Ursul brun (Ursus arctos) este o specie de urși din genul Ursus, răspândită în toată regiunea holarctică.

Este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 m lungime
(subspeciile grizzly, Kodiak și ursul de Kamciatka), o înălțime la greabăn de până la 1,5 m și o greutate
maximă de 600 kg (aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură și până la 50 de
ani în captivitate[1]. Este un animal plantigrad, iar ghearele nu sunt retractile, imprimându-se în mers
odată cu talpa și degetele.

Ursul brun are o blană deasă, mult apreciată, cu două rânduri de peri, spicul și puful. Deși culoarea de
bază este cea brun-cafenie, variațiile sunt deosebit de mari, de la urși roșcați la cei aproape negri. Unele
exemplare prezintă pete albe la baza gâtului, formând uneori un adevărat guler, asemănător cu cel al
ursului gulerat de Himalaya. Dentiția este tipică de omnivor, cu canini puternici și molari rotunjiți.

Cuprins

1 Răspândire

2 Subspecii

2.1 Ursul eurasiatic

2.2 Ursul nord-american

3 Ursul brun în România

3.1 În folclor

4 Referințe

5 Legături externe

Răspândire

În Europa (exceptând Rusia) există cca. 14.000 de urși bruni în zece țări.[2]

Se estimează că au mai rămas doar 20-25 de animale în Munții Pirinei, pe o porțiune cuprinsă între
Franța, Spania și Andorra, și în jur de 85-90 de animale în Asturia, Cantabria, Galicia și Leon.[2] În Belarus
este atestată o populație de cca. 120 de exemplare.[3] În Grecia și Ucraina au mai rămas câte
aproximativ 200 de urși, în Slovenia sunt în jur de 500-700, în Slovacia numărul urșilor este estimat la
600-800 de animale, în Bulgaria există o populație de 900-1.200 de exemplare.[2] Nordul Europei este
habitatul unei populații însemnate de urși – 4.500-5.000 de urși (cu 70 de urși în Norvegia, cca. 700 în
Estonia, în jur de 1.600 în Finlanda și 2.500 de animale în Suedia).[2] Cea mai numeroasă populație este
atestată în România – 6.000-6.300 de urși bruni, conform datelor din 2014.[4] În afara statelor
menționate, în Europa se mai găsesc efective în Polonia, Cehia, Balcanii de sud-vest, cât și partea
centrală a Italiei. Aici numărul de urși bruni este foarte redus – doar câteva zeci de exemplare. În Insulele
Britanice a dispărut.

Ursul brun este răspândit într-o mare măsură și în America de Nord (Alaska, Canada), cât și în Rusia,
unde există cea mai mare populație (120.000)[5]. Alte subspcii se găsesc în China, Mongolia,
Transcaucazia și Iran.

Subspecii

Ursul eurasiatic

Nume ImagineAreal Descriere

Ursus arctos arctos – Ursul brun eurasiatic Ours brun parcanimalierpyrenees 2.jpg Europa, Caucaz,
Siberia (exceptând partea estică) și Mongolia[6] Subspecie de o culoare predominant închisă (mai rar
colorată deschis), de dimensiuni moderate cu gheare negre; exemplarele din Siberia sunt mai mari decât
omologii lor europeni, datorită vânării mai rare.[6] În Europa este o subspecie preponderent de pădure.

Ursus arctos beringianus – Ursul brun de Kamciatka (sau Ursul brun de Extremul Orient) Brown-bear-in-
spring.jpg insulele Șantar, peninsulele Kolîma și Kamciatka și insula Paramușir[6] Urs de mari
dimensiuni, cu o culoare închisă. Acesta este considerat a fi strămoșul ursului polar, ursului Kodiak[7] și
al ursului peninsular brun din Alaska.[8]

Ursus arctos collaris – Ursul brun est-siberian Ucollaris.jpg Estul Siberiei, de la fluviul Enisei până la
munții Altai, de asemenea, este găsit și în nordul Mongoliei Are o culoare predominant închisă,
mărimi intermediare între subsp. U. a. arctos și U. a. beringianus, și un craniu proporțional mai mare.[6]

Ursus arctos crowtheri – †Ursul de Atlas (subspecie extinctă) Atlasbear.jpg Habitatul a inclus
munții Atlas și regiunile adiacente din Nordul Africii (de la Maroc până la Libia). Ultimul exemplar a fost
ucis în 1890.[9]

Ursus arctos isabellinus – Ursul brun himalayan Medvěd plavý (Ursus arctos isabellinus).jpg Nepal,
Pakistan, și nordul Indiei Are o culoare roșiatică-brună și urechi mari; respectivul urs este mai mic
decât majoritatea celorlalți urși bruni ce se găsesc pe continentul asiatic. Prefera pădurile de mare
altitudine și fânețe alpine. Este o specie pe cale de dispariție.
Ursus arctos lasiotus – Ursul brun de Ussuri (sau Ursul brun de Amur ori Ursul grizzly negru) 昭和新
山熊牧場 3.jpg Rusia: sudul insulelor Kurile, Sahalin, regiunea Primorie, și bazinul Ussuri/Amur,
regiunea la sud de munții Stanovoi; China (Manciuria): Heilongjiang; Japonia: Hokkaidō; peninsula
Coreea: Coreea de Nord.[6] Acest urs este considerat a fi strămoșul speciei U. a. horribilis.[7]

Ursus arctos marsicanus – Ursul brun de Marsica sau Ursul de Apenini[10] OrsoMarsicano.jpg
Marsica, Italia centrală Se estimează că există de la 30 la 40 de urși în zona Marsica. Aceasta
este o subspecie nerecunoscută, considerată a fi un membru al speciei.[11]

Ursus arctos pruinosus – Ursul tibetan sau Ursul albastru tibetan. Tibetan Blue Bear - Ursus arctos
pruinosus - Joseph Smit crop.jpg Podișul Tibet[6] și o populație izolată în deșertul Gobi.
Subspecie de dimensiuni moderate, cu blana lungă și zburlită. Se întâlnesc exemplare cu culori
închise și deschise, însă culorile intermediare predomină. Blana din jurul gâtului este deschisă, si
formeaza un „guler”. Craniul este relativ aplatizat, cu o curbă-arc la rândul molarilor și dinților mari.[6]

Ursus arctos syriacus – Ursul brun sirian Ursus arctos syriacus.jpg Transcaucazia, Siria, Irak, Turcia
(partea asiatică), Iran, Afghanistan, Pakistan, vestul lanțului Himalaya și munții Pamir-Alai și Tian-Șan,[6]
probabil și o prezență istorică în Israel. „Sirianul” este o culoare de deschisă, moderată la subspeciile de
dimensiuni mici, cu gheare de albe.[6]

Ursul nord-american

Nume ImagineAreal Descriere

Ursus arctos alascensis[11][12] – Ursul brun de Alaska partea de coastă a Alaskăi

Ursus arctos californicus – †Ursul grizzly de California (subspecie extinctă) Monarch the bear.jpg
California Ultimul exemplar cunoscut în 1922.

Ursus arctos dalli – Ursul brun de insula Dall insula Dall

Ursus arctos gyas – Ursul brun peninsular Brown bear.jpg peninsula Alaska Este considerat
de unii biologi a fi similar subspeciei U. a. middendorffi.[13]

Ursus arctos horribilis – Ursul grizzly Grizzly Bear (6968121996).jpg Nordul și vestul Canadei, Alaska
și nord-vestul Statelor Unite, a fost extins în Marile Câmpii Urșii grizzly sunt identificați prin blana
de la maro-închis spre gri, cu firuri cărunte. Mai mici decât urșii de coastă (U. a. alascensis), un mascul
grizzly poate cântări până la 364 kg în zonele interioare. Urși de coastă pot fi de aproape două ori mai
grei de cât cei din subspecia respectivă. Este o subspecie adaptabilă: poate trăi în pădurile de pin
montane, pădurile temperate umede, tufișuri semi-aride și prerii.

Ursus arctos middendorffi – Ursul Kodiak Photo ours kodiac.jpg Insulele: Kodiak, Afognak,
Shuyak (Alaska) Cea mai mare subspecie de urs brun.

Ursus arctos nelsoni – †Ursul mexican (specie extinctă) Mexico grizzlies.png A fost cea mai mică
subspeciei a urșilor nord-americani, se întâlnea în nordul Mexicului, inclusiv statele Chihuahua, Coahuila
și Sonora, sud-vestul Statelor Unite, inclusiv sudul statelor Texas, Arizona și New Mexico.Se crede că a
dispărut din cauza interferențelor cu vitele din fermele atât din Statele Unite, cât și Mexic. Se distingea
prin capacitatea de a supraviețui condițiilor aride, putea trăi în pădurile de pin montane din Mexic și
regiuniunile stâncoase („canyonlands”) adiacente deșertului Sonora.

Ursus arctos sitkensis Insulele: Admiralty, Baranof, și Chichagof (Alaska). Este o

subspecie mai strâns legată de ursul polar decât celelalte din cadrul speciei.[14]

Ursus arctos stikeenensis – Ursul brun de Stikine Nord-vestul Columbiei Britanice[15], de

la râul Stikine până la râul Skeena.[16] Este considerat de biologi a fi U. a. horribilis[14][17].

Ursul brun în România

Numărul exemplarelor

în România

An Urși

1989 9.000+[18]

2006 7.000+[19]

2009 6.795[20] – 7.000[21]

2012 6.000+[22]

2013 5.600[23] – 6.166[18]

2014 6.000 – 6.300[24]

Articol principal: Ursus arctos arctos.

În România, se găsește subspecia Ursus arctos arctos. Până în prima jumătate a sec. XIX se găsea în
întreaga țară, din Delta Dunării până în Carpați. Din păcate, a fost exterminat din zonele de câmpie,
pentru a nu împiedica agricultura extensivă și creșterea extensivă a vitelor, pescuitul extensiv și alte
practici similare din secolul XIX.

Cu toate că este retras în Carpați, ursul își găsește în România cel mai prielnic adăpost din Europa[1].
Ursul brun trăiește de-a lungul lanțului carpatic, mai ales printre stânci, unde își poate crea bârlogul[1].
Fiind un animal puternic, poate parcurge chiar și 150 de kilometri într-o singură zi și se bazează pe auz și
miros[1].
În anul 2008, în România existau aprox. 7.500 de urși bruni.[1] În decembrie 2010, în România existau
cca. 6.000 de urși bruni, adică 40% din totalul celor existenți în Uniunea Europeană[1]. În anul 2012, se
estima că 2.000 dintre aceștia trebuiau uciși, pentru că nu aveau suficientă hrană.[25]

În folclor

Ursul brun este prezent în folclor din cele mai vechi timpuri, amintit de Mircea Eliade ca totem al unora
dintre călugării luptători daci, ursul a devenit o figură legendară, privită cu teamă și admirată, totodată.