Ion Creanga prezinta etapa cea mai frumoasa din viata unui om, copilaria,

numita chiar de el‘’varsta cea fericita’’, in opera sa ‘’Amintiri din copilarie’’, care
a fost cotata ca fiind cel mai cunoscutmonument romanesc ridicat copilariei.
Aceasta opera a aparut in anul 1881 in revista ‘’Convorbiriliterare’’, adunate in
volum in 1892 si scrise de catre autor la indemnul bunului sau prieten
MihaiEminescu. Este o opera memorialistica, autobiografica. Amintirile au fost
scrise la persoana I, cuajutorul memoriei voluntare si involuntare de aceea
faptele nu sunt puse in ordine cronologica, ci inordinea importantei lor din
perspectiva copilului. Motivul central al operei este mitul varstei de aur.
Frumusetea operei sta in atitudinea degajata cu care omul matur povesteste
propria-i copilarie,identificându-se pâna la un punct cu mentalitatea vârstei
respective, dar privind-o cu nemarginitasimpatie si umor. În fond, scriitorul îsi
joaca rolul sau de copil astfel invitând cititorii in lumea sa pentrua le putea
arata farmecul vârstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Criticul
literarG.Calinescu afirma: ‘’In Amintirile’’ lui Creanga nu este nimic individual,
cu caracter de confesiune oride jurnal. Creanga povesteste copilaria copilului
universal.’’Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia,
reprezentând vârsta inocentei. Joculsi joaca sunt elemente caracteristice
copilariei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin carecopii pot
descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria
le poate oferi.Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stânsa: prin joc,
copii descopera lumea, iar adultii se întorcla perioada copilariei, redescoperind
acea vârsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenitapropiat unei alte
teme si anume copilaria. Alexandru Vlahuta afirma: "Noi, cei mari, uitam
adesea c-amfost copii. Si lucrul acesta ar trebui sa ni-l aducem aminte, mai ales
cand ne gasim in fata copiilor"In opera sa, Creanga aminteste proverbul: ‘’Daca-
i copil, sa se joace; daca-i cal, sat raga; si daca-i popa, sa ceteasca.’’, .
Contempland la viata plina de bucurie, de frumusete si de farmec pe care
oavusese in copilarie, exclama ‘’Si, Doamne, ce frumos era pe atunci’’motivul
fiind lipsa de griji siinocenta copilului: ‘’caci si parintii, si fratii, si
surorile imi erau sanatosi, si casa ni eraindestulata’’.Chiar el afirma ca
doar copilaria ‘’este vesela si nevinovata’’. Apoi se intreaba cu nostalgie: ‘’Ce-i
pasă copilului, când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate
să aducă ziua demâne, sau că-i frământă alte gânduri pline de
îngrijire?’’Amintirile lui Nica sunt pline de haz si defarmec deoarece totul este
joc in existenta lui. Pentru el taierea porcului, colindatul si uratul de AnulNou
era o joaca de copii, la fel ca si smântânitul oalelor, furatul cireşelor şi a
pupăzei din tei sauscăldatul