Determinarea suprafeţei secţiunii longitudinale şi a

suprafeţei laterale a fusului la un arbore de molid

Tema lucrării:
Pentru un arbore de molid , cu diametrul de bază d = 36,6 cm şi înălţimea
h=28 m, să se determine suprafaţa secţiunii longitudinale şi suprafaţa laterală
a fusului prin mai multe metode:

2.1 Determinarea suprafeţei secţiunii longitudinale a fusului la arborele de

molid din tabelul 2.1 şi figura 2.1, prin următoarele procedee:
2.1.1 În funcţie de diametrul măsurat la jumătatea înălţimii fusului
2.1.2 În funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 0,1h
2.1.3 În funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 2 m
2.1.4 Prin procedeul planimetrării
2.2 Determinarea suprafeţei laterale a fusului arborelui luat în considerare
prin următoarele procedee:
2.2.1 În funcţie de diametrul măsurat la jumătatea înălţimii fusului
2.2.2 În funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 0,1h
2.2.3 În funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 2 m
2.2.4 Prin procedeul planimetrării
2.2.5 Folosind coeficientul mediu al suprafeţei laterale a fusului R0,1
2.2.6 Folosind coeficientul suprafeţei laterale R0,1 stabilit după
următoarea ecuaţie de regresie: R0,1=b0+b1k0,5

8
 Tabelul 2.1
Tabelul datelor de bază

Diametrele Grosimea dublă a Diametrul fără

Secţiunea
măsurate cojii coajă
(m)
di(cm) ci(cm) diI(cm)
0 39,36 1,60 37,76
1 36,6 1,53 35,07
3 32,8 1,42 31,38
5 28,3 1,28 27,02
7 25,5 1,19 24,31
9 23,4 1,12 22,28
11 21,7 1,07 20,63
13 20,4 1,02 19,38
15 19,2 0,98 18,22
17 17,4 0,92 16,48
19 14,6 0,83 13,77
21 12,1 0,74 11,36
23 8 0,59 7,41
25 4,4 0,45 3,95
27 2 0,36 1,64

Pentru determinarea grosimii duble a cojii, ne-am folosit de ecuaţia de regresie

ci=a0+a1di+a2di2, unde a0=0,278, a1=0,398 şi a2=-0,000156. Grosimea dublă a cojii am
determinat-o pentru fiecare diametru în parte. Diametrul fără coajă (d iI) a fost calculat cu
următoarea relaţie: diI=di-ci.
În funcţie de înălţimea secţiunii (h) şi de diametrele măsurate se întocmeşte într-un
sistem de coordonate simetric, dependenţa între înălţimi şi diametre, rezultând astfel
curba de contur a fusului (figura 2.1.) cu ajutorul căreia vom determina diametrele la
diferite înălţimi.

2.1 Determinarea suprafeţei secţiunii longitudinale a fusului la arborele de molid din

tabelul 2.1 şi figura 2.1, prin următoarele procedee:

2.1.1 În funcţie de diametrul măsurat la jumătatea înălţimii fusului

Prin această metodă se obţine suprafaţa secţiuni longitudinale (s) la arborele luat în
studiu folosind diametrul măsurat la jumătatea înălţimii fusului (d0,5).
Relaţia de calcul este următoarea: s  d 0,5  h .
d0,5=19,8 cm
 s = 5,6 m2
h=28 m

9
 2.1.2 În funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 0,1h

Folosindu-ne de tabelul datelor de bază cât şi de figura 2.1, luăm diametrele

măsurate la jumătatea tronsoanelor de 0,1h, care sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 2.1.1
Diametrele măsurate la mijlocul tronsoanelor de 0,1h
h(m) 2,8 5,6 8,4 11,2 14 16,8 19,6 22,4 25,2 28
di(m) 0,36 0,30 0,25 0,22 0,20 0,19 0,16 0,12 0,07 0,02

Suprafaţa secţiunii longitudinale a fusului este dată de următoarea relaţie:

s  0,1h d 005  d 015  d 025  ...  d 095  .
h=28 m  s = 5,29 m2
2.1.3 în funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 2 m

Această metodă este similară cu cea anterioară, însă fusul se consideră împărţit în
tronsoane de 2 metri, în cazul de faţă rezultând un număr de 15 tronsoane. Diametrele la
mijlocul tronsoanelor se iau din tabelul datelor de bază.
Suprafaţa secţiunii longitudinale este dată de următoarea relaţie:
s = 2(d1+d2+d3+…+d15) = 5,48m2

2.1.4 prin procedeul planimetrării

Pentru aplicarea acestui procedeu s-a reprezentat grafic într-un sistem de coordonate
asimetric dependenţa dintre înălţimi şi diametre (figura 2.2). Suprafaţa obţinută prin
această reprezentare se planimetrează, urmând apoi să se calculeze suprafaţa secţiunii
transversale cu ajutorul relaţiei s  s p  k , unde:
sp-suprafaţa planimetrată
k-coeficient de conversie

Pe grafic se figurează un dreptunghi prin intermediul căruia se determină

coeficientul de conversie: k=suprafaţa reală a dreptunghiului(m2)/suprafaţa
dreptunghiului de pe grafic(cm2).
k = 0,03
Suprafaţa obţinută prin planimetrare este sp = 181,2 cm2  s = 5,43 m2.

Rezultatele obţinute la punctul 2.1 în care am stabilit suprafaţa secţiunii

longitudinale prin mai multe procedee se vor centraliza în următorul tabel.

Tabelul 2.2

10
 Centralizatorul datelor obţinute în calculul suprafeţei secţiunii longitudinale

Nr. Denumirea Suprafaţa Diferenţe

crt. procedeului Relaţia secţiunii
de calcul longitudinale
s(m2) m2 %
Diametru
măsurat la
1 jumătatea s  d 05  h 5,6 0,17 3,13
înălţimii
fusului
Diametrele
măsurate la
2 jumătatea s  01h(d 005  d 015  ...  d 095 ) 5,29 -0,14 -2,58
tronsoanelor
de câte 0,1h
Diametrele
măsurate la
3 jumătatea s  2(d1  d 2  ...  d h 1 ) 5,48 0,05 0,92
tronsoanelor
de câte 2m
sp=181,2 cm2
4 Planimetrare 5,43 0 0
k=0,03

Pentru determinarea diferenţelor, atât în metri pătraţi, cât şi în procente; dintre

valorile suprafeţelor secţiunilor longitudinale obţinute prin diferite procedee, ne alegem o
suprafaţă de referinţă, considerată ca fiind cea mai exactă. În cazul de faţă, valoarea de
referinţă a fost aleasă cea obţinută prin procedeul planimetrării. Diferenţele în m 2 se
calculează făcând diferenţa dintre procedeul de referinţă şi fiecare procedeu în parte, iar
pentru a obţine diferenţele în % se raportează diferenţele în m2 la valoarea obţinută prin
procedeul de referinţă, totul înmulţit cu 100.

2.2 Determinarea suprafeţei laterale a fusului arborelui luat în considerare prin

următoarele procedee:

2.2.1 în funcţie de diametrul măsurat la jumătatea înălţimii fusului

Acest procedeu presupune măsurarea unui singur diametru la jumătatea înălţimii

(d0,5), suprafaţa laterală a fusului fiind dată de formula:
s '    d 0,5  h

d0,5=19,8 cm2

11
  s’ = 17,42 m2
h=28 m

2.2.2 în funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 0,1h

Acest procedeu foloseşte suprafaţa secţiunii transversale (s) determinată la procedeul

2.1.2, suprafaţa laterală a fusului calculându-se cu relaţia:
s '  0,1h d 005  d 015  ...  d 095  = 16,62 m2

2.2.3 în funcţie de diametrele măsurate la jumătatea tronsoanelor de 2 m

Suprafaţa laterală a fusului (sI) se calculează în acest caz în funcţie de suprafaţa

secţiunii longitudinale (s) , determinată la procedeul 2.1.3 aplicând următoarea relaţie: s’
= 2(d1+d2+d3+…+d15) = 17,15m2.

2.2.4 prin procedeul planimetrării

Prin această metodă, suprafaţa laterală a fusului (s’) este dată de următoarea relaţie :
s '
 s p  k ' , unde:
sp-suprafaţa planimetrată
k’-coeficientul de conversie

Suprafaţa planimetrată este aceeaşi cu cea de la procedeul 2.1.4 şi anume s p =181,2

2
cm , însă coeficientul de conversie se calculează cu relaţia:
k’= suprafaţa laterală a cilindrului real(m 2)/suprafaţa dreptunghiului de pe
grafic(cm2)
k '  0,09
s '  s p  k ' =17,08 m2

2.2.5 folosind coeficientul mediu al suprafeţei laterale a fusului R0,1

Această metodă presupune calcularea suprafeţei laterale a fusului (s ’) ţinând cont de

coeficientul mediu al suprafeţei laterale a fusului R0,1=0,678 extras din tabelele
biometrice.
Relaţia de calcul pentru suprafaţa laterală a fusului este următoarea:
s '    d 0,1  h  R0 ,1
d0,1=0,327 m
h = 28  s’ = 19,50 m2

12
 2.2.6 folosind coeficientul suprafeţei laterale R0,1 stabilit după următoarea
ecuaţie de regresie: R0,1=b0+b1k0,5

Această metodă este similară cu cea anterioară, însă coeficientul suprafeţei laterale
R0,1 se calculează cu următoarea ecuaţie de regresie: R 0,1=b0+b1k0,5, unde b0=0,269,
b1=0,555, iar k0,5 este indicele de formă natural şi este dat de următoarea relaţie
d 0,5
k 0.5   0,61. În funcţie de aceste valori, în urma calculelor a rezultat R0,1 = 0,607
d 0 ,1
Suprafaţa laterală a fusului se calculează cu ajutorul relaţiei s '    d 0,1  h  R0 ,1 , unde:
d0,1= 0,327 m
s’ = 17,46 m2
h = 28 m

Rezultatele obţinute prin aceste procedee sunt centralizate în tabelul următor, în

vederea unei mai bune vizualizări a acestora.
Tabelul 2.3
Centralizatorul rezultatelor obţinute la calculul suprafeţei laterale a fusului

Suprafaţa Diferenţe
Nr. Denumirea laterală a
Relaţia de calcul
crt. procedeului fusului m2 %
sI(m2)
Diametrul măsurat
1 la jumătatea s '  d 05  h   17,42 0,34 1,99
înălţimii fusului
Diametrele
măsurate la s '  01h( d 005  d 015  ...
2 jumătatea ...  d 095 )
16,62 -0,46 -2,69
tronsoanelor de câte
0,1h
Diametrele
măsurate la
3 jumătatea s '  2 ( d1  d 2  ...  d h 1 ) 17,15 0,07 0,41
tronsoanelor de câte
2m
4 Planimetrare s'  s p  k ' 17,08 0 0
Coeficientul
5 suprafeţei laterale s '    d 01  h  R01 19,50 2,42 14,17
mediu R0,1

13
 Coeficientul
suprafeţei laterale R01  b0  b1  k 05
6 stabilit după ecuaţia k 05  d 05 / d 01
17,46 0,38 2,23
de regresie
R0,1=b0+b1k0,5

La calculul diferenţelor s-a ales ca procedeu de referinţă planimetrarea, modul de

calcul al acestora fiind similar cu cel de la punctul 2.1.

Concluzii şi interpretări

În această lucrare s-a determinat suprafaţa secţiunii longitudinale şi a suprafeţei

laterale pentru un arbore de molid cu înălţimea de 28 de metri şi diametrul de bază
d=36,6 cm. Pe baza diametrelor măsurate din 2 în 2 metri prezentate în tabelul datelor de
bază (tabelul 2.1) s-a trasat grafic pe hârtie milimetrică curba de contur a fusului pentru
arborele luat în studiu (figura 2.1).
În ceea ce priveşte suprafaţa secţiunii longitudinale, aceasta a fost determinată prin
patru metode, procedeul corect fiind considerat cel al planimetrării, potrivit căruia s=5,43
m2 .
Prin folosirea diametrului măsurat la jumătatea înălţimii (d 0,5), suprafaţa secţiunii
longitudinale a fost asimilată cu un dreptunghi de lungime egală cu înălţimea arborelui
(h=28 m) şi de lăţime egală cu diametrul măsurat la jumătatea înălţimii fusului (d 0,5=19,8
cm). Prin această metodă se consideră că ceea ce se pierde în partea inferioară se câştigă
în partea superioară a fusului, ceea ce nu este întocmai adevărat deoarece arborele nu este
un corp geometric perfect, ci forma sa depinde de o serie de factori cum ar fi: specia,
vârsta, bonitatea staţională etc.
Rezultate foarte apropiate de cel dat prin planimetrare s-a obţinut prin folosirea
diametrelor măsurate la mijlocul tronsoanelor de 0,1h, valorile fiind de 0,92 % .Acest
lucru ne indică faptul că metoda ce presupune împărţirea fusului în tronsoane de 2 m dă
precizii de măsurare foarte bună.
Pentru calcularea suprafeţei laterale a fusului la arborele studiat s-au folosit şase
metode, procedeul de referinţă considerat cel mai corect fiind planimetrarea s’=17,08 m2.
Prin procedeul ce ia în calcul coeficientul mediu R01 s-a obţinut cea mai mare
eroare în comparaţie cu procedeul planimetrării, valoarea acesteia fiind de 14,17 %.
Procedeele ce presupun împărţirea imaginară a fusului în tronsoane de 2 m si
imparţirea fusului în doua parti egale, duc la o mai bună aproximare a suprafeţei laterale
a fusului, deoarece formele rezultate prin secţionare au o descreştere a diametrului mai
mică şi deci o forma mai apropiată de cea a cilindrului. Valorile abaterilor obţinute prin
aceste procedee sunt mici, acestea fiind de 0,41 % respectiv 1,99 %.
O altă metodă de calcul a suprafeţei laterale a fusului este aceea ce foloseşte
coeficientul suprafeţei laterale a fusului R0,1.

14
 În primul caz se foloseşte coeficientul suprafeţei laterale mediu pe ţară luat din
tabelele biometrice (R0,1=0,678). Prin folosirea coeficientului suprafeţei laterale calculat
cu ajutorul ecuaţiei de regresie, valoarea erorii este mai mică, ea fiind de 2,23 %. Se
observa că cea de-a doua modalitate este mai precisă deoarece prin ecuaţia de regresie se
ţine cont într-o oarecare măsură de particularitatea arborelui studiat prin intermediul
indicelui de formă natural (k0,5), însă coeficienţii de regresie (b0;b1) sunt stabiliţi tot ca
valori medii pe ţară.

15