Toamnă fără decor - Angelina Nădejde

E toamnă, iubite, afară şi-n gând,

Sunt frunza ce cade, iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută pe tristul pământ,
E arsă de soare, rănită de ploi
Ucisă, iubite... de frigul din noi.