Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MATERIALE DE AMPRENTA
Amprenta este operatiunea prin care medicul stomatolog ia "un mulaj" dintilor pacientului, pe care il
trimite laboratorului de tehnica dentara in vederea realizarii lucrarilor protetice.
MATERIALE DE AMPRENTA
Mod de preparare
tipul materialului
temperatura mediului exterior
temperatura catalizatorului
consistenta materialului
2 paste
o pasta si un lichid
un praf si un lichid
Exista materiale ( gipsul sau alginatul de exemplu ) la care catalizatorul este apa. De asemenea,
exista materiale care isi schimba culoarea in functie de faza de preparare ( de exemplu :alginatul ).
Mai jos aveti un exemplu de astfel de material :
Pregatirea materialului se face prin omogenizarea bazei cu catalizatorul. Trebuie respectate riguros
cantitatile din prospectul fiecarui material. Timpul de preparare nu trebuie sa fie prea lung pentru a
nu risca inceperea prizei inainte de introducerea materialul in cavitatea bucala.
De-a lungul timpului au fost dezvoltate o multitudine de tipuri de materiale de amprenta. Odata cu
progresul stomatologiei, apar materiale din ce in ce mai precise si fidele. Exista mai multe categorii
de materiale de amprenta, fiecare servind alte scopuri.
Baza are o consistenta chitoasa, asemanator plastilinei, iar catalizatorul este o pasta sau un lichid.
Dupa priza, devin dure si rigide. Fidelitatea lor de amprentare nu este foarte mare dar, sunt foarte
rezistente dupa priza si se deformeaza greu.
Materiale din aceasta categorie : siliconii de aditie de consistenta dura, cerurile, blocurile Stents.
Se prezinta sub forma de 2 paste sau un praf si un lichid ( care poate fi apa ). Au o consistenta mai
moale inainte de priza, iar dupa priza devin elastice. Sunt usor de preparat si folosit avand o precizie
destul de buna. Se aplica in cavitatea bucala cu ajutorul lingurilor de amprenta.
Au o consistenta fluida inainte de priza, iar dupa priza devin rigid-elastice. De obicei, se prezinta sub
forma a 2 paste. Datorita fluiditatii si caracteristicilor speciale, sunt cele mai fidele materiale de
amprenta. Se aplica in cavitatea bucala in linguri individuale confectionate la laboratorul dentar sau
in interiorul unor amprente realizate cu materiale dure.
Clasificarea amprentelor
Exista multiple tehnici de amprentare, medicul stomatolog alegand tehnica in functie de cazul clinic,
experienta personala sau tipul de lucrare ce urmeaza a fi realizat. Amprentele dentare pot fi
clasificate in functie de mai multi factori :
Se amprenteaza toti dintii din cavitatea bucala. Practic, se iau 3 amprente distincte :
Caracteristici :
Ca si tehnica, ampretele arcadelor dentare se pot lua in 1 timp, in 2 timpi sau in
lingura individuala in functie de cerintele cazului clinic.
amprenta totala
Utilizari :
Multi medici stomatologi prefera amprenta totala chiar si in cazul coroanelor dentare
simple datorita detaliilor complete pe care le ofera.
caz clinic
Caracteristici :
Amprenta partiala nu ofera toate detaliile din cavitatea bucala. Este insa mai rapida
si mai usor de suportat.
amprenta segmentara
Utilizari :
caz clinic
Tehnica
Utilizari :
Se pot folosi in orice situatie, dar sunt indicate mai ales daca se executa
punti intinse, proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrari pe
implanturi....mai multe.
Amprenta arcadei opuse celei pe care se face reconstituirea protetica ( se
mai numeste arcada antagonista ).
o Amprenta in 2 timpi
Utilizari :
Tehnica :
Utilizari :
Caracteristici :
Se foloseste in cazul coroanelor dentare sau a puntilor fixe cand nu este nevoie
defunctionalizarea amprentei.
o Amprenta functionala
Caracteristici :
Utilizari :
In cazul protezelor sau altor lucrari intinse unde este foarte important sa se stie cat
de mult se pot extinde marginile acestor restaurari.
Amprenta ocluziei
Se mai numeste, popular, "muscatura". Dupa cum am vazut, amprenta ocluziei se ia fie intr-o etapa
separata, fie in acelasi timp cu amprenta dintilor, daca este vorba de o amprenta segmentara.
Aceasta este extrem de importanta pentru reusita lucrarii. Medicul stomatolog trebuie sa-i trimita
tehnicianului dentar ocluzia corecta, deoarece, orice mica neconcordanta poate duce la realizarea
unei lucrari necorespunzatoare la nivel ocluzal ( de exemplu coroana sau puntea dentara poate fi
"inalta" ).
ocluzia corecta
Ocluzia corecta este pozitia in care dintii de sus se ating cu dintii de jos in cele mai multe puncte
posibile. Practic, este o pozitie in care pacientul trebuie sa ajunga cat mai natural cu putinta, fara
fortari inutile. Tocmai aceste fortari si gandul unor pacienti ca "ar putea musca gresit" duce, uneori,
la greutati in inregistrarea ocluziei.
Medicul stomatolog are la indemana atat tehnici de a "stimula" ajungerea in aceasta pozitie, cat si
tehnici prin care poate controla daca pozitia a fost corecta sau nu. In cazul restaurarilor intinse, in
special daca se realizeaza lucrari pe implanturi, stabilirea unei ocluzii corecte este de o mare
importanta.
Amprenta ocluziei se ia cu un material dur. Se prepara materialul prin omogenizarea bazei, care are
consistenta chitoasa, cu catalizatorul, care este de obicei o pasta.
Apoi se plaseaza materialul preparat pe toata lungimea arcadei dentare ( superioara sau inferioara )
sau doar in partile posterioare. Se invita pacientul sa "muste" in ocluzia corecta. Dupa priza
materialului, care dureaza 1-2 minute, se trimite inregistrarea la laboratorul dentar.
pregatirea materialului
pentru amprenta
amprenta ocluziei
Tehnicianul va folosi aceasta amprenta pentru a pozitiona modelele celor 2 arcade dentare intr-
opozitie similara cu cea din cavitatea bucala.
!!!Aceste senzatii sunt de intensitate redusa, apar rar, dureaza un timp relativ scurt si nu
pericliteaza cu absolut nimic sanatatea pacientilor.
a. Amprenta dentara totala
Pentru clarificare sa luam un caz practic. Un pacient se prezinta la cabinetul stomatologic pentru
efectuarea unei punti dentare. Puntea va avea 2 dinti stalpi si 1 dinte artificial.
amprenta in 2 timpi
dupa priza finala
Arcada antagonista este arcada opusa celei pe care se afla dintii slefuiti. Se va lua o amprenta
totala dupa tehnica amprentei in 1 timp. Ca material, se va folosi alginatul cromatic, material de
amprenta elastic care isi schimba culoarea in functie de fazele prepararii.
prepararea materialului
de amprenta
amprenta cu alginat
dupa priza finala
amprenta cu alginat
3. Amprenta ocluziei
Amprenta ocluziei se ia cu materiale de amprenta dure. In cazul de fata vom folosi siliconi de
aditieduri.
prepararea materialului
de amprenta
amprenta ocluziei
Sa luam un alt caz clinic : realizarea unei coroane dentare la nivelul unui premolar superior. Multi
medici stomatologi prefera, in cazul restaurarilor mai reduse ca intindere, sa utilizeze amprenta
segmentara sau partiala.
Aceasta este mai simplu si mai rapid de executat si se consuma mult mai putine materiale. Nu ofera
insa detaliile unei amprente totale.
amprenta partiala partea cu dintii antagonisti sau opusi ; de obicei, nu este nevoie de material de
amprenta fluid fiind suficienta amprenta doar cu materialul dur
Toate amprentele sunt trimise la laboratorul de tehnica dentara. Tehnicianul va turna in ele un gips
special obtinand modelele de gips. Acestea vor fi pozitionate in relatia corecta ( cea din cavitatea
bucala a pacientului ) cu ajutorul amprentei ocluziei.
Un dinte natural prezinta nuante mai inchise in partea dinspre gingie si nuante mai deschise spre
varf. Pentru a da un aspect cat mai aproape de natural dintilor artificiali confectionati din ceramica,
se pot face multiple combinari a nuantelor in functie de cerintele cazul clinic.
Cum se procedeaza ?
Se alege din cheia de culori o nuanta care se aseamana cel mai bine cu restul dintilor
prezenti in cavitatea bucala. Daca dintii ramasi au nuante diferite, este indicat ca lucrarea
protetica sa aiba o culoare asemanatoare cu dintii din imediata apropiere a restaurarii.
Se noteaza nuantele prezente in diferitele parti ale dintilor. Apoi se poate trasa "o harta" de
culori, stabilind ce nuante se vor pune in fiecare zona a dintilor artificiali.
In imaginea de mai jos este prezentata o harta de culori. Observati ca, in partea dinspre
gingie s-a notat culoarea C2 ; in partea din mijloc a dintelui va fi aplicata o nuanta mai
deschisa ( C1 ) iar la varful dintelui se va pune ceramica transparenta ( T ).
Pentru a face lucrarea ceramica cat mai putin vizibila, se pot imita diverse coloratii prezente
pe dintii naturali : coloratia nicotinica, coloratii maronii cauzate de tartru si altele. Exista mai
multe nuante de maroniu a ceramicii.
Pentru ca dintii sa nu para prea alungiti, exista posibilitatea aplicarii de ceramica de culoarea
gingiei in partea de sus a acestora. Se va alege nuanta de roz care se potriveste cel mai
bine gingiei pacientului.
!!! Scopul final este realizarea unei restaurari care sa fie cat mai putin vizibila in cavitatea
bucala. Din acest motiv, nu este indicata alegerea unei nuante prea albe in speranta ca dintii
artificiali vor fi "mai frumosi".
Un dinte mai alb decat vecinii lui nu face altceva decat sa accentueze aspectul "de artificial". Este
ultimul lucru care se doreste cand se executa o lucrare dentara.
Cu alte cuvinte, va trebui sa se ghideze dupa anumite date, care, se afla fie pe modelul de gips pe
care va realiza coroana, fie pe alte amprente, poze sau filme primite de la cabinetul stomatologic. In
situatii mai dificile, este bine ca si tehnicianul dentar sa participe la anumite etape clinice.
Dupa ce se poate ghida tehnicianul dentar ?
cei 2 dinti indicati de sageti ( premolarul 2 superior drept si premolarul 2 superior stang )
sunt dinti omologi
cei 2 dinti indicati de sageti ( caninul superior stang si caninul inferior stang ), fiind pe arcade opuse,
sunt dinti antagonisti
COROANA PROVIZORIE
Aceasta lucrare se poate executa fie la cabinetul stomatologic fie la laboratorul dentar si va
ficimentata provizoriu deoarece trebuie indepartata si recimentata intre sedinte.
Scheletul de sustinere este partea care asigura rezistenta si stabilitatea lucrarii dentare si ofera
suport materialelor fizionomice. Poate fi confectionat din aliaje metalice sau din zirconiu.
Daca se realizeaza o coroana dentara, proba scheletului este o etapa optionala dar foarte utila. In
cazul puntilor dentare intinse insa, este indicat sa nu se omita aceasta etapa.
Pentru ca adaptarea scheletului sa fie perfecta, trebuie indeplinite mai multe conditii.
Daca se realizeaza lucrari ceramice, intre schelet si dintii antagonisti trebuie sa ramana
suficient spatiu pentru aplicarea straturilor ceramice. Verificarea se face dupa ce pacientul
inchide arcadele dentare in ocluzia corecta.
In toate partile scheletului unde urmeaza a fi plasate materiale fizionomice ( ceramica,
compozit sau acrilat ), trebuie sa existe spatiu suficient pentru aplicarea corespunzatoare a
acestora. In caz contrar, coroanele dentare vor aparea "bombate" sau vor exista probleme la
insertia lucrarii.
Daca se confectioneaza lucrari metalo acrilice sau metalo compozite, in aceasta etapa se
realizeaza si adaptarea ocluzala definitiva a restaurarii. In asemenea situatii, materialele
fizionomice nu se plaseaza pe fetele ocluzale ale coroanelor dentare.
Tot in aceasta etapa medicul mai poate lua o amprenta a ocluziei dupa ce scheletul a fost adaptat in
cavitatea bucala, numita "supramuscatura". Aceasta amprenta se ia peste schelet si ii va da
tehnicianului informatii suplimentare despre spatiul existent intre acesta si dintii antagonisti.
Sedinta se incheie cu refixarea coroanei provizorii ( daca s-a confectionat ). Scheletul impreuna cu
"supramuscatura" si alte eventuale indicatii, se trimite inapoi la laboratorul dentar pentru aplicarea
materialelor fizionomice.
Este o etapa optionala dar extrem de binevenita in special daca se executa restaurari complexe.
Practic, se realizeaza proba lucrarii ceramice inainte de aplicarea ultimului strat numit strat de
"glanz" sau de finisare.
Acest strat asigura luciul final al lucrarii dar nu influenteaza in nici un fel forma si marimea dintilor
artificiali. Poate influenta in oarecare masura culoarea.
Insertia coroanei sau a puntii dentare trebuie sa fie lina, fara obstacole pana in pozitia finala.
Lucrarea trebuie sa aiba o anumita frictiune pe dintii de sub ea pentru a-i creste stabilitatea.
Trebuie sa patrunda si usor subgingival ( 1-2 mm ).
Daca se poate indeparta prea usor de pe dinti, inseamna ca este prea "larga", nefiind
suficient de intim adaptata. Daca se indeparteaza mult prea greu, poate fi vorba de un mic
obstacol care impiedica insertia corecta. Acesta va trebui indepartat inainte de cimentare.
Dintii artificiali vor trebui sa se incadreze ca forma si marime cu ceilalti dinti aflati pe arcada.
Ce inseamna acest lucru ?
In primul rand, trebuie sa se incadreze intre dintii vecini. Sa nu aiba o marime
disproportionata si sa pastreze linia normala a arcadei dentare. Daca unul sau mai multi dinti
artificiali s-ar situa cu mult in interiorul sau in exteriorul liniei arcadei, ar crea un aspect
inestetic.
Este bine ca dintii artificiali sa se asemene cu dintii omologi lor. Este extrem de inestetic sa
se execute, de exemplu, o coroana pe un canin superior drept care sa aiba o forma si o
marime total diferita de caninul superior stang.
Am vazut ca, in unele situatii mai dificile, se apeleaza la amprente de studiu, poze sau filme
cu aspectul dintilor pacientului inainte de slefuire. In aceasta etapa se verifica corectitudinea
restaurarilor in functie de aceste probe.
Retusurile mici se pot efectua la cabinetul stomatologic, pentru cele mai mari fiind nevoie de
trimiterea lucrarii la laboratorul dentar. Exista si situatii mai rare cand lucrarea dentara va
trebui refacuta.
Culoarea
Culoarea este primul lucru care se observa la o lucrare dentara. In consecinta, orice mica
neconcordanta poate compromite rezultatele estetice. Bineinteles, culoarea este cu atat mai
importanta cu cat coroana este situata intr-o zona mai vizibila si pretentiile estetice sunt mai
mari.
In cazul compozitului si mai ales acrilatului, nu se pot emite pretentii foarte mari. Materialele
nu au o gama de culori foarte bogata, posibilitatile de combinare a nuantelor sunt reduse, iar
transluciditatea lipseste.
Ceramica, pe de alta parte, are avantajul unei game foarte bogate de nuante care pot imita
cele mai mici detalii de pe suprafata dintilor. Zone diferite ale aceluiasi dinte vor beneficia de
nuante diferite in scopul de a realiza o lucrare care sa se asemene cat mai bine cu dintii
vecini.
Rezultatele cele mai bune se obtin cand restaurarea ceramica "nu se observa". Nu este in
nici un caz de dorit ca lucrarea sa apara mai alba, desi multi pacienti isi doresc acest lucru.
Exista multe situatii cand si tehnicianul dentar participa la aceasta faza. Culoarea se poate
modifica, in oarecare masura, in ultima etapa de laborator - cea de aplicare a stratului de
finisare.
Adaptarea in ocluzie
Adaptarea in ocluzie este extrem de importanta pentru confortul si evolutia in timp a lucrarii.
De aceea, daca aveti lucrari dentare care "deranjeaza" in timpul masticatiei, este indicat sa
apelati la medicul stomatolog.
Adaptarea se face atat in ocluzie statica ( pacientul inchide arcadele dentare in ocluzia
corecta ) cat si in timpul diverselor miscari ale mandibulei. Pentru verificare se folosesc hartii
de articulatie colorate care ii dau medicului stomatolog indicatii precise asupra locurilor unde
lucrarile dentare sunt mai "inalte".
Retusurile se fac cu freze de turbina diamantate sau extradure, apoi lucrarea este trimisa la
laborator pentru finisare.
verificarea ocluziei cu hartie de articulatie : punctele rosii reprezinta zone unde lucrarea
trebuie adaptata ocluzal
Daca lucrarea protetica se adapteaza perfect la nivel ocluzal, forma, marimea si culoarea sunt
apreciate atat de medic cat si de pacient, aceasta se trimite inapoi la laborator pentru aplicarea
stratului de finisare si, dupa caz, se recimenteaza coroana provizorie.
Chiar daca s-a efectuat proba lucrarii dentare in cavitatea bucala, medicul stomatolog, pentru
siguranta, va relua, rapid, pasii descrisi la proba lucrarilor. Daca totul corespunde, se trece la
cimentarea lucrarii.
In functie de situatia clinica, se poate opta pentru cimentarea provizorie sau cimentarea
definitiva a lucrarii dentare.
Cimentarea provizorie
ciment provizoriu
Daca apar asemenea complicatii ( de exemplu o inflamatie pulpara la un dinte fara nervul
scos ), se poate indeparta lucrarea fara riscul de a o sectiona, dupa care se trateaza dintele
sau dintii care au dezvoltat complicatiile.
Foloseste cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi se prepara prin amestecul
unui praf cu un lichid. Timpul de priza primar este de 1-2 minute dar priza definitiva a cimenturilor
poate dura pana la 2 zile. Este motivul pentru care este bine ca lucrarile proaspat cimentate sa fie
protejate la masticatie in primele zile.
Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii naturali. Exista
specialisti care sustin ca se formeaza o legatura chimica extrem de rezistenta intre
cimenturile glasionomere si dinte.
Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
Au o rezistenta excelenta si nu se resorb in timp. Din pacate, aceasta rezistenta scade
odata cu cresterea grosimii stratului de ciment.
!!!Daca o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este prea "larga" ),
cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in mica masura, acest neajuns. Rolul
primordial al cimenturilor de lipire este de a umple golul ramas intre peretii interiori ai
coroanei si dintele slefuit.
In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe care le au, vor creste
cu mult stabilitatea acestora.
Este aceasi indiferent daca vorbim despre cimentare provizorie sau definitiva.
La final i se transmit pacientului precautiile ce trebuie luate in primele zile dupa cimentare.
De obicei, evolutia este buna. Totusi, pot aparea unele reactii minore :
Durere la nivelul gingiei dintilor slefuiti. Deoarece coroanele dentare vor patrunde usor
subgingival, e posibil sa fie nevoie de un anumit timp pana cand tesutul gingival se
obisnuieste cu ele. Durerile sunt slabe si, de obicei, dispar in cateva zile.
Senzatie de disconfort la masticatie ( de exemplu : lucrarea dentara poate fi "usor inalta") . In
aceasta situatie este necesara apelarea la mediculul stomatolog pentru o adaptarea ocluzala
a lucrarii. Aceasta este extrem de simpla si rapida.
Usoare dureri la cald si rece sau in timpul masticatiei pe partea respectiva. Daca durerile
scad treptat in intensitate, de cele mai multe ori vor disparea odata cu trecerea timpului.
Daca acestea se accentuaza, este obligatorie apelarea la medicul stomatolog.
MODELUL DE GIPS
Laboratorul de tehnica dentara este locul in care lucrarile dentare sunt practic confectionate. Etapele
de laborator nu sunt vizibile pacientilor si cer o indemanare si o precizie desavarsita. Tehnicianul
dentar va lucra intotdeauna in stransa colaborare cu medicul stomatolog, participand, in cazuri mai
complexe, si la unele etape clinice.
Amprenta totala
Tehnica
Se usuca bine amprentele, apoi se toarna in ele un gips special, de consistenta fluida, care are o
precizie si o fidelitate deosebita. Dupa intarirea gipsului, se indeparteaza amprentele cu grija pentru
a nu le fractura. Apoi, dintii slefuiti pe care urmeaza a se confectiona coroanele dentare, se izoleaza
si se pregatesc intr-un mod specific.
Modelul de lucru si modelul antagonist sunt apoi plasate in relatia din cavitatea bucala cu ajutorul
amprentei ocluziei. Pentru aceasta, cele 2 modele sunt montate in niste aparate speciale care au
rolul de a imita miscarile mandibulei. Aceste aparate se numesc ocluzoare sau articulatoare.
In acest moment tehnicianul are in articulator o situatie similara cu cea din cavitatea bucala a
pacientului. Mai mult, articulatorul este un aparat care poate imita foarte bine miscarile mandibulare.
In cazul amprentei partiale, tehnicianul va primi de la cabinet o singura amprenta care are 2 fete
( sau parti ) :
O parte care contine dintii slefuiti. Este partea unde se va efectua restaurarea protetica.
Partea opusa care are imprimati dintii antagonisti.
Cele 2 parti sunt situate, una fata de alta, in relatia de ocluzie din cavitatea bucala a
pacientului.
Tehnica
Mai intai, se toarna gipsul fluid in partea cu dintii slefuiti. Se asteapta priza si se toarna gipsul si in
cealalta parte a amprentei. Pentru a realiza pozitionarea corecta a celor 2 modele, se va sculpta in
soclul acestora
o cheie de gips ( vezi imaginea ).
amprenta partiala ;
partea cu dintii antagonisti
modelul de gips ;
partea cu dintele slefuit
( cu sageti )
modelul de gips ;
partea cu dintii antagonisti
Dupa priza gipsului si obtinerea modelului, tehnicianul dentar va pregati dintii slefuiti intr-un mod
specific. Acestia sunt dintii pe care urmeaza a se confectiona lucrarea dentara si mai poarta numele
de bonturi dentare.
Scopul pregatirii este obtinerea unui acces cat mai bun la acesti dinti in timpul etapelor de
confectionare a scheletului si aplicare a materialelor fizionomice. Care sunt operatiunile cele mai
importante ?
Indepartarea gipsului din jurul bonturilor dentare, astfel incat, toate portiunile dintelui care au
fost preparate prin slefuire ( inclusiv zona subgingivala ) sa fie usor accesibile.
Introducerea unor tije metalice la nivelul dintilor slefuiti, astfel incat, acestia sa se poata
indeparta si repozitiona pe modelul de lucru. Aceste tije se introduc inca din faza de
pregatire a amprentei pentru turnare. Se obtine asa numitul bont mobil.
bontul mobil
Tratarea bonturilor dentare cu lacuri sau ceruri speciale in vederea planarii micilor
imperfectiuni care apar in gips dupa turnare. In cazul lucrarilor ceramice, stratul de lac este
extrem de subtire fiind mai gros pentru celelalte tipuri de lucrari. De aici si diferenta de
adaptare a acestora pe dintii slefuiti.
Scheletul lucrarilor dentare poate fi confectionat fie din diferite aliaje metalice, fie din zirconiu.
Prima etapa este reprezentata de modelarea in ceara a machetei scheletului metalic. Modelajul se
face la forma si marimea ceruta de caz si difera in functie de tipul lucrarii dentare.
Pentru inceput, se vor modela machetele coroanelor dentare. Numarul acestora difera : una in cazul
realizarii unei coroane dentare simple sau mai multe in cazul puntilor dentare. Daca lucrarea contine
mai multe coroane situate una langa alta, se va modela macheta tuturor coroanelor, apoi acestea se
vor uni intre ele cu ceara.
Coroanele ceramice
Scheletul metalic are o grosime mai mare ( practic este grosimea finala a lucrarii ), este mai
distantat de dintele slefuit si este in contact atat cu dintii vecini cat si, mai important, cu dintii
antagonisti. Practic se creaza ocluzia finala deoarece in aceste cazuri fata ocluzala a
coronei va fi confectionata din metal.
Pe partea unde va fi plasat acrilatul sau compozitul, se modeleaza o fereastra in care vor fi
plasate retentiile : mici bilute de ceara care, dupa turnarea metalului, se vor transforma in
bilute de metal si vor ajuta la legarea acrilatului sau compozitului de scheletul metalic.
Grosimea scheletului in aceasta zona este mai mica.
Se plaseaza ceara de modelat intre coroanele dentare ( deja modelate ) in zonele in care se
situeazaedentatiile ce urmeaza a fi restaurate.
Tijele de turnare sunt niste bucati din ceara de forma cilindrica care, dupa topirea cerii, se vor
transforma in "mici canale" prin care se va turna aliajul metalic topit. In functie de intinderea lucrarii,
se pot atasa una sau mai multe tije.
2. Ambalarea
Ambalarea reprezinta operatia de "invelire" a machetei de ceara cu un material special ( masa de
ambalat ) in vederea turnarii aliajului metalic.
Tehnica
Se asteapta priza masei de ambalat, apoi se incalzeste la o temperatura de aprox 100 grade. Masa
de ambalat, fiind extrem de rezistenta la temperaturi inalte, nu isi va modifica in nici un fel forma si
dimensiunile. Ceara in schimb se va topi si apoi se va elimina cu grija din interiorul masei de
ambalat.
Tehnicianul dentar a creat in acest fel o "forma" a scheletului metalic in interiorul masei de ambalat,
iar tijele de turnare au format niste canale prin care se va turna aliajul metalic topit in urmatoarea
etapa. Aceste canale se numesc conuri de turnare.
Tehnica
Se pregateste aliajul metalic in functie de caz. Fiecare aliaj are alt punct de topire. Se incalzeste
aliajul in recipiente speciale pana la o temperatura usor mai ridicata decat punctul lui de topire.
Cand aliajul devine fluid, se toarna in masa de ambalat prin conurile de turnare. In laboratorul de
tehnica dentara exista dispozitive speciale care ajuta aliajul fluid sa patrunda in toate detaliile masei
de ambalat pentru a obtine o copie cat mai fidela a machetei de ceara.
Dupa ce se raceste, se sparge masa de ambalat. In interior, va ramane scheletul metalic atasat de
tijele de turnare.
Chiar daca s-a lucrat perfect, mai sunt necesare mici retusuri si finisari. Se sectioneaza tijele de
turnare si se fac prelucrarile necesare cu ajutorul unor freze speciale pentru metal actionate de
unmicromotor.
Ceramica dentara
Ceramica dentara se aplica pe toate fetele dintelui. Totusi, la nivelul coroanelor dentare, va mai
ramane, in cele mai multe situatii, o mica portiune din metal, neacoperita de ceramica, necesara
tehnicianului dentar pentru fixarea lucrarii ( cu un cleste special ) in timpul aplicarii ceramicii.
Multi pacienti cred, in mod eronat, ca aceasta zona metalica reprezinta un defect al lucrarii. In
functie de tehnica folosita la aplicarea ceramicii, portiunea poate avea aspectul unui punct
metalic sau a uneicolerete metalice. Se plaseaza de obicei intr-o portiune putin vizibila a coroanei
dentare, in partea de sus si spate a acesteia. Puntile intinse pot avea mai multe astfel de portiuni.
Ceramica se aplica cu pensule specifice, de diferite forme si marimi, in mai multe straturi. Dupa
aplicarea fiecarui strat, lucrarea dentara se introduce in cuptoare speciale de ardere, la temperaturi
de pana la 1000 de grade C. In timpul arderii, ceramica si aliajul metalic dezvolta intre ele legaturi
chimice extrem de puternice.
Este interesant de stiut ca ceramica sufera o contractie in timpul arderii. De aceea, tehnicianul
dentar este obligat sa modeleze dintii artificiali cu aproximativ 25% mai mari pentru a compensa
aceasta contractie. In momentul aplicarii, ceramica poate avea diverse culori ( alb, mov, roz ) in
functie de firma producatoare. Culoarea finala se obtine doar dupa ardere.
Ceramica se aplica uniform, atat la nivelul coroanelor dentare cat si pe corpurile de punte. In
momentul aplicarii, tehnicianul va tine cont de toate datele si indicatiile primite de la cabinetul
stomatologic.
Este un strat subtire, pozitionat imediat deasupra scheletului metalic sau de zirconiu. Este alcatuit
dintr-o ceramica specifica, opaca, care impiedica trecerea luminii. Are rolul de a nu permite metalului
din schelet sa transpara prin lucrarea ceramica.
Este cel mai gros strat, care da forma de baza a coroanei si defineste culoarea acesteia. In functie
de datele trimise de medic, se vor pune nuantele adecvate fiecarei zone a dintelui. In mod normal,
zonele dinspre gingie au o nuanta mai inchisa iar zonele dinspre varful dintelui sunt mai deschise.
Este stratul in care se pot face mici corecturi. Mai important, este stratul in care se creaza anumite
particularitati caracteristice diferitelor zone ale dintelui. Tehnicianul dentar poate crea coloratii
speciale care sa dea un aspect cat mai natural dintelui artificial. De exemplu :
Daca toti dintii sunt abrazati, se da o coloratie mai inchisa zonei din varf pentru a mima
abrazia.
Se pot mima alte coloratii asemanatoare celorlalti dinti : coloratia nicotinica, coloratia
cauzata de tartru si altele.
Daca coroana este mai lunga, se poate aplica o ceramica de culoare roz-rosu in partea
de sus a acesteia pentru a imita gingia. In acest fel dintele nu mai apare atat de "alungit".
ceramica de culoare rosie aplicata la nivel gingival ; daca s-ar fi aplicat ceramica de culoarea dintelui,
acestia ar fi aparut extrem de alungiti
Pe langa coloratii, se pot crea si forme sau pozitii speciale pentru anumiti dinti. De exemplu, se
poate realiza o incalecare a unui dinte din lucrare, care uneori, da un aspect mult mai natural dintelui
artificial.
De multe ori, din lipsa de spatiu, se prefera aceasta "incalecare" in locul confectionarii unui dinte
prea mic care va aparea extrem de inestetic. Aceste incalecari sunt planificate de la inceputul
confectionarii scheletului.
Este ultimul, fiind stratul care asigura luciul coroanei. Este extrem de subtire si, daca se cere, poate
realiza mici modificari de culoare a lucrarii dentare.
punte ceramica dupa aplicarea stratului de finisare sau glanz
Compozitul dentar
Compozitul se aplica in mai multe straturi si se poate plasa doar in zonele special pregatite de pe
scheletul metalic. Aceste zone contin mici retentii metalice in forma de buline sau solzi de peste, cu
ajutorul carora, compozitul se prinde de scheletul metalic. Arderea se face in cuptoare speciale
pentru compozit.
De obicei, compozitul se aplica doar pe fetele exterioare, vizibile ale dintelui si mai rar pe partea
ocluzala. Totusi, exista situatii in care acesta se poate aplica si pe aceasta parte datorita rezistentei
superioare pe care o are comparativ cu acrilatul.
Acrilatul
Acrilatul se plaseaza in zonele special pregatite de pe scheletul metalic, care contin retentii metalice.
Aceste zone nu trebuie sa fie niciodata pe partea ocluzala ( "de muscatura" ) a dintelui din cauza
rezistentei scazute a acestui material.
Nu are estetica ceramicii dar, ca estetica, se apropie de compozit. Totusi, din cauza
gamei mai reduse de culori si a lipsei transluciditatii este inferior si acestuia.
Are cea mai scazuta rezistenta si duritate.
Se leaga de scheletul metalic doar prin legaturi mecanice exact ca si compozitul. Acest
lucru poate duce la dezlipirea fatetelor de acrilat sau compozit.
Este mai ieftin decat ceramica si compozitul.