Revista Bibliotecii Naţionale a României REVISTA

BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

An XIX – Nr. 2/2013

Andreea Răsboiu

Pe urmele „Pelerinului inimii”

Documente referitoare la Panait Istrati,

aflate în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României

Pentru a celebra ivirea flăcării1 nestinse vreme de Panaït Istrati, Franţa, Liliana Alexandrescu, istoric
nouăzeci de ani în panteonul literar european – debutul literar, dr. Anca Andreescu, şeful serviciului Colecţii
lui Panait Istrati din 1923, cu fragmente din Kyra Speciale al Bibliotecii Naţionale a României. Dedicată
Kyralina publicate în paginile revistei Europe fondate scriitorului care se întreba, în Kir Nicola, prin
de Romain Rolland –, Muzeul Naţional al Literaturii intermediul alter ego-ului său literar, Adrian Zografi,
Române, Biblioteca Naţională a României, Biblioteca „Cum se poate să scrii cărţi pentru oameni, fără să-i
Judeţeană „Panait Istrati” Brăila, Biblioteca iubeşti?”2 şi care şi-a dorit atât de mult să cânte
Metropolitană, Bucureşti şi Asociaţia Prietenii lui Panait dragostea de prietenie – temă majoră, dacă nu
Istrati au organizat, în perioada 16-18 octombrie 2013, chintesenţa creaţiei celui supranumit „pelerinul inimii”
un eveniment-omagiu intitulat Panait Istrati, 90 de ani –, expoziţia a prezentat documente valoroase care fac
de literatură europeană. parte din fondurile speciale de bibliofilie, manuscrise şi
Prima parte a manifestării desfăşurate la Muzeul fotografii din patrimoniul Bibliotecii Naţionale a
Naţional al Literaturii Române a inclus vernisajul României: lucrări bibliofile, în ediţii prime sau
expoziţiei Panait Istrati în ediţii europene, care a ulterioare, unele ilustrate, purtând dedicaţii autografe
evidenţiat însemnătatea oraşului Brăila în viaţa şi opera (adresate, de pildă, lui Mihail Sadoveanu ori Eugen
scriitorului, şi spectacolul de teatru-lectură Naşterea Lovinescu) sau exemplare numerotate, tipărite pe hârtie
unui scriitor, realizat după un scenariu semnat de de lux, cu filigran.
Mugur Popovici şi interpretat de un grup de studenţi de Expoziţia a inclus o parte din ediţiile originale
la Facultatea de Teatru a Universităţii Hyperion. istratiene în limba franceză, apărute în colecţia
În 17 octombrie 2013, Biblioteca Naţională a Prosateurs français contemporains a Editurii Rieder
României a avut onoarea de a fi gazda expoziţiei Pe între anii 1924-1935. Nu a lipsit prima operă publicată
urmele Pelerinului inimii. Documente Panait Istrati în volum a scriitorului, Kyra Kyralina (1924), cu un
aflate în colecţiile speciale ale Bibliotecii Naţionale a cuvânt înainte semnat de Romain Rolland, prozatorul
României. La vernisaj au participat prof. univ. dr. Lucian câştigător al Premiului Nobel pentru literatură în anul
Chişu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii 1915, „pescuitorul de oameni de la Villeneuve”3, după
Române, şi Corina Costopol, jurnalist (moderatorii cum îl numea Istrati în prefaţa acestei lucrări, din
dezbaterii ţinute), conf. univ. dr. Zamfir Bălan, directorul recunoştinţă pentru sprijinul oferit întru devenirea sa ca
adjunct al Muzeului Brăilei, prof. univ. dr. Viorel scriitor. Rolland începe astfel: „În primele zile ale lui
Coman, Camelia Stănescu-Ursuleanu, preşedinta ianuarie, 1921, o scrisoare mi-a fost transmisă de la
Asociaţiei Amicii lui Panait Istrati din România, spitalul din Nisa. Fusese găsită la un disperat, care îşi
Christian Delrue, preşedinte al Association des Amis de tăiase beregata. Era puţină nădejde să mai scape. Citii
1 Într-un pasaj tulburător din paginile de corespondenţă dintre Panait Istrati şi Nikos Kazantakis, care dezvăluie o mare prietenie, aflată mai
presus de „idei şi ideologii”, marele scriitor cretan se adresa astfel dragului său Panaitaki: „Tu eşti flacăra, pătrunzi tot ceea ce flacăra
pătrunde: misiunea ta nu-i de-a face teorii de hârtie mototolită, ci de-a arde. Tu arzi şi te calcinezi, îţi îndeplineşti menirea ta de flacăre, ca
foarte puţine suflete pe acest pământ […] Dacă tu părăseşti acest pământ, pământul se va răci simţitor. Rămâi, arzi.” cf. Istrati, Panait. Cum
am devenit scriitor. Reconstituire pe bază de texte autobiografice, alese, traduse şi adnotate de Alexandru Talex. Bucureşti: Florile Dalbe,
1998, vol. 2, p. 317.
2 Istrati, Panait. Kir Nicola. În: Chira Chiralina. Codin. Ciulinii Bărăganului. Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2009, p. 214.
3 Istrati, Panait. Chira Chiralina. Ed. bilingvă, îngrij. de Zamfir Bălan. Brăila: Istros, 2009, p. XXXVII.

64
 An XIX – Nr. 2/2013
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
Revista Bibliotecii Naţionale a României

şi mă simţii pătruns de zbuciumul geniului. Era ca un

pârjol cotropitor peste câmpii. Era spovedania unui nou
Gorki, din ţările balcanice. […] El se numeşte Istrati”4.
Exemplarul expus de Biblioteca Naţională a
României poartă pe foaia de gardă dedicaţia olografă:
„Domnului Lovinescu. Criticul de la care am învăţat
multe lucruri” şi formează un colligatum cu Oncle
Anghel, cea de-a doua povestire, publicată tot în anul
1924 la Editura Rieder.
Un loc important în cadrul expoziţiei l-a avut
Présentation des Haidoucs (1925), al treilea volum din
seria Les récits d’Adrien Zograffi, în exemplarul
numerotat 403 din cele 450 tipărite pe hârtie Hollande de
Montgolfier, Annonay, cu filigran, pe a cărui foaie de
gardă se poate citi scrisul de mână al lui Istrati, într-o
mărturisire de adâncă prietenie: „Lui Mihail Sadoveanu
– a cărui căldură sufletească m’a făcut să uit arta pentru
a nu iubi de cât viaţa, cu toată dragostea de prieten”. Au
fost de asemenea expuse exemplarul cu numărul 9 pe
hârtie Hollande Van Gelder Zonen din Codine (1926),
exemplarul numărul 161 cu filigran Alfa Mousse
Navarre din Le pêcheur d’éponges: pages
autobiographiques (1930), Le bureau du placement
(1933), din seria La vie d’Adrien Zograffi, volumul
expus având ex-libris ştampilă Al. P. Ostaşco.
Tsatsa-Minnka, publicată în anul 1931 în cadrul
Colecţiei Europe a Editurii Rieder, a fost prezentată într-un
exemplar ce poartă pe fila de gardă dedicaţia autografă
„lui Radu Cluceru amintire amicală Panait Istrati, 27. V.
33”, iar pe verso-ul foii de titlu, ştampila „Donaţiunea
Sonia şi Radu Cluceru”. La sfârşitul textului, apare o
însemnare manuscrisă cu data de 30 Mai 1933, urmată
de semnătura R.N. Cluceru. Această ediţie Rieder a
operei Tsatsa-Minnka a fost însoţită în expoziţie şi de
renumita ediţie publicată în acelaşi an la Editura Mornay,
în condiţii grafice deosebite, cu ilustraţii color, semnate
de pictorul elveţian Henri Boissonnais (1894-1966), un
cunoscut de-al scriitorului. Boissonnais era cumnatul
„femeii-tovarăşe de viaţă”5, după cum a numit-o Panait
Istrati pe Marie-Louise Baud-Bovy (Bilili), cea care i-a
fost alături între 1926 şi 1930, însoţindu-l în călătoria
făcută în Uniunea Sovietică împreună cu ceilalţi doi mari
prieteni, Nikos Kazantsakis şi Eleni Samios.
Dintre lucrările publicate de alţi editori francezi, se
cuvine a aminti şi Kir Nicolas. Codine, apărută în 1926,
la Paris, sub semnul clepsidrei, marca binecunoscutei
Éditions du Sablier, decorată cu letrine şi ilustraţii
xilogravate de pictorul şi scriitorul francez Charles
Alexandre Picart le Doux (1881-1959), care s-a remarcat
ulterior ca ilustrator al unor ediţii Balzac. Dintre cele
4 ibidem, p. XXXIII.
5 Istrati, Panait. Cum am devenit scriitor. Reconstituire pe bază de Panait Istrati.
texte autobiografice, alese, traduse şi adnotate de Alexandru Talex. Document din Colecţiile Speciale
Bucureşti: Editura Florile Dalbe, 1998, vol. 1, p. 458. ale Bibliotecii Naţionale a României.

65
Revista Bibliotecii Naţionale a României REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
An XIX – Nr. 2/2013

Portretul lui Panait Istrati.

Desen de Nina Arbore.
În: Adevărul Literar și
artistic, 17 aprilie 1935.

66
An XIX – Nr. 2/2013
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
Revista Bibliotecii Naţionale a României

67
Revista Bibliotecii Naţionale a României
două exemplare expuse, numerotate 118, respectiv 482,
dintre cele 632 tipărite pe hârtie velină Montgolfier, cu
filigran, primul are legătură din hârtie cu textură de piele
de şarpe, de culoare roşie, pe carton, cu forzaţ bleu şi
tranşa superioară marmorată, purtând pe foaia de gardă
eticheta „Reliure d’art Hasefer Bucarest”. Al doilea
păstrează în schimb legătura editorială din carton, cu
marginile pliate în interior, prima copertă fiind
ornamentată cu motive geometrice de culoare roşie,
printre care figurează şi marca editorială a clepsidrei.
O altă valoare bibliofilă prezentată în expoziţie a fost
exemplarul Alfa nr. 40/640 pe hârtie Alfa semi-satinată
Outhenin-Chalandre din prima ediţie a operei Les
chardons du Baragan (Paris: Bernard Grasset, Éditeur,
1928), apărută în colecţia Les Écrits coordonată de
criticul literar Jean Guéhenno.
De asemenea, au putut fi admirate lucrările Isaac: le
tresseur de fil de fer, în ediţia originală Joseph Heissler,
din 1927, ilustrată cu o gravură în acvaforte şi desene
realizate de pictorul şi gravorul francez André Dignimont
(1891-1965), şi exemplarul hors commerce din Pour
avoir aimé la terre... (Paris: Édition Denoël et Steele,
1930), însoţit de un portret caricatural al scriitorului, pe
verso-ul foii de titlu, semnat de graficianul şi jurnalistul
francez Jean Texcier (1888-1957), care, în articolul
intitulat Panait Istrati, publicat în La Revue Anarchiste
din decembrie 1930, scria: „Istrati m’apparut comme une
jeune et joyeuse force sauvage. À peine délivré des
entraves de la misère il allait apporter l’espérance aux
esclaves du monde entier en racontant aux hommes les
tragiques et merveilleuses histoires qui font de son œuvre
comme les Mille et une Nuits de la souffrance”6.
Printre ediţiile româneşti expuse s-au numărat Casa
Thuringer (1933), apărută la Editura Cartea
Românească în traducerea autorului, Chira Chiralina.
Moş Anghel, Editura pentru Literatură, 1966, în
româneşte de Eugen Barbu şi ilustrată alb-negru de
Mircia Dumitrescu, şi Artele şi umanitatea de azi.
Ultima lucrare reprezintă traducerea din franceză
realizată de Alexandru Talex a conferinţei Les Arts et
l’Humanité d’aujourd’hui, susţinută de Istrati în turneul
din 1933, organizat sub auspiciile Deutscher Kulturbund,
în diverse oraşe din Austria şi Germania. Versiunea în
limba română a fost publicată ca supliment la numărul
festiv, prilejuit de sărbătorile pascale din 1936, al revistei
Cruciada Românească.
Expoziţia Pe urmele Pelerinului inimii a inclus de
asemenea pagini de corespondenţă şi şapte fotografii ale
scriitorului care-l înfăţişează fie singur, fie în compania
6 Texcier, Jean. Panait Istrati. În: La Revue Anarchiste, nr. 3 (feb. 1930). Disponibil pe Internet la adresa http://www.la-presse-
anarchiste.net/spip.php?article2568 [Accesat: 01.11.2013].
7 Istrati, Panait. Cum am devenit scriitor. Reconstituire pe bază de texte autobiografice, alese, traduse şi adnotate de Alexandru Talex.
Bucureşti: Florile Dalbe, 1998, vol. 1, p. 328.
8 Fotografie identificată în monografia lui Al. Oprea, Panait Istrati: dosar al vieţii şi al operei, publicată în 1976 de Editura Minerva.
68
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
An XIX – Nr. 2/2013
familiei, în interiorul unui atelier fotografic, împreună cu
mama sa, Joiţa Istrati, şi unchiul, Moş Dumitru, ori
alături de alte personalităţi literare, în portul Brăila, cu
prilejul întâlnirii cu George Topârceanu, Demostene
Botez, dr. Ioan I. Mironescu, prietenul brăilean Nicu
Constantinescu şi Mihail Sadoveanu.
Una dintre fotografiile expuse îl surprinde în
perioada în care lucra ca fotograf ambulant la Nisa, pe
Promenade des Anglais, stând lângă trepiedul aparatului
său şi citind ziarul francez L’Humanité. Pe aversul
documentului este imprimată semnătura scriitorului şi
menţiunea „Nice. Mars 1921”, anul încercării nereuşite
de sinucidere şi al debutului corespondenţei cu Romain
Rolland, care îi spune că aşteaptă de la el să-şi scrie
Opera: „N-aştept de la d-ta scrisori exaltate, aştept de la
d-ta opera. Suntem zămisliţi ca să creăm. Realizează
opera! Ea e mai esenţială decât d-ta, mai durabilă decât
d-ta, a cărei pojghiţă eşti. Restul, cum spune
Shakespeare (care a şi dovedit-o), restul e tăcere”7.
Prozatorul apare şi în alte ipostaze: la masa de lucru,
în perioada în care era internat la sanatoriul din
Montana-sur-Sierre8 sau, spre sfârşitul vieţii, marcat de
suferinţă, într-o fotografie ce poartă marca „Fotograful
Marco Klein. Brăila”, în timbru sec.
Fondul de corespondenţă a fost reprezentat în
expoziţie de mai multe scrisori şi cărţi poştale de la sau
către Panait Istrati, precum şi de o scrisoare semnată de
Margareta Istrati, văduva sa.
Istrati, Panait. Carte poştală, scrisă cu cerneală
neagră, adresată lui Panait Muşoiu, la redacţia
Revistei Ideei. 22 august [1912]:
„22 August
Dragă Muşoiu,
Trimite-mi prin cine-va următoarele broşuri:
100 Către tineri
50 Două morale şi câte-va din Ce-i de făcut, 10 de
exemplu.
Al tău
P. Istrati”
„Primite
P. Istrati”.
Expediată publicistului Panait Muşoiu (1864-1944),
reprezentat al mişcării socialiste şi promotor al
anarhismului românesc, editor al publicaţiilor Revista
Ideei, Munca, Mişcarea socială, cartea poştală
cuprinde solicitarea scriitorului de a-i trimite 100 de
exemplare din broşura Către tineri, 50 din Două morale
şi câteva din Ce-i de făcut de Nikolai Cernîşevski, Istrati
 An XIX – Nr. 2/2013
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
adăugând, probabil ulterior, menţiunea „Primite” şi
semnându-se.
Istrati, Panait. Carte poştală ilustrată, redactată
cu cerneală neagră, adresată lui Alex. Niculescu. Villa
Cimerose, Rimiez, Nisa, 14 noiembrie 1924:
„Nisa, 14/XI/1924
Stimate prieten,
Rândul trecut, neştiind dacă ziarul mi-a fost trimis
de un amic ori de un inamic, m’am mulţumit să-ţi
răspund cu o mulţumire scurtă. Acum când văd că-mi
scrii călduros, te rog să continui a mă cinsti cu această
documentaţie preţioasă şi cu care puţini se însărcinează.
Trimite-mi nerecomandat, tot ce-ţi cade în mână.
Cu dragoste, al d-tale
Panait Istrati
Villa Cimerose, à Rimiez – Nice”.
Istrati, Panait. Carte poştală ilustrată, redactată
cu cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony. Paris,
24 octombrie 1929:
„Paris, 24/10/29
Chez Ionesco, 24 rue du Colisée – 8 ème
Dragă Clony,
Mă informez mereu despre literatura care te
interesează şi nu pot să mă decid: unul spune că ăsta e
bun, altul desminte, iar eu n’am timp să citesc. Totuşi,
cred că voi face zilele astea un pachet şi ţi-l voi trimite.
La noroc. – Scrie-mi şi tu ce mai e pe-acolo şi dacă ai
să-mi comunici ceva.
Al tău Panait”.
Adresată lui Basil P. Clony, avocat şi ziarist
brăilean, care a publicat traduceri din opera poetului
Ovidiu şi a condus gazetele Libertatea brăileană şi
Curierul Brăilei, această carte poştală a fost transmisă
din casa prietenului Gheorghe Ionescu din Paris, în
subsolul căreia scriitorul a şi locuit în diverse perioade
– de pildă în 1926, după despărţirea de cea de-a doua
soţie, Anna Munsch, se retrage aici şi finalizează opera
Neranţula, publicată pentru prima dată sub titlul Le
Refrain de la fosse: Nerrantsoula, la Éditions de
France, 1927.
Istrati, Panait. Carte poştală, redactată cu
cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony.
Câmpulung-Muscel, 24 iunie 1930:
„Câmpulung – Muscel
Str. Primăverei 1
24/6/30
Dragă Vasile,
M’am instalat la adresa de mai sus. Cameră mare şi
frumoasă, liniştită, dar scumpă foc: 5000 lei lunar!
Ai început munca rafistolajului?
Ţine-mă te rog la curent cu mersul, rău sau bun, al
Revista Bibliotecii Naţionale a României
reparaţiei, precum şi dacă se confirmă prevederile
noastre budgetare.
Al tău cu frăţie
Panait Istrati”.
Istrati, Panait. Carte poştală ilustrată, redactată
cu cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony. Le
Muids, Nyon (Vaud), 26 iulie 1930. Sub textul
scriitorului, figurează scrisul de mână al lui Marie-
Louise Baud-Bovy (Bilili): „Amitiés, Bilili”:
„Le Muids / Nyon
(Vaud) 26 – 7-30
Stăm la ţărani (un rotar), casă, trei mese delicioase,
serviciu, luminat: 8 fr. pe zi!
Apăi să nu-l dai în măsa de Câmpulung, cu 5000 lei
numai chiria? Voiajul? 6000 lei, dus şi întors.
Ia vezi: nu vrei să dai o fugă până aci? Stăm la M.
Senglet, Chanon, la o jumătate de ceas deasupra
Nyonului. Vino, mă, ce dracu te oropseşti aşa! Plecăm pe
1 sept. la Praga.
Al tău Panait
Amitiés
Bilili”.
În timpul şederii la Le Muids, localitatea din care a
fost expediată această carte poştală, situată în apropierea
oraşului Nyon, în cantonul Vaud din Elveţia, Panait
Istrati a scris Tsatsa Minnka.
Istrati, Panait. Carte poştală ilustrată, redactată
cu cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony. Paris,
7 iulie 1931:
„Paris 7. 7. 31
Salutări din Turnul Eiffel.
Panait”.
Istrati, Panait. Carte poştală, redactată cu
cerneală neagră, adresată lui Spiru Vaglianatos. La
B.P. Clony, Bucureşti, 9 ianuarie 1932. Textul este
semnat Panagaki:
„Bucureşti, 9. 1. 32
Dragă Vaglianatos,
Să-ţi fie Royal-ul afurisit!
E o porcărie şi e mai scump de cât la Stănescu, căci
am plătit o scârbă de cameră 260 lei, plus bacşisul,
adică încă 120, la 7 flămânzi cari te pândesc, la plecare,
cu mitraliera. Dacă afli adresa lui Clony, spune-i că sunt
gata să-i ascult poveştile şi pe aci, şi că locuiesc: str.
Mareşal Badoglio 37, et. I, dreapta.
Vă salut pe ambii, Panagaki”
Destinatarul acestei cărţi poştale este armatorul
brăilean Spiru P. Vaglianatos.
Istrati, Panait. Însemnare manuscrisă, cu
cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony. Textul
este semnat Pan.
69
Revista Bibliotecii Naţionale a României REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
An XIX – Nr. 2/2013

70
An XIX – Nr. 2/2013
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
Revista Bibliotecii Naţionale a României

71
Revista Bibliotecii Naţionale a României
„Să nu dai cartea la nimeni, că se pierde şi e cu
dedicaţie.
Citeşte:
Tulie Radu Teacă
(hors concurs!)
Dar toată cartea e bună”.
Însemnarea face referire la scrierea doctorului Ioan I.
Mironescu, prozator, colaborator al lui Garabet
Ibrăileanu la Viaţa Românească şi apropiat al lui Panait
Istrati şi Mihail Sadoveanu.
Istrati, Panait. Carte poştală ilustrată, redactată
cu cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony.
Amsterdam, 25 februarie 1932. Textul poartă
semnăturile Panait Isqueridi şi, mai jos, AM de Jong
[Adrianus Michiel de Jong]:
„Amsterdam, 25-II-32
Salutări din casa lui Zola al Olandei !
Panait Isqueridi
AM de Jong”.
Cartea poştală este transmisă din casa scriitorului
olandez A.M. de Jong (1888-1943), a cărui semnătură
olografă apare în partea de jos, sub cea a lui Panait
Istrati. Prietenia lor a debutat odată cu publicarea ediţiei
olandeze Oom Anghel (Kosmos, 1927), în traducerea
acestui „Zola al Olandei” – aşa cum este gratulat de către
Istrati –, supranumit şi „Cosma olandezul”9, după
haiducul din opera istratiană. Cei doi au purtat o amplă
corespondenţă până la moartea prozatorului român în
1935. A.M. de Jong a fost, alături de Ernst Bendz şi, cu
o scurtă întrerupere, de Nikos Kazantzakis, unul dintre
puţinii scriitori străini rămaşi solidari cu Istrati după
apariţia lucrării Vers l’autre flamme (Rieder, 1929), în
care denunţa ororile petrecute în Uniunea Sovietică,
aducându-şi astfel oprobriul majorităţii intelectualilor
socialişti şi plătind scump, cu preţul pierderii unor mari
prietenii.
De Jong, A. M. Scrisoare redactată cu cerneală
neagră, adresată lui Panait Istrati. Bilthoven 9 martie
1931:
„Bilthoven, 9 mars ’31
Mon cher vieux Panagaki,
Qu’est ce que tu fais pour le moment et où t’à tu
retiré ? On n’entend plus rien de toi! Voilà des mois et
des mois que je t’ai adressé ma dernière lettre en Suisse.
Pas de réponse. Une fois j’ai vu ton nom dans les
journaux à propos d’un incident dans une assemblée à
Jassy, où l’on s’est disputé à coups de revolver et tu es
conduit à ton hôtel sous la protection de la police. Puis
rien. Silence mortel. Je vais tâcher de te retrouver en me
servant de la maison Rieder. Si je ne réussis pas, je
9 Istrati, Panait. Cum am devenit scriitor. Reconstituire pe bază de texte autobiografice, alese, traduse şi adnotate de Alexandru Talex.
Bucureşti: Editura Florile Dalbe, 1998, vol. 2, p. 187.
72
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
An XIX – Nr. 2/2013
renonce à tout espoir de trouver ta trace dans le monde.
Comment vas tu, sacré bougre de vagabond? Pas
encore riche à millions? Toujours trainant ton âme
inassouvie à travers le monde ingrat? Et Bilili? Toujours
ensemble?
Sais-tu que je vais traduire “Tsatsa-Minnka” pour
Quendo, qui a acheté les droits de traduction? Je n’ai
pas encore le texte définitif.
Ici tout va bien. L’année ‘30 a été une année de
malheur. Tout ce que j’entreprenais a fait naufrage.
C’était à enrayer. L’acteur de mes pièces m’a volé
gaillardement, est devenu fou et puis mort. Droits
d’auteurs, procès, tout perdu. J’ai fait jouer les pièces
moi-même à mon risque – autre catastrophe. On ne vend
presque plus de livres à cause de la malaise économique.
Sacré monde !
Maintenant ça va un peu mieux. J’ai une autre pièce
au théâtre, une pièce anti-militariste, où je fais l’armée,
les officiers, tout le bazar idiot des militaires le risée du
public. Et le public rit, s’amuse, et jure à grands éclats
de rire sur ce régime bête, brut, inhumain et infantile.
Espérons que l’année ’31 me soit plus favorable que la
précédente.
Probablement je serai à Paris vers le 21 avril et puis
à Monaco – Monte Carlo, pendant deux ou trois
semaines. T’y trouverai je quelque part?
Je relis la correspondance de Flaubert. Tout en étant
individualiste, aristocrate et bourgeois, quel sacré
gaillard! Quel esprit, quel grand homme sans le vouloir!
Voilà un homme que nous aurions aimé comme
camarade! C’est magnifique, c’est grand en tout sens. Il
était vraiment un homme, quoi qu’on en dise.
Il y a quelques semaines j’ai eu deux conférences
pour radio sur toi et ton œuvre. Tu sais que je parle
chaque semaine pour les radio-amateurs ouvriers. C’a
beaucoup de succès, mais c’est bougrement éreintant:
chaque semaine environ seize pages à la machine! C’est
trop. Mais le journal m’a presque mis à sec et par le
radio je gagne un peu du pain quotidien.
Donne moi de tes nouvelles. Et plus vite que ça,
hein!
Bien des amitiés de nous tous pour toi et Bilili.
Je te serre les mains fraternellement,
à toi
A M de Jong”.
Istrati, Margareta. Scrisoare redactată cu
cerneală neagră, adresată lui Basil P. Clony.
Bucureşti, 31 mai 1937:
„Bucureşti 31/V/1937
Stimate Domnule Clony,
Mai mulţi prieteni de-ai lui Panait au luat iniţiativa
 An XIX – Nr. 2/2013
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
strângerii unui fond pentru ridicarea unui monument la
cimitir. Din acest comitet fac parte Dl. Mihail
Sadoveanu, preşedinte, Dna Aida Vrioni, Dna Botez şi
Dl Demostene Botez.
Doamna Demostene Botez m’a rugat să intervin pe
lângă cine cred eu că a fost mai bun prieten cu Panait ca
să strângă şi la Brăila o sumă oarecare. Suma totală de
care are nevoe va fi aproape 200.000 lei, până în prezent
s’a(u) adunat 60.000 lei. Toate listele trebuesc însă
depuse la Prefectură spre sfârşitul lunii Iulie, aşa că
până la acea dată suma necesară trebue strânsă. Eu mi-
am permis să-ţi scriu Dumitale şi să-ţi trimet lista de
subscripţie, bazându-mă pe cuvintele frumoase pe care
mi le-ai spus când te-am întâlnit la Bucureşti şi mai ales
pe prietenia pe care ţi-o păstra Panait, una din puţinele
prietenii din Brăila care n’a dat faliment. Ştiu că este o
bătaie de cap, dar cred că vei face-o cu plăcere, căci este
pentru Panait al nostru. Îmi pare rău că nu mi-ai dat un
semn după cum ne înţelesesem, aş fi avut multe lucruri
să-ţi spun fiindcă eşti un om cu suflet bun şi înţelegător
şi m’a mişcat mult felul cum mi-ai vorbit despre Panait.
Eu plec la Paris pe Luni sau Marţi şi mă întorc după o
lună, aşa că dacă ai ocazia după acea dată să treci prin
Bucureşti anunţă-mă şi pe mine. În ceeace priveşte lista
alăturată dacă ai să poţi face ceva trimite-o împreună cu
suma strânsă pe adresa următoare: Dlui Demostene
Botez Str. Frumoasă No=33. Dar nu mai târziu ca
sfârşitul lui Iulie. În oraşele de provincie nu s’a trimes
decât la Iaşi şi a doua dumitale la Brăila. Dacă mai ai
nevoe de vreo lămurire o poţi cere tot Dlui Botez la
adresa de mai sus, eu plecând din Bucureşti.
Termin, rugându-te să faci tot ce vei putea pe la
instituţiile de–acolo, căci e o ruşine ca un scriitor ca
Panait Istrati să aibă un mormânt în halul în care e
acum. Pe nădejdea oficialităţilor n’ar fi avut nici cruce
la căpătâi. Noroc că se mai găsesc oameni de inimă,
puţini dar tot există.
Îţi mulţumesc
Margareta Istrati”.
În cadrul expoziţiei au fost proiectate şi imagini cu
mărturii din presa vremii aflate în fondul de periodice
vechi al Bibliotecii Naţionale a României. Selecţia a
inclus articole reprezentative atât pentru publicistica de
tinereţe, cât şi pentru creaţia de maturitate a lui Panait
Istrati, apărute în paginile publicaţiilor Viaţa socială,
Dimineaţa, Adevărul, Adevărul literar şi artistic,
Rampa sau Facla.
Din prima categorie, amintim Ancheta pentru votul
universal: Răspunsul D-lui P. Istrate, Secretarul
sindicatului muncitorilor din portul Brăila, publicat în
Viaţa socială, nr. 7-8 din 1910, în care scriitorul se
10 Ancheta pentru votul universal: Răspunsul D-lui P. Istrate, Secretarul sindicatului muncitorilor din portul Brăila. În: Viaţa socială, nr.
7-8, aug.-sep. 1910, p. 16.
Revista Bibliotecii Naţionale a României
declară în favoarea reformei electorale şi a votului
universal, egal, direct şi secret, convins de faptul că
numai în acest mod se putea „deschide calea către
parlament tuturor oamenilor de inimă, dornici să
contribuie la marea operă a iluminării şi a dezrobirii
economice a nenorocitei clase muncitoare” 10.
Frământările sociale locale sunt radiografiate în articole
precum Din lagărul muncitoresc: glasul unui lucrător:
cine provoacă anarhia şi demoralizează pe muncitori
(Adevărul, Anul 23, nr. 7458, 14 iunie 1910, p. 1) sau
Muncitori în porturi: Cum sînt exploataţi muncitorii
în portul Brăila: Vătafii şi Ipistaţii (Dimineaţa, Anul 7,
nr. 2175, 17 martie 1910, p. 1).
Crezul literar al lui Istrati, deloc lipsit de valenţe
sociale, urmărind idealurile de adevăr, libertate, iubirea
pentru aproape şi neostenita sa luptă întru deşteptarea şi
înnobilarea sufletului omenesc prin înrâurirea
binefăcătoare a artei, răzbate din creaţiile sale
publicistice O scrisoare către cititorii din România
(Adevărul literar şi artistic, Anul 5, nr. 188, 13 iulie
1924, p. 1), Scrisoare deschisă domnului N. Iorga
(Adevărul literar şi artistic, Anul 5, nr. 199, 28 sep.
1924, p. 3), Cum am debutat eu (Rampa, Anul 8, nr.
2216, 16 martie 1925, p. 1), Ultimii ani ai vieţii lui
Panait Istrati, povestită de el însuş Rampei (Rampa,
Anul 18, nr. 5181, 18 aprilie 1935, p. 1 şi 3),
Binefacerile cărţii proaste (Facla, Anul 14, nr. 1067, 23
aug. 1934, p. 2) sau Binefacerile cărţii proaste: despre
cititorul bun şi cititorul rău (Facla, Anul 14, nr. 1068,
24 aug. 1934, p. 2).
Ultimele două articole oferă şi o interesantă
perspectivă asupra atitudinii lui Panait Istrati faţă de actul
lecturii şi al gustului pentru „cartea frumoasă”: „La 16
ani, când pentru întâia oară ochii mei au căzut pe o carte
bună, (era, mi se pare, Graziella, de Lamartine) m’am
simţit ruşinat, înjosit în proprii mei ochi. Imediat am rupt
complectamente „cu prostiile” şi numai într’un an am
devorat tot ce-am găsit mai de seamă, original şi
traduceri, iar mai târziu, Biblioteca pentru Toţi mi-a fost
carte de căpătâi. (Adaog aci, cu titlu de document, spre
ştiinţa editorilor de cărţi bune şi ieftine, dar urât editate,
cum e în clipa de faţă cazul cu „Apărarea are cuvântul”,
de Petru Bellu, că de câte ori mi-am putut plăti o carte în
ediţie frumoasă, am preferat’o celei prost tipărite. Cu
înduioşare îmi amintesc că prima carte frumoasă, cu care
am început să-mi fac şi eu o bibliotecuţă a fost Qvo vadis,
care apăruse, cam în acelaşi timp, în ediţie scumpă şi în
Biblioteca pentru Toţi. La fel procedau, când aveau un
ban, toţi acei muncitori luminaţi, cunoscuţi mie, de pe la
începutul acestui secol. La fel trebuie să se procedeze şi
astăzi: cartea urât editată nu se cumpără şi nu se
păstrează, de către cititorul luminat, decât atunci când nu
73
Revista Bibliotecii Naţionale a României
poate să facă altfel, căci orice lector bun este şi puţin
bibliofil)”11.
Expoziţia Pe urmele Pelerinului inimii a prezentat
publicului documente din colecţiile Bibliotecii Naţionale
a României, în semn de omagiu pentru profunzimea,
autenticul şi vădita transpunere afectivă din evocările
lumilor, figurilor şi emoţiilor umane plăsmuite de
scriitorul care, în pofida nenumăratelor dezamăgiri
cunoscute, îşi desluşea sensul vieţii astfel: „Şi doar atât
am crezut în iubirea omului pentru om”12.
Andreea Răsboiu
Biblioteca Naţională a României
Serviciul Colecţii Speciale
Bd. Unirii, nr. 22, Sector 3, Bucureşti
E-mail: andreea.rasboiu@bibnat.ro
11 Istrati, Panait. Binefacerile cărţii proaste: despre cititorul bun şi cititorul rău. În: Facla, Anul 14, nr. 1068, 24 aug. 1934, p. 2.
12 Istrati, Panait. Cum am devenit scriitor. Reconstituire pe bază de texte autobiografice, alese, traduse şi adnotate de Alexandru Talex.
Bucureşti: Editura Florile Dalbe, 1998, vol. 1, p. 450.
74
REVISTA
BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
An XIX – Nr. 2/2013
Bibliografie
Istrati, Panait. Binefacerile cărţii proaste: despre cititorul bun
şi cititorul rău. În: Facla, Anul 14, nr. 1068, 24 aug. 1934, p. 2.
Istrati, Panait. Artele şi umanitatea de azi. Bucureşti:
Cruciada Românismului, 1936.
Istrati, Panait. Publicistica de tinereţe: (1906-1916). Ed.
îngrij. de Ion Ursulescu. Galaţi: Editura Porto-Franco, 1993.
Istrati, Panait. Pagini de corespondenţă. Ed. îngrij., pref., note şi
comentarii de Zamfir Bălan. Galaţi: Editura Porto-Franco, 1993.
Istrati, Panait. Cum am devenit scriitor. Reconstituire pe bază
de texte autobiografice, alese, traduse şi adnotate de
Alexandru Talex. Bucureşti: Florile Dalbe, 1998. Vol.1-2.
Istrati, Panait. Chira Chiralina. Codin. Ciulinii Bărăganului.
Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2009.
Istrati, Panait. Chira Chiralina. Ed. bilingvă, îngrij. de Zamfir
Bălan. Brăila: Istros, 2009.
Istrati, Panait. Trecut şi viitor: pagini auto-biografice.
Bucureşti: Sigma, 2010.
Oprea, Alexandru. Panait Istrati: dosar al vieţii şi al operei.
Bucureşti: Editura Minerva, 1976.
Texcier, Jean. Panait Istrati. În: La Revue Anarchiste, nr. 3
(feb. 1930). Disponibil pe Internet la adresa http://www.la-
presse-anarchiste.net/spip.php?article2568 [Accesat:
01.11.2013].
 ABSTRACTS
Keywords:
Art History – Romania (1950-1990). Exhibitions, exhibition
catalogues. National Library of Romania, Art Sociey Cultural
Foundation – partnership
Andreea Răsboiu. On the trail of “the Pilgrim of the Heart”.
Documents related to Panait Istrati, from the Special
Collections Department of the National Library of Romania
Between 16-18 October 2013, the National Museum of Romanian
Literature, the National Library of Romania, the “Panait Istrati”
County Library in Brăila, the Metropolitan Library in Bucharest
and the International Association “Friends of Panait Istrati”
organized the conference Panait Istrati, 90 years of European
literature, commemorating the 90th anniversary since the writer’s
debut (in 1923, excerpts from Kyra Kyralina are published in
Europe, the Romain Rolland’s magazine). The exhibition
organized on this occasion by the National Library of Romania
introduced to the public some manuscripts, photographs, first and
bibliophilic editions, pages of correspondence and photographs,
testimonies from magazines of that time and articles published by
Panait Istrati in Viaţa socială, Adevărul, Dimineaţa, Adevărul
literar şi artistic, Rampa, Facla.
Keywords:
History of Literature – Romania. Personalities – Panait Istrati.
National Library of Romania. Special Collections – Bibliophily
Radu Moțoc. Romanian Athenaeum: 125 years of its
inauguration (1888-2013)
The social and political reforms during the reign of Al. I. Cuza
(1859-1866) set the background for organizing conferences,
concerts, lectures, exhibitions and public meetings in Romania.
Founded in November the 24 th, 1865, at the initiative of
intellectuals such as Constantin Esarcu, V.A. Urechia and Petre S.
Aurelian, the Romanian Athenaeum Society has subsidiaries in
many cities.
Designed by Albert Galleron (1847-1904), the Romanian
Athenaeum building was erected in several stages: the main body
– between 1886 and 1889; the dome (executed by the firm
Beuchelt from Grünberg) – 1887; the concert hall – 1889 etc.
Created in 1933 by Costin Petrescu, the Great fresco from the
concert hall renders the history of the Romanians in 25
representative scenes.
The new building opened on February the 16th, 1888, with a
conference on ancient buildings with circular dome addressed by
Alexandru Odobescu.
Keywords:
The Romanian Athenaeum Society in Bucharest. Buildings
RÉSUMÉS
Histoire de l’art – Roumanie (1950-1990). Expositions, catalogues
d’exposition. Bibliothèque Nationale de Roumanie, Fondation
Culturelle Art Society – partenariat
Andreea Răsboiu. Sur les traces du «Pèlerin du cœur».
Documents sur Panaït Istrati se trouvant dans les Collections
Spéciales de la Bibliothèque Nationale de Roumanie
Dans la période 16-18 octobre 2013, le Musée National de la
Littérature Roumaine, la Bibliothèque Nationale de Roumanie, la
Bibliothèque Départementale « Panaït Istrati » de Brăila, la
Bibliothèque Métropolitaine de Bucarest et l’Association
Internationale « Les Amis de Panaït Istrati » ont organisé la
conférence Panaït Istrati, 90 ans de littérature européenne,
marquant les 90 ans du début de l’écrivain (en 1923, des fragments
de Kyra Kyralina ont été publiés par Romain Rolland dans sa revue
Europe). L’exposition organisée par la Bibliothèque Nationale de
Roumanie a proposé au public une sélection de manuscrits, de
photos, d’éditions originales et bibliophiles, de correspondance,
d’articles sur l’auteur parus dans la presse de l’époque, d’articles
publiés par Panaït Istrati dans Viaţa socială, Adevărul, Dimineaţa,
Adevărul literar şi artistic, Rampa, Facla.
Mots-clé:
Histoire de la Littérature – Roumanie. Personnalités – Panaït
Istrati. Bibliothèque Nationale de Roumanie. Collections
Spéciales – Bibliophilie
Radu Moțoc. L’Athénée Roumain: 125 ans dès l’inauguration
(1888-2013)
Les réformes sociales et politiques du prince régnant Al. I. Cuza
(1859-1866) ont créé en Roumanie le contexte favorable aux
conférences, aux concerts, aux leçons, aux expositions et aux
séances publiques. Fondée le 24 novembre 1865, à l’initiative
des intellectuels Constantin Esarcu, V.A. Urechia et Petre S.
Aurelian, la Société l’Athénée Roumain a eu des filiales en
plusieurs villes.
Projet de l’architecte Albert Galléron (1847-1904), le bâtiment de
l’Athénée Roumain a été élevé en quelques étapes: dans la
période 1886-1889 – le corps central; en 1887 – la coupole
(exécutée par la firme Beuchelt de Grünberg); en 1889 – la salle
de concert etc. Réalisée en 1933 par le peintre Costin Petrescu, la
Grande fresque de la salle de concert parle, par 25 scènes
représentatives, de l’histoire des Roumains.
Le nouveau siège a été ouvert le 16 février 1888, par une
conférence sur les bâtiments antiques au dôme circulaire,
soutenue par Alexandru Odobescu.
Mots-clé:
Société l’Athénée Roumain de Bucarest. Bâtiments
5
Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without
permission.