Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Liturghier 2000 Selectionat
Liturghier 2000 Selectionat
Liturghier CUPRINZÂND
DUMNEZEIEŞTILE LITURGHII
ALE SFINŢILOR NOŞTRI PĂRINŢI:
IOAN GURĂ DE AUR, VASILE CEL MARE
Şl A DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINŢITE
PRECUM Şl
RÂNDUIALA VECERNIEI, UTRENIEI,
DUMNEZEIEŞTII PROSCOMIDII, LITURGHIEI
CU ARHIEREU, CA Şl ALTELE DE TREBUINŢĂ
LA SFÂNTA SLUJBĂ ÎN BISERICĂ
T IP Ă R IT CU A P R O B A R E A S F Â N T U LU I SIN O D
Şl CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE
T E O C T I S T
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Preotul:
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
După aceea zic troparele acestea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că,
nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, milu-
ieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doam ne, miluieşte-ne pe noi, că întru tine am nădăj
duit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile
noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte de
vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru, noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău îl
chemăm.
Şi acum...
Maicii Sale, ale celui între sfinţi Părintelui nostru loan Gură
de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale celui între
sfinţi Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii
Capadociei) şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să
ne mântuiască pe noi ca un hun şi de oameni iubitor.
După săvârşirea apolisului, se pleacă spre strane şi intră în altar:
preotul prin uşa dinspre miazăzi, iar diaconul prin uşa dinspre
miazănoapte, zicând fiecare în sine:
Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea
sfântă, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru drep
tatea Ta, iar pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta
calea mea.
Intrând în sfântul altar, fac trei închinăciuni înaintea Sfintei
Mese şi, descoperindu-şi capetele, sărută preotul Sfânta Evanghelie,
Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, iar diaconul numai marginea Sfintei
Mese. Apoi, luând în mâini, fiecare veşmintele sale, fac trei închină
ciuni către răsărit, zicând în sine:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă
miluieşte.
După aceea, merge diaconul la preot, ţinând veşmintele în dreap
ta sa şi, plecându-şi capul, cere binecuvântarea, zicând:
Binecuvintează, părinte, stiharul dimpreună cu orarul
şi mânecuţele.
Iar preotul, binecuvântând, zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum
şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi diaconul sărută mâna preotului şi, retrâgându-se la o parte,
se îmbracă în stihar, rugându-se aşa:
- Bucura-se-va sufletul meu întru Dom nul că m-a
îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi cu haina veseliei m-a
104 LITURGHIER
RÂNDU1ALA
DUMNEZEIEŞTII PROSCOMIDII
Preotul vine apoi la proscomidiar cu capul descoperit şi, închi-
nându-se de trei ori înaintea lui, împreună cu diaconul, zice:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă
miluieşte (de trei ori).
După aceasta preotul, luând PRIMA prescură şi copia cu amân
două mâinile, le ridică până în dreptul frunţii şi zice:
Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii cu
scump Sângele Tău. Pe Cruce fiind răstignit şi cu suliţa
împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nos
tru, slavă Ţie.
Apoi diaconul zice:
B inecuvintează, părinte.
SLUJBA SFINTEI LITURGHII 107
până ce se duce pe amvon sau la locul cel obişnuit din mijlocul bise
ricii. Apoi zice:
Binecuvintează, părinte, pe binevestitorul Sfântului
Apostol şi Evanghelist (N).
Iar preotul, binecuvântându-1, zice:
Strana: Amin.
Λ
Se întorc apoi în altar prin sfintele uşi, aşa precum au ieşit, iar
când intră preotul cu sfântul potir, primul dintre diaconi zice către
dânsul:
Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru
împărăţia Sa. r
Iar preotul zice către diacon:
Diaconia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru
împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Diaconul răspunde: Amin.
Preotul pune apoi sfântul potir pe Sfântul Antimis, desfăcut pe
Sfânta Masă. Asemenea, luând şi sfântul disc, de la diacon, îl aşază
lângă sfântul potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:
Pace tuturor.
Strana: Şi duhului tău.
172 LITURGHIER
Diaconul:
Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.
Strana: Ţie, Doamne.
Iar preotul se roagă încet:
Rugăciunile împărtăşirii
red, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu
adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu,
Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei
păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. încă cred că
acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi acesta este
însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Milu-
ieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele
fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu
ştiinţă şi cu neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără de
osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Tai
ne, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dum
nezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăj
maşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca
Iuda, ci, ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie:
Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
LITURGHIA SF. 10AN GURĂ DE AUR 177
12 - Liturghier
178 LITURG.HIER
Diaconul răspunde: A m in .
Şi, după ce s-a împărtăşit diaconul, preotul zice:
Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge fărădelegile tale
şi de păcatele tale te va curăţi.
Diaconul îşi şterge apoi buzele şi sfântul potir cu acoperământul.
SE CUVINE A ŞTI CĂ: dacă vor fi mai mulţi preoţi şi diaconi slujind
împreună, cel dintâi dintre împreună-slujitori taie cu copia părticica
HS din Sfântul Trup în atâtea părţi câţi preoţi şi diaconi sunt, iar Ia
vremea împărtăşirii vin mai întâi preoţii şi stau în rând după rangul
lor, în partea dinspre miazănoapte a Sfintei Mese şi îşi cer pe rând
iertare unul de la altul. Apoi, după preoţi, urmează în rând diaconii
până la cel mai mic şi îşi cer iertare de Ia preoţi, precum şi între dânşii.
Şi, retrăgându-se preotul protos puţin mai înapoi în faţa Sfintei
Mese, vine preotul cel de al doilea cu bună cucernicie şi îşi ia singur, cu
mâna stângă, o părticică din Sfântul Trup şi, punând-o în palma
dreaptă, se şterge cu buretele după rânduială şi, aşezând cruciş palma
stângă sub cea dreaptă, se întoarce înapoi pe unde a venit şi, trecând
prin faţa celorlalţi, merge prin spatele Sfintei Mese, pe la răsărit, şi se
aşază, la locul Iui, în partea dinspre miazăzi a Sfintei Mese, sprijinind
mâinile pe ea şi ţinând capul plecat; asemenea vin şi ceilalţi, unul după
altul, respectând aceeaşi, rânduială şi aşezându-se fiecare de-a dreapta
celui de dinaintea lui. Vin, deci, şi diaconii şi primesc de la preotul cel
dintâi părticelele din Sfântul Trup, după rânduială. Iar după aceştia, ia
şi cel dintâi dintre preoţi o părticică şi, stând la locul său, dinaintea
Sfintei Mese, se roagă, împreună cu ceilalţi, zicând: Cred, Doamne şi
mărturisesc... şi celelalte, încetişor, lin şi cu luare-aminte, ca nu cumva,
prin zgomot mult, să se încurce în rugăciuni, fiind apropiaţi unul de
altul. Isprăvind rugăciunile, se împărtăşesc toţi cu Sfântul Trup. Şi,
ştergându-şi cel mai mare palma dreaptă cu buretele, ia cu evlavie sfân
tul potir şi, împărtăşindu-se cu Sfântul Sânge, după rânduială, se trage
la o parte. De asemenea, şi ceilalţi preoţi, venind unul după altul prin
partea dinspre miazăzi, urmează aceeaşi rânduială. Iar ultimul dintre
preoţi împărtăşeşte pe diacon din sfântul potir, cu luare-aminte. Dacă
slujeşte un sobor de preoţi, cu sau fără diaconi, protosul nu va da nici
Sfântul Trup şi nici nu va împărtăşi din Sfântul Sânge pe preoţi,
LITURGHIA SF. 10AN GURÀ DE AUR 179
O T PU ST U L Z IL E L O R
de peste toată săptămâna
SÂMBĂTĂ, LA VECERNIE
Cel ce a înviat din morţi Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii
Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli,
ale Sfântului (N ) (al cărui hram îl poartă biserica), ale Sfântului
(N), a cărui pomenire o săvârşim, ale sfinţilor, drepţilor şi
dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tutu
ror sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca
un bun şi de oameni iubitor.
DUMINICĂ, LA UTRENIE
Cel ce a înviat din morţi, H ristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii
Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor
Apostoli... (şi celelalte, precum s-a arătat mai sus).
La Sfânta Liturghie, otpustul este acelaşi ca şi la Utrenie,
pomenind după sfântul al cărui hram îl poartă biserica şi pe sfântul
a cărui Liturghie se săvârşeşte: a lui loan Gură de Aur sau a Marelui
Vasile.
ECFÖNISELE
ce se zic după ectenia mică, înaintea Evangheliilor
Sfintelor Patimi, în Sfânta şi Marea Vineri
(la denia de Joi seara)
Ecfonisul 1:
Că a Ta este stăpânirea şi a Ta împărăţia şi puterea şi
slava...
Ecfonisul al 2-lea:
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea...
Ecfonisul al 3-lea:
Că s-a binecuvântat şi s-a preaslăvit preacinstitul şi de
mare-cuviinţă numele Tău...
Ecfonisul al 4-lea:
Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm...
Ecfonisul al 5-lea:
Fie stăpânirea îm părăţiei Tale binecuvântată şi
preaslăvită...
Ecfonisul al 6-lea:
Că s-a binecuvântat preasfânt numele Tău şi s-a prea
slăvit împărăţia Ta...
Ecfonisul al 7-lea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti...
Ecfonisul al 8-lea:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor
noastre...
Ecfonisul al 9-lea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti...
23 ■■Liturghier
'
*t» t**·*·«*»«!. 4« .4*4 · »1*4 ««$**&*$»<£»4* 4*4* 4* *t* 4» 4*
»* A 4L·
r[ 1
rA'' ■'A— ''A'^ 'i' 'A1' À :v.
. 1« . . .
\A .A
/: .ν1 θ Ζ
. . .
A ~ -ν4·.^ Γ ΧίΓ*
''A'' I
444 LITURGHIER
Λ§ ^ Ald «- I
a ·i *
· ■ mΛ J —1 æ ■ - - * ·
fT·
- m — I _I
POVĂŢUIRI 445
LITU RGHIER
¥ ¥ W ¥ ¥ ¥ τ
yf «*» 4· A 4» 4* 4*4* 4* 4*4*4!* ^
* -1 Ê 2 I I T U K (i IM . R
(a 1harn 1 cel spânzurat dc-a stânga Lui II hulea şi cum întuneric s-a
lăcut peste tot pământul.
Iar la vremea când se citeşte Ceasul al nouălea, dc asemenea, cu
toată cucernicia şi luarca-amintc, să gândească, cum M ântuitorul
nostru, dorind mântuirea neamului omenesc, pe Cruce fiind spânzu
rat, a strigat grăind: «M i-c sete»; cum cu oţet am estecat cu fiere a
fost adăpat, cum sufletul Său cel preasfânt în mâinile lui Dumnezeu-
Tatăl l-a dat, cum toate temeliile pământului s-au clătinat, pietrele s-au
despicat, morţii din morminte s-au sculat şi cum unul din ostaşi cu
suliţa coasta Lui a împuns şi îndată a ieşit sânge şi apă.
La acestea, pe scurt am intite, şi la alte m ântuitoare Patimi ale
Domnului, cu cucernicie gândind, în zdrobirea inimii, cu osârdie,
iar dacă va fi cu putinţă, chiar cu lacrimi, rugăciunile Ceasurilor să
Ic săvârşească.
Când se citesc Psalmii, numiţi mesianici sau Obedniţa (când nu va
li şi Liturghie), cu osârdie să mulţumească M ântuitorului pentru aces
te patimi cumplite, pe care de bunăvoie le-a răbdat pentru noi, ca din
tirania diavolului să ne izbăvească, şi pentru vărsarea Preacuratului
Său Sânge, cu care ne-a răscumpărat din blestemul Legii şi pentru
moartea Lui cea dătătoare de viaţă, cu care neamul omenesc, cel mort
prin păcat, a fost înviat, şi cu dinadinsul, cu inimă smerită să se roage,
ca pentru toate aceste faceri de bine ale Lui, să-i dea şi lui harul iertării
păcatelor, ca să-I aducă cu vrednicie Jertfa cea fără de sânge, şi fără
osândă să se împărtăşească cu Sfintele Lui Taine.
Dacă însă preotul şi diaconul sau altcineva, care se pregăteşte
pentru îm părtăşire, vor lăsa cu totul sau num ai în parte, de bună
voie, din lene sau din nepurtarea de grijă, Pravila Bisericii ce s-a
arătat mai sus şi cuviincioasa pregătire pentru dum nezeiasca îm păr
tăşire, de moarte va greşi.
Iar dacă va fi zăbovit preotul în lucrări sufleteşti trebuincioase
mântuirii oamenilor, adică: ascultând mărturisirea celor bolnavi sau
a celor sănătoşi, sau îm părtăşind, sau botezând pe cei bolnavi şi,
apropiindu-se vremea D um nezeieştii Liturghii, silit va fi să-şi lase
pravila, nu va greşi. D upă D um nezeiasca Liturghie însă toate cele
T T T T T T t T T T T T V T T ^
* j f . t . t . a ^ Î a kL f cf 4 ^ j L· t ţ ^ ||a
4Τ () POVAŢUIRI 451
^ T t T T T T T T T T T T T T T
IM N I RU VREMI Λ ÎNCEPUTULUI SLUJBEI
^
wW A "I* .... λ -a' ·+·
'"i” 'à’ ri'» -i' ’~A'* rL" 1 Z ^'A" *4*
^l"
se defăimeze D um nezeieştile Taine prin nepurtarc dc grijă. Pentru
aceasta, să se cerceteze cu dinadinsul dacă este sfinţită biserica şi
sfânta masă. De asem enea, dacă, din oarecare îm prejurări, b iseri
ca s-a întinat cu picături de sânge om enesc, pricinuite fie cu arm a,
fie cu m âna sau cu vreo lovire, sau şi de altă oarecare necurăţenie
trupească, nicidecum nu se cuvine preotului a sluji până când nu
se va face obişnuita curăţire prin b in ecuvântarea arhierească. C el
ce nu va păzi aceasta, de m oarte va greşi şi sub pedeapsă
arhierească va cădea.
Dacă se va întâm pla vreo pângărire a bisericii în vrem ea L itur
ghiei, mai înainte de Vohodul cel m are, să înceteze preotul a litur-
ghisi şi să consum e pâinea şi vinul, ca pe nişte lucruri binecuvân
tate, iar nu ca pe Trupul şi Sângele lui H ristos, că încă n-au fost
sfinţite; să se dezbrace de veşm intele cele sfinţite şi să iasă fără a
sfârşi slujba. Iar dacă se va întâm pla aceasta după Vohodul cel m are,
să nu înceteze, ci să săvârşească slujba lui D um nezeu, pe care a
început-o. Iar după aceasta să nu m ai îndrăznească a sluji, până
când, cu binecuvântarea episcopului, nu se va curăţi şi sfinţi locul
acesta, cu obişnuitele rugăciuni.
Iar dacă biserica se va necinsti, prin intrarea păgânilor sau prin
năvălirea ereticilor sau a celor care s-au lepădat de credinţă, sau dacă
va fi îngropat acolo vreun eretic dovedit, preotul să nu îndrăznească
a sluji până când, prin osebita binecuvântare a episcopului, nu se va
curăţi şi se va sfinţi biserica, după obicei. Iar cel care va îndrăzni a
sluji fără binecuvântare, de m oarte va greşi şi sub pedeapsa epis
copului va cădea.
Vasele sfinţite, trebuincioase la săvârşirea Sfintei Liturghii,
sunt: potirul sau paharul, discul, steluţa şi linguriţa. Pe lângă
acestea mai este nevoie de o copie şi trei acoperăm iiitc: unul pen
tru acoperirea potirului, altul al discului, iar al treilea, mai marc,
pentru am ândouă. Toate acestea trei să fie făcute din material fru
mos, curate şi întregi. Cele patru vase pom enite să fie din aur sau de
argint, sau cel puţin de cositor, aurite sau argintate. Să nu fie de
aramă, dc fier sau dc lemn, căci ccl cc va sluji într-unclc ca acelea,
greşeşte şi sub pedeapsa episcopului va cădea.
cu aceslc Sfinte Taine, ci, după învăţătură, precum mai jos se scrie,
Iară a zăbovi, gălindu-te spre slujbă, a doua zi, începând D um neze
iasca Liturghie, scoate, sfinţeşte şi sfărâm ă un nou Agneţ în părti
cele şi, uscându-le, le păzeşte şi cu acestea pe cei bolnavi şi pe alţii,
pe care va trebui, să-i împărtăşeşti; iar Tainele cele m ucede sau stri
cate, în aceeaşi Liturghie, la proscomidiar, îm preună cu cele răm ase
din Dumnezeieşti le Taine, punându-le în potir, să le potriveşti.
Deci, când vei vrea să pregăteşti Sfintele Taine pentru tre
buinţele sau nevoile de peste tot anul, în Joia M are sau în altă
vreme, atunci scoate al doilea Agneţ şi să faci rânduiala ca pentru
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, udând Sfântul Trup cu
Sângele cel de viaţă făcător, deasupra sfântului potir, câte puţintel
cu linguriţa, cu mare pază şi cu iscusinţă, ca nu cumva să-l uzi prea
tare şi să pice undeva ceva, din prea multă umezire.
A gneţul sfinţit în Joia Mare, se cuvine a se usca pe Sfânta M asă
marţi dimineaţa, în Săptămâna Luminată în acest chip: mai întâi,
desfă antimisul şi, luând A gneţul din chivot, pune-1 pe disc şi-l
cădeşte împrejur. După aceasta, făcând cuvenita închinăciune,
sfârâină-1 cu toată evlavia, cu sfânta copie, în mici părticele.
Iar după sfărâmare, să pui o lespede de piatră sau cărăm idă la
m arginea antimisului, dinspre partea cea dreaptă, şi deasupra les-
pedei o oală nouă de păm ânt sau o oală de fier, sau de aram ă curată,
cu cărbuni aprinşi şi, închinându-te cum se cuvine, să iei sfântul
disc cu Dum nezeieştile Taine, aşa sfărâmate, cu mare luare-aminte,
şi să-l pui deasupra oalei, păzind bine ca Dumnezeieştile Taine să se
usuce pe încetul, întorcându-le mereu cu sfânta copie, ca nu cum va
să se prăjească; şi, când se va încălzi bine sfântul disc, să-l iei şi să
I pui pe sfântul antimis sau pe acoperământ (procovăţ), ca nu
cum va, înfierbântându-se prea tare, să ardă Sfintele Taine. Şi, după
ce se va răci puţin, iarăşi să-l pui deasupra oalei sau deasupra vasu
lui gătit pentru aceasta. Şi aşa să faci de mai multe ori, până ce se
vor usca, iar cele uscate cu toată luarea aminte să le pui în sfântul
chivot şi, acoperindu-le, să le pui la locul lor; apoi, făcând cuvenita
închinăciune, strânge iarăşi antimisul.
4* 4* Λ 4- ·%+ 4^ 4» 4*4· 4 t 4* ·*» 4 14· 4*4* 4 ·4 ·4 ·4 »
POVÄTIIIRI 471
_____________________ POVAŢU1RI_________________ 4 7 5
476 I II' ţl R (ί 11 I 1 R
REGULĂ
Pentru rugăciunile ce se cuvine a se face
dc cei care se pregătesc a sluji şi de cei care voiesc
a se îm părtăşi cu Sfintele şi D um nezeieştile Taine.
É
Această rânduială se ţine în toate zilele şi de toţi preoţii, dia
conii, clericii şi monahii, cum şi de toţi cei care ştiu carte.
Fiindcă Apostolul a poruncit să nu părăsim adunarea bise
ricească şi, prin urmare, nici rugăciunile bisericeşti, nim ănui nu i se
cuvine a-şi lăsa rânduitul Canon neîndeplinit, pentru că, spre
dragostea lui Dumnezeu, fiecare om este dator a tinde după cum
este scris: «Să iubeşti pe D om nul Dumnezeul tău din toată inim a ta,
din tot sufletul tău, din toată virtutea ta şi din tot cugetul tău». Se
cuvine să avem dragoste către rugăciuni şi să le facem cu osârdie
către Dumnezeu, Cel în trei Ipostasuri, către Preacurata Fecioară
Maria, Născătoarea de D umnezeu, şi către toţi sfinţii, pentru care,
vom dobândi bunătăţile cele gătite în ceruri, cu toţi sfinţii care au
binc-plăcut lui Dumnezeu. Amin.
TIPICUL SLUJBEI SFINTEI LITURGHII
CU ARHIEREU*
J a J a J a ^Îa J a J a J a >»-j ^ ^ JL J a
~j5*v^y*vL^Lv*vJ*C“