Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3 Simbolismul
3 Simbolismul
Trăsăturile simbolismului
Universul liric
Natura se află sub puterea unor forţe distructive, traducând stările de spirit pe
care le încearcă poetul. În poezia bacoviană, natura nu mai este cadrul intim,
familiar, în care poetul se retrage pentru a medita în linişte ori pentru a se întâlni cu
iubita, ci devine ostilă.
- anotimpurile sunt obsedante şi creează stări nevrotice („Moină”)
- apa, nu mai este, ca în poezia eminesciană, un element al vieţii, ci unul
distructiv, degradant ce provoacă irascibilitatea, disperarea („Lacustră”).
- zăpezile apocaliptice acoperă lumea, fără posibilitatea de salvare („Tablou
de iarnă”)
- primăvara nu este anotimpul în care natura renaşte la viaţă (aşa cum se
întâmplă în poezia lui Coşbuc sau Alecsandri), ci determină stări sufleteşti
apăsătoare, isteria, nevroza („Nervi de primăvară”). Toamna este anotimpul mohorât
al ploilor interminabile, ce pustieşte sufletul şi amorţeşte simţurile. Iarna este
infernală, domină întreaga lume şi determină pierderea oricărei speranţe de bine.
Căldura infernală a verii creează o atmosferă în care cadavrele se descompun, ca în
poezia „Cuptor”.
Iubirea nu este văzută ca un sentiment înălţător, benefic pentru umanitate.
- iubita este o fecioară palidă, despletită, care cântă la clavir muzică funebră
(„Nevroza”).
- alteori, iubita este descrisă cu accente pamfletare, poetul exprimându-şi
dispreţul („Contrast”, „Unei fecioare”).
- în unele poezii, femeia reprezintă însă, un refugiu, casa ei devenind un loc de
adăpost, compasiune şi ocrotire („Decembre”).
Moartea devine în poezia bacoviană o obsesie, o stare de disperare, de
dezagregare a materiei („Plumb”, „Cuptor”). Rareori provoacă panică. De obicei,
moartea este dorită şi aşteptată pentru a curma suferinţa eului liric.