Nuvela este o specie a genului epic în proza, de întindere medie, cu

acțiune desfășurată pe un singur fir narativ, cu intriga riguroasă şi

conflict puternic, la care participa o serie de personaje bine construite.

Nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi a fost publicată

în 1840, în primul număr al revistei “Dacia Literară”, fiind prima nuvela
istorica scrisă vreodată în limba română. In cadrul operei este respectat
adevarul istoric, personajele sunt inspirate din realitate, iar sursa de
inspirație este trecutul istoric.

Tema operei este evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui
Lăpuşneanul în Moldova (1564-1569). Lupta pentru impunerea
autorității domnești și consecințele deținerii puterii de către un domnitor
crud se raportează la realitățile social-politice din Moldova secolului al
XVI-lea. In conformitate cu specificul nuvelei istorice, se dezvolta un
singur fir narativ care urmărește exclusiv conflictul exterior.

Acțiunea nuvelei se pune pe seama unor personaje ale căror caractere se

dezvăluie în evoluția gradata a conflictului. In funcție de rolul lor în
acțiune, ele sunt puternic individualizate, respectiv portretizate succint.

In desfășurarea narativa, Alexandru Lapusneanul reprezinta elementul

central constitutiv, celelalte personaje gravitând în jurul sau.

Sursa de inspiraţie folosită de Negruzzi a fost “Letopiseţul Țării

Moldovei” de Grigore Ureche, de unde sunt preluate informațiile despre
cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu in Moldova, precum
şi motourile capitolelor unu („Daca voi nu ma vreti, eu va vreau”) şi
patru („De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu”) din acesta. Mai
apare o scenă inspirată şi din letopisetul lui Miron Costin, si anume cea a
uciderii lui Motoc de catre multimea infuriata; in textul lui Costin
aceasta scena este pusa pe seama boierului Batiste Veveli, insa Negruzzi
o utilizeaza pentru a surprinde capacitatea domnitorului de a manipula
masele.Astfel, Negruzzi se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la
fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de
ideologia pasoptista. Autorul porneste de la persoane reale/ personalitati
istorice si creeaza personaje literare reprezentand anumite tipuri umane
cu destine si profiluri psihologice care sustin coerenta narativa.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje
exceptionale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii
exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea
psihologica, replicile remarcabile. Liniaritatea psihologica se vede in
constructia personajelor […]. Gesturile si cuvintele personajelor au
menirea de a fi memorate. (N. Manolescu)

Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nuvela, personaje

romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Acesta se
încadrează în tipului tiranului, Negruzzi utilizând procedee romantice de
construcție:
1. este un erou de excepție care ia parte la întâmplări ieşite din
comun;
2. are o ascensiune spectaculoasă şi o cădere pe măsură;
3. este construit pe baza unei antiteze angelic-demonic;
4. se folosește tehnica basoreliefului.
5. Construit din contraste + Psihologie complexa; calitati si defecte
puternice, fiind un damnat romantic

Autorul ii marcheaza destinul prin cele patru replici memorabile, plasate

in fruntea capitolelor si avand rol de moto. Destinul sau este acela de a
impune autoritatea domneasca prin orice mijloace. Afirmatia „Eu nu
sunt calugar, sunt domn!” reflecta faptul ca nu abdica de la propriul
destin nici in fata limitelor omenesti (boala, moartea), pierderea
statutului de domnitor impunand suprimarea sa fizica.

Defecte:

 cruzime – construirea piramidei.

 egoism – “Dacă voi nu mă vreți eu va vreu”.
 impulsivitate – scena cu cuţitul. (caracterizare prin gesturi)
 viclenie

Calităţi:

 bun actor, stapanind arta disimularii – scena de la Mitropolie.

 cunoaşterea psihologică a adversarilor, fin psiholog.
 iscusinţă, inteligenţă, intuiţie – scena cu mulţimea.
 Abil politic