REALIZAREA DESENELOR DE EXECUȚIE ÎN CATIA – II

1. Cotarea în desenul tehnic

După ce au fost create vederile, secțiunile, rupturile și detaliile, în continuare, proiectantul
poate opta pentru cotarea manuală sau automată a desenului de execuție. Pentru cotarea
manuală se utilizează instrumentele din bara Dimensioning, iar pentru cotarea automată, cele
din bara Dimension Generation.

A B C D A B C

a b c d e f g h i j k l m

A. Dimensions
a. Dimensions
b. Chained Dimensions
c. Cumulated Dimensions
d. Stacked Dimensions
e. Length/Distance Dimensions
f. Angle Dimensions
g. Radius Dimensions
h. Diameter Dimensions
i. Chamfer Dimensions
j. Thread Dimensions
k. Coordinate Dimensions
l. Hole Dimension Table
m. Coordinate Dimension Table
 2. Înscrierea cotelor pe desen
Cotarea reprezintă operaţia de înscriere a dimensiunilor pieselor sau a subansamblelor care
au fost reprezentate pe desenul tehnic. Elementele grafice ale cotării sunt prezentate sintetic în
figura 2.1.

Figura 2.1. Elementele cotării

Linia de cotă este linia deasupra căreia se înscrie cota şi care determină limitele de
măsurare pentru dimensiunea respectivă. Se trasează cu linie continuă subţire şi nu se întrerupe
atunci când elementul reprezentat este întrerupt.
Extremităţile liniei de cotă şi punctul de origine sunt acele elemente (săgeţi, bare oblice,
punct, etc.) care delimitează foarte precis linia de cotă sau indică originea dacă este cazul.
Acestea pot fi: - săgeţi reprezentate prin două linii scurte (figura 2.2a) care formează un unghi
cuprins între 15o şi 90o. Săgeata poate fi deschisă sau închisă, caz în care poate fi înnegrită sau
nu. Având în vedere tradiţia naţională, se recomandă utilizarea săgeţii cu unghiul de 15 o,
înnegrită (figura 2.2c), unde b este grosimea liniei continue groase utilizată la conturul piesei);
- bara oblică, reprezentată printr-o linie oblică trasată la 45o faţă de linia de cotă (figura
2.2b). Uneori din cauza lipsei de spaţiu, se poate folosi un punct.
- originea, marcată printr-un cerculeţ, cu diametrul de aproximativ 3 mm, (figura 2.2b).
Într-un desen se foloseşte un singur tip de săgeată pentru toate tipurile de cotă.

a b c
Figura 2.2 Extremitățile liniei de cotă
 Cota reprezintă valoarea numerică a dimensiunii cotate exprimată în milimetri, dar fără să fie
urmată de simbolul unităţii de măsură (cu excepţia dimensiunilor unghiulare unde după
valoarea unghiului se va da și unitatea de măsură). Cota trebuie plasată pe linia de cotă, la
aproximativ 1,5...2mm deasupra ei, astfel încât să poată fi citită de jos sau din dreapta
desenului în raport cu baza formatului.
Pentru a se înţelege corect forma geometrică a suprafeţei cotate au fost create simboluri
care se înscriu pe linia de cotă înaintea dimensiunii conform exemplelor de mai jos.

Simboluri utilizate în desenul tehnic

Simbol Exemplu Observații
Ø Ø 60 Diametrul unei suprafeţe cilindrice interioare sau exterioare
□ □ 40 Latura unui pătrat
R R 10 Raza unei suprafeţe cilindrice interioare sau exterioare
SØ SØ 50 Diametrul unei suprafeţe sferice
SR SR 12 Raza unei suprafeţe sferice
Lungimea unei suprafeţe în arc de cerc

sau 1:100 Înclinarea unei suprafeţe plane

sau 1:5 Conicitatea unei suprafeţe conice interioare sau exterioare

Egalitatea a două cote
M M 10 Filet metric (mm)
W W 1/2” Filet Whitworth în ţoli
G G 4” Filet în ţoli pentru ţevi
Tr Tr 52 Filet trapezoidal
S S 40 Filet fierăstrău
Rd Rd 40 Filet rotund
E E 40 Filet Edison
KM KM 40 Filet metric conic
Br Br 2” Filet conic în ţoli (Briggs)
 2.1. Inserarea unei cote de lungime (Length/Distance Dimensions)
Linia de cotă nu va fi dusă în continuarea unor linii de contur (figura 2.3) deoarece s-ar
introduce ambiguităţi în citirea desenului.

Greșit Corect

Figura 2.3 Trasarea liniei de cotă

În cazul în care trebuie duse mai multe linii de cotă paralele între ele (figura 2.4) atunci se va
avea în vedere ca distanţa dintre liniile de cotă să fie constantă pe tot desenul.

Greșit Corect

Figura 2.4 Linii de cotă egal distanțate

Cotarea unei piese prin intermediul liniilor de cotă se poate face în principiu, fie ducând liniile
de cotă în interiorul conturului piesei, fie în exteriorul acestuia (figura 2.5).

Greșit Corect

Figura 2.5 Linii de cotă scoase în afara conturului

 Amplasarea liniilor de cotă pe desenul piesei nu se va face haotic ci urmărind logica formei
obiectului reprezentat. Astfel liniile de cotă care se referă la o anumită suprafaţă a piesei (figura
2.6) vor fi plasate separat de liniile de cotă care se referă la o altă suprafaţă. Această grupare a
liniilor de cotă în funcţie de suprafeţele specifice ale piesei contribuie la o mai bună citire a
desenului.

Figura 2.6 Linii de cotă grupate

Liniile de cotă nu au voie să se intersecteze între ele (figura 2.7). Se va căuta o soluţie de
evitare a unei asemenea situaţii. Cea mai bună soluţie în acest caz este de a scoate liniile de
cotă în afara conturului sau de a duce liniile de cotă pe proiecţii diferite și nu pe aceeași
proiecţie.

Greșit Corect

Figura 2.7 Evitarea intersecției liniilor de cotă

Intersectarea liniilor de cotă nu trebuie să fie făcută și de alte linii ale cotării (figura 2.8).
Liniile ajutătoare care delimitează liniile de cotă, sau chiar liniile de axă nu trebuie lăsate să se
intersecteze cu nici o linie de cotă.

Greșit Corect

Figura 2.8 Intersectarea liniilor de cotă

Linia ajutătoare se trasează cu linie continuă subţire și indică, de regulă, suprafeţele între
care se duc liniile de cotă. Linia ajutătoare trebuie să depășească cu 1,5...2mm vârful săgeţii
liniei de cotă (figura 2.9).
 Greșit Corect

Figura 2.9. Trasarea liniilor ajutătoare

Inserarea unei cote de lungime necesită folosirea comenzii Length/Distance Dimensions,

modul de utilizare al acestei comenzi este prezentat în figura 2.10, prin care se selectează o
singură muchie de pe piesă sau în figura 2.11 prin care se obține cota după ce au fost selectate
două muchii de pe piesă.

1
2

3 4 5

Figura 2.10

1
2

3 5

Figura 2.11
 Când sunt selectate două elemente diferite, așa cum este prezentat în exemplul din figura
2.12 un element de arc și un segment de dreaptă, există posibilitatea de a modifica punctele de
ancorare ale cotei respective cu ajutorul opțiunii Extension Lines Anchor, din meniul contextual
accesat prin click-dreapta înainte de a așeza cota în spațiul de lucru.

Click-dreapta

a b c

Figura 2.12

2.2. Inserarea unei cote de unghi (Angle Dimensions)

Zona hașurată, din desenul prezentat în figura 2.13a, având unghiul la centru de 30o, se va
evita pe cât posibil, dar dacă acest lucru nu se poate atunci cota va fi plasată astfel ca "să nu
cadă" de pe linia de cotă.
Cotele unghiulare pot fi scrise deasupra liniei de cotă circulare astfel încât să se respecte
prevederile cotării dimensiunilor liniare, zona de 30o faţă de dreapta orizontală trebuind a fi
evitată, figura 2.13b.

a b
Figura 2.13
 Inserarea unei cote de unghi se realizează cu ajutorul comenzii Angle Dimensions, utilizarea
acestei comenzi este prezentată în figura 2.14. Înainte de a poziționa cota în spațiul de lucru se
poate decide din ce cadran să facă parte acel unghi, folosind opțiunea Angle Sector din meniul
contextual accesat prin click-dreapta.

2
1
3

5 Click-dreapta
7

4 6

Figura 2.14

2.3. Inserarea unei cote de raza (Radius Dimensions)

Pentru cotarea razelor se va trece dimensiunea razei de racordare precedată de litera R pe
linia de cotă. Pentru raze mici de racordare, de regulă, centrul razei nu se cotează, decât dacă
este necesar pentru înţelegerea reprezentării. Centrul razei va fi însă determinat prin cote
liniare, iar ţinând seama de faptul că centrul razei iese din planul desenului, cotele se vor
sublinia pentru a arăta că nu sunt trasate la scara desenului (figura 2.15a). Dacă din desen
rezultă dimensiunea unei suprafeţe de racordare (figura 2.15b) atunci cotarea razei nu este
obligatorie.

a b
Figura 2.15 Cotarea razelor
 Diametrul sau raza unei suprafeţe sferice interioare sau exterioare se marchează prin
simbolul S pus în faţa simbolului de diametru sau de rază (figura 2.16).

Figura 2.16 Cotarea suprafețelor sferice

Inserarea unei cote care definește o rază sau o racordare se realizează cu ajutorul comenzii
Radius Dimensions, modul de utilizare al acestei comenzi este prezentat în figura 2.17. În cazul
racordărilor, după ce se activează comanda Radius Dimensions se selectează arcul de cerc
dintre suprafețele racordate și se poziționează în spațiul de lucru cota respectivă.

1
2

4
3

Figura 2.17

2.4. Inserarea unei cote de diametru (Diameter Dimensions)

Se poate găsi relativ ușor o altă poziţie de plasare a liniei de cotă, de preferinţă în afara
conturului. Linia de cotă nu va fi dusă nici pe axele de simetrie ale unor proiecţii (figura 2.18).
Greșit Corect

Figura 2.18 Cotarea diametrului cercului

 Suprafeţele cilindrice, interioare sau exterioare, se vor cota prin indicarea valorii diametrului
(și nu a razei sau a grosimii pereţilor!) precedată de simbolul Ø (figura 2.19).

Greșit Corect
Figura 2.19 Cotarea suprafețelor cilindrice

Dacă piesa are multe suprafeţe cilindrice interioare și exterioare concentrice, la cotarea
acestora se va avea în vedere necesitatea distribuirii lor cât mai echilibrat pe toată suprafaţa
desenului (figura 2.20). Deși este de preferat să scoatem liniile de cotă în afara conturului
piesei, dacă acest lucru duce la o claritate mai redusă a reprezentării se vor distribui cote și în
interiorul conturului piesei

Figura 2.20

Tot în cazul pieselor cu multe suprafeţe concentrice interioare sau exterioare se va căuta ca
să se limiteze la 2 maximum 3, numărul de cote duse în paralel (figura 2.21).

Greșit Corect
Figura 2.21
 De asemenea, se va limita și numărul de cote duse pe direcţie radială, acestea fiind și mai
greu de citit decât cele duse paralel (figura 2.22). Cotele radiale vor fi limitate la maximum
posibil în cazul cercurilor concentrice.
Greșit Corect

Fig. 2.22

Dacă suntem nevoiţi să cotăm suprafeţe concentrice, exprimate prin multe linii de cotă
dispuse paralel (figura 2.23a) va exista pericolul (mai ales dacă dimensiunile sunt apropiate) să
citim eronat o cotă de pe o altă linie de cotă, din acest motiv este indicat să fie așezate cotele
decalat.
Tot din teama de a nu crea confuzii prin modul de cotare, se va avea în vedere faptul că
anumite cifre dacă sunt scrise înclinat pot fi citite greșit, cum e cazul cifrelor 6, 9 și a
combinaţiilor lor. De aceea, cotele de tipul 6, 9, 66, 68, 69, 89 etc. vor fi urmate de un punct
plasat la baza cotei (figura 2.24b).

a Decalarea cotelor b Cote ușor de confundat

Figura 2.24
 Poziţia cercurilor pe un desen se va indica prin cotarea poziţiei centrelor cercurilor (figura
2.25).

Greșit Corect
Figura 2.25 Cotarea centrelor cercurilor

Pentru a simplifica reprezentarea unui obiect prin micșorarea numărului de proiecţii, se poate
ca în cazul găurilor care trec prin obiect, să se scrie la cotare cuvântul străpuns, alături sau sub
linia de cotă (figura 2.26a). Dacă piesa are mai multe elemente identice (spre exemplu, găuri)
nu se va cota fiecare în parte ci doar unul dintre ele și se va specifica numărul de asemenea
elemente identice (figura 2.26b).

a Cotarea găurilor străpunse b Cotarea elementelor identice

Figura 2.26
 Pentru inserarea unei cote care definește un cilindru de un anumit diametru se utilizează
comanda Diameter Dimensions, aceasta este prezentată în figura 2.27.

2
1 1
3

2 3
4

a b

Figura 2.27

2.5. Cotarea unei teșituri (Chamfer Dimensions)

Teșiturile se duc în general la un unghi de 45o, astfel încât să fie egal distribuite între cele
două suprafeţe care se intersectează și care ar forma astfel o muchie ascuţită. Modul de cotare
a teșiturilor este destul de variat (figura 2.28) putându-se alege oricare variantă.

Figura 2.28 Cotarea unei teșituri

Teșiturile se cotează folosind comanda Chamfer Dimensions, se selectează efectiv linia de

trecere intre două suprafețe concurente. Orientarea cotei se poate face orizontal, înclinat sau
vertical, în funcție de poziția teșiturii pe desen. Stabilirea acestei orientări se realizează din
meniul contextual al cotei respective, opțiunea Properties în tab-ul Dimension line, figura 2.29.
 1
2

4
5

Figura 2.29

3. Cosmetizarea cotelor
După ce a adăugat o cotă în desenul de execuție, proiectantul poate opta pentru
repoziționarea manuală a acesteia pentru a nu se intersecta cu alte cote sau pentru a evita
situațiile în care cota respectivă nu este îndeajuns de vizibilă, fiind situată deasupra unor
elemente ale desenului.
Repoziționarea cotelor se realizează cu ajutorul unor manipulatori săgeți (Move value, Move
dimension line și Move dimension line secundary part), neactivați în mod implicit la deschiderea
primei sesiuni de lucru în CATIA. Astfel, pentru activare, se va accesa meniul Tools -> Options -
> Mechanical Design -> Drafting -> Manipulators, așa cum se observă în figura 2.30, în care
proiectantul poate bifa manipulatorii pe care îi dorește activi.

Figura 2.30

Pentru a repoziționa o anumită cotă se folosesc cele două săgeți albe cu sens dublu, iar
pentru a adăuga indicații se apasă pe triunghiurile roșii, pe ecran fiind afișată una din ferestrele
de dialog Insert text before sau Insert text after. Odată introdus textul, acesta este afișat în
dreptul cotei corespunzătoare, având rolul de a oferi informații suplimentare (exemplu, 4 găuri
Ø12 dispuse echidistant).
 Modalitatea de poziționare a cotei se stabilește din meniul contextual al respectivului port de
vedere, opțiunea Properties, tab-ul Dimension line. Tot din acest tab proiectantul stabilește și
forma săgeților cotelor, figura 2.31.

Figura 2.31
Din tab-ul Value se alege orientarea valorii cotei având ca referință linia de cotă, ecranul sau
vederea curentă. Astfel, în unele cazuri, este necesar ca valoarea cotei să fie dispusă
perpendicular pe linia de cotă, paralel cu aceasta, sau înclinată cu un anumit unghi. Indiferent
de orientare, valoarea cotei se va înscrie relativ la linia de cotă în funcție de câmpul Offset.
Pentru a stabili formatul și precizia cotei respective se completează câmpurile din zona Format,
figura 2.32.

Figura 2.32
 APLICAȚII

APLICATIA_1.PDF
APLICATIA_2.PDF
APLICATIA_3.PDF