ACUMULATORII LI-ION

Acumulatorii Li-Ion sunt o sursă importantă de energie – aceştia au dimensiuni mici,

sunt uşori şi pot stoca multă energie. Aceştia o rată de autodescărcare scăzută şi o gestionare
destul de simplă a încărcării. Cu toate acestea, ar trebui să fie utilizaţi cu mai multă atenţie
decât cei NiCd sau cei NiMH. Sunt potriviţi pentru dispozitivele care folosesc acumulatori de
dimensiuni mici şi mijlocii.
Sistemul Li-Ion este unul „curat” şi poate debita numai ceea ce absoarbe. Acesta nu
acceptă forţări peste limite. Majoritatea acumulatorilor se încarcă cu 4,2 V/element, cu o
toleranţă de ±50 mV/element. O tensiune mai mare ar putea spori capacitatea, dar oxidarea ce
rezultă în urma acestei creşteri a tensiunii de încărcare ar reduce durata de viaţă a
acumulatorului. Este foarte importantă problema siguranţei în cazul în care tensiunea de
încărcare trece dincolo de limita de 4,2 V/element.
Acumulatorul Li-Ion este complet încărcat atunci când curentul scade până la un nivel
predeterminat sau până la nivelul de la terminarea Stadiului 2 de încărcare. În loc să scadă
încărcarea, unele dintre încărcătoare aplică o încărcare ocazională atunci când tensiunea
acumulatorului scade către valoarea de 4,05 V/element (Stadiul 4). Rata de încărcare la
acumulatorii Li-Ion obişnuiţi este între 0,5 şi 1C în Stadiul 1, iar timpul de încărcare la
maxim este de aproximativ 3 ore. Producătorii recomandă încărcarea acumulatorului de tip
18650 până la 0,8C sau mai puţin. Astfel, eficienţa încărcării este de 97 până la 99 la sută, iar
celula rămâne rece în timpul încărcării. Unele pachete de acumulatori Li-Ion pot avea o
creştere a temperaturii de circa 5ºC atunci când se ajunge la încărcarea maximă. Acest lucru
se poate datora circuitului de protecţie încorporat şi/sau rezistenţei interne prea mari.
Încărcarea este completă atunci când acumulatorul atinge pragul de tensiune iar curentul
scade până la trei procente din curentul nominal de încărcare. De asemenea, un acumulator
este considerat complet încărcat atunci când nivelul curentului de încărcare a scăzut şi nu
coboară mai jos de 3%. O auto-descărcare pronunţată ar putea fi cauza acestei scăderi sub
limita de 3%. Creşterea curentului de încărcare nu va accelera prea mult încărcarea maximă a
acumulatorului. Cu toate că acumulatorul va ajunge la tensiunea maximă în timp mai scurt,
încărcarea până la saturaţie nu va ţine prea mult. Creşterea nivelului curentului de încărcare
modifică pur şi simplu timpul necesar fiecărei etape; Stadiul 1 va fi mai scurt, dar Stadiul 2
va fi mai lung. Cu toate acestea, un nivel mai ridicat al curentului va încărca mai rapid
acumulatorul până la un nivel de aproape 70%. Acumulatorii Li-Ion nu trebuie să fie complet
încărcaţi, aşa cum este şi cazul acumulatorilor cu plumb-acid, şi nici nu este de dorit acest
lucru. De fapt, este mai bine ca aceştia să nu fie complet încărcaţi, pentru că tensiunea prea
mare a acestora îi suprasolicită. Alegerea unei tensiuni de prag mai mică sau eliminarea
completă a încărcării până la saturaţie, aceasta prelungeşte durata de funcţionare a
acumulatorului dar în acelaşi timp reduce şi durata de folosinţă a acumulatorului după o
încărcare.
Mod de lucru
Metoda experimentala folosita in aceasta lucrare se bazeaza pe evaluarea capacitatii
electrice a unor tipuri de baterii reincarcabile. Astfel se poate determina gradul de utilizare al
acumulatorilor si respectiv eficienta economica privind decizia de mentinere sau inlocuire a
acestora in circuit.
Procedeul experimental consta in incarcarea unui acumulator Li-Ion timp de 1,5 ore,
la un curent de 180mA, folosind un incarcator electronic, dupa care se realizeaza descarcarea
acumulatorului la o valoare constanta a curentului sau rezistentei variabile.
Se inregistreaza valorile tensiunii in timp, valori citite pe aparatul de masura.
Cunoscand valoarea rezistentei se poate transforma dependenta tensiunii in timp in
dependenta circuitului in timp si, prin integrare pe intreaga durata a descarcarii bateriei, se
obtine capacitatea electrica a bateriei reincarcabile.
Dupa ce experimentul a fost realizat se reincarca bateria si procedeul se repeta.
Deoarece trebuie realizate mai multe experimente in aceleasi conditii pentru obtinerea unor
rezultate predictibile, datorita duratei experimentelor, pentru estimare se vor realiza 3 cicluri
incarcare-descarcare.
Dupa realizarea montajului, la timpul 0, se noteaza valoarea tensiunii la echilibru,
adica in circuit deschis. De asemenea, se noteaza valoarea curentului de descarcare I si
valoarea rezistentei variabile R.
Se inchide apoi circuitul si se noteaza momentul inceperii experimentului. La un
interval de 2 minute se noteaza valoarea tensiunii, pana cand acesta ajunge in jurul valorii de
0,9V (fara insa sa se scada sub aceasta valoare).
Se reprezinta grafic variatia tensiunii bateriilor reincarcabile in functie de timpul de
descarcare al acestora. Prin integrarea ariei sub curba obtinuta experimental se calculeaza
capacitatea electrica a bateriei.