Forensic Science International 270 (2017) 1-11

Liste de con•inut disponibile la ScienceDirect

Forensic Science International

pagina de start a jurnalului: www.el sevier. com / localiza / forsc i int

Revizuieste articolul

Perspective actuale în interpretarea reziduurilor de focuri de armă în •tiin•a

criminalistică: o revizuire

M. Maitre A , KP Kirkbride b , M. Horder c , C. Roux A , A. Beavis A , *

A Center for Forensic Science, University of Technology Sydney, PO Box 123 Broadway, Sydney, NSW 2007, Australia
b •coala de •tiin•e Chimice •i Fizice, Universitatea Flinders, GPO Box 2100, Adelaide, SA 5001, Australia
c Sec•iunea de investigare balistică criminalistică, Grupul de servicii criminalistice, For•a de poli•ie NSW, Goulburn St, Surry Hills, NSW 2010, Australia

ARTICLEINFO ABSTRACT

Istoricul articolului: Urmele produse la descărcarea unei armări pot furniza informa•ii importante în cazurile în care sunt ridicate întrebări referitoare la o posibilă
Primit la 10 martie 2016 asociere a armamentului cu o persoană de interes (POI), timpul de la descărcare sau distan•a de tragere. Odată cu progresele tehnologice,
Primit în formă revizuită 5 august 2016 Acceptat 6
provocările criminalistice prezentate de aceste urme, cunoscute sub numele de reziduuri de împu•care (GSR), se mută de la domeniul analitic
septembrie 2016
la interpretarea rezultatelor analitice. În prezent, concurează diferite cadre de interpretare. Clasificarea formală a particulelor, utilizând
Disponibil online 22 septembrie 2016
standarde precum cea produsă de ASTM, se concentrează doar pe evaluarea dovezilor la nivelul sub-sursei. A fost propusă o altă abordare,
bazată pe aplicarea ra•ionamentului bayesian - •i anume abordarea de la caz la caz - care permite evaluarea dovezilor în ceea ce prive•te
Cuvinte cheie:
întrebările legate de activitate. Această abordare alternativă permite o evaluare a dovezilor care sunt mai strâns aliniate la obiectivele judiciare
Armă de foc
•i de investiga•ie. Această lucrare prezintă în mod critic stadiul tehnicii în ceea ce prive•te interpretarea GSR într-un mod holistic.
FDR
Teorema lui Bayes
fundal
Transfer
Persistenţă 2016 Elsevier Ireland Ltd. Toate drepturile rezervate.

Cuprins

1. Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . American Society for testing and materials standard: o 1

2. abordare formală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O perspectivă bayesiană: problemele GSR prin ierarhia propunerilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
3. ............. 3
3.1. Nivelul sursei (sau nivelul I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
3.1.1. Surse de particule asemănătoare IGSR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
3.1.2. Surse de compu•i asemănători OGSR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nivelul de activitate (sau nivelul II). . . . . . . 5
3.2. ................................................................................ 6
3.2.1. Transfer secundar al GSR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
3.2.2. Persisten•a GSR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Re•ele bayesiene: instrumente grafice pentru 7
3.3. inferen•a criminalistică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
4. Concluzie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Referin•e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.................................................................9

1. Introducere rela•iile dintre un individ •i o secven•ă de activită•i care implică utilizarea unui armament. GSR poate
ajuta, de asemenea, permi•ând distinc•ia unei găuri de intrare a plăgii de o gaură de ie•ire sau
Urmele produse de descărcarea unui armament de foc - numite reziduuri de împu•care (GSR) estimând o distan•ă de fotografiere [2-4] . Acestea din urmă sunt deosebit de importante pentru
sau reziduuri de descărcare de armare (FDR) [1] - poate oferi informa•ii valoroase pentru eviden•iere reconstruc•ia cazurilor legate de armare. GSR poate fi, de asemenea, relevant pentru a stabili tipul de
•i evaluare muni•ie utilizat în momentul împu•cării [5-9] .

* Autorul corespunzator. GSR poate fi definit ca produse volatile, gazoase, precum •i particule formate după descărcarea
Adresa de email: Alison.Beavis@uts.edu.au (A. Beavis). unui armament [1] .

http://dx.doi.org/10.1016/j.forsciint.2016.09.003
0379-0738 / 2016 Elsevier Ireland Ltd. Toate drepturile rezervate.
2 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11
reziduurile sunt compuse din particule arse •i ne-arse care provin din grund (GSR anorganic - IGSR),
propulsor (organicGSR –OGSR) •i alte materiale provenite din cartu•, proiectil (proiectile) •i
armamentul propriu-zis [10-14] . Reziduurile scapă preponderent din botul armamentului. Ca rezultat,
GSR se poate depune pe •intă, precum •i pe suprafe•ele care înconjoară armamentul descărcat, care
includ mâna, fa•a, părul •i asupra obiectelor trăgătorului din apropiere. [15-18] . Distribu•ia GSR este
influen•ată de diferi•i factori, cum ar fi loca•ia (exterior, interior) [19] , dacă s-a folosit muni•ie adecvată
în armă •i în lungimea •evii [20] .
Microscopia electronică de scanare cuplată cu spectroscopia cu raze X de dispersie energetică
(SEM-EDX) este în prezent cea mai utilizată tehnică pentru detectarea IGSR a particulelor •i
caracterizarea chimică. Permite analiza formei morfologice •i a compozi•iei elementare a particulelor [9,21-24]Ulterior, Societatea Americană pentru Testare •i Materiale (nowASTM) a dezvoltat standarde [68] pentru
. Mai multe tehnici analitice au fost utilizate cu succes pentru detectarea OGSR [25] cum ar fi
cromatografia de gaze (GC) [26-30] , electroforeză capilară electrocinetică micelară (MECE) [31-34] ,
Spectroscopie Raman [35–37] , desorb•ie electrospray ionizare-spectrometrie de masă (DESI-MS)
[38-40] •i cromatografie lichidă (LC) [41-51] .
Cu toate acestea, scopul analitic se referă la o singură dimensiune a sarcinii criminalistului.
Cealaltă dimensiune se referă la scopurile investigative •i judiciare ale •tiin•ei criminalistice. În această
dimensiune, criminalistii lucrează în mod obi•nuit cu mai multe păr•i interesate din sistem, cum ar fi
anchetatorii, procurorii, apărarea •i, în cele din urmă, instan•a, pentru a ajuta judecătorul de fapt să
ajungă la verdict
[52,53] . Din punct de vedere al investiga•iei, criminalistului i se poate cere să furnizeze informa•ii
rapide concentrându-se asupra incidentului prin generarea de ipoteze pentru sus•inerea •i orientarea
anchetatorilor în faza ini•ială a anchetei. [54] . După acea fază, când o persoană de interes (POI) a fost
acuzată, criminalistul trebuie să î•i evalueze rezultatele testelor, având în vedere un set de propuneri
referitoare la persoana de interes •i caz
[54,55] pentru a asista instan•a în procesul decizional. Pentru a aborda gestionarea incertitudinii
legate de unicitatea urmelor •i natura trecută a fiecărui eveniment, un cadru pentru a spori
interpretarea dovezilor 1 a fost dezvoltat [57-60] . Acest cadru poate ajuta la clarificarea semnifica•iei
constatărilor analitice cu referire la acuza•iile prezentate de instan•ă •i la circumstan•ele contextuale
specifice din jurul cauzei penale care face obiectul anchetei.
În ceea ce prive•te interpretarea GSR, o importan•ă primară este clasificarea reziduurilor ca
particule GSR anorganice [21] . Această clasificare se referă la incertitudinea asociată cu atribuirea
originii reziduurilor ca descărcare de reînarmare, mai degrabă decât cu altceva, fără a lua în
considerare cazul în cauză (adică, clasificarea este la nivelul sub-sursei). Astfel, provocările actuale
întâmpinate în timpul studiilor se referă la o posibilă sursă de particule de mediu sau ocupa•ională
mai degrabă decât la reîncărcare [61] . La următorul nivel de interogare, atunci aten•ia trebuie
concentrată asupra persisten•ei urmelor •i a posibilită•ii de transfer secundar, care apare prin
contactul dintre POI •i ofi•erii de poli•ie [62,63]
sau alte persoane care au manipulat sau descărcat un armament, cu posibilitatea ca POI să descarce
sau să manipuleze un armament înainte de infrac•iunea investigată.
Rolul omului de •tiin•ă este de a oferi o opinie de specialitate cu privire la probele criminalistice
din cazul investigat. Prin urmare, pentru a trata factorii cronologici •i informa•iile circumstan•iale ale
1 Conform ghidului ENFSI " Termenul „dovezi” este generic. Dintr-un punct de vedere •tiin•ific strict, dovezile se
referă la rezultatele examinărilor medico-legale (descoperiri - rezultatele observa•iilor, măsurătorilor •i clasificării care
se fac pe elemente de interes), într-un moment ulterior, pot fi utilizate de către factorii de decizie legale într-o instan•ă
de drept pentru a ajunge la o credin•ă motivată despre o propunere. Dovezile ar trebui să fie la termen pentru avoca•i. ''
( [56] , pp. 19-20)
evenimentul, o abordare „de la caz la caz” a fost propusă de Romolo •i Margot în 2001 [64] . În
această lucrare, au introdus, de asemenea, teorema bayesiană ca cadru de interpretare a
evenimentelor de reziduuri de împu•care.
2. Societatea americană pentru testare •i materiale standard: o abordare formală
Cercetările fundamentale referitoare la interpretarea IGSR au fost publicate în 1979 [21,65,66] dintr-un
raport publicat în 1977 [67]
despre detectarea •i specificitatea analizelor GSR. Compozi•iile de particule •i morfologia sferoidală
necristalină au fost ini•ial clasificate de Wolten •i colab. (1979) în ceea ce prive•te specifica•ia lor fa•ă
de GSR [21] . Această clasificare a generat primul cadru interpretativ pentru reziduurile de armă.
a evita interpretările gre•ite din cauza surselor de mediu ale particulelor asemănătoare GSR. O
clasificare conform acestui standard se referă la particule „caracteristice”, care pot fi direct legate de
evenimente legate de arme, cum ar fi descărcarea pistolului, sau contactul cu sau aproape de un
armament descărcat. Prin această clasificare, criminalistul a comparat pur •i simplu rezultatele
analitice cu standardul ASTM pentru a-•i exprima concluzia [68] . Rezultatele care sunt, prin urmare,
legate de un eveniment specific sunt comparate cu o idee generală •i teoretică a originii particulelor
sugerată de standardul ASTM [64,68] . În practică, ca protec•ie împotriva falsilor pozitivi, cercetătorii
legali•ti iau în considerare compozi•ia întregii popula•ii de particule prezente în urmele recuperate •i
nu doar una sau câteva particule care îndeplinesc criteriile ASTM. Romolo •i Margot [64] a descris
standardul ASTM anterior [68] ca abordare formală din cauza lipsei de luare în considerare a
circumstan•elor cazului în timpul interpretării.
Rezultatele unui sondaj realizat de DeGaetano •i colab. la începutul anilor 1990 [24] a demonstrat
că în 41% dintre laboratoare, detectarea unei particule care con•in configura•ia caracteristică a fost
considerată suficientă pentru a indica analizele GSR ca pozitive, în ciuda varia•iilor care există în
rândul exper•ilor cu privire la semnifica•ia dată unei particule GSR detectate. Aceasta a sugerat că un
rezultat al instan•ei de judecată s-ar putea baza pe detectarea •i clasificarea unei singure particule
caracteristice, fără a lua în considerare dacă circumstan•ele cazului tind să sus•ină sau să infirme
acea opinie. Aceste observa•ii au fost sus•inute patru ani mai târziu de un alt sondaj realizat de
Singer •i colab. [69] . tabelul 1 oferă o încapsulare modernă, ASTM a punctelor de vedere ale lui
Wolten •i colab. •i altele ulterior [21,64-66,70-72] .
Particule având compozi•iile men•ionate la tabelul 1 poate con•ine, de asemenea, unul sau mai
multe dintre următoarele elemente: siliciu (Si), calciu (Ca), aluminiu (Al), cupru (Cu), fier (Fe), sulf (S),
fosfor (P), zinc (Zn) (în combina•ie cu cupru) •i nichel (Ni) (rare •i numai în combina•ie cu cupru •i
zinc), zirconiu (Zr), staniu (Sn), potasiu (K) •i clor (Cl)
[73] . Conform celui mai recent standard ASTM [73] , criteriile pentru
tabelul 1
Clasificarea modernă a compozi•iei particulelor detectată cu un SEM-EDX [73] .
Caracteristic (exclusiv GSR) În concordan•ă cu GSR
(1) Plumb – bariu – antimoniu (1) Plumb – antimoniu (Pb – Sb)
(Pb – Ba – Sb) (2) Antimoniu-bariu (Sb – Ba)
(3) Bariu-calciu-siliciu-sulf
(la nivel de urme)
(4) Bariu-aluminiu (sulf în urme)
(5) Plumb-bariu (Pb-Ba)
(6) Plumb (Pb)
(7) Bariu (Ba) (sulf în urme) (8) Antimoniu (Sb)
 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11 3

identificarea unei particule ca „caracteristică” folosind SEM-EDX se bazează pe compozi•ia
elementară (prezen•a celor trei elementare Pb – Ba – Sb) •i morfologie (sferoidală / necristalină, de•i
se observă că particulele unghiulare GSR sunt întâlnite neobi•nuit) de particule cu diametrul de obicei
cuprins între 0,5 •i 5,0 m m. Celelalte particule pot fi clasificate doar ca „în concordan•ă cu GSR”.
Există diferite clase de particule care rezultă din muni•ia fără plumb, compozi•iile de particule
considerate caracteristice sunt: (1) Gadolinium (Gd) –Titaniu (Ti) –Zinc (Zn), (2) Galiu (Ga) –Cupr
(Cu ) –Staniu (Sn), (3) Titan (Ti) –Zinc (Zn) •i Stron•iu (Sr) [73] .
câ•iva ani de experien•ă - cu referin•e solide la un ra•ionament logic •i un corp de cuno•tin•e •tiin•ifice [78-80]
. Acest concept introduce no•iunea de opinie a expertului în evaluarea probelor. După cum subliniază
Taroni •i colab. în
2001, no•iunea de subiectivism nu trebuie în•eleasă ca un sinonim de „arbitrar”, ci se referă la
no•iunea de „personal” sau „legat de un anumit individ” ” [81-83] . În plus, interpretarea dovezilor
depinde de informa•ii contextuale [57,58]

inducând subiectivitate, deoarece depinde de în•elegerea de către receptor a informa•iilor •i nu poate

fi complet deta•ată de judecata umană [78,84,85] . Într-adevăr, primul argument în aplicarea teoremei
lui Bayes (ec. (1) ) pentru un context criminalistic este „calculul” probabilită•ilor anterioare care privesc
Problema principală a cadrului formal de interpretare este diferen•a dintre chestionarea instan•ei primul grad de credin•ă al păr•ilor interesate cu privire la fiecare propunere: Hp ( pentru acuzare) •i Hd
•i concluziile la care a ajuns criminalistul. Medicul criminalist, prin liniile directoare ASTM, discută ( pentru apărare).
sursa materialului probator (GSR sau nu), în timp ce audierile în instan•ă se referă în principal la
următorul nivel de interpretare, care este activitatea înainte, în timpul •i după eveniment. Cu toate
acestea, instan•ele se concentrează pe această sursă de informa•ii, deoarece criminalistul nu este în
P ð Hp j Eu Þ P ð E j Hp; Eu Þ ¼ P ð Hp j E; Eu Þ
măsură să informeze instan•a cu privire la activitate. (1)
P ð Hd j Eu Þ P ð E j Hd; Eu Þ P ð Hd j E; Eu Þ
Prior Raport de probabilitate Posterior

Forma ciudată a teoremei lui Bayes: " Hp / Hd '' este un set de propozi•ii care reflectă întrebarea
într-un caz specific '' E "reprezintă observa•iile (Dovezi) •i" Eu "reprezintă pânza circumstan•elor care
Pentru a îmbunătă•i implicarea criminalistului în anchetă, Romolo •i Margot (2001) au propus o
înconjoară cazul dat criminalistului.
abordare de caz-caz pentru interpretarea dovezilor GSR [64] . După cum sugerează •i numele, s-a
recomandat ca dovezile să fie evaluate în lumina circumstan•elor de caz particulare, inclusiv
compararea reziduurilor cu muni•ia suspectată specifică cât mai des posibil •i a rezultatelor evaluate
Raportul de probabilitate (LR) reprezintă măsura în care dovezile sunt de acord cu ipotezele
cu ajutorul cadrului logic al teoremei lui Bayes. Acest lucru permite o investiga•ie a surselor •i a
respective •i măsoară capacitatea dovezilor de a discrimina între două propuneri de interes
întrebărilor de activitate, luând în considerare contextul cazului [64] . Standardul ASTM actual [73] recomandă
concurente [15,76] . Aplicarea raportului de probabilitate permite actualizarea gradului de credin•ă
examinatorilor să compare compozi•ia GSR suspectat cu o sursă presupusă, cum ar fi o armă
anterior asupra unui caz specific într-o stare de cuno•tin•e posterioară [57,58,76] . În context
suspectă sau un cartu• ro•u. Cu toate acestea, atunci când doar câteva particule sunt recuperate,
criminalistic, opinia subiectivă a juriului (anterioară) este îmbunătă•ită prin opinia expertului oferită de
compara•ia poate fi în•elătoare datorită naturii stochastice a formării GSR •i a faptului că numărul mic
evaluarea logică a puterii dovezilor (LR) pentru a ajunge la convingerea lor finală (posterioară) cu
de particule ar putea sus•ine mai puternic o ipoteză de contaminare sau transfer secundar.
privire la cazul specific. Următoarea sec•iune oferă o imagine de ansamblu asupra evaluării LR
Componentele organice ale GSR nu sunt acoperite •i abordate în standardul ASTM. Pe măsură ce
efectuată de către criminalist. Trebuie luate în considerare trei principii atunci când se evaluează LR [52,60]
cre•te utilizarea •i produc•ia de muni•ie fără plumb, acest lucru ar putea duce la complica•ii
. Primul principiu se referă la informa•iile generale relevante („ Eu '' în ec. (1) ) care trebuie luată în
suplimentare în ceea ce prive•te evaluarea dovezilor GSR, mai ales dacă se ia în considerare doar
considerare de expertul criminalist în timpul procesului de interpretare. Acest set de informa•ii este
IGSR.
crucial pentru o interpretare specifică a cazului •i, prin urmare, dacă circumstan•ele se schimbă,
interpretarea dovezilor trebuie revizuită în conformitate cu noile informa•ii. [60] . Circumstan•ele de
interes ar putea fi furnizate de POI, avocat, procuror, anchetator, ofi•er de poli•ie sau martori [54,86] .
Al doilea principiu implică generarea unui număr minim de două propozi•ii exclusive, în general
definite ca Hp •i Hd [ 55,87,88] . Aceste propuneri ar trebui stabilite înainte de a cunoa•te rezultatele
analizei, pentru a evita apărarea să î•i adapteze pozi•ia. Cu toate acestea, o problemă principală
apare în acest moment, dat fiind că apărarea nu este obligată să exploreze •i să stabilească un
scenariu alternativ, deoarece face parte din strategia lor de comunicare. Prin urmare, omul de •tiin•ă
3. O perspectivă bayesiană: problemele GSR prin ierarhia propunerilor
trebuie să lucreze la ipoteza generală a apărării " nu a fost implicat '' în absen•a oricărui alt scenariu.

Procesul de interpretare GSR este crucial deoarece expertul poate adăuga valoare rezultatelor
analitice prin utilizarea unui ra•ionament structurat care încorporează rezultatele examinării în
contextul global al cazului [52] . Unul dintre cele mai importante roluri ale omului de •tiin•ă în
abordarea tradi•ională a criminalisticii este de a articula în fa•a instan•ei ra•ionamentul care a condus
la formularea opiniei lor de expert.

[74] mai degrabă decât să-l prezinte ipse dixit. Într-adevăr, sistemul judiciar cere ca expertul
criminalist să prezinte dovezi într-un mod care să permită persoanelor de fapt să evalueze ra•ional
Diferite niveluri ale propunerii - cunoscute sub numele de ierarhia propunerilor •i descrise în cele
constatările •i să nu le lase într-un vid informa•ional. Omul de •tiin•ă criminalist trebuie să furnizeze
ce urmează - au fost dezvoltate pentru a aborda întrebările puse de procesul judiciar •i se bazează pe
dovezi solide, să fie transparent •i impar•ial, oferind clarificări asupra problemelor •tiin•ifice pentru
diferite niveluri de în•elegere, în func•ie de cantitatea de informa•ii disponibile pentru omul de •tiin•ă [54,87]
care sunt califica•i.
. Al treilea principiu se referă la rezultatele sau observa•iile din analiza tehnică •i / sau analitică. Este
esen•ial pentru o evaluare logică corectă a LR pe care expertul criminalist motivează rezultatele
[15,52] .
analitice - numite dovezi ( E) - date ambele propuneri. Dacă nu se poate da un număr precis, LR poate
Pentru a îndeplini aceste cerin•e, a fost dezvoltată o schemă de interpretare bazată pe teorema
fi exprimat ca un ordin de mărime care să reflecte puterea dovezilor care pot fi traduse într-un
lui Bayes. În 1977, prin articolele sale intitulate „O problemă în •tiin•a criminalistică”, Lindley [75] a pus
echivalent verbal [60,82,89-91] . Cu toate acestea, cercetările recente efectuate de Martire •i colab. [92,93]
prima itera•ie a interpretării moderne a dovezilor folosind ra•ionamentul bayesian. Acesta a oferit un
subliniază riscul interpretării gre•ite a baremelor verbale de către jura•i. Se pare că jura•ii
cadru robust •i logic prin utilizarea legilor probabilită•ilor. Impar•ialitatea se realizează prin
constrângerea teoremei de a evalua dovezile în cel pu•in două ipoteze concuren•iale [15,55,60,76,77] .
Transparen•a este combina•ia de opinii - care provine în mare parte din
4 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11

au dificultă•i în a în•elege natura ascendentă a scării verbale •i rela•ia dintre valoarea verbală •i cea
numerică a LR. Acest lucru poate duce în cele din urmă la confuzie în timpul prezentării probelor de
către omul de •tiin•ă •i mai ales în cazul probelor slabe [92,93] .
Prin numeroase studii publicate asupra aplicării criminalistice a ra•ionamentului bayesian [56-60,76-78,81,87,94,95]
, LR este în prezent stabilit în comunitatea de cercetare criminalistică ca instrument adecvat pentru
furnizarea unui cadru de ra•ionament logic •i robust pentru interpretarea dovezilor [56,95] . În ciuda
acestei acceptări în cadrul comunită•ii academice, multe provocări rămân în aplicarea „cotidiană” a
cadrului, ilustrată în special de R v T drept caz [96] •i discu•ii ulterioare
Nivelul I este cel mai scăzut nivel •i reprezintă întrebări mai generale. Nivelul III reprezintă cel
mai înalt nivel •i, întrucât necesită informa•ii specifice cazului, care adesea nu sunt disponibile pentru
criminalist pentru evaluarea probelor în temeiul propunerilor de infrac•iuni. Această „întrebare finală”
este domeniul trierilor de fapt [57,87] . În această revizuire, accentul va fi pus pe propozi•iile de nivel I •i
II •i pe diferi•ii parametri care sunt considera•i pentru a evalua dovezile.
3.1. Nivelul sursei (sau nivelul I)

[95,97–99] despre interpretarea probelor •i prezentarea în instan•ă de către omul de •tiin•ă. Principala
problemă practică apare din lipsa datelor disponibile în literatura de specialitate care ar putea fi
utilizate de către omul de •tiin•ă pentru a în•elege problematica •i, în cele din urmă, care ar putea fi
utilizate în calculul LR. Această lipsă de date întăre•te dificultă•ile de implementare a teoremei
bayesiene ca cadru de interpretare utilizat în mod obi•nuit. Situa•ia actuală este, de asemenea,
reprezentată de răspunsul lui Morrison •i colab. [100] la proiectul Standardului australian despre
interpretarea analizei criminalistice, în care răspunsul ia pozi•ia pe care Standardul propus pentru
cercetătorii criminalistici să îl urmeze consacră practica de evaluare a dovezilor proaste. Progresul
evaluării dovezilor criminalistice este o călătorie educativă continuă, iar ghidurile recent publicate de
EuropeanNetwork of Forensic Science Institute (ENFSI) •i atelierele asociate ajută definitiv această
dezvoltare.
Întrebarea de nivel I reprezintă prima etapă a interpretării ( Fig. 1 ). La cel mai simplu nivel
sub-sursă, această întrebare devine: este reziduul GSR? Interogarea la acest nivel necesită doar
informa•ii analitice •i cuno•tin•e despre materialul investigat [58] . În conformitate cu propunerea de
urmărire penală ( Hp), procesul de interpretare încearcă să evalueze gradul de compatibilitate dintre
rezultate •i ceea ce a•teptăm pentru GSR. Conform propunerii de apărare ( Hd), POI este considerat
ca o persoană care nu are legătură cu cazul, care necesită evaluarea probelor •tiind că provine dintr-o
altă sursă decât descărcarea de rearmare
[87] . O altă posibilitate ar putea apărea în cadrul evaluării nivelului sursei de la caz la caz, de exemplu
atunci când se găsesc o armă (armuri) •i muni•ie (e) în timpul anchetei. În consecin•ă, o altă întrebare
ar putea fi abordată: Urmele recuperate au acelea•i caracteristici (sau nu) ca •i referin•a GSR pe care
o produce combina•ia suspectată de armă (arme) - muni•ie (e)?

[56] . Abordarea de la caz la caz introdusă de Romolo •i Margot în 2001 [64] în zona specifică a
interpretării GSR implică evaluarea LR, care permite omului de •tiin•ă să abordeze probleme de
importan•ă judiciară. Când GSR sunt detectate pe mâinile POI, întrebarea cheie relevantă este modul
în care dovezile pot discrimina între propozi•ii precum: POI a descărcat (Hp) sau o persoană
necunoscută a descărcat armamentul (Hd) [ 15] . Deoarece este necesară o mare condi•ie prealabilă a
informa•iilor de fundal, setul de propuneri trebuie să fie încadrat în colaborare •i coordonare între
criminalist •i sursa (sursele) lor de informa•ii. Întrebările pot fi clasificate în trei niveluri, reprezentând
ierarhia propunerilor: nivelul sursă (sau sub-sursa) (I), nivelul activită•ii (II) •i nivelul infrac•iunii (III)
În acest caz, interpretarea sub Hp implică o compara•ie atentă între urmele recuperate •i
materialele de referin•ă care sunt urme produse prin împu•carea combina•iei (armelor) de
armare-muni•ie. Apoi, sub Hd, interpretarea se concentrează pe alte surse posibile, întrucât
combina•ia suspectată de rearmun•ie este considerată fără legătură cu evenimentul [59,87] .
Într-adevăr, aceste informa•ii sunt cruciale; detectarea GSR este posibilă în scenarii care nu au
legătură cu un eveniment penal. Acestea ar putea decurge dintr-o activitate legitimă, cum ar fi
vânătoarea, în timpul unei sesiuni de tragere la o distan•ă de foc înainte sau după evenimentul penal
sau din cauza unei contaminări a mediului sau a unui transfer secundar. Prin urmare, principalul
aspect care trebuie determinat în cadrul propunerilor de nivel I sunt popula•iile alternative care ar
putea fi sursa componentelor asemănătoare GSR. Prin urmare, o considera•ie importantă este
evaluarea apari•iei de fond a componentelor GSR anorganice •i / sau organice sau GSR [87.101] în
popula•ia relevantă, care este cazurile specifice •i relative la circumstan•e [57.102] .

[87] . Având în vedere domeniul investiga•iei GSR, ar putea fi dezvoltată o ierarhie a propunerii pe
fiecare nivel de întrebări „judiciare”
[55] a•a cum este prezentat în Fig. 1 .
[(Fig._1) TD $ FIG]

Nivelul de infracțiune (III)

POI a împu•cat victima?

Hp: PDI a ucis victima
Hd: O persoană necunoscută a ucis victima

Nivelul de activitate (II)

POI a descărcat o armă de foc (incluzând sau excluzând condi•ia cu combina•ia de referin•ă a
armă de foc-muni•ie)?
Hp: POI a descărcat o armă de foc sau combina•ia de referin•ă armă-muni•ie
Hd: O persoană necunoscută a descărcat o armă de foc sau combina•ia de referin•ă armă-muni•ie

Nivelul sursei (I)

Urma care apare din mâinile POI este GSR?

Hp: Urma specifică a venit de la o armă de foc descărcată (este GSR)
Hd: Urmele specifice au provenit dintr-o sursă de mediu care nu are legătură (nu este GSR)

Fig. 1. Exemplu de ierarhie a propunerii pentru dovezi GSR, bazat pe Jackson •i colab., 2006 [55] . Reprezintă o întrebare •i un exemplu de posibil set de ipoteze pentru fiecare nivel.
 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11
Alte întrebări ar putea apărea din analiza GSR, cum ar fi posibilitatea de a lega GSR de muni•ie
specifică. Diferite experimente au fost efectuate de Brozek-Mucha [103–105] despre posibilitatea
utilizării chimiometriei pentru clasificarea muni•iilor în urma analizei SEM-EDX. Pe baza frecven•ei
diferitelor elemente (Pb, Ba •i Sb), chimiometria poate fi utilizată pentru a clasifica diferite tipuri de
muni•ii cu arme de mână folosind diferite analize statistice [103-105] . Collins •i colab. [106] s-a folosit
timpul de zbor al spectrometriei de masă secundare de ioni (ToF-SIMS) •i a profilurilor elementare
pentru a compara urmele de sticlă în reziduurile primerului ro•u.
3.1.1. Surse de particule asemănătoare IGSR
Activită•ile legate de automobile au fost identificate de Wolten •i colab. în 1979 ca sursă
poten•ială de contaminare a particulelor GSR
[65] . Garofano (1999) a studiat, de asemenea, mai multe surse poten•iale de particule asemănătoare
IGSR [72] . Concluzia lor a fost că particulele de Pb– Ba – Sb trebuie considerate caracteristice GSR,
confirmând concluziile lui Wolten •i colab. [65.107] . În urma acestor studii, mai mul•i autori au abordat
problema contaminării IGSR prin activită•i legate de automobile, cu Torre •i colab. (2002)
[107] •i Cardinetti •i colab. în 2004 [108] explorând posibilitatea ca particulele GSR să apară din
plăcu•ele de frână. Au concluzionat că este posibil să se găsească particule din plăcu•ele de frână
foarte asemănătoare compozi•iei cu GSR (particule Pb – Ba – Sb) [107.108] . Cu toate acestea,
particulele din plăcu•ele de frână sunt de obicei unghiulare, în timp ce majoritatea particulelor GSR
prezintă o morfologie rotunjită, care permite diferen•ierea simplă între cele două surse de particule.
Mai mult, praful din plăcu•ele de frână este înso•it de o abunden•ă de particule care nu se găsesc în
mod obi•nuit în reziduurile de împu•care •i acest factor poate fi folosit pentru a adăuga greutate la
părerea că particulele (chiar •i unghiulare) sunt de origine GSR, mai degrabă decât frâne. Opera lui
Garofano •i colab. (1999) au dus la „degradarea” particulelor cu compozi•ie Ba – Sb din clasa
caracteristică în clasa indicativă (acum „în concordan•ă cu”) [72] .
Studii suplimentare au explorat reziduurile care rezultă din explozia airbagurilor auto [109.110] .
Unii producători de airbaguri hibride utilizează grund de percu•ie care con•ine plumb, bariu •i
antimoniu ca ini•iator al exploziei airbagului. Recuperarea particulelor de tip GSR care rezultă dintr-o
explozie airbag este, prin urmare, posibilă, dar din nou întreaga popula•ie de particule va con•ine
multe care nu sunt de obicei asociate cu descărcarea de la rearmare [109.110] . Cu o pregătire
adecvată, criminalistii nu ar confunda cel mai probabil GSR cu reziduurile airbagurilor.
Surse poten•iale alternative de particule asemănătoare GSR, cum ar fi focurile [65.111.112] sau
proces de sudare [113] au fost, de asemenea, explorate. Mosher •i colab. [111] a constatat că
recuperarea particulelor de Pb – Ba – Sb •i Ba – Sb cu o formă sferoidă cuprinsă între 0,5 •i 5 m m
care sunt caracteristice GSR este posibil de la dispozitivele de redifuziune
[111] . Aceasta a provocat descoperirile unui alt studiu [112] nu s-au descoperit particule care să
con•ină Pb – Ba – Sb cu o formă sferoidală în reziduuri de foc. În orice caz, au fost detectate alte
elemente, cum ar fi clorul •i potasiul [112] care nu sunt comune GSR •i, prin urmare, indică o posibilă
sursă nonGSR. În 2015, Brozek-Mucha [113] a studiat posibilitatea ca particulele GSR să apară din
fumurile de sudură. S-a ajuns la concluzia că posibile particule sferice de aluminiu-titan ar putea fi
produse în timpul procesului de sudare care ar putea fi indistincte de particulele de muni•ie fără
plumb. Autorul a subliniat, de asemenea, că un om de •tiin•ă cu experien•ă ar trebui să poată evita o
interpretare gre•ită [113] .
3.1.2. Surse de compu•i asemănători OGSR
După o descărcare de rearmare, nitroceluloză (NC) - componenta principală a pulberii de
propulsie - este degradată, făcând-o indistinctă de sursele de mediu ale NC, cum ar fi vopsele, lacuri
•i lacuri. [6,39] . Nitroglicerina (NG), utilizată în
5
pulbere cu bază dublă •i triplă, este, de asemenea, utilizată în produse farmaceutice ca stimulent
cardio [6] . Astfel, detectarea NC •i GN singură nu poate fi utilizată fără echivoc pentru a demonstra
prezen•a GSR
[46] . Stabilizatorii, plastifian•ii, factorii de descurajare •i reductorii de cenu•ă sunt de asemenea
prezen•i în toate pulberile de combustibil pentru a-•i îmbunătă•i proprietă•ile, iar detectarea lor poate fi
utilizată pentru identificarea OGSR [46] . Difenilamina (DPA) este un stabilizator obi•nuit în formulările
de propulsie, dar este, de asemenea, adăugat la produsele din cauciuc •i plastic •i a fost raportat în
anii 1980 •i mai devreme ca fiind folosit ca insecticid, pentru a controla atacul de mere •i pere •i ca
stabilizator. pentru parfumuri [114] . În două lucrări timpurii [45.112] , urme de substan•e identificate ca
DPA au fost detectate pe articolele de îmbrăcăminte exterioare, anvelopele •i suprafe•ele
încăl•ămintei •i pielii de fructe [44] . DPA este, de asemenea, utilizat ca precursor în sinteza compu•ilor
utiliza•i în produse farmaceutice •i coloran•i [114] . În consecin•ă, DPA ar putea rămâne ca o urmă de
impuritate în aceste materiale.
Când propulsorul îmbătrâne•te, nitroceluloză prezentă eliberează oxizi nitrici care catalizează
descompunerea mai rapidă a materialului. Se adaugă DPA pentru a elimina oxizii, dar în acest fel se
consumă pentru a produce N-nitrosodifenilamină (NnDPA) •i diverse nitro- •i dinitro-difenilamine [115.116]
. Nu au fost raportate alte surse de NnDPA în afară de propulsor. Cu toate acestea,
nitrodifenilaminele sunt produse în industria chimică ca precursori pentru anumite coloran•i •i, în
consecin•ă, similar cu DPA, este posibil ca ace•ti compu•i să rămână ca urme de impurită•i în
produsele care au fost tratate cu ace•ti coloran•i. [114] . Au fost detectate urme de DPA, nitro •i
dinitro-difenilamine în apele subterane •i solul în loca•ii în care au fost depozitate sau eliminate
cantită•i mari de propulsor [114] . Aceste studii sugerează că detectarea DPA (fără nitro-derivat) nu
poate fi considerată puternic indicativă a OGSR datorită prezen•ei sale în mediu, care este o
observa•ie făcută •i de Laza •i colab. [46] . Cu toate acestea, o combina•ie de DPA •i nitroderiva•ii săi
ar putea fi utilizată ca indicator al OGSR, deoarece apari•ia acestora în mediu •i în industrie este
limitată
[29] sau inexistent în cazul NnDPA. Etilcentralitul (EC) •i metilcentralitul (MC) sunt al•i stabilizatori pe
lângă DPA. Utilizarea lor este limitată la fabricarea combustibilului, ceea ce a dus la descrierea
acestor compu•i ca fiind cele mai caracteristice reziduuri de pulbere fără fum [26,39] . Astfel, dacă sunt
detecta•i, reduc posibilitatea unei surse de mediu •i, prin urmare, slăbesc probabilitatea propunerii de
apărare (în ecua•ie. (1) , cu acela•i numărător, ducând la un LR mai mare) [38] .
Pu•ine studii au studiat prezen•a componentelor asemănătoare OGSR pe mâinile „omului
aleator”. Northrop, în 2001, a studiat apari•ia ocupa•ională a elementelor asemănătoare OGSR prin
analizarea mâinilor de la 100 de voluntari folosind electroforeza capilară electrocinetică micelară
(MECE) [32] . Nu s-au detectat compu•i prezen•i în OGSR sau au fost sub limita de detectare (LOD) a
analizei MECE. •apte dintre participan•i au indicat că au fost în contact cu armele în termen de 24 de
ore, dar to•i s-au spălat pe mâini, ceea ce ar fi putut fi suficient pentru a elimina OGSR [32] . Bell •i
Seitzinger au efectuat un sondaj al OGSR în popula•ia din Virginia de Vest (SUA) folosind IMS [117] .
Au fost efectuate analize statistice suplimentare folosind re•eaua neuronală •i analiza orientată către
LR pentru diferen•ierea unui shooter de o popula•ie non-shooter [117] .
În concluzie, în ceea ce prive•te examinarea problemelor care implică descărcarea unui
armament, criminalistul trebuie să fie precaut atunci când persoana de interes ar fi putut fi expusă la
una sau mai multe dintre sursele posibile ale componentelor de tip GSR rezumate în masa 2 . În plus
fa•ă de sursele poten•iale de particule din mediu, un efect de memorie a fost observat de Harris
(1995) în timpul unui studiu care a implicat muni•ie fără plumb [118] . Particulele IGSR au fost
observate chiar •i atunci când au fost împu•cate muni•ii fără plumb. Aceste particule apar din muni•ia
tradi•ională împu•cată anterior, care sunt depozitate în cameră •i în butoiul
6 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11

masa 2 dintre ei aveau particule GSR caracteristice pe mâini. Niciun GSR nu a fost detectat la 58% din
Rezumatul posibilelor surse de contaminare cu compu•i GSR.
aparatele testate. Această rată scăzută de detectare a GSR caracteristică a ofi•erilor înseamnă că
IGSR OGSR oportunitatea transferului GSR de la poli•ie la un POI în timpul arestului este destul de redusă

Referin•e Surse poten•iale Referin•e Surse poten•iale

[125] . Berk •i colab. [124] a studiat posibilitatea contaminării în unită•ile de poli•ie din Chicago. Pentru
[65,67,111,112] Focuri de artificii [6.114] Vopsele
a evalua poten•ialul transfer secundar, acest studiu s-a concentrat pe suprafe•ele pe care mâinile POI
Fabricare Vopsele

Manevrări Lacuri le-ar putea întâlni în timpul anchetei, cum ar fi facilită•ile poli•iei (celule de arestare, camere de
[65,67,72,107-110] Automobile [44.114, Produse din cauciuc interviu) sau vehicule. În 89% din e•antioane (178 din
Plăcu•e de frână 121] Proces de produc•ie
Airbag-uri Anvelope
201) nu s-au observat particule care să con•ină Pb – Ba – Sb. Cu toate acestea, un total de 56 de
Mecanici de repara•ii
particule care con•in unul sau două dintre cele trei elemente au fost observate în restul de 11% din
[70] Cartuş- [6,44, Farmaceutică/
scule ac•ionate 114.121] produse cosmetice probe. Majoritatea particulelor (54 din cele 56) au fost recuperate din unită•ile de poli•ie (masă •i bara
Medicament de re•inere), restul de 2 particule provenind de la vehiculele poli•iei [124] . Au concluzionat că sunt
Parfumerie
necesare minimum 3 particule care con•in combina•ia Pb-Ba-Sb pentru raportarea identificării pozitive
Vopsele de păr
a IGSR [124] . Liniile directoare recomandate pentru minimizarea poten•ialei contaminări au fost, de
[113] Fumul de sudură: Chimie
particula de Al / Ti Sinteză asemenea, propuse pentru a ajuta ofi•erii de poli•ie să minimizeze poten•ialul de transfer secundar •i
produce •i de După recoltare contaminare [124] . Spre deosebire de aceste concluzii, niveluri mai ridicate de contaminare au fost
muni•ie fără plumb identificate în timpul unui alt studiu realizat cu For•ele Speciale de Poli•ie din Suedia [127] . S-a emis
ipoteza că nivelurile mai ridicate de contaminare au fost legate de utilizarea mai activă a armelor de
către această for•ă de poli•ie specială [126,127] . O observa•ie similară realizată în Australia prin opera
se reînarmează •i persistă chiar •i după cură•are. Aceste observa•ii au fost sus•inute •i de alte studii [119,120]lui Hales [128] care a observat o contaminare mult mai mare a ofi•erilor care rezultă din for•ele
. speciale.
A•a cum s-a explicat anterior, cuno•tin•ele despre caz sunt importante, deoarece acestea vor
influen•a în mod direct evaluarea atât a numărătorului, cât •i a numitorului LR (ec. (1) ). În termeni
practici, dacă se suspectează o sursă de particule din mediul înconjurător, va rezulta un LR mai mic
decât se a•tepta, deoarece probabilitatea apari•iei compu•ilor detecta•i devine mult mai mare •i, prin
urmare, numitorul LR cre•te.
Mai mult, un studiu realizat de Hannigan •i colab. eviden•iază faptul că este mai probabil să
detecteze particulele întâmplător pe îmbrăcăminte decât pe mâini, subliniind că rămâne încă un
eveniment rar deoarece au găsit un ordin de probabilitate de 0,02 pentru una sau două particule cu 3
3.2. Nivelul de activitate (sau nivelul II) componente [129] .

De•i determinarea probabilită•ii apari•iei caracteristicilor particulare ale urmelor IGSR •i OGSR în
popula•ia relevantă este esen•ială la fiecare pas al ierarhiei, problema instan•ei se referă frecvent la
activitatea persoanei de interes înainte, în timpul •i după evenimentul penal. Pentru a lua în
considerare factorii cronologici în timpul interpretării, este necesară o tranzi•ie la nivelul activită•ii (II),
ceea ce implică, pe lângă fond, evaluarea parametrilor suplimentari - •i anume transferul •i persisten•a [54,55]
. Într-adevăr, o ac•iune duce la un transfer (principiul lui Locard) de urme care prezintă caracteristici
calitative •i cantitative, iar ac•iunile ulterioare vor avea impact asupra persisten•ei (reten•iei) acestor
urme •i a caracteristicilor acestora [87] . Sub nivelul de activitate ( Fig. 1 ), ipotezele implică ac•iunea
descărcării unui armament. În consecin•ă, criminalistul necesită informa•ii circumstan•iale
suplimentare pentru a identifica propozi•iile adecvate [87] . Aceste informa•ii contextuale se referă în
principal la activită•i fizice care pot juca un rol în depunerea, păstrarea sau degradarea GSR, precum
•i timpul dintre presupusul eveniment •i colectarea urmelor [8] .
Este important să re•ine•i că concluziile cu privire la posibilitatea de transfer IGSR [124,125] se
bazează pe studii de fond •i nu pe experimente de transfer. Aceste studii concluzionează despre un
parametru care are loc în mod normal în timpul unei ac•iuni (adică, contactul între două persoane
care cauzează transferul urmelor) prin evaluarea nivelului de contaminare.
A fost explorat un număr mic de studii care implică scenarii de transfer, inclusiv contactul dintre
donator (persoana contaminată) •i receptor (adică POI) [120.126.130] . Charles •i Geusens [126] a
efectuat un studiu de transfer care implică simularea contactului care ar putea avea loc între ofi•erii de
poli•ie •i PDI în timpul unei arestări. A fost identificat un grad ridicat de contaminare din partea
ofi•erului de poli•ie. Ace•tia apar•ineau unită•ii for•elor speciale care, în mod similar studiului realizat
de Pettersson [127] , a avut niveluri mai ridicate de activitate •i apropierea de arme de foc [126] . Riscul
unui transfer secundar este, de asemenea, puternic dependent de metoda de arestare. Mai multe
particule GSR sunt transferate atunci când contactul este mai lung sau mai puternic

3.2.1. Transferul secundar al GSR
Un factor necesar pentru interpretarea dovezilor în cadrul propunerilor de activitate este
parametrul de transfer, deoarece prezen•a GSR pe o persoană de interes nu confirmă faptul că o
persoană a gestionat sau a descărcat un armament [122] , deoarece există poten•ialul de transfer
secundar (depunerea GSR pe shooter reprezentând transferul primar). Când GSR este identificat pe
un POI, o propunere tipică de apărare este posibilitatea unei contaminări accidentale, mai ales că
persoana care arestează POI •i colectează urme de la ei este un ofi•er de poli•ie [123] iar POI ar fi
putut fi în custodia poli•iei. Unele lucrări au raportat posibilitatea transferului GSR de la un ofi•er la un
POI [124-126] . Un studiu realizat de Gialamas •i colab. [125] a sugerat că, chiar dacă un armament de
foc este transportat •i utilizat în mod regulat de către ofi•eri, doar o mică parte (7%)
[126] . Franceză •i colab. [120] a efectuat un studiu privind transferul secundar de particule prin
strângere de mână între trăgător •i o a treia persoană •i un al doilea scenariu care include schimburi
de rearme. Cantitatea de particule transferate prin strângere de mână sa dovedit a fi mare (maximum
129 de particule - caracteristice - transferate). În primul scenariu, strângerea de mână a fost efectuată
imediat după descărcarea armamentului atunci când cantitatea maximă de particule rămâne pe
mâinile trăgătorului. Al doilea scenariu care implică schimbul de rearme, a demonstrat un număr mai
mic de particule transferate pe mâinile altei persoane (maximum 86 de particule) [120] . Prin urmare,
chiar dacă cazul este extrem, cel de-al doilea transfer este mai mic decât primul transfer (între armă •i
trăgător) •i ar trebui luat în considerare în timpul procesului de interpretare [120] . În 2015, franceză •i
Morgan [130] •i-au extins studiile prin evaluarea transferului secundar •i ter•iar prin strângere de
mână; trăgătorul a dat mâna primului participant (secundar
 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11
transfer) •i acesta din urmă a dat mâna unui al doilea participant (transfer ter•iar). Au observat o
scădere a particulelor GSR transferate între shooter •i cei doi participan•i. Cu toate acestea,
particulele au fost întotdeauna detectate după al treilea transfer (al doilea strângere de mână) [130] .
Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că ar putea fi util să e•antionăm diferite persoane poten•ial
implicate într-un eveniment legat de rearmare din cauza posibilită•ii de a găsi GSR pe a doua sau a
treia persoană în contact cu poten•ialul shooter.
[130] . Observa•ii similare au fost făcute în studiul realizat de Brozek-Mucha în 2014 [131] .
Experimentul ei a fost realizat pentru a în•elege persisten•a •i transferul particulelor GSR pentru a
evita orice contaminare în laboratoare [131] . În 2011, un studiu realizat de Girvan a măsurat transferul
GSR de la ofi•erii de poli•ie care aveau cinci runde de muni•ie •i, la scurt timp, au supus un suspect
„simulat” fie la activită•i de re•inere fizică, fie la care nu li s-a opus rezisten•a, fie mai mult.
E•antionarea GSR a fost efectuată imediat după „arestare”. Acest scenariu de „cel mai rău caz”
pentru transferul secundar a dus la detectarea în medie a câtorva particule din trei componente, dar
numai 10% din fiecare stub a fost căutat pentru particule [132] .
Doar un singur studiu a explorat transferul OGSR [133] ; transferul secundar folosind analiza IMS
după strângerea de mână între shooter •i o altă persoană. Nu s-au observat compu•i OGSR pe
urmele provenite de la a doua persoană. Natura lipofilă •i absorb•ia pielii compu•ilor reprezintă
probabil un astfel de rezultat, făcând OGSR mai pu•in supusă transferului [133] . Această ipoteză a fost
sus•inută în continuare de un studiu realizat de Moran •i Bell asupra permeabilită•ii pielii a compu•ilor
OGSR [134] . Este clar că s-au realizat eforturi semnificative pentru a explora interpretarea nivelului de
activitate în zona IGSR, dar o astfel de concentrare nu există încă în zona OGSR, în afară de studiile
efectuate în timp de la externare [135-140] .
3.2.2. Persisten•a GSR
Atunci când este analizată o urmă, întrebarea care ar putea apărea este dacă rezultatul este în
conformitate cu circumstan•ele cazului, adică cu activitatea POI •i cu timpul petrecut între eveniment
•i e•antionare. O linie tipică de apărare atunci când GSR este detectată este că POI a avut un contact
legitim cu armarea, de exemplu într-un interval de sonerie, înainte sau după evenimentul penal. Prin
urmare, studiul persisten•ei •i varia•ia GSR în timp sunt importante pentru a în•elege. Acest lucru este
de o importan•ă deosebită atunci când POI nu este re•inut imediat după incident
[119,133,141] .
Preocupările legate de persisten•a IGSR au fost raportate pentru prima dată de Kilty în 1975 [142]
. Acest studiu, utilizând metoda de screening, analiza activării neutronilor (NAA), a sugerat că cea mai
mare parte a particulelor IGSR au fost îndepărtate în decurs de 2 ore, ceea ce face dificilă legarea
compu•ilor răma•i cu GSR. Cu toate acestea, LOD ridicat al NAA ar putea explica această perioadă
scurtă de timp pentru detectarea IGSR. Ulterior, persisten•a IGSR a fost studiată utilizând SEM-EDX.
În 1976, Nesbitt [23] a observat o scădere rapidă a cantită•ii de particule GSR pe mâini, în func•ie de
activitatea utilizând SEM-EDX. Cu toate acestea, particulele GSR au fost încă detectate după
aproximativ 2-3 ore chiar •i după activită•i viguroase [23] . Această observa•ie a fost confirmată de
Andraskow cu detectarea GSR 2 h după fotografiere
[9] . Ambii autori au analizat, de asemenea, mai multe activită•i zilnice, cum ar fi spălarea, clătirea
mâinilor •i •tergerea mâinilor. To•i sunt de acord că aceste activită•i scad cantitatea detectabilă de
GSR până când este eliminată complet [9.142] .
Mai recent, Jalanti •i colab. [119] a observat o reproductibilitate slabă a particulelor numărate de
la lovitură la lovitură. Studiul de persisten•ă a concluzionat că s-a observat o pierdere rapidă a
particulelor IGSR între 2 •i 4 ore [119] confirmând constatările mai multor studii anterioare
[9,23,141,143] timpul după descărcare este un factor crucial atunci când se încearcă detectarea
GSR. Cardinetti (2006) a studiat, de asemenea
7
persisten•a particulelor IGSR •i a modelat distribu•ia GSR utilizând o distribu•ie Poisson [123] . Aceste
modele au fost apoi utilizate pentru a interpreta dovezile folosind abordarea bayesiană [15] . În 2011,
Brozek-Mucha [8] au studiat urmele pe mâinile shooterului cu SEM-EDX •i s-au concentrat pe
particule specifice cu compozi•ia elementară caracteristică Pb – Ba – Sb. O scădere semnificativă a
cantită•ii de particule caracteristice a fost observată după primele 30 de minute. O tendin•ă similară a
fost observată pentru urmele ob•inute din îmbrăcămintea trăgătorului [8] . Se spune că nivelul ridicat
de activitate care implică mâinile este responsabil pentru pierderea rapidă a particulelor caracteristice
de pe mâinile trăgătorului [8] . O astfel de observa•ie este sus•inută în continuare de tipare de
persisten•ă mai lungi observate pentru zone precum fa•a •i părul. Prin urmare, dacă e•antionarea pe
POI se efectuează la câteva ore după evenimentul presupus, ar trebui colectate •i alte loca•ii decât
mâinile, cum ar fi hainele, părul •i fa•a, pentru a maximiza posibilitatea recuperării particulelor IGSR [8.119.133]
. Au existat pu•ine studii axate pe persisten•a OGSR. Northrop (2001) [33] a folosit MECE pentru a
detecta •i studia persisten•a OGSR, cu rezultate care sugerează că OGSR nu este detectat după un
interval de 1 oră [33] . Cu toate acestea, după cum sa subliniat anterior, analiza LOD a MECE poate
explica această scurtă perioadă de timp.
De asemenea, au fost efectuate studii suplimentare privind persisten•a utilizând spectrometrul de
mobilitate ionică (IMS) [133] . Folosind DPA ca moleculă •intă, detectarea a fost realizată după 4 ore,
dar o activitate precum spălarea mâinilor cu săpun sau dezinfectant a îndepărtat complet urmele de
OGSR [133] . Rezumatul studiilor de persisten•ă GSR este prezentat în Tabelul 3 ilustrând o tendin•ă
că o scădere importantă a GSR are loc între 2 •i 4 ore. Aceste studii subliniază faptul că primele
câteva ore ale investiga•iei sunt critice pentru recuperarea •i detectarea GSRon pe mâinile
shooterului.
Moran •i Bell [134] au explorat, de asemenea, factorii care influen•ează persisten•a OGSR.
Conform acestui studiu, reten•ia este influen•ată de doi factori; evaporarea •i absorb•ia compu•ilor
OGSR de către piele în timpul orelor după împu•care [134] . Natura lipofilă a compu•ilor organici a dus
la rate mai mari de reten•ie a pielii, crescând astfel rata de persisten•ă a acestora •i intervalul de timp
pentru luarea în considerare a unei posibile detectări [134] . Au descoperit că ratele de evaporare •i
permeabilitate ale DPA •i DMP sunt mai importante decât pentru alte componente OGSR, cum ar fi
EC, 2-nDPA, 4nDPA [134] . Prin urmare, detectarea DPA sau / •i DMP înseamnă că evenimentul de
fotografiere a fost doar în câteva ore înainte de e•antionare.
Analiza OGSR poate fi, de asemenea, utilizată pentru a evalua timpul de la ultima descărcare.
Andrasko •i colab. a efectuat un studiu amplu bazat pe persisten•a OGSR volatil prezent în interiorul
butoiului după împu•care [135-138] . Compu•ii organici volatili prezen•i în GSR persistă •i în cartu•ele
ro•ii •i scad în timp. Prin urmare, acestea ar putea fi utilizate pentru a determina timpul de la
descărcarea unei cartu•e [139.140] . Degradarea compu•ilor poate fi utilizată •i în evaluarea vârstei
propulsorului [116] . Mi•carea •i păstrarea urmelor ca GSR sunt factori care influen•ează dovezile •i,
prin urmare, acestea trebuie luate în considerare la calcularea LR. Includerea lor în LR poate afecta
considerabil atât numeratorul, cât •i numitorul •i influen•ează în mod semnificativ calculul. Pentru
gestionarea complexită•ii cre•terii calculului prin introducerea mai multor surse de incertitudine,
re•elele bayesiene (BN), care sunt instrumente cu un cadru probabilistic subiacent, pot fi construite •i
aplicate în interpretarea criminalistică a dovezilor [94] .
3.3. Re•ele bayesiene: instrumente grafice pentru inferen•a criminalistică
BN-urile reprezintă un mediu alternativ pentru calculul tradi•ional LR [144.145] . BN sunt modele
grafice cu un cadru probabilistic subiacent care permite articularea unui ra•ionament uman printr-o
interfa•ă numerică •i grafică
8 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11

Tabelul 3
Studii de persisten•ă a GSR: " U „reprezintă intervalele de timp studiate, bifa subliniată reprezintă perioada de timp în care GSR au fost încă detectabile.

[h] IGSR OGSR

Kilty, 1975 [142] Nesbitt, 1976 [23] Jalanti, 1999 [119] Brozek-Mucha, 2011 [8] Northrop, 2001 [33] Arndt, 2012 [133]

0 U U U
0,25
0,5 U U
0,75 U
1 U U U U
1,25
1.5 U U
1,75
2 U U U U U
2.25 U
2.5 U
2,75
3 U U U U
3.25
3.5 U
3,75
4 U U U U U
4.25 U
[. . .]
5 U
[. . .]
5,75 U
6 U U

[146] . BN complexe permit propagarea informa•iilor sau a unor noi dovezi în întreaga re•ea, evaluarea caracteristicilor fabricate •i dobândite ale glon•ului chestionat (respectiv Ym •i Ya) este
respectând cadrul logic al probabilită•ilor •i făcând BN-urile cu adevărat adaptate pentru evaluarea influen•ată de setul de propozi•ii (F) •i de caracteristicile fabricate •i dobândite ale glon•urilor de
probelor criminalistice [94.147.148] . În ultimii ani, BN-urile au luat un rol din ce în ce mai important în referin•ă (respectiv Xm •i Xa). La fel, rezultatul GSR (Y) este influen•at de acela•i set de propozi•ii (F)
evaluarea dovezilor datorită capacită•ii lor de a gestiona includerea mai multor surse de incertitudine [89.146-149]
•i de fotografierea la distan•ă (D).
precum cele discutate anterior.

Atunci când apare un eveniment legat de arme, expertiza poate oferi diferite dovezi referitoare la
gloan•e, cartu•e, arme de foc •i urme GSR. Ar fi avantajos să combina•i aceste probe în timpul
interpretării pentru a ajunge la o evaluare globală [89] . În 2006, Biedermann •i colab. [89] a descris un
BN pentru a combina evaluarea analizei distan•ei de fotografiere utilizând GSR •i compara•ia marcilor
glon•. BN este prezentat în Tabelul 4 . BN este compus din două păr•i: partea dreaptă se referă la
compara•ia dintre două gloan•e (interogat •i de referin•ă), iar partea stângă se referă la deducerea
distan•ei de tragere pe baza cantită•ii de particule IGSR observate pe •intă. Ambele păr•i ale BN sunt
legate prin nodul F: „glon•ul chestionat a fost ro•u de arma POI” [89] .
Lucrări ulterioare ale lui Biedermann •i colab. [15] concentrat pe interpretarea GSR folosind
rezultatele •i datele furnizate de Cardinetti •i colab. [123] . BN propus s-a axat pe evaluarea
depozitelor de particule IGSR [15] conform abordării lui Cardinetti. BN a fost dezvoltat pentru a include
al•i parametri precum prezen•a unui background, contaminarea •i eficien•a procedurilor de recuperare
•i analitice [15.150] . BN-ul pe care l-au dezvoltat este prezentat în Tabelul 5 .
Aceste studii demonstrează că BN-urile oferă un cadru puternic •i riguros pentru evaluarea
dovezilor •i au fost dezvoltate pentru a lucra la acest tip de ra•ionament complex. [57]

Acest nod (F) reprezintă ansamblul de propozi•ii care influen•ează atât rezultatele comparării
gloan•elor, cât •i analiza GSR. În consecin•ă
atunci când numărul variabilelor cre•te sau sunt implicate mai multe tipuri de dovezi. Mai mult,
BN-urile sunt instrumente pentru interpretarea dovezilor într-un caz specific (de la caz la caz) •i sunt
astfel dependente de informa•iile disponibile despre caz. O lucrare publicată de Gauriot •i colab.
[151] încearcă să ajungă la o structură generală de interpretare GSR

Tabelul 4
BN propus de Biedermann •i colab. (2006) pentru evaluarea comună a dovezilor de
armare •i GSR [89] . A

A Reprodus cu permisiunea lui Elsevier.

 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11
Tabelul 5
Propus de Biedermann •i colab. [15] prezentând re•eaua bayesiană pentru interpretarea particulelor IGSR. A
A Reprodus cu permisiunea lui Elsevier.
prin adăugarea unei liste definite de ipoteze în care apărarea „ridică” una. Această din urmă abordare
este totu•i văzută ca parte a procesului de investiga•ie (în loc de evaluare) de Gallidabino •i colab. în
2015 [152] . În comentariul lor, ei au subliniat într-adevăr distinc•ia dintre opinia investigativă •i
evaluativă, ceea ce duce la neîn•elegeri comune, cum ar fi în Gauriot •i colab. [151] . BN-urile sus•in în
mod adecvat interpretarea •tiin•ifică a dovezilor oferind posibilitatea de a atinge cerin•ele de
transparen•ă, impar•ialitate, soliditate •i logică. Cu toate acestea, tratarea mai multor tipuri de dovezi
nu este o sarcină u•oară •i ar putea duce cu u•urin•ă la diferite erori de ra•ionament în timpul
procesului de construire a BN. Mai mult, un BN poate fi exprimat la diferite niveluri de detaliu, care
depind în mare măsură de informa•iile disponibile care sunt empirice (cuno•tin•e generale despre
GSR) •i specifice cazului (circumstan•e care înconjoară cazul) [15] .
4. Concluzie
În timp ce detectarea, recuperarea •i analiza GSR, atât anorganice, cât •i organice, sunt foarte
bine acoperite de literatură, datele peerreview •i informa•iile despre interpretarea GSR nu sunt la fel
de frecvente •i sunt mai degrabă ad hoc. Acest document de analiză a încercat să solu•ioneze acest
decalaj •i să prezinte perspective actuale în interpretarea GSR în •tiin•a criminalistică. Provocările •i
solu•iile posibile au fost prezentate în mod critic în această revizuire. Principalele puncte sunt pe scurt
rezumate mai jos.
Majoritatea dificultă•ilor din domeniul GSR se referă la evaluarea ulterioară a rezultatelor
analitice în contextul circumstan•elor specifice ale investiga•iei •i a limitelor pe care le impun
transferului •i persisten•ei GSR. Interpretarea adecvată a dovezilor ar trebui (1) să ajute investigatorul
în orientarea primelor etape ale anchetei •i (2) să ofere o opinie expertă echilibrată, robustă •i
transparentă pentru a ajuta juriul să ia o decizie în instan•ă. Cercetările actuale continuă să se
concentreze pe detectarea OGSR prin dezvoltarea unei varietă•i de metode care sunt din ce în ce
mai puternice, dar adesea mai complicate. Cu toate acestea, rezultatele testelor trebuie incluse în
anchetă printr-o structură de interpretare adecvată pentru a cre•te contribu•ia dovezilor în timpul
procesului de luare a deciziilor pentru cazul particular. Într-adevăr, întrebările păr•ilor interesate se
referă adesea la activitatea POI, care este cu mult dincolo de simpla detectare a OGSR (sau IGSR în
acest sens). Acest lucru poate fi realizat printr-o metodă adecvată de interpretare oferită de cadrul
logic al teoremei lui Bayes. În acest domeniu, re•elele bayeziene par deosebit de promi•ătoare.
Cu toate acestea, •tiin•a criminalistică trebuie să se ocupe de complexitatea lucrărilor de caz din
lumea reală, care complică interpretarea •i face ca cadrul bayesian să fie dificil de utilizat - nu numai
9
în probele GSR. Acest lucru se datorează în principal lipsei de date disponibile relevante pentru
probleme de transfer, persisten•ă •i fond de dovezi la dispozi•ia criminalisticilor, care le-ar permite să
treacă la interpretare. Alte aspecte apar din sistemul juridic •i se referă la contextul circumstan•elor
care nu sunt întotdeauna clar definite •i comunicate de către păr•i criminalistului sau dificultă•ilor unui
juriu pentru a în•elege prezentarea probelor de către omul de •tiin•ă în fa•a instan•ei. Mai mult,
introducerea muni•iei fără plumb va duce la absen•a tipurilor de particule utilizate în mod tradi•ional
pentru identificarea GSR; studiile asupra surselor non-GSR de particule asemănătoare cu cele din
muni•ia fără plumb sunt mai pu•ine •i sunt necesare abordări noi atât pentru detectarea, cât •i pentru
interpretarea dovezilor.
Referin•e
[1] J. Wallace, Analiza chimică a armelor de foc, muni•ii •i reziduuri de focuri de armă, CRC Press, 2008.
[2] B. Glattstein, A. Vinokurov, N. Levin, A. Zeichner, Metodă îmbunătă•ită pentru estimarea distan•ei de fotografiere.
Partea I. Găuri de glon• în articolele de îmbrăcăminte, J. Forensic Sci. 45 (2000) 801-806.
[3] B. Glattstein, A. Zeichner, A. Vinokurov, E. Shoshani, Metodă îmbunătă•ită pentru determinarea distan•ei de
tragere. Partea II - Găuri de glon• în obiecte care nu pot fi prelucrate în laborator, J. Forensic Sci. 45 (2000)
1000–1008.
[4] B. Glattstein, A. Vinokurov, L. Nadav, C. Kugel, J. Hiss, Metodă îmbunătă•ită pentru estimarea distan•ei de
fotografiere. Partea a III-a. Găuri de glon• în cadavre, J. Forensic Sci. 45 (2000) 1243–1249.
[5] Z. Brozek-Mucha, Examinări ale diferitelor caracteristici ale GSR colectate de la •intă în dependen•a de distan•a
de tragere, Forensic Sci. Int. 136 (2003) 156.
[6] H.-H. Meng, B. Caddy, Gunshot residue analysis: a review, J. Forensic Sci. 42 (1997) 553-570.
[7] MG Haag, LC Haag, Reconstruc•ia incidentelor de împu•care, Academic Press, 2011.
[8] Z. Brożek-Mucha, Studiu chimic •i morfologic al reziduurilor de împu•care care persistă asupra shooterului prin
microscopie electronică de scanare •i spectrometrie cu raze X cu dispersie energetică, Microsc. Microanal. 17
(2011) 972–982.
[9] J. Andrasko, A. Maehly, Detectarea reziduurilor de împu•care pe mâini prin microscopie electronică de scanare,
J. Forensic Sci. 22 (1977) 279-287.
[10] A. Schwoeble, DL Exline, Methods Current in Forensic Gunshot Residue Analysis, CRC Press, 2000.
[11] A. Gallusser, A. Biedermann, J.-M. Carrier, C. Couyoumdjian, O. Fabri, M. Glardon,
T. Jalanti, BP Kneubuehl, F. Riva, O. Robyr, FS Romolo, F. Taroni, Traces d'armes à feu: Expertise des
armes et des éléments de munitions dans l'investigation criminelle, 2nd ed., PPUR, 2014 .
[12] BJ Heard, Handbook of Firearms and Ballistics: Examining and Interpreting Forensic Evidence, John Wiley &
Sons, 2011.
[13] S. Basu, Formarea reziduurilor de împu•care, J. Forensic Sci. 27 (1982) 72-91.
[14] G. Wolten, R. Nesbitt, Cu privire la mecanismul formării particulelor de reziduuri prin împu•care,
J. Forensic Sci. 25 (1980) 533-545.
[15] A. Biedermann, S. Bozza, F. Taroni, Evaluarea probabilită•ii probelor de dovezi ale particulelor de reziduuri de
împu•care (Partea I): Calculul raportului de probabilitate •i evaluarea prealabilă a cazurilor utilizând re•ele
Bayesian, Forensic Sci. Int. 191 (2009) 24-35.
[16] A. Zeichner, N. Levin, Casework experience of GSR detection in Israel, on samples from hands, hair, and
clothing using a autosearch SEM / EDX system, J. Forensic Sci. 40 (1995) 1082-1085.
[17] Z. Brożek-Mucha, Varia•ia con•inutului chimic •i morfologia reziduurilor de împu•care în împrejurimile pistolului
de tragere ca o contribu•ie poten•ială la o reconstruc•ie a inciden•ei de tragere, Forensic Sci. Int. 210 (2011)
31-41.
10 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11
[18] Z. Brożek-Mucha, Distribu•ia •i proprietă•ile reziduurilor de armă provenite dintr-o muni•ie Luger de 9 mm în
vecinătatea pistolului de tragere, Forensic Sci. Int. 183 (2009) 33-44.
[19] L. Fojtášek, J. Vacı́nová, P. Kolář, M. Kotrlý, Distribu•ia particulelor GSR în împrejurimile pistolului de tragere,
Forensic Sci. Int. 132 (2003) 99–105.
[20] H. Ditrich, Distribu•ia reziduurilor de armă - influen•a tipului de armă, •tiin•a criminalistică. Int. 220 (2012) 85-90.
[21] G. Wolten, R. Nesbitt, A. Calloway, G. Loper, P. Jones, Analiza particulelor pentru detectarea reziduurilor de
focuri de armă I: microscopie electronică de scanare / caracterizare cu raze X dispersivă a energiei a
depunerilor manuale din inel, J. Forensic Sci . 24 (1979) 409–422.
[22] V. Matricardi, J. Kilty, Detectarea particulelor de reziduuri împu•cate din mâinile unui trăgător, J. Forensic Sci. 22
(1977) 725-738.
[23] R. Nesbitt, J. Wessel, P. Jones, Detectarea reziduurilor de împu•care prin utilizarea microscopului electronic de
scanare, J. Forensic Sci. 21 (1976) 595–610.
[24] D. DeGaetano, J. Siegel, Studiul analizei reziduurilor de împu•care în laboratoarele de •tiin•ă criminalistică, J.
Forensic Sci. 35 (1990) 1087–1093.
[25] O. Dalby, D. Butler, JW Birkett, Analiza reziduurilor de împu•care •i a materialelor asociate - o recenzie, J.
Forensic Sci. 55 (2010) 924–943.
[26] M. Mach, A. Pallos, P. Jones, Fezabilitatea detectării reziduurilor de împu•care prin intermediul constituen•ilor săi
organici, Partea I: Analiza pulberilor fără fum prin cromatografie de gaze combinate - spectrometrie de masă
cu ionizare chimică, J. Forensic Sci. 23 (1978) 433-445.
[27] M. Mach, A. Pallos, P. Jones, Fezabilitatea detectării reziduurilor de împu•care prin intermediul constituen•ilor săi organici.
Partea a II-a. O metodă de cromatografie a gazelor - spectrometrie de masă,
J. Forensic Sci. 23 (1978) 446-455.
[28] C. Weyermann, V. Belaud, F. Riva, FS Romolo, Analiza reziduurilor organice volatile în cartu•e uzate de 9 mm,
Forensic Sci. Int. 186 (2009) 29–35.
[29] EON Espinoza, JI Thornton, Caracterizarea prafului de pu•că fără fum prin intermediul stabilizatorului
difenilaminic •i al deriva•ilor săi nitra•i, Anal. Chim. Acta 288 (1994) 57-69.
[30] A. Zeichner, Dezvoltări recente în metodele de analiză chimică în investiga•iile evenimentelor legate de armare,
Anal. Bioanal. Chem. 376 (2003) 1178–1191.
[31] O. Cascio, M. Trettene, F. Bortolotti, G. Milana, F. Tagliaro, Analiza componentelor organice ale pulberilor fără
fum: cromatogafie lichidă de înaltă performan•ă vs. cromatografie capilară electrocinetică micelară,
Electroforeză 25 (2004) 1543-1547.
[32] D. Northrop, Analiza reziduurilor Gunshot prin electroforeză capilară electrocinetică micelară: o evaluare pentru
aplicarea la caz. Partea I, J. Forensic Sci. 46 (2001) 549–559.
[33] D. Northrop, Analiza reziduurilor Gunshot prin electroforeză capilară electrocinetică micelară: o evaluare pentru
aplicarea la cazuri. Partea II, J. Forensic Sci. 46 (2001) 560-572.
[34] D. Northrop, W. MacCrehan, Analiza reziduurilor de pulbere fără fum prin electroforeză capilară, Departamentul
Justi•iei, Institutul Na•ional de Justi•ie, Washington, DC, SUA, 1997.
[35] M. López-López, JJ Delgado, C. Garcı́a-Ruiz, Identificarea muni•iilor prin analiza organică a reziduurilor de
împu•care utilizând spectroscopia Raman, Anal. Chem. 84 (2012) 3581–3585.
[36] J. Bueno, V. Sikirzhytski, IK Lednev, Raman Analiza spectroscopică a reziduurilor de focuri de armă oferind un
mare poten•ial pentru diferen•ierea calibru, Anal. Chem. 84 (2012) 4334–4339.
[37] J. Bueno, IK Lednev, Raman, cartografiere chimică microspectroscopică •i clasificare chimometrică pentru
identificarea reziduurilor de împu•care pe bandă adezivă, Anal. Bioanal. Chem. 406 (2014) 4595–4599.
[38] M. Morelato, A. Beavis, A. Ogle, P. Doble, P. Kirkbride, C. Roux, Screening of gunshot residues using desorption
electrospray ionization – mass spectrometry (DESI – MS), Forensic Sci. Int. 217 (2012) 101–106.
[39] M. Zhao, S. Zhang, C. Yang, Y. Xu, Y. Wen, L. Sun, X. Zhang, Analiza tandem MS (DESI-MSMS) de desorb•ie a
centralitei de metil •i centralită de etil ca reziduuri de împu•care pe piele •i alte surfaces, J. Forensic Sci. 53
(2008) 807-811.
[40] M. Morelato, A. Beavis, P. Kirkbride, C. Roux, Aplica•ii criminalistice ale spectrometriei de masă cu ionizare
electrospray de desorb•ie (DESI-MS), •tiin•ă criminalistică. Int. 226 (2013) 10-21.
[41] DB Dahl, JC Cayton, PF Lott, Gunshot residue analysis: un studiu de aplicabilitate, Microchem. J. 35 (1987)
360–364.
[42] DB Dahl, PF Lott, Determinarea reziduurilor Gunshot prin stabilizatori de praf de pu•că folosind cromatografie
lichidă de înaltă performan•ă cu detec•ie electrochimică •i analiză a reziduurilor metalice prin
spectrofotometrie de absorb•ie atomică a cuptorului de grafit, Microchem. J. 35 (1987) 347–359.
[43] DB Dahl, SC Slahck, PF Lott, Determinarea reziduurilor Gunshot prin cromatografie lichidă de înaltă performan•ă
cu detec•ie electrochimică, Microchem. J. 31 (1985) 145-160.
[44] LS Leggett, PF Lott, Analiza reziduurilor Gunshot prin stabilizatori organici •i nitroceluloză, Microchem. J. 39
(1989) 76-85.
[45] SJ Speers, K. Doolan, J. McQuillan, JS Wallace, Evaluarea metodelor îmbunătă•ite pentru detectarea recuperării
reziduurilor organice de descărcare a cartu•ului anorganic,
J. Chromatogr. A 674 (1994) 319-327.
[46] D. Laza, B. Nys, JD Kinder, A. Kirsch-DeMesmaeker, C. Moucheron, Dezvoltarea unei metode cantitative LC-MS
/ MS pentru analiza stabilizatorilor de pulbere de propulsor obi•nui•i în reziduurile de împu•care, J. Forensic
Sci. 52 (2007) 842-850.
[47] Y. Tong, Z. Wu, C. Yang, J. Yu, X. Zhang, S. Yang, X. Deng, Y. Xu, Y. Wen, Determinarea stabilizatorului
difenilaminic •i a deriva•ilor săi nitra•i în praful de pu•că fără fum folosind un tandem Metoda MS, Analyst 126
(2001) 480–484.
[48] D. DeTata, P. Collins, A. McKinley, O cromatografie lichidă rapidă cu quadrupol timp-de-zbor spectrometrie de
masă (LC-QToF-MS) metodă pentru identificarea explozivilor organici •i a propulsorilor, Forensic Sci. Int. 233
(2013) 63-74.
[49] RV Taudte, C. Roux, D. Bishop, L. Blanes, P. Doble, A. Beavis, Dezvoltarea unei metode UHPLC pentru
detectarea reziduurilor organice de împu•care folosind re•ele neuronale artificiale, Anal. Metode 7 (2015)
7447–7454.
[50] JL Thomas, D. Lincoln, BR McCord, Separarea •i detectarea aditivilor de pulbere fără fum prin cromatografie
lichidă ultra performantă cu spectrometrie de masă tandem (UPLC / MS / MS), J. Forensic Sci. 58 (2013)
609-615.
[51] AL Gassner, C. Weyermann, elaborarea metodei LC-MS •i compararea materialelor de e•antionare pentru
analiza reziduurilor organice de împu•care, Forensic Sci. Int. 264 (2016) 47-55.
[52] G. Jackson, Omul de •tiin•ă •i balan•a justi•iei, Sci. Doar. 40 (2000) 81-85.
[53] P. Margot, •tiin•a criminalistică în proces - care este legea •ării? Aust. J. Forensic Sci. 43 (2011) 89–103.
[54] I. Evett, G. Jackson, J. Lambert, Mai multe despre ierarhia propozi•iilor: explorarea distinc•iei dintre explica•ii •i
propozi•ii, Sci. Doar. 40 (2000) 3-10.
[55] G. Jackson, S. Jones, G. Booth, C. Champod, I. Evett, Nature of forensic science opinion - un posibil cadru
pentru a ghida gândirea •i practica în investiga•ii •i în procedurile judiciare, Sci. Doar. 46 (2006) 33-44.
[56] S. Willis, L. McKenna, S. McDermott, G. O'Donell, A. Barrett, B. Rasmusson, A. Nordgaard, C. Berger, M.
Sjerps, J. Lucena-Molina, G. Zadora, C. Aitken, L. Lovelock, L. Lunt, C. Champod, A. Biedermann, T. Hicks,
F. Taroni, Strengthening the Evaluation of Forensic Results Across Europe (STEOFRAE), ENFSI Guideline
for Evaluative Reporting in Forensic Science, Dublin, 2015 .
[57] CG Aitken, F. Taroni, J. Wiley, Statistics and the Evaluation of Evidence for Forensic Scientists, John Wiley &
Sons, 2004.
[58] F. Taroni, S. Bozza, A. Biedermann, P. Garbolino, C. Aitken, Data Analysis in Forensic Science: A Bayesian
Decision Perspective, John Wiley & Sons, 2010.
[59] R. Cook, IW Evett, G. Jackson, PJ Jones, JA Lambert, Un model pentru evaluarea •i interpretarea cazurilor, Sci.
Doar. 38 (1998) 151–156.
[60] I. Evett, G. Jackson, J. Lambert, S. McCrossan, Impactul principiilor interpretării dovezilor asupra structurii •i
con•inutului afirma•iilor, Sci. Doar. 40 (2000) 233–239.
[61] Regina împotriva comisiei de examinare a cazurilor penale, EWHC 2015, p. 155. [62] M v Regina,
UKPC, Curtea de apel din Bermuda, 2015, p. 40. [63] G v Regina, EWCA crim 2014, p. 2507.
[64] FS Romolo, P. Margot, Identificarea reziduurilor de împu•care: o revizuire critică, Forensic Sci. Int. 119 (2001)
195–211.
[65] G. Wolten, R. Nesbitt, A. Calloway, G. Loper, Materials ASfT, Manager P, America USO. Analiza particulelor
pentru detectarea reziduurilor de împu•care II: particule ocupa•ionale •i de mediu, J. Forensic Sci. 24 (1979)
423-430.
[66] G. Wolten, R. Nesbitt, A. Calloway, G. Loper, Materials ASfT, Manager P, America USo. Analiza particulelor
pentru detectarea reziduurilor de armă III: Înregistrările cazului,
J. Forensic Sci. 24 (1979) 865-869.
[67] G. Wolten, R. Nesbitt, A. Calloway, G. Loper, P. Jones, Programul de îmbunătă•ire a sistemelor de echipamente:
raport final privind analiza particulelor pentru detectarea reziduurilor de împu•care, Aerosp. Corp. (1977).
[68] American Society for Testing, A. Materials, E1588-95, Ghid standard pentru
Gunshot Residue Analysis by Scanning ElectronMicroscopy / EnergyDispersive X-ray Spectrometry, ASTM
International, West Conshohocken, PA, 1995, pp. 1006–1008.
[69] RL Singer, D. Davis, MM Houck, Un studiu al metodelor de analiză a reziduurilor de focuri de armă,
J. Forensic Sci. 41 (1996) 195–198.
[70] J. Wallace, J. McQuillan, Reziduuri de descărcare de la instrumente industriale ac•ionate prin cartu•, J. Forensic
Sci. Soc. 24 (1984) 495-508.
[71] A. Zeichner, N. Levin, Mai multe despre unicitatea particulelor de reziduuri de împu•care (GSR),
J. Forensic Sci. 42 (1997) 1027-1028.
[72] L. Garofano, M. Capra, F. Ferrari, GP Bizzaro, D. Di Tullio, M. Dell'Olio, A. Ghitti, Gunshot residue: studii
suplimentare asupra particulelor de mediu •i de origine profesională, Forensic Sci. Int. 103 (1999) 1-21.
[73] Societatea americană de testare •i materiale A, E1588-16, Ghid standard pentru
Gunshot Residue Analysis by Scanning Electron Microscopy / Energy Dispersive-X-ray Spectrometry, ASTM
International, West Conshohocken, PA, 2016.
[74] D. Stoney, P. Stoney, Revizuirea critică a analizei probelor criminalistice •i a necesită•ii unei noi abordări,
Forensic Sci. Int. 251 (2015) 159–170.
[75] DV Lindley, A problem in forensic science, Biometrika 64 (1977) 207–213.
[76] B. Robertson, G. Vignaux, Probabilitatea - logica legii, Oxf. J. Leg. Stud. (1993) 457–478.
[77] B. Robertson, G. Vignaux, Interpreting Evidence: Evaluating Forensic Science in the Courtroom, John Wiley &
Sons, 1995.
[78] C. Champod, IW Evett, O abordare probabilistică a dovezilor de imprimare
J. Forensic Identif. 51 (2001) 101–122.
[79] DV Lindley, Filosofia statisticii, JR Stat. Soc .: Ser. D (Stat.) 49 (2000) 293–337.
[80] D. Stoney, Evaluarea dovezilor asociative: alegerea întrebării relevante,
J. Forensic Sci. Soc. 24 (1984) 473-482.
[81] A. Biedermann, S. Bozza, F. Taroni, Proprietă•i teoretice ale deciziei identificării medico-legale: logică
subiacentă •i implica•ii argumentative, Forensic Sci. Int. 177 (2008) 120-132.
[82] F. Taroni, CGG Aitken, P. Garbolino, subiectivismul lui De Finetti, evaluarea probabilită•ilor •i evaluarea
dovezilor: un comentariu pentru criminalisti, Sci. Doar. 41 (2001) 145-150.
[83] A. Biedermann, Rolul pozi•iei subiectiviste în probabilizarea •tiin•ei criminalistice, J. Forensic Sci. Med. 1 (2015)
140.
 M. Maitre •i colab. / Forensic Science International 270 (2017) 1-11
[84] I. Evett, Expert dovezi •i concep•ii gre•ite criminalistice despre natura •tiin•ei exacte, Sci. Doar. 36 (1996)
118-122.
[85] DV Lindley, That Wretched Prior, Wiley-Blackwell, 2004, pp. 85-87.
[86] I. Evett, inferen•a bayesiană •i •tiin•a criminalistică: probleme •i perspective, statistician 36 (1987) 99–105.
[87] R. Cook, IW Evett, G. Jackson, PJ Jones, JA Lambert, Ahierarchy of propositions: deciding which level to
address in casework, Sci. Doar. 38 (1998) 231-239.
[88] F. Taroni, S. Bozza, CG Aitken, Analiza deciziilor în •tiin•a criminalistică, J. Forensic Sci. 50 (2005) 894–905.
[89] A. Biedermann, F. Taroni, O abordare probabilistică a evaluării comune a dovezilor de armare •i a reziduurilor de
armă, Forensic Sci. Int. 163 (2006) 18–33.
[90] A. Nordgaard, B. Rasmusson, Raportul de probabilitate ca valoare a dovezilor - mai mult decât o chestiune de
numere, Law Probab. Risk (2012).
[91] A. Nordgaard, R. Ansell, W. Drotz, L. Jaeger, Scala concluziilor pentru valoarea probelor, Law Probab. Riscul 11
(2012) 1–24.
[92] KA Martire, RI Kemp, BR Newell, Psihologia interpretării opiniilor evaluative ale exper•ilor, Aust. J. Forensic Sci.
45 (2013) 305-314.
[93] KA Martire, RI Kemp, I. Watkins, MA Sayle, BR Newell, Expresia •i interpretarea dovezilor •tiin•ifice criminalistice
incerte: echivalen•a verbală, puterea dovezilor •i efectul slab al dovezilor, Law Hum. Comportă-te. 37 (2013)
197.
[94] F. Taroni, A. Biedermann, S. Bozza, P. Garbolino, C. Aitken, Bayesian Networks for Probabilistic Inference and
Decision Analysis in Forensic Science, John Wiley & Sons, 2014.
[95] I. Evett, Al•i semnatari. Exprimarea opiniilor evaluative: o declara•ie de pozi•ie, Sci. Doar. 51 (2011) 1-2.
[96] R împotriva T. EWCA Crim 2010, p. 2439. [97] I. Evett, Bazele logice ale •tiin•ei medico-legale: către cunoa•terea
de încredere, Philos. Trans. R. Soc. Lond. B: Biol. •tiin•ă. (2015) 370.
[98] CE Berger, J. Buckleton, C. Champod, IW Evett, G. Jackson, Evaluarea probelor: un răspuns la hotărârea cur•ii
de apel în R v T, Sci. Doar. 51 (2011) 43-49.
[99] B. Robertson, G. Vignaux, C. Berger, Extinderea confuziei despre Bayes, Mod. Legea Rev. 74 (2011) 444-455.
[100] G. Morrison, I. Evett, S. Willis, C. Champod, C. Grigoras, J. Lindh, N. Fenton, A. Hepler, C. Berger, J. Buckleton,
Răspuns la proiectul standardului australian: DR AS
5388.3 Analiză criminalistică-Partea 3-Interpretare, 2012.
[101] J. Giacalone, Continuarea căutării surselor non-armate de reziduuri de împu•care, Scanning 25 (2003) 69–70.
[102] CG Aitken, DA Stoney, Utilizarea statisticilor în •tiin•a criminalistică, CRC Press,
1991.
[103] Z. Brozek-Mucha, A. Jankowicz, Evaluarea posibilită•ii de diferen•iere între diferite tipuri de muni•ie prin
examinarea GSR cu metoda SEM– EDX, Forensic Sci. Int. 123 (2001) 39-47.
[104] Z. Brożek-Mucha, G. Zadora, Gruparea tipurilor de muni•ie prin intermediul frecven•elor de apari•ie a GSR,
Forensic Sci. Int. 135 (2003) 97–104.
[105] Z. Brożek-Mucha, G. Zadora, F. Dane, Un studiu comparativ asupra reziduurilor de împu•care provenite din
muni•ia Luger de 9 mm de la diferi•i producători, Sci. Doar. 43 (2003) 229-235.
[106] P. Collins, J. Coumbaros, G. Horsley, B. Lynch, KP Kirkbride, W. Skinner, G. Klass, Particule de reziduuri
împu•cate cu con•inut de sticlă: un nou tip de particulă extrem de caracteristică? J. Forensic Sci. 48 (2003)
538-553.
[107] C. Torre, G. Mattutino, V. Vasino, C. Robino, Garnituri de frână: o sursă de particule non-GSR con•inând plumb,
bariu •i antimoniu, J. Forensic Sci. 47 (2002) 494-504.
[108] B. Cardinetti, C. Ciampini, C. D'Onofrio, G. Orlando, L. Gravina, F. Ferrari, D. Di Tullio, L. Torresi, tehnica de
cartografiere cu raze X: un studiu preliminar în discriminarea particulelor de reziduuri împu•cate din agregate
de origine ocupa•ională de mediu, •tiin•a criminalistică. Int. 143 (2004) 1-19.
[109] RE Berk, Analiza automată SEM / EDS a reziduurilor de airbag I: identificarea particulelor, J. Forensic Sci. 54
(2009) 60-68.
[110] RE Berk, Analiza automată SEM / EDS a reziduului de airbag II: reziduu de airbag ca sursă de particule de
reziduu de grund de percu•ie, J. Forensic Sci. 54 (2009) 69–76.
[111] PV Mosher, MJ McVicar, ED Randall, EH Sild, Gunshot particule similare reziduurilor produse de artificii, Can.
Soc. •tiin•a criminalistică. J. 31 (1998) 157–168.
[112] M. Trimpe, Analiza focurilor pentru particule de tipul celor găsite în reziduuri de grund (GSR), Int. Conf. Univ.
Microanal. 4 (2003) 1-19.
[113] Z. Brożek-Mucha, Caracterizarea chimică •i fizică a particulelor de fum de sudură pentru a distinge de reziduurile
de împu•care, Forensic Sci. Int. 254 (2015) 51-58.
[114] O. Drzyzga, Difenilamină •i deriva•i în mediu: o revizuire, Chemosphere 53 (2003) 809-818.
[115] S. Benito, Z. Abrego, A. Sánchez, N. Unceta, MA Goicolea, RJ Barrio, Caracterizarea reziduurilor de împu•care
organică în muni•ie fără plumb utilizând un nou dispozitiv de colectare a probelor pentru cromatografie lichidă
- cvadrupol timp de zbor spectrometrie de masă , •tiin•a criminalistică. Int. 246 (2015) 79-85.
[116] M. López-López, JC Bravo, C. Garcı́a-Ruiz, M. Torre, Difenilamină •i deriva•i ca predictori ai vârstei pulberii prin
HPLC •i modele statistice, Talanta 103 (2013) 214-220.
[117] S. Bell, L. Seitzinger, De la teste binare prezumtive la evaluări probabilistice: diferen•ierea shooterilor de
non-shooters folosind IMS, OGSR, re•ele neuronale •i rapoarte de probabilitate, Forensic Sci Int. (2016).
[118] A. Harris, Analiza reziduurilor de grund de la muni•ia fără plumb CCl Blazer prin scanare microscopie electronică
/ raze X cu dispersie energetică, J. Forensic Sci. 40 (1995) 27-30.
[119] T. Jalanti, P. Henchoz, A. Gallusser, M. Bonfanti, Persisten•a reziduurilor de împu•care pe mâinile trăgătorilor,
Sci. Doar. 39 (1999) 48-52.
11
[120] J. French, R. Morgan, J. Davy, Transferul secundar al reziduurilor de împu•care: o investiga•ie experimentală
efectuată cu analiza SEM-EDX, Spectrom cu raze X. 43 (2013) 56-61.
[121] JBF Lloyd, urme de difenilamină în tampoane de mână •i resturi de îmbrăcăminte: cură•are •i cromatografie
lichidă cu detec•ie secven•ială electrochimică oxidativă •i reductivă, Anal. Chem. 59 (1987) 1401-1404.
[122] E. Lindsay, MJ McVicar, RV Gerard, ED Randall, J. Pearson, Expunerea pasivă •i persisten•a reziduurilor de
împu•care (GSR) pe spectatori la o tragere: compararea expunerii shooterului •i a spectatorilor la GSR, Can.
Soc. •tiin•a criminalistică. J. 44 (2011) 89-96.
[123] B. Cardinetti, C. Ciampini, S. Abate, C. Marchetti, F. Ferrari, D. Di Tullio, C. D'onofrio, G. Orlando, L. Gravina, L.
Torresi, O propunere pentru evaluarea statistică a detectarea reziduurilor de armă asupra unui suspect,
Scanning 28 (2006) 142–147.
[124] RE Berk, SA Rochowicz, M. Wong, MA Kopina, Gunshot reziduu în vehiculele •i facilită•ile poli•iei din Chicago:
un studiu empiric, J. Forensic Sci. 52 (2007) 838-841.
[125] D. Gialamas, E. Rhodes, L. Sugarman, Ofi•erii, armele •i mâinile lor: un studiu empiric al GSR (reziduuri de
împu•care) pe mâna ofi•erilor de poli•ie care nu trag, J. Forensic Sci. 40 (1995) 1086–1089.
[126] S. Charles, N. Geusens, Un studiu al riscului poten•ial de transfer de reziduuri de împu•care de la unită•ile speciale
ale poli•iei către suspec•ii aresta•i, Forensic Sci. Int. 216 (2012) 78–81.
[127] S. Pettersson, Ce concluzii se pot trage din prezen•a reziduurilor de armă? •tiin•a criminalistică. Int. 136 (2003)
158.
[128] S. Hales, Îmbunătă•irea analizei criminalistice a cazurilor •i interpretarea dovezilor reziduurilor de împu•care
(GSR), Ph.D., Universitatea de Tehnologie, Sydney, 2011.
[129] TJ Hannigan, SD McDermott, CM Greaney, J. O'Shaughnessy, CM O'Brien, Evaluarea reziduurilor de împu•care
(GSR) dovezi: studii de prevalen•ă a GSR pe îmbrăcăminte •i frecven•a tipurilor de reziduuri, Forensic Sci.
Int. 257 (2015) 177–181.
[130] J. French, R. Morgan, O investiga•ie experimentală a transferului •i depunerii indirecte a reziduurilor de
împu•care: studii ulterioare efectuate cu analiza SEM-EDX, Forensic Sci. Int. 247 (2015) 14-17.
[131] Z. Brożek-Mucha, Despre prevalen•a reziduurilor de împu•care în popula•ii selectate - un studiu empiric efectuat
cu analiza SEM-EDX, Forensic Sci. Int. 237 (2014) 46-52.
[132] J. Girvan, Transferul de reziduuri de împu•care în jurul re•inerii suspecte, licen•iat, Institutul de tehnologie
Canberra, 2011.
[133] J. Arndt, S. Bell, L. Crookshanks, M. Lovejoy, C. Oleska, T. Tulley, D. Wolfe, Evaluare preliminară a persisten•ei
reziduurilor organice de împu•care, Forensic Sci. Int. 222 (2012) 137-145.
[134] JW Moran, S. Bell, Permeabilitatea cutanată a reziduurilor organice de împu•care: implica•ii pentru e•antionare •i
analiză, Anal. Chem. 86 (2014) 6071-6079.
[135] J. Andrasko, T. Norberg, S. Ståhling, Timp de la descărcarea pu•tilor, J. Forensic Sci. 43 (1998) 1005-1015.
[136] J. Andrasko, S. Ståhling, Timpul de la descărcarea ri, J. Forensic Sci. 45 (2000) 1250–1255.
[137] J. Andrasko, S. Ståhling, Timp de la descărcarea pistolelor •i revolverelor, J. Forensic Sci. 48 (2003) 307-311.
[138] J. Andrasko, S. Ståhling, Timp de la descărcarea cartu•elor uzate, J. Forensic Sci. 44 (1999) 487–495.
[139] M. Gallidabino, C. Weyermann, FS Romolo, F. Taroni, Estimarea timpului de la descărcarea cartu•elor uzate: o
abordare logică pentru interpretarea probelor, Sci. Doar. 53 (2013) 41-48.
[140] M. Gallidabino, FS Romolo, C. Weyermann, Caracterizarea reziduurilor organice volatile de împu•care în
cartu•ele de arme de mână ro•ii prin extrac•ie sorbitivă a spa•iului de cap, Anal. Bioanal. Chem. 407 (2015)
7123–7134.
[141] P. Knechtle, A. Gallusser, La persistance des résidus de tir sur les mains selon l'activité du tireur, Rev. Int.
Criminol. Poli•ia Tehnică. 49 (1996) 228-246.
[142] J. Kilty, Activitatea după fotografiere •i efectul acesteia asupra re•inerii reziduurilor de grund,
J. Forensic Sci. 20 (1975) 219-230.
[143] R. Nesbitt, J. Wessel, G. Wolten, P. Jones, Evaluarea unei tehnici de fotoluminescen•ă pentru detectarea
reziduurilor de împu•care, J. Forensic Sci. 22 (1977) 288-303.
[144] O. Pourret, P. Naım, B. Marcot, Bayesian Networks: A Practical Guide to Applications, John Wiley & Sons, 2008.
[145] TD Nielsen, FV Jensen, Bayesian Networks and Decision Graphs, edi•ia a II-a, Springer Science & Business
Media, New York, 2009.
[146] F. Taroni, A. Biedermann, P. Garbolino, CGG Aitken, O abordare generală a re•elelor bayesiene pentru
interpretarea dovezilor, Forensic Sci. Int. 139 (2004) 5-16.
[147] P. Garbolino, F. Taroni, Evaluarea dovezilor •tiin•ifice folosind re•ele bayesiene, Forensic Sci. Int. 125 (2002)
149–155.
[148] AP Dawid, J. Mortera, VL Pascali, D. Van Boxel, Sisteme expert probabilist pentru inferen•a criminalistică de la
markeri genetici, Scand. J. Stat. 29 (2002) 577–595.
[149] AP Dawid, IW Evett, Folosind o metodă grafică pentru a ajuta la evaluarea modelelor complicate de dovezi, J.
Forensic Sci. 42 (1997) 226-231.
[150] A. Biedermann, S. Bozza, F. Taroni, Evaluarea probabilă probabilistică a probelor de particule de reziduuri de
împu•care (Partea II): estimarea parametrului bayesian pentru datele experimentale de numărare, Forensic
Sci. Int. 206 (2011) 103-110.
[151] R. Gauriot, L. Gunaratnam, R. Moroni, T. Reinikainen, J. Corander, Provocări statistice în cantitatea de dovezi
ale reziduurilor de armă, J. Forensic Sci. 58 (2013) 1149–1155.
[152] M. Gallidabino, A. Biedermann, F. Taroni, R. Comentariu la: Gauriot, L. Gunaratnam, R. Moroni, T. Reinikainen,
R. Corander, Provocări statistice în cantitatea de dovezi ale reziduurilor de armă, J. Forensic Sci. 58 (5)
(2013) 1149–1155, J. Forensic Sci. 1016 2015; 60: 539–41.