum am spune pe romane^te — limbarita),
oare ce-ar zice azi, cand, in locul cuvantului viu, ar vedea
iarasi, ca si sinagogile evreilor, numai forma desarta din care
a pierit orice cugetare ? Pentru un crestin adevarat, Doamne
miluieste de 40 de ori, care ajunge in gura psaltului un singur
cuvant lung: tamlesttamlesttamlesttemle^ti... e un adevar
pacat impotriva invataturii crestine.
De aceea, in locul bisericii amortite de azi, ne trebuie o
biserica vie. Nu cerem preotilor cuvantari ca ale invatatului
149
apostol Pavel sau ale lui Hrisostom Bossuet. Darul cel mare
al cuvantului frumos se coboara rar pe capul cuiva. Noi ne-
am multumi cu doua-trei cuvinte, dar spuse din inima,
omeneste si pe intelesul tuturor. Si, mai ales, am vrea ca servi-
torii altarului sa destepte in mintea femeilor o inalta idee
despre menirea lor in lume, caci mama este inceputul scolii. Din
biserica se cade sa porneasca cea dintai lectie de pedagogie î
pedologie.
Ce-ar fi de pilda, daca, la Duminica Samarinencii, intre
altele, preotul ar adauga si cateva cuvinte cam in felul acesta:
1. Menirea femeilor... „ Luati seama, ce sus a ridicat bise

rica noastra pe femeie ! Pana la venirea lui Iisus Hristos, mai
la toate neamurile pamantului, sotia era roaba barbatului,
vita lui de munca. Fiul Mariei, dimpotriva, nu s-a sfiit sa stea
de vorba cu o samnrineanca; ba i-a cerut si de baut. El £tia
cata duiosie si bunatate se ascunde in sufletul femeilor vred-
nice si de aceea le-a privit cu aceeasi dragoste, ca i?i pe copiii
cei nevinovati. Iar dragostea i-a fost rasplatita, caci intre
ucenicii sai erau nu numai barbati, ci £i femei. Ba inca, in cea-
sul din urma, ele au fost care 1-au mangaiat de departe cu
privirile, cand sta rastignit pe cruce, parasit de toti, chiar si de
vitejii care ii fagaduisera ca nu se vor lepada de el pana in
mormant. Petru, cum stiti, s-a lepadat si a fugit. Singura
Maria lui Cleopa, Maria Magdalena, Ioana, Salomia si altele
cateva i-au alinat durerea, cu lacrimile lor...
Acesta e adevarul. Dupa cum femeia are o mare parte in
ridicarea neamului omenesc, prin munca pamantului,
imblanzirea dobitoacelor si alte nascociri ale ei, de asemenea £i
in raspandirea evangheliei, ea a fost din capul locului o lupta-
toare plina de vrednicie. Dovada, marele numar al
mucenitelor si al sfintelor pe care le cinsteste pana azi biserica.
150
De aceea, bagati seama: de la voi, femeile, biserica
a^teapta azi mai mult decat va inchipuiti, caci puteti face
intr-adevar mai m u lt! Mai intai, in unele locuri femeia e mai
cre^tina decat barbatul. E o mangaiere pentru mine, preot, sa
vad atatea mame, venite sa asculte cuvantul Domnului. Si e
o bucurie sa £tiu ca ruînoasele injuraturi, care batjocoresc
numele lui Hristos, al crucii, al botezului î al altor lucruri
sfinte, nu pangaresc macar buzele femeilor din aceasta tara.
Insa atata nu e de ajuns. Menirea aceasta mare, de a crea
trupeste $i suflete^te o lume noua, n-o veti putea implini
cumsecade nici voi, daca nu veti pricepe deplin raspunderea
cea grea a chemarii unui nou suflet la viata"...
2. Sanatatea copilului. „Cate dintre gospodinele satelor

£i ale oraêlor noastre ^tiu cu ce ingradire de grija si de buna
purtare trebuie intampinat pruncul chiar inainte de a vedea
lumina zilei ? Cate se gandesc ca o picatura mai mult de bau-
tura amefe^te nu numai pe mama, ci imbata pruncul din pan-
tecele ei, osandindu-1 a apuca pe calea grozava a betiei si a
altor pacate ? Cate iî dau seama ca noptile nedormite, che-
furile î alte petreceri ruineaza pentru totdeauna sanatatea
fapturii plapande, care maine-poimaine va fi o pacoste nu
numai pentru familie, ci, uneori, o adevarata primejdie pen
tru toti cei dimprejur... ?
£i, totuî, la astfel de lucruri, orice mama ar trebui sa se
gandeasca, daca cugeta cat de putin la menirea ei. Si e
datoare sa se gandeasca nu numai din interes, ci si pentru alte
temeiuri mai inalte. Caci oricat de umilita ar fi o femeie — sa
zicem ca e sotia celui mai smerit plugar — ea nu trebuie sa
uite ca darul lui Dumnezeu se poate cobori pana la ieslea
dobitoacelor. Sa nu uite ca pruncul care va fi purtat de bratele
ei poate sa ajunga lumina lumii si sarea pamantului...
151
Deci, luati seama, mame si so tii! Pe cat de mare e
menirea voastra, pe atat de mare trebuie sa fie grija de copiii
vostri, chiar din clipa intai a pregatirii lor spre viata. Pe
bratele voastre se ridica lumea de maine; din sufletul vostru
se va impartaî cugetul generatiei de maine; prin gura voas
tra vorbe^te trecutul cu viitorul. Cuvantul cel mai scump, al
celor ce dorm in cimitire, voi trebuie sa-1 spuneti celor ce
deschid acum ochii spre viata, pentru ca ve^nic sa rasune in
urechile lor, pana il vor implini. Fara voi, lumea amute^te:
firul vietii neamurilor se rupe; generative se ratacesc, intoc-
mai ca îrurile de cocori, invalmaîte pe vreme de seara... Voi
sunteti inima si gandul cel mai bun al neamului nostru; de la
voi porne^te binele si raul.
Vegheati deci si iar vegheati, caci e o mare maiestrie
cre^terea unui copil. Tu, tanara mama, deschide ochii: haina
neroada care sugruma viata pruncului tau e o unealta de
moarte, ca si latul calaului... Invartelile smintite ale dansului,
care-1 imbolnavesc inainte de a fi in randul oamenilor, sunt
un pacat, ca ?i uciderea cu vointa. Vorba î fapta care tulbura
lini^tea casniciei e o sageata inveninata, ale carei urme raman
in trupul ?i sufletul copilului tau. Ia seam a! Pazeste-te si
pazeste-1 ca lumina ochilor. Unde nu te pricepi, intreaba pe
cei ce ?tiu. Iar cand un cuget greu te apasa, nu uita sa bati la
usa bisericii... Atoate^tiutor e numai Dumnezeu. Dar in
masura sarguintei si a darului, avem si noi, slujitorii altaru-
lui, indrumari î indreptari pentru toî fratii no^tri in
Hristos... V eniti! Biserica va asteapta si va prime^te.
Mantuitorul nu s-a sfiit sa stea de vorba cu o biata
samarineanca... Prin asta, cel nascut in iesle a voit sa
dovedeasca lumii, ca orice femeie poate fi un izvor de bine,
care sa mangaie si sa indrepte un neam intreg si chiar lumea
intreaga.
152
Veniti, asadar, cu incredere inaintea altarului... Pentru
fiecare suflet nou, pe care il daruiti bisericii, o lumina noua se
aprinde in cer, o nadejde noua se de^teapta in sufletul nea-
mului nostru, stramtorat de necazuri $i un sprijin nou se
adauga familiei... Dimpotriva, fiecare prune, care moare din
vina voastra, e o candela care se stinge, o scadere pentru cei
ramaî, o osanda care va apasa sufletul vostru in ceasul
mortii.
Drept aceea, intoarceti-va ochii spre chipul luminos al
Maicii Domnului si fiti vrednice de menirea voastra"...
— Crede cineva ca astfel de cuvinte ar rasuna cu totul in
zadar 71.
Sau ce-ar fi, daca preotul, dupa ce a de^teptat in sufletul
femeii credinta in menirea ei £i in sfintenia pruncului, intr-o
buna zi, luand prilej din evanghelia semanatorului care a
ieît la camp, ar face un pas mai departe si ar lamuri pe
mamele care ll asculta, ce fel sa paêasca in educatia morala
a pruncilor ?
3. Purtarea fata de copii. „Ie?it-a semanatorul..." O,

Doamne, cat a^ vrea sa va ramana, iubitii mei, in cuget, ca
fiecare dintre voi, vrand sau nevrand, e un semanator !... Si,
mai ales cat a^ vrea ca gandul acesta sa patrunda in sufletul
mamelor, spre care se indreapta ceas cu ceas tocmai ochii cei
nevinovati ai pruncilor!
1 In alta imprejurare, preotul va atrage luarea aminte ca niimai acolo cresc

copiii mai bine, unde sunt mai multi; unde e numai unul, acela e rebegit si fara
indemn (un singur pui la cloaca). Parintii il pandesc mereu, de teama ca-1
vor pierde; il corcolesc si astfel il pacatosesc si trupeste, gi sufleteste. Ori ii
cauta in coame £i fac din el un razgaiat; ori, din prea multa grija, ii umbresc
viata cu vorbe prea reci $i cu apucaturi nepotrivite, cu varsta lui.
153
lata, prin buna paza si ingrijire, copilul a venit zdravan
pe lume. E ca o floare de care nu s-a atins macar un fir de
noroi. Creste, vazand cu ochii; se joaca, prinde a vorbi si invi-
oreaza casa cu dragalaseniile lui...
Dar in casa, cine e ? De jur-imprejur, stau „ semanatorii",
insa nu numai de seminte bune, ci ?i de neghina. Ganditu-te-
ai, tu mama, sa-1 pazesti de tina vorbelor cele rele ? Si, mai
intai de toate, pazitu-te-ai tu insati de astfel de vorbe ?
Stiu ca sudalmile §i injuraturile lipsesc din gura femeilor.
Dar stiu, si stiti toate ca nu lipsesc uneori dracuirile cele mai
cumplite: Fir-ai al dracului! Luate-ar dracii...
Ce crancen blestem ! Un copila^ nevinovat-menit de
mama lui sa fie partea diavolului! Sa fie adica daruit iadului
si Satanei chiar de aceea care i-a dat nastere !... Se poate mai
mare grozavie ?
Marne, care aveti acest ruînos obicei, aduceti-va aminte
ca fetita voastra va ajunge si ea mama î va dracui; ca baiatul
vostru va ajunge sot si va sudui. Drept aceea, feriti-va ca de
foe de a semana voi insiva samanta pacatului. Cand auziti
injuraturi in gura barbatilor, sa nu va mirati, deoarece chiar
voi, care sunteti mai simtitoare si aveti menirea de a vindeca
ranile si de a alina durerile, chiar voi nu v-ati stapanit indea-
jrms limba, ci ati fost semanatoare de neghina in ogorul cel
curat al sufletului copilaresc.
Ce sa mai zic de mamele si mai natange, care nu-î stapa-
nesc nici mana, ci bat odraslele lor, socotind ca copilul trebuie
crescut in frica batailor...
Ce credinta neghioaba! Sunt neamuri unde nimeni nu
atinge un copil si tocmai acolo copiii privesc pe parintii lor
aproape ca pe niste sfinti. In Japonia, cartea cea dintai de
invatatura, cum ar fi la noi Citirea, e toata plina numai de
154
povestiri, unde se arata cum copiii acelei tari sunt in stare sa
treaca prin foe si prin apa, pentru parintii mai marii lor.
Ati auzit cu toti ce fel s-au purtat soldatii japonezi in
marele lor razboi cu rush. Ati auzit ca generalii, dupa biru-
inta, s-au dus cu capul descoperit la mormintele parintilor
lor, sa se inchine, dandu-le de stire ca £i-au indeplinit datoria;
iar cand imparatul — parintele tarii — a murit, Nogi, vesti-
tul ostean care a trecut si prin tara noastra si-a urmat sta-
panul in mormant.
Pilde ca acestea ar trebui sa dovedeasca oricui, ca
sufletele cele mai tari se ealese nu in fierbinteala batailor, ci in
caldura blanda a iubirii.
Feriti-va deci de neghiobul obicei de a lovi copiii. Daca
ati vedea ca un muzicant se infurie pe vioara si o tranteste,
fiindca suna fals, ati zice ca e nebun î i-ati da sfatul sa nu se
necajeasca in zadar, ci sa acordeze linistit strunele. Ei bine,
tocmai aâ e sufletul copilului: are si el coardele lui, unele tre-
buie lasate mai slab, altele trebuie intinse. Apoi, cauta sa vezi
î unde aêzati degetul. Daca te ia cineva cu zorul, chiar tu,
om mare, poti da un raspuns ingaimat ori greît. Ba te £i
inrosesti de necaz, ca nu nimere^ti repede cuvantul potrivit
ori, din uitare, spui ca aifacut un lucru pe care abia te gandeai
sa-1 faci... Iar cand in locul tau e un copil, care se inroseste,
de-1 prive^ti tinta, iata ca-1 faci mincinos, viclean, afurisit...
Doamne, ce cumplita nedreptate! Dar, daca se mai
adauga £i bataia... Ce salbaticie !
Caci nu e vorba numai de dureri, ci lovirea pangareste £i
sufletul copilului, deprinzandu-1 a fi temator si in adevar
mincinos. Cand stai cu varga ridicata £i-i zici: ai facut cutare
ori cutare lucru ? Spune, ca te iert; altfel... Nu vezi ca spune
ce n-a facut, numai sa scape de usturime! Pe vremea cand
judecatorii schingiuiau, nu s-au vazut oameni nevinovati,
155
marturisind crime de care ei habar n-aveau ? Si nu e lesne de
inchipuit ca nu poti astepta barbatie in luptele vietii, de la
acela care s-a deprins sa tremure de teama altora — chiar
cand are dreptate!
Apoi, la frica se adauga si alte metehne. Cine e fricos,
acela waste; cel chinuit va chinui mai tarziu sotia; daca e fata,
cand va ajunge mama, isi va chinui copiii, iar pana atunci,
copilul, salbatacit prin bataie, va bate ?i va chinui animalele
mai slabe decat dansul. Luati deci seama: nu cu varga, ci cu
vorba si cu pilda se indruma pruncii. De aceea, orice cuvant
al vostru sa fie pus cu mare bagare de seama; cine va semana
neghina, neghina va culege".
4. Puterea pildelor. „V-am spus randul trecut, fratilor,

vorba, nu varga trebuie sa indrume pe copiii vostri. Va zice
insa cineva: mijlocul acesta nu e prea slab ? — Nu.
Parintii au la indemana ceva si mai tare decat cuvantul —
au fapta. E destul sa te porti tu bine §i sa-1 fere^ti de pilda rea
a altora, pentru ca fiul ori fiica ta, cand sunt de soi bun, sa
rnearga pe calea cea dreapta. E o mare greseala sa te porne^ti
cu cicaleala asupra celor dimprejurul tau, sfatuindu-i si iar
sfatuindu-i. Poarta-te tu bine si lauda cu insufletire purtarea
unui copil care-ti place; vorbeste apoi cu scarba despre
purtarea care nu-ti place la altul î vei vedea ca copilul se
intoarce ciupa sfatul tau, cum floarea-soarelui se indreapta
dupa soare. Dimpotriva, numai de la bataie ori de la
ciocaneala sa nu astepti nimic. Cat despre dracuiri si alte
vorbe rele, acelea nu trebuie sa spurce niciodata gura unei
mame.
Ramaneti macar voi, femeile, duioase si blande, cum ati
fost in ziua rastignirii Mantuitorului, î credincioase iubirii
pe care Hristos a aratat-o copiilor, chemandu-i langa sine. Nu
156
uitafi ca privirea mohorata a unei mame e pentru copil £i
pentru barbatul bine crescut o pedeapsa mai grea, decat o
mie de cuvinte aspre si de ocari. Multe poate privi omul cu
nepasare, dar ochii maniati ai unei mame ii sfasie sufletul.
De aceea, in voi imi pun nadejdea, ca sa ridicati poporul
nostru din pangarirea sudalmilor si altor obiceiuri rele, pe
care le-au adus atati oameni de pripas pe pamantul parintilor
no^tri. Nu uitati ca bunii $i strabunii no^tri au fost oameni cu
mare cuviinta in vorbe si in fapte. Atarna de voi sa ridicati o
lume la fel, deoarece casa si gospodaria voastra e adevarata
scoala a neamului. Pana la 7 ani, copilul invata atat de multe,
incat ceea ce se adauga mai tarziu e putin lucru. Cine s-a
invatat langa mama lui sa spuna numai adevarul, cinstit
ramane pana inchide ochii; cine s-a deprins curajos, curajos
ramane pana la mormant; cel bland cu animalele, bland î
bun ramane pana la batranete, nu numai pentru fapturile
necuvantatoare, ci cu atat mai mult pentru semenii sai. Cine
s-a obi^nuit a roî de vorba $i de fapta rea, pe acela sa stii ca
te poti bizui ca mama, cand vei fi batrana î neajutata; ca
socru si soacra, daca ii vei lua de ginere si nora; ca tovaras,
daca vei intra cu el in afaceri... peste tot va fi om adevarat sau
femeie adevarata, deoarece pretul cel mare al invataturii nu e
in multimea lucrurilor invatate de copil, ci in felul cum le afla
de la mama ?i tatal lui si cum le simte.
lata de ce cand vad parinti in fata altarului, gandindu-ma
la pilda Semanatorului din evanghelie, o calda nadejde mi se
coboara in suflet. Cand cuget la marea putere a unor mame
bune, parca vad tara £i neamul acesta schimbat ca prin
farmec.
E destul sa vreti...
157
Ganditi-va in fiecare zi, macar o clipa la menirea voastra.
Ganditi-va la curatenia pruncului purtat pe bratele voastre si
la viitorul lui care e viitorul vostru.
Puneti inaintea cugetului vostru pilda unei vieti inalte si
purtati-va in asa chip, incat copilul sa poata merge, cu ochii
inchisi, in caile pe unde ati mers voi.
Si atunci, atat trupeste cat si sufleteste, o lume noua se va
ridica chiar de maine sub ochii vostri, iar in ceasul cel mare,
cand veti incrucisa mainile pe piept, privind fiii si fiicele dim-
prejurul vostru veti inalta ochii catre cer, zicand: Acum
libereaza, Doamne, pe roaba ta. In ogorul vietii, am semanat numai
samanta curata. Indeplineasca-se voia ta. Iar voi, dragii mei, nu
uitati pe cea care va purtat in brate... Faceti mai mult decat a
putut face mama voastra. Si rugati-va pentru dansa".
Dar nici atat nu ajunge.

Femeia, chiar patrunsa de menirea ei, e inca departe de
implinirea datoriei sale de educatoare, daca si-ar inchipui ca
e de ajuns sa se fereasca numai de ocari sau batai, marginin-
du-se la aceasta atitudine negativa.
De aceea, citind evanghelia despre inmultirea talantilor,
preotul poate face inca un pas in lamurirea mamelor cu
privire la partea pozitiva a cresterii copiilor.5
5. Puterea muncii — „Am pomenit altadata, cu ce gr

trebuie sa se fereasca o femeie de blesteme, dracuiri, ocari si
alte vorbe urate, care manjesc sufletul nevinovat al pruncilor.
Dar nu as vrea sa credeti ca e destul sa inconjori astfel de
greseli si apoi sa privesti la copil, ca la o floare pusa in glas-
tra, asteptand sa infloreasca de la sine.
Nu. Luati seama ca fiecare faptura omeneasca are daruit
de la Dumnezeu un talent, chiar din anii dintai; ca chiar de
158
mic, omul poate deprinde o sumedenie de lucruri. Cum?
Mijloacele invataturii sunt multe ca frunza si ca iarba; dar
calea care sta tuturor la indemana, nu-i decat una si buna —
munca. Nici cel mai mare talent nu spore^te macar cu o
faramita, daca omul nu munceste.
Aid insa ma astept la o fireasca intampinare: O, Doamne,
dar ce poate sa munceasca un copil de cativa aniôri ? Nu e
destul in varsta asta sa-1 priveghezi, pazindu-1 de primejdii si
ferindu-1 de naravuri rele ?
Nu, iubitii mei, inadins am intrebuintat cuvantul munca,
deoarece, chiar din varsta cea mai frageda, faptura ome-
neasca simte nevoia de a munci. Pe cand celelalte vietati,
indata ce sunt satule, dorm ori se zbenguie, singur omul inca
din pruncie nascoce^te mereu in mintea lui lucruri noi si
cauta sa le aduca la indeplinire. De cand incepe a umbla
copacel, iata-1 ca innoada o basma, facand o papusica, adica
un om mai mic decat dansul; apoi iese in curte unde aduna
pietricele spre a face o casa; si dupa aceea, ajunge cu calato-
ria lui pana in gradina, unde sadeste trei crengute si trei fire
de iarba, ca sa-î faca el gradina £i straturile lui... De
dimineata ?i pana seara, copilul e un muncitor neobosit, care
cere mereu de lucru î da de lucru celor dimprejurul lui.
Dar tocmai aici e marea taina a vietii omene^ti £i deose-
birea dintre dobitoace ?i om. Ele au din ziua intai toate
indemanarile: puiul de cerb fuge de nu-i zaresti urma;
ratu^ca de o zi inoata ca si mama ei; albina isi destinde arip-
ile î zboara intocmai ca cele batrane... Numai bietul om e
fara seaman de neajutorat la inceput. Chiar dupa ce deschide
ochii nu vede £i nu aude nimic; aproape un an de zile zace pe
spate, pana se intoarce cu fata in jos ?i incepe a se tari; apoi
incearca a merge de-a busilea, $i numai cu mare-mare greu-
159
tate se ridica in picioare si invata a umbla... De 1-ai lasa de la
inceput in parasire, ar fi mort ca toti mortii.
Cum biruieste el atata slabiciune umilinta ?
Intai, cu ajutorul parintilor, iar mai tarziu, dupa ce trupul
si, indeosebi, creierul se mai impline^te, copilul sporeste
repede in putere $i pricepere prin setea lui de a nascoci £i de
a munci.
Aici e semnul, darul cel mare al omenirii! Din capul
locului, natura pare a-i spune: Omule, toate celelalte fdpturi
raman de la nastere pdnd la moarte cu aceleasi insusiri. Tu singur
poti sd-ti adaugi mereu priceperea si indemanarea. Cdci tu singur
te-ai ridicat la vrednicia de a munci cu unelte, care insutesc si
inmiesc puterea madularelor tale. De aceea, urmeaza legea firii:
munceste ! Altfel talentul tdu nu va spori cu ofardmitd macar.
Si intr-adevar, copiii muncesc chiar cand noua ni se pare
ca ei se joaca. Iar obiceiul de a struni mereu copilul cu mus-
trari: sezi! fii cuminte! si de aide astea, e nu se poate mai
gresit. E tot una, ca si cum ai zice focului sa nu arda £i raului
sa nu curga... Doar numai copiii bolnavi sau cei din afara de
slabanogi stau pe loc. Cei sanatoî se odihnesc numai cand
dorm. Altfel, in orice clipa, ei sunt gata sa nascoceasca ori sa
faca ceva.
lata, ai pregatit faina sa faci paine... Mama, uita-te cu ce
graba fetita ta se sprinteneste. E gata sa aduca apa, sa cearna,
sa inmoaie, ba sa si framante... De aceea, n-o alunga si n-o
mustra. Las-o sa-si faca £i ea o painisoara, alaturi de a ta. Va
invata cu placere, nu cu sila. Ce minunat prilej sa o deprinzi
cu randuiala si curdtenia ! Daca-i dai si ei o bucata de aluat, e
in stare sa-si spele mainile pana le va face mai albe decat
faina. Nici sculptorul care asteapta sa cada panza de pe sta-
tuia dorita de mii de ochi, nu e mai mandru, decat fetita ta,
160
cand va ieî din cuptor opera mainilor ei de mica gospodina,
care a framantat, a rotunjit £i a pus sa se coaca-o painisoara !...
Dar cusaturile! E drept ca inceputul se face de obicei la
jocul cu papula. Dar, in curand, cand mama va fi zorita de
treburi, surioara se incumeta sa coasa nasturele de la haina
fratelui mai mic; cand mama tese, fata va face tevi; cand
bunica toarce, hop si nepotica cu un betisor, de care leaga o
ata, ca sa-i faca o furcuta... Bunica, ingaduitoare, cum sunt
batranii care au vazut si au patit multe, £tie ce inseamna asta.
De aceea, nu alunga nepoata cea harnica, ci smulge putin din
caier î torcatoarea cea mica se aseaza pe lucru... Ca firul ei e
plin de gheomotoace, asta nici nu se mai intreaba. Batrana
zambeste si apoi il scarmana in ascuns inca o data. Dar peste
catva vreme, iata ce oblu curge firul din caier si ce spornic si
lin se adauga imprejurul fusului...
Si aâ e cu toate. Aâ e î cu baietii. Nu-s ei gata sa
marunteasca tarana straturilor ? Nu pun si ei in pamant se-
minte de flori, rasaduri de legume... intocmai ca $i cei mari ?
Caci au î ei gandurile î planurile lor. Intr-un colt, shut
numai de el, prichindelul infige in tarana un sambure de
cireasa, pastrat cu grija in fundul unei cutioare dosita de dan-
sul cine ?tie unde, inca din vara trecuta... Cat despre paza
vitelor £i intovarasirea la muncile campului, nici nu mai
pomenesc. O gagalice de baietas duce vitele la garla sa le
adape; le apara sa nu pasca in locurile oprite... £i cate
trebuôare nu face el spre marele folos al parintilor.
Si toate astea sunt munci iesite din jocurile copilariei,
cum rodul iese pe incetul din floare si floarea din mugur. De
aceea, dragii mei, bucurati-va de vioiciunea copiilor vo^tri...
Ea e un semn ca in ei se desteapta multe puteri, iar datoria
voastra e sa inmultiti talantul, ajungand si indreptand munca
marunta a copilului. Ceea ce vi se pare joc, adica lucru
161
netrebnic, e „munca copilareasca", iar lucru nu ajunge netreb-
nic decat atunci cand parintii sunt natangi si nu se pricep sa
ia ca tovarasi si pe copii la muncile adevarate. Dimpotriva, cine
e chibzuit, poate spori cu o mie la suta talentul si talantul
copilului sau chiar din cei dintai ani ai vietii. Caci tocmai
acestia sunt anii cand omul castiga aproape trei sferturi din
capitalul cu care va paî pana in mormant. Daca va ajunge la
7 ani, fara ca gura lui sa fie manjita de vorbe nevrednice; daca
s-a deprins a fi harnic, adica saritor la treburi si drept la vorba,
gata sa-si spuna fara sfiala cugetul lui, astea sunt insuîri
mari, de care si cerul se bucura, iar maine, poimaine o tara
intreaga se va folosi de ele.
Ferice de mama si de fatal care au putut ingriji astfel
odrasla lor si au sporit zi cu zi comoara ce se poate aduna
chiar din pruncie, intr-un suflet omenesc, numai prin
muncile marunte ale copilariei".6
6. Roadele muncii — Va zice insa unul $i altul: doar

n-am cine she ce folos de munca unui copii!
„Mare greseala, daca va judeca cineva astfel. Aflati ca,
daca nu veti lasa rm copii sa munceasca in legea lui, dupa
puterile lui, creierul nu creste. Invatatii au cercetat si au vazut
ca creierul n-are spor, pana ce nu se dezvolta organele
simturilor §i indeosebi mdna si ochiul. De aceea, pe copiii care
se nasc tampi la minte, doctorii ii ademenesc sa munceasca
cu mainile, ca sa puna in lucrare ochii, auzul, mu^chii si alte
madulare. Si cu acest chip, ii desteapta. (Pe gangavi, de pilda,
ii ajuti sigur spre vindecare, daca-i pui sa lucreze cu mdna
dreapta.) A sili deci pe un copii sa stea locului, adica a-1 lipsi
de munca sa copilareasca, e tot una, ca si cum i-ai fereca cu
obezi mana sau piciorul, ca sa ramana schilod! Ba e $i mai
162
rau, caci cel dintai care se schilode^te i?i se paragineste e
insuî creierul.
A1 doilea, pe langa ca sporeste creierul, munca il si

desteaptd. Intr-adevar, nimic nu invata omul deplin, pana nu
munce^te. Degeaba ii canti la ureche: fa aâ sau asa. Pana nu
pune mana, sa lucreze, sa greseasca, sa se indrepte singur si
sa capete o indemanare tot mai mare, zadarnica e orice vorba.
Chiar î filosofii marturisesc ca nimic nu intrd in minted omu-
lui, daca nu trece mai intdi prin ochii, prin urechile si indeosebi
prin mdinile lui; iar asta nu se poate decat lucrand, caci numai
atunci intorci un lucru pe toate fetele §i-l cuno^ti cu adevarat.
De aceea, cat e munca omului, atdta e si in capul lui; cand munca
se opreste, si capul se goleste. (Cine n-a mai cosit de ani de zile
nu mai £tie ce e coasa; cine a parasit ilaul nu mai stie ce e
fieraria; cine a zacut luni sau ani in pat acela uita si mersul,
macar ca 1-a invatat chiar din pruncie.)
De aici insa urmeaza un lucru de mare insemnatate si
anume: ca trebuie sa muncesti in fiecare zi — macar cat de
putin — ca sa poti pastra ce ai dobandit. Lasati deci pe copil
sa munceasca si deprindeti-1 cu gandul ca, pana va inchide
ochii, omul trebuie sa munceasca mereu, fiind cu atat mai
destept, mai puternic si mai fericit, cu cat munceste mai mult.
Feriti-va insa de a intoarce cumva munca copiilor in sila.
Munca trebuie sa fie totdeauna un dar, nu o pedeapsa. Cum
se bucura fetita, cand i-ai dat aluat sa faca o painisoara, o
furca sa toarca sau un ac sa coasa, asa trebuie sa se bucure
copiii de orice prilej de a munci in casa.
Intr-adevar, munca nu numai ca sporeste si intareste

creierul; nu numai ca intareste madularele, si prin ele,
mijloce^te î adauga invatdtura, dar ne aduce un castig mai
163
mare decat toate: ne da caracter. E destul sa fii cu bagare de
seama cum cresti copilul pana la 7 ani §i poti sa fii incredintat
ca ai pus in baiatul sau fata ta temelia caracterului, care e sem-
nul cel mai de pret al omului.
Caci ce este caracterul ?
Cine crede c a e u n dar din na^tere, cum e, de pilda, fru-
musetea, se inseala. Dimpotriva, a avea caracter inseamna sa ai
obiceiuri tari. Zici ca cineva e om de caracter cand stii mai
dinainte ce va face in cutare sau cutare imprejurare. Unul e tare
in apucaturile lui, ca otelul. Poti sa-i incredintezi cea mai mare
taina si n-o spune macar de 1-ai pune pe carbuni. Poti sa-i Iasi
in pastrare o comoara si nu se atinge de o para... Altul e un
fleac, lasa-ma sa te las. Daca zici da, zice da; cand zici nu, zice
si el nu; iar daca pomesti cu el vreo treaba, vorba romanului,
nu te poti bizui pe dansul, nici cat pe un cui de tei...
De unde vine asta? Din felul cum a fost deprins a
munci. Mai intai, cine a muncit de timpuriu si cu anume
chibzuinta are ochiul ager, auzul ascutit, mana indemana-
tica, piciorul sprinten si toate madularele puternice. Si numai
cel care e mai puternic poate avea caracter... Un slabanog
tremura ca fulgul in vant; se sperie si de umbra lui, iar cand
la adicd, odata nimica. Ce sa-i faci ? E slab si, de unde nu-i,
nici Dumnezeu n-are ce lua.
Dimpotriva, cel care a muncit de timpuriu £i s-a indelet-
nicit cu multe feluri de munci, acela a intarit toate madularele
$i are o suta de sageti la arcul lui. La orice munca î in orice
imprejurare, el e gata, in picioare. Te poti bizui pe dansul,
deoarece, facand de multe ori un lucru, pentru el e o jucarie
sa-1 faca din nou ?i-l face bine. Ba chiar sa-1 rogi, nu-1 poate
face rau. De pilda, fetita care s-a deprins a pune mana pe
aluat î-a bagat de seama ce sila simte maica-sa cand vede
maini murdare, ia obiceiul de a se spala cu mare grija, de cate
164
ori atinge lucruri de mancare. Deprinderea ajunge apoi asa
de inradacinata, meat poti fi incredintat ca ori o vezi, ori nu,
ea iî tine obiceiul — are caracter. De asemenea, baiatul
deprins a pastra mici sume, ca un fel de easier al parintilor, sa
zicem pentru mancarea pasarilor, va capata obiceiul de a fi
exact $i a nu instraina o letcaie din ceea ce i-ai dat in primire
— are caracter.
Si tot astfel, in toate imprejurarile. Munca singura da
deprinderi £i tot ea le pune la incercare, ca sa te incredintezi
daca sunt tari ori slabe. De pilda: vrei sa obisnuiesti pe copii
a fi miloî fata de pasari ? Ia cumpara-le o pasarica sa o ingri-
jeasca $i vei vedea daca vor mai indrazni sa atinga un pui de
vrabie, necum sa strice cuiburile ori sa chinuiasca vreo
vietate oarecare! Am vazut niste copiii, care, luandu-si pe
seama pasarile unei gospodarii, punand closti, scotand pui,
ingrijindu-i cu untdelemn, usturoi ?i altele doctorii, cand
erau bolnavi, au ajuns sa dezmierde pasarile si sa le
imblanzeasca in aâ chip, ca nu-i mai lasa inima sa taie din
pasarile crescute de ei, nici pe cele batrane, ci le schimbau cu
altele de la vecini, numai sa nu le £tie ucise in curtea lor...
Ce inseamna asta ? — un lucru lesne de inteles si anume:
munca singura, adica fapta, nu vorba, da deprinderi. Iar cine
vrea ca vorba sa indrume viata copilului sau e intocmai ca cel
care ar privi un rau si i-ar fluiera, indemnandu-1 sa-si stranga
apele intr-un singur vad. Nu. Asta nu se poate. Fara sant bine
adancit, apa nu porne^te intr-o cale ^tiuta; iar $ant nu face
decat munca. Numai curgand vreme indelungata in acelasi
faga^, raul sapa albia, adanceste si statornice^te cumsecade
cursul sau.
Drept aceea, parinti $i mai ales mame — caci mai ales voi
aveti grija copiilor pana la sapte ani — luati seama !
165
Mai intai, bucurati-va de mare fericire, pe care v-a dat-o
Dumnezeu, daruindu-va copii. Caci ce e mai trist decat
pomul care da umbra, dar roade niciodata ? Intrebati-i pe cei
care ajung la batranete singuri-cuc si simt ca mor pe incetul,
fara ca nimeni sa le fi spus un cuvant din inima. Averea, casa
si toate ale lor, vor ramane pe maini straine; la mormantul lor
nu va ingenunchea nimeni si nu se va ruga nimeni, iar
pomenirea lor se va stinge, ca si cum n-ar fi fost vreodata pe
fata pamantului. Intrebati-i pe acesti morti-vii £i veti vedea
cat de mare e amaraciunea lipsei copiilor. In tinerete, n-o prea
simt; dar, mai tarziu, spre batranete, ea ajunge un adevarat
venin. Intrebati apoi ce grija (la fel cu o boala nevindecata) e
sa ai un copil-doi si sa tremuri ca dintr-o zi in alta poti vedea
casa goala si pustie... Numai atunci veti simti cum binecu-
vantarea unei case sunt copiii; ca sprijinul batranetii sunt tot
copiii si ca ei sunt fala intregii vieti. E drept ca se poate nimeri
cate unul mai plapand; dar, iata, ceilalti sunt voinici ca brazii,
iar fetele, slava Domnului, sunt ca trandafirul cu roua de
dimineata pe dansul. De cate ori le vede batrana si mosnea-
gul, simt ca pot inchide ochii cu liniste, caci n-au trait degeaba.
In anii mohorati, are cine le deschide usa, sa le aduca o raza
de bucurie, iar in ceasul din urma, vor putea inchide ochii in
pace. Ei nu mor nici trupeste, nici sufleteste: chipul si numele,
pomenirea si binecuvantarea lor vor trece din neam in neam,
de la fii la nepoti, si de la acestia la stranepoti... Nici casa, nici
mormantul lor nu va fi pustiu.
De aceea, dragii mei, bucurati-va si iarasi va bucurati de
cate ori Dumnezeu va daruieste un copii. Poate ca tocmai cel
din urma e norocul si bucuria voastra cea mai mare.
Dar, alaturi de bucurie, aveti indata grija sa incepeti
inmultirea talantului lor inca din pruncie. V-am aratat cum:
muncind, dupa cum ne povatuieste chiar firea noastra ome-
166
neasca, spre deosebire de a dobitoacelor care nu stiu ce e
munca cu uneltele.
Ma a^tept aici la o intampinare: la ce sa ne grabim cu

munca ? Vine ea si aceea...
Eu insa va spun: feriti-va de gandul cel lunecos al
amanarii!... Lasa ca mai e v rem e! Lasa maine ! Lasa
poimaine...
Nesocotitule, nesocotitule! Dar cine e chezas ca vei
ajunge macar pana deseara ? Ori pana intr-un ceas ? Cum se
cheama judecata parintilor care zic: lasa ca o sa vina vremea
^colii ?
Vai de copilul pe care scoala trebuie sa-1 puna pe calea
vietii! Vai $i de trupul, si de sufletul lui. Caci cine va putea fi
tata copilului tau, daca nu esti tu ? Si cine ii va fi mama, cand
cea care 1-a purtat la sanul ei, se leapada de dansul ? Ceea ce
nu vad ochii parintilor de dimineata si pana seara, putea-va
oare vedea in cateva ceasuri cei doi ochi ai invatatorului care
priveste peste o gramada de copii, in care al tau se pierde ca
un fir de iarba intr-o pajiste ?
Om ule! de datoria ta de parinte nu te scute^te ?i nu te
poate scuti nimeni pe pamant. Mama ! duiosia inimii tale n-o
vor putea inlocui o suta si o mie de straini. Tu ai dat viata
pruncului tau, tu raspunzi de sufletul lui. Tu esti cel dintai,
cel mai mare £i cel mai ascultat invatator al copiilor tai.
De aceea, nici vorba sa nu fie de amanare. Viata e ca un
razboi, iar la razboi nu-i e ingaduit nici unui om cuminte sa
amane macar o clipa grija î pregatirea. Altfel, amar £i vai va
fi de capul lui.
Dimpotriva, cel vrednic trebuie sa fie ca o straja vesnic
treaza, iar regula cea mai buna a vietii e aceasta:
167
Lucreazd astfel ca si cum in fiecare zi ar putea veni sfarsitul,
iar moartea sd te gdseasca gata.
De aceea, nu amanati nimic in cresterea copiilor vostri.
Pe langa putere, invatatura si caracter, dati-le din frageda
pruncie si o adanca indrumare morala; faceti din ei crestini
adevarati.
7. Incununarea muncii : Caracterul moral. „V-am aratat

in duminica trecuta ce roade minunate poate da munca :
Ziceam ca numai pe ea se poate cladi caracterul. Si adaugam
ca chiar viata morala tot prin munca se indruma inca din
frageda copilarie. Cum ? veti zice : e oare copilul in stare sa
cuprinda chiar din anii intai, adancile invataturi ale moralei ?
Da, iubitii m e i! Si calea e nu se poate mai usoara; daca
luati seama, e tot munca. Dupa cum ea a fost calea spre ade-
vdr, tot ea e si calea spre bine.
Multi cred ca cea dintai datorie a parintilor e sa invete pe
copii o rugaciune pe de rost, sa-i deprinda a face o cruce — si
s-a ispravit.
Fireste, sunt rugaciuni si parti de rugaciuni pe care î
pruncii le pot pricepe : „Painea noastra cea de toate zilele, da-
ne-o noua...", asta o intelege î copilasul care inca sasaie^te
unele cuvinte...
Dar nu rugaciunea e inceputul cresterii morale (caci
rugaciunea e un cuvant), ci fapta, adica tot munca. Iar lucrul
e nespus de usor pentru parintii cu judecata. Caci ce ne spune
Mantuitorul ? Cea dintai insusire, care sta la temelia oricarui
bine in viata, e implinirea poruncii: iubiti pe aproapele vostru,
ca pe voi insivd...
Aici e giuvaerul cel mai de pret al invataturii creatine si
marea ei deosebire fata de invataturile dinainte de Hristos.
Pentru pagani, si chiar pentru evrei, legea legilor se incheia
168
intr-atat: Sa fii bun pentru at ta i! Ba, chiar intre cei de un
neam cu tine, era socoteala salbatica: ochi tpentru ochi si dinte
pentru dinte ! Cat pentru straini, oricine nu era din neamul
tau, era socotit ca un dusman sau ca un caine... Ganditi-va: ca
sa mearga in Galileea, iudeii treceau Iordanul si inconjurau
pe drumuri departate si grele... numai sa nu calce pe la
„cainii" de samarineni.
Si ati vazut altadata, ce pilde de bunatate î dragoste
omeneasca le-a dat Iisus: s-a oprit, a vorbit cu samarineanca
si a laudat pe samarineanul care ingrijise pe cel cazut intre
talhari, fiindca gasise in sufletul lui mai multa omenie, decat
in cugetul fariseilor £i al carturarilor care baiguiau rugaciuni
multe, dar erau ca mormintele spoite pe dinafara si pline de
putreziciuni inauntru.
Aici a fost, iubitii mei, noutatea î puterea cea mare a
invataturii creatine. Om ule! iubeste ca pe un frate, pe orice
om, de orice neam si din orice tara ar fi. Iar deprinderea asta
o poti sadi foarte uôr in sufletul copiilor. Stiu o casa unde
vin la zile hotarate anume batrani lipsiti. Daca s-ar fi poruncit
copiilor sa le duca ei pomana, ar fi privit-o ca o sarcina nepla-
cuta: sa iasa in frig, sa se apropie de oamenii imbracati... cum
se intampla. Dimpotiva, mama copiilor da cu mana ei, pana
ce intr-o zi s-a intors catre fetita î i-a zis: draga, ia tu cheia si
da-i femeii care vine sambata...
Copila s-a simtit asa de mare, in vrednicia ei, ca poate
darui singura batranei care asteapta afara, incat sambata
urmatoare a apucat ea cu vorba inainte: ma Iasi, mama, sa
dau eu babei ?
De altfel, copiii crescuti cu luare aminte, din grija lor de
pasari, de semanaturi si de alte vietati, se deprind usor a
simti mila. Am citit undeva despre o fetita, care atata ingri
jise de fratele ei infasat, sa nu-1 bata lampa la ochi, incat
169
intorcea si pietrele de pe drum, sa nu le dogoreasca soarele
mereu pe-o parte !... E bun, nu e rau copilul cand ii dai o
buna indrumare prin fapta. Si tot me^tesugul e aici: sa simta
viata prin el... Cel deprins a ingriji de altii, a facut un mare
pas in calea vietii. El she ca a iubi nu inseamna a spune o
vorba placuta la auz, ci a lucra in asa chip, incat sa scute^ti
de suferinta pe aproapele, incepand, fireste, cu cei dimpreju-
rul sau. Iar cand un astfel de copil va ajunge in anii tineretii,
pentru nimic in lume nu va uri si nu va obijdui pe altii, caci
toata viata omului nu-i decat o repetare mai pe larg (o
parafraza) a copilariei.
Vedeti dar ca, chiar din pruncie, puteti da fiilor si
fiicelor voastre cea mai inalta indrumare morala. Inca din
anii prunciei, puteti pune temelia pe care se sprijina mai
tarziu taria tarilor si marirea neamurilor, adica: iubirea
adevarata pentru altii, pe care biserica ne-o pune mereu
inainte cand zice „sa ne iubim unul pe altul, ca intr-un gand sa
marturisim.
Ganditu-v-ati ce margaritar de pret se ascunde in aceste

putine vorbe ? Cuvantul bisericii spune £i filosofului, si celui
cu putina invatatura ca nu in carti si in legiuiri afla omul
calea spre sufletul î prietenia altora. Stiinta e putina o scan-
teie in mijlocul noptii, iar legea e slaba. Chiar acolo unde
legea zice da si filosofia zice iarasi da, se poate ridica tot-
deauna cineva sa zica un nu, macar pe soptite. Chiar cartu-
rarii cei mai mari marturisesc ca felurimea gandurilor
omenesti e atat de neistovita, incat mai despre toate poate fi
samanta de vorba si de zazanie. Un singur lucru curma
indata toate indoielile si certurile: dragostea catre cineva.
Daca ti-e drag, zici indata ca el, mdrturisesti adica intr-un gdnd
cu dansul... lata marea minune a iubirii si marele pret al
170
invataturii lui Hristos ! Si iata, ca chiar aceasta rara samanta
a iubirii o putem sadi in sufletul copiilor.
De aceea, luati seama: sa nu amanati aceasta sarcina nici
macar un minut. Copilul se invata a fi cre^tin sau pagan
chiar de cand e in scutec. Cand s-a lovit cumva si incepe a
plange, iar mama nechibzuita se face a lovi scaunul: na,
na !... las ca l-a batut mama... ea ii da o pilda, nu se poate mai
rea. In loc sa-1 lase sa simta ca, daca s-a lovit, singur el e pri-
cina, ii de^teapta ideea ca altcineva e de vina si ca fata de
acela trebuie sa te razbuni, platind lovitura cu lovitura, adica
dinte pentru dinte...
Se poate mai rea scoala de asprime si de cruzime ?
Inca odata, luati seama ! Aduceti-va aminte ca copiii sunt
cre^tini pe chezasia voastra, a celor care i-ati tinut in brate
la botez. Dar ei pot deveni cre^tini adevarati, numai daca,
pas cu pas si zi cu zi, va faceti datoria pe calea sfanta a
muncii, deprinzandu-i cu bune apucaturi. Va veni si vre-
mea ca ei singuri sa fie raspunzatori de ceea ce fac ori nu
fac cu darurile ce le-au fost date din nastere. Dar pana
atunci — £i chiar atunci — o mare raspundere aveti si voi,
cei care i-ati privegheat in anii nevarstnici. A voastra va fi
vina, daca izvorul lor se va preface in mlastina plina de jivine
necurate.
Drept aceea, bagati de seama sa nu vi se poata zice: sluga
leneâ £i zabavnica, iata, ti-am daruit un talant nepretuit in
copilul tau si n-ai shut cum sa-1 ingrijesti si sa-1 sporesti, ci
1-ai lasat in paraginire... Culege acum mustrarea pentru
pacatele lu i! Aduna pe fruntea ta ruînea faptelor savarsite
de el. Coboara-te mahnit si pedepsit in mormant! Caci ade-
var zic voua: celui ce are si munceste, toate ii vor spori, iar
celui ce se leneve^te £i zabove^te, i se va lua $i ceea ce i se
pare ca stapane^te".
171
*
* *
Departe de mine gandul ca aceste cateva sfaturi puse in

gura unui preot, ar putea tine loc de predici. Dimpotriva, cea
mai buna talmacire a Evangheliei e cea care se cuprinde in
zece-douazeci de cuvinte spuse la timp. In sirul duminicilor,
pildele lui Iisus ajung de repetate ori la urechea ascultato-
rilor, iar preotul cu luare-aminte pot lega de fiecare pilda nu
una, ci o multime de invataturi. Aid am pomenit in rand ce
mi-a venit sub condei, spre a dovedi ca se poate spune in bis-
erica, in chipul cel mai simplu, si cateva adevaruri pedagog-
ice, dintre cele insirate in partea intaia a acestei lucrari; ca se
poate face nespus de mult in cresterea copiilor, daca preotul
isi ia asupra-si sarcina de a da indrumari mamelor. Altcineva,
afara de preot, nu poate lua acum aceasta sarcina; iar cine
Include ochii asupra anilor de educatie din casd si-si pune nade-
jdea in minutele scolii fara sa-si dea seama ca scrisul, cititul d
socoteala ajuta numai jumatatea stdnga a creierului, acela, din
capul locului, osandeste copilul si-i primejduie^te viitorul.
Fiindca ceea ce n-a facut cresterea sub ochii mamei, scoala poate
numai cu greu carpi si meremetisi.
lata de ce, mai mult decat orisicand, pentru a avea alti
copii, trebuie ca insasi mamele sa ajunga altfel de cum sunt
azi; iar pentru aceasta ne trebuie numaidecat o „biserica vie",
asa cum a voit-o Iisus si cum a facut-o dupa pilda Sa inimo-
sul Apostol Pavel, care pana la moarte nu s-a odihnit,
predicand si pilduind cu propria sa viata.
Si aceasta se poate — oricare ar fi varsta d invatatura
preotului — numai inima sa aiba. Cititi Popa Panda, o pilda a
preotimii romanilor de peste munti, î veti vedea ca se poate.
Un sat intreg: si sarac, si laturalnic, î paraginit; cu oameni
172
naraviti, traind in cea mai dobitoceasca nesimtire... invie
numai din pilda preotului.
Care pilda? Cercase bietul om cu vorba; slujea cu
evlavie, citea, indemna... Z adarnic! Cuvantul nu era
indestulator. Cat pe ce sa-î ia lumea in cap, sa fuga cum
fugisera $i altii din satul cel de pomina — Saracenii. Cand, o
lumina i se facu in minte, ca lui Paul pe drumul Damascului.
S ta i! „Iubire adevarata nu pot s-o dovedesc poporenilor mei,
decat muncind pentru ei si alaturi cu ei". S-a apucat deci sa-si
indrepte mai intai gospodaria lui. Iar din ziua aceea, totul a
pornit spre bine, pana ce o stralucita izbanda a incununat
toate silintele sale, schimband colibele in case cu infatisare,
iar pe satenii cei saraci si lenesi in gospodari de lauda.
Poate ca nicaieri cititorul roman nu vede mai bine decat
in Popa Tanda ca biserica nu sunt zidurile, cadelnita, cantarile
î fumul de tamaie, ci e cercetarea gospodandui in casa lui, e
mangaierea $i indrumarea orfanilor, e sfatul si mustrarea
naravitilor, ajutarea vaduvei, privirea cu inteles in ochii
bogatului... £i cate altele sprijinite nu numai cu vorba, ci mai
ales cu fapta preotului.
Un astfel de preot va face biserica vie. Si aid e marea
nadejde a ridicarii poporului nostru. Caci, dupa cum cea din-
tai ^coala a copilului e casa parinteasca, de asemenea, pentru
mame, cea dintai î mai ascultata scoala e biserica.
173
SCOALA — FARA BOALA
Scoala trebuie sa urmeze viata de acasa a copilului, implinind sis-

tematic ceea ce mama lasase neimplinit. £coli bolnave. O
mare pilda peste Ocean. Booker Washington.
„Scoala muncii" mai presus de „Scoala cartii".
In loc de a intari trupul si a implini mintea,

scoala de azi schilodeste copilul. Ca un rau
care bate mereu in malul stang, ea se ocupa
mai toata vremea de jumatatea stanga a
creierului; vorbe si iar vorbe, scris si iar scris...
de la abecedar pana la Universitate.
Scoala noastra de azi e arta de a privi lumea
pe hartie.
Sa zicem ca am ajuns cu bine la etatea de 7 ani. Mama a

ispravit o buna parte din munca ei: copilul e voinic la trup,
destept la minte, iar inima lui e curata ca apa izvorului in care
razele soarelui patrund pana in adanc. Si nici nu se putea sa
fie altfel, daca mama 1-a pazit de vorbe rele, de minciuna, de
viclenie, salbatacie si alte pacate. Caci e stiut: cum vorbesc si
cum lucreaza cei mai mari, asa ganguresc si apoi graiesc si cei mid.
E tocmai ca la pasarile cantatoare: puii deprind cantecul pe
care il aud, iar daca parintii lor lipsesc, imprumuta cantecul
altor pasari.
Acum vine randul ^colii. Puii incep a se departa de
cuibul casei parintesti...
Ce va deprinde copilul de la invatator, noul lui tovara^ £i
ajutator ?
174
Din capul locului, raspundem hotarat: are sa invete ceea
ce a invatat de la parintii lui — a mimci. Puterile care se
desteapta rand pe rand in faptura omeneasca trebuie sporite
£i organizate in mod sigur, adica sa putem £ti ca, in cutare
imprejurare, el va face cutare lucru, si-1 va implini bine, chiar
de ar fi in mijlocul codrului. Cu alte cuvinte, ceea ce se
obi^nuise a face in casa parinteasca, printr-o imitatie intrucat-
va pasiva, sa devina acuma, in atingere cu lumea mai mare,
un obicei intemeiat pe hotararea clara a vointei.
Aceasta presupune insa dezvoltarea tuturor puterilor
suflete^ti si trupe^ti ale copilului. Ceea ce facuse mama, ade-
menindu-1 la munca, dupa nevoile intamplatoare ale vietii
casnice, trebuie sa faca acuma cu stiuta randuiala invatatorul,
spre a intari sistematic toate organele simturilor si prin ele sa
dea creierului cat mai multa vigoare ?i inlesnire de a functiona
repede £i exact. Muncise copilul si in casa parinteasca, dar tot
ramasesera unele colturi ale gradinii nelucrate si nesema-
nate. Acum nu trebuie sa ramana parloaga nici macar o parte
din creier. Copilul va implini deci treptat multe feluri de
munci, pentru a exercita multe grupe de muschi, multe lega-
turi ale organelor si a dezvolta astfel cat mai multe statii (cen
tre) din creier, precum $ifirele de legatura intre ele, pana ce
creierul va lucra ca un aparat de mare precizie1.
Se poate aâ ceva in scoala de azi ?
Hotarat nu. Ea este mai degrabd un mijloc administrativ de a
schilodi creierul copiilor. Dupa cum unele rauri bat numai
intr-un mai, asa £i £coala de azi se ocupa, cum zisei, mai mult
de partea stanga a creierului: vorbe si iar vorbe; scris si iar
scris — de la abecedar pana la universitate. De aceea, scoala
e un fel de casa de chin — o adevarata boala. Dovada ca,
1 Vezi cartea a treia: Cum creste si munceste creierul.
175
chiar tarziu, spre batranete, noptile cele mai rele sunt acelea
In care visezi ca te-ai intors iarasi la ^coala... Pentru ce ?
Pentru ca scoala de azi se abate cu totul din calea invata-
turii primite de copil acasa. De unde copilul era in mijlocul
familiei un mic muncitor, luand parte el la lucru si la toate
raspunderile gospodariei, ce face dupa intrarea in ^coala ?
Scrie, citeste si prociteste. Pisica pe care a pipait-o de o
mie de ori, cand se juca cu ea langa vatra, acum o vede £i o
descrie de pe hartie; legumele, pomii, buruienile si florile, pe
care le-a semanat si ingrijit in gradina, acum le invata pe de
rost, dupa figuri tiparite ori facute cu creta pe tabla. Din
muncitor totdeauna de^tept, el ajunge scolar, adica ascultator
plictisit, ba uneori adormit.
Aid e marea deosebire dintre scoala mamei si scoala
invatatorului. Acasa, copilul lua parte, cu toata fiinta lui, la
tot ce faceau parintii; iar ^coala, gandindu-se la examene,
leapada mai mult de jumatate din sarcina î lasa la voia
intamplarii tocmai ceea ce face pretul omului — caracterul; iar
din jumatatea cealalta, zvarle mai toata intuitia vie a muncii,
inlocuind-o cu cea moarta (pasiva) a simplei vederi a
lucrurilor ori a povestirii despre ele: intuitie de vorbe — adica
slabanogirea inadins a m intii! Si, fiindca vorbele goale nu
pot fi tinute minte, deoarece cuvintele numai atunci au miez,
cand simtim nevoia sa imbracam in ele lucruri si fapte
savarsite sau crmoscute de noi insine, urmeaza de la sine ca
minciima vorbelor impinge pe copil la invatarea pe de rost, la
copierea tezelor, la inselatorii si alte pacate de teama
pedepselor. Cu alte cuvinte, lectia devine un descantec ca al
babelor, un chin £i ocazie de pacat. Dondanirea pe dinafara
oboseste zadarnic creierul, iar cateodata il imbolnaveste,
dupa cum o incaltaminte nepotrivita, in loc de a apara
piciorul, ii casuneaza rani si bataturi.
176
Ce e de facut ? Un singur lucru: in loc de boala, scoala tre-
buie sa ajunga o prelungire a vietii de familie; iar asta nu se
poate decat chemand pe copil la scoala spre a munci, iar nu a
vorbi si a insira mereu semne negre pe hartie alba1.
Scriind acest cuvant — munca, pentru a nu stiu cata oara,

ma a^tept din partea unor dascali de moda veche la intam-
pinarea urmatoare;
— Dar socotelile pe care le fac eu la tabla, nu-s munca ?
Dar teorema mea de geometrie ? Dar lectia de gramatica ?
Dar harta ?i descrierea geografica ? Oare trebuie numaidecat
peste tot munca cu bratele ? Daca munca e o doftorie care
tamaduie^te toate bolile, atunci muncitorii au si stiinta, si ca-
racter, si sanatate si avere..., iar scolile trebuie inchise si
cartile aruncate pe foe...
La o astfel de mtampinare a omului suparat e zadarnic sa
raspimdem cu vorbe. Aici numai faptele pot fi chemate ca
marturie. Sa aducem deci fapte.
Acuma o jumatate de veac, cand au fost dezrobiti la noi

tiganii, li s-a daruit libertatea si robilor negri din Statele
Unite. Intr-o buna dimineata, dupa oarecare tulburari, s-a
batut toba î s-a dat de veste tuturor ca robia a incetat: fiecare
negru poate face ce-1 va taia capul.
A fost un chiloman nemaipomenit: strigate de bucurie,
ospete, lautari, jocuri... de se cutremura pamantul. Dar cheful
n-a tinut mult. „Pe drum, spre coliba, povesteste un negru,
despre care vom vorbi indata, bagam de seama ca pornirea
sufletelor atatate atat de iute, se mai schimbase. Raspunderea
1 Vezi, la sfarsit, capitolul despre Lucrul manual si Scoala muncii.
177
ca sunt liberi de ei si de familia lor... le sta deasupra capului,
ca un nor negru, care intunecase soarele mult doritei libertati.
Erau intocmai ca niste copii de 10-11 ani, aruncati pe valurile
unei mari pline de primejdii din care trebuiau sa iasa la liman
cum se vor pricepe".
Insa grozavia cea mai mare era alta: copilul are tot minte
de copii, chiar daca-1 pui pe scaunul unui om mare. Asa si
negrii. „ Credeau ca daca se vor impodobi cu haine scumpe
si vor pune pe cap un cilindru alb, va fi de ajuns sa se faca si
ei boieri. De aceea, cheltuiau si cel mai de pe urma gologan,
numai sa-si cumpere un astfel de giuvaer; iar cat despre
femei, ele au dat fuga la modiste, sa se impodobeasca cu
palarii dupa moda frantuzeasca, pe care le pune de-a-
ndoaselea! Toti, pana la unul, se gandeau la mariri: unii
vreau sa se faca preoti; altii judecatori, avocati, ingineri si
chiar carturari. Privelistea cea mai trista, pe care am vazut-o,
era tm flacaiandru... care sta intr-o coliba si se pusese sa
toceasca o gramatica franceza, imbracat sarmanul de el cu
niste haine ponosite, traind in mrjlocul murdariei si neoran-
duielii, iar in gradina lui — buruienile cat gardul, nabusind
orice ar fi putut creste acolo".
Cel care povesteste lucrurile acestea e Booker Washington,
un rob negru, pe atunci un copilandru. Cum vedem, el nu
cruta deloc pe ai sai, ci marturiseste ca dezrobirea a aruncat
pe negri in cea mai cumplita ticalosie: chefuri, lene, betie,
crime si multe alte pacate. Atata se zapacisera bietii oameni,
ca ramasesera muritori de foame, parasind mai toti munca
campului. Erau satui de plugarie. „Ia sa mai traim î noi la
oras, sa vedem ce-o fi..."
Din fericire, se nascusera si intre dansii vreo cativa oameni
cu scaun la cap. Unul din ei era tocmai acest Booker
Washington. In copilarie, lucrase la o ocna de sare. Dar, fiind-
178
ca negrii n-aveau voie sa mearga la scoala, bietul baiat facuse
ce facuse si, strecurandu-se intr-o scoala de seara, deprinsese a
citi. Ca sa ajunga acolo la timp, da ceasul indarat cu 10 minute
pana ce, intr-o buna zi, afla ca ar fi undeva mai departe o
scoala anume pentru negri si ca cine intra acolo ca sluga,
primeste mancare si poate invata o meserie si ceva carte.
„ 0 astfel de ^coala mi se parea chiar raiul pe pamant. Nici
cerul nu mi-1 inchipuiam mai ademenitor decat scoala de la
Hampton (in statul Virginia)". Dar pana acolo e cale. Si tre-
buiau bani... Ce sa faca ? Auzise sarmanul Booker ca nevasta
stapanului ocnei plateste servitorii foarte bine, dar e aspra,
varga lui Dumnezeu. La ea, toate trebuiau sa mearga dupa cea-
somic. Un fir de praf sa nu se gaseasca, nici macar sub mobile
ori in colturile cele mai ascunse ale odailor. De-ar fi aflat o
unealta azvarlita sau o petica aruncata undeva, ori macar o
bucatica de hartie, era suparare mare... La masa, trebuia musai
sa fie toti in aceeasi clipa; culcarea, scularea, ca si orice munca,
trebuia sa se faca la timpul hotarat. I se dusese vestea.
Totuî, ca baiatul nazdravan din poveste, Booker se incu-
meta sa intre in slujba tocmai la stapana cea hapsana. Si nu-i
fu degeaba. De la dansa invata el marea intelepciune: ca
fiecare lucru, macar cat de mic, trebuie facut la timp si cu cea
mai strasnica ingrijire. Deoarece tocmai aici, zice el, se vede
deosebirea dintre salbatic si omul civilizat. Salbaticul nu ^tie
ce e munca incordata si ce e randuiala. (Eschimosul, de pilda,
e minunat in felul lui; dovedeste o rabdare ingereasca si se
necaje^te de-i iese sufletul, pana face o andrea de os, mai ales
ca nu are unelte de fier, ca sa poata ascuti ori sa taie £i sa
gaureasca osul. Totusi, dupa ce coase haina cu andreaua, o
azvarle imde se nimereste; asa ca, atunci, cand ii trebuie
iaraî, o cauta prin toate bulendrele pana ameteste cautand...)
De aceea, Booker marturiseste ca deprinderea de a lucra cu
179
randuiala a fost cel mai mare castig al uceniciei la stapana cea
aspra si cel mai mare noroc al vietii sale.
Deocamdata, cu banisorii din leafa, baiatul pleca la
scoala din Hampton. Iar cand s-au ispravit paralele de tren, a
luat-o la picior: muncea o zi, ca^tiga cat trebuia pentru hrana,
apoi pornea mai departe, dormind noaptea la marginea dru-
mului, pe sub garduri, in suri si pe unde se mai nimerea. Cu
chiu, cu vai, a ajuns, in sfarsit, la poarta ^colii.
— Dar daca nu m-o primi?... Se intreba in sinea lui. Si
sufletul tremura in el de teama.
— Fie ce-o fi. Am sa intru. Daca voi arata ca-s gata sa fac
orice munca, doar n-are sa-mi taie capul...
Si, intr-adevar, ingrijitoarea ^colii 1-a primit, ca sa-1 puna
cateva zile la incercare.
— Uite, ii zise ea. Odaia de clasa trebuie maturata, iar
podelele frecate. Ia matura si incepe !
„Niciodata n-am ascultat de o porunca cu mai multa
ravna si mai mare bucurie. Stiam ca a matura £i a freca
podelele e un me^tesug deosebit, in care ajunsesem maestru,
—- fusesem doar la gospodina cea strasnica. Si-apoi, simteam
bine ca viitorul va atarna de impresia pe care lucrul meu il va
face asupra celei ce-mi daduse insarcinarea".
Se intelege, a fost primit indata in slujba £i a ajuns sa le
fie drag tuturor pentru harnicia lui, iar din sluga s-a ridicat,
cu vremea, intre dascalii scolii; aâ directorul acelui
asezamant a ajuns a-1 privi ca urmaj al sau.
Dar Booker nu s-a multumit numai sa duca mai departe
munca altora, ci a planuit sa croiasca o partie noua, prin
osteneala si chibzuinta lui. De aceea, se muta la Tuskegee
(Albama). Aid, intr-o poiata de pasari, langa un grajd vechi
si o sandrama care slujisera drept biserica unor metodi^ti,
vru sa arate semenilor sai puterea invataturii celei noi. In
180
scurta vreme, aduna pe langa sine o sama de negri si se
apuca de lucru; a dres mai intai acareturile si indata s-a
sprintenit sa se apuce de munca campului. „Dar planul aces-
ta nu era deloc pe placul scolarilor. Ei nu puteau intelege ce
legatura putea sa fie intre carte, scoala si plugarie! Cativa
dintre ei, care fusesera, draga Doamne, invatatori socoteau
ca nu-i vrednic de dansii sa se coboare pana la munca ogoru-
lu i...! Drept aceea, ca sa-i lecuiesc de o inchipuire a tat de
neroada, am pus chiar eu mana pe sapa $i cazma, pornind in
fiecare zi la munca; iar cand au vazut ca nu ma tin de loc
mandru, ci vreau sa-mi castig painea cu sudoarea fetei, s-au
induplecat pe incetul... Astfel, in scurta vreme, cateva sute
de prajini au fost arate si semanate... Dar, din capul locului
m-am ferit sa instrainez pe ucenicii mei, mai ales pe cei
veniti din sate, de viata taraneasca. Nu vroiam cu nici un
pret ca ei sa piece de la sat spre a se aseza la orase ori sa
limece in ispita de a trai la intamplare, din orice fel de
munca. Dimpotriva, vroiam sa le de^tept pofta de a se
intoarce in tinuturile lor, la plugarie, spre a-î duce viata mai
departe cu puteri mai mari si apucaturi mai bune, ca sa
ridice neamul lor î sufleteste, si ca bogatie".
Ce inteleapta chibzuinta din partea lui Booker ! El vazuse

ca negrii se feresc de munca pamantului fiindca, pe atrmci,
numai robii se indeletniceau cu astfel de lucruri. Aâdar, tot
me^teûgul era sa-1 faca sa le fie draga munca £i sa o con-
sidere ca o cinste. Cum? Lasandu-i sa guste din bucuriile
vietii plina de harnicie. De aceea, in loc de a-i pune pe
ucenicii sai in banci, a le da un condei in mana si o carte
dinainte, deprinzandu-i a inîra lucruri straine de viata lor:
ortografie, gramatica, geografie, socoteli incalcite si alte
lucruri seci, fostul rob incepu omene^te: Fiecare ucenic sd-si
181
poarte singur de grija. Cu privire la imbracaminte, era lasat
orisicare in voia lui. Fetele veneau impopotonate (in felul
tigancilor); dar, dupa cateva luni, le era rusine sa se poarte
altfel decat tovarasele lor î-si faceau toate haina obi^nuita de
bumbac albastru. Apoi, vazand ca regula casei e o curatenie
desavarsita, ucenicii si ucenicele cautau indata sa se spele,
incepand cu clatirea gurii. Cine n-avea perie de dinti, nici nu
era primit intre ceilalti. Pana si cei mai saracuti faceau ce
faceau si-si cumparau macar o periuta.
Atata insa nu-i de ajuns. Dupa ce ai mancat, trebuie sa ai
unde dormi. Fiecare scolar cata sa-si inchipuie cum va sti un
pat; nu de imprumutat de la altii, ci facut chiar de mana lui:
il va ciopli deci singur, cum se va pricepe. De va fi tare ori
stramb, e treaba lui; cum iî va a^terne, asa va dorm i!
Astfel, pas cu pas, fiecare tanar invata a fi om, iî
deschidea singur calea in viata, lucrand, gandind, chibzuind
si capatand mereu tot mai multa indemanare. Iar pilda asta
a lui Booker spunea lamurit oricarui negru: omule, asta e
civilizatie, nu cilindru cel alb, camaja cea scortoasa si bas-
maua de matase la gat, cand punga e goala, stomacul gol, iar
paduchii se tin funie pe tine.
Si truda nu i-a fost zadarnica. Unde era poiata si grajdul
cel parasit, America a vazut ridicandu-se o minune de
scoala a neamului negru. Pe locul sandramalei, se intinde
acum un ora^ intreg: ferme, ateliere, biblioteci, laboratoare,
gradini si muzee. In total: 125 de cladiri, iesite toate din
mana scolarilor lui Booker. Imprejurul gospodariilor pasc
nu mai putin de 1500 de vaci si 200 de cai. Cat despre oi,
porci, pasari... e berechet. Toti lucreaza si toti invata cate o
meserie: lemnarie, fierarie, turnatorie, gradinarie, zidarie...
ce poftesti. E o sectie unde se pregatesc invatatorii î preotii
meniti a lumina pe negri. Dascalimea pamantului vine sa
182
vada £i ia pilda de la scoala de educatie a fostului rob. Fireste,
cu atat mai mult vin sa-si vada scoala lor, cei care au invatat
acolo ucenicia muncii. Se intorc ca acasa la dansii; gasesc
intotdeauna o masa curata, flori pe masa, curatenie
desavarsita si mancare dupa ceasornic, adusa la masa chiar
de scolari, deoarece intr-o casa unde toti muncesc
deopotriva nu e nevoie de slugi, ci toti iau parte cu drag, la tot
ceea ce prive^te bunul mers al gospodariei.
Astfel, numele lui Booker a ajuns binecuvantat de tot
neamul negrilor î laudat de toti pedagogii pamantului.
a- a-
Acum sa ne intoarcem la scoala bolnava din tara noastra

si sa ne intrebam: nu cumva fiul plugarului si al
meseriasului, care dondaneste frantuzeste, latineste, algebra
si altele ca acestea, e mtocmai ca tanarul negru pe care
Washington 1-a intalnit buchisind in coliba lui carti franceze,
spre a ramane apoi muritor de foame ? Nu cumva
impopotonarea tiganeasca a femeilor negre cilindrul alb al
barbatilor are vreo asemuire cu moda maimutarita, care
ruineaza orasele noastre si incepe a se intinde acum ca o
pecingine î asupra satelor ? Iar scoala, in loc de a stavili raul,
nu cumva il intinde si mai mult, fiind ea insasi o moda desarta
si fara folos real pentru viata ?
E vadit lucru, ca in unele priviri, multi romani de azi
inteleg civilizatia, mtocmai ca si negrii.
Dupa ce taranul, adica „romanul", a fost tinut vreme
indelungata sub apasarea boierescului, ne-am apucat acum
vreo jumatate de veac sa ticluim forme si reforme pentru o
viata noua ?i, cu acest gand, am parasit obiceiul pamantului,
183
inlocuindu-1 cu legi fabricate aiurea: am desfiintat breslele 1;
am lasat sloboda navalirea strainilor; am trimis tineretul sa
invete la intamplare prin tari straine, iar acasa am intocmit
iute si degraba scoli, punand dascali pe cine s-a nimerit...
Cu ce era sa se foloseasca poporul nostru din atata namol
de legi si de forme noi? Ca si negrul lui Booker, amagit de
moda frantuziei, am inceput si noi a invata limbi straine, a sila-
bisi latineste si greceste, a innegri hartia cu formule de algebra,
a baigui ceva fizica, chimie mineralogie... si altele ca acestea.
Iar roadele se vad peste tot: de la ghiveciul programei
primare, unde copilul invata de toate, dar se alege mai cu
nimic, am trecut la ghiveciul secundar (unde se invata iarasi
de toate si se alege iarasi cu mai nimic); pentru a paî apoi la
ghiveciul universitar unde fiecare tanar invata in ramura lui
multe de toate, iar cand intra in viata, nu e in stare sa faca
aproape nimic cumsecade. Vorbe $i iar vorbe; scris î iar scris;
citit si iar citit... Cat despre munca efectiva, singurul chip de a
cunoaste si de a deprinde ceva, aceea e lasata pe de laturi, fiind
buna numai pentru oamenii de rand !...
Pentru ce ?
Pentru ca ne-a intrat in cap sminteala ca invatatura de
carte e to tuna cu puterea.
Nu. Poti sa stii multe si totusi sa fii un bicisnic.
Lucrul de capetenie e sa poti lucra bine £i sigur ceea ce
trebuie, atat pentru tine, cat si pentru cei dimprejurul tau; —
pentru ca, vrand-nevrand, asta trebuie. Si tocmai la asta nu
vrea sa se gandeasca scoala de azi, care nu e facuta pentru
viata, ci e intocmita, ca si cum ar avea numai menirea sa dea
1 In 1939, ne-a venit mintea cea de pe urma a romanului gi le-am infi-

intat iarasi. Cand le aparase P.P.Carp, el fusese considerat ca dugman al
progresului!
184
de lucru profesorilor ! In loc sa se intrebe dascalul „ce are sa
faca scolarul pe lume ?" si sa-1 puna indata la lucru, spre a-1
pregati pentru chemarea lui, din contra, pierdem toata
tineretea, urmarind abstracts, formule si alti cai verzi pe
pereti. Ne-a intrat in minte ca omului ii trebuie culturd gene-
raid1, — adica sa fie intai filosof, dupa aceea om, care se apuca
de ceva cu dinadinsul!
Mai sluta judecata nici ca e cu putinta : Ce-ai zice de-o
albina, care s-ar apuca sa filosofeze cam astfel in fata stiubeiului:
„Eu trebuie sa adun miere din flori. Cea dintai datorie a
mea e sa invat botanica, morfologia plantelor, fiziologia si
clasificarea lor in varietati, speed, genuri, familii etc. Dar,
fiindca in colindul meu de la floare la floare, intalnesc si flu-
turi, furnici ?i alte vietati, trebuie sa cunosc si zoologia : sa am
o idee generald despre toata animalitatea. Insa animalele si
plantele sunt legate de scoarta pamantului, trebuie deci sa
studiez si mineralogia, geologia, petrografia, paleontologia si
tot ce se leaga cu stiinta despre plasmuirea litosferei. In
sfarsit, fiindca acest glob face parte dintr-un sistem de cor-
puri ceresti, care umbla prin spatiul infinit si intunecat, cum
ratacesc licuricii noaptea, trebuie sa-mi arunc ochii si spre
astronomie, caci toate se tin in lume si despre toate trebuie sa
am o idee generald. Inainte de a ma cobori la urdinis cu o pica-
tura de ceara sau de miere, trebuie sa cunosc filosofia cerii si
a mierii, pe temeiul cunostintelor adunate in stiintele exacte,
incepand de la matematici si pana la sociologie, unde se
lamuresc raporturile cu proprietarul gradinii in care e asezat
^tiubeiul. Aceasta e numaidecat necesar... Deoarece, pentru a
1 Iluzia aceasta ne-a procurat in anii din urma chiar proiecte de legi, in care
filosofia forma temeiul programelor ,„Teoria cunostintei" — obiect de
studiu pentru copiii de liceu !
185
trai viata, trebuie intai sa o intelegi; iar pentru intelegerea
fiecarui atom, ai nevoie de intelegerea universului intreg, —
macar in linii generale".
O, sarmana gaza ! Rau te-a sfatuit cine te-a sfatuit. Mare
cruda bataie de joc din partea cui te-a indemnat sa inconjori
universul cand e sa inconjori stiubeiul si sa te opresti pe cea
dintai floare, de unde sa culegi ce trebuie vietii tale si
tovaraselor tale ! Asculta-ma ! Sa nu cumva sa urmezi acel sfat
ca vei muri de mi milion de ori, inainte de a fi facut macar cati-
va pasi in genunea asta care se cheama stiinta. Ca sa aduni un
pic de miere, poti orisicand, daca vrei. De aceea, indata ce ti-ai
netezit aripile si simti ca esti in stare a pluti pe marea cea
usoara a vazduhului, da-ti drumul de la urdinis in jos si-apoi
fa-ti vant spre cea dintai floare care iti iese inainte. O ! dum-
nezeiasca placere a celui dintai zbor!... Parca te leagana o
mana nevazuta. Dar bucuria ca ai cules tu acea picaturica de
miere tinandu-te voiniceste cu piciorusele tale de firicelul de
iarba, care se clatina cu floare cu to t! Baga de seama: dupa
fiecare zbor in lumea cea larga, te vei intoarce tot mai puter-
nica si mai stiutoare, deoarece numai carausia invata minte pe
caraus. In curand, vei sti minunat felul tuturor florilor bune si
rele; vei simti de departe mirosul lor si vei deosebi culorile lor,
pana la cele mai fine. Si asta trebuie intai. Iar ce o fi mai departe
— departe, la marginea cerului, unde dimineata se arata focul
cel grozav, care dogoreste pamantul, aceea nu e treaba ta sa
stii. ( Parca oamenii stiu ? Fac si ei fel de fel de presupuneri...
Ba ca ar fi eter care are intindere, dar nu se poate imparti; ba ca
ar fi materie compusa din atomi, care nu sunt divizibili si totusi
exista — fara sa aiba intindere si forma, caci de-ar avea s-ar putea
imparti!!... Te-apuca mila de intelepciunea bietului om...)
De asemenea: cate vor fi neamurile buruienilor de peste
mari si tari, iarasi nu-i treaba ta sa afli, caci sunt multe ca
186
frunza si ca iarba. Invatatii isi inchipuie ca le cunosc. S-au
intovarasit unii dintre ei — cateva sute de mii — spre a le
numara descrie. Cu mare necaz, au adunat chipurile ori
numele lor in bucoavne mari, ca de abia le tii in brate. Dar nu
e un carturar — unul al dracului — care sa poata tine minte
tot ce sta scris in acele carti. Cand au nevoie sa afle cate ceva,
cauta din condici in condici, dar ceea ce gaseste unul aid,
altul gasise mai demult dincolo, dar ii daduse alt nume. De
aceea se si galcevesc intre dansii: ba ca-i laie, ba ca-i
balaie...ba ca specia asta se cheama stultitia spiculifolia, ba ca e
o varietate sau chiar o specie noua stultitia latifolia, cu peri pe
dosul sepalelor, cu hlujanul in patru muchii si alte insusiri
insemnate ca acestea...
Si, cum e cu buruienile, asa e ?i cu vietatile care umplu
apa marilor, a raurilor, a ostroavelor si continentelor. Sute de
mii de soiuri! Abia daca le mai zareste ochiul prin microscop;
î abia daca scrisul le mai poate inîra numele si numarul lor.
Pas de le mai tine si minte...
Incaltea, astronomia te uluieste cu totul. Se sperie gandul
de adancimea departarilor fara sfarît in care roiesc mii £i
milioane de sori, planete, sateliti si nebuloase, fata de care
pamantul nostru e abia ca firul de polen pe care ti-1 aduci tu
la fagure.
Drept aceea, sarmana albina, rau te-a sfatuit cine te-a
mdemnat sa inconjuri marea cu sarea si sa atingi soarele cu
picioarele...Gandul acesta ori e o gluma, ori e viclesugul vre-
unui vrajmas care vrea sa-ti rapuna capul... Ia-ti mai bine
seama: cultura generala e, de obicei, o amagire generala, la care
oamenii au ajuns numai din pricina scolilor bolnave in care isi
irosesc tineretea. Si e usor de in teles cum de au lunecat in ast-
fel de rataciri. Ieri-alaltaieri, fiind prea putine carti, unii se
incumetau sa le citeasca mai pe toate si vorbeau de omenire. in
187
timpurile din urma, nascocindu-se insa tiparul, numarul
cartilor a sporit strasnic. Pe toate cararile, vezi numai hartie
tiparita. Dar bietii oameni au ramas si acum cu obiceiul stra-
mosilor de altadata si voiesc macar sa spicuiasca din toate...
daca nu le pot birui cu cititul. De aceea, incep a chinui pe copii
de mici silindu-i sa guste din toate invataturile si sa se
deprinda cu cat mai multe limbi. Ba inca, se straduiesc sa
talmaceasca si cartile scrise in limbi pe care astazi nimeni nu le
mai graieste. Parca le citesc ? Doar unul-doi la cateva milioane.
Totusi, pentru atata lucru, ei chinuiesc in unele tari toti copiii,
de-ti vine sa le plangi de mi la, fara sa ia in seama ca omul nu
poate stapani deplin nici limba pe care a invatat-o de la parinti
si nu poate citi destul nici ce e tiparit in limbile moarte... Dar
de chinuit se chinuiesc vartos si baieti si fete. De mici se
deprind a baigui doua-trei vorbe straine. Si asta e ceea ce
numesc ei cultura generala !... la care mai amesteca î putin sos
pseudo-stiintific...! Indraznesc sa vorbeasca de astronomie,
(fara sa se fi uitat macar o data intr-un telescop); de fizica si de
chimie (fara a fi facut o singura experienta); de biologie, botan-
ica, zoologie si mineralogie (fara sa fi determinat o singura
specie vegetala, animala sau minerala). Si astfel se ametesc cu
vorbe unii pe altii, o buna parte a vietii, pana ce, parasind
scoala, incep a le uita pastrand doar din ele o amintire ca
despre un vis rau prin care au trecut in anii copilariei.
Asta e cultura generala !
Drept vorbind, numai ameteala e generala. Toata invata-
tura noastra e arta de a privi lumea pe hartie. Iar cand scapa din
scoala, tanarul e silit sa intrebe pe muncitorii de rand: cum se
ridica un zid, cum se sapa un put, cum se face o sonerie, cum
gasesti drumul noaptea dupa stele, cum se carmuie^te o lun-
tre... Si ar intreba si cum se duce lingura la gura, daca n-ar fi
apucat sa invete de la mama...
188
Noroc ca unii oameni au deschis ochii si, luand pilda de la
voi albinele (care ati dezlegat prin munca pana si probleme fine
de geometrie, ca a economisirii spatiului in fagurele cu prisme
hexagonale) î-au zis: fiindca stiinta n-are nici un capat, iar
viata are doua, foarte apropiate unul fata de altul, hai, sa nu
mai punem carul inaintea boilor, ci sa incepem cu munca,
inainte de a pasi la speculatii filosofice si stiintifice. Asa a facut
un oarecare vanzator de ziare, Edison, si, slava Domnului, nu
i-a mers rau. Muncind mereu, a nascocit mereu, pe cand atatia,
mii si mii dintre cei care mereu citesc, n-au inventat nici macar
fabricarea unui chibrit. Asa au facut si altii care, din lucratori
de laborator, din calfe de fabrica sau muncitori de camp, au
ajuns mari invatati £i podoaba stiintei lor. Deoarece munca
dezveleste darul din creierul cuiva mai degraba decat o mie de card.
Cel inzestrat de Dumnezeu cu o pricepere deosebita, de la o
vreme nu mai face lucrul lid la fel cu al altora, ci nascoceste ceva
nou; iar cand vede ca nascocirea intampina greutati venite din
nestiinta lui, el se apuca grabnic si de citit, invatand cu mare
bucurie ceea ce-i trebuie, ca unul care stie bine ca-i este in ade-
var de folos. Si astfel, din mijlocul muncii sale de toate zilele,
ca un paianjen, lucratorul cel destept se muta cand spre un
colt, cand spre celalalt; aid innoada un fir, dincolo dezleaga un
nod, spre a lega altul, si peste tot tese mereu acelasi gdnd.
Aâ se pregate^te specialistul adevarat1, adica omul care
nu numai stie sau i se pare ca stie, ci poate in adevar. De la spe-
1 Din servitor de laborator, Faraday (fiu de potcovar) ajunge mare invatat;

Stephenson, nascodtorul locomotivei, era un biet franar; Thimonier, inventatorul
masinii de cusut, a inceput ca croitor; H. Regnault, mare fizician, era baiat de
pravalie; Edison, vanzator de ziare; Copemic era baiat de porcar; Newton, de taran;
Shakespeare, de macelar; Kepler, de hangiu; Kant, de selar; Rousseau, de ceasomicar;
Diderot, de cujitar; Lineu, de cizmar; Claude-Bemard, de taran, Pasteur, de tabacar etc.
189
rial, el paseste spre general, urmand drumul firesc pe care a
mers neamul omenesc, de cand omul s-a sculat in doua
picioare si a pus mana pe rmealta dintai — eolitul, din care a
scos apoi tot ce se gaseste in fabricile si arsenalele moderne.
Si tot asa face si copilul, cat e sub ochii parintilor: invata cu
dragoste numai ceea ce cuprinde cu mana, cu ochii, cu ure-
chea, cu gustul si mirosul, adica cu munca, singura lui cale
spre stiinta. Abia tarziu, dupa ce a pasit pragul spitalului care
se cheama scoala, incepe a vorbi si despre lucruri nestiute si
neintelese, baiguind in dodii si deprinzandu-se a minti.
Astfel, din ameteala vorbariei generale a iesit, cu vremea, un
fel de inselaciune neroada, care se intinde acum peste tot
tineretul unui popor sub numele de cultura generald.
Si acum, pilda lui Booker Washington ne revine in minte

ca o adevarata mustrare: Ceea ce a facut un negru, pentru
niste dezmosteniti de robi, nu va pricepe nimeni sa faca î
pentru necajitul nostru popor, scapandu-1 de scoala bolnava
a vorbelor si deprinzandu-1 cu scoala sanatoasa a faptelor ?
Aceasta e intrebarea.
Raspunsul e categoric: Dezvoltarea copilului si a genului
omenesc, asa cum ne-o arata antropologia, pedologia, psi-
hologia, pedagogia î etnografia, ne duce la o singura
incheiere: in afara de munca efectivd, toate caile educatiei sunt
false si, deci, primejdioase.
A venit, prin urmare, vremea sa iesim din fagaûl
formelor seci. Finlandezii, impinî de saracia tarii lor, au gasit
calea cea buna inaintea tuturor. Suedezii, norvegienii, ameri-
canii si alte neamuri luminate au intrat pe aceeasi cale.
Proba e facuta. Cu toate ca am trecut printr-o ^coala bol
nava, stim si noi unde este doctoria. Sta, asadar, in mana
190
noastra sa ne folosim si noi cat mai curand de leacul incercat
de altii.
Cine va urma in ^coala romana pilda lui Booker
Washington ?
Cine va indrazni sa zica: intai sa muncim si apoi sa citim ?
X- X-
Adaos. O pilda stralucita, cat de bolnava e scoala departata

de munca si de aplicatiile ei, putem da si noi romanii. Nu demult,
o foaie engleza (Daily Mail), vorbind despre un compatriot de al
nostra, compara lucrarile sale cu ale lui Galilei si Newton.
Cine e romanul care o fi adus culturii apusene un spor
aâ de insemnat ? Este descoperitorul stiintei sonice.
Cum a ajuns el la intemeierea acestei stiinte, e un lucru
aproape de necrezut. Un tanar (Gogu Constantinescu),
inainte de razboi, dorind sa alcatuiasca si dansul niscaiva
cantece la pian, a inceput sa dibuiasca (avea numai 17 ani) o
teorie a acordurilor muzicale pe baze matematice. Pentru
aceasta, a incercat sa studieze vibratiile in trompete, in tuburi
acustice î in alte instrumente. Si, lucrand astfel, s-a intrebat
„daca o goarna mi^ca aerul pana unde ajung sunetele ei, nu
s-ar putea ca sunetul sa miste ceva in departare ?" Ce e o
vibrare decat rezultatul apasarii aerului ? Puscociul de soc nu
arunca dopul cat colo cand strivesti dintr-odata aerul de sub
dop ? Ce-ar fi daca ai mana vibratiile acustice pe un tub (un
fel de puscoci) in loc sa le Iasi sa se risipeasca in toate partile,
ca sunetul goarnei ?
Dar aerul e prea elastic, mai bine ar fi sa intrebuintam
apa. Si aici vine lucrul de necrezut: tanarul afla din cartile
dascalilor de la universitate si ale tuturor invatatilor ca apa
191
nu e compresibila sau ca asa de putin, incat asta s-ar putea
trece cu vederea. Ciudatenia si mai mare era ca fizicienii
admiteau compresibilitatea otelului... Asadar, otelul se putea
strange prin apasare, iar apa nu ! Mare minune...
Tanarul n-a voit sa creada. A incercat deci sa verifice lucrul
infapta si a gasit nu numai ca apa se poate comprima, dar ca e
de 100 de ori mai compresibila decat otelul! Deci, apasand apa
in tuburi, ai putea — daca apasarea e violenta ca la puscoci —
sa arunci la capatul celalalt al tubului o ghiulea. Astfel, in tim-
pul razboiului, tanarul roman care se afla la Londra a facut un
tun care arunca o bomba de 100 kg. la un kilometru si jumatate
— fara foe si fara zgom ot! A nascocit apoi niste aeroplane care
trageau cu asa precizie, incat unul se putea lupta cu 4 -5
avioane germane. (Englezii au comandat repede peste 40.000
de masini de acestea. Si putem spune ca nu numai pe frontul
rasaritean, dar si pe frontul apusean, romanii si-au avut partea
lor de cinste in hotararea marelui razboi.)
Acum se asteapta ca descoperirea stiintei sonice sa
schimbe pana in temelie munca industriala. Motoarele sonice
vor elimina toate transmisiunile prin curele. Atelierele nu vor
mai avea nevoie de zidaria grea, pe care o zguduie azi
masinile cu transmisie. Aeroplanele vor fi usurate (motorul
sonic de 180 cai putere cantareste numai 20 kg, pe cand un
motor electric cu aceeasi putere ar cantari 1000 kg.) Cu
masinile sonice, granitul e taiat ca o piftie... Asa ca facerea
tunelelor pe sub munti va fi, de aid inainte, colosal uûrata...
Si cate, si cate alte aplicatii practice.
Dar partea cea mai minunata e rezultatul stiintific. Pe o
conducta sonica nu poti sa trimiti vibratii la intamplare, ci,
intocmai ca la pian, vibrafiile trebuie sa asculte de acorduri
intemeiate pe raporturi de numere intregi. Asadar, armonia
muzicii aplicata la industrie !
192
Cine £tie daca in curand nu vom dibui ca si combinarile
chimice au la baza vibratii exprimabile in raporturi
numerice ? Aâ ca chimia ar fi si ea un fel de muzica aplicata:
fenomene disonante si consonante !...
Cand te gandesti la aceasta minunata descoperire a baie-
tanului de acum 23 — 25 ani, iti vine in minte vechea teorie a
lui Pitagora despre armonia sferelor cere^ti care, in miscarea
lor, produceau sunete muzicale ca de harpa.
Oricum ar fi, un lucru pare sigur: sonicitatea e cea dintai
mare descoperire stiintifica pe care un roman o aduce in isto-
ria dezvoltarii spiritului omenesc.
Daca englezii, care sunt atat semeti cu privire la ei si la
ale lor, alatura numele compatriotului nostru de ale lui
Galilei ?i Newton, aceasta e o verificare a credintei celor care
socotesc ca poporul roman are o minte atat de fina, incat
putem astepta de la el cele mai inalte manifestari culturale.
„Din acest substrat etnic, plamadit atat de greu in timp de
aproape doua milenii, din acest popor capabil de a simti
armonii superioare si ale infatisa in forma nepieritoare a artei
(acum putem adauga si a stiintei), dupa cum a iesit Eminescu,
de bima seama vor mai rasari si altii, multi altii; iar cununa de
aur se va cobori cu supusa nevoire a neamurilor si a secolelor
pe crestetul unui geniu nascut din neamul nostru 1".
Pomenirea acestei intamplari are insa aici numai un
interes pedagogic: sa arate de ce poate atarna o descoperire
^tiintifica. Carturarii, ca oile, mergeau unii dupa altii,
repetand „cnpa nu se poate apasa... apa nu se poate apasa...“ Pe
cand sfanta metoda a muncii si a verificarii in fapta a rastur-
nat intr-o clipa eroarea aceasta atat de copilareasca, spusa
1 Primavara literara, p. 17.
193
insa de la inaltimea catedrelor din scoala bolnava a vorbei £i
a autoritatilor verbale.
lata de ce, descoperitorul sonicitatii e si o minunata pilda
pentru pedagog. El a spus un cuvant care ar trebui sa fie scris
pe usa tuturor scolilor de toata fata pamantului:
„Stiinta fara experimentare este un pericol".
Scoala fara munca este inceputul celor mai multe boli ale
sufletului.
194
a l t A p r e g At i r e a p r e o t i l o r
a i n v At A t o r i l o r
Unde e turma — pastorul

Unde e ogorul, acolo ji lucratorul.
Fiecare ^coala sa fie asezata in mediul social de care se ocupa.

Pregatirea in orase a invatatorului î a preotului de sat e o
absurditate.
Intoarcerea orasenilor spre sat. „Cura de munca".
Pentru a scapa de ^coala bolnava de pana azi, ne-am inte-

les asupra unui lucru: copilul, deprins a munci in casa parin-
teasca, sa urmeze munca £i dupa ce a pasit pragul scolii.
Nu putem inîra aici cu de-amanuntul ce si cum are sa
lucreze. Regula fireasca e aceasta: in fiecare tinut, scoala tre-
buie sa pregateasca pe copil a savar^b pe cat se poate, toate
muncile cu care se tin oamenii in partea locului. Nu doar ca
fiecare om ar trebui sa faca de toate, ca primitivii, dar e bine
ca tanarul sa lucreze in fiecare ramura macar atat, ca sa poata
cunoa^te pretul muncii acelora cu care va trai §i de care va
avea nevoie in viata.
Apucand pe calea aceasta, a muncii potrivite cu tinutul
unde e ^coala, ajungem la urmatoarele rezultate:
1. Copilul, deprinzandu-se cu mai multe lucrari, pune in
miscare mai multe organe, isi ascute simturile si-si imputer-
niceste creierul.
2. Comparand mai multe indeletniciri, el isi poate alege
pe cea mai potrivita cu insuîrile sale individuale.
195
3. Inainte de a porni pe calea vietii, capata o cunostin
cat mai intreaga despre traiul parintilor, mosilor si stramosilor
sai. Vazand lucrurile si manuindu-le, le ?i da nume astfel
invata cumsecade limba neamului sau. Lucrand, el judeca
imprejurarile fiecarei lucrari, simte impreuna cu tovarasii cu
care lucreaza, se deprinde a trece de la vorbe la fapte, adica
iî incordeaza vointa î o disciplineaza. Prin urmare, o astfel
de crestere da fiecarui copil putinta sa fie in mediul sau la
inaltimea tuturor nevoilor.
Si tocmai asta cere viata de la orice om.
Fireste, cei deprinsi cu ^coala bolnava de azi vor gasi ca e
greu sa faci intr-o tara agricola plugarie î gospodarie sateasca,
cu copii de la 7 pana la 12 sau 14 ani. E mult mai uôr sa
deschizi un abecedar, sa scrii cateva caiete si sa umpli tabla cu
siruri intregi de numere. Dar, fiindca viata cere sa lucrezi, nu
sa citesti ori sa scrii mereu si sa calculezi, orice ^coala, care nu
minte, trebuie sa inceapa de la lucrul manual. $i anume: copiii
maruntei de tot (ca o trecere de la joe î munca copilareasca
spre munci mai grele) trebuie sa ticluiasca ei, in legea lor, doar
cu indrumarea invatatorului, tot ce-a nascocit neamul nostru
ca gospodarie. Fiecare scolar sa lucreze catva timp, ca un mic
Robinson, repetand munca etnografica a generatiilor care 1-au
precedat. De pilda, a croi dintr-rm petec de panza sau chiar din
hartie o gluga, haina cea mai simpla si mai ingenioasa dintre
cate a descoperit poporul nostru, e o intreaga lectie de
gospodarie, de igiena si de istorie. (Gluga tine un loc de traista,
de umbrela in vreme de ploaie £i ninsoare, de astemut pe
vreme de noapte si de multe de toate.) A face un arc cu scripet
e o lectie de vanatoare, de razboi, de istorie si etnografie ori
chiar de fizica si de mecanica aplicata. Cine a lucrat un arc si o
sageata ?tie sa pretuiasca pu^ca insutit mai bine, decat cel care
pune dintr-o data mana pe arma de foe. Cine impleteste din
196
mlaja o leasa de prins peste acela capata o lectie de rntuitie
botanica, zoologica si tehnica de cel mai mare pret pentru
omul menit a trai in lupta cu natura. Si, despre fiecare unealta,
despre fiecare haina, fiecare pom si fiecare leguma, se pot
spune lucruri de cel mai inalt interes educativ. Asa ca grese^te
cumplit invatatorul care si-ar inchipui ca nu se poate munci
ceva chiar cu copii de 7 ani in treburile meseriei ori ale
plugariei. Caci ce e gradina cu legume, decat treapta intai a
agriculturii, nascocita de femeie si de copii ?
Dar aid, cum am spus, nu ne propunem a arata in ama-
nuntime felul de lucrari al scolii intemeiate pe munca. Nu
putem inîra nici macar lucrarile pe care le pot face copiii unei
scoli de sat1, necum sa aratam programa practica a scolilor de
oras unde sunt pregatiti meseriasii, negustorii, inginerii,
zidarii, doctorii si alti muncitori de mare folos societatii. Cu
privire la pregatirea lor prin munca practica, chiar din capul
locului, si sprijinul teoretic pe care cartea il poate adduga pe masura
ce simte nevoia de el, va mai fi vorba aiurea.
Deocamdata, fiindca partea cea mai mare a poporului nos-
tru e la sate si, fiindca dintre toate scolile bolnave, cele mai vino-
vate sunt cele satesti, care dau plugarilor vorbe in loc de fapte,
1 Dascalii inimoî pot lua pilda de la o seama de harnici tnvatatori din

judetul Arges, Olt si Muscel, care au aplicat metoda muncii in scolile lor si
au ajuns la ispravi vrednice de lauda. Au intocmit si cateva expozitii (una
in Pitesti, altele in Bucuresti si aiurea) cu lucrarile facute de copii. S-a vazut
astfel ca cei inchinati invatamantului pot sa mearga £i ei pe urmele lui
Booker si altor pedagogi cu reala dragoste de copii.
Nadajduim ca rezultatele acestor incercari laudabile vor putea fi clasifi-
cate gi publicate pentru indrumarea tuturor celor inchinati ridicarii
poporului nostru. Iar atunci, cei care voiesc sa ispraveasca cu scoala bol-
nava, sa intrebe mai cu de-amanuntul pe cei care au incercat noua metoda.
(Vezi lucrarile invatatorului I. Petrescu din Comamic-Prahova.)
197
ne marginim acum la sat. Si afirmam ca ar fi o mare izbanda,
daca vom indrepta educatia pana la 7 ani prin mame si preoti,
iar de la 8 pana la 12 ani, prin preoti, invatatori si agronomi.
Pentru aceasta, e insa nevoie ca insisi povatuitorii satelor
sa fie pregatiti altfel de cum au fost indrumati pana azi; sa
inteleaga mai intai de toate ei, ca tot ce e vorba fara munca, e
o amagire £i minciuna, paguba si pacat; ca nu va fi indreptare
pentru poporul nostru pana ce indrumatorii kii nu vor trece
de la scoala cartii la scoala muncii $i pana ce, alaturi de vorba
bisericii: sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa martur-
isim, pedagogul nu va adauga: sa muncim unii cu altii si pen
tru altii, ca intr-un gand sa organizdm viata satului £i a neamu-
lui nostru1. Deoarece munca, adica fapta — nu vorba, e singu-
ra chezasie pipaita a iubirii si a felului de a gandi.
Dar asa ceva nu e cu putinta in seminariile si scolile nor-
male de azi.
Ce cauta seminarul langa fabrica de bauturi, langa
raspantii de carutasi, in prejma carciumilor si altor locuri
unde graul e amestecat cu atata neghina ?
Ce cauta scoala normala in acele gari lungi de caramida
rosie, cu coridoare asfaltate, cu mese de marmura, cu spala-
tor de lux — ca la hoteluri, cu calorifer si alte rafinarii... cand
copilasul venit de la sat e menit sa se intoarca iarasi intre
fratii lui la tara, cu gand sa-i ridice la vrednicia unor plugari
si oameni deplini ?
Scolile acestea pacatuiesc mai intai prin locul unde sunt
asezate.
Prin firea lucrurilor, unde e turma, acolo trebuie sdfie si pas
toral; unde e ogorul — acolo si lucratorul. Asadar, preotul î
1 In 1939, Serviciul Social parea gata a pasi la aplicarea acestor norme de

viata publica. In acelasi an, a fost desfiintat. (Nota la editia a VII - a).
198
invatatorul trebuie sa aiba de la inceput sub ochi viata de sat,
cu toate greutatile ei reale. La sate e locul seminariilor si al
^colilor de invafatori. Profesorii de scoli normale, daca simt
in adevar chemarea lor de dascali ai tineretului, sa paraseasca
orasul, sa se aêze impreuna cu ucenicii lor in mediul de care
pretind ca se ocupa. Altfel, devin, cu vremea, birocrati de
ora£. Profesor cu „ora", care sa se uite nerabdator la arata-
torul ceasornicului, asteptand trasura spre a pleca mai
repede de la ^coala normala la alta scoala, asta a fost o nas-
cocire vrednica de nepasarea cu care zeci si zeci de ani am
pregatit pe povatuitorii poporului nostru. Astfel de oameni,
chiar cand nu sunt, par niste naimiti, niste „grabiti" iar
pregatirea unui preot sau a unui invatator nu poate fi o trea-
ba de facut in pripa, ci ea cere indelunga rabdare î dragoste,
ca a gradinarului care stie ca merele nu se coc la para
lumanarii, ci trebuie sa astepti lucrarea domoala a razelor
soarelui, a umezelii si caldurii, a luminii ?i a umbrei, cum ai
a^teptat deschiderea florilor din mugur si tainica impartasire
a polenului de la o floare la alta. Cine isi inchina viata unei
astfel de ^coli trebuie sa dea pilda muncii, ca Booker
Washington: langa ^coala sa-î faca veacul, asezandu-î in
apropiere toata gospodaria sa, pentru a privi pe ^colari ca
prelungirea familiei sale proprii1.
Aâ insa, cum au fost planuite pana azi, seminariile î
scolile normale au fost un fel de atentat impotriva vietii satelor.
Cum turcii luau copiii crestinilor, ca sa-i faca ieniceri, tot asa
^colile acestea iau copiii satenilor pentru a-i momi spre o
viata nepotrivita cu traiul lor de la tara. In loc de a ocroti por-
tul satelor, limba cea inteleapta a plugarilor, obiceiurile din
1 Acesta fusese gandul dinCare pomisera in 1918 „Scolile pregatitoare".

Insuî numele lor era un semn ca trebuiau sa pregateasca pentru viata.
199
batrani si a da fiecarui invatator mandria de a fi un taran
deplin, multi dintre invatatorii iesiti din aceste scoli s-au
intors cu un port schimbat, cu o limba pasareasca, cu obi-
ceiuri cosmopolite si au slujit astfel, nu spre intarire, ci spre
slabirea vietii poporului nostru.
A venit deci vremea sa ne intoarcem la calea cea fireasca:
scoala preotilor si a invatatorilor trebuie sa se aseze nu in
mijlocul oraselor si nici macar la marginea lor, ci de-a dreptul
in sate; iar profesorii acestor scoli de elita, unde se pastreaza
ca intr-un templu tot ce constituie partea caracteristica a unui
neam, trebuie sa fie cu toata viata lor inchinati satului. Prin
munca lor, ei trebuie sa stea pilda tineretului in toate privi-
rile. Daca orice preot si orice invatator trebuie sa fie un plu-
gar foarte priceput, cu atat mai mult profesorii scolilor nor-
male nu trebuie sa fie debitanti de geografie, aritmetica,
botanica, zoologie, istorie si alte cunostinte teoretice, ci pilda
de viata intensa si completa, incepand cu propria lor
gospodarie rurala. Niciodata dascalul de matematica nu va
explica mai bine matematica ori geometria decat atunci, cand
va face explicatii de agrimensura, cotit si alte lucrari practice.
Dimpotriva, cand ar fi numai carturar, dar cu gospodarie fara
randuiala in casa lui, adica, dupa cum zice romanul: branza
buna in burduf de caine, rmul ca acela s-ar dovedi indata ca
nu e potrivit ca profesor la Seminarul Normal. Deoarece, la
sat, chiar cea mai buna branza, indata ce se pune in burduf...
necurat nu se mananca, ci e aruncata.
Profesorii Seminarului Normal trebuie, asadar, sa fie cele mai
alese personalitdti ale intregii generatii si oamenii cei mai stapdni
pe realitatile vietii.
Dar oricat de buni vor fi, tot nu vor fi destul de buni, fata
de marea cinste ce li s-a incredintat de a ingriji de cresterea
paturii celei mai de pret a neamului lor — poporul muncitor.
200
Neo-umanismul. De aceea, lor le trebuie o pregatire cu
totul deosebita.
1. Mai intai, sa fie modele de sanatate fizica si morala. Cea
dintai conditie a unei vieti adevarate e buna stare a organis-
mului. Prin urmare, toti viitorii profesori trebuie sa practice o
riguroasa igiena, sustinuta printr-o gimnastica rationale.
Cum sa vorbeasca despre putere un slabanog ori despre
curatenie un m urdar! Gimnastica nu e sport, ci o datorie.
Scandinavii au reinviat in societatea moderna ceva din culti-
varea corpului atat de cinstita la antici. Asadar, cei care vor sa
stea, ca modele de „umanitate" inaintea tineretului, sunt
obligati sa dovedeasca in fapta ca inteleg rostul unei disci
pline fizice exemplare.
in al doilea rand, toti viitorii educatori trebuie sa practice
lucrul manual, fiind stiut ca cel mai bun regim pentru pas-
trarea î intarirea sanatatii e munca efectiva. Cum era inainte
o tala sa fie cineva polihistor, azi e o necesitate educativa sa
fie politehnic, adica mester in cat mai multe lucrari manuale.
Vechiul ideal al dascalului slabanog cu scufie pe cap si
ochelarii ridicati pe frunte, un fel de Doctor Faust, ros de
molii, e demodat. Idealul de azi e un om iubitor de oameni si
de viata, sanatos, viu si indemanatec, care sa dea in orice
clipa impresia ca e gata nu numai a gandi si a vorbi, ci si de
a lucra efectiv. Anahoretii din pesterile bibliotecilor sau din
arhive nu mai pot starni entuziasmul nimanui — in orice caz,
nu al tinerilor care au nevoie in anii adolescentei sa traiasca o
viata cat mai intensa.
Dar nici munca cu mainile nu-i de ajuns. Cine munce^te
e, in felul sau, un creator: adica traduce imaginile din creier
in anume forme concrete. Iar, pentru a inlesni aceasta
proiectare a gandului, e nevoie, de multe ori, sa schitezi mai
intai o forma, adica sa desenezi. Lemnarul, croitorul,
201
inginerul, pictorul, sculptorul, cartograful s.a. stiu ce inseam-
na a vorbi cu creionul in mana. Si, fiindca nimic nu
ademene^te mai mult pe copil, decat desenul, toti educatorii
trebuie sa-si faca educatia propriului lor ochi, a mainii £i a
creierului prin desen. Poate sa auda ori sa scrie cineva de o
suta de ori pe caiet maxima „exactitatea este politetea regilor",
dar tot nu va ajunge la nici o isprava; pe cand acela, care se
cieprinde a construi exact figurile, pricepe de o mie de ori mai
bine ce pretuieste exactitatea in toate relatiile vietii. Dar
simtul de observare! Niciodata ochiul nu vede mai bine o
planta, un mineral, un animal sau un peisaj, decat cu ajutorul
mainii care ii face chipul. Cat despre simtul estetic, e de pri-
sos sa mai insistam. Asadar, toti viitorii profesori vor trebui
sa se deprinda bine cu desenul, caci oricare ar fi ramura lor
de predilectie, toti vor avea nevoie sa deseneze $i sa invete pe
copii a desena.
In sfarsit, toti vor trebui sa inteleaga si sa vorbeasca
limba universala a muzicii. Mijlocul cel mai direct de invi-
orare a muncii e ritmul muzical. Nu numai pentru ureche,
gat si plaman, dar, in genere, pentru suflet, melodia este un
adevarat tonic.
Aceste patru indeletiniciri: gimnastica, lucrul manual,
desenul si muzica stmt studiile umaniste cele mai insemnate.
Numai prin ele, putem ajunge la un non umanism vrednic de
vremurile noastre. Numai pe calea aceasta vom putea inlatu-
ra din fata copiilor caricatura fizica a gubavului care, de pe
catedra, tuseste: declinari, conjugari, cifre, nume proprii si
alte simboluri seci. Ascetismul din Evul Mediu si inmultirea
prodigioasa a cartilor in epoca moderna au facut pe bietul
magister sa se cufunde din ce in ce mai adanc in hruba bibli-
otecilor si sa tarasca si copiii dupa dansul, nazuind sa-i faca
202
pe ei viermi de hartie (Bucherwurmer). E, deci mai mult
decat oriîcand, timpul sa ne intoarcem spre natura.
Numai astfel de oameni noi vor putea face din doctrina
educatiei un Novum Organum, schimband vechea metoda
pasiva intr-o metoda dinamicd. Fiind el insusi indemanatic si
deprins a lucra, profesorul va deprinde si pe copii cu munca
efectiva si, astfel, va inceta vechea eroare a pedagogiei ratio-
naliste, care socotea ca a sti si a putea e totuna. Din aceeaî
eroare izvorase obiceiul nerod al memorizarii — metoda cio-
canului pe nicovala. Dascalul spunea, scolarul asculta si
repeta; profesorul poruncea, mustra, ameninta, pedepsea...,
iar elevul, ca o nicovala, primea toate loviturile pentru ca sa
ajunga, prin ciocanire, invatat, puternic, moral etc., etc. !
Traie^te inca un batran dascal de ^coala normala, care
poate da amanunte, cum candidatii, meniti sa ajunga invata-
tori, dondaneau pe de rost — pana si descrierea unei gaite...:
„Gaita ! — Gaita, gaita... este, este, este... gaita este... un ani
mal... gaita, gaita..." — o ameteala intocmai ca a lui Trasnea
care balbaia, saracul, pe dinafara pronumele din gramatica
lui Macarescu: mi-ti-ni-vi-li-me-te-il-ve-i-le... Vorba lui
Creanga: „Cumplit mesteûg de tampenie, Doamne
fere^te" !
In laturi deci cu verbalismul acesta zadarnic. Dascalii,
fiind mereu impreuna cu ucenicii — ca Booker Washington,
Tolstoi î alti intelepti — î punand chiar ei mana aci pe
secure, aci pe coasa, pe sapa, pe cutitul de altoit ori pe alte
unelte ale gospodariei rurale, vor invata si tinerii o multime
de lucruri, iar cititul le va veni ca un adaos $i o noua inviorare
spre munca. In loc de o pedagogie statica, una dinamicd, in loc
de a mai mobila creierul individului cu sute de cunostinte,
din contra, vom tinde sa mobilizam masa poporului spre o
203
munca rodnica, stiintific organizata. Vom face adica peda-
gogie sociala1.
Astfel, din pilda vie, in mijlocul unei scoli care seamana
mult cu casa taraneasca, viitorul preot si invatator va
deprinde temeinic toate muncile, pe care el le va incerca mai
tarziu cu copiii satenilor. Iar cand vom avea scoli, in care cin-
stea cea mai mare sa fie indemanarea la munca, poporul nostru
va fi mantuit. In loc ca invatatorul sa faca, impreuna cu preo-
tul, proprietarul, arendasul, primarul si perceptorul un fel de
mica oligarhie rurala imbracata altfel decat satenii, vorbind
altfel si pandind cea dintai ocazie, sa treaca spre oras ori
macar sa-si faca copiii lor oraseni; in loc de a da goana dupa
slujbe, socotind purtarea condeiului de la calimara la hartie £i
de la hartie la calimara un lucru mai de cinste decat manuirea
secerii, coasei ori altei unelte, viitorul preot si viitorul invata
tor vor fi stalpul cel mai tare al vietii nationale si vor ajunge
sa incredinteze si pe oraseni (pe cei care muncesc meserii
grele si, mai ales, pe trantorul care nu munceste nimic), ca
sanatatea trupului si a sufletului cere in fiecare an o „cura de
munca" la tara. Cu o astfel de educatie, ogorul romanesc,
istovit si batjocorit de toti veneticii, va fi din nou indragit.
Mandria mosierului va fi sa stea la moîe; fala cea mare a
taranului va fi sa se simta slobod ca un imparat si indestulat
pe petecul lui de pamant, iar bucuria oraseanului va fi sa-si
agoniseasca si el in preajma orasului un coltiôr de gradina,
1 Bulgarii au inteles mai bine acest adevar. Ei au paît hotarat spre scoala
muncii. Ministerial instructiei a oprit timp de o saptamana (7-15 aprilie
1921) orice invatatura de carte si-a scos pe toti copiii £i profesorii la mrmca
cn bratele. Totodata, au facut î o lege a muncii, care obliga pe orice bulgar
(barbat sau femeie) sa faca pe la 18 arti un fel de serviciu al muncii, cum ar
fi serviciul militar.
204
unde sa-î odihneasca batranetele, scapand macar duminica
de stramtoarea zidurilor orasului. In loc de a nazui, ca negrii
lui Booker, spre mode frantuzesti, vom dobandi mandria de
a fi a ramane noi inline pe pamantul nostru si in datinile
noastre, care n-au voie sa fie lepadate pentru ale nimanui. Va
avea poporul acesta mandrie pentru ca va vedea la conduca-
torii sai fire^ti, preotul î invatatorul, aceeaî credinta si
aceeaî purtare.
Iar de la straini, vom imprumuta atunci numai ce se cade
sa imprumutam: seminte mai bune, pomi mai buni, vite de
soi ales, unelte mai indemanatice si tot ce poate ajuta in ade-
var munca omului.
Numai astfel vom putea avea si noi o taranime ca cea
suedeza, daneza, norvegiana, olandeza $i a altor tari care,
deî mici ca intindere î ca numar de locuitori, sunt mari ca
cinste in lume, deoarece fiecare sade pe picioarele sale,
tinand fruntea in sus in fata orisicui.
Schimbarea atarna, asadar, de noi inline. Va fi destula pen
tru asta o mana de oameni: cei care vor pregati pe preoti si pe
invatatori. Ei au pe seama soarta intregului neam romanesc.
Profesorii seminarului-normal sunt — mai mult decat toti ceilalti
profesori — ofiteri de stat-major in lupta poporului nostru cu
vecinii. In zece ani, ei pot crea o lume noua, imprastiind in sate
un tineret iesit din „^coala muncii" adevarate.
Iar felul pamantului ii ajuta mai mult decat pe educatorii
din alte tari, caci ocolul tinuturilor romanesti este o plas-
muire unica, prin buna ei intocmire: munte, deal, ses, lunca,
paûne, podgorie; cereale, sare, petrol si balti de pegte — deci
tot felul de munci.
Unitatea limbii si valoarea literaturii populare ii ajuta
iaraî. O balada ca Miorita nu are nici un popor, nici vechi,
nici nou. Proverbele, colindele, legendele î basmele sunt
205
margaritare, pe care nu le da pe ale nimanui. Cine le cunoaste
poate marturisi fara sfiala, ca sufletul romanului1 ca
pamantul lui, e o gradina. Aâdar, povatuitorii satelor n-au de
ce se simti umiliti in fata nici unui pedagog daca voiesc sa
primeasca cu toata inima sarcina de a fi reprezentantii nea-
mului nostru in limba, in port si in toate obiceiurile lui carac-
teristice. Singuri tiganii vor mai pune pe ei zdrente straine; iar
alaturi de tigani, vor urma pilda instrainarii patura cos-
mopolitilor care, neputand manca toata renta intre hotarele
noastre, se due sa petreaca in alte tari ascunzandu-se sub alt
port si imprumutand alte obiceiuri. Plugarul insa, crescut cu
astfel de invatatori si preoti, va ramane credincios nu numai
sufletului romanesc, exprimat in limba si literatura poporului,
dar si portului romanesc care, ca orice port national, apara
fiinta unui neam de amestecul babilonic cu toti veneticii2 .
Incheiere: atarna de preoti si de invatatori — prin urmare,

de profesorii seminarului-normal3 — daca noi, romanii, mai
putem fi noi insine in mijlocul vartejului care risipe^te î
amesteca toate popoarele slabe.
Numai cine va rezista acela va dainui, dar nu va rezista,
decat cel ce va fi pregatit sa reziste, inchizanau-se ca intr-o
cetate in obiceiurile care exprima personalitatea neamului sau.
1 Vezi, S. Mehedinti-Soveja, Crestinismul romanesc, 1941.

2 In 1939, grecii au facut planul de a da poporului lor un port national pen-
tru a scapa de nevoi de a mai plati modele aduse din tari straine.
3 Vezi Scoala Poporului (cu legile din 1918). Caracterizarea etnografica a unui
popor prin munca si uneltele sale, 1920. Profesorul, temelia oricarei reforme
scolare, 1929.
206
M IN U N IL E M U N C H
Munca e cale catre progres nu numai pentru omul normal, ci si

pentru cel cazut in rataciri. Oscar Wilde.
De la literatura, Tolstoi se intoarce spre munca. Helen Keller scapa
din osanda copilariei numai cu ajutorul mainilor. Munca e
atotputernica.
Insuîrile muncii adevarate; ea trebuie sa fie s t iin t ific a , lib er a
$i creatoare.
De la inceput si pana aid, am spus mereu ca munca e

metoda tuturor metodelor. Cei care au patimit de pe urma
educatiei false din trecut pot sa cada la banuiala:
Nu cumva o fi si asta o vorba, ca atatea altele pe care le-am
auzit prin scoli £i de pe urma carora nu ne-am ales cu nimic ?
In loc sa raspundem cu vorbe, sa aducem mai bine mar-
turia catorva fapte mai semnificative.
Era odata un om, pe care Dumnezeu il incarcase cu toate
darurile: putere, frumusete, bogatie... î, pe deasupra, cu un
mare talent literar. Cartile lui erau citite in lumea intreaga;
vorbele lui erau ca niste profetii; el facea vremea rea si vre-
mea buna in oraûl unde traia... Cei cu prisos de avutie, care
pretuiesc viata mai mult dupa masura placerilor si a des-
fatarilor, se uitau la dansul, ca la un rege, caruia ii lipsea doar
coroana. Pana si nebuniile lui erau ascultate ?i urmate. Daca
i-ar fi trasnit prin minte sa iasa intr-o buna zi cu un picior gol
pe strada, toti ar fi facut la fel...
207
Vremea aceea nu-i tocmai veche — acum vreo patruzeci
ceva de ani; oraûl acela nu-i vreun targusor ascuns de ochii
lumii, ci e chiar Londra, capitala celei mai mari imparatii din-
tre cate a vazut pana acum pamantul; iar tanarul cel dezmier-
dat de soarta era vestitul poet Oscar Wilde.
Masa lui era vesnic rosie de trandafiri si de vinuri
scumpe. Imprejurul lui roiau tinerii si femeile cele mai fru-
moase din nobilimea engleza. Parisul il asteapta cu bratele
deschise. America il poftise anume, ca sa-1 vada î sa-1 auda...
primindu-1 ca pe un cuceritor. „Traiam, zicea el, numai pen-
tru placere. Fugeam de suferinte si de durere, oricare ai fi tost
infatiârea lor: pe amandoua le uram; hotarasem sa nu tin
seama de ele, pe cat se va putea, consider ca o lipsa de per-
fectirme. Nici una, nici alta nu intrau in socotelile mele.
Maica-mea, insa, care cunostea viata mai de aproape, imi
repeta adeseori versurile lui Goethe, scrise de mana lui
Carlyle pe o carte daruita chiar de dansul si tot de dansul
talmacite asa:
Cine n-a petrecut ceasurile noptii,

Asteptdnd in lacrimi zorile ce intdrzie,
Unul ca acela nu va cunoaste inca, puteri alt cerului.
... Erau stihurile pe care mama le spunea adesea in cea

surile ei de mahnire, spre sfarsitul vietii.
... Dar eu ma impotriveam in chipul cel mai hotarat sa-i
dau dreptate sau macar sa fac cel mai mic loc in sufletul meu
adevarului cuprins in acele cuvinte. Mi-aduc bine aminte, ii
raspundeam: n-am deloc pofta sa mananc painea mea in
durere sau sa-mi petrec noptile asteptand in lacrimi o
dimineata amarata...
208
Cand eram la Oxford1, in anul din urma, plimbandu-ma
pe potecile stramte de la Magalen College, in cantecul
pasarilor, zicem unui prieten: am sa gust din toate poamele
cate sunt in gradina lumii si am sa intru in viata patruns de
dorul acesta pana in adancul sufletului.
A?a am intrat s?i aâ am trait".
Unde a ajuns in goana asta dupa placeri, nu putem insira
aici.
Destul ca, intr-o buna zi, semetul care se credea atotpu-
ternic, simtindu-se atins de niste vorbe, a dat in judecata pe
un fost prieten, pentru clevetire. Dar adversarul nu s-a lasat
cu una, cu doua, ci a dovedit in fata judecatii ca Oscar Wilde
cazuse in patimi nevrednice de om. Urmarea a fost: doi ani
de munca silnica (hard labour) pentru poetul alintat pana
atunci de toata lumea.
Trasnetul sa fi cazut peste Londra £i tot n-ar fi fost mai
mare uimirea. Dar legea e lege (in Anglia). Cu mainile in
fiare, cu haina $i chi tie varga ta de pu^caria^, la 13 noiembrie
1895, osanditul se indrepta spre Reading House locul unde
avea sa-£i implineasca pedeapsa. Macar ca abia ieîse din spi-
tal, a trebuit sa a^tepte doua ceasuri î jumatate in ploaie, pe
peronul garii din Clalam, sub ochii calatorilor. „Dintre toate
lucrurile, cate se pot inchipui, eu eram aratarea cea mai
grozava. Trecatorii, vazandu-ma pironit locului, incepeau sa
rada. La sosirea fiecarui tren, toti gura-casca se adunau
imprejurul meu si nimic nu putea sa covarêasca hazul lor. Si
inca asta... atata, cat n-au £tiut cine sunt. Dar cand au aflat,
rasul si chilomanul nu se mai ispraveau. Aproape o jumatate
de ceas, am stat inconjurat de multimea care ma huiduia. Un
1 Universitate engleza unde invata tinerii mai de neam.
209
an intreg, in toate zilele, la ceasul acela, plangeam cat timp
tinuse atunci batjocorirea mea..."
„Sa mor era singura dorinta. Dupa doua luni de zacere in
spital, cand m-au adus aici1 $i am simtit ca merg spre vinde-
care, mi se parea ca turbez. Hotarasem sa ma ucid..."
Insa o pedeapsa nu vine niciodata singura, ci trage dupa
sine multe altele. Dupa trei luni, mama lui Wilde moare de
rusine si de durere; nevasta e silita sa fuga din Anglia, iar
copiii, potrivit legii, erau opriti sa-1 vada pe tatal lor osandit.
Ar fi fost, poate, o usurare, sa traiasca singur, ca intr-un mor-
mant. Dar nu. Poetul cel admirat de toti, „arbitrul tuturor ele-
gantelor", imbracat acum in haine de panza de sac, cu
numarul 33 pe piept, spala podelele inchisorii impreuna cu
ceilalti puscariasi; trebuia sa doarma pe un pat de scanduri;
sa manance o hrana gretoasa $i sa scarmene capete de
franghie pana ce varfurile degetelor amorteau ?i incepeau sa
sangereze... Dear moartea daca ar mai fi putut aduce vreo
alinare cumplitei ticalosii in care cazuse cel slavit odinioara
de o lume intreaga.
Si totusi, cine ar crede ? Dupa un an $i mai bine de o
durere care il incremenise, o lumina neasteptata s-a facut in
cugetul sau cel innegurat:
— Nu, am sa traiesc. Vreau sa intorc spre binele meu tot
ceea ce s-a intamplat...
Scarmanand capete de franghie, ca sa faca scama pentru
bolnavi, ajunsese sa inteleaga ca mnnea de toate zilele e cel
mai mare noroc al vietii.
Petecul de cer albastru, pe care il zarea prin geam dea-
supra capului, deodata s-a largit. A inceput sa se gandeasca
1 In puscaria de la Reading House.
210
la patimile ?i suferinta lui Hristos pentru pacatele oamenilor.
£i, incetul cu incetul, paganul, care habar n-avusese ce e
durerea lacrimile, simti ca-si pleaca genunchii si se sprijini
cu amandoua mainile de crucea celui rastignit intre talhari.
Ce minuni savarieste uneori umilinta ! Atatea veacuri au
trecut din cand Iisus din Nazaret se suise pe Golgota si poate
ca nimeni — afara de sfinti — n-a simtit pe Fiul omului atat de
aproape de suflet $i n-a spus cuvinte mai de inima despre
invataturile cuprinse in Evanghelie, decat Wilde. Ca Paul pe
drumul Damascului, puscariasul din Reading a vazut dintr-o
data lumea cu alti ochii. Umilinta il coborase pana la muncile
cele mai de rand, iar mutica 1-a inaltat pana lafericirca desdvdrsita.
Ascultati acum cu ce gand iese din inchisoare artistul
rafinat de odinioara:
„Sunt satul de vorbele oamenilor... Un dor launtric ma
impinge catre lucrurile mari î simple... Pdstorii, pescarii, plu-
garii, tdranii £i cei de un fel cu dansii nu ^tiu nimic despre
aceasta $i, totuî, ei sunt sarea pamantului. Cine n-a cunoscut
munca ?i n-a avut prilej sa guste suferinta acela degeaba a
trait pe pamant. E ca un lunatec ce ratace^te pe marginea unei
prapastii. Crede ca paê^te sigur, dar e de ajuns o piedica
nea^teptata, im cuvant, o toana de o clipa î, iata-1, se treze^te
in fundul abisului...
Dimpotriva cel care-si mandnca painea in durere, cel care a
petrecut mdcar o data ceasurile noptii, asteptand cu lacrimile in
ochi zorile ce intdrzie, unul ca acela $tie sa pretuiasca toate
bucuriile vietii — oricat ar fi de mici. Calea spre fericire ii este
pentru totdeauna deschisa..."
Cam aâ a cugetat £i Tolstoi. Fara sa fi cazut in pacatele

osanditului din Reading, el s-a imbracat cu suman si a pornit
la lucru de-a valma cu taranii. Din viforul vietii î din
211
indoielile fi losofice, marele sau suflet si-a gasit alinarea numai
muncind cu bratele. Iar daca Tolstoi pare cuiva un slav mistic,
iata o pilda, de care nimeni nu va avea nimic de zis. Goethe,
lmistitul si intru toate masuratul Goethe, dupa ce pune pe
Faust sa faca ocolul stiintei omenesti; dupa ce-1 face sa deêrte
cupa placerilor, schimbandu-i pana si batranetea in tinerete,
nu-i gaseste alta potolire a gandului $i a simtirii decat tot in
munca. Cel doritor de a afla toate tainele ^tiintei ispraveste
odiseea vietii sale, facand ce ? — un zagaz la marginea marii...
Ce semet fusese in tinerete ! Invatase filosofie, legi, medi-
cina î chiar teologie. Un moment crezuse, ca £i alti tineri fur-
tunatici din aceea vreme (Sturm und Drang), ca va putea
descoperi secretele universului, intorcand spetele stiintei si
privind fdtis Natura... Dar cand vede pe Duhul Pamantului
(Erdgeist), se sperie. Isi da adica seama ca nu-1 poate pricepe,
deoarece biata faptura omeneasca e numai un fragment din
univers: o mica relatie, in mijlocul altor relatii, infinit de
multe si de impletite intre ele. Si atunci, deznadajduit de
marginirea stiintei, socotind cate taine raman inca necunos-
cute, mahnirea il doboara, incat mai era sa-$i puna capat
vietii. Cine-1 scapa ?
Mai intai, clopotele, de la biserica. Vestind Invierea, ele ii
opresc paharul cu otrava la buze. Amintirile din copilarie î
bucuriile vietii nevinovate il cucerisera din nou...
Dar, in curand, chinul sufletesc se rede^teapta î atunci
veni insusi Necuratul sa-1 ispiteasca, trecandu-i pe dinaintea
ochilor: tinerete, avere, slava, placeri î toate desfatarile. Insa
Faust i le arunca indarat cu dispret:
Tu ai bucate care nu satura

Ai anr lucitor, care lunecd printre degete ca argintul viu.
O loterie, la care nu se castigd niciodatd...
2 1 2
O ibovnicd necredincioasd...
Dar arata-mi pe lume o roada, care sd nu putrezeasca inainte
de a o culege ?...
Daca ma vei vedea vreodatd culcdndu-ma linistit,

lata, in clipa aceea, poate si moartea sd ma cheme...
Daca vei putea sd ma ademenesti cu lingusiri
Incat safiu multumit de mine,
$i de vei putea sd ma inseli c-o desfatare,
Aceea sdfie ziua mea din urma !
Iacd ma prind.
MEFISTO — Primesc.
FAUST — Da mdna...
De voi zice clipei uni esti draga,

Rdmdi, nu trece asa in zbor!
In lanturi tu atunci ma leaga,

$i voi putea atunci sd mor !
Sd sune clopotul de jale
In loc ramdie ceasul-mut...
£i, intr-adevar, el gusta din toate placerile, dar zadamic,

deoarece tocmai placerea il aduce la suferinta, facandu-1 sa
ademeneasca la pierzare pana si sufletul unei fete nevino-
vate. Intalnirea cu Margareta, innebunita in carcera, e culmea
tragediei care poate incapea intr-un suflet omenesc...
Se arunca atunci in valtoarea luptelor politice, ajunge om
de stat. Dar nici puterea nu-1 mai multumeste.
In sfarît, la adanci batranete afla alinare si mangaiere,
dar nu in ^tiinta, in slava, in avere sau in placeri, ci in munca:
213
el seaca o mla^tina spre a o face loc de aratura, aparand-o cu
un dig spre mare si zice:
Asia e incheierea cea din xmnd a intelepciunii,

Numai acela e vrednic de libertate si de viatd
Care si le cdstigd in fiecare zi...
lar cand vede lucrul ispravit si priveste multimea de

lume forfotind pe acel petec de pamant, filosoful chinuit
odinioara de indoieli, apoi infrigurat de durerile iubirii, iar
mai tarziu ametit de patimile politicii e acum asa de multu-
mit, incat striga:
Minutei acesteia pot sd-i zic:

Rnmdi!... esti prea frum oasd!
Urrna traiului men pdmdntesc
In veaciiri nit se va mai sterge,
In gustarea unui astfel de mare noroc,
Md bucur azi de clipa cea mai inaltda vietii...
Dar n-a apucat sa ispraveasca vorba si, iata, Mefisto:

— Te-am prins !... Acuma vei muri î sufletul e al meu...
Grabeste-te!
Faust Insa ii rasp unde lini^tit:
— Nu. Moartea nu ma mai atinge. Eu voi muri, dar acum
intru izbavit in odihna sufleteasca, impacat cu mine insumi...
Si, intr-adevar, batranul inchide ochii, insa cu inima plina
de bucuriile unui rai fara sfarsit...
De altfel, o presimtire a acestui deznodamant se putea
ghici chiar din felul cum Faust cercase a talcui cuvintele
evanghelistului loan.
214
Im Anfang war das Wort... La inceput a fost cuvantul... Din capul
locului m-am oprit: poate cuvantul sa fie izvorul lumii cu toate cele
vazute £i nevazute ? Cuvantul gol nu e nimic. Tot pretul lui sta doar
in intelesul ce se ascunde dedesubt. Trebuie sa fi fost deci o minte,
un cuget, care va fi nascocit lumea asta: hit Anfang war der Sinn !
Dar si Cugetul singur ce isprava face daca indaratul lui nu sta
o putere? Aâdar, adevaratul inceput e Puterea: Im Anfang war die
Kraft. Energia care pe toate le face î le desface.
Totuî, $i puterea e o biata iluzie, o amagire departs, cata vreme
nu se manifesta in nimic pipait. Prin urmare, abia cand vezi fapta,
adica lucrarea, atunci simti ca gandul acela poate ajunge la realizare.
De aceea, scriu acum linistit: La inceput a fost Fapta — Im Anfang
war die Tat.
Si astfel, cu fapta incepe batranul Faust innoirea sufletului sau;
fapta, adica munca, il duce la impacarea cu sine insusi.
Fire^te, ar putea intampina cineva, ca toate astea sunt

literatura...
Intampinarea ar fi insa nedreapta. Puscaria din Reading
?i indreptarea lui Wilde nu-s deloc literatura; viata lui Tolstoi
la Iasnaia Poliana nu-i nici ea literatura... Dar, ca sa inlaturam
orice chip de cartire, iata cateva pilde in care minunile muncii
izbesc î ochii celor mai indaratnici.
La 27 iunie 1880, s-a nascut in Tuscumbia (Statele Unite)
o fetita: Helen Keller. Dupa un an si opt luni, s-a imbolnavit
de tifos, iar cand s-a insanatosit a ramas oarba, surda î muta.
Pana la opt ani, a trait ca un bot de carne — atat doar ca putea
pipai ?i mirosi. Atunci, o invatatoare miloasa si-a pus in gand
sa mantuie biata faptura din atata intuneric. Dar greutatea
era: cum sa te apropii de sufletul ei ? Si apoi ce suflet sa fie
intr-o fiinta care nu vorbeste, nu vede, nu aude, nu afla nimic
despre lume, afara de ceea ce-i spune pipaitul si cateodata
215
mirosul! Insa, credinta invatatoarei era tot asa de mare, ca £i
mila. Si s-a pus pe lucru.
Intr-o zi, a dus pe oarba la cismea si i-a intins mana in
apa care curgea, apoi i-a scris cu degetul in palma: Water,
facandu-o astfel sa priceapa ca asa se cheama ceea ce curgea
din canea. Si asa a urmat cu toate lucrurile. Punea pe fata sa
le pipaie, apoi ii scria numele fiecarui lucru. Chinuindu-se
asa vreo doi ani, muta incepu a vorbi, adica a scrie cu dege
tul in palma invatatoarei ceea ce vrea sa-i spuna, dupa cum si
invatatoarea ii scria tot in palma. Astfel n-a mai fost nevoie
nici de vaz, nici de a u z ! Mana tinea î loc de ochi, $i loc de
urechi, incat la 15 ani, Helen ajunsese sa priceapa ce zic alti
oameni, punand numai mana pe gura lor, spre a pipai
miscarile buzelor. Cu acest chip, copila cea oropsita de soarta
a putut la 17 ani sa treaca examenele de limba germana,
franceza, engleza ?i elena; a pornit apoi a scrie carti, si azi e
una dintre scriitoarele cele mai cu nume, nu numai in
America, ci in toata lumea.
Prin mana, a ajuns sa-si deschida o cale nu numai spre o
viata indestulata, ci si spre slava; de aceea, nimeni n-a spus
despre mana vorbe mai de lauda decat Helen Keller. „Mainile
oamenilor vorbesc pentru mine o limba plina de inteles.
Unele maini ma ating ca si o ocara. Am intalnit oameni care
sunt atat de lipsiti de orice bucurie in viata, incat apropierea
degetelor lor red imi era totuna, ca §i cum a^ fi dat mana cu
vantul de miazanoapte. Dimpotriva, mainile altor oameni
parca au raze de soare, asa ca atingerea lor imi incalze^te
inima. E destula apasarea unei maini de copil si pentru mine
e tot atata lumina, cat e la altii intr-o privire de dragoste..."
Cine carteste î se plange mereu de viata sa citeasca

odata cateva pagini de Helen Keller pentru ca sa-i fie ruîne
216
in veci, ca n-a £tiut sa pretuiasca nesfarîtele daruri pe care le
da viafa oricarui om cu destula sanatate ceva-ceva pri-
cepere. Caci ar trebui sa fii din cale afara de natang sa mai
adaugi un cuvant cand auzi o marturisire ca aceasta: „sunt
prea fericita aici pe pamant, ca sa ma mai gandesc mult la
viafa de dincolo!..."
Sa fii oarba, surda si muta si, totusi, sa gasesti cu ajutorul
mainilor raiul pe pam ant! Avea dreptate filosoful Aristotel
cand zicea ca mana e unealta uneltelor. Ar fi putut zice: munca
cu mainile e filosofia tuturor filosofiilor, caci de ea se leaga tot
sporul sufletului si al trupului:
Mana e dascalul creierului, iar, prin creier, al intregii fdpturi
omenesti.
Va zice insa cineva: cu mana ajungi cel mult la dobandi-

rea unei ^tiinte abstracte, cum e matematica ori la filosofie,
sau la poezie, ca Helen Keller. Lumea vazutd iti ramane insa
pentru totdeauna straina.
Nici asta nu-i adevarat. In Leeds traie^te acum1 un batran
care î-a pierdut vederile de la 22 de ani. De 42 de ani, n-a mai
zarit o raza de lumina. Cat pastrase vederea slujea intr-o
pravalie. Cand a orbit, nu £tia de ce sa se apuce. Dar 1-a cuprins
un dor nestapanit de frumusetile campului î ale padurii, pe
care nici nu le luase in seama, cand avea ochii sanatosi.
Ce sa faca ? Incepu a pipai toate buruienile, cate ii ieêau
inainte. Le sucea î le rasucea in mana, ca gi cum le-ar fi
1 In 1920.
217
mangaiat, iar pe maica-sa o ruga sa-i citeasca regulat carti
despre viata plantelor. Azi asa, maine asa, pana ce, intr-o
buna zi, orbul baga de seama ca el poate deosebi dupa pipait
mat toate soiurile de copaci $i de ierburi. Strangandu-le, cu
mana, mirosindu-le, iar la nevoie gustandu-le, el a ajuns sa
descopere intre plante deosebiri pe care nici nu le banuiau cei
care se serveau de ochi. Urmarea a fost ca Wilkinson, asa se
cheama invatatul cel orb, a ajuns sa scrie o multime de card
despre botanica.
Cine nu cunoaste acum in Leeds pe botanistul orb ?
Singur, singurel, cercetand calea cu batul, ca orice orb, co-
linda imprejurimile orasului, se apleaca si culege ierburi
bucurandu-se ca un imparat de frumusetea florilor, de
netezimea ori asprimea frunzelor, de mirosul lor, de toate
insusirile pe care le vede cu mana, mai bine decat altii cu
ochii deschiî. Azi, el este cel mai mare cunoscator al
plantelor Angliei. Universitatea din Leeds i-a dat in 1915
titlul de doctor. Baiatul de pravalie de odinioara e autoritate
in ^tiinta botanicii — dovada ca mana e in stare sa cuprinda
cu aceeasi inlesnire si stiintele concrete, ca î pe cele abstracte.
Dar, fiindca nu numai mana munce^te, ci î piciorul, dam
aici inca o pilda despre minunile muncii, fiindca intamplarea
aceasta a ajuns ?i la crmostinta tarii noastre.
In vara anului 1917, cand la Mara^ti î Soveja bubuia
tunul, iar de pe „frontul de fier" curgeau mereu trenuri cu
raniti, a sosit la Bucuresti o aratare de om, pare-se chemat
inadins, spre a da oarecare mangaiere celor ce scapau schilozi
din spitale. II chema Untan (parca î numele lui vrea sa spuna
ca-i Neoin). In adevar, Untan era o faptura fara maini, din
nastere... Toti ai lui ii dorisera moartea. Dar bietul
dezmostenit nu s-a lasat biruit de nenorocire. Ci $i-a pus in
218
gand sa faca cu picioarele ceea ce altii pregeta sa faca, chiar
cand au maini sanatoase si puternice.
Si a izbutit. Untan se spala, se imbraca, manca, intorcea
foile cartii, ba canta si din vioara cu degetele cie la picioare !
Astfel a ajuns la 65 de ani, ca^tigandu-si viata cu munca lui,
dand o mare pilda celor cu ochii — fara sa vada, ori cu maini
— fara sa lucreze... Cand miile de privitori, adunati impreju-
rul bazinului de pe malul Dambovitei, 1-au vazut pe „omul
fara maini" inotand ca un tipar, î-au facut cruce...
Asta nu mai e literatura, ci viata adevarata î lupta piept

la piept cu soarta. Cine are ochi, urechi, maini, picioare... $i
totuî maraie ca n-are incotro, acela e vrednic nu numai de
osanda lui Dumnezeu, ci ?i cie scarba oamenilor. Ticalosul
vede deschisa poarta raiului aici pe pamant, dar, de Jem, nu
vrea sa faca nici macar un pas pentru a trece pragul.
Incheiere: fata de pilde ca acestea, nici un om cu judecata

dreapta nu mai poate sta o clipa la indoiala, ca munca estc
atotputenica. Chiar £i pe cel cazut in fundul iadului ea il poate
ridica iaraî la lumina î fericire.
intrebarea e: orice munca ?

Raspundem fara zabava si indoiala: oriîcare. Numai sa
fie bine inteles ca nu orice truda e munca adevarata. Ucigagul
care a^teapta ceasuri intregi in ger, pana infige cutitul in
inima drumetului, se osteneste î el. Dar o astfel de osteneala
nu e munca, ci blestem.
Pentru oamenii cinstiti, munca, spre a fi rodnica, trebuie
sa aiba aceste insuîri:
Mai intai, sa se intemeieze pe o judecata dreapta.
219
Eschimosii, de pilda, nu parasesc corturile lor de vara, $i
nu-si fac colibe calduroase pentru iarna pana ce gheata nu e
destul de groasa luna nu ajunge la un anume loc pe cer...
De aid raceli, betesuguri, boala si moarte, macar ca ei sunt de
altminteri foarte indemanateci la cladirea colibelor. Ce
lipse^te ? Judecata dreapta. Un eres ii duce de rapa, risipind
munca lor de a-si coase haine de piele, de a vana, a aduna
merinde etc. De asemenea, peruvienii, cu toate ca erau
mesteri la vanatul fiarelor, se lasau sa fie mancati de jaguar,
socotind ca el este stramoûl neamului lor. Dar descantecele
si toate smintelile care incurca munca omului, chiar in tarile
cu oarecare civilizatie!
Toate acestea dovedesc ca omul, in nazuinta lui de a
munci, n-a nimerit totdeauna drumul cel drept. Cand incepe
a ninge, ursul intra in barlog si nu raceste: instinctul, adica
deprinderea adunata de mii î mii de ani in fiinta lui, il mana
spre adapost cum vantul mana valul spre mal. Omul, din
contra, lucrand cu unelte, trebuie mereu sa chibzuiasca cum
sa-si faca traiul mai inlesnit. Pe calea asta, ajunge sa faca co
libe, bordeie, case si palate. A ajuns asa de nazdravan ca
intr-o jumatate de ceas, eschimosul poate sa-si faca o coliba
de zapada atat de calduroasa, incat sa se poata dezbraca in
pielea goala, cand deasupra hauleste viforul, ridicand impre-
jurul fiecarui iglu niste nameti cat toate zilele. Dar tot el, lup-
tandu-se cu frigul, cu foamea si batandu-se mereu cu gan-
durile, ajunge de se razboieste cu inchipuirile sale î chiar cu
visurile. Teama de lima il face deci sa tremure sub cort, cand
ar putea sa se adaposteasca la caldura, in coliba !
De aceea, omul nu s-a putut î nu se poate ridica, pana ce
munca sa nu pomeste de la judecati drepte, adica de la
cunoasterea adevarata a lucrurilor dimprejur, asa cum o da
stiinta. Cand munca s-a curatat de toate eresurile £i a ajuns
220
deplin £tiin(ifica, adica £tii la fiecare pas sa dobande^ti cu
minimum de energie maximum de folos, atunci munca aceea
e aproape perfecta1.
Insa nici atata nu: i de ajims. O astfel de socoteala se
potriveste pentru masini. Dar omul nu-i nici locomotiva, nici
ceasornic sau alt mecanism brut. Muncind, el adauga langa
energia fizica a naturii, o noua energie — cea vitala, iar aceas-
ta nu ajunge la deplina ei desfasurare decat cu o conditie: sa
fie libera (adica alaturi de necesitatea fizica sau de obi^nuinta
de a munci, omul sa aiba sentimentul intim ca poate schimba
oricand felul muncii, daca i s-ar parea ca alta e mai rodnica
ori mai placuta). Dimpotriva, cand muncitorul sta langa
roata masinii ori langa coarnele plugului, fara putinta de
odihna §i fara nadejde in folosul muncii sale, o astfel de
munca e pentru cugetul lui ca un venin, chiar daca ar pricepe
masinariile ca Edison sau agricultura ca Liebig si alti invatati
care au legat plugaria de chimia agricola. Prin urmare, a
doua insusire adevarata e aceasta: sa fie libera si sa invioreze
pe muncitor cu gandul la roadele ce vor iesi din munca.
Si nici cu asta n-am ispravit.
Pentru ca munca sa fie deplina, i se mai cere inca o
insusire: sa fie creatoare. Caci tocmai aici e caracterul adevarat
1 Pentru asta e insa nevoie ca unealta sa se perfectioneze. Cand mintea

nu e destul de vioaie, ca sa nascoceasca unelte tot mai bune, se intampla ca
omul ajunge rob muncii. Trebuintele cresc mai repede decat puterea.
Femeile din Peru iî petrec aproape toata viata cu pregatirea turtelor de
faina de porumb, pe cand macinatul, cemutul, framantatul cu unelte brme
merge aiurea foarte iute. De unde urmeaza ca munca igi creeaza singura
conditia de a fi rodnica, adica creeaza stiinta. Dar la unii creatia asta intarzie
mult de tot gi aici e rolul educatiei unui popor: sa i se dea putinta, printr-o
munca noua, sa vada greselile muncii vechi si sa inteleaga mai iute in ce sta
vechea eroare de judecata, pe care se intemeiase munca rutinara.
221
al muncii omenesti, spre deosebire de lucrarea animalelor.
Fiecare pui de urs aduna zmeura, intocmai cum au facut $i
parintii lui. Din contra, omul nu face niciodata un lucru aido-
ma ca altii, ci mai schimba cate ceva $i astfel inlesnegte munca.
Cu cat e mai destept, cu atat e mai inventiv. Iar nascocirile
acestea ii aduc totdeauna o mare bucurie. Cel care a inventat
intaia data arcul si a putut arunca sageata la o suta de pasi, a
trebuit sa simta o dumnezeiasca placere. Si tot a$a, nascoci-
torul rotii, al oalei si al tuturor uneltelor. A crea ceea ce n-a mai
fost niciodata si nicdieri e cea mai mare bucurie pentru un suflet
omenesc. E atat de mare, ca omul uita de foame, de sete si se
uita chiar pe sine... Asta e binecuvantarea muncii perfecte.
De aceea, o astfel de munca nici nu se mai cheama
mestesug, ci artif. Cum jocul e incoronarea vietii animalului,
asa arta e incununarea vietii omenesti. (Ea este jocul adevarat
al omului, nu zbenguirea pruncului, care misca mainile £i
picioarele, intocmai ca pisoii, mieii si alte animale tinere.)
In scurt: cand munca e stiintificd, adica intemeiata pe
judecata exacta a legaturilor dintre cauza £i efect; cand e libera
si dreapta din punct de vedere moral; si cand e si creatoare12,
adica apuca pe cai noi î da roade noi, at unci ea este cea mai
1 De nltfel, toate arteie: muzica, poezia, dansul, teatrul, pictura, ceramica

etc. au iesit din munca. Primitivii muncesc gi azi dupa cantec. Iar cand
lipseste cantarea, dansul sau alte bucurii artistice, munca poate ajunge un
chin — cum e in fnbrici. Dimpotriva, munca creatoare na^te totdeauna
atata placere, incat sufletul o manifesta macar cat de putin si in chip artis
tic, cum se vede in arta populara, legata mai toata de munca. Vezi S.
Mehedinti, Caractcrizarea ctnografica a uiiiii popor prin munca $i uneltele sale,
Bucurefti, 1920.
2 „Originalitatea" si „creatia" trebuie luate cu relativitatea cuvenita.
Ciobanul, care ciopleste un lemn pentru a face o furca de tors o
impestriteaza, poate fi original, chiar cand arc inainte un tipar strain.
222
inalta manifestare a vietii omene^ti, — e semnul cel mai sigur
al „omeniei" cuiva. Chiar geniul a fost definit uneori ca o
„lunga rabdare la munca", deoarece sugestia ceasurilor de
munca este izvorul cel mai bogat mai prielnic pentru a
ajunge la crea{ii originale.
lata de ce munca e nu nuniai inceputul, ci e si sfarsitul, adicd
iticununarea educatiei. Alta crestere mai buna decat cea pe care
ti-o da munca nu-i si nu va putea fi cat lumea $i pamantul.
Caci inca o data: munca e atotputernica; e o vesnica facatoare
de minuni1.
1 De aceea, e mare £i pagubitoare greseala sa prive^ti munca drcpt simbol

al pedepsei. „In sudoarea fruntii sale vei agonisi hrana ta" nu trebuie luat
ca un blestem, ci ca tndemn un sfat; e aratarea drumului catrc perfecti-
une nu numai pentru cel care intamplator ar fi gresit, ci pentru orice fap-
tura omeneasca, oricand si oriunde; fiindca oricine poate gresi, dar niciodata
nu e chip sa scapi de greseala, decat prin munca de reparare a acelei
gregeli. in acest infelcs, alungarea din Rai a fost nu o cadere, ci inceputul
inaltarii omului.
223
REPETENTII LUI HAGENBECK
Nu toate vietuitoarele sunt deopotriva de educabile. Nici intre

oameni nu au toti acelasi indemn spre bine. Pentru unii ca
acestia, e nevoie si de oarecare constrangere. Dar intai trebuie
sa-i despartim de cei buni.
Pomind de la cateva fapte din viata unor copii iubitori de

animale si de la marea experienta a lui Hagenbeck, am conside-
rat ca temelie a educatiei munca ajutata de iubire si de ^tiinta1.
invataturile etnografiei ne-au dus apoi la aceeasi incheiere.
Intrebarea e: ajunge blandetea totdeauna ? Nu cumva e
nevoie sa incerci uneori si cu asprimea ? Fireste, lumina fara
umbra nu se poate si nici lume fara de pacate. Chiar Raiul a
fost de la o vreme intinat prin rautatea ârpelui, iar pacatul
s-a continuat in pornirea salbatica a lui Cain care a ucis pe cel
nascut dintr-o mama cu dansul...
Aâdar, din capul locului, omul cu minte trebuie sa ia
seama ca natura da cateodata la iveala adevarate pocituri,
fata de care iubirea si blandetea nu-s de ajuns, ci trebuie luate
$i alte masuri. Insusi Hagenbek ne-o spune lamurit. Cat era
de bun si milos, dar n-are un singur cuvant blajin pentru
êrpi. A cumparat î a vandut mii î mii, insa cu nici unul nu
1 Amestecul iubirii in educatie nu inseamna deloc ca pedagogia inceteaza

de a fi o stiinta spre a deveni numai o arta, dupa cum iubirea pentru flori
si vegetale (necesara pentru vocatia unui botanist) nu scade cu nimic carac-
terul metodei exacte a botanicii.
224
s-a putut imprieteni. Dimpotriva, cativa erau cat pe-aci sa-1
inghita. Aâ ca blandul educator al tuturor vietatilor mar-
turiseste fara inconjur: „prietenia intre taratoare (reptile) si
om e cu neputinta... Sarpele sta, ca sa zic asa, alaturi de creciti-
une; nici o legatura sufleteasca nu-1 apropie de celelalte fap-
turi: el intampina peste tot ori dusmani care-1 pandesc, ori
fugari (care se feresc de dansul); prieteni — nicaieri... „Cand
a scapat o data in menajeria mea un $arpe mare (era in vara
anului 1874) toate salbaticiunile au fost cuprinse de o neli-
niste grozava... Era un piton sosit din Africa intr-o stare cam
rea!... I se pregatise o baie calda intr-un ciubar aêzat
aproape de cu^tile fiarelor. Dupa vreo doua ceasuri, m-am
pomenit cu tipete de spaima. Balaurul iesise din baie si da
tarcoale pe la coliviile papagalilor î ale maimutelor. Am por-
nit de-a fuga î am gasit o adevarata zavera intre dobitoace.
Toate, pana la una, erau intr-o cumplita turburare si se uitau
numai spre el, atat cat puteau sa-1 zareasca printre gratii.
Leoparzii, leii £i alte animale de prada pareau apucate de
nabadai î urlau zguduind gratiile, iar maimutele î papagalii
tipau din rasputeri. Era un scandal ca in iad. Nici o vietate nu
vrea sa aiba de a face cu ârpele"...
Si cu drept cuvant.
„In viata mea, am facut cunostinta cu mii de serpi, le-am
cunoscut de aproape firea, obiceiurile si traiul!... Cu multe
salbaticiuni era sa-mi primejduiesc zilele, dar cu nici unele asa
de des ca cu êrpii. Traiul lor e al unor mancai tampiti. Unui
boa, sosit din America, i se daduse seara un iepure. A doua zi,
socotind ca-i satul, nu i-am dat nimic. In dimineata cealalta
1-am gasit teapan. Jivina inghitise patura, dar fiindca postavul
nu putuse luneca decat pana pe la jumatate, se inecase..."
225
Prin urmare, sunt pe fata pamantului si fapturi de rand,
care traiesc numai pentru pantece; nici o scanteie de cuminte-
nie ori de bunatate nu lumineaza viata creierului lor intunecat.
Si asta e adevarat nu numai pentru taratoare, dar si pen
tru alte specii. In toate se pot naste uneori pocituri trupesti
sau sufletesti. Sunt tigri pociti, hiene pocite, maimute pocite
si chiar oameni pociti; unii la trup, iar altii si la suflet. De
pilda, din parinti betivi se nasc copii muti, surzi, insetati de
sange... si Dumnezeu mai stie cum. Caci taina zamislirii si a
cresterii pruncului e cat se poate de ascunsa. E destul o speri-
etura a mamei sau cine stie ce meteahna a tatalui, pentru ca,
copilul sa fie un ne-om.
De aceea, Hagenbek, dupa ce ne indeamna la blandete,
intoarce foaia si ne povatuieste sa mai pazim inca o regula: sa
alegem inainte de a educa. Odata, din 20 de lei, el a gasit numai
4 potriviti pentru imblanzirea deplina. Ceilalti i s-au parut:
unii prosti, altii artagosi, altii trandavi... Intr-un cuvant, lei de
rand, cum stmt si oameni de rand.
Ce faci cu acestia ?
Hagenbek ii lasa repetenti, adica ii da afara din ^coala de
imblanzire. Repetentie cu eliminare ! Atata numai ca nu poti
face tot asa cu copiii oamenilor. Deci, ia seama : daca un copii
e tamp, e greu de-o ureche ori e slabanogit — cine stie de ce
boala — el poate sta mult si bine sub ochii tai; insa pasul cu
cei inzestrati nu-1 va tine niciodata.
Pentru unii ca acestia trebuie, asadar, o scoala deosebita
si un mestesug deosebit, ca sa te poti apropia de sufletul lor.
Iar calea este aceeasi: munca. Punandu-i sa munceasca,
potrivit cu sfatul doctorilor, ajungi. sa le indrepti multe nea-
junsuri. Muncind in chip stint cu mana dreapta, poti corecta,
cum am spus, gangavia.
226
Cu cat mainile, ochiul urechea si celelalte madulare lucreaza
mai mult, cu atdt creierul se intdreste. Apoi, sa nu uitam ca, ala-
turi de cre^tere, se adauga, chiar pentru copiii destepti,
ceea ce s-ar numi dresajul, adica deprinderea de a face un
lucru imitand pe altii. Un suflet ales, raposatul etnograf
Schurz, spune undeva un cuvant plin de inteles: „Deoarece
copilul nu poate vedea pricinile mai adanci ale multor lucruri
— ba uneori nici profesorul singur nu le pricepe — cea mai
mare parte a educatiei trebuie sa fie curat dresaj".
Cred ca Schurz merge cu smerenia prea departe. Dar,
drept vorbind, nimeni nu poate tagadui ca obisnuintele din
copilarie (chiar cand la inceput nu vin tocmai la indemana)
au mare pret pentru fericirea omului. Bunaoara, cine s-a
deprins a se scula de dimineata, acela isi lungeste inca pe
atata.viata. Cine s-a deprins a pune in randuiala rmeltele cu
care munce^te si apoi lucreaza in ceasuri stiute acela
economise^te neasemanat de multa putere. Prin urmare,
cand copilul nu pricepe inca deplin unele porunci sau cand
ucenicul nu se da usor pe brazda, fie din pricina varstei, fie
din cauza marginirii mintii lui, poti chema in ajutor si
dresajul, ba chiar oarecare asprime1. dar, mai intai sa iei
seama sa nu cazi din lac in put. Hagenbeck nu intrebuinta
niciodata biciul cu animalele incapatanate, de teama sa nu
deprindd rdu si pe cele cu bund porniri. A1 doilea, nu te grabi. La
acest mijloc nu trebuie sa ajungi decat dupa ce ai incercat
toate ademenirile muncii si anume: ale mrmcii creatoare, care
desteapta in copil cea mai mare placere. Numai ispitindu-1
lunga vreme cu desfatarile muncii, te poti incredinta de ade-
varata fire a unui copil. Numai pandindu-1 mereu sa vezi
1 Vezi S. Mehedinti, Trilogii, Bucuresti 1940, rolul „muncii preventive" si

Vindecarea prin pcoala muncii, p. 321.
227
daca se indeamna singur la ceva sau se incapataneaza in
trandavie, poti ghici daca ai in fata o fiinta spornica la minte
ori un dobitoc lenes, care ar vrea numai sa ca^te gura si sa
inghita, ca sarpele care a inghitit patura.
De unde urmeaza ca, in calea iubirii si a muncii, trebuie sa
mergi pana la capat. Si numai cand ai sleit toata dragostea si ai
ispravit toate incercarile de a pune pe ucenic in calea binelui,
numai atunci ai dreptul sa banuie^ti ca te afli in fata unui
dezmostenit sau a unei pocitanii, zamislita intr-un ceas rau.
lar pentru unii ca acestia nu mai ramane decat paza î
dresajul. Dar, la drept vorbind, aid iesim din §coala î pornim
spre curtea spitalului. Intr-o tara insa, unde sute de mii de
copii nici nu deschid usa ^colii, nu de bolnavi si dezmosteniti
trebuie sa fie mai intai vorba.
Datoria cea mai grabnica e sa ne ingrijim de cei multi $i
vrednici, asa cum ne povatuiesc scoala muncii si evanghelia
iubirii1.
1 Din fericire, avem ji pentru copiii rai o ^coala aproape de Iaî. Rezultatele
sunt minunate, mai ales ca, cresterea acolo e intemeiata pe metoda blan-
detii si a muncii efective. S-a dovedit astfel ca ceea ce se cheama copii rau,
e uneori numai un copii bun, dar rau-crescut î lasat in voia soartei.
228
ROADELE EDUCATIEI: CARACTERUL OAMENILOR
£1 OAMENI DE CARACTER
Fericirea cea mai mare in viata e sa fii om

deplin; norocul cel mare e sa ai, pe deasupra,
si armonia unui suflet frumos, adica sa fii o
personalitate.
Creierul nu e ca o coala de hartie nescrisa. C op ilu l are anum ite

insusiri din nastere, care p ot determ ina m acar o parte a ca-
racterului. A lta p arte se poate ad auga prin educatie. Sufletul
se poate altoi, ca si pom ii.
Tipuri: vizual, auditiv, motor s.a. Felurile caracterului: senzitiv,
activ, apatic. Infra-om si supra-om.
Cunoa^terea caracterului cuiva prin ceea ce gandeste, ce citeste si
dupa prietenii pe care ii are. M etod e ajutatoare: fizionom ie,
chirom antie, grafologie... C riteriul cel m ai sigur: munca.
Tinta cea mai insemnata a educatiei e sa formeze carac-

terul. Intrebarea e: poti sti de la inceput daca vei izbuti ori nu ?
Repetentii lui Hagenbeck ne spun din capul locului ca
sunt unele bleavuri din care n-ai sa faci otel niciodata. Totusi,
descoperirea asta nu-i tocmai veche. Acum o suta si ceva de
ani, erau oameni cu multa invatatura, care pretindeau ca
educatia e atotputernica ! Intemeiati pe o psihologie care afir-
ma despre creierul copilului ca e ca o coala de hartie alba
(Locke), ei socoteau ca poti scrie pe ea orice vrei. Intr-o carte
despre suflet (Helvetius, De Vesprit) se spunea ca, daca iei
seama ce prinde mintea unui copil, vei ghici indata apuca-
turile lui. Cine isi incarca mintea cu numere ajunge mate-
229
matician; cine se indeletniceste cu probleme de fizica ajunge
fizician; cine invata versuri va fi poet etc... Prin urmare, poti
creste un copil cum ai indopa un curcan. Poti face si un om
de geniu daca, alaturi de cunostinte, izbutesti a destepta in
sufletul lui o pasiune puternica! (De aceea, Helvetius pro-
punea ca statul, printr-o ingrijire deosebita, sa sporeasca
numarul oamenilor de talent, ca pe al viermilor de matase, al
fazanilor sau altor vietati de folos).
Daca lucrul ar sta asa, cum credeau pedagogii materi-
alisti ai veacului al XVIII-lea, Europa ar fi azi plina de oameni
geniali si de caracter. Adevarul suna insa altfel:
E drept ca „nimic nu e in sufletul nostru care sa nu fi tre-
cut prin simturile noastre", dar asta nu inseamna ca creierul e
ca o coala de hartie, pe care poti sa scrii orisice. Caci, chiar har-
tie de-ar fi, si tot e deosebire: una prinde repede cerneala, alta
nu; una suge, alta lateste scrisul etc. Prin urmare, copilul vine
si el cu anumita zestre de la mama, tata, mosi si stramosi.
N u voi uita niciod ata infatisarea unui copil dintr-o ^coala de

orfani in tim pul razboiului (1918). A bia im plinise 8 ani: taica-su era
un ucigas osandit la m unca silnica pe viata. In m ijlocul tancilor nevi-
novati, care larm uiau in toata curtea, odrasla ocnasului sta razlet ca
o vietate salbatica. Privirea ochilor lui era piezisa si incru ntata...1
1 Faptele de ereditate sunt, de altfel, asa de bine cunoscute, incat e de

mirare ca au putut fi tagaduite vreodata. Credinta materialigtilor in atot-
puternicia educatiei se explica doar ca o reactie in contra nativistilor, adica
a celor care socoteau ca insusirile sufletesti sunt toate de la nastere, iar edu-
catia nu adauga nimic. Pana si ideea de Dumnezeu, iubirea de aproapele,
cinstea si alte virtu ti li se pareau innascute, fara sa ia seama ca ceea ce e cin-
stit la un neam, la altul e necinstit; dreptatea unuia e la altul nedreptate etc.
230
De aici urmeaza ca e de cea mai mare insemnatate pen-
tru parinti £i profesori sa dibuiasca din capul locului ce
insuîre aduce cu sine copilul din nastere. Lucrul nu e u$or,
dar sunt totuî mijloace, ca sa pipaim insusirile cele mai
rasarite ale cuiva. De pilda, unul are o mare agerime in ce
priveste vazul. Nu numai ca deosebeste bine formele si culo-
rile, dar le si tine minte cu inlesnire. Sunt pictori care pot
zugravi chipul cuiva dupa ce 1-au vazut o singura data.
Astfel de oameni se zic ca au tipul vizual. La un examen de
capacitate, un candidat a fost banuit ca a copiat lucrarea in
scris. Chemat la cercetare, candidatul a marturisit comisiei ca
el poate repeta cuvant cu cuvant nu numai capitolul cu pri-
cina, ci tot volumul. Si intr-adevar, comisia s-a incredintat ca
viitorul profesor putea reproduce ad litteram cartea intreaga
(ceea ce, fireste, nu era deloc chezasie pentru valoarea lui
profesionala). In loc de lucruri si de idei, un astfel de creier
memoreaza forma literelor.
Altii au un auz foarte fin. Urechea lor e ca placa unui
fonograf; ascultand o singura data un concert, pot transcrie
din memorie o partitura intreaga. (Vestitul Barbu Lautarul a
minunat pe Liszt. Putea „fura" pe vioara orice improvizatie a
maestrului). Acesta este tipul auditiv.
In sfarsit, altii se bizuie pe memoria miscarilor rnainii. Se
pomene^te de croitori care iau masura numai pipaind corpul
cuiva. Acest tip se numeste motor.
Astfel de vorbe dovedesc ca pornirile innascute au mare
msemnatate. Fiecare om este un amestec de insuîri mo^te-
nite ?i altele dobandite cu vremea, asa ca numai inchegarea
lor in cursul vietii iti poate lamuri care este adevaratul fond
al caracterului unui individ. De unde urmeaza ca incercarea
de a caracteriza copilul e cu mult mai grea, decat caracteri-
zarea omului matur.
231
Totusi putem deosebi de timpuriu mai multe categorii1
I. Oameni simtitori, adica aceia ale caror suflete vibreaza
foarte usor. Si anume:
a) Unii sunt slabi: tremura si de umbra lor, ca iepurele.
N-au destula putere fizica, nu-s adanci la cuget si n-au sta-
tornicie nici in ce zic, nici in ce fac. (De obicei, felul acesta de
simtire se vede la unele femei.)
b) Altii sunt simtitori si gandesc cu mare agerime; insa de
prea, multa gandire, raman nehotarati, nu pasesc la fapta.
Cum sta barza intr-un picior, aâ stau ei in contemplarea lu-
mii, cantarind mereu cugetul lor si al altora, luand seama sa
noteze zi cu zi intamplarile traiului, ca £i cum Universul s-ar
invarti in jurul fiintei lor. (Calugari, filosofi, ipohondri...)
c) In sfarsit, sunt oameni simtitori, care au si destula pu
tere pentru a lucra, dar lucrul lor e cu toane ca zborul liliacu-
lui: aci se avanta spre cer, aci se intorc spre pamant î ating
abia o clipa realitatea, pentru a se dezgusta de ea £i a cadea
iarasi in pirotire. in categoria aceasta intra multi artisti.
Din pu nct de vedere filosofic, oam enii sim titori sunt aplecati
spre pesim ism . Pentru cea m ai slaba cauza de nem ultum ire, nervii
lor vibreaza. O m ica su ferinta e in stare sa le rascoleasca sufletul
mai m ult decat o m are bucurie. Senzatiile organice (interne) pre-
cum panesc asupra im presiilor d in afara.
Se intelege, nici iepurii, nici barza, nici liliecii nu pot fi purta-
torii de steag ai unui popor. M area im presionabilitate a n ervilor e
intotdeauna sem n de slabiciune si de ruina cu o scadenta foarte
apropiata.
1 Deosebirea intre temperament si caracter nu poate sa fie relevata cu

de-amanuntul si nici clasificarile medicilor. Caracterologia a ajuns azi o
insemnata ramura a stiintei.
232
II. Temelia unei natiuni trainice o fac indeosebi oameni
cu destula putere, adica energici (voluntari).
La ace^tia, pornirea spre lucru e ceva statornic. De
dimineata pana seara, muncitorul vrednic roboteste cand
una, cand alta. Odihna pare pentru el o greutate. E semni-
ficativ cuvantul unui plugar care, intrebat de ce mai
munce^te, dupa ce agonisise destula stare, a raspuns:
muncesc sa nu ma gaseasca moartea stand...
Omul care nu cunoa^te odihna £i la care munca porneste
din plinatatea puterilor trupe^ti si suflete^ti, intocmai ca apa
din izvor, e tipul de caracter cel mai pretios pentru un stat.
Dar î in harnicie, putem deosebi variante. Alaturi de tipul

sanatos, descris pana aici, e si un tip vulgar, caracterizat printr-un
apetit nemdsurat. Sunt oameni care vesnic se agita si, neavand
destula putere sa creeze, ei cauta sa acapareze, dupa formula:
obraznicid mdnanca praznicul. De aceea, astfel de specimene se
amesteca peste tot, pretind toate slujbele, se aêaza la toate mesele
si-s gata sa dea prin bat, numai sa aiba succes material ori de vani-
tate. Democratia modema a scos la iveala varianta aceasta in toate
societatile contemporane si, indeosebi, in cele semiculte, unde
oamenii sunt pretuiti nu in raport cu meritele, ci cu pretentiile lor.
Exista insa î un tip de harnicie superioara: a acelora care

lucreaza fara sa urmareasca un interes personal. Acestia sunt
marii creatori (artistii, oamenii de stat si inventatorii). Goethe,
Cavour, Pasteur... ar fi exemple caracteristice printre moderni.
Precum dintre senzitivi se ive^te tipul fricos, iar din ceata har-
nicilor vulgari iese tipul tiranic al celor care chinuiesc pe altii,
de asemenea, din categoria activilor superiori se inalta tipul
optimistului senin, care potoleste furtunile si indreapta
scaderile epocii lor. Pentru toate neajunsurile launtrice, ei se
despagubesc cu o activitate indreptata spre o creatiune imper-
233
so n a la : a rta , sta t, s tiin ta etc. C a ra c te ru l ce l m a i d e o s e b ito r al
a c e s te i h a rn ic ii s u p e rio a re e ste lip s a d e v a n ita te .
III. In s fa r s it, a tr e ia c a te g o r ie e a c a r a c te r u lu i a p a tic s a u

c u m li z ic e r o m a n u l: m o d e . D e o s e b im s i a i d d o u a tr e p te d e
p o to lir e s a u n e p a s a re :
- a c e lo r s te r p i, c a r e v e g e te a z a — tr a n d a v ii a d e v a ra ti;
- a c e lo r cu o a r e c a r e p u te r e d e a lu c r a , ia r u n e o r i s i c u o
r e a la p u te r e d e a g a n d i.
Practic vorbind, in loc de cele 8 despartituri insirate pana a id ,

ne pu tem m ultum i cu trei:
O m ul norm al. Lim ba rom aneasca are un cuvant frum os, om e-
nie, aratand insusirea sp ecifics a om ului in sens sufletesc. C and ai
zis om de om enie, ai spus tot. D in contra, cand ai zis Ne-tot, ai afir-
m at din capul locului ca ai in fata un exem plar care sta sub nivelul
obisnuit al speciei um ane. A sadar, dupa experienta condensata in
lim ba poporu lu i nostru, ierarhia valorilor om enesti cuprinde aces-
te trepte:
a) netoti: slabanogii, trandavii, infirm ii, d egeneratii si,
genere, cei lipsiti de echilibru. Fireste, scara e lunga si foarte vari-
ata. La un capat stau tam pii care, num ai p rin caracterele som atice,
pot fi pusi in randul oam enilor. La celalalt capat stau netotii cu
unele insusiri rem arcabile si chiar extraordinare. Pentru un om n o r
m al, trebuie oarecare gandire sa socoteasca in m inte cat pretuiesc
175 saci de grau, daca sacul se vinde cu 177 lei. C alculatorul-
fenom en iti sprme cu ochii inchisi cate fire de nisip se afla intr-o
lada de 376.891 m etri cubi, adm itand ca fiecare centim etru cub
cuprinde: 678.900 firisoare de praf. Dar, la atata se m argineste pute-
rea sufleteasca a om ului ne-intreg. E ca u n boa constrictor care, din
timp in tim p, casca o gura cat o sura, inghite u n m istret, apoi cade
in nesim tire ca un bolovan. Tot asa e cutare prestid igitator care
im ita trenul, vantul, zborul ciocarliei, fum ul, fulgerul, etc. sau
m anuitorul de vioara ale carui degete cu agilitati de m aim uta scot
scantei din strunele instru m entu lu i. A m etesti num ai privindu-1...
234
Dar, incolo, bu tu c ca toti butucii... Cutare ticalos su perlativ nu unea
pictura cu betia, excrocheria, om ucid erea si toata hora viciilor si a
crim elor ? M edicii au o vorba ciudata. Vorbind despre o rana com -
plicata, un cancer sau o alta grozavie p atologica, ei zic: un caz fru-
mos ! A d evarul e ca oricat de extraord inare ar fi u nele insusiri, ast-
fel de oam eni num ai „suflete fru m o ase" nu pot fi; ci, dupa toate
regulile logice ale clasificarii, ei sunt ne-toti, adica faptu ri lip site de
intregim ea pi arm onia care caracterizeaza pe om ul adevarat.
De aceea, din pu nct de vedere practic, ed u catorul trebuie sa
tina in vesnica observare pe toti netotii, fie ca sunt bru te p asive, fie
ca in m ijlocul d ezechilibrelor lor licareste, ca ochiul sarpelui, raza
unei insu siri, pe care cel fara sim t critic o nu m este ind ata talent.
(C uvantul talent, ca pi cu vantu l inteligent3 srmt notiuni al caror inte-
les trebuie revizuit.) Pana atunci, socotim ca toti tam pitii, toti
saracii cu duhul pi toate su fletele lipsite de arm onia sanatatii, exact
vorbind , m erita num ele de infra-oameni. Toti acestia, ca regim de
crestere, intra in categoria repetentilor lu i H agenbeck. Toata adm i-
ratia pentru virtu ozitate — cand este, dar im ediat, toate lanturile pi
zabrelele, pentru a izola acel infra-om , b o tezat p e n ed rep t cu
num ele de artist.
b) M ai sus, sta omul normal, avand atribu tu l d ep lin al om eniei.
Fie ca e m u ncitor cu palm ele, fie ca m u nceste cu gand u l, el este axa
im p reju ru l careia se invartepte ziln ic tipu l sp eciei om enepti:
m ijlociu in unele sau chiar in toate m anifestarile sale, om ul norm al
are insa arm onia care il ajuta sa cu prind a si apoi'sa reflecteze lum ea
in proportiile sale juste. El e chezasia p rogresu lu i om enirii. infra-
oam enii sim t elim inati, iar oam enii n o rm ali elim ina pe neto ti, dupa
cum stolul p asarilor sanatoase ciupepte pi alunga o zburatoare cu
in fatisare m onstruoasa. De aceea, p u tem zice: fericirea cea mai mare
In viata e sa te nasti om tntreg.
c) In sfarpit, deasupra m ijlociei sim patice, se rid ica un tip mai
inalt: langa intregime se adauga o mare putere, dar in acelasi tim p o
deplina armonie intre su flet si m anifestarile lui in afara. A stfel de 1
1 Poate fi cineva inteligent, fara sa fie intelept. Unii criminali inteleg usor
multe de toate, dar viata lor e asemenea cu a salbaticiunilor padurii.
235
exem plare se num esc personalitati. Ei sunt ca zeii lui H om er: au
toate insu sirile oam enilor, insa ridicate la o treapta cu m u lt supe-
rioara. G oethe, de pilda. Frum oasa arm onie a vietii sale pururea
activa, pururea sim titoare la natura frum usetii si stato m ic indrep-
tata spre progresul om enirii (pe care il confunda cu progresul sau
zilnic) e o dovada ca natu ra nim ereste cateodata im binari de
insusiri care ridica unele exem plare la nivelul om ului-erou. A ici
poate fi vorba intr-adevar de supraoam eni, — ceea ce este norocul
cel m ai m are in viata.
Se intelege, din punct de vedere psihologic, impartirile

insirate pana aici sunt neindestulatoare. Cele opt nuante de
caracter cuprinse in categoriile: simtitor, activ si apatic nu-s asa
cie simple. De pilda, un om sau o femeie simtitoare poate fi £i
harnica. Cutare galagios poate fi, in acelaî timp, fricos ca un
iepure, zvacnit ca un liliac, egoist ca o reptila, iar cateodata
poate fi fascinant ca un bondar frumos colorat. E treaba artei
sa puna pe scena astfel de caractere paradoxale. (Si e treaba
pedagogiei experimentale si descriptive sa clarifice tipurile
cu cat mai multa nuantare.) Pentru educator si pentru omul
de stat, e insa vrednic de notat: ca numai pe incetul, caracterul
se incheaga prin colaborare intre insusirile mostenite si cele adau-
gate in cursul vietii. In copilarie si tinerete, se poate, asadar,
vorbi cel mult de o caracterizare provizorie; abia in mijlocul
vietii de dezveleste deplin caracterul adevarat alfiecarui om.
Intrebarea e: pe ce cale putem dibui caracterul cuiva ?

Pentru a ghici insusirile determinante ale unui om, ar fi nece-
sar sa poti asculta gandurile lui cele mai ascunse. Care sfera
de idei il preocupa mai mult ? Si care e dorinta sa cea mai arza-
236
toare ? De ai ghici aceasta, ai pune mana pe firul care te-ar
duce pana in penumbra sufletului sau, unde incepe intune-
ricul subcon^tientului. Doamne, daca ai putea urmari macar
o zi, tot ce trece prin cercul luminos al constiintei cuiva !
Dar astfel de constatari directe sunt cu neputinta. E insa
un mijloc indirect de a afla ce zace in sufletul omului. Daca
acela e carturar, e destul sa vezi ce citeste el cu mai multa
evlavie. Insemnarile pe marginea unei carti si paginile frante
sunt uneori adevarate revelatii. E un fel de marturisire
tainica, pe care o asculti, fara sa te vada nimeni. Inchipuie-ti
ca pe masa cuiva gasesti deseori pe Tacit. Foile cele mai
framantate sunt acelea unde se descrie viata lui Agricola,
biografia cea mai duioasa £i mai demna dintre toate cate s-au
scris vreodata. Cu creionul rosu e subliniat: nunc redit animus.
(Dupa ticalosiile lui Nero si ale altor blestemati, venirea lui
Traian e pentru seriosul Tacit ca un rasarit de soare.) Cele trei
cuvinte: ne-a venit inima la loc iti spun toata concentrarea
sufleteasca £i toata inaltimea morala a seriosului scriitor. Dar
nu numai pe a lui. Ele sunt o pretioasa indicatie si cu privire
la sufletul cititorului care s-a oprit indeosebi asupra acelui
rand. Cat de cat, el trebuie sa fi vibrat cu Tacit, caci altfel
privirea sa ar fi lunecat mai departe.
Dar, fiindca numarul celor care citesc cu temei e foarte
mic, iata ai o cale £i mai usoara, ca sa ghice^ti sufletul cuiva.
Intelepciunea poporului zice: spune-mi cu cine traiesti, ca sd-ti
spun cine esti... Si, cu drept cuvant, deoarece oamenii nu se
simt bine decat intre cei de un fel cu ei.
Acesta e la primitivi punctul de plecare al formarii celor
dintai grupe sociale: ceata barbatilor, ceata tinerilor, ceata copi-
ilor etc.) Si tot acelasi sentiment raspunde î la civilizati in lega-
turile de ordin mai ascrms, pe care Goethe le numeste „afinitati
elective".) Uita-te, asadar, la prietenii cuiva si vei dobandi un
237
mijloc destul de sigur pentru a-i dibui sufletul lui, ca si cum ai
vedea acelasi chip reflectat in mai multe oglinzi. Intrebarea e:
de imde poti sti care sunt prietenii adevarati ai cuiva ?
Lucrul nu e usor. Intelesul acestui cuvant s-a cam tocit.
Deseori, in realitatile sociale, il pronuntam fara sa legam de
el cel mai mic cuprins real:
— Asculta, prietene! (Prietenul e un om intors cu
spatele, care iti sta in cale. Nici nu i-ai vazut macar ochii.)
Cum zic francezii: une maniere de dire... Totusi, cu oarecare
luare aminte, poti deosebi in sfera vietii cuiva legaturile
sociale mai caracteristice pentru aplecarile sale suflete^ti. Pe
acela poti prme temei, caci amicitia, dupa intelesul ei ade-
varat, e un consens intre doua suflete pana in asa grad, incat
si unul, si celalalt privesc viata din acelasi punct de vedere, e
adica un singur suflet in doi oameni.
Pe langa carte $i prieteni, sufletul cuiva se mai oglindeste

si in trasaturile fetei, adica in fizionomie. Lavater socotise ca a
gasit mijlocul de a citi la chipul cuiva caracterul. De atunci £i
pana azi, s-au facut multe incercari. Insusi Darwin s-a ocupat
de „Expresia emotiilor" care, desigur, lasa urme pe fata
orisicui. Dar alfabetul acestei carti e inca greu de descifrat.
Un alt semn dupa care se poate dibui caracterul cuiva, e
scrisul. E chiar un inceput de stiinta numita grafologia. Altii
cauta in trasaturile palmei mijlocul de caracterizare (chiro-
mantia). Insa toate aceste mijloace sunt inca empirice.
Educatorul, care vrea sa paseasca pe cai cat mai sigure, tre-
buie sa-si dea seama mai intai de toate de parted de mostenire cu
care copilul vine pe lume. Cunoasterea parintilor si a familiei
intregi a rmui scolar e, deci de mare insemnatate. Uneori, un
copil repeta aidoma tatii, a mamei, a unui bunic sau alt stramos.
E o editie noua, la care stii mai dinainte ce-ar fi de corectat.
238
A1 doilea, trebuie vazut care izvor al sufletului sau curge
mai bogat care e mai sarac. Statornicia in purtari (si asta e
insuîrea de capetenie a caracterului) atarna in buna parte de
puterea memoriei. A sti deci care sunt reprezentdrile care se
repetd in creierul unui cop'd cu mai mare precizie inseamna a
cunoaste un fir important in tesatura sufletului sau. Daca e,
de pilda, tip vizual, in partea aceasta se va aduna capitalul cel
mai bogat al deprinderilor sale, cele mai trainice.
Al doilea, dupa ce cunosti zestrea din na^tere a unui
copil, cantdsd legi cele mai miilte si mai vii emotii de reprezentdrile
lui cele mai puternice. Ca sa destepti mila intr-un copil de tipul
vizual, e destul sa-i arati un pui cu aripa rupta ori plina de
sange.
— Saracul! cum il doare...
Expresia de durere pe fata mamei poate aduce lacrimile
in ochii copilului. Un gemet poate fi pentru tipul auditiv o
sugestie de groaza ori de scarba pentru toata viata.
if
if if
Din contra, dupa cum am aratat mai inainte, metoda sfa-

turilor e cea mai searbddd si mai stearpd dintre toate.
Rationamentul rece e ca un rasad firav pus in nisip uscat. Se
palette £i se usuca in scurta vreme. Un pedagog elvetian,
Girard1, avusese naivitatea sa creada ca daca vei conjuga un
verb la toate modurile, timpurile si persoanele: eu iubesc pe
Dumnezeu, tu iubesti pe Dnmnezeu, el..., noi iubim..., noi vom
1 Contemporan al lui Pestalozzi.
239
iubi..., iubeste... etc., pritoceala aceasta de vorbe va lasa urme
favorabile in sufletul tineretului!
Nimic mai fals. Singura urma e sila si plictiseala.
Reprezentdrile fard emotii tree ca umbra norilor pe fata umii
lac1. De aceea, tot mestesugul sta aid: sa legi emotii vii de
reprezentarile care pot fi determinate pentru caracter. Iar
metoda e relativ usoara:
Cel mai variat izvor de emotii este munca. Incepe deci cu
jocul care sta la temelia muncii, mai in toate manifestarile
copilariei. Din joc trebuie sa iasa:
a) Mladierea si energia corpului. Sanatatea :?i puterea mus-
culara e cel dintai sprijin al unui caracter bine inchegat.
Curajul, de pilda, e o virtute nu se poate mai usoara pentru
voinicul care isi simte incordarea muschilor ca o parghie de
fier. Pentru el, a implini o fagaduinta, repetand ceea ce a mai
facut, e o jucarie; pe cand slabanogul, care tremura la orice
lovitura de ciocan £i inchide ochii ori de cate ori fulgera, e ca
o biata frunza batuta de vant.
b) Tot din joc, pot iesi o suma de insusiri morale. Aid se
pot invata apucaturile de ordine (cine e atent la prinderea
mingii, nu poate pierde si nu face pe tovaraî sa piarda parti-
da); deprinderile de curdtenie (cine nu s-a spalat pe maini nu
intra in anumite jocuri ca sa nu murdareasca hainele
1 Aici a stat marea eroare a lui Herbart si a altor intelectuali, care reduc
aproape toata viata psihica la reprezentari. Nu numai din punctul de
vedere al vietii, dar si din punctul de vedere pur intelectual, al instructiei,
conceptia aceasta era sterila, cum in genere a tost sterila intreaga concepfie
fisosofica, de la Platon pana la Bergson, intemeiata pe constiinta conceptu-
ala. Cunostinta imediata si integrals (cu reprezentari, sentimente £i acte
volitionale, asa cum o da munca) este superioara constiintei intelectuale,
dupa moda platoniciana si, in genere, a filosofilor conceptuali^ti.
240
vecinilor); cine e nepartinitor e luat ca judecator in caz de
neintelegere etc.
c) De asemenea, din joc trebuie sa iasa pe nesimti
deprinderea de a munci. Inca din anii cei mai fragezi, se ivesc
uneori aplecarile cele mai pronuntate ale individului. Si fiind-
ca placerea cea mai mare izvoraste din exercitarea insusirii celei mai
bogate, cu bagare de seama, educatorul poate duce pe tanar
spre anume obiceiuri de munca, dupa cum morarul mana apa
pe jgheab facut inadins1. Dar rezultatul nu e sigur decat atun-
ci cand deprinderea a ajuns atat de tare, incat sa te poti bizui
pe ea, socotind-o ca parte constitutive a caracterului.
Fapta, adica gandul exprimat prin munca (nu numai prin
vorba), e cantarul care iti spune caracterul. In labore veritas — la
munca se vad toate insusirile se seama ale omului, dupa cum la
chef (in vino) se vad apucaturile cele pacatoase. Ceea ce e
„betia" pentru pacat, acelasi lucru este „munca" pentru virtute.
Sa luam insa am inte: o fapta izolata nu dovede^te inca nim ic.

C hiar un nauc poate o clipa sa faca cele m ai m ari ispravi. D ar a pas-
tra aceeasi directie in viata, adica a savarsi aceeaî fapta, in aceleasi
im prejurari, asta n-o p oate face decat om ul de caracter. Iar pentru
aceasta trebuie nu num ai deprindere, ci £i vointa hotarata, la care nu
poate ajunge decat acela care isi ancoreaza cugetul intr-o conceptie
clara despre m enirea existentei sale. Si anum e, trebuie sa fie deplin
incredintat ca degeaba traieste, daca activitatea sa nu va corespunde
adevarului, aâ cum i-1 descopera jtiin ta , iar unde n-ajunge stiinta
— sim tul sau launtric despre interesele om enirii, incepand cu intere-
sul propriului sau neam . Cand K ant zicea: lucreaza asa, incat m axi
1 Iar cand o mogtenire fatala il apleaca spre rau, dejteptarea unor emotii
placute in alte directii il poate corecta. Sufletul se poate altoi, intocmai ca si
pomii. De asemenea, poate fi curatat de omizi p de crengi netrebnice
(asociind emotii de scarba si de sila cu anume reprezentari, care trebuiesc
akmgate din mintea copilului).
241
m a vointei tale sa poata fi oricand tem eiul unei legiferari generate,
seninul cugetator depasea cu m ult sfera vietii de toate zilele. O re-
gula m ult m ai om eneasca (fiindca e m ai sm erita) ar fi aceasta:
lucreazd nsa, omule, ca si cum fiecare zi ar fi cea din urma a vietii tale.
Privindu-te si privind pe altii din acest pu nct de vedere, vei putea fi
im personal, dezvoltand si in tine si in cei dim prejur toate puterile
prielnice vietii om enesti in genere. Se intelege ca un astfel de im per-
ativ nu poate fi categoric decat pentru cel care poarta in sufletul sau
convingerea adanca despre o arm onie superioara, in care existenta
individului se confunda cu un atom in sistem ul universului m oral.
Fara aceasta unit ate de tel, unitatea de directie nu e cu putinta.
Astfel stand lucrurile, este vadit ca adevaratul caracter

nu se poate forma £i nici nu se poate arata decat in vartejul
faptelor vietii, nu in constructiile cerebrale exprimate prin
cuvinte — oricat ar fi ele de frumoase. Intre patru pereti,
poate creste un bicisnic, un filosof sau un poet, dar erou al ca-
racteriilui nu poate fi decdt cel care a trecut prin furtuna vietii. De
aceea, caracterul e o insusire ce se incheaga pe incetul, potri-
vit cu etatea, sexul £i mediul social. Unitatea de masura nu
poate fi aceeasi peste tot si la toti. Pedersuak- eschimosul —
a sarit in ajutorul vecinului rasturnat cu caiacul, fiindca e
obisnuit si fiindca lucrul e de folos. Fricosul, care ar sta la
indoiala, n-ar mai fi primit de nimeni ca tovaras de pescuit.
La deprindere, se adauga deci interesul. Cand insa Jack,
matelotul unui vapor, care trece in largul Oceanului, sare sa
scape viata unui polinezian malaez, pe care nu 1-a vazut £i
nu-1 va mai intalni in veci, asta dovede^te un caracter de un
nivel superior celor intemeiate pe simpla deprindere $i pe
boldul necesitatii. In astfel de cazuri, vezi ca sufletul e
stapanit de un imperativ care ii da unitatea de directie oriunde
ar fi si pe oricine ar privi urmarile faptei lid.
242
Concluzia: Numai munca poate inchega deplin carac-
terul, iar fapta e singura imitate de masura pentru a pretui dimen-
siunile unui caracter. Numai in lumina acestui adevar, putem
judeca exact o suma de maxime cu privire la insuîrile oame-
nilor. De exemplu: promettre c'est noble, tenir c'est bourgeois nu
inseamna ca nobilii n-ar voi sa-î tina cuvantul, ci cu totul
altceva: inseamna ca nu pot; nu pot fiindca de obicei nu
muncesc, adica nu au deprinderea de a se incorda pana la tra-
ducerea gandului in faptd.
Tot a$a £i in limba noastra sunt vorbe minunate care arata
ca pentru roman, semnul caracterului e munca. Om de treaba
inseamna ca e numai acela care poate lucra; iar om de isprava
e cel care isprave^te, adica duce lucrul pana la capat. Asta e
pe romane^te, dovada deplina a caracterului.
Daca toate cele insirate aici sunt adevarate, urmeaza de

la sine ca ^colile bolnave, care se sprijina indeosebi pe edu-
catia formala a vorbelor, sunt un fel de institutii de castrare a
sufletelor. Iar certificatele de „studii" sunt o forma goala, care
te lasa nedumerit tocmai asupra chestiei capitale. Intr-adevar,
lucrul de capetenie nu-s cunostmtele unui tanar. Acelea pot
spori uôr î se adauga necontenit in cursul vietii. Partea cea
insemnata e dezvoltarea inclinarilor bune din na^tere,
inabuîrea celor rele î inlocuirea lor prin altele prielnice soci-
etatii. Prin urmare, in loc de note la studii £i o cifra neagra pe
hartie alba spre a arata conduita (?), ar fi de zece ori mai
folositor sa aflam macar o scurtd caracterizare spre a $ti care
este gradul de omenie al tanarului §i care au fost fazele dez-
voltarii sale spre a putea ghici ceva si asupra viitorului sau.
De pilda, Ilie Pitoaca are:
1. Dezvoltarea fizica buna. La 14 ani, a capatat friguri
tifoide. A ramas cu auzul greu.
243
2. Invata mai mult cu ochii (tip vizual).
3. E m ode (dar nu lipsit de pricepere).
4. Staruitor. Foarte exact la munca.
5. Nu minte niciodata. (Din lipsa de informatie suficienta,
a facut odata o apreciere neexacta despre un coleg. Asa a fost
de mahnit, incat sufera de cate ori iî aminte^te.)
6. Aplicare deosebita spre fizica. Iî face singur multe
instrumente. Intocmeste experience si le executa cu multa
placere.
7. Duios in raporturile cu familia. (Mare afectiune pentru
mama).
8. Nepartinitor in relatiile cu colegii. Lipsit de orice spirit
de vanitate etc., etc.
Cu alte cuvinte, educatorul ar scrie in ziua despartirii de
tanarul pe care 1-a crescut, un fel de diagnostic sufletesc,
mergand pana la unele ipoteze asupra viitorului. in loc de
metoda orientals a zodierilor, care fac de la nastere horoscopul
cuiva dupa crugul stelelor, zilei lunii si a anului, felul vremii
si de-alde astea, metoda stiintifica ar cere tocmai la urnia for-
mularea catorva judecati §i prevederi asupra ^colarului, —
daca educatia e o realitate, nu o tandaneala zadarnica1.
In adevar, pentru ce zici ca ai crescut atatia ani, pe un
copil si 1-ai urmarit in tot timpul adolescentei, daca tu, peda-
gog, nu esti in stare, la sfarît, sa-mi dai o indicafie cat de
aproximativa despre felul cum va lucra el in viitor ?
A cere insa astfel de certificator-diagnostic ar insemna sa
pui dintr-odata pe educatorii de azi in fata superficialitatii pro-
cedeelor formale din prezent. Pe de alta parte, parintii ar
intelege ca e folositor sa lase, pe cat e cu putinta, pe copil in
1 Vezi masurile recomandate inspectorilor ^colari din 1919.
244
aceeasi scoala. Autoritatea scolara ar intelege si ea, ca nestabili-
tatea corpului didactic (mutari, concedii etc.) nimiceste orice
opera educativa serioasa, iar directorul (in calitatea lui de
inspector educativ1 impreuna cu dirigintele clasei (care
urmare^te o serie de copii din anul dintai pana la cel din urma),
ar fi puî in fata unei munci delicate: sa noteze meren si sd claseze
an dupa an caracterizarile desprefiecare elev, potrivit cu msemnatatea
lor. Munca aceasta este indispensabila, deoarece insusirile care
alcatuiesc caracterul cuiva sunt uneori de o valoare foarte nee-
gala. De pilda, alaturi de o mare agerime de judecata, poate sa
stea o completa atonie morala; langa o reala putere de creatie
intr-o directie, incapacitate toata in alta directie. Caracterul deci
e ceva poliedric sau, mai degraba, un lant cu multe verigi de
marimi, forme, tarie si material deosebit. Langa o veriga de
otel, alta e de tinichea sau o legatura moale, de bumbac. Ce
siguranta poate insufla un astfel de lant ?
Dar tocmai aid s-ar vadi patrunderea educatorului si va-
loarea diagnozelor sale. Sa ne arate macar atat: unde e veriga
cea mai tare si unde e cea mai slabd, care ar putea sa faca indoiel-
nica toata dezvoltarea ulterioara a tanarului ? Ceasul din urma
la ieîrea de sub acoperisul scolii ar fi pentru scolar ca un fel de
ramas bun de la un parinte sau duhovnic, care ii stie tot binele
si tot raul î-1 indruma pe fiecare tanar in calea vietii, dandu-i
cel din urma sfat, spre a sti cum sa observe singur si cum sa
intareasca veriga cea mai slaba a caracterului sau.
Se intelege, astfel de caracterizari ar fi deocamdata destul
de aproximative. Ele ar schimba insa dintr-odata centrul de
1 Din fericire, sub presiunea mizeriei produsa de razboi, dezideratul acesta

incepe a fi urmarit tot mai de aproape atat in strainatate, cat ji la noi. Vezi
D. Teodosiu, Aptitudinile si selectia devilor. Tot asa, „Eforiile scolare", apli-
cate la noi in 1918, au fost introduse de tari de mare cultura, ca Germania.
245
gravitate al educatiei. Parintele si profesorul ar privi pe copil,
cum priveste pictorul cm model, pe care vrea sa-1 prinda in
aspectele lui cele mai caracteristice: — cu deosebire esentiala
ca pictorul ar fi in acest caz î cm modelator al exemplarului,
pe care il are in fata.
Vesnic i-ar sta inainte formula: adevarata incununare a
cresterii este formarea si fixarea caracterului. Iar in raporturile
dintre cei mari î cei mici, in loc de metoda ciocanului pe ilau,
s-ar introduce pe incetul metoda mult mai rodnica a muncii
dupa principiile pedagogiei experimentale1.
1 Cat de departe suntem de aceasta treapta se poate vedea de acolo ca 58%

din profesori dau note fara valoare. (Vezi D. Muster, Asupra notelor fcolare,
cercetdri docimologicc, Bucuresti 1940.)
246
INCHEIERE
DECALOGUL MUNCII
Ispravind aici sfaturile izvorate din scoala muncii, ar fi

folositor sa strangem in cateva cuvinte regulile pe care tre-
buie sa le urmeze educatorul, aplicand munca efectiva la
cre^terea copiilor.
Ferice de acela care va inîra vreodata canoanele unei
maiestrii atat de inalte ! Ar fi, intr-adevar, un castig neasema-
nat de mare, daca s-ar putea gasi un fel de tabela pitagoreica
pentru indrumarea muncii si un sprijin in silinta educatoru-
lui. Suedezii, dupa cat se pare, au ajuns pe calea aceasta mai
departe decat toate popoarele...
Lasand deci pe cititor sa caute singur in operele privi-
toare la lucrul manual (slojd) rezultatele dobandite in aceasta
directie, sa ne fie ingaduit a inîra aici numai cateva sfaturi
privitoare la munca in genere:
1. Munce^te intr-adevar. Taina educatiei e sa muncesti in
fiecare etate numai munci adevarate. Nimic nu imbarbateaza
mai mult pe un copil decat o lucrare serioasa. Copiii oame-
nilor muncitori au mai mult miez la vorba, mai multa pri-
cepere ?i chiar mai multa putere decat cei ce ajung varstnici,
fara sa munceasca.
2. Repeta munca pana ce ajunge deprindere si caracter.
Floarea educatiei este caracterul, dar cine a ridicat munca
pana la iubire acela a coborat cerul pe pamant; traieste intre
oameni ca î cu sfintii in cer. Aceasta nu e o insusire intemeiata
247
numai pe nastere, ci se capata — sau cel putin se modeleaza
si se intare^te — cu vremea. A avea caracter inseamna sa ai
deprinderi asa de tari incat sa fii stapanit de ele aproape fara
putinta de impotrivire. Atunci stii din vreme cum va lucra in
cutare imprejurare omul de care e vorba. Miselul va apuca tot-
deauna la stanga $i omul vrednic totdeauna la dreapta.
3. Adauga muncii iubirea. Puterea caracterului sta in
dragoste. Numai acela va lucra maine cum a lucrat ieri î
alaltaieri, caruia £tii ca lucrul cutare ii place. De aceeea, ca sa
fii deplin incredintat de caracterul cuiva, vezi care e munca
pe care o implineste el cu cea mai mare placere.
4. Inalta munca ta pana la creatie. Semnul muncii
desavarsite e fericirea. Orice munca poate sa te bucure, dar,
cand ajungi sa realizezi repede si deplin gandul tau £i, mai
ales, sa plasmuiesti ceva nou, adica sa creezi, atunci bucuria e
in culmea ei. Sporeste deci munca ta pana la hotarul unde incepe
creatia originala, adica mdiestria. Atunci sa £tii ca e^ti cineva. Deci
spune-mi ce muncesti si cum muncesti, ca sa-ti spun cine esti.
5. Munce^te pana la uitarea de tine. Dovada ca ai ridicat
munca pana la sfera artei e tocmai aceasta uitare de tine £i de
ale tale. A sdvdrsi un lucru de dragul lui, inseamna a face cel mai
mare bine neamului tau $i cea mai mare cinste tarii in care traie^ti.
6. Munceste pentru alfii. Daca vrei sa £tii ce pretuie^te
munca ta £i cat te-ai apropiat de perfectiune, munceste pen
tru altii. Daca vei lucra £i atunci tot cu dragoste, fii incre
dintat ca e:?ti sincer $i ca ai facut doi-trei paî in viata. In
acelaî timp, vei afla daca iube^ti intr-adevar pe aproapele,
caci numai atunci simpatia pentru altul e curata cand vei munci
pentru el, ca pentru tine insuti.
7. Nu-ti face tie chip cioplit. Nu te deprinde a inêla
munca, deoarece te inseli pe tine insuti. De cand e lumea, nici
o greseala n-a ramas nepedepsita. Superficialitatea e sinu-
248
cidere. Cand zici ca ai facut un lucru, amagindu-te si
amagind pe altii cu un simulacru de munca, ai ieît din sfera
caracterului: ai dat adevarul pe minciuna, puterea pe slabici-
une £i cinstea pe ruîne: ai rupt o veriga din lantul sufletului
tau; te-ai plecat ?i, potrivit cu legea gravitatiei, vei cddea
incotro te-ai aplecat, adica in pacatul care te va ucide.
Dimpotriva, a fi cinstit inseamna a crede riguros in cauzalitate
si a porni totdeauna pe drumul muncii corecte ^tiind ca orice simu
lacru de munca duce fatal la non-valori, adica la ruina vietii.
8. Nu crede ca poji sa furi munca altuia. Poti privi o
ve^nicie pe cei care inoata, dar me^tesugul acesta nu-1 vei
invaâ, pana nu vei sari singur in valuri. Munca e binecu-
vdntare numai pentru cel care o implineste el singur, iar pentru cel
ce priveste numai si culege roadele ei, fdrd sd se osteneascd, e un
blestem. De aceea, de la inceputul istoriei omene^ti £i pana ai,
vedem ca munca robilor a ucis totdeauna pe stapani; i-a
slabit la trup — prin trandavie; i-a slabit la judecata — prin
lipsa de incredere a mintii £i le-a slabit vointa — prin placed.
De unde urmeaza invatatura, ca nici o viclenie nu poate
inêla munca, î nici o silnicie n-o poate fura, fara sa
primeasca insutita pedeapsa.
9. Nu risipi munca nimanui. Cine imprastie spicele pe
camp e un risipitor £i un natang. Dar din risipa lui tot se
poate folosi cineva: pasarile cerului ori poate vaduva Rut
care vine sa stranga paine pentru copiii ei. Cine da insa o gra-
madd ori zed de grdmezi de grau pentru un diamant acela nu e
risipitor, ci ucigas. El ia painea de la gura muncitorului, il
flamanze^te si-1 omoara, ca si hotul care loveste cu cutitul. Ia
deci seama: orice munca e sfanta, iar cine o risipe^te e un tica-
los î un pagan, chiar daca si-ar toci mainile î genunchii,
facand matanii la icoane.
249
10. Sase zile sa muncesti, iar ziua a saptea odihne^te-te
cu gandul la ceea ce-ai muncit ?i, mai ales, la ceea ce-fi
ramane de muncit, pentru a te apropia de ideal si a te indru-
ma spre marea armonie care sta dincolo de marginea vietii
tale pamantesti. Munca e nu numai izvorul stiintei, al puterii
si al caracterului, dar e î un semn ca traie^ti. Cdtd vreme te
scoli dimineata cu gandul la munca si te odihnesti seara cu gandul
la ce vei niunci a doua zi, e dovadd ca viata, ca o apa bogata, umple
mereu vadul traiului tau. Din contra, cand vei simti ca te
gandesti cu sila la munca, ori incepi sa nu te mai gande^ti la
ea, poti fi incredintat ca se apropie apusul... £i „nu-i mult
pana departe..."
250
CARTEA A TREIA
CALAUZA STIINTEI: NATURA SI CARTEA

/ / /
Observari asupra muncii primitivilor
Dupa cum natura nu face salturi in nimic,

nu face nici in munca.
Pana acum, am pus inainte munca, privind-o ca temelia

cea mai tare a unei bune cresteri.
Intrebarea e: care munca e mai potrivita, ca scoala a
tineretului unui popor ?
Sunt atatea atatea trepte in dezvoltarea muncii, meat
nu e totuna daca spui cuvantul acesta pe malurile lui
Mississippi, ale Senei, Tamisei sau ale Dunarii. Fuegianul, de
pilda, culege scoici pe tarmul oceanului cum culege barza
mormoloci pe malul unei balti. Rar cand pune mana pe
undita. lata ce spune Darwin despre locuitorii din tara
Focului: „Intr-o zi, cand ne coboram pe uscat, langa insula
Wollaston, am intalnit o luntre cu sase fuegieni. Nu vazusem
niciodata fapturi mai prapadite î mai nemernice. Pe tarmul
dinspre rasarit, localnicii poarta haine de guanaco; pe coasta
apuseana, se imbraca cu piei de foca. La triburile din mijloc,
barbatii n-au decat o piele de vidra sau o bucata oarecare de
piele — cam cat o batista de buzunar — care abia ajunge sa le
acopere putin spatele pana la âle. Bucata aceea de blana e
legata cu o ata la piept, asa ca o muta dintr-o parte intr-alta a
pieptului, dupa directia din care bate vantul. Dar fuegienii
251
care se aflau in luntrea de care va povestesc, erau cu
desavarsire goi, chiar si o femeie in puterea anilor, tovarasa
lor. Ploaia turna cu galeata, apa curgea îroaie pe trupul
femeii. in alt loc, la mica departure, o mama da sa suga unui
copil nascut de curand. intr-o zi, a venit langa corabie si a
intarziat multa vreme, numai ca sa caste gura, cu toate ca
zapada cadea intr-una pe pieptul gol si pe prune. Nenorocitii
aceia de localnici au trupul inchircit, fata uricioasa, acoperita
cu bengiuiri de vopsea alba, o piele murdara si unsuroasa,
parul incalcit, glasul harait si gesturi manioase. Cand vezi ast-
fel de oameni, abia dacd iti vine sa crezi ca sunt fdpturi omenesti,
locuind aceeasi lume ca si noi".
„Ei traiesc fara nici un fel de carmuire sau capetenie.
Fiecare trib e inconjurat de alte triburi du^mane, vorbind
limbi deosebite. Triburile sunt despartite unele de altele prin
tinuturi pustii care raman cu desavarsire goale. Cauza cea
mai insemnata a razboaielor lor nesfarsite e greutatea de a-si
gasi hrana. Toata Tara Focului nu e aici decat o gramada
uriasa de stand, de dealuri inalte si de paduri netrebnice,
totul acoperit de neguri vesnice si bantuit de furturi necon-
tenite. Pamantul locuibil se margineste doar la cateva petece
de tarm. Ca sa-si gaseasca hrana, localnicii sunt siliti sa-si
schimbe mereu salasul pe care nu-1 pot parasi decat slujin-
du-se de luntrile lor netrebnice. Nici nu viseaza fuegianul ce
poate sa fie tihna unui culcus statornic, necum sa mai fie
vorba de dragostea pentru sotie. Barbatul nu-i altceva decat
un dobitoc, stapan al femeii, care ii este, mai degraba, o
roaba. Ce fapta mai grozava s-a savarsit vreodata, decat
aceea la care a fost martor Byron pe tarmul apusean ? El a
vazut cu ochii lui pe o biata nenorocita de mama, ridicand
trupul insangerat al copilului, pe care barbatu-sau il sfara-
mase de o stanca pentru ca baietasul rasturnase un paneras
252
cu oua de m are! De altfel, ce este in viata lor care sa poata
pune in mi^care facultatile suflete^ti ? Cata nevoie au ei de
rationament, judecata sau de imaginatie ? N-au nimic de
inchipuit, de comparat sau de hotarat. ca sa dezlipe^ti o
molusca de o piatra nu e trebuinta de vreo mare îretenie... Ai
putea asemui putinele lor insuîri sufletesti cu instinctul
dobitoacelor... Luntrea, nascocirea lor cea mai mare, e aâ de
pacatoasa, ca n-a facut de 250 de ani nici cel mai mic progres;
n-ai decat sa deschizi la povestirea calatoriei lui Drake, spre
a te incredinta".
lata deci icoana unei munci, care abia daca merita sa fie
numita astfel.
„Intocmai ca maimutele, ace^ti salbatici imita tot ce vad...
repeta cuvintele, cearca sa cante...; cand aud pe altii cantand
(repeta cuvintele din urma ale cantecului, dupa ■oarecare
intarziere, ceea ce suna la ureche foarte ciudat)... Dar nimic nu
se lipeste de ei. Un fuegian, cumparat pe pret de un nasture (de
unde ?i numele de Jemmi Button) a fost tinut trei ani in
Londra, iar, cand 1-a adus indarat, n-a putut fi de nici un folos
localnicilor". Darwin, care era un suflet milos, spune lamurit
ca atingerea dintre societatea europenilor si salbatici nu duce
la nici o isprava.
Incearca acum de supune pe copii fuegienilor sau ai unui
neam salbatic la regimul muncii din Europa, cu gandul de a-i
ridica dintr-o data pe aceeaî treapta cu englezii sau alti
europeni!
Evident, lucrul e cu neputinta. Intre munca primitivilor
î munca noastra e o prapastie. Unii dintre salbatici (eschi-
moîi, de pilda) au o munca foarte specializata. Ca
imbracaminte, luntre, arme de vanat î pescuit, omul polar e
un adevarat artist. Sa incerci, insa a lega munca $i obiceiurile
europene de viata lui, e intocmai ca si cum ai vrea sa
253
rasadesti un mar domnesc pe varful Alpilor sau in gheturile
Groenlandei. Din contra, cate tinuturi, atatea feluri si grade de
munca; prin urmare educatorul trebuie sa-î dea bine seama,
cum sa paêasca din treapta in treapta la aplicarea muncii in
cresterea copilaretului fiecarei tari.
O analiza a lucrului se impune deci oricui incearca sa
indrume educatia unui neam. Si mai ales e necesara o
cunoa:?tere cat mai adanca a muncii salbaticilor.
* *
Ceea ce caracterizeaza indeosebi munca omului in stare

de salbaticie este lipsa de rdnduiald si de continuitate. Un civi-
lizat traieste cu program: lucreaza, mananca pi doarme dupa
ceasornic. Un negru din padurile Congului nici nu viseaza la
o astfel de impartire a timpului. Mananca de cate ori ii e
foame si de cate ori poate, apoi se odihneste sau sta de
palavre toata ziua. E drept ca un copil de negru incepe a
mrmci de pe la 6 ani, dar numai atat cat ii trebuie spre a-î
astampara foamea. Restul timpului se joaca. lata ce spune un
doctor care a trait mai multa vreme in Africa ecuatoriala:
„Copilul de negru se bucura de privilegiul puilor din toate
rasele de animale omenesti. Cu tot capul lui mare si pantecele
umflat, in anii dintai e dragut, nevinovat, dracos, plin de chef î
voie buna; gasesti chiar oarecare gratie in stangacia gesturilor î
a mersului sau; ochii sai mari $i negri sunt blanzi si increzatori;
nu-i rautacios, ci mai degraba alintat si supus. Afara de mancare
si de somn, isi petrece vremea cu jocul — marea ^coala practi-
cata a copilariei, deoarece nu e altceva decat o imitare
copilareasca a faptelor omului matur. Puiul de leu se invata a
pandi si a prinde prada, jucandu-se cu coada mamei lui; fetita
254
face cu papula ucenicie de mama... Tot asa, pentru negrisorul
care are un simt de imitatie foarte ascutit, jocul e o inchipuire a
vanatorii, a pescuitului a razboiului. Cete de baieti se deprind
a vana dobitoacele marunte; ticluiesc capcane $i fac arcuri
mititele. Un fel de bostan... e dat de-a dura de unul dintre e i! iar
ceilalti se aêaza pe de laturi in rand, cautand sa-1 nimiceasca cu
o tepusa mica £i ascutita, aruncata in chipul tmei land".
„Dar cum e copilul, a?a e si negrul matur; putina munca pen
tru agonisirea hranei, apoi dant ?i alte petreceri, insa aproape nici
un gand de prevedere. Grija si munca de dimineata pana seara a
unui european, care are din belsug de mancare, e pentru mintea
negrilor o taina pe care n-o pot dezlega... Ce-a fost ieri, ei uita cu
o uimitoare uûrinta, iar ce va fi. maine nici nu vor sa se gan-
deasca. E a$a de ingusta puterea lor de prezentare, incat chiar cea
mai grozava amenintare nu-i poate clatina din pasivitatea ceasu-
lui actual. lata o intamplare intr-adevar semnificativa. Capitanul
unui vapor de pe Ubanghi, coborandu-se intr-un sat de indigeni,
ca sa cumpere merinde, intalneste pe un negru care fusese in slu-
jba pe vaporul sau. Intrebat ce face acolo, el a raspuns ca e rob si,
prin urmare, e menit a fi taiat intr-o buna zi, ca o vita de casapie
$i mancat de stapan, potrivit cu obiceiul locului.
De mila, capitanul 1-a sfatuit sa vina pe vapor î sa-1 faca
scapat, ceea ce ii era foarte uôr. Dar negrul nu s-a invoit.
Avea hrana î tot ce-i trebuie. Perspectiva cutitului, care avea
sa-1 macelareasca dintr-o zi in alta, nu-1 tulbura catusi de
putin. Aâ ca vaporul a plecat fara el...
Cum sa-1 sperie pe un astfel de om grija de foamea, care
va veni maine ori peste o luna sau un an, i?i sa-1 xmboldeasca
azi la munca ?
Pentru el, a sta nu e lene, ci un lucru firesc, ca $i pentru
antilopa care rumega sau pentru maimuta care se joaca ori
doarme, indata ce e satula. Munca este o opintire neplacuta
255
la care nu se mai supune pana ce nu-1 razbe^te foamea. (Cum
se intampla si la unele populatii inapoiate din Europa). De
aceea, indata ce poate, salbaticul arunca grabnic munca pe
seama altuia si, indeosebi, pe spinarea femeii £i a copiilor.
Asa se explica pe aceasta treapta de dezvoltare sociala situ-
atia sotiei, ca un simplu animal de munca si de procreare.
Cea dintai avere a unui negru din regiunile ecuatoriale e
femeia lui. Ea face tot ce-i trebuie: aduna poame, strange
radacini, macina grauntele, face oale, tese £.a., £.a. Cum iî
cumpara plugarul o vita de jug, asa iî cumpara negrul o
femeie. Toata casatoria e tocmeala de cumparare — o
ciorovaiala care rascoleste tot satul. „Gurile se dezleaga,
rudele, capii satului, vecinii, trandavii $i oricine — chiar
oamenii cei mai putin interesati in afacere — se amesteca si
ei, ca $i cum ar fi treaba lor. Petitorul si parintii din amandoua
partile srmt imbulziti, glasul se ridica ?i vorbele cele mai ciu-
date se amesteca in targuiala, care tine zile £i zile intregi..."
Iar caracterul casatoriei se vede lamurit din insusirile care se
cer unei sotii bune; sa fie: mare de trup, ceafa groasa... ?i alte
calitati care dovedesc o buna vita de munca si prasila. Cu cat
a avut mai multi copii inainte de casatorie, cu atat pretul era
mai mare: pe cand, daca femeia ramane stearpa, targul poate
fi stricat, iar tatal da banii indarat cumparatorului.
Pana aici ajunge prevederea celor mai multi salbatici: sa
arunce munca in spatele femeii, a copiilor si, intr-o faza mai
inaintata, asupra robilor. De aceea, orice incercare de a-i ademeni
de bunavoie la regimul unei munci mai intense e zadamica.
De altfel, nu-i de mirare ca ideea despre munca e atat de
schimbatoare dintr-un tinut in altul $i dintr-o faza in alta a dez-
voltarii sociale. Acum 3000 de ani, pirateria, adica hotia pe
mare era o munca, intocmai ca si pescuitul. Contemporanii lui
Ulysse ieseau in larg, cum ies azi pescarii de morun pentru
256
aêzarea navoadelor. Si tot acum doua mii si ceva de ani, in
Adriatica, ilirii puneau pe acelasi plan vanatoarea cu pirateria.
Cand romanii s-au plans la regina Teuta ca negustorii italieni
sunt jefuiti pe coastele Dalmatiei, regina le-a raspuns cu seni-
natate ca ea nu mai poate impiedica pe supusii sai de a pomi
pe mare „pentru folosul lor particular" (Polybiu). Insusi
inteleptul Aristotel avea despre munca o idee nu se poate mai
departata de a vremurilor noastre. A trebuit o lunga dezvoltare
istorica, pentru ca sa ajungem la o lume ca cea americana sau
engleza, unde munca e o „categorie" a vietii, iar „timpul e
ban". Pe cand negrul face un drum de doua zile si vinde gaina
cu acelasi pret ca £i in sat (ceea ce se intampla si la unii europeni
necivilizati), pentru englez — timpul e ban (time is money).
Din aceasta rezulta, ca transformdrile societdtii omenesti
sunt foarte incete si singurul chip de a pasi pe o cole sigurd e sa
observi evolutia muncii si sd alegi elementele educative din fondul
propriu al fiecarei societdti, in raport cu treapta ei de dezvoltare,
intarind prin ^coala muncii tocmai partea slabd.
Orice schimbare, care se margine^te numai la legi si la
forme, e o simpla amagire. Incercarile facute in colonii au
dovedit ca prefacerile repezi n-au avut alt rezultat, decat sa
adauge la viciile indigene $i unele vicii europene, ceea ce scu-
funda pe salbatici, in loc sa-i ridice. Asta dovedeste inca o
data legea cunoscuta: ca natura nuface salturi...1.
1 Un caz, ca al negrului Booker Washington, nu inseamna nici o con-

tradic|:ie. Intai, pentru ca negrii sin Statele Unite stau de veacuri in atingere
cu civilizatia albilor si chiar s-au incrucisat cu ei; al doilea, fiindca exem-
plare bine inzestrate se gasesc chiar intre speciile inferioare omului, necum
intre oameni.
257
Intrebarea este: pentru ce nu-i cu putinta sa schimbi
repede felul de munca al unei grupari sociale sau etnografice
si sa-i dai dintr-odata o educatie intr-adevar superioara ?
Cei care au trait mai mult printre salbatici si i-au observat
mai de aproape afirma ca temelia sufletului lor e foarte subtire.
Impresiile lor despre lume se opresc la suprafata creierului, nu
patrund mai adanc. Ei au mai mult senzatii si foarte putine
reprezentdri. De aceea, zguduirea unei impresii nu se intinde mai
profund in creier si deprinderea cu munca legata de prevederea
unei placeri sau a unei suferinte viitoare nu se poate inradacina.
Prin urmare, ar fi tot asa de absurd sa ceri unui negru purtarea
unui om civilizat, dupa cum e absurd sa ceri unui pom sadit de
o zi sau de o Irma sa fi prins radacini tari in pamant.
O astfel de comparatie poate sa prma pe cineva pe gan-
duri: ce asemanare poate fi intre creierul omenesc si
radacinile unui copac ?
Totusi, comparatia nu e prea departe de adevar. E destul
sa priveasca cineva imaginea creierului si a elementelor care
il alcatuiesc, pentru a vedea ca orice munca prinde radacini in
creier, adicd ajutd la inmultirea firisoarelor care leaga cehdele ner-
voase intre ele, dupa cum radacinile cele marunte leaga tot
mai adanc pomul de pamant. Observand cum lucreaza
nervii, vezi ca impresiile din afara ajung pana intr-o anume
parte a creierului (centrul de proiectie) si ca pentru fiecare
organ al simturilor (ochi, ureche7 limba...) este un centru de
proiectie in patura care inveleste creierul. Dar, alaturi de aces-
te centre de proiectie, mai sunt tot in scoarta creierului alte
centre unde se pastreaza amintirea senzatiilor primite.
Acestea sunt centrele de asociatie sau ale memoriei...1.
1 Vezi p. 209 s.u.
258
Asadar, zadarnic spui subalternului: munceste staruitor
ca altfel mori de foame ! Centrele lui de asociatie nu-s destul
de puternice pentru a destep ta in el o imagine destul de vie
despre suferinta foamei . Cuvantul „foame" nu-1 va mi^ca la
munca. Cu alte vorbe, deprinderea n-a prins inca radacini
destul de puternice in creierul lui si destul de adanci — pana
la centrul de memorie.
E necesar deci, cand vrei sa schimbi cresterea unui popor
sa vezi: cata si ce fel de munca e in stare sa faca acel popor ?
Apoi sa te intrebi: pe ce treapta de dezvoltare este creierul lui ?
Stiinta ne arata ca in zadar vex cere umii creier o altd mimed,
deedt in raport cu treapta lui de organizare, fie cd e vorba de un om
(potrivit cu etatea),fie cde vorba de un popor (potrivit cu gradul
sau de civilizatie si de cultura).
De aici urmeaza, ca incheiere, ca e numaidecat necesar sa
privim pe cat se va putea mai de aproape chipul cum lucreaza
creierul, ceea ce vom face pe scurt in paginile urmatoare.
259
CUM CRESTE SI MUNCESTE CREIERUL
Daca e adevarat ca mana este „unealta

uneltelor", cum zicea Aristotel, atunci creierul e
masina tuturor masinilor. Pedagogul, care nu
cunoaste creierul, este ca un orb care vrea sa
vada ori ca un surd care vrea sa auda.
Celule si fibre nervoase. Fiecare celula nervoasa e ca

vasul unei sonerii. Fibrele care pornesc din toate partile cor-
pului spre maduva spinarii si creier, iar altele pleaca din
creier si maduva spre marginea corpului, se pot asemana cu
firele unei sonerii. Abia de vreo suta de ani, s-a putut dovedi
aceasta asemanare. Si abia e un sfert de veac de cand se stie
cum se face legatura intre fibre si celula.
Celula sau neuronul e ca o steluta. In mijloc, are un sam-
bure care inoata intr-un fel de apa (protoplasma), iar la margi-
ni are niste prelungiri ca piciorusele unei caracatite (dendrite).
Una din aceste prelungiri formeaza fibra nervoasa, adica un fir
invelit la oarecare departare cu mielina.
Cu cat copilul create, cu atat celulele nervoase sporesc in
ramuri si ramurele, legandu-se unele de altele.
La prune, se vede in m ad uva spinarii, cu m unele celule abia au

apucat sa faca o codita, ca la m orm oloci; altele au ram urele m ai
lungi si m ai im pleticite. U n m anunchi de fibre face radacina nervu-
lui care slujeste la m iscare; alt m anunchi va face radacina nervului
sim tirii. Printr-unul ajunge la m aduva sau la creier sim tirea (unei
dureri, de pilda), iar p rin celalalt nerv vine porunca sa se m iste
m ana sau p iciorul spre a scapa de durere.
260
Fig. 1 - 0 celula nervoasa.
* *
Lucrarea celulei. Cum se topeste tipirigul in borcanul cu

apa al soneriei, aâ se descompune materia din protoplasma
celulei nervoase (asimilare si disimilare). Cand vine o atatare
din afara (de pilda, ochiul vede o frunza), intr-o celula a
creierului (spre ceafa) se produce o tulburare (disimilare);
dar, indata ce inchizi ochii ori ascunzi frunza, atatarea se
opre^te; se opre^te $i tulburarea, iar celula se intremeaza
(luand din sange ori din limfa ceea ce cheltuise) adica asimi-
leaza. Dar pentru asta trebuie oxigen.
S-au facut incercari cu nervii broastelor. Daca le injectezi
in vine un lichid fara oxigen, nervii nu mai lucreaza, adica nu
mai simt. Cum le dai oxigen, celulele £i nervii capata iarasi
simtire. Atipirea dureaza abia o particica de secunda; cand
insa nervul a lucrat mult timp, de la o vreme oboseste si nu
mai da nici un semn de simtire. (De aici se vede cat de tre-
buincios e pentru copii aerul curat, adica oxigenat).
261
Fig. 2 - N euroni: la stanga, inainte de nastere; la dreapta, dupa
nastere, cu ram ificari (dendrite) m ai m ulte.
C elu lele nervoase p rod uc electricitate. Su nt aparate care pot

m asura aceasta electricitate. D e altfel, curentul electric se si aude.
C and vezi o para, iar celula d in creier da ordin m ainii sa se intinda
spre a o lua, m uschiul suna ca fir u l de la telegraf. D upa cum telegrafis-
tul de la statie loveste m ereu cu degetul si trim ite m ereu unde elec-
trice pe fir, tot asa celula din creier trim ite repede-repede unde elec-
trice; iar dupa sunetul m ai tare sau m ai slab al m uschiului s-a pu tu t
socoti ca celula din creier p oate, intr-o secund a, sa porunceasca
m ainii pana intre 30 si 50 de ori. G rozav s ta p a n !
Oboseala celulei. In protoplasma celulei nervoase, sunt

niste gramajoare de materie, care ii dau o infatisare pestrita —
ca petele de pe pielea unui tigru (corpuri tigroide). Cand celula
oboseste, gramajoarele acelea nu se mai vad. Acesta e semn de
oboseala, iar osteneala se explica asa: lucrand mereu (disimi-
land si asimiland), se produc, de la o vreme, in celule un fel de
otravuri, pe care oxigenul nu le mai poate arde. Otravurile
acestea paralizeaza nervul si atunci el cade in amortire.
Nu se cunosc bine toate aceste otravuri. Una e acidul lactic. S-a

facut o incercare cu oam eni odihniti. Li s-a injectat in m uschi acid
lactic si, de unde erau gata sa p o m easca la drum , ei au sim tit indata
o b o s e a la !...
262
Fig. 3 - Intuitie cu ajutorul sim turilor.
A (auz), V (vaz), P (pipait), G (gust) si M (m iros)
Odihna celulei. Cand oboseala este mare, omul adoarme.

Oxigenul adus de sange vine si arde otravurile, producand
acid carbonic si apa. In felul acesta, celula se aeriseste, se
curata de otravuri si capata iarasi puterea de a lucra.
Din cele insirate pana aici asupra masinii nervoase a
omului, urmeaza ca munca nu trebuie sa treacd margined, oboselii.
Degeaba apesi afara soneria, daca inauntru s-a ispravit curen-
tul. Prin urmare, nu atata intr-una nervii copilului, fie ca arati
ceva ochilor lui, fie ca spui ceva urechilor lui sau il pui sa
cante, sa faca gimnastica, sa socoteasca etc.
Din cand in cand, da-i repaos si oxigen... adica aer curat.
Mai degraba repaos des, decat odihna lunga, deoarece la
inceputul lucrului celula se invioreaza foarte iute.
Se credea ca poti im plini puterea pierduta a m uncitorului

atatandu-1 cu eter, morfina, alcool sau alti excitanti. A zi se she ca aces-
tea im piedica aerisirea (oxidarea celulei), adica ingram ad este si m ai
m ulta otrava in ea. C ine crede ca rachiul (tuica) da putere e intocm ai
ca cel care pune tarana pe foe, cu gand sa inteteasca flacara !
263
Statii deosebite. Poti taia parti intregi din creier si omul
traieste; atata numai ca pierde unele insusiri: vazul, graiul,
auzul, etc. Cu acest chip, s-a putut dovedi ca fiecare parte a
creierului are functia ei. De pilda, atatarile care patrund prin
ochi se opresc tocmai in partea dinspre ceafd a creierului;
acolo e statia vazului, nu in ochi, care slujeste numai ca o fe-
reastra. Atatarile produse de sunet se opresc tot in creier, in
partea de sub tampla. Graiul nu e in gura, ci isi are statia lui
in cutele creierului din partea stanga, spre frunte. Indeosebi,
se cunosc bine statiile miscarii: poti spune mai dinainte ce
punct al creierului trebuie atins, daca vrei ca omul sa mi^te
cutare deget ori glezna, cotul, limba etc. Asadar, creierul e ca
o statie centrala cu multe birouri ori statii mici, unde se
imparte munca de primire î trimitere a telegramelor. E
destul sa tai sau sa ranesti centrul sau biroul cutare si toata
corespondenta se opreste in acea parte. Ochiul ramane
intreg, dar nu mai vede, daca tai o anume felie de creier de
la ceafa; limba ramane nevatamata, dar omul nu mai spune
un cuvant, daca e ranita circumvolutia a treia... Si tot aâ e
cazul cu gustul etc., ca si cum din statia cutare, ai taia firul
spre cutare ori cutare oras.
De aici urmeaza pentru educator o mare grija: sa nu lase
in parasire nici un simt; ci sa cultive toate simturile, deoarece,
dupa nastere, celulele nervoase nu mai sporesc ca numar,
cum sporesc celelalte celule ale trupului, dar sporesc ca
marime si ramificatii. (Cu cat un simt e mai bine educat, cu
atata partea lui din creier e mai bogata — e o statie cu
aparate mai mari, mai bine legate intre ele £i cu mai multa
provizie de electricitate).
Asadar, cunostinta despre flo a re e m ult m ai inrdddcinata in creierul

celui care nu num ai ca cu prind e lucrurile cu toate sim turile, d ar le
264
Fig. 4 - Intuitie cu ajutorul tuturor sim turilor, intarita prin num ire
a obiectului cu ajutorul unei vorbe graite.
V = vad floarea; P = pipai floarea; M = m iros floarea;

G = gust floarea; A = aud fasaitul florii;
a = aud vorba floare;
v = vad m iscarea bu zelor care p ronu nta cu vantu l floare;
m = m isc b u zele sa pro n u n t si eu acelasi cuvant
m ai si da un num e, apoi le si scrie. A nalfabetu l are, deci, m ai putine

fire spre a lega cunostinta unui lucru de creierul sau de cate unul
care stie a citi si a scrie.
Legaturi intre statii. Statiile din creier (centrele de vaz,

auz, grai etc.), nu numai ca sunt legate prin fire nervoase cu
ochiul, urechea, limba, nasul si alte organe ale simturilor, dar
sunt legate si intre ele prin fire de asociatie. Insa e o deosebire:
firele care merg de la creier spre organele simturilor sunt gata
chiar de la na^tere (adica sunt captusite cu mielina). De aceea,
indata ce s-a nascut, copilul poate lucra in curand cu organele
simturilor: aude, vede, miroase, gusta... Centrele sau statiile
de simtire £i de miscare functioneaza de la inceput. Pe cand
firele de asociatie nu sunt inca mielinizate.
265
Fig. 5 - Intuitia cu ajutorul tuturor simturilor,
intarita cu o vorba graita, apoi si scrisa:
V = vad floarea; P = pipai floarea; M = miros floarea;
G = gust floarea; A = aud fosnetul unei flori
a= aud vorba floarea; s = scriu vorba floarea;
v = vad miscarea buzelor celui care spune vorba floarea
si miscarea mainii celui care o scrie;
m= misc buzele sa spun acelasi cuvant si mana ca sa-1 scriu.
Ce inseamna asta ?
Inseamna ca pruncul nu poate avea inca reprezentari,
gandiri, rationamente etc.; masinaria nu-i inca gata. Abia an cu
an creierul se implineste.
Prin urmare: nu prididi un copil cu invataturi pe care
creierul lui nu le poate cuprinde. Deoarece, cum am mai spus
degeaba apesi afara capatul soneriei, daca inauntru firele nu
s-au tesut inca si nu s-au legat unde trebuie.
Legatura dintre senzatii. Sa zicem ca vedem o piersica.

Razele plecate de la ea ating nervul ochiului; aici se produce
o atatare (disimilare), iar atatarea din acele celule se duce pe
fir pana in creier (la ceafa), unde se opreste in centru sau
statia vazului, producand si acolo o atatare (disimilare).
266
Fig. 6 - Intuitia unui surd
V = vad floarea; P = pip ai floarea;
M = m iros floarea; G = gust floarea
v = vad m iscarea bu zelor celui care spune vorba floare
sau o m ana care scrie acest cu vant, p recu m si cuvantul;
m = m isc si eu buzele sa im it pronuntarea
sau m ana ca sa-1 scriu.
Simtim atunci o culoare, o forma, o marime... care pentru noi e

senzatia de piersica. Cum inchidem ochii, atatarea inceteaza,
celula a reparat paguba prin asimilare £i senzatia piere.
Tot aâ, avem senzatii de miros, de sunet, de temperatura
etc. Vedem deci ca senzatiile nu vin despartite totdearma, ci
mai adeseori imperecheate. Iar de aici, urmeaza pentru edu
cator o mare inlesnire: daca vrei sa-ti intiparesti bine un lucru
î sa-1 cuno^ti deplin, cauta sa-1 cuprinzi cu cat mai multe
simbari. Piersica are nu numai culoare, forma, marime si o
departare oarecare de ochi, ci poate avea un miros, un gust, o
greutate... î poate face un sunet cazand. Cine vede piersica in
carte, o cunoaste foarte putin, fata de cel care o culege din
pom, o pipaie, o miroase, o gusta, o aude cazand din pom etc.,
fiindca acela primeste de la ea multe senzatii intovarasite si
leaga astfel imaginea piersicii de mai multe centre din creier.
267
Fig. 7 - Intuitia unui orb
M = m iros floarea; G = gust floarea ;
P = p ip a i floarea ; A = aud fosnetul unei flori;
a = aud vorba floare; m = m isc buzele sa sp u n acelasi cuvant
Asadar, un orb, un surd sau unul caruia ii lipseste un simt are mai
putine legaturi in creier pentru a-si intipari cunostinta despre un lucru.
R e g u 1 a: Leaga senzatiile intre ele; fa ca in creier firele de

asociatie sa se intdreasca. Deschide toate usile siferestrele prin care
poti capdta stire despre un lucru.
Dimpotriva, cand un simt lipseste, cunostintele despre
lucruri se imputineaza.
Intuitia. Din cele insirate mai sus se vede ca intuitia e un

lucru de o insemnatate fundamentals. Cum prinde caracatita
prada, infasurand-o cu toate picioarele si sugand-o cu toate
ventuzele, asa poate sa prinda creierul copilului orice
cunostinta daca dascalul e mester £i se pricepe cum sa ran-
duiasca lectia. Figurile alaturate arata ce mare deosebire e
intre cel care prinde un lucru numai cu un simt spre deosebire
de cel care il cuprinde cu toate simturile. (Un orb sau un surd
e ca un birou telegrafic cu unele fire rupte).
268
De aceea, cand omul are nenorocirea sa-î piarda un simt,
trebuie numaidecat sa ceara ajutor de la altele. De pilda,
orbul inlocuie^te vazul prin pipait. Sunt carti anume pentru
orbi, sapate in lemn sau in carton. Orbul plimba mana pe
carte £i cite^te cu degetele, pipaind; ori e noapte, ori e zi —
cititul merge inainte.
Surdul, dimpotriva, pierzand auzul si graiul, inlocuieste
limba cu mi^carile mainii. La intuitie, el se ajuta cu mana nu
numai pentru pipait, dar si pentru descrierea lucrurilor si
exprimarea gandurilor. (Pieile-roîi din America de Nord
aveau o limba de semne atat de bogata, incat salbatici cu
limbi deosebite, care nu intelegeau un cuvant din gura
celuilalt, puteau sta o zi intreaga de vorba, numai prin
semne, povestindu-î unul altuia fel de fel de intamplari. E
drept ca nu vorbeau numai cu mainile, ci î cu picioarele si
prin alte mi^cari ale corpului). De altfel, viata Elenei Keller, a
lui Untan, a botanistului orb din Leeds si a altora lipsiti de
unele simturi dovedeste ca creierul omenesc se poate ajuta la
nevoie cu organe mai putine. Prin urmare, sa aiba cineva
toate simturile î sa nu se foloseasca de ele, ci sa se
margineasca la o intuitie slaba, inseamna a fi orb de voie, surd de
voie..., intr-un cuvant pocit de bunavoie.
Dimpotriva, cand intuitia copilului e slaba din cauza
nepriceperii dascalului, atunci cel care si-a luat sarcina de
invatator are el toatd rdspunderea schilodirii copiilor.
Memoria. Chiar cand lipseste lucrul care a pricinuit o

senzatie, creierul o poate destepta iaraî. Trandafirul cules
asta-vara, il vezi parca ar fi acuma pe ramura, cu roua pe
dansul. Rechemarea aceasta a unei senzatii se numeste
reprezentare, adica infatiârea din nou.
Cum se petrece o astfel de minune ?
269
F = centrul de asociatie vizual
Din senin, nu-ti vine nimic in minte. Ca sa-mi aduc

aminte de acel trandafir, trebuie sa vad o gravura ori gradina
de unde 1-am cules, tovarasul care fusese atrmci de fata sau
alt lucru cat de marunt, sa aud macar un cuvant, care sa
destepte in celula nervoasa o atatare ca cea de atunci. Atata
numai ca atatarea aceasta nu se produce in locul unde s-a
inregistrat senzatia obiectului (centrul de proiectie), ci in alt
centru numit centrul de asociatie sau de memorie.
Si tocmai aici se vede bine pretul fibrelor de asociatie. Se
intampla, de pilda, ca un om capata un betesug la centrul
vizual. De exemplu, un tata ranit vede pe copil si nu-1 mai
cunoaste. Dar e destul sa-i spuna cineva: uite, Iancu, baiatul
tau ! Si bolnavul, auzind numele, isi aduce aminte indata de
copil. Adica, legatura care nu s-a putut face prin ochi, se face
prin ureche, caci fibrele de asociatie au putut transmite
atatarea in centrul de reprezentare ramas nevatamat. E ca î
270
cum ai telegrafia spre un oras, dar nu de-a dreptul, ci printr-o
alta statie.
R e g u 1 a: Cand intrebi ceva, cauta sa destepti repre-
zentarea pe care o chemi, nu numai cu vorba, ci si pe alte cai, pana
vei nimeri fin d de legatura, care scoate mai repede o senzatie din
camera de pdstrare si o aduce la lumina, in chip de reprezentare.
Daca ai prins un lucru cu multe fire, adica ai avut multe
senzatii despre el, vei izbuti cu mult mai usor sa-1 aduci in
reprezentare. E mare mestesug pentru profesor sd stie a pane
intrebdri...
A m intirea e inlesnita nu num ai de asocierea senzatiilor, ci si de

repetarea lor. D upa cum m u schiul creste si se intareste, cand tai
lem n e, de asem en ea, can d sen zatia se rep eta d e m u lte ori,
reprezentarea devine din ce in ce m ai usoard. C elula sporeste ca
m arim e, ca ram ificatii si legaturi p rin fibrele de asociatie, iar
cu rentii pornesc cu atat m ai usor, cu cat calea e m ai um blata.
Creierul creeaza. Ce este reprezentarea ? Ai crede ca e

de^teptarea unei atatari vechi cu urmarile ei, adica reinvierea
unor senzatii, intocmai cum au fost. Adevarul e altul: indata
ce cauza senzatiei dispare, piere si senzatia, lasand in loc o
copie slabita, — adica altceva decat senzatia. Trandafirul din
gand nu e niciodata la fel cu trandafirul care se simte, cand
deschid ochii, î floarea imi atata intr-adevar ochiul si mirosul.
Mai mult: ori de cate ori vad acelaî trandafir, in realitate
am vazut un trandafir deosebit, caci alta e lumina, vantul,
pozitia ochilor, temperatura, sunetul dimprejur, mirosul...;
toate se schimba, iar eu prind imaginea trandafirului din alt
punct de vedere, cu alta imbinarea de senzatii. Prin urmare,
repetarea unei senzatii pana la identitate e cu neputinta.
271
Cu atat mai mult e cu neputintd sa se destepte in mine o
reprezentare de dona ori exact la fel. De cate ori imi reprezint
trandafirul cutare, de fapt am tot alte imagini, diferite ca
intensitate, tonalitate etc. De unde urmeaza ca reprezentarea e
mereu ceva non in minte, dupa cum, in aceeasi albie, raul
curge mereu cu valuri noi, — macar ca, la anume cotituri,
formele apei se repeta mai mult sau mai putin asemanator.
Lumea asadar se schimba mereu in mintea omului, ca si
cum creierul lui ar fi o oglinda care iî schimba pe incetul
convexitatea ori concavitatea si diformeaza necontenit imag-
inea obiectelor. Iar ceea ce stim noi despre lume sunt aceste
imagini ale noastre despre lucruri. Cu drept cuvant s-a zis:
Lumea e reprezentarea noastrd. Ba, putem adauga ca e chiar
creatia noastra, deoarece in fiecare clipa creierul o reflects
mereu in alt chip.
Kant a pu s in circulatie o expresie care, pentru naturaligti,

incepe a pSrea de prisos. E vorba de lucru in sine (das D ing an sich).
Ce xnteles p ot avea aceste vorbe ?
Inaintea m ea e o vinetica. A lbastrim ea ei o sim t nu in ochi, ci in
creier, spre ceafS. DacS centrul vizual s-ar m odifica, vinetica m ea s-ar
arata rosie (daltonism ). Fiecare senzatie pom este deci dintr-o atatare
particulars in una sau m ai m ulte celule. Pentru un surdo-m ut-orb,
lum ea e grozav de sim plificata. C ulorile dispar toate. Sunetele, de
asem enea. Pentru H elen Keller, vantul e leganarea unui copac, in
care se suise, adica o senzatie de m iscare. Valul m arii n-are pentru
ea nici culoare, nici sunet, nici form e..., ci e apasarea ritm ica, pro-
dusa pe m aini ori pe p icioare, de un fluid cald ori rece. Tot ce £tie
d ansa despre lum e, a aflat p rin pipait $i p rin sim tul m iscarilor
(kinestezic).
Asadar, lucrul in sine e totdeauna lucrul din mine; atata lum e
exists, cdtd intrS in reprezentarea m ea $i cum intrS. Singura realitate
sufleteascS e tesStura senzatiilor m ele si ce m ai p ot im pleti eu din
ele, dupS cu m covorul e o tesdtura de fire. C and le desfaci, a pierit
272
covorul, ca gi cum n-ar fi fost. Iar a zice ca exista un lucru in sine, in
dosul reprezentarii, e ca si cum ai zice ca exista covorul — inde
pendent de tesatura lui.
Asadar, expresia „lucrul in sine", ca ceva dezbracat de

orice determinare intuitiva sau rationala, trebuie evitata1.
Maruntiûrile acestea nu-s insirate aid de dragul filo-
zofarii, ci pentru nevoile educatiei.
Daca lumea e reprezentarea mea (si, in oarecare masura,
chiar creatia mea), ce grozava raspundere trebuie sa aiba
acela care ingrije^te cresterea copilului indruma munca lui
in cunoasterea £i cucerirea lu m ii! Dobitocul traieste in buna
parte cu £ira spinarii. Atatarea ajunge pana in maduva si
porunca se intoarce tot acolo. Actul e reflex, — cum te misti in
somn, cand te inteapa un ghimpe. Omul insa, lucrand cu o
sumedenie de senzatii, poate gresi cumplit, croind in capul lui
imperecheri de reprezentari neroade. Jaguarul ii aduce
aminte peruvianului de cruzimea stramosilor sai, care sunt
din neamul jaguar; £i, fiindca si el se va face dupa moarte tot
jaguar, de aceea nu indrazne^te sa se apere, ci se lasa a fi
sfasiat fara nici o impotrivire !
E drept ca lunecarile acestea se pedepsesc. Cine are multe
imperecheri de ganduri absurde — piere. Raman numai
oamenii care au in neuroni asociatii prielnice traiului; functia
acestor neuroni, repetandu-se din generatie in generatie, se
consolideaza, adica drumul fiind umblat mereu de un curent
nervos, prielnic, calea se netezeste, se large^te î se fixeaza, pe
1 Asta nu inseamna insa ca ne alaturam cumva la conceptia materialista.

intre fenomenele fiziologice p cele psihologice sunt deosebiri fundamen-
tale, oricat am inainta cu paralelismul dintre localizarile din creier si mani-
festarile sufletului. Viata snfleteascff depcise$te viata creierului.
273
cand asociatiile gresite, creatiile neroade ale creierului,
aratandu-se nefolositoare, iar uneori chiar primejdioase, sunt
uitate: neuronii respectivi nu trimit ramificatii..., adica se da
lupta pentru existentd nitre reprezentari. Cele drepte, legate de
neuroni puternici, traiesc; cele slabe dispar...
De aid, pentru pedagog — o mare grija: sa nu lase a se
strecura in mintea copiilor asociatii false intre reprezentari.
Nici in gluma nu face si nu repetd o greseald, caci repetand s-ar
putea s-o intiparesti si mai tare in creier.
Baga de seama ca lumea e sa cum o creezi tu, in mintea
ta. Daca iei seama si o cladesti temeinic, temeinica va fi; daca
strecori insa in suflet (cu stiinta sau fara stiinta) o singura
greseala, te osandesti la rataciri si pierire.
5f
Abstractia. Daca ai vedea toata viata numai un brad, ai

avea o singura reprezentare despre ceea ce numim copac. In
fapta, vezi o multime de brazi: de marimi, culori, frunzis si
specii deosebite. Iar alaturi de brazi, vezi o sumedenie de alti
copaci, de toate formele si culorile. Dar, de cate ori se produce
in celula nervoasa atatarea pe care o numim copac, de atatea
ori e o anume disimilare care se repeta mai lesne: cea produsa
de razele venite din trunchi, ramuri, frunze î radacini, caci
mai toti copacii au aceste parti si toti atata celula mai mult
sau mai putin la fel, pe cand alte atatari sunt mai rare; de
pilda, cele care vin de la o creanga rupta, un cuib pe ramura
si alte amanunte, care nu se intalnesc la toti copacii. De aici
urmeaza ca unii neuroni cresc mai mult; altii sau alte parti de
neuron cresc mai putin. Prin urmare, cand auzi sau cite^ti
vorba copac, partea in care se desteapta mai intai atatarea este
274
aceea unde s-a inregistrat imaginea trunchinlui, ramurilor,
frunzelor si rdddcinilor. Asa cS avem atunci in minte nu un
copac anume, ci o imagine generala, care nu se potriveste cu
nici un copac, ci are numai pdrtile comune tuturor.
Aceasta imagine colectivS, ramasa in creier de pe urma
atatSrilor produse de toti copacii vSzuti, se cheamS imagine
abstracts sau notiune.
Se zice despre un om ca e cu atat abstract, cu cat are mai
multe imagini de acestea colective.
Este vadit ca, fara concret, nu e abstract; si, cu cat averea
concretS a creierului e mai mare, cu atat poate fi mai mare si
cea abstracts (notionalS).
Senzatia, reprezentarea si abstractia sunt atatSri ale
celulelor nervoase, deosebite insS in tSrie, precum si in
numarul î locul celulelor unde se produc.
lata de ce creierul copiilor de la tara si, in genere, al copiilor de

m u ncitori e m ai bogat in im agini si notiuni.
X- X-
£irul reprezentarilor. Fiind atatea celuie nervoase (mili-

oane) ?i atatea fire de asociatie, capul omului ar fi ca un roi
de ganduri, daca s-ar putea de^tepta toate deodatS. Cum se
poate ca ele sS se inîre in regulS ?
S-a fScut dovada cS creierul, care poate porunci panS la
50 de ori intr-o secunda, nu e in stare sa dea poruncile lui
decat pe rand, adica o porunca odata. De pilda, cand zice
ochilor sS se uite la dreapta, nu le poate porunci sa se uite si
la stanga; aâ ca nu poti privi in acelasi timp cu un ochi intr-o
parte £i cu celSlalt in altS parte. De asemenea, daca iti aduc
275
aminte de un lucru, sa zicem de o para, nu poti sa-ti inchip ui
in acelasi timp si alta para in locul ei, ci numai pe rand. Cu
alte cuvinte, intr-un singur moment nu ponte sta in minted noas-
tra deceit un singur gand. Dupa cum nu poti trage un lant peste
scripet decat veriga cu veriga, de asemenea s?i cugetele nu se
leaga in sirul lor decat unul cate unul si anume, unul dinainte
si altul care ii vine in urma. (Cand se spune ca Cezar dicta
dintr-odata mai multe scrisori, asta insemneaza ca el putea
trece repede de la un sir de ganduri la alt sir, apoi se intorcea
iarasi la cel dinainte, cu o mare inlesnire. Dar doua ganduri
in acelasi timp nu incap in minte, cum nu pot intra doua sabii
intr-o teaca.)
Lucrul se explica asa: cand incepe vibratia intr-o celula
celelalte intra indata in repaos. Cand un neuron porunce^te sa
te uiti la dreapta, neuronul care ar putea provoca o mi^care a
ochilor la stanga e ca si paralizat, adica nu se poate produce
in el o atatare de desimilare. Inchipuieste-ti o casa cu multe
sonerii, dar asa imbinate intre ele firele ca atunci cand suni la
o usa, numai o sonerie raspunde, iar celelalte nu mai suna
nici una. Asa e creierul omului si, de aceea, reprezentarile nu
se pot destepta toate deodata, ci pe rand, una cate una, ca la
strunga.
Cine hotaraste randul lor ?
if
if if
Firele de asociatie. Vad, de pilda, un carbune aprins.

Roseata si caldura lui desteapta ideea ca frige si doare, fiindca
totdeauna reprezentarile acestea au urmat una dupa alta;
adica atatarea celulei nervoase prin roseata carbunelui a star-
nit imediat impresia de durere si deci alta atatare care
276
porunce^te manii sa se departeze de carbune. Din contra,
copilul mic, neavand aceste legaturi facute in creier, pune
mana pe carbune si se frige, iar acei care-1 vad zic ca nu judeca.
A judeca inseamna deci a insira gandurile dupa o ran-
duiala ^tiuta.
Ar insemna atunci ca in minte nu se pot imperechea gan-
duri n o i! Ba da. Si, ca sa ne dam seama mai bine cum se ran-
duigsc in capul nostru reprezentarile, sa vedem ce se petrece
in somn.
Am spus ca, lucrand mereu, celula se incarca de la o
vreme cu otravuri £i cade intr-mr fel de toropeala — nu mai
simte nimic. Atunci vine somnul, adica omul adoarme pana
ce otravurile sunt curatate si scoase afara din corp. (De aceea
aerul curat si bogat in oxigen inlesneste mult respiratia si deci
trezirea. Iar dormitoarele unde dorm multi copii ingramaditi
sunt o nona oboseald pentru bietele fapturi.)
Nu tot creierul se linisteste insa in timpul somnului. E
destul o mana sa fie aêzata rau, o mancare greu de mistuit,
un zgomot, o intepatura, un curent de aer sau alta atatare,
pentru ca o celula sa se destepte, iar cugetarea, adica insirarea
reprezentarilor sa inceapa din nou. In starea aceasta insa,
atatarea rataceste de la o celula la alta, in chip neregulat, caci
nu are controlul creierului intreg. Curentul pornit dintr-o
celula, se rupe acolo, unde da de o celula din care otravurile
n-au fost departate £i doarme inca. Caruta se loveste ca de un
bolovan si apuca in laturi, ca un tren deraiat... De la imaginea
de foe, cel care viseaza sare, de exemplu, la imaginea de
zapada; viseaza ca pune gheata in foe, iar gheata incepe a
arde, pe cand mana lui sta in flacari si focul nu-1 frige...
Aici vedem deosebirea dintre somn si trezie. Creierul
judeca si in somn £i se poate intampla sa judece minunat.
Uneori face socoteli foarte grele, care slujesc omului a doua
277
zi. De obicei insa, cand curentul nervos nimereste in parti,
unde creierul e inca necuratit de otravuri, asociatiile nu mai
pot urma drumul deprins in stare de trezie si atunci judecata
se destrama. (Nebunia e tot un fel de tuiburare a creierului,
dar nu numai din oboseala, ci si din alte pricini care smintesc
de la locul si functia lor unele parti ale creierului.)
Aici se vede ce m are lu cru e som nul: e acea ju m atate d in viata

noastra, in care m aturam creierul de otravuri, pentru a-1 pune in
m asura sa inceapa din nou lucrarea sa. De aici urm eaza ca noptile
nedonnitc sunt un p acat in contra m intii omenegti. Profesorul
otravit de n opti albe, ju d ecatoru l, plugarul si orice om care incepe
inunca cu creierul am etit de necurateniile d in ajun, e ca un om care
pleaca dim ineata nesp alat, cu hainele m urdare, cu incaltam intea
plina de noroi, cu creierul otravit... astfel de om e o p rim ejd ie si
pentru el si pentru toti cei dim prejur. Treaba lui nu e treaba; jud e-
cata lui nu e ju d ecata, ci nauceala. Cu drept cuvant, rom anul
apropie in telesu l cu vantu lu i destept, adica inteligent, de treaz.
D estept cu ad evarat nu p oate fi d ecat om ul cu totul treaz, adica cu
creierul odihnit, caci nu m ai atu nci gandurile lui se inalta fara gre^.
Dreapta judecata. A judeca drept, inseamna a insira gan

durile potrivit cu realitatea.
Dar ce e realitatea ?
Am vazut cum creierul creeaza. In nici un creier omenesc
nu se petrec insa aceleasi atatari. O mie de oameni vad acelasi
pom, dar toti il vad ca ceva deosebit. Din milioanele de raze
care pleaca de la trunchiul, ramurile, frunzele ori poamele
lui, vor patrunde tot alte grupe de raze in fiecare ochi î va
produce in fiecare creier tot alta atatare. Unul il vede mai
278
verde, altul mai putin verde; unul priveste mai mult trun-
chiul, altul ramurile, altul poamele... si fiecare leaga de vede-
rea lui tot alte ganduri, dupa firele sale de asociatie: until se
gandeste la lemn, altul la roade, altul la racoarea umbrei, al
zecelea — la iarna, al o sutalea la altoire, al miilea la genul,
specia varietatile lui in regnul vegetal. Intre acestia, sunt
rnsa si cativa care socot ca, daca pomul s-a nimerit in dreptul
unui stalp cu sot, va iesi bine vanatoarea ! Iar daca stalpul de
langa pom e fara sot, asta e semn rau...
Care inîrare de ganduri e dreapta si care nu ?
Daca privesti felul cum insira reprezentarile lor copiii si
salbaticii, vezi cum s-a infiripat judecata omeneasca. Pentru
salbatic, e de ajuns sa trimiti o sageata, menind-o sa ucida
cutare dusman, si, gata, 1-a aju ns! De aceea, femeile ba-
kairilor trag acasa cu arcul, pentru a ajuta pe barbatii care au
plecat la vanatoare... Copilul, de asemenea, bate scaunul si-si
potoleste astfel necazul. Aceasta lamureste sumedenie de
eresuri £i descantece, care dainuiesc si pana azi pe treptele de
jos ale societatii omenesti. De cand s-a ridicat peste instinct si,
lucrand cu uneltele, omul a creat cu creierul lui mai mult
decat animalele, de atunci a avut si putinta de a rataci mai
mult decat orice alte faptura. Noroc ca ratacirile isi capata
indata pedeapsa. Neamul care s-a increzut in descantece, la
vanat sau la razboi, a fost biruit prin foame si nimicit de
dusman, iar acela care a asociat vanatul mai mult cu urma
animalelor si alte semne adevarate, decat cu descantecul, a
trait, a sporit î a lasat urmaî. Astfel, legaturile false intre
reprezentari s-au dovedit nefolositoare ori chiar primejdioase
£i pier, lasand sa dainuiasca numai legaturile juste.
Pentru a judeca deci drept, adica a lega in gdnd numai ceea
ce se leaga si infapta, nu e decat un chip: sa simti durere de pe
urma legaturilor false si sa le parasesti, iar de pe urma lega-
279
turilor exacte sa simti placere si sa le pastrezi. Experienta,
asadar, e cantarul cel mai sigur, unde se verified valoarea
judecatilor omenesti.
Dar experienta — sa fie adevarata. De aceea, porunca intai a

oricarei educatii sanatoase e aceasta: m u nceste in orice etate m unci
adevarate. C and zici cu creta pe tabla: sa facem o experienta; sa
punem intr-un vas cu apa A, un cilind ru de sticla B... si num ai le
desenezi, aceea este o experienta falsa, adica o ocazie de a baga in
cap im agini si asociatii m incinoase. N um ai cel care face intr-adevar
ceea ce zice stie deplin ce se p oate si ce se p otriveste cu vorba ori n u
se potriveste. Singu ra muncdadevarata lasa in m inte capital ad evarat
de reprezentari, adica jud ecata. C ei care n u m u ncesc efectiv au in
m inte n u m ai niste biete im agini slabe sau legate alandala; lega-
turile lor se rup lesne, iar, daca dureaza, ii p ot duce la prim ejdie,
intocm ai ca si descantecele babelor si ale salbaticilor.
Si nu e d estul sa m u ncesti num ai m unci adevarate, ci trebuie
sa im plinesti si poru nca cealalta: nu-ti face chip cioplit, adica nu
amdgi mintea ta cu simulacrul muncii si cu vreo im agine ori ju d ecata
falsa. Sa nu zici nici in glu m a ca 2 si cu 2 fac 5, ca deschizi partie
m inciu nii in creierul tau. N u bolm oji un lucru, ispravindu-1 de
m antuiala, caci urm area nu poate fi decat rea, fie ca e vorba de
lucrarea pam antului, fie de ingrijirea unei vite, de negot, sanatate
sau orice ar fi. N ici o siretenie nu poate face sa ai roade bune dintr-o
aratura rea; s-ar putea ca o p loaie la tim p sa m ai ^tearga urm ele
m uncii tale rele; poate ca vita se insanatose^te singura, m acar ca ai
ingrijit-o rau... D ar ulciorul nu m erge de m ulte ori la apa, iar cine
s-a d eprins a-1 tari prin bolovani, intr-o bu na zi va ram ane cu har-
burile in m ana. Minciuna si neingrijirea se pldtesc totdeauna, —•fdrd
doar si poate. De aceea, pe langa datoria de a m unci num ai m unci
adevarate, am p om enit m ai sus si alta regula: nu te multumi cu un
simulacru de muncd, deoarece prefacatoria lasa urm e in creierul tau,
de care tot ai sa suferi.
280
invatatura cea mai buna. Din cele insirate pana aici,
urmeaza ca cea mai buna scoala e a pataniilor proprii. Cine s-a
fript o data, n-are voie sa mai incerce a doua oara, daca focul
arde, ?i nu zice nici in gluma ca flacara e rece. Celula a fost asa
de bine zguduita, iar in centrul de asociatie se desteapta asa
de repede ideea de usturime, ca niciodata creierul nu mai da
porunca mainii sa atinga un carbune aprins.
Urmeaza de aici sa-1 Iasi pe copil sa puna mana in foe, spre
a sti ce e flacara, ori in gura sarpelui spre a cunoaste veninul ?
Nu. Cei patiti pot invata si pe cei care n-au patit rmele
necazuri. De pilda, copilul poate capata o spaima cumplita
de mu^catura sarpelui, daca mama, vazand un sarpe, i-1 arata
cu fata ingrozita, facandu-i semn ca dihania cea cu gura cas-
cata e gata sa muste. Senzatia sau chiar reprezentarea racelii
ârpelui, a incolacirii, a strangerii dintilor tnfipti in carne, ai
veninului, a umflaturii...pot zgudui uneori atat de bine creierul
si pot produce asociatii de idei asa de neplacute, incat invata
tura ramane toata viata î va fi de ajuns pentru copil sa vada
chipul ârpelui intr-o carte, spre a simti scarba si sfiala.
Aâdar, unele judecati (drepte sau nedrepte)pot intra in
creierul cuiva numai prin puterea ce o are vorba de a destepta
anume reprezentari î de a le imperechea dupa voie. Aceasta
se poate vedea si mai bine la cei hipnotizati. Spui, de pilda,
celui hipnotizat: ridica degetul m ic! II ridica indata. Uite ca
nu-1 mai poti lipi de celelalte... Si intr-adevar, cel adormit se
sileste sa-1 strang alaturi cu celelalte, dar nu poate !...
Ba mai m u lt! ii arati un cutitas si-i zici: ce viespe! cum
bazaie!... Iar cel hipnotizat tipa, se zbate si-î ascunde fata
sub palarie, aparandu-se de viespea imaginara.
Ce dovedeste asta ? Dovedeste ca vorba a desteptat in
creierul bolnavului anume reprezentari tari sau sugestii. Dar
ceea ce se petrece cu bolovanul, se intampla la fel (numai
281
intr-un grad mai slab) cu orice om: o vorba poate destepta in
mintea oricui o imagine... Si mai ales se poate aceasta la copii
care nu au asociatii de idei multe £i destul de tari spre a se
impotrivi vorbei auzite. Cand spui: sarpele e rece ca gheata,
lunecos, strange, mused... si te otaresti de scarba si de frica,
toate cuvintele sunt pentru copii sugestii, — un fel de
muscatura „ideala", desteptand in creierul lui aproape o sen-
zatie de durere.
R e g u 1 a: o buna parte a educatiei se reazema pe astfel de su
gestii, pe care pdrintii le dau necontenit copiilor, imprumutdndu-le
astfel gusturile, judecdtile si obiceiurile lor. (O fetita de doi ani e
bolnava. Doctoral cere sa dea camasa la o parte. Copila se
impotriveste cu indignare: usine ! Usine! — Ce zice ? intreba
doctoral. Cu toata mahnirea, mamei ii vine sa rada: Zice ca e
rusine sa pui mana pe camasa...) Pe cand salbaticul umbla
gol, fara sa banuiasca ce ar fi rusinea, copilul societatii civi-
lizate a primit printr-un cuvant de la parinti o sugestie care
dureaza toata viata.
M estesu gu l ed u catiei se reazem a deci in m are parte pe felul

cum parintii stiu sa su gestioneze pe copii. O rice vorba si orice fapta
a p arintilor si a celor m ai m ari p oate fi pentru copii o sugestie. De
aci, m area raspu nd ere a ed u catorului pentru tot ce zice si fa c e in fata
copiilor. C apitolul asociatiilor, e cel m ai insem nat in catehism ul
pedagogului — e intocm ai ca busola pentru m arinar. Cine stie sa
m anuiasca bine asociatiile, p oate infige in m intea copiilor m ulte
reguli de purtare, legand de anum e feluri de reprezentari id ei de
groaza (sarpe), iar de altele idei de placere.
Cu ajutorul asociatiilor, poti face si diagnoza sufleteasca a unui
copii... Ii spui, de pilda, un cuvant si vezi ce poate el lega de acel
cuvant... A stfel ghicesti daca reprezentarile lui sunt m ai m ult
vizuale, adica d obandite prin oclii; auditive, tactile etc... si daca
282
reteau a reprezentarilor d in m intea lu i e m ai slaba sau m ai tare,
adica a inceput a le randui cu ju d ecata proprie ori nu.
Caracterul. Un cuvant neinteles poate fi ca un <>blon care

iti astupa vederea. Asa e uneori cuvantul caracter. Am aratat
cum unii socot ca e un fel de dar neobisnuit, cum ar fi talentul
muzical, desteptaciunea etc... Dimpotriva, toti oamenii an ca-
racterul lor, adica un manunchi de obisnuinte care stau in cen-
trul vietii lor sufletesti. Caracterul nu e altceva decat obis-
nuinta tare. De pilda, betivul indata ce trece prin fata unei car-
ciumi, intra si bea, macar ca e plin de bautura; omul cu rusine
nu intra in carciuma, chiar cand se usuca de sete. Amandoi
au caracterul lor, adica o deprindere, care ii stapaneste.
Pentru a afla radacina caracterului, sa privim pe hipnoti-
zat. Doctorul ii spune in somn: peste 4 zile, la ora 5, vei merge
la cutare... Intr-adevar, la timpul hotarat, cel care primise
porunca in somnul hipnotic, se pomeneste la usa omului. De
ce-ai venit? El nu £tie sa spuna altceva decat ca a simtit asa...
ca-i vine sa piece spre acea casa...
E intocmai, ca si cand te culci cu gandul sa te destepti la un
ceas hotarat, te destepti, ca £i cum in creier ar fi fost o sonerie.
Asa e si caracterul: unele reprezentari sunt atat de tari, ca
fapta urmeaza indata ideii. Omul de caracter, cand a fagaduit
sa vina undeva, pleaca... nu se poate stapani. Inchipuirea ca
ar ramane de rusine fata de altul este atat de vie, incat simte
ruînea mai dinainte si nu pregeta o clipa. Celula din creier e
ca o baterie atat de incarcata, iar drumul curentului nervos pe
firele de asociatie e atat de umblat incat fapta si vorba
urmeaza signr una dupa alt. Tehnic vorbind, s-ar putea zice:
a avea caracter inseamna sa ai cdtiva neuroni foarte dezvoltati si cu
fibre pe care sa poatd circula cu mare inlesnire curentul de impulsie
(spre fapta).
283
A forma caracterul nu e deci lucru tocmai greu, pentru
cine intelege originea. Da copilului deprinderi tari — si atat.
Iar pentru a te incredinta de taria lor, insoteste-le de scarba
ori de placere, cum zice porunca a treia: adanga muncii iubirea,
desteptand placere pentru ceea ce e bun, si sila de ceea ce e
rau. De pilda, spui unui copil: nu manca asta ! e spurcat!
Cand mama arata copilului lucrul acela $i se otareste, ca î
cum ar fi inghitit ceva gretos si se face ca scuipa in laturi (ca
si cum ar lepada cu groaza acea mancare), copilul ramane cu
dezgust,fd rd sd fi giistat macar. Astfel, mongolii nici nu ating
pestele. Se uita la el cu aceeasi scarba, cum ne uitam noi la
broaste... Si cum e cu mancarea, asa e cu imbracamintea si cu
alte obiceiuri. (Femeile europene isi arata la baluri o parte a
corpului tocmai ca si salbaticii; pe cand femeile chinezilor
socotesc ca e cea mai mare nerusinare sa arate macar varful
piciorului1).
Inceputul caracterului e, asadar, sugestia: obiceiurile
capatate de mic copil. Pana la 5-6 ani, copilul a capatat
aproape jumatate din stiinta vietii si cam trei sferturi din car-
acter. Laesul care s-a invatat de mic a chinui animalele, a
sudui, a ameninta pe tata si pe mama (fiind laudat la inceput,
ca pentru o desteptaciune), ramane toata viata lui un animal
naravit, pe care trebuie sa-1 pazesti cu politia. Degeaba sfa-
turile de mai tarziu.
Deprinderile si sugestiile cele dintai sunt temelia obice-
iurilor celor mai tari, adica a caracterului.
1 Moda europeana, dupa razboiul mondial, a scurtat rochiile pana dea-

supra genunchiului; inainte de razboi, cozile rochiilor se tarau pe strada,
maturand praful.
284
De a id se ved e m area insem natate a m ed iului in ed u catia unui
popor. D upa cu m m u rd aria d in casa ori cu rtea cuiva poate
im prastia boli in toata im prejm u irea, De asem enea, orice vorba sau
fapta devine un capital (bun sau rau) pentru toti cei dim prejur.
Batranii iî au obiceiurile lor. Tinerii, ?i m ai ales copiii, le im ita cu
cea m ai m are usurinta (cum unul casca, dupa ce vede pe altul
cascand). A sa se iau obiceiuri de vorbire, im bracam in te, purtare etc.
M ulte idei m orale, politice si econom ice su nt im itatii in tarite prin
obi^nuinta (uneori pana la fanatism ). D upa cateva genera tii de
cearta intre p rotestanti si catolici, sila unora fata de ceilalti ajunsese
atat de departe, incat la A u gsbu rg nici caii protestantilor nu tre-
bu iau sa stea la aceleasi iesle cu ai catolicilor. C at desp re scarba
m ah om ed an ilor fata de m ancarea g hiaurilor si alte o biceiuri ale lor,
se stie cat este de pu tem ica.
De aceea, fiindca obiceiurile tari sunt temelia vietii, am

pus inainte regula: munceste munci adevarate si ridica munca
pana la caracter, adica fa din deprindere un obicei egal cu a
doua natura.
Etate si sex. Oricate reguli am da pentru a tese viata

sufleteasca a copilului î a-i forma un caracter vrednic, tre-
buie sa mai tinem seama inca de o imprejurare: sistemul ner-
vos £i, prin urmare, sufletul, se schimbd cu etatea, deoarece
omul e in necurmata prefacere.
Astfel, la o varsta sporeste mai mult capul, in alta
picioarele, trunchiul etc. Cresterea aceasta se arata, nu numai
la masura, ci î prin neastampar. De aceea, parintele sau pro-
fesorul, care cere copilului sa stea smirna, nu stie ce cere.
Numai copii bolnaviciosi bojesc locului, stand blenditi. Cine
zice ca un astfel de copii e „cuminte", acela ia boala drept
intelepciune. Iar cine crede ca zburdalnicia e semn de inferio-
ritate, acela batjocore^te sanatatea, numind-o nebunie.
285
De aceea, educatorul trebuie sa ia seama an cu an, cum
creste copilul1. La inceput, sunt gata centrii de simtire si de
miscarc; apoi, incetul cu incetul, se adauga si se intaresc
fibrele de asociatie, care fac cu putinta reprezentdrile si
judecatile in centrele de asociatie.
Intre 10 - 12 ani, memoria e foarte puternica. Si anume:
memoria auzului se dezvolta bine pana la 14 ani, apoi scade;
a vazului sporeste pana la 15 - 16 ani si, in genere, e mai pu
ternica decat cea auditiva. Cat priveste memoria senti-
mentelor, ea e slaba intre 9 - 1 2 ani si se intareste abia spre
epoca pubertatii.
Amanuntele nu se crmosc tocmai bine, dar, daca iei seama,
vezi ca sufletul trece prin schimbari, ca o balanta care aci se
ridica, aci se coboara. Profesorul fara bagare de seama spune:
elevul cutare (sau clasa cutare) s-a deocheat. Cel care se uita
mai de-aproape, vede ca pricina nu e o rea vointa, ci o prefacere
venita cu etatea. De aceea, educatorul ar trebui sa masoare si sa
observe mereu toate schimbarile trupesti si suflete^ti, mai ales
in anii tineri. Apoi sa tina seama ca schimbarile nu-s aceleaî la
fiecare sex si nu se petrec in aceeasi varsta. (Baietii au, de pilda,
memorie mai puternica pentru abstractii; fetele, din contra, au
mai ales reprezentari intuitive.)
Prin urmare, cand rm copil nu e atent, (sau nu tine minte,
ori nu intelege ceva) e foarte primejdios sa-1 pecetluiesti cu
vorbe proaste. Poate ca, dimpotriva: intrebarea e proasta, iar
sarcina pe care scoala i-o pune elevului in spate, nu e potri-
vita cu anul acela. Asteapta insa, ?i te vei minuna singur,
cand va veni „plinirea vremii"....
1 Dar chiar si inainte de nagtere, pruncul poate capata unele aplecari. Cand
mama bea, se imbata £i fatul ei; creierul lui ajunge betiv, inainte ca biata
faptura sa fi gustat macar o picatura de lapte.
286
Vointa. Daca o mare parte din educatie e sugestie, pentru
a te educa pe tine si a educa pe altii, tot mestesugul este sa stii
cum sa infigi in creier unele idei, asa ca sa ramana acolo $i sa
rodeasca. Dupa cum iti pui in gand sa te trezesti la cutare
ceas din noapte, ca sa pled rmdeva, iar creierul te trezeste ca
o straja credincioasa, de asemenea sa-ti pui in suflet pentru
fiecare imprejurare anume idei de straja.
Cum?
Pana mai ieri-alaltaieri, se credea ca e destul sa repeti o
vorba de mai multe ori :?i astfel ea se infige de la sine in
minte. E $i repetitia ceva, dar nu-i mare lucru. Poti sa zici de
o mie de ori seara din gura: ma scol la 4... si daca zici numai
de mantuiala, creierul se odihne^te si te trezesti cine £tie
cand. Prin urmare, repetarea unei vorbe £i a unui gand nu e
destul. Mai trebuie ceva. Pentru ca o idee sa ramana ca un
tarns in minte, sa n-o smulga nirneni, ci sa dea roadele ei fara
gre£, trebuie sa vrei, adica sdpironesti toatd puterea asupra acelui
gand, sa faci sa vibreze neuronul, ca o baterie incarcata cu
electricitate pana la limita tensiunii. Atunci soneria are grija
sa te de^tepte.
De aceea, repetarea $i dondanirea unei lectii pe dinafara
n-are nici un pret. Lucrul de capetenie e sa vrei, — si cand iti
porunce^te tie, î cand porunce^ti altora. Numai acela care
£tie sa voiascd poate sa se conduca pe sine î sa povatuiasca î
pe altii.
Asta nu inseamna insa, ca cei hapsani, care poruncesc cu
glas tare ori cheama in ajutor pedepsele, ajung numaidecat la
vreo isprava. A voi e ^ io chestie de judecata: trebuie sa aduci
in fata cugetului tau (sau a cugetului altora) o idee asa de vie
si de limpede, incat sa vezi toate urmarile ei; sa te fericeasca
iubirea binelui izvorat din ea, intocmai ca £i cum ar fi aievea
implinita. (Atunci te inflacarezi pentru ea, simti adica o
287
pornire de entuziasm, care taraste si pe altii). Ori, dim-
potriva, sa te sperii singur de urmarile ei rele, sa te infiori, sa
suferi si sa faci si pe altii sa sufere numai la gandul ca ideea
s-ar infaptui. (Atunci se naste scarba, care te stapaneste ca un
frau, neingaduindu-ti tie sau celor care te asculta sa faca un
pas macar spre implinirea ei.)
Prin urmare, vointa atdrnd dejudecata, dar si de puterea fizi-
cd. Bolnavii si oamenii molai mi pot voi; puterea lor trupeasca
e atat de mica, incat macar ca pricep, adica gandul lor se
insira lamurit in cap, dar nu pot... n-au taria de a-1 opri locului
si de a face creierul lor sa vibreze tare. De aceea, oamenii bol-
naviciosi si betegi tandalesc chiar propria lor viata, necum sa
o conduca pe a altora. Naucii si marginitii, din contra, pot
avea putere, dar nevazand limpede ramificarile unui gand,
gresesc usor in hotararile lor. Ei fac î iaraî fac un lucru, dar
il fac mereu la fel, cad in rutina ori apuca peste campi...
Progresid mi vine decdt de la cei care stiu sd voiascd in chip Idmu-
rit, adica pe temeiul unei judecdti drepte si sa destepte totodata
in sufletul lor o simtire vie fata de lucrul voit.
288
iNCHEIERE
SEMNELE UNEI BUNE CRESTERI
Daca „£Coala muncii" are la temelie un sir de idei bine

legate, e necesar sa aratam, la sfarsit, care ar fi semnele, dupa
care se cunoa^te o crestere buna.
Cel dintai semn e sanatatea si puterea fizica. Insusirile cele
mai de pret devin netrebnice cand substratul organic al cuiva
nu-i destul de bogat, pentru ca sa inlesneasca deplina lor
manifestare. Asadar, vechea maxima a romanilor: „minte
sanatoasa nu poate fi decat intr-un corp sanatos" e si ea un
criteriu insemnat al judecatii despre oameni. Suedezii,
norvegienii, danezii, englezii si alte natii cu adevarat inain-
tate au verificat judecata aceasta la lumina ^tiintei moderne si
au ridicat educatia fizica la inaltimea unei serioase pre-
ocupari de stat.
Al doilea semn e sanatatea si puterea sufletului. Aceasta
in sp ire nu se poate insa cunoaste tocmai uôr. Cu toate aces-
tea sunt cateva criterii, care inlesnesc orientarea si anume:
a) Respectul adevarului. Nu poate avea suflet sanatos cel

care, in adancul constiintei sale, nu simte scarbd de rninciund. In
fata oricarei vieti se deschid doua cai: una e a bolii, adica a
inchipuirii ca poti pacatui in contra adevarului, fara nici o
urmare, indata ce minciuna e bine acoperita; alta e calea
sanatatii: credinta neclintita ca orice greêala, intocmai ca o
cifra falsa intr-un calcul aritmetic, trebuie sa dea rezultate false
289
si, deci, sa atraga dupa sine un deficit fizic ori moral, chiar
daca greseala ar fi ascunsa in taina celui mai adanc intuneric.
Cel care apuca pe calea minciunii e totdeauna capabil de
a aluneca. E un arhitect care zideste pe nisip, atat pentru sine,
cat si pentru altii. Lipsa de respect pentru adevar face ca
sufletul lui sa sufere de o infectare cronica si, in orice clipa,
boala poate izbucni. Prin urmare, cresterea care nu 1-a vacci-
nat pe copil impotriva neadevarului e o crestere nevrednica
si primejdioasa.
Dimpotriva, cel care, in copilarie si tinerete s-a patruns
de respectul cauzalitatii stiintifice si stie ca toate erorile atrag
dupa sine rele inevitabile, acela se tine de adevar, cum se tine
orbul de gard. Ceea ce este Diavolul pentru crestin, acelasi
lucru este Eroarea pentru omul cu suflet sanatos, care stie ca
orice lunecare din calea dreapta duce fatal la paguba si sufe-
rinta. Calcul exact cu cifre false, asta in mintea lui nu poate
intra. De aceea, impuritatea minciunii nici nu-1 poate atinge.
Pe acela educatia 1-a vaccinat odata pentru totdeauna. Poate
gresi din nestiinta, dar are in sine si puterea de a se ridica, ras-
cumparandu-si el singur greseala, adica anuland-o prin
intoarcerea la calea dreapta.
b) Putinta de a realiza adevarul. Sanatatea si puterea

sufleteasca se arata, insa, nu atata prin atitudinea unui respect
contemplativ pentru adevar (oricat ar fi acela de statornic), ci
mai ales prin deprinderea de a-1 realiza practic, dovedindu-1
cu fapta. De aceea, semnul cel mai vadit ca cineva a capatat o
crestere buna e usurinta cu care poate tine drumul drept, ori de
cate ori e vorba sa traduca o convingere in fapte.
Prin urmare, nu putem fi siguri de sanatatea si puterea
mintii cuiva, daca nu are acea latura a personalitatii
sufletesti, care se numeste caracter.
290
Cine are inlesnirea de a urma adevarului nu numai teo-
retic, ci $i in practica, despre acela stim ca a dobandit o
crestere buna. Despre unul ca acela, avem siguranta ca in
cutare imprejurare nu va sta cu mainile in san, ci va lucra
numaidecat in cutare fel, dupa cum o anume problema are o
dezlegare £i numai una.
c) Dezvoltarea armonioasa a tuturor insusirilor de

seama î, indeosebi, a celor caracteristice poporului din
care s-a nascut copilul. O buna crestere presupune, in sfarsit,
nu numai respectul adevarului £i deprinderea de a-1 sprijini
cu fapta, ci si o dezvoltare a tuturor calitatilor sufletesti in
chip armonios.
Intr-adevar, legea progresului cere o diferentiere progre-
sivd. Prin urmare, un individ e cu atat mai de pret si pentru
el, î pentru societate, cu cat viata lui are mai multe laturi
expresive, in sensul perfectionarii omenesti: mai multe idei,
mai multe sentimente, mai multe porniri spre activitate... Dar
toate acestea nu in ciocnire unele cu altele sau unele in pagu-
ba altora, ci integrate si armonios dezvoltate. Omul sa fie nu
numai o persoana, ci o personalitate, al carui suflet sa aiba un
caracter bine definit —- unitar.
Dar tocmai in interesul diferentierii ceruta de progres, o
bund crestere a individului presupune indeosebi dezvoltarea
insusirilor care sunt unfel de potenta a varietatii etnice din care el
face parte. A fi om e bine; dar a fi un reprezentant tipic al nati-
unii din care te-ai nascut e si mai bine, e un pas mai departe
in calea progresului omenirii care nu e un amestec de indi-
vizi, ci o suma de unitati etnice1.
1 S. Mehedinti, Poporul, Ed. Ill, 1939, p. 130.
291
Educatia asadar are o latura etnografica nu numai in
metodele sale (cum am cautat sa dovedim, facand analiza
muncii poporului si studiul caracterului national, pentru a
indruma cresterea copiilor), ci si in scopul ei, care e de a face
din fiecare individ, pe cat e cu putinta, un reprezentant tipic
al insusirilor mai caracteristice ale gruparii etnice din care
face parte.
Concluzie. Daca cele insirate pana aici sunt adevarate,

rezulta de la sine urmatoarele:
Pe temeiul criteriilor amintite, se poate judeca relativ
usor in ce masura educatia unui popor e sau nu pe linia pro-
gresului. In ce priveste educatia fizica, mortalitatea —
indeosebi a copiilor —, numarul infirmilor, raspandirea spor-
turilor, gradul de dezvoltare a gimnasticii igienice ( ca la
suedezi) si alte masuri de eugenetica sunt puncte de orien-
tare destul de obiective, pentru a gasi locul unui popor in
scara valorilor planetare. Iar cine vrea o unitate de masura
mai concreta o poate gasi prin compararea cu scandinavii si
anglo-saxonii in rasa alba, sau cu japonezii in rasa galbena.
Cat priveste educatia sufleteasca, unitatea de masura nu
poate fi international^. Un popor e cu atat mai inaintat pe
calea progresului, cu cat s-a apropiat mai mult de idealul sau
propriu, manifestat in felul de a cugeta, simti si exprima toata
partea mai aleasa a fiintei sale. Un popor este asadar ceva
unic, iar individul sta cu atat mai sus, cu cat reprezinta mai
clar insusirile caracteristice ale vietii neamului in care î prin
care traieste1.
1 Vezi, de pilda, ce mseamna Bushido pentru formarea caracterului japonez.
292
ADAOS
SCOALA MUNCII SI LUCRUL MANUAL1
In timpul din urma, au iesit la iveala o suma de formule:

„$coala activa", „£coala cetateneasca", „scoala sentimenta
lists", „scoala tacerii", „scoala in aer liber" etc. Bogatia aceasta
de titluri e, pe de o parte, dovada dorintei de innoire a ideilor
despre invatamant, pe de alta parte, poate duce la o primej-
dioasa confuzie.
Fiindca ne numaram intre cei care dorim o „alta crestere"
î am pus ca o indrumare mai speciala aceste doua cuvinte:
scoala muncii, e bine sa lamurim cat mai exact raportul dintre
aceasta formula pedagogica si altele apropiate.
Indeosebi, e necesar sa aratam hotarul intre lucrul manu
al si ^coala muncii.
Sa ne fie ingaduita o asemanare: lucrul manual e ca un
firicel de iarba intr-un manunchi de ierburi, de flori si de
roade culese din binecuvantata gradina a muncii. Prin
„scoala mimcii", am inteles mult mai mult decat se cuprinde
in lucrarea cu mainile.
1 Indemnat de corpul didactic din judetul Muscel, am incercat in iarna

trecuta sa lamuresc verbal ideile din Alta crestere, insistand indeosebi
asupra erorii celor care vor sa transforme scoala in atelier. Adaosul aces-
ta nu face decat sa precizeze cateva idei cuprinse in paginile precedente
(Nota de la ed. IV).
293
Stiam ca in tara noastra lucrul manual nu este indestul de
pretuit, necum sa fi ajuns cu totii la o conceptie lamurita
despre scoala muncii, in genere. In cele mi multe scoli, lucrul
cu mainile lipseste cu desavargire; in altele, abia a inceput £i
numai in cateva ne apropiem de ceea ce se face in tarile scan-
dinave, de unde a pornit aceasta directie de inviorare a
invatamantului. Atat de putin a fost inteles la noi lucrul ma
nual, incat unii invatatori au supus pe copii la un adevarat
chin. Zile intregi, scolarii „nu mai pot sa tina in degete con-
deiul, caci mainile lor fragede fac opintiri mari, ca sa rupa
mlaja prea groasa... Varful degetelor se umfla, abia mai pot sa
se incheie la haina si nu mai pot nici sa tina lingura \" Ce sa
mai zicem de oamenii lipsiti — nu numai de simt pedagogic,
dar si de cel al omeniei, care au cumparat „maturi legate cu
sarma, perii cu catifea si cu oglinda; cosuri si alte obiecte
artistice, aratandu-le in expozitii scolare, ca lucruri iesite din
mainile elevilor... V'1
Ratacirea aceasta dovedeste ca cei care s-au apropiat de
munca manuala nici pe departe n-au banuit insemnatatea ei
educativa. Iar lucrul e usor de inteles: dupa cum nu pricepe
igiena ochiului sau a plamanilor ori a altui organ, cel care
n-are o idee lamurita despre conditiile de viata ale organis-
mului omenesc in genere, tot asa nu poate intelege ce in-
seamna lucrul manual, ca mijloc de educatie, cine n-are o
conceptie limpede despre munca, privita ca temei al dez-
voltarii omenirii, de cand a inceput omul a munci £i pana azi.
Pentru etnograf, este vadit ca masura cea mai pipaita a
progresului unei grupari omenesti e multimea uneltelor, per-
fectiunea lor £i intensitatea muncii; si, daca este adevarat ca
1 Cioranescu, Lucru manual, lnvatatorul roman. Ianuarie 1922, pag. 37.
294
toata dezvoltarea sufleteasca a omului, de cand a parasit
treapta animalitatii, a fost legata de nevoia de a munci tot mai
mult cu unelte mai felurite, nu mai incape nici o indoiala ca
scoala muncii nu e o formula nascocita de un pedagog, ci este
insdsi legea dezvoltdrii sufletului omenesc si deci si a dezvoltdrii
sufletului copiilor.
Prin urmare, prin ^coala muncii nu se poate intelege
numai lucrul manual, ci toatd activitatea prin care copilul tra
duce cugetul sau prin faptd (intrupandu-1, cand se poate, in
materie î ajungand pana la bucuria de a crea ceva nou). Iar
scoala muncii nu are ca scop sa produca numaidecat obiecte
de folos imediat, ci lucrul de capetenie e altul: sa ademeneascd
pe copil la munca in asa chip, incdt sd-ifie cu neputintd, pentru tot
restul anilor vietii, a mai sta trandav.
Cum va putea educatorul sa faca astfel de minune ? Daca

s-ar gandi numai la atat: sa dea copiilor indemanarea de a
impleti cosuri, de a lega maturi, perii... si de aide astea, atunci
n-a inteles mai deloc scopul lucrului manual, ca mijloc de
educatie, ci a pocit „scoala mrmcii".
Ademenirea copiilor spre munca presupune cu totul alta
cale de urmat. Pentru aceasta se cere sa destepti mai intai in
sufletul copilului o mare dorintd de a modela natura £i incre-
derea ca o poate modela.
Cum?
Observdnd impreuna cu copiii, sa-i deprinzi si pe ei a
observa natura. Gandind impreuna cu ei, sa-i deprinzi £i pe
danîi a gandi. Si cercand, impreuna cu ei, a corecta ceea ce in
natura nu e destul de bine intocmit, sa-i imbii pe incetul a se
amesteca in îrul fenomenelor naturii. (De altfel, cum am
spus, copilul a incercat inca din casa parinteasca a fi si el un
295
mic muncitor. Din joe, rasare deci in chip firesc gandul de a
modela intai pentru placere, apoi pentru interes, ceea ce vede
in sfera vietii lui).
Educatorul, asadar, nu are decat sa imbogateasca $i sa
randuiasca experienta inceputa de copil, legand-o cu idei tot
mai multe, cu sentimente mai vii î cu hotardri mai tari de a
lucra. Iar pentru aceasta, lucrul manual e abia ca o struna la
vioara... fata de alte strune mai numeroase si cu tonuri
neasemanat de multe.
Sa luam o pilda. In vechea scoala pasiva, se credea ca e
de ajuns sa spui: omizile sunt vatamatoare. E bine, copii, sa
curdtati omizile...
Ce face educatorul patruns de scoala muncii ? S-ar putea
banui ca el, de la vorba, paêste la faptd, adica incepe a culege
omizile impreuna cu copiii. Atata insa nu-i de ajuns. Copilul
silit sa curete un pom ar putea privi o astfel de indeletnicire
ca pe o adevarata pedeapsa. O astfel de ^coala a muncii brute
i-ar putea lasa o amintire tot asa de neplacuta, ca î ^coala
pasiva a cartii goale... Trebuie asadar sa apucam pe alta cale:
copilul trebuie sa capete un real interes sufletesc, cand
implineste o astfel de sarcina, iar aceasta se poate atinge prin
alte mijloace.
- Ce jivine scarboase... U ite! in cuibul asta omizile for-
fotesc... parca-s niste serpi... lata ce paroase sunt... Pazifi-va,
ca de-ti cade una pe gat, te ustura o z i ! face niste baîci, ca î
cum te-ar intepa urzicile... Si ia priviti colo prunul acela, ce
gol si beteag e sarmanul ! Aide Vasile Pitoaca o sa manance
prune din gard.
Facand astfel sa vibreze, cand o fibra, cand alta a sufletu-
lui copilaresc, curatirea omizilor nu mai e o munca silnica, ci
devine o rectificare a naturii care multume^te sufletul î-1
296
modeleaza din punctul de vedere al inteligentei, al simtirii $i
al vointei. lata scoala lipsita de m unca! Iar cine a insotit o ast-
fel de munca cu astfel de idei £i sentimente, va fi gata sa
curete nu numai pomii lui, ci ?i pe ai altora. (Un copil,
deprins cu grija pomilor din gradina parinteasca, s-a pomenit
undeva... curatind stejarii din padurea satului, cat ajungea cu
securicea... Atat de puternica e obisnuinta simpatica).
Si cate imprejurari nu-i sat educatorului la indemana!
Grija de pasari si de alte vietati, grija de flori si de pomi...
pana î grija de curatenia, intregimea si randuiala lucrurilor
neinsufletite, incepand cu bancile ^colii, cartile î tot ce incon-
joara mediul vietii ^colarului. Iar in toata tesatura aceasta,
lucrul manual e abia un caz special din marea scoala a muncii,
pe care trebuie sa se intemeieze viata copilului, cum se inte-
meiaza si viata in genere.
Prin urmare, ^coala muncii nu e altceva decat ceea ce
se nume^te cu un termen mai pretentios activismul sau
practicismul.
*
X- X-
Dar revine intrebarea: cum sa-1 ademenesti pe copil spre

caile muncii, ca sa fie harnic ?i sa ramana lipit de munca pana
la sfarsitul vietii ?
Este oare destul sa dramatizezi prin vorbe munca star-
pirii de omizi, pentru ca sa-1 faci pentru totdeauna grijnic de
pomii lui ?
E si aceasta un mijloc (pentru unii poate fi chiar deplin
indestulator), dar î mai sigur e alt drum: ca sa faci din scolar
un parta^ la munca, sugestia/apfez' simpatice e cea mai puter-
297
nica parghie. Si vis me flere... daca vrei sa ma faci sa plang,
plangi tu intai. Tu adica, educatorule, sa fii intai de toate un
om harnic...; sa te vada ucenicii tai ca lucrezi cu dragoste ade-
varata (nu numai sa faci lectii). Cum iti face cineva pofta,
culegand cirese dintr-un cires si mancand din plin, asa sa
ademenesti si tu pe copii la lucru. Cand coseste cineva de
zbarnaie coasa si cade iarba ca valul, fara sa vrei iti vine sa
pui mana pe coporaie... Un cojocar care tragea firul de
matase, parc-ar fi tras arcusul pe vioara, cu infatisarea lui
fericita, insotita de un fluierat vesel, sugerase unui copii
ideea ca maiestria cea mai mare pe lume e sa fii cojocar...
Avea dreptate cel care zice undeva ca „nu plangi fiindca esti
nefericit, ci esti nefericit fiindca plangi!" Paradoxul acesta
vrea sa spuna atat: placerea e molipsitoare, ca si tristetea... E
destul sa vezi rasul cuiva, ca sa te pomenesti ca ai chef sa razi,
nu numai cu buzele, ci din toata inima. A crea asadar o atmos-
fera de pldcere imprejurul unei munci, e drumul cel mai drept s-a
faci cuiva dragd...
Prin urmare, mestesugul cel mai mare al educatorului e
sa fie el insusi in gospodaria sa un muncitor fericit; multu-
mirea lui sa ispiteasca si sa ademeneasca in fiecare clipa, la
munca, pe toti cei care il vad.
Iar cand copilul indrumat mereu de parinti si de invata-
tor a capatat dragoste de munca, fie de munca fizica, fie de cea
intelectuala, fie de o activitate sociala (ajutorarea unui batran
etc.), atunci poti fi sigur ca scoala muncii a dat roade: creierul
lui nu e un cinematograf de imagini sau un fonograf de per-
cepte moarte, ci un izvor de actiune — in sensul cel mai
deplin al omeniei.
Din cele insirate pana aici, urmeaza de la sine urma-
toarea deosebire:
298
Lucrul manual este in scoala de meserii o indeletnicire
care are drept scop sa faca dintr-un copil un mestesugar
deplin, economisindu-i timpul si puterile, iar idealul e acolo
metoda americana numita taylorism.1
Scoala muncii e altceva: ea inseamna sa pui in miscare
toate puterile trupului si ale sufletului copilaresc, pentru ca
sa le spore^ti pe toate $i in acelasi timp, din jocul lor liber, sa
dibuie^ti apoi care e insusirea cea mai puternica a fiecarui
copil, pentru ca sa-i poti da indrumarea cea mai rodnicd si pentru
el, £i pentru societate. Lucrul cu mainile e asadar numai unul
din multele mijloace intrebuintate de educator in ^coala
activista sau ^coala muncii.
A transforma prin urmare scoala in atelier este o ratacire;
dar ne grabim a adauga ca o astfel de ratacire nu e nici pe
departe atat de primejdioasa, cum sunt ^colile unde copilul e
tinut la carte, dupa cum insectele sunt fixate ca un ac pe har-
tia din cartoanele muzeelor.
Ca o indicatie generala, am recomanda aceasta formula:
sd proiectam programul tuturor anilor de scoldrie peste munca din
fiecare colt de pamant al tdrii, potrivit cu ritmul ei in timp; si
astfel sa ademenim pe copii la o viata pe cat se va putea mai
intensa, lipind tot ce priveste educatia fizica, intelectuala si
morala de munca concreta a celor dimprejurul £colii. Scoala
nu mai trebuie sd fie inchisoarea copiilor, ci casa cea mai dragd a
1 Un inginer, Taylor a avut ideea sa observe cate miscari face un lucrator. A

prins toata munca lui la cinematograf £i a repetat mereu miscarile, insem-
narile tot ce este pagubitor ca energie si timp. Apoi a pus pe acelasi lucra
tor sa faca aceeaî lucrare, eliminand toata cheltuiala zadarnica de timp si
putere. Cu acest chip, s-a ajuns la rezultatele minunate. Munca s-a per-
fectionat intr-o masura nea^teptata, dand venituri imense fabricilor care au
dobandit aceasta metoda ptiintifica.
299
satului, unde sa se poata vedea in chipul cel mai luminos
satul de maine...
Dupa cum sta scris la „Tatal nostru": painea noastra cea de
toate zilele dd-ne-o noua..., tot sa trebuie sa zicem: munca noas
tra cea de toate zilele (adica a satului) arata-ne-o noua... in
chipul cel bine intocmit si mai rodnic pentru trupul si sufle-
tul acestui neam.
Prin urmare, la urzeala pedagogiei generate, scoasa din
orice manual, educatorul e dator sa stie: care este elementul
local (etnic) ce ar trebui adaugat. Bdtdtura si alesdtura florilor
covorului nu poate fi scoasa decat din experienta proprie a
fiecarui popor si chiar a fiecarui tinut.
Ne dam seama ca opera aceasta este foarte grea din doua
pricini:
La un popor, in care munca a fost blestemata, din pricina
necireptatilor care o insoteau, a imbia azi pe copil la orice fel
de munca imprejurul scolii, pare ca si cum i-ai arata robului
lanturile si vargile cu care 1-ai batut pana ieri.
A1 doilea, alegerea elementelor celor mai caracteristice
din intreaga viata a poporului (in legatura cu coltul lui de
pamant) presupune o cunoa^tere deplina a tot ce este
esential din trecutul neamului apoi si destul talent pedago
gic si artistic pentru prezentarea cat mai vioaie a acestui
material... Si nu orice om de duzina se poate incumeta la
implinirea unei astfel de sarcini. Dar pedagogia nationals
n-o poate scrie si n-o poate aplica, decat cel plin de fiinta
poporului sau si inca cu conditia sa fie el insusi o personali-
tate cu adevarat reprezentativa.
Nadejdea noastra e ca vor rasari in curand in mijlocul
educatorilor tinerimii cat mai multe personalitati, care sa ne
300
dea o discipline de educatie intemeiata intai de toate pe/on-
dul propriu al sufletului romanesc1
1 Note din urrnd. Terminand tiparirea accstei carti repet ce-am spus la
inceput: Alta Crestere, cu toata raspandirea ei, nu £i-a atins scopul. Dovada
e faramarea hotarelor. Cu vorbe nu se poate vindeca un popor. Nici chiar
pilda faptelor nu-i e de ajuns. singura lui scapare este „munca preventive"
pentru infra-oameni ?i un scrupulos „regim de munca" pentru tot restul
populatiei.
Cine sa-i arate cale £i cine sa dea impulsul? Omul de Stat. (Am aratat
aiurea insuîrile lui.) Dar, in viata natiunilor, geniul politic se ive^te mult
mai rar decat cel artistic ori gtiintific. prin urmare, in lipsa rmui carmuitor
exceptional, sprijinul ramane sa fie cautat intr-o institutie care ar reprezen-
ta suma valorilor intelectuale $i morale ale natiunii in epoca respective.
(Vezi: academia ca institutie etnopedagogicd ?i Etnopedagogia ca fundament al
renapterii neamului $i statului romanesc). In orice caz, igiena rasei se impune
de la sine ca o masura permanenta. Cum se pot ameliora granele unei tari,
asa se poate ameliora si gloata poporului.
La noi, pe langa o „alta cregtere" (in latura educatiei fizice si economice)
e grabnica nevoia sa eliminam cateva toxine etnice. Am aratat cum tiganii
au molipsit £i molipsesc atat trupeste, cat si suflcte^te. Ace$ti paria, veniti
din Asia, trebuie sa fie trimisi la urma lor. Evreii - la fcl. Persecutarea lor in
alte tari le-a dat insuîri anti-sociale, de care sufera acum poporul roma
nesc. Dreptatea cere inlaturarea acestui element toxic, inainte de a pasi la
alte masuri de eugenie.
Credinta noastra neclintita e aceasta: vindecarea neamului autohton e cu
putinta. In Trilogii (1940) î in Crestinismul romanesc, adaos la caracterizarea
etnografica a poporului roman (1941), ca si in Poporul (1937), am aratat, pe ce
ne putem bizui.
Totul atarna acum de inima $i de mintea carmuitorilor statului. Sub ochii
no^tri, Salazar, Gandhi $i alte genii etice au dovedit dreptatea proverbului
romanesc „n-aduce anul ce-aduce ceasul", - dar nu numai in bine, ci $i in
rau, cand se intampla la carma unei tari oameni nevrednici.
In acelagi secol, Roma — pustiita de Nero, a ajuns infloritoare sub Traian
— optimus princeps. Dupa o „epoca de pleava" sa vina acum o epoca de
grane curate.
301
po stfa tA
ACTUALITATEA OPEREI PEDAGOGICE

A LUI SIMION MEHEDINTI
Nu putem sa nu recunoastem ca lectura acestei carti a

provocat cititorului numeroase intrebari, care s-ar putea sin-
tetiza in una singura: Ce ar putea fi valorificat acum din teo-
ria „scolii muncii" ? Aceasta mi se pare a fi intrebarea
esentiala. Ea staruie cu atat mai mult cu cat i se asociaza alta:
De ce nu au fost puse in practica tezele de baza ale „scolii
muncii" indata dupa primul razboi mondial, din moment ce
autorul a gandit noua orientare educationala ca o alternative
la scoala dominanta din acea epoca ?
Pentru a putea oferi un raspuns cat mai elaborat, cred ca
se cuvine sa revedem care erau motivele pentru care marele
geograf — cu vocatie de autentic teoretician al educatiei — a
considerat necesara o reasezare a scolii romanesti pe noi
principii1) ?
Scoala traditionala era considerate a fi o „scoala de
carte", in sensul ca intre copil si realitatea complexa a vietii se
interpunea cartea, acuzata ca nu oferea copilului posibilitatea
cunoasterii lumii, ci doar invatarea unor cuvinte. „Scoala
noastra de azi — scria Mehedinti — e arta de a privi lumea
pe hartie". Ocupand copilul aproape in exclusivitate cu
1 Absolvent al Facultatii de Litere, Simion Mehedinti a prezentat la exam-

enul de licenta o lucrare cu titlul Ideile luiJ.J. Rousseau despre educatie. (1892)
302
invatarea vorbelor (citite sau scrise), scoala acorda atentie
numai emisferei stangi a creierului, cu consecinte negative
asupra dezvoltarii generate a intelectului. „Ne-a intrat in cap
sminteala ca invatatura de carte e totuna cu puterea". Si
adauga: „Poti sa £tii multe si totuî sa fii un bicisnic".
Simion Mehedinti era, aâdar, nemultumit de caracterul
dominant teoretic al scolii si de aici opozitia sa fata de „cul-
tura generala" inteleasa ca prioritate acordata disciplinelor
teoretice. In conceptia sa, o astfel de ^coala nu putea pregati
elevii pentru viata, nu putea forma caractere; era o „scoala
bolnava". „Singurul chip de a sti si a pune ceva e sa lucrezi
in adevar". De aici acel motto tulburator al cartii „Mai bine
munca fara carte, decat carte fara munca".
Ideea unei „scoli a muncii" nu era noua; ea fusese expri-
mata cu cativa ani inainte de pedagogul german Georg
Kerschensteiner (1854-1932) considerat ca parinte al sintag-
mei î teoriei a ceea ce in epoca s-a numit Arbeitschule —
Scoala muncii.
Pedagogul german avea in vedere o scoala care sa puna
in centrul preocuparilor sale activitatea practica a elevilor din
mediul urban, ca modalitate fundamentals de a li se forma
deprinderi de munca £i de a li se asigura o educatie cetate-
neasca, al carui element esential il constituie respectul si
atasamentul fata de stat. G. Kerschensteiner si-a intemeiat
teoria sa pe ideea ca cei mai multi copii si tineri au inclinatii
practice; in consecinta, ^coala trebuie sa vina in intampinarea
lor, oferindu-le posibilitatea pregatirii pentru munca fizica.
Totodata, munca fizica este considerate cea mai potrivita
pentru educatia cetateneasca. Ideea „^colii muncii", ca si
aceea a „educatiei cetatene^ti", ambele lansate de G.
Kerschensteiner, au avut un larg ecou in epoca, mai ales dupa
incheierea primului razboi mondial, cand popoarele Europei
303
cautau o noua solutie educationala menita sa faca fata, pe de
o parte, degradarii economice, iar pe de alta parte, valului de
manifestari in favoarea fortelor de stanga.
Simion Mehedinti are comun cu G. Kerschensteiner
numai termenul de „scoala muncii", temeiul teoretic, pre-
cum si scopul acesteia sunt diferite. S. Mehedinti mar-
turiseste in repetate randuri — cum s-a vazut — ca gandul
sau s-a indreptat catre lumea satelor. Acolo se afla majori-
tatea populatiei romanesti, iar scoala satelor da „plugarilor
vorbe in loc de fapte". Acest gand era completat in mod
semnificativ, cu altul: „Ca sa sprijinim oraêle, trebuie sa ne
intoarcem cu fata catre sate". Satul era privit ca factor rege
nerator al orasului.
Principalul argument al lui Mehedinti in favoarea „£colii
muncii" este de natura etnografica. Cercetarile din acest
domeniu demonstreaza ca genul uman dobandise insuîrile
care ii sunt specifice datorita muncii. De-a lungul timpului,
indivizii iirsisi s-au umanizat prin participarea lor la activitati
practice care le asigurau existenta zilnica. De aici concluzia :
individul sa repete in evolutia sa drumul parcurs de omenire,
iar „doctrina educatiei sa se sprijine pe invatatura trasa din
munca intregii omeniri".
Un al doilea argument invocat de S.Mehedinti in spriji-
nul ideii de „scoala a muncii" este pus in evidenta de
cunoasterea stiintifica a copilului, a modului in care se
desfasoara activitatea creierului sau; nimic nu poate
patrunde in sufletul copilului daca n-a trecut mai intai prin
simturile sale, „indeosebi prin mana, tovaraâ fiecarui simt".
Vechea maxima — nihil est intellectu quod prins fuerit
in sensu — evocata de J.Locke, si care s-a aflat la baza prin-
cipiului intuitiei a tost completata de savantul roman intr-o
maniera moderna, la nivelul pedagogiei secolului al XX-lea.
304
Numai cu putini ani mai inainte J. Dewey afirmase ca simpla
percepere prin simturi nu asigura cunoa^terea semnificatiei
lucrurilor, ci numai activitatea cu acestea.
Daca pedagogul american a ajuns la formularea acestei
idei intemeindu-se pe conceptia sa filozofica pe conceptul
fundamental al acesteia — experienta — Simion Mehedinti
s-a bazat pe cercetarile etnografiei, precum £i pe acelea referi-
toare la activitatea creierului uman. „Mana e dascalul
creierului, iar — prin creier — al intregii fapturi omene^ti".
Asadar, cel de-al doilea argument in sprijinul „scolii
muncii" ar putea fi formulat astfel: activitatea practica este
sursa cunoa^terii, (ceea ce apropie surprinzator de mult teo-
ria lui Mehedinti de aceea a „educatiei noi", constituita —
dupa cum se £tie — in primele doua decenii ale secolului nos-
tru. Autorul nostru insuî va releva aceasta apropiere in
editia a patra a cartii. Vezi cap. Adaos al editiei de fata.)
Celor doua argumente in favoarea ^colii muncii, li se
adauga inca unul: „puiul omenesc" — spune Mehedinti —
se simte atras spre o activitate originala £i incepe a munci,
chiar daca adultilor li se pare ca munca lui nu este alta decat
joaca. „Jocul devine astfel inceput de munca serioasa".
Tendinta spontana a copilului spre activitate este, asadar,
un alt argument in sprijinul „$colii muncii".
Dupa ce am raspuns la intrebarea de ce, S. Mehedinti a
preferat „£Coala muncii", „£Colii de carte", vom cauta sa dam
raspuns altei intrebari: Pentru ce „£coala muncii" ? Ce oferea
ea individului î societatii in prima jumatate a acestui secol,
cand cartea sa a fost publicata in âpte editii ?
a) Scoala care pune in centrul preocuparilor sale acti
tatea practica — munca — ofera, in cel mai inalt grad, posi-
bilitatea de a forma caractere. „Caracterul — precizeaza
autorul acestei carti — nu e un dar, ci o suma de deprinderi
305
tari, dobandite prin munca". Numai printr-o repetata con-
fmntare cu dificultatile immcii se formeaza :?i se consolideaza
insusirile omului, se asigura trainicia legaturii dintre gand,
vorba si fapte. „Cum muncesti, aâ gandesti tot a$a
vorbesti". Incununarea muncii este, in conceptia marelui
geograf — caracterul moral: „tinta cea mai inalta a educatiei
e sa formeze caractere.
b) Activitatea practica — munca — devine, cum a
vazut, sursa de cunoastere. Mehedinti nu are incredere in
cunoasterea care se bazeaza pe carte £i care se reduce, de
multe ori, la memorarea de cuvinte. Chintesenta teoriei lui
Mehedinti cu privire la instructie se afla in aceasta fraza, care
reia ideea enuntata intr-una din paginile anterioare. „Nimic
nu intra in mintea omului daca nu trece mai intai prin ochii
£i urechile si indeosebi prin mainile lui, iar asta nu se poate
decat lucrand, caci numai atunci intorci lucrul pe toate fetele
si-1 cunosti cu adevarat". (p.173). Procedandu-se astfel se
realizeaza legatura dintre ceea ce „trebuie ^tiut" î ceea ce
„trebuie facut" — intre teorie si practica.
Ideea unei astfel de legaturi, in procesul instruirii, nu era
noua. In teoria sa asupra lectiei I. Fr. Herbart considera ca,
dupa ce s-a asigurat dobandirea noilor cuno^tinte, pe calea
instructiei sau prin explicare, sa se ceara elevilor sa puna in
aplicare crmostintele abia insusite. Decenii de-a randul,
aceasta cale — de la teorie la practica — a fost considerate ca
foarte fireasca. J. Dewey, facand apel la inceputurile civiliza-
tiei umane, scoate concluzia ca la inceput a fost experienta î
abia dupa aceea teoria, ^tiinta. In consecinta, el a cerut ca in
procesul instruirii sa se pastreze aceeaî ordine: mai intai sa
se ofere copilului posibilitatea de a lucra ceva, pentru ca, pe
aceasta baza, sa ajunga la cunoastere.
306
In teoria pedagogica americana aceasta idee a fost experi-
mentata prin sintagma ,learning by doing" (a invata prin
actiune, a invata facand). In mod similar a gandit si
Mehedinfi, dar el, n-a pornit de la o teorie filosofica, nici n-a
preluat ideile lui Dewey, ci a ajuns la aceeaî concluzie —
„munca este singura cale spre stiinta" — pe o cale propusa,
pornind, dupa propria sa marturisire, de la cercetarile
antropologice, psihologice, pedagogice £i etnografice, de la
acestea din urma indeosebi (cf. p. 205).
Prin ^coala muncii, asadar, se pregate^te omul care nu
numai £tie, ci £i poate intr-adevar. „$coala muncii", pe care o
avea in vedere Mehedinti, era o continuare a muncii depuse de
copil in casa parinteasca, ceea ce il apropie iarasi de j. Dewey.
La intrebarea pe care cititorul i-ar fi pus-o: „Ce munca ar
putea desfaûra copiii intre 7 si 12/14 ani?", Mehedinti , a
dat un raspuns edificator £i bogat in sugestii: aceea care
„repeta munca etnografica a generatiilor care i-au precedat"
(o gluga de panza, im arc, o leasa de prins pe^te etc.).
Efectuarea unor astfel de activitati il ajuta pe copil sa-î
insuêasca cuno^tintele de istorie, zoologie, botanica, tehnica
etc. Ca î Dewey, care a sustinut aceeaî idee, Mehedinti nu
avea in vedere ca prin astfel de activitafi copiii sa devina gra-
dinari, crescatori de animale sau pescari, ci doar sa-î
insuêasca cuno^tinte temeinice, pe care sa le poata utiliza î
sa prinda dragoste de munca.
c) Un alt motiv pentru care pedagogul nostru a sustin
ideea de „$coala a muncii" a fost acela ca, prin angajarea
ambelor emisfere ale creierului, se creau conditii favorabile
dezvoltarii potentialului psihic al copiilor. Asadar, Mehedinti
avea in vedere realizarea unui invatamant formativ.
Intrucat in anul 1922, cand a aparut editia a IV-a a volu-
mului „Alta cre^tere — scoala muncii" dobandisera o larga
307
circulatie ideile „educatiei noi", care punea un deosebit accent
pe activitatea copilului, iar Adolphe Ferriere isi publicase
volumul sau „L'ecole active" si Ion Nisipeanu — „Filosofia scolii
active", Simion Mehedinti a simtit nevoia sa-si precizeze poz-
itia fata de noua orientare pedagogica, cat si fata de tendinta
unora de a reduce activismul la „lucrul manual".
In editia a IV-a a acestei carti, autorul a introdus un nou
capitol -— „Adaos", cu titlul „$coala muncii ?i lucrul manual"
(vezi p. 319 — 327). Inca de la inceput, marele geograf £i pe-
dagog precizeaza ca prin „Scoala mrmcii" se intelege mai
mult decat se cuprinde in simpla lucrare cu mainile. Nu era
vorba doar de formarea catorva deprinderi de munca nece-
sare pregatirii unui mestesugar sau de a produce unele
obiecte utile; „a transforma scoala in atelier este o ratacire".
„Scoala muncii" isi propune ceva mai mult: sa de^tepte in
sufletul copilului o mare dorinta de a modela natura î
increderea ca o poate modela. Nu aspectul economic era pri-
oritar, ci acela educativ; sa „ademeneasca pe copil la munca
in asa chip, incat sa fie cu neputinta, pentru tot restui anilor
vietii, a mai sta trandav". In aceste conditii, munca nu trebuie
sa fie silita, ci una pentru care copilul manifests „un real
interes sufletesc", iar educatorul este el insusi un model ?i
stimulator al activitatii copilului.
Dupa ce se delimiteaza de acea orientare care punea
accentul pe efectuarea unor activitati manuale î pe con-
secintele lor economice, Mehedinti tinea sa precizeze: „prin
urmare, Scoala muncii nu e altceva decat ceea ce se numeste
cu un termen mai pretentios activismul sau practicismul".
(p.323) Pedagogul nostru avea, aâdar, in vedere orientarea
„educatiei noi", in varianta in care atunci se constituia
„scoala activa", orientare care face din activitatea practica o
308
sursa de cunoa^tere si un element de baza al dezvoltarii inte-
lectuale, afective si volitionale. Activismul lui Mehedinti a
fost conturat sub aspect teoretic, inca din 1919, inainte deci de
aparitia lucrarii „Scoala activa" semnata de Ad. Ferriere.
Nu este in intentia mea sa sustin ca Simion Mehedinti
are prioritate in elaborarea teoriei „Scolii active".
Activismul lui Ferriere se justifica, in primul rand, prin
tendinta spontana a copilului spre activitate, in timp ce
activismul lui Mehedinti avea la baza, in special, rezultatele
cercetarilor etnografiei, chiar daca era invocata si ideea
privind tendinta spre activitate a copilului. Abia la a IV-a
editie a cartii sale, Mehedinti a facut o apropiere intre teoria
sa £i aceea a „educatiei noi". Aceasta apropiere devine mai
evidenta daca ne referim la specificul muncii pe care Simion
Mehedinti o avea in vedere.
1. Sa fie intemeiata pe o judecata dreapta, sa fie o co
secinta a cunoa^terii stiintifice a lucrurilor, altfel spus, sa se
desfaôare pe un suport ^tiintific. Aceasta preocupare
privind caracteristicile muncii contribuie la nuantarea con-
ceptiei lui Mehedinti asupra relatiei dintre munca î
instructie. In cursul activitatii practice apare trebuinta copilu
lui de a se sprijini pe carte, pentru a duce munca sa la bun
sfarît. Indraznesc sa formulez ipoteza ca Mehedinti a intuit
aparitia, in cursul desfasurarii muncii, a unei probleme care
il indeamna pe elev sa se informeze pentru a gasi solutia
adecvata. In felul acesta a gandit el „metoda dinamica" (nu
poate fi acesta un alt termen „pentru metoda activa ?"), care
trebuia sa ia locul metodei pasive. Asadar, in „Scoala
muncii", activitatile practice nu erau gandite sa se desfaôare
exclusiv la nivelul traditiei, ci luandu-si traditia ca prmct de
309
plecare, activitatea urma sa se desfaôare la nivelul la care se
afla stiinta in momentul instructiei.
2. A doua caracteristica a muncii in conceptia lui
Mehedinti era sa fie libera. Cel ce munce^te sa aiba senti-
mentul ca poate schimba oricand felul muncii, daca i s-ar
parea ca alta ar fi mai rodnica î mai placuta.
3. Munca sa fie creatoare, sa se aspire spre ceea ce „n-a
mai fost niciodata si nicaieri". Munca sa dobandeasca
atributele artei. Mehedinti facuse, cum se vede, constatarea
ca teoria sa despre educatie se incadra in sprijinul muncii, era
una care facea din activitatea practica a copilului centrul de
greutate al ^colii. Tocmai pentru a evidentia aceasta
apropiere intre conceptia lui S. Mehedinti si aceea a „edu-
catiei noi" am facut deseori trimiteri la J. Dewey. Dupa opinia
sa insa, activitatea desfasurata in scoala trebuie sa conduca la
infaptuirea unui scop al educatiei, idee care il diferentia de
marele pedagog american: „din fiecare individ, pe cat e cu
putinta, un reprezentant tipic al insuîrilor mai caracteristice
ale gruparii etnice din care face parte", (p.316). Activitatea pe
care o desfasurau copiii î tinerii in „§coala muncii" era una
care pastra specificul muncii si uneltelor proprii poporului
roman. Asupra acestei probleme, Mehedinti revine in Prefata
editiei a Ill-a (1921).
In conditiile in care copiii se deosebesc dupa mediul lor
etnic, pedagogia — aprecia el — nu poate fi o ^tiinta inter-
nationala, „ci are numaidecat o latura etnografica". Pentru
a ne lecui de neajunsurile noastre, nu vom importa sisteme
de educatie straine, ci vom apela la valorile specifice
poporului roman. „Numai o pedagogie romaneasca poate
folosi pe deplin poporului roman". Pentru a exprima
aceasta convingere, a relatiei stranse dintre educatie î reali-
310
tatile concrete ale fiecarui popor, Mehedinti a folosit ter-
menul de etnopedagogie1.
Cu aceasta interventie referitoare la „latura etnografica" a
pedagogiei, Mehedinti punea bazele unei orientari pedago-
gice romanesti care considera ca educatia in spatiul carpa-
to-danubian trebuie sa se intemeieze pe o conceptie care pune
in valoare specificul spiritualitatii romanesti, asa cum este
relevat in traditiile conservate in lumea satelor. In acelasi chip
au gandit $i au scris, in anii imediat urmatori, Onisifor Ghibu,
Constantin Radulescu-Motru, Ion C. Petrescu, Iosif I. Gabrea.2
Dar sa revenim la intrebarea pusa la inceputul acestor
pagini: Ce se poate valorifica din teoria „scolii muncii", asa
cum a vazut-o Simion Mehedinti ?
Dupa cum s-a vazut din lectura cartii, autorul nostru a
avut in vedere ^coala primara rurala — cu patru clase inainte
de 1924 si cu sapte clase dupa aceasta data (ceea ce ar cores-
punde invatamantului obligatoriu din zilele noastre). Asadar,
ce s-ar putea valorifica ?
Se cuvine, mai intai, sa precizam ca rmele din criteriile
formulate la adresa ^colii din vremea sa isi pastreaza actuali-
tatea. Scoala noastra are inca, in buna masura, un caracter
dominant livresc, rm caracter abstract, informativ, cu putine
1 Peste cateva decenii in 1958, mtr-o insemnare ce poarta titlul „ 0 propu-

nere amicilor educatiei", Mehedinti revine asupra termenului de etnoped
agogie, considerat un cuvant hibrid; „ca si cum ai zice popor de copii?".
Acest termen fusese utilizat î in titlul unei conferinte - „Academia o insti-
tutie etnopedagogica". In anul 1958, considera mai adecvata expresia de
„institutie etno-educativa". (Cf. S. Mehedinti - Scrieri despre educatie si
invatamant. Ingrijitor ediîe D. Muster, Editura Academiei Romane,
Bucure^ti 1992, p. 253-254)
2 Cf. Ion. Gh. Stanciu, $coala si doctrinele pedagogice w secolul XX, Bucuresti,
E.D.P., 1955, pp. 204-217.
311
situatii care permit elevilor sa lege ceea ce trebuie £tiut cu
ceea ce trebuie facut.
In activitatea didactica romaneasca a ramas adanc inrada-
cinata practica de a se oferi elevilor teoria si numai dupa aceea
aplicarea ei. in conditiile in care programele noastre scolare
sunt impovarate cu o mare cantitate de informatie, oricarui
profesor i se pare mai scurt traseul de la teorie spre practica,
decat cel de la practica spre teorie. Desigur nici acesta nu
poate fi absolutizat. A devenit evident pentru noi — mai ales
in anii din urma — ca elevii nostri sunt mai informati decat
altii, dar, din nefericire, nu prea £tiu ce sa faca cu informatia
lor. Altii, de pe alte meridiane, £tiu mai putin, dar pot mai
mult. Activitatea practica, bine indrumata, are si darul de a
provoca elevilor o mai intensa nevoie de cunoa^tere.
O scoala care ar acorda o mai mare atentie activitatilor
practice ar contribui si la cultivarea rmor insemnate si abso-
lut necesare trasaturi de caracter: perseverenta, spirit de
ordine, capacitatea de a pretui timpul, rezistenta morala in
situatii de efort si de eêc, corectitudinea in relatiile cu altii,
acord dintre gand, vorba î fapta etc.
Instruirea prrn mrmca ar permite — prin activitatea cu ca
racter regional — o mai stransa ataâre a copiilor §i tinerilor de
mediul in care s-au nascut si traiesc si s-ar realiza o autentica
educatie ecologica. Nu este vorba de a diferentia invatamantul
rural de cel urban — asa cum s-a practicat la noi intre anii
1893-1924 — dar scoala nu poate face abstractie de anumite
particularitati regionale, de valoarea educativa a mrmcii, care
pune in evidenta traditii ce leaga generatiile intre ele.
Nu este uôr de a se valorifica ideile lui S. Mehedinti din
„Alta crestere — scoala muncii". Se cere daruire pentru ideile
mai putin obisnuite, capacitate creatoare etc. El, care a avut
idei aâ de aproape de ale lui J. Dewey, nu a avut ânsa aces-
312
tuia de a provoca o adevarata revigorare a scolii patriei lui.
Ideile lui J. Dewey au avut un larg ecou in teoria si practica
pedagogica nord-americana. Acolo s-a creat „Asociatia pro-
gresivista" (1919), care a avut o contribute esentiala in
raspandirea in ^coli a ideilor dewey-iste.
La noi nu s-a intamplat aâ. Desi citita, cartea lui
Mehedinti „Alta crestere — scoala muncii" n-a creat un curent
de opinie favorabil unei ^coli care acorda un loc central activi-
tatilor practice. In disputa care a avut loc in anii '20 si '30 pe
tema activismului, in general, si a „scolii active", in special,
pozitia lui Simion Mehedinti apare contemporanilor ca una
manualista si — orientandu-Se dupa motto-ul cartii — una
refractara instructiei si culturii generale. Or, in conceptia teo-
reticianului nascut pe plaiurile vrancene, munca era privita ca
o sursa de cunoastere, o sursa deosebit de variata, care facea
legatura dintre educatia in familie si cea scolara si care, con-
comitent, cultiva dragoste si respect pentru natura.
Cartea contine si unele afirmatii care au aparut — pe
buna dreptate — chiar in anii '20 si '30, ca platind tribut unor
traditii de mult depasite. Aici se afla deosebirea dintre
Mehedinti £i J. Dewey, î aceasta explica, in parte, soarta
teoriei lor: Mehedinti are in vedere viitorul poporului sau,
mentinandu-se insa prea ancorat in traditii, privind prea
insistent spre trecut, pe cand pedagogul american a pus
accentul pe ideea de schimbare si pe promovarea valorilor
care anuntau viitorul.
Si noi parcurgem in prezent o perioada in care am
con^tientizat ritmul accelerat al schimbarii. Scoala insasi este
chemata a fi sensibila la schimbare si este considerate ca un
factor activ al schimbarii.
Ramanand credinciosi marilor valori ale culturii
romane^ti nu putem sa nu fim atenti la ceea ce este in jurul
313
nostru, la schimbarile ce se produc, precum £i la cele ce se
anunta pentru viitor. In acest sens — cu gandul orientat spre
viitor — putem face apel la valoroasele idei ale lui Simion
Mehedinti. Asupra uneia dintre acestea se cuvine sa ne oprim
in incheiere. Este vorba despre teoria sa privind caracterul
national al pedagogiei. Este adevarat, ca imprumutul sis-
temelor educative s-a dovedit a fi daunator. Exista pi in prac-
tica educativa unele aspecte care tin de specificul fiecarui
popor; ele au, intr-adevar, un caracter national. Abordarea
teoretica a acestora se constituie in acea parte a pedagogiei
care are ea insasi un specific anume. Apadar, exista o parte a
teoriei educatiei care are un caracter national; ea este puter-
nic ancorata in realitatile fiecarui popor. Insasi o parte a
teoriei „Scolii muncii", promovata de Mehedinti, poate fi
inclusa in aceasta pedagogie nationala.
Mi se pare deosebit de sugestiv acest frumos paragraf de
la sfarîtul cartii : „Prin urmare, la urzeala pedagogiei gene-
rale, scoasa din orice manual, educatorul e dator sa ?tie, care
este elementul local (etnic) care ar trebui adaugat. Batatura si
alesatura florilor covorului nu poate fi scoasa decat din expe-
rienta proprie a fiecarui popor si chiar a fiecarui taran". (p.326)
Cartea „Alta crestere — Scoala muncii" este ea insasi un
model de „batatura" î de „alesatura" care da un continut î
o frumusete aparte urzelii pedagogice.
Prof. univ. dr. Ion Gh. Stanciu
314
TABLA DE MATERII
Puncte de plecare pentru cititori.

1. Educatia nu e atdt arta, cat stiintd. — Istoria peda-
gogiei ajuta putin, caci multi pedagogi vestiti au scris
intr-o vreme, cand creierul nu era cunoscut mai deloc,
iar sufletul copilului se infatiseaza ca o taina. Abia
Rousseau a banuit drumul cel adevarat. Pestalozzi il
urmeaza in educatia simturilor. Frobel ghiceste insem-
natatea mimcii. in sfarsit, etnografia moderna a aratat
insemnatatea fundamentals a conceptului de muncd
pentru evolutia omenirii si deci si a individului care e in
mare parte un produs al muncii sociale............................ 42
2. tptiinta si practica pedagogiei are drept scop sa dea
cea mai mare £i mai armonioasa dezvoltare energiilor
sadite in fiecare individ, potrivit cu interesele societatii
?i ale individului. Si fiindca viata trebuie mai intai de
toate traita, educatia e datoare sa faca din copil un „om
de ispravd" in sensul insusirilor sale cele mai favorabile,
sa-i ajute, adica sa devina un caracter bine definit............. 42
3. Caracterul nu e un dar, ci o sumd de deprinderi tari,
dobdndite prin muncd. — Salbaticii au de obicei mai mult
caracter decat civilizatii, care, de multe ori, nu invata
deplin nici un fel de munca, ci ratacesc de la o indelet-
nicire la alte, pana se obisnuiesc a pune vorba in locul
faptelor..................................................................................... 42
4. Jocul nu tine locul muncii. — Animalele se joaca,
omul munce^te. Cartea si abstractiile, care sunt un joe
al mintii, nu pot inlocui realitatea m u ncii....................... 42
315
Concluzie: Doctrina educatiei trebuie sd se sprijine pe
hwdtdtura trasa din munca mtregii omeniri. Pedagogul
omul de stat n-au alt drum spre educatie, decat munca,
fie ca voiesc sa formeze individul, fie ca tind sa
indrepte obiceiurile unui popor naravit........................... 42
CARTEA INTAl
EVANGHELIAIUBIRII: COPILUL £1 FEMEIA
Un popor care injura si bate. Bataia-i din rai.

1. Romanii de azi injura cumplit. Batranii nu inju-
rau. Obiceiul e luat in mare parte de la tigani. Popoarele
intr-adevar civilizate nu cunosc injuraturile.
2. Romanii bat vitele si le ingrijesc rau. Pilde din
vremea razboiului. „Bataia-i din rai". Scoala £i
cazarma au intarit aceasta idee. Popoarele civilizate nu
bat v itele.................................................................................. 55
Ce spun fiarele
1. Animalele nu-s maîni, ci au î ele priceperea lor
si graiul lor. Fiecare specie are menirea ei. Aproape
toate salbaticiunile sunt blande, cand nu le cauti
pricina. Omul le-a inrait.
2. Hagenbeck — un fel de Pestalozii al vietatilor
salbatice. Noua metoda de imblanzire. Scoala pentru
fiare. Raiul de la Stellingen. Parerea vanatorului de lei,
Gerard. Metoda blandetii......................... ........................... 66
Ce marturisesc copii si salbaticii

1. Copiii iubesc toate animalele î indeosebi puii.
Copilul e cel mai bun imblanzitor.
316
2. Salbaticii de asemenea leaga repede prietesug cu
tot felul de vietati. Colibele salbaticilor sunt adevarate
menajerii! ................................................................................. 88
Femeia educatoarea genului omenesc

1. Copiii $i femeile au imblanzit cele dintai animate.
2. Inceputul imblanzirii nu-i folosul, ci jocul.
Femeia aduna seminte, le seamana si incepe agricnltura.
tot ea are paza focului si pune temeiul industriei: olaria,
tesutul etc.
Buna purtare cu vitele la cei dintai plugari............... 95
Isprava barbatului
Din culegator, barbatul ajunge vanator. Desco-
perind uneltele, barbatul incepe tm „razboi inasprit".
Fala lui sunt armele. Unele specii de animale pier, altele
ajung sperioase.
Vanatoarea devine „arta de a ucide pentru a
u cid e "....................................................................................... 105
Baûl are doua capete

Speriind si starpind unele animale, omul si-a
ingreuiat singur viata. Cruzimile vanatorii 1-au facut pe
barbat crudfata defemeie si de copii, apoi fata de propriul
sau sex. omul devine capcaun, mananca pe semenii sai.
Raspandirea canibalismului. Trecerea de la canibalism la
robie uûreaza soarta femeii. Robia aduce ideea de
casta, care scufunda pe om in pacate tot aâ de mari, ca
î canibalismul. Dispretul pentru paria. Pacatul
manjeste. injosirea robilor tigani a trecut asupra tara-
nului rom an............................................................................ Ill
317
Lecuirea de pacat
1. Speciile stinse nu le mai putem invia. Natiunile
nimicite nu le mai putem scula din mormant. Putem
cruta si pdstra pe cele care au mai ramas. masurile de
ocrotire. Omul se simte vinovat.
2. Vita e asa cum e omul. Ingrijirea de pomi si de vita
este semn de buna crestere. Scoala cea mai temeinica
este cea pornita din gospodaria parinteasca................... 122
Un nou matriarhat
Pentru a ne lecui de pacat, femeia poate arata calea
mai u$or decat barbatul. Ea nu injura, nu bate, nu tea si
nu fuge de biserica. Intre femei, cea mai buna educatoare
e tdranca, iar la oras sotia meseriasului $i a muncitorului.
Incheiere: femeia trebuie sa dea tonul educafiei.
Oamenii unui neam se judeca mai mult dupa femei,
decat dupa barbati. Spre un nou matriarhat..................... 131
CARTEA A DOUA
SCOALA MUNCH: PREOTUL SI iNVTATORUL
Biserica vie
1. Numai preotul poate da invatatura unei munci-
toare $i indrumari spre ideal femeii care nu $tie inca
destul ce e munca. Insa nu prin rugaciuni stereotipe,
nici prin discursuri, ci prin pilda de iubire crestineasca,
dovedita de preot, prin munca sa pozitiva.
2. Dupa cum mama este invatatoarea copiilor, de
asemenea preotul trebuie sa fie invatatorul mamelor;
predica trebuie sa devina o lectie de pedagogie, cu privire la
educatia fizica, intelectuala si formarea caracterului . : . 146
318
£coala — fara boala
$coala trebuie sa urmeze viata de acasa a copilului,
implinind sistematic ceea ce mama lasase neimplinit. Scoli
bolnave. O mare pilda peste Ocean. Booker Washington.
„£coala muncii" mai presus de „Scoala cartii".....................
Alta pregatire a preotilor si a invatatorilor

Fiecare ^coala sa fie aêzata in mediul social de care
se ocupa. Pregatirea in orase a invatatorului §i a preo-
tului de sat e o absurditate. Intoarcerea orasenilor spre
sat. „Cura de munca" ............................................................
Minunile muncii
Munca e calea catre progres nu numai pentru omul
normal, ci ?i pentru cel cazut in ratacire. Oskar Wilde.
De la literatura, Tolstoi se intoarce spre munca.
Helen Keller scapa din osanda copilariei numai cu aju-
torul mainilor. Munca e atotputernica.
Insusirile muncii adevarate: ea trebuie sa fie: stiinti-
fica, libera si creatoare...............................................................
Repetenjii lui Hagenbeck

Nu toate vietuitoarele sunt deopotriva de educabile.
Nici intre oameni nu au toti acelaî indemn spre bine.
Pentru unii ca ace^tia, e nevoie i?i de oarecare constrdn-
gere. Dar intai trebuie sa-1 despartim de cei b u n i...............
Roadele educajiei: caracterul oamenilor

si oameni de caracter
Creierul nu e o coala de hartie nescrisa. Copilul are
anumite insuîri din na^tere, care pot determina, macar
o parte a caracterului. Alta parte se poate adauga prin
educatie. — Sufletul se poate altoi, ca si pomii.
Tipuri: vizual, auditiv, motor, s.a. Felurile caracteru
lui: senzitiv, activ, apatic, infra-om si supra-om.
Cunoa^terea caracterului cuiva prin ceea ce
gande^te, ce citeste si dupa prietenii pe care ii are.
Metode personale: fizionomie, chiromantie, grafolo-
gie... Criteriul cel mai sigur: m unca....................... ............ 229
Incheiere: Regnli cu privire la m unca............................. 247
CARTEA A TREIA
NATURA 51 CARTEA
Calauza stiintei
1. Observari asupra muncii primitivilor................... 251
2. Cum create si munce^te creierul............................. 260
3. Celule £i fibre nervoase. — Lucrarea celulei. —
Oboseala celulei. — Odihna celulei. — Stafii deosebite.
— Legaturi intre statii. — Legatura dintre senzatii. —
Intuitia. — Memoria. — Creierul creeaza. — Abstractia.
— Sirul reprezentarilor. — Firele de asociatie. —
Dreapta judecata. — Invatatura cea mai buna. —
Caracterul. — Etate £i sex. — Vointa.................................. 260
Incheiere
1. Semnele unei bune cresteri: respectul adevarului,
putinta de a realiza adevarul, dezvoltarea armonioasa a
tuturor insuîrilor de seama î indeosebi a celor carac-
teristice poporului din care s-a nascut copilul................. 289
2. Scoala muncii si lucrul m anual.................................... 293
320
DECALOGUL MUNCII
1. Muncepe intr-adevar.
2. Repeta munca pana ce ajunge

deprindere p caracter.
3. Adauga muncii iubirea.
4. Inalta munca ta pana la creatie.
5. Muncepe pana la uitarea de tine.
6. Muncepe p pentru altii.
7. Nu-ti face tie chip cioplit.
Simion Mehedinti-Soveja 8, |\u crede ca poti sa furi munca

1868 - 1962 altuia.
I
9. Nu risipi munca nimanui.
10. §ase zile sa munce^ti, iar ziua a

$aptea odihne§te-te cu gandul la ceea
ce-ai muncit p, mai ales, la ceea ce-ti
ramane de muncit.
Editura AXIA
ISBN 973-86068-0-0

Simion Mehedinti Scoala Muncii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simion Mehedinti Scoala Muncii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simion Mehedinti-Soveja

Ie§i-va omul la lucrul sau <ji la lucrarea sa pana seara,

Cuvant inainte de Preot conf. dr. Vasile Gordon

„Munca nu este o marfa, ci o functie a omului, ca si respi-

Daca ne-ar intreba studentii nostri teologi, dar si tineri

Preot Conf. Dr. Vasile Gordon

Alta crestere - Scoala muncii aparuta intaia data la sfarsitul

In mai putin de trei luni, editia intai s-a ispravit.

Inca de la sfarsitul anului intai, s-a simtit nevoia ca

Greutatea de a urmari firul care leaga pe educator de

1 Am mers cu imitarea pana acolo, ca chiar cladirile scolare le-am constru-

Daca e insa nevoie sa individualizam metoda educatiei

Cartea de fata nu se incumeta sa biruiasca greutati atat

1 S. Mehedinti, Caracterizarea etnografica a unui popor prin munca si uneltele

In al patrulea an de la aparitie, cartea aceasta se tipareste

Indeosebi, pentru noi, romanii, convingerea aceasta trebuie

1 S. Mehedinti, Caracterizarea unui popor prin munca $i uneltele sale, 1920.

1 Deocamdata, relevam cu bucurie ca dorinta de a se crea o pedagogie

Capatand o larga raspandire1, cartea aceasta a putut fi

1 Numai in editia precedents s-au tiparit 20.000 de exemplare. Relevam

II. In orice familie, cresterea este cu atat mai bund cu cat

1 Ceea ce am numit un „alt regim de munca" (Discordante geografice si

III. Insasi valoarea parintilor este proportionala cu numa

IV. Valoarea unui popor este proportionals cu numarul famili-

V. Valoarea unei scoli se masoara dupd numarul elementelor

1 Burlacii mor mai repede decat cei casatoriti. Probabilitatea imbolnavirii

VI. Valoarea unui stat este proportionals cn organizar

1 Dupa unele cercetari, 58% dintre profesori „nu noteaza valabil"

1 „C'est dans le moule de Taction que notre intelligence a ete coulee", H.

1 S. Mehedinti, Profesorul — temelia tuturor reformelor scolare, Bucure^ti,

Cu toata raspandirea din ce in ce mai intinsa, Alta crestere

1 Amintim si vra!oarea biologica, potrivit definitiei etnografice: „Civilizatia

Robul putea fi insemnat ca orice vita, cu fierul infierban-

Din fericire, faza barbara a fost depasita, dar pedagogia

1 Lucrarea a parut cu acest titlu: Trilogii, stiinta, scoala si viata, cu aplicari la

Cartea aceasta a fost tiparita la sfarsitul razboiului mon­

1. Educatia nu e atat arta, cat stiinta. — Istoria pedagogiei ajuta putin,

1 Soveja: „Ofensiva nationals", Bucuresti, 1912.

1 In tara noastra, de pilda, ucenicii treceau de la Bucoavnd la Ceaslov, apoi la

„E vrem e rea: o furtuna cum plita rascoleste oceanul. C ei ce ple-

Au caracter eschimosii ? Nansen spune ca scene de aces-

1 Definitia aceasta se lamureste in paginile ce urmeaza. Vezi capitolul XV.

1 Asta nu inseamna ca el va repeta munca omenirii intregi, ci, alaturi de

Dar, din capul locului, sa luam seama la o greseala: sa nu

1 Se intelege, si in directia aceasta, a muncii efective, pe langa stiinta

Cine a inaltat munca pana la iubire, acela a coborat raiul pe pdmant.

Incheiere: Caracterul nu e un dar, ci o suma de

1 Vezi Discordant,e geografice si antropogeografice, cu solutia „alt regim de

EVANGHELIA IUBIRII: COPILUL SI FEMEIA

Un popor care injura si bate. Bataia-i din rai.

O generatie mai buna nu poate iesi decat

Romanii de azi injura cumplit. Batranii nu injurau. Obiceiul e luat

La o lectie de etnografie, unde se vorbea de teatrul

1 In Europa e o zona intreaga, unde injuraturile sunt destul de dese. Ea

Cum de a ajuns poporul nostru asa de buimac ? Si ce mai

E vadit lucru ca astfel de apucaturi isi au urmarile lor in

Totusi, obiceiul e obicei. Chiar cei care nu bat, injura si

Pe unde stau florile

1 Uneori, injuraturile ajung la adevarate aberatii verbale: „nea boala...

Fata de atata cadere, s-ar fi cuvenit ca indata ce am sca-

1 Vezi Ethnos, Focsani 1941.

Cum de s-a facut schimbarea aceasta ? Pe ce cale au ajuns

Animalele nu-s masini, ci au si ele priceperea lor si graiul lor.

Cartea aceasta a fost tiparita la sfarsitul razboiului mon

1. Menirea femeilor... „ Luati seama, ce sus a ridicat bise