AMPRENTA DENTARA.

MATERIALE DE AMPRENTA

Amprenta este operatiunea prin care medicul stomatolog ia "un mulaj" dintilor pacientului, pe care il
trimite laboratorului de tehnica dentara in vederea realizarii lucrarilor protetice.

Acest mulaj reprezinta "negativul" situatiei din gura pacientului. In amprenta, tehnicianul toarna un

gips special, obtinand modelul de gips, care reprezinta situatia exacta din cavitatea bucala a
pacientului.

MATERIALE DE AMPRENTA

Amprenta dentara trebuie sa fie fidela si precisa. Pentru aceasta, se folosesc materiale de

amprenta care reproduc extrem de exact situatia din cavitatea bucala a pacientului.

Calitatile materialelor de amprenta

Pentru a putea fi folosite, materialele de amprenta trebuie sa aiba anumite calitati.

 Fidelitatea : este capacitatea materialului de amprenta de a inregistra cele mai fine

detalii alecampului protetic.
 Elasticitatea : este proprietatea materialului de a permite indepartarea amprentei de pe
campul protetic fara a compromite fidelitatea amprentei.
 Stabilitatea dimensionala : reprezinta calitatea materialului de a nu se deforma ( sau de
a se deforma cat mai putin ) din momentul finalizarii amprentei pana ajunge la laboratorul
de tehnica dentara.
 Timpul de priza : sa fie scurt, dar suficient.
 Sa aiba miros, gust si culoare placute.
 Sa nu fie iritante sau toxice pentru tesuturile bucale.

Mod de preparare

Prepararea materialelor de amprenta se face prin amestecul a 2 substante : baza si

catalizatorul.Timpul de priza variaza intre 1 si 3 minute, depinzand de mai multi factori :

 tipul materialului
 temperatura mediului exterior
 temperatura catalizatorului
 consistenta materialului

In functie de tipul materialului, baza si catalizatorul pot fi :

 2 paste
 o pasta si un lichid
  un praf si un lichid

Exista materiale ( gipsul sau alginatul de exemplu ) la care catalizatorul este apa. De asemenea,
exista materiale care isi schimba culoarea in functie de faza de preparare ( de exemplu :alginatul ).
Mai jos aveti un exemplu de astfel de material :

faza violeta : timpul de preparare

faza roz : introducerea materialului in lingura

faza galbena : introducerea lingurii in cavitatea bucala

faza alba : priza materialului

Pregatirea materialului se face prin omogenizarea bazei cu catalizatorul. Trebuie respectate riguros
cantitatile din prospectul fiecarui material. Timpul de preparare nu trebuie sa fie prea lung pentru a
nu risca inceperea prizei inainte de introducerea materialul in cavitatea bucala.

Dupa preparare, materialul se introduce intr-o lingura de amprenta. Lingurile de amprenta se

livreaza in seturi de diferite forme si marimi, pentru arcada superioara si pentru arcada inferioara. Se
alege lingura care se adapteaza cel mai bine arcadei dentare care se amprenteaza.
 set linguri de amprenta

Categorii de materiale de amprenta

De-a lungul timpului au fost dezvoltate o multitudine de tipuri de materiale de amprenta. Odata cu
progresul stomatologiei, apar materiale din ce in ce mai precise si fidele. Exista mai multe categorii
de materiale de amprenta, fiecare servind alte scopuri.

Materiale de amprenta dure

Baza are o consistenta chitoasa, asemanator plastilinei, iar catalizatorul este o pasta sau un lichid.
Dupa priza, devin dure si rigide. Fidelitatea lor de amprentare nu este foarte mare dar, sunt foarte
rezistente dupa priza si se deformeaza greu.

Materiale din aceasta categorie : siliconii de aditie de consistenta dura, cerurile, blocurile Stents.

materiale de amprenta dure

inainte de preparare
 materiale de amprenta dure dupa priza si finalizarea amprentei

Materiale de amprenta elastice

Se prezinta sub forma de 2 paste sau un praf si un lichid ( care poate fi apa ). Au o consistenta mai
moale inainte de priza, iar dupa priza devin elastice. Sunt usor de preparat si folosit avand o precizie
destul de buna. Se aplica in cavitatea bucala cu ajutorul lingurilor de amprenta.

Materiale din aceasta categorie : alginatul, siliconii de consistenta medie.

materiale de amprenta elastice

inainte de preparare ;
catalizatorul este apa

materiale de amprenta elastice dupa priza si finalizarea amprentei

Materiale de amprenta fluide

Au o consistenta fluida inainte de priza, iar dupa priza devin rigid-elastice. De obicei, se prezinta sub
forma a 2 paste. Datorita fluiditatii si caracteristicilor speciale, sunt cele mai fidele materiale de
amprenta. Se aplica in cavitatea bucala in linguri individuale confectionate la laboratorul dentar sau
in interiorul unor amprente realizate cu materiale dure.

Materiale din aceasta categorie : polieterii, polisulfuri, siliconi de aditie fluizi.

 materiale de amprenta fluide
inainte de preparare

materiale de amprenta fluide dupa priza si finalizarea amprentei

Clasificarea amprentelor

Exista multiple tehnici de amprentare, medicul stomatolog alegand tehnica in functie de cazul clinic,
experienta personala sau tipul de lucrare ce urmeaza a fi realizat. Amprentele dentare pot fi
clasificate in functie de mai multi factori :

a. In functie de intinderea amprentei

o Amprenta totala

Se amprenteaza toti dintii din cavitatea bucala. Practic, se iau 3 amprente distincte :

 amprenta arcadei superioare

 amprenta arcadei inferioare
 amprenta ocluziei sau, mai popular, "muscatura"

Caracteristici :

Amprenta totala ofera detalii complete asupra campului protetic si se ia intotdeauna

cu ajutorul lingurilor de amprenta.

Ca si tehnica, ampretele arcadelor dentare se pot lua in 1 timp, in 2 timpi sau in
lingura individuala in functie de cerintele cazului clinic.
 amprenta totala

Utilizari :

 Lucrari complexe, de intindere mare : lucrari pe implanturi, punti intinse,

proteze totale, proteze mobilizabile.
 Amprente preliminarii : amprente dupa care tehnicianul
confectioneaza lingura individuala.
 Amprente de studiu totale.

Multi medici stomatologi prefera amprenta totala chiar si in cazul coroanelor dentare
simple datorita detaliilor complete pe care le ofera.

caz clinic

o Amprenta segmentara sau partiala

Amprenteaza doar o parte ( un segment ) din cavitatea bucala, si anume, partea in

care urmeaza a se efectua reconstituirea protetica.

Caracteristici :

Amprenta segmentara nu foloseste linguri de amprenta. Pe amprenta segmentara

apare : amprenta dintilor superiori, amprenta dintilor inferiori si inregistrarea ocluziei.

Ca si tehnica, amprenta segmentara se poate lua in 1 timp sau in 2 timpi.

Amprenta partiala nu ofera toate detaliile din cavitatea bucala. Este insa mai rapida
si mai usor de suportat.
 amprenta segmentara

Utilizari :

 confectionarea coroanelor dentare

 confectionarea puntilor fixe de intindere redusa

caz clinic

 In functie de tehnica amprentarii

o Amprenta in 1 timp

Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste, in majoritatea situatiilor, 1

singur material de amprenta. Nu este atat de fidela precum amprenta in 2 timpi sau
amprenta in lingura individuala dar tehnica este mai simpla si mai rapida.

Materiale de amprenta folosite : materiale dure sau materiale elastice. Se

preferasiliconii de aditie de consistenta dura sau alginatul

detalii despre materiale

Tehnica

Medicul stomatolog pregateste materialul apoi il introduce in lingura de amprenta. Se

pozitioneaza lingura in cavitatea bucala si se asteapta priza materialelor. Dupa
intarire, se spala si se trimite la laboratorul dentar.
 tehnica amprentarii cu lingura de amprenta la arcada inferioara
prezentata schematic

Etapele amprentei in 1 timp :

alegerea lingurii de amprenta

prepararea materialului de amprenta

introducerea materialului in lingura

amprenta dupa finalizare

Utilizari :

 Amprente preliminarii : sunt amprente dupa care tehnicianul

confectioneazalingura individuala.

Se pot folosi in orice situatie, dar sunt indicate mai ales daca se executa
punti intinse, proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrari pe
implanturi....mai multe.
  Amprenta arcadei opuse celei pe care se face reconstituirea protetica ( se
mai numeste arcada antagonista ).

Daca pe aceasta arcada nu exista detalii importante ce trebuie incluse in

planul protetic, amprenta in 1 timp este suficient de fidela pentru ca
tehnicianul sa obtina un model corespunzator al arcadei antagoniste.

 Amprente de studiu : sunt folosite in reconstituiri complexe sau cand

pretentiile estetice sunt foarte ridicate. Se pot lua amprente de studiu inainte
de inceperea prepararilor sau pe parcursul diverselor etape clinice.

Pe aceste amprente se studiaza comparativ diferite detalii din timpul si

dinaintea inceperii tratamentelor......mai multe

amprenta in 1 timp cu material elastic : alginatul

o Amprenta in 2 timpi

Are nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul

pentru fiecare etapa. Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi este excelenta.

Materiale de amprenta folosite : in prima faza un material dur ; in a doua faza un

material fluid. De obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita proprietatilor foarte
bune pe care le au.

detalii despre materiale

Tehnica :

 In prima etapa se ia o amprenta cu materialul dur. Dupa priza, siliconul dur

va capata o consistenta rigida, urmand ca, in faza a doua, sa joace rolul
de lingura sau conformator extern pentru materialul fluid.

etapa 1 : introducerea materialul dur in lingura de amprenta

etapa 1 : amprenta cu materialul dur dupa priza

 In a doua etapa, medicul stomatolog introduce in interiorul conformatorului

obtinut in prima faza, siliconul de aditie fluid. Se repozitioneaza amprenta in
cavitatea bucala. Datorita consistentei fluide si a proprietatilor excelente,
materialul fluid va patrunde in toate detaliile campului protetic.

Dupa priza, acesta va capata o consistenta elastica iar fidelitatea si precizia

reproducerii vor fi deosebite. Se spala amprenta, se dezinfecteaza si se
trimite la laboratorul dentar.

etapa 2 : introducerea materialul fluid in amprenta dura obtinuta la etapa 1

 etapa 2 : amprenta cu materialul fluid dupa priza

Utilizari :

 Realizarea coroanelor dentare : este metoda de electie

 Realizarea puntilor dentare fixe
 Realizarea lucrarilor pe implanturi in unele cazuri

amprenta in 2 timpi ; materialul dur  este cel albastru,  materialul

fluid  este cel rosu,
dintii slefuiti  sunt indicati cu sageti

o Amprenta in lingura individuala

Este o varianta particulara a amprentei in 2 timpi care implica si participarea

laboratorului dentar. Se foloseste pe scara foarte larga datorita preciziei si fidelitatii
ridicate. Singurul dezavantaj ar fi acela ca necesita o sedinta in plus.

Materiale de amprenta folosite : materiale fluide, in special siliconi de aditie fluizi.

Tehnica :

 In prima etapa se ia o amprenta preliminara in 1 timp cu un material dur sau

elastic. Amprenta se ia intotdeauna cu ajutorul lingurilor de amprenta. Dupa
intarire, se trimite la laboratorul dentar.
 Tehnicianul dentar va turna modelul, apoi va confectiona pe acesta o lingura
de amprenta cat mai intim adaptata campului protetic. Aceasta se
 numestelingura individuala si este confectionata din diferite materiale
plastice.

lingura individuala confectionata pe modelul de gips

 Lingura individuala va juca rolul de conformator extern. Medicul stomatolog

introduce materialul de amprenta fluid in lingura si, apoi, o plaseaza pe
campul protetic. Dupa intarire, se retrimite laboratorului dentar in vederea
executarii lucrarilor protetice planificate.

Utilizari :

 Amprenta functionala pentru proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrari

complexe pe implanturi. Este obligatorie folosirea lingurii individuale in aceste
situatii.
 Punti dentare intinse, lucrari integral ceramice, lucrari ceramice cu schelet de
zirconiu, aur sau titan.
 Se poate folosi si in alte situatii clinice care cer o amprenta extrem de fidela.

 In functie de miscarile efectuate in timpul amprentei

o Amprenta statica

Caracteristici :

In timpul amprentei statice nu se executa nici un fel de miscari functionale.

 Utilizari :

Se foloseste in cazul coroanelor dentare sau a puntilor fixe cand nu este nevoie
defunctionalizarea amprentei.

o Amprenta functionala

Caracteristici :

In timpul amprentei functionale, pacientul, ajutat de medicul stomatolog, va executa

anumite miscari ale obrajilor, limbii sau buzelor care vor incerca sa imite miscarile din
timpul proceselor functionale : masticatia sau fonatia. In acest fel, marginile
amprenteivor fi modelate in mod activ de catre pacient.

Utilizari :

In cazul protezelor sau altor lucrari intinse unde este foarte important sa se stie cat
de mult se pot extinde marginile acestor restaurari.

Amprenta ocluziei

Se mai numeste, popular, "muscatura". Dupa cum am vazut, amprenta ocluziei se ia fie intr-o etapa
separata, fie in acelasi timp cu amprenta dintilor, daca este vorba de o amprenta segmentara.

Aceasta este extrem de importanta pentru reusita lucrarii. Medicul stomatolog trebuie sa-i trimita
tehnicianului dentar ocluzia corecta, deoarece, orice mica neconcordanta poate duce la realizarea
unei lucrari necorespunzatoare la nivel ocluzal ( de exemplu coroana sau puntea dentara poate fi
"inalta" ).

Care este ocluzia corecta ?

ocluzia corecta

Ocluzia corecta este pozitia in care dintii de sus se ating cu dintii de jos in cele mai multe puncte
posibile. Practic, este o pozitie in care pacientul trebuie sa ajunga cat mai natural cu putinta, fara
fortari inutile. Tocmai aceste fortari si gandul unor pacienti ca "ar putea musca gresit" duce, uneori,
la greutati in inregistrarea ocluziei.

Medicul stomatolog are la indemana atat tehnici de a "stimula" ajungerea in aceasta pozitie, cat si
tehnici prin care poate controla daca pozitia a fost corecta sau nu. In cazul restaurarilor intinse, in
special daca se realizeaza lucrari pe implanturi, stabilirea unei ocluzii corecte este de o mare
importanta.

Cum se ia amprenta ocluziei ?

Amprenta ocluziei se ia cu un material dur. Se prepara materialul prin omogenizarea bazei, care are
consistenta chitoasa, cu catalizatorul, care este de obicei o pasta.

Apoi se plaseaza materialul preparat pe toata lungimea arcadei dentare ( superioara sau inferioara )
sau doar in partile posterioare. Se invita pacientul sa "muste" in ocluzia corecta. Dupa priza
materialului, care dureaza 1-2 minute, se trimite inregistrarea la laboratorul dentar.

pregatirea materialului
pentru amprenta

amprenta ocluziei

Tehnicianul va folosi aceasta amprenta pentru a pozitiona modelele celor 2 arcade dentare intr-
opozitie similara cu cea din cavitatea bucala.

Ce neplaceri pot aparea in timpul amprentarii ?

De obicei, amprentarile decurg fara probleme. Materialele de amprenta au gust si miros placut iar
timpul de priza este relativ scurt. In unele situatii pot aparea anumite reactii minore.

 acumularea unei cantitati mai mari de saliva

 greutate in respiratie mai ales daca pacientii nu pot respira bine pe nas
 senzatii de greata cand amprenta este mai extinsa

!!!Aceste senzatii sunt de intensitate redusa, apar rar, dureaza un timp relativ scurt si nu
pericliteaza cu absolut nimic sanatatea pacientilor.

CARE SUNT ETAPELE PRACTICE ALE AMPRENTEI DENTARE ?

a. Amprenta dentara totala

Pentru clarificare sa luam un caz practic. Un pacient se prezinta la cabinetul stomatologic pentru
efectuarea unei punti dentare. Puntea va avea 2 dinti stalpi si 1 dinte artificial.

Dupa prepararea dintilor stalpi prin slefuire urmeaza amprenta dentara. Iata etapele :

1. Amprenta arcadei dentare pe care se afla dintii slefuiti

Se va lua o amprenta totala dupa tehnica amprentei in 2 timpi. Ca materiale, vom folosi siliconi de

aditie duri, respectiv fluizi.

alegerea lingurii de amprenta ;

este vorba despre o 
lingura superioara

pregatirea materialului de amprenta dur

introducerea materialului de amprenta dur in lingura

amprenta cu materialul dur

dupa priza

cu sageti : dintii slefuiti

pregatirea materialului de amprenta fluid

 introducerea materialului de amprenta fluid ; urmeazarepozitionarea lingurii
in cavitatea bucala

amprenta in 2 timpi
dupa priza finala

cu sageti : dintii slefuiti

2. Amprenta arcadei dentare antagoniste

Arcada antagonista este arcada opusa celei pe care se afla dintii slefuiti. Se va lua o amprenta
totala dupa tehnica amprentei in 1 timp. Ca material, se va folosi alginatul cromatic, material de
amprenta elastic care isi schimba culoarea in functie de fazele prepararii.

alegerea lingurii de amprenta ;

este vorba despre o 
lingura inferioara
 pregatirea materialului de amprenta.
praful se va amesteca cu apa

prepararea materialului
de amprenta

introducerea materialului in lingura

amprenta cu alginat
dupa priza finala

amprenta cu alginat

3. Amprenta ocluziei
Amprenta ocluziei se ia cu materiale de amprenta dure. In cazul de fata vom folosi siliconi de
aditieduri.

prepararea materialului
de amprenta

pregatirea materialului pentru introducerea in cavitatea bucala ;

se invita pacientul "sa muste" in ocluzia corecta

amprenta ocluziei

Amprentele celor 2 arcade la final

 amprenta arcadei cu dintii slefuiti

amprenta arcadei antagoniste

b. Amprenta partiala sau segmentara

Sa luam un alt caz clinic : realizarea unei coroane dentare la nivelul unui premolar superior. Multi
medici stomatologi prefera, in cazul restaurarilor mai reduse ca intindere, sa utilizeze amprenta
segmentara sau partiala.

Aceasta este mai simplu si mai rapid de executat si se consuma mult mai putine materiale. Nu ofera
insa detaliile unei amprente totale.

Se foloseste tot tehnica amprentei in 2 timpi. Ca materiale vom folosi siliconi de aditie duri

respectiv fluizi.
 prepararea materialului de amprenta dur

pregatirea materialului de amprenta dur pentru introducerea in cavitatea bucala

se introduce materialul pe partea cu dintii slefuiti ; se invita pacientul sa inchida arcadele

in ocluzia corecta

dupa priza materialului de amprenta dur :

partea cu dintele slefuit

dupa priza materialului de amprenta dur :

partea cu dintii antagonisti
 pregatirea materialului de amprenta fluid

materialul fluid se introduce doar in partea cu dintele slefuit a amprentei

amprenta se repozitioneaza, se invita pacientul sa inchida arcadele ;

dupa priza, se indeparteaza din cavitatea bucala

amprenta partiala dupa priza ;

dintele slefuit este indicat cu sageata

Amprenta partiala la final

 amprenta partiala partea cu dintele slefuit.
este nevoie si de material de amprenta fluid

amprenta partiala partea cu dintii antagonisti sau opusi ; de obicei, nu este nevoie de material de
amprenta fluid fiind suficienta amprenta doar cu materialul dur

Ce se intampla cu amprentele dentare ?

Toate amprentele sunt trimise la laboratorul de tehnica dentara. Tehnicianul va turna in ele un gips
special obtinand modelele de gips. Acestea vor fi pozitionate in relatia corecta ( cea din cavitatea
bucala a pacientului ) cu ajutorul amprentei ocluziei.

Detaliile sunt prezentate la etapele de laborator.

ALEGEREA CULORII LUCRARILOR DENTARE

De obicei, alegerea culorii se realizeaza de catre medicul stomatolog impreuna cu pacientul. Exista

situatii in care si tehnicianul dentar participa la aceasta operatiune.
Aceasta etapa este cu atat mai complexa cu cat pretentiile estetice sunt mai ridicate. Datorita gamei
bogate de culori si posibilitatii combinarii acestora, alegerea culorii este o etapa extrem de
importanta daca se realizeaza lucrari ceramice. Culoarea se ia cu ajutorul cheii de culori.

cheie de culori pentru ceramica

Un dinte natural prezinta nuante mai inchise in partea dinspre gingie si nuante mai deschise spre
varf. Pentru a da un aspect cat mai aproape de natural dintilor artificiali confectionati din ceramica,
se pot face multiple combinari a nuantelor in functie de cerintele cazul clinic.

Cum se procedeaza ?

 Se alege din cheia de culori o nuanta care se aseamana cel mai bine cu restul dintilor
prezenti in cavitatea bucala. Daca dintii ramasi au nuante diferite, este indicat ca lucrarea
protetica sa aiba o culoare asemanatoare cu dintii din imediata apropiere a restaurarii.

 Se noteaza nuantele prezente in diferitele parti ale dintilor. Apoi se poate trasa "o harta" de
culori, stabilind ce nuante se vor pune in fiecare zona a dintilor artificiali.
 In imaginea de mai jos este prezentata o harta de culori. Observati ca, in partea dinspre
gingie s-a notat culoarea C2 ; in partea din mijloc a dintelui va fi aplicata o nuanta mai
deschisa ( C1 ) iar la varful dintelui se va pune ceramica transparenta ( T ).

 Pentru a face lucrarea ceramica cat mai putin vizibila, se pot imita diverse coloratii prezente
pe dintii naturali : coloratia nicotinica, coloratii maronii cauzate de tartru si altele. Exista mai
multe nuante de maroniu a ceramicii.
 Pentru ca dintii sa nu para prea alungiti, exista posibilitatea aplicarii de ceramica de culoarea
gingiei in partea de sus a acestora. Se va alege nuanta de roz care se potriveste cel mai
bine gingiei pacientului.

!!! Scopul final este realizarea unei restaurari care sa fie cat mai putin vizibila in cavitatea
bucala. Din acest motiv, nu este indicata alegerea unei nuante prea albe in speranta ca dintii
artificiali vor fi "mai frumosi".

Un dinte mai alb decat vecinii lui nu face altceva decat sa accentueze aspectul "de artificial". Este
ultimul lucru care se doreste cand se executa o lucrare dentara.

CE ALTE DATE MAI TRANSMITE MEDICUL STOMATOLOG TEHNICIANULUI

DENTAR ?

In afara de culoare, tehnicianul mai are nevoie si de informatii privind forma, marimea si

pozitiadintelui, mai ales cand pretentiile estetice sunt ridicate.

Cu alte cuvinte, va trebui sa se ghideze dupa anumite date, care, se afla fie pe modelul de gips pe
care va realiza coroana, fie pe alte amprente, poze sau filme primite de la cabinetul stomatologic. In
situatii mai dificile, este bine ca si tehnicianul dentar sa participe la anumite etape clinice.
Dupa ce se poate ghida tehnicianul dentar ?

 Se poate ghida dupa dintii vecini.

 Se poate ghida dupa dintii antagonisti.
 Se poate ghida dupa dintii omologi.

Doriti sa va faceti o coroana la un premolar drept superior. Medicul stomatolog va lua

oamprenta a intregii arcade superioare. Tehnicianul se va ghida dupa forma si marimea
premolarului din partea stanga ( daca exista si este intreg bineinteles ).

 Se poate ghida dupa amprentele de studiu.

Doriti sa va faceti o coroana la un incisiv superior pentru ca nu va place culoarea. Inainte de

slefuire, incisivul are forma si marimea normala dar culoarea este mai inchisa.

Medicul stomatolog va lua amprenta acestui dinte inainte de slefuire. Aceasta se

numesteamprenta de studiu. Tehnicianul se va ghida dupa forma si marimea incisivului de
pe aceasta amprenta iar pentru culoare va folosi datele primite de la cabinet.

 Se mai poate ghida dupa poze sau filme daca acestea exista.

cei 2 dinti indicati de sageti ( premolarul 2 superior drept si premolarul 2 superior stang ) 
sunt dinti omologi

cei 2 dinti indicati de sageti ( caninul superior stang si caninul inferior stang ), fiind pe arcade opuse,
sunt  dinti antagonisti
COROANA PROVIZORIE

Sedinta se incheie cu executia si cimentarea lucrarii provizorii. Nu in toate situatiile se executa o

astfel de restaurare.

Aceasta lucrare se poate executa fie la cabinetul stomatologic fie la laboratorul dentar si va
ficimentata provizoriu deoarece trebuie indepartata si recimentata intre sedinte.

mai multe despre lucrarile provizorii

Ce precautii trebuie luate intre sedinte ?

 protejarea pe cat posibil a partii respective in timpul masticatiei

 evitarea consumului de alimente foarte reci sau foarte calde
 pastrarea unei igiena orale riguroase

LUCRARI DENTARE FIXE. PROBA SCHELETULUI

Scheletul de sustinere este partea care asigura rezistenta si stabilitatea lucrarii dentare si ofera
suport materialelor fizionomice. Poate fi confectionat din aliaje metalice sau din zirconiu.

Daca se realizeaza o coroana dentara, proba scheletului este o etapa optionala dar foarte utila. In
cazul puntilor dentare intinse insa, este indicat sa nu se omita aceasta etapa.

proba scheletului unei punti metalo ceramice in cavitatea bucala

Adaptarea perfecta a scheletului de sustinere este esentiala reusitei lucrarii. Medicul stomatolog
are mijloace prin care poate determina cat de bine se adapteaza scheletul si ce modificari mai
trebuie facute daca adaptarea nu este perfecta.

Cum se realizeaza proba scheletului metalic sau de zirconiu ?

Pentru ca adaptarea scheletului sa fie perfecta, trebuie indeplinite mai multe conditii.

 Insertia scheletului pe dintii slefuiti trebuie sa se realizeze lin si fara efort pana in pozitia

finala. Daca exista anumite obstacole care impiedica patrunderea pana in capat a
scheletului, acestea trebuie indepartate. Se poate retusa, dupa caz, atat din schelet cat si
din dintii slefuiti. De obicei, asemenea adaptari sunt minime.
 Scheletul nu trebuie sa fie prea "larg", acest lucru scazand din gradul de stabilitate al lucrarii.
 Scheletul trebuie sa patrunda usor subgingival la nivelul dintilor slefuiti.

punte totala ceramica : proba scheletului

 Daca se realizeaza lucrari ceramice, intre schelet si dintii antagonisti trebuie sa ramana
suficient spatiu pentru aplicarea straturilor ceramice. Verificarea se face dupa ce pacientul
inchide arcadele dentare in ocluzia corecta.
 In toate partile scheletului unde urmeaza a fi plasate materiale fizionomice ( ceramica,
compozit sau acrilat ), trebuie sa existe spatiu suficient pentru aplicarea corespunzatoare a
acestora. In caz contrar, coroanele dentare vor aparea "bombate" sau vor exista probleme la
insertia lucrarii.
  Daca se confectioneaza lucrari metalo acrilice sau metalo compozite, in aceasta etapa se
realizeaza si adaptarea ocluzala definitiva a restaurarii. In asemenea situatii, materialele
fizionomice nu se plaseaza pe fetele ocluzale ale coroanelor dentare.

Tot in aceasta etapa medicul mai poate lua o amprenta a ocluziei dupa ce scheletul a fost adaptat in
cavitatea bucala, numita "supramuscatura". Aceasta amprenta se ia peste schelet si ii va da
tehnicianului informatii suplimentare despre spatiul existent intre acesta si dintii antagonisti.

Sedinta se incheie cu refixarea coroanei provizorii ( daca s-a confectionat ). Scheletul impreuna cu
"supramuscatura" si alte eventuale indicatii, se trimite inapoi la laboratorul dentar pentru aplicarea
materialelor fizionomice.

PROBA LUCRARILOR DENTARE FIXE

Este o etapa optionala dar extrem de binevenita in special daca se executa restaurari complexe.
Practic, se realizeaza proba lucrarii ceramice inainte de aplicarea ultimului strat numit strat de
"glanz" sau de finisare.

Acest strat asigura luciul final al lucrarii dar nu influenteaza in nici un fel forma si marimea dintilor
artificiali. Poate influenta in oarecare masura culoarea.

Ce se verifica in aceasta etapa ?

 Adaptarea lucrarii protetice pe dintii slefuiti

Insertia coroanei sau a puntii dentare trebuie sa fie lina, fara obstacole pana in pozitia finala.
Lucrarea trebuie sa aiba o anumita frictiune pe dintii de sub ea pentru a-i creste stabilitatea.
Trebuie sa patrunda si usor subgingival ( 1-2 mm ).

Daca se poate indeparta prea usor de pe dinti, inseamna ca este prea "larga", nefiind
suficient de intim adaptata. Daca se indeparteaza mult prea greu, poate fi vorba de un mic
obstacol care impiedica insertia corecta. Acesta va trebui indepartat inainte de cimentare.

Daca s-a efectuata proba scheletului, de obicei si adaptarea lucrarii va fi buna.

 Forma, marimea si incadrarea in arcada dentara

Dintii artificiali vor trebui sa se incadreze ca forma si marime cu ceilalti dinti aflati pe arcada.
Ce inseamna acest lucru ?
 In primul rand, trebuie sa se incadreze intre dintii vecini. Sa nu aiba o marime
disproportionata si sa pastreze linia normala a arcadei dentare. Daca unul sau mai multi dinti
artificiali s-ar situa cu mult in interiorul sau in exteriorul liniei arcadei, ar crea un aspect
inestetic.

adaptare adecvata a coroanei ceramice

la linia arcadei dentare

Este bine ca dintii artificiali sa se asemene cu dintii omologi lor. Este extrem de inestetic sa
se execute, de exemplu, o coroana pe un canin superior drept care sa aiba o forma si o
marime total diferita de caninul superior stang.

Am vazut ca, in unele situatii mai dificile, se apeleaza la amprente de studiu, poze sau filme
cu aspectul dintilor pacientului inainte de slefuire. In aceasta etapa se verifica corectitudinea
restaurarilor in functie de aceste probe.

Retusurile mici se pot efectua la cabinetul stomatologic, pentru cele mai mari fiind nevoie de
trimiterea lucrarii la laboratorul dentar. Exista si situatii mai rare cand lucrarea dentara va
trebui refacuta.

 Culoarea

Culoarea este primul lucru care se observa la o lucrare dentara. In consecinta, orice mica
neconcordanta poate compromite rezultatele estetice. Bineinteles, culoarea este cu atat mai
importanta cu cat coroana este situata intr-o zona mai vizibila si pretentiile estetice sunt mai
mari.

In cazul compozitului si mai ales acrilatului, nu se pot emite pretentii foarte mari. Materialele
nu au o gama de culori foarte bogata, posibilitatile de combinare a nuantelor sunt reduse, iar
transluciditatea lipseste.
 Ceramica, pe de alta parte, are avantajul unei game foarte bogate de nuante care pot imita
cele mai mici detalii de pe suprafata dintilor. Zone diferite ale aceluiasi dinte vor beneficia de
nuante diferite in scopul de a realiza o lucrare care sa se asemene cat mai bine cu dintii
vecini.

coroana dentara cu o nuanta prea deschisa

coroana dentara cu o nuanta ce se incadreaza excelent cu dintii vecini

Rezultatele cele mai bune se obtin cand restaurarea ceramica "nu se observa". Nu este in
nici un caz de dorit ca lucrarea sa apara mai alba, desi multi pacienti isi doresc acest lucru.

Exista multe situatii cand si tehnicianul dentar participa la aceasta faza. Culoarea se poate
modifica, in oarecare masura, in ultima etapa de laborator - cea de aplicare a stratului de
finisare.

 Adaptarea in ocluzie

Adaptarea in ocluzie este extrem de importanta pentru confortul si evolutia in timp a lucrarii.
De aceea, daca aveti lucrari dentare care "deranjeaza" in timpul masticatiei, este indicat sa
apelati la medicul stomatolog.
 Adaptarea se face atat in ocluzie statica ( pacientul inchide arcadele dentare in ocluzia
corecta ) cat si in timpul diverselor miscari ale mandibulei. Pentru verificare se folosesc hartii
de articulatie colorate care ii dau medicului stomatolog indicatii precise asupra locurilor unde
lucrarile dentare sunt mai "inalte".

Retusurile se fac cu freze de turbina diamantate sau extradure, apoi lucrarea este trimisa la
laborator pentru finisare.

hartie de articulatie : se prezinta sub forma unor fasii dreptunghiulare ; au 2 culori :

albastru pe o parte, 
rosu pe cealalta.

verificarea ocluziei cu hartie de articulatie : punctele rosii reprezinta zone unde lucrarea
trebuie adaptata ocluzal

Daca lucrarea protetica se adapteaza perfect la nivel ocluzal, forma, marimea si culoarea sunt
apreciate atat de medic cat si de pacient, aceasta se trimite inapoi la laborator pentru aplicarea
stratului de finisare si, dupa caz, se recimenteaza coroana provizorie.

CIMENTAREA LUCRARILOR DENTARE

Chiar daca s-a efectuat proba lucrarii dentare in cavitatea bucala, medicul stomatolog, pentru
siguranta, va relua, rapid, pasii descrisi la proba lucrarilor. Daca totul corespunde, se trece la
cimentarea lucrarii.
In functie de situatia clinica, se poate opta pentru cimentarea provizorie sau cimentarea
definitiva a lucrarii dentare.

Cimentarea provizorie

Foloseste cimenturi provizorii special fabricate pentru aceasta operatiune. Cimenturile provizorii se

prepara, de obicei, prin amestecul a doua paste ; timpul de priza este destul de scurt.

Proprietatile cimenturilor provizorii :

 Au o aderenta buna atat la dinte precum si la lucrarile dentare.

 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Lucrarile cimentate provizoriu se indeparteaza foarte usor.
 Se resorb intr-un timp destul de scurt. Din acest motiv, lucrarile dentare cimentate
provizoriutrebuie recimentate definitiv in maxim 3-4 saptamani.
 Au rezistenta scazuta.

ciment provizoriu

Cimentarea provizorie se foloseste in 2 situatii

 Cimentarea coroanelor provizorii sau a altor lucrari dentare provizorii.

 Cimentarea provizorie a coroanelor sau puntilor dentare definitive.

Lucrarile dentare se cimenteaza provizoriu cand se doreste o perioada de adaptare a

organismului cu acestea sau cand se suspecteaza posibilitatea aparitiei unor complicatii la
dintii situati sub lucrarea dentara.

Daca apar asemenea complicatii ( de exemplu o inflamatie pulpara la un dinte fara nervul
scos ), se poate indeparta lucrarea fara riscul de a o sectiona, dupa care se trateaza dintele
sau dintii care au dezvoltat complicatiile.

Exista numeroase situatii cand cimentarea provizorie nu este necesara.

Cimentarea definitiva

Foloseste cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi se prepara prin amestecul
unui praf cu un lichid. Timpul de priza primar este de 1-2 minute dar priza definitiva a cimenturilor
poate dura pana la 2 zile. Este motivul pentru care este bine ca lucrarile proaspat cimentate sa fie
protejate la masticatie in primele zile.

Proprietatile cimenturilor definitive:

ciment pentru fixarea definitiva

 Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii naturali. Exista
specialisti care sustin ca se formeaza o legatura chimica extrem de rezistenta intre
cimenturile glasionomere si dinte.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Au o rezistenta excelenta si nu se resorb in timp. Din pacate, aceasta rezistenta scade
odata cu cresterea grosimii stratului de ciment.

!!!Daca o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este prea "larga" ),
cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in mica masura, acest neajuns. Rolul
primordial al cimenturilor de lipire este de a umple golul ramas intre peretii interiori ai
coroanei si dintele slefuit.

In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe care le au, vor creste
cu mult stabilitatea acestora.

Tehnica cimentarii lucrarilor dentare

Este aceasi indiferent daca vorbim despre cimentare provizorie sau definitiva.

 Se spala si se degreseaza interiorul coroanelor dentare. Se monteaza aspiratorul de saliva

in cavitatea bucala a pacientului, se izoleaza dintii ( cu diga sau cu rulouri de vata ) apoi se
usuca cu atentie toti dintii slefuiti.
  Se pregateste cimentul de lipire respectand cu strictete atat cantitatile de praf si lichid cat si
timpul de pregatire. Acestea difera in functie de firma producatoare, fiind specificate in
prospect.
 Cand cimentul ajunge la consistenta optima, se introduce in interiorul coroanelor, cu grija,
astfel incat sa se acopere toti peretii interiori.

 Se introduce lucrarea in cavitatea bucala si se insera pe dintii stalpi, aplicand presiuni

usoare. Lucrarea dentara trebuie sa intre pana in pozitia finala. Orice mica greseala poate
compromite intreaga restaurare, deoarece, dupa priza cimentului definitiv, lucrarea este
foarte greu de indepartat.
 Se invita pacientul sa inchida in pozitia corecta doar dupa ce lucrarea a intrat in pozitia
finala. Altfel se risca fractura coroanelor. Se verifica ocluzia ; aceasta trebuie sa fie 100%
corecta.
 Dupa priza primara, se indeparteaza cimentul ramas in jurul coroanelor dentare.

cimentarea coroanelor dentare

La final i se transmit pacientului precautiile ce trebuie luate in primele zile dupa cimentare.

 sa protejeze la masticatie pe cat posibil partea respectiva

  sa pastreze o igiena riguroasa
 sa semnaleze medicului stomatolog orice durere sau disconfort ce ar putea aparea

De asemenea, pacientul va fi informat despre detaliile privind ingrijirea in timp a lucrarilor, datele

controalelor periodice si alte informatii de interes.

Ce simptome pot aparea dupa lipirea definitiva a lucrarilor dentare ?

De obicei, evolutia este buna. Totusi, pot aparea unele reactii minore :

 Durere la nivelul gingiei dintilor slefuiti. Deoarece coroanele dentare vor patrunde usor
subgingival, e posibil sa fie nevoie de un anumit timp pana cand tesutul gingival se
obisnuieste cu ele. Durerile sunt slabe si, de obicei, dispar in cateva zile.
 Senzatie de disconfort la masticatie ( de exemplu : lucrarea dentara poate fi "usor inalta") . In
aceasta situatie este necesara apelarea la mediculul stomatolog pentru o adaptarea ocluzala
a lucrarii. Aceasta este extrem de simpla si rapida.
 Usoare dureri la cald si rece sau in timpul masticatiei pe partea respectiva. Daca durerile
scad treptat in intensitate, de cele mai multe ori vor disparea odata cu trecerea timpului.
Daca acestea se accentuaza, este obligatorie apelarea la medicul stomatolog.

!!!Este importanta semnalarea oricarui disconfort la nivelul lucrarilor dentare. Nesesizarea la

timp a medicului stomatolog poate duce la agravarea simptomelor si complicarea tratamentelor.

MODELUL DE GIPS

Laboratorul de tehnica dentara este locul in care lucrarile dentare sunt practic confectionate. Etapele
de laborator nu sunt vizibile pacientilor si cer o indemanare si o precizie desavarsita. Tehnicianul
dentar va lucra intotdeauna in stransa colaborare cu medicul stomatolog, participand, in cazuri mai
complexe, si la unele etape clinice.

Tehnicianul dentar primeste de la cabinetul stomatologic amprentele dentare ale cazului protetic

insotite de alte informatii suplimentare : culoarea, tipul de lucrare, amprente de studiu, uneori poze
sau filme si alte indicatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l realizeze este turnarea modelului de gips. Modelul de
gipsreprezinta situatia precisa din cavitatea bucala a pacientului obtinuta dupa introducerea unor
gipsuri speciale in amprentele dentare.

Turnarea modelului de gips

Exista diferente in turnarea modelului in functie de tipul de amprenta folosit.

Amprenta totala

In cazul amprentei totale, laboratorul va primi 3 amprente diferite :

 Amprenta arcadei cu dintii slefuiti ; prin turnare se va obtine modelul de lucru pe care

tehnicianul va confectiona lucrarea dentara.
 Amprenta arcadei opuse sau antagoniste ; prin turnare se va obtine modelul antagonist.
 Amprenta ocluziei ; cu ajutorul acesteia, tehnicianul va pozitiona cele 2 modele intr-o relatie
similara cu cea din cavitatea bucala a pacientului.

Tehnica

Se usuca bine amprentele, apoi se toarna in ele un gips special, de consistenta fluida, care are o
precizie si o fidelitate deosebita. Dupa intarirea gipsului, se indeparteaza amprentele cu grija pentru
a nu le fractura. Apoi, dintii slefuiti pe care urmeaza a se confectiona coroanele dentare, se izoleaza
si se pregatesc intr-un mod specific.

amprenta totala inferioara

cu sageata, dintele slefuit
 modelul de gips obtinut dupa turnarea amprentei
cu sageata, dintele slefuit

Modelul de lucru si modelul antagonist sunt apoi plasate in relatia din cavitatea bucala cu ajutorul
amprentei ocluziei. Pentru aceasta, cele 2 modele sunt montate in niste aparate speciale care au
rolul de a imita miscarile mandibulei. Aceste aparate se numesc ocluzoare sau articulatoare.

modelele de gips pozitionate in articulator

In acest moment tehnicianul are in articulator o situatie similara cu cea din cavitatea bucala a
pacientului. Mai mult, articulatorul este un aparat care poate imita foarte bine miscarile mandibulare.

Amprenta segmentara sau partiala

In cazul amprentei partiale, tehnicianul va primi de la cabinet o singura amprenta care are 2 fete
( sau parti ) :

 O parte care contine dintii slefuiti. Este partea unde se va efectua restaurarea protetica.
  Partea opusa care are imprimati dintii antagonisti.
 Cele 2 parti sunt situate, una fata de alta, in relatia de ocluzie din cavitatea bucala a
pacientului.

Tehnica

Mai intai, se toarna gipsul fluid in partea cu dintii slefuiti. Se asteapta priza si se toarna gipsul si in
cealalta parte a amprentei. Pentru a realiza pozitionarea corecta a celor 2 modele, se va sculpta in
soclul acestora 
o cheie de gips ( vezi imaginea ).

amprenta partiala - partea cu 

dintele slefuit ( cu sageata )

amprenta partiala ;
partea cu dintii antagonisti

modelul de gips ;
partea cu dintele slefuit
( cu sageti )
 modelul de gips ;
partea cu dintii antagonisti

Iata cum arata modelele partiale dupa pozitionarea in cheia de gips.

modelele de gips dupa amprenta partiala

montate in cheia de gips

Pregatirea dintilor slefuiti

Dupa priza gipsului si obtinerea modelului, tehnicianul dentar va pregati dintii slefuiti intr-un mod
specific. Acestia sunt dintii pe care urmeaza a se confectiona lucrarea dentara si mai poarta numele
de bonturi dentare.

Scopul pregatirii este obtinerea unui acces cat mai bun la acesti dinti in timpul etapelor de
confectionare a scheletului si aplicare a materialelor fizionomice. Care sunt operatiunile cele mai
importante ?

 Indepartarea gipsului din jurul bonturilor dentare, astfel incat, toate portiunile dintelui care au
fost preparate prin slefuire ( inclusiv zona subgingivala ) sa fie usor accesibile.
 Introducerea unor tije metalice la nivelul dintilor slefuiti, astfel incat, acestia sa se poata
indeparta si repozitiona pe modelul de lucru. Aceste tije se introduc inca din faza de
pregatire a amprentei pentru turnare. Se obtine asa numitul bont mobil.

bontul mobil

 Tratarea bonturilor dentare cu lacuri sau ceruri speciale in vederea planarii micilor
imperfectiuni care apar in gips dupa turnare. In cazul lucrarilor ceramice, stratul de lac este
extrem de subtire fiind mai gros pentru celelalte tipuri de lucrari. De aici si diferenta de
adaptare a acestora pe dintii slefuiti.

bontul dentar in urma operatiunilor de pregatire

Alte tipuri de modele

In afara modelului de lucru, pe care tehnicianul va confectiona restaurarea dentara, si a modelului

antagonist, se mai pot turna si alte tipuri de modele.

 Modelul preliminar : se obtine prin turnarea amprentei preliminare. Pe acest model

tehnicianul va confectiona lingura individuala.
 Modelul de studiu : se obtine prin turnarea amprentei de studiu. Se foloseste pentru
observarea diverselor detalii existente in cavitatea bucala a pacientului inainte de pregatirea
dintilor. Se pot turna mai multe modele de studiu, in diferite etape ale cazului clinic.
 Modele didactice sau documentare : se folosesc pentru prezentarea diverselor cazuri la
facultati, congrese, pentru studii stintifice, documente medico-legale etc.

CONFECTIONAREA SCHELETULUI METALIC

Dupa cum am vazut, coroanele dentare si puntile dentare au nevoie de un schelet de sustinere, care

are rolul de a asigura rezistenta restaurarii si de oferi suport materialelor
fizionomice ( ceramica, compozit, acrilat ). In situatii exceptionale, exista posibilitatea confectionarii
unor lucrari fara schelet de sustinere.

Scheletul lucrarilor dentare poate fi confectionat fie din diferite aliaje metalice, fie din zirconiu.

schelet metalic pe modelul de gips ;

ceramica dentara va fi aplicata peste si 
de jur imprejurul scheletului
Confectionarea scheletului metalic este un proces care cere rabdare si timp. Ca si materiale se
pot folosi : aliaje nobile ( aur, paladiu ), aliaje nenobile ( crom-nichel, crom-cobalt ) sau titan.
Tehnicianul dentar realizeaza scheletul lucrarilor dentare pe parcursul mai multor etape.

1. Modelarea machetei din ceara a scheletului metalic

Prima etapa este reprezentata de modelarea in ceara a machetei scheletului metalic. Modelajul se
face la forma si marimea ceruta de caz si difera in functie de tipul lucrarii dentare.

a. Macheta coroanelor dentare

Pentru inceput, se vor modela machetele coroanelor dentare. Numarul acestora difera : una in cazul
realizarii unei coroane dentare simple sau mai multe in cazul puntilor dentare. Daca lucrarea contine
mai multe coroane situate una langa alta, se va modela macheta tuturor coroanelor, apoi acestea se
vor uni intre ele cu ceara.

 Coroanele ceramice

Se modeleaza o capa neteda de 0,3-0,4 mm grosime care va fi usor distantata ( la aprox. 1 -

1.5 mm ) de dintii vecini si dintii antagonisti pentru a ramane suficient spatiu pentru ceramica
care va acoperi scheletul metalic pe toate partile. Capa se modeleaza la o distanta
minima debontul dentar.

 Coroanele metalo-acrilice sau metalo-compozite

Scheletul metalic are o grosime mai mare ( practic este grosimea finala a lucrarii ), este mai
distantat de dintele slefuit si este in contact atat cu dintii vecini cat si, mai important, cu dintii
 antagonisti. Practic se creaza ocluzia finala deoarece in aceste cazuri fata ocluzala a
coronei va fi confectionata din metal.

Pe partea unde va fi plasat acrilatul sau compozitul, se modeleaza o fereastra in care vor fi
plasate retentiile : mici bilute de ceara care, dupa turnarea metalului, se vor transforma in
bilute de metal si vor ajuta la legarea acrilatului sau compozitului de scheletul metalic.
Grosimea scheletului in aceasta zona este mai mica.

 Coroanele total metalice

Macheta se modeleaza similar cazului anterior, cu diferenta ca lipseste "fereastra" sculptata

pentru materialul fizionomic. Neavand in componenta materiale fizionomice, scheletul
coroanelor metalice va avea o grosime uniforma pe toate fetele.

b. Macheta corpului de punte

Dupa coroanele dentare, se va modela si macheta corpului de punte. Corpul de punte este partea

unei punti dentare care inlocuieste dintii lipsa. In functie de cazul clinic, o punte poate avea 1 sau
mai multe corpuri de punte.

Se plaseaza ceara de modelat intre coroanele dentare ( deja modelate ) in zonele in care se
situeazaedentatiile ce urmeaza a fi restaurate.

 Punti metalo ceramice

Corpul de punte se va modela distantat atat de dintii antagonisti cat si de creasta

edentatapentru a crea spatiul necesar aplicarii ceramicii. Corpul se va modela neted si pe
aceasi linie cu coroanele dentare de care se va uni.
 macheta din ceara a scheletului metalic
este vorba de o punte metalo ceramica
vedere din fata

macheta din ceara a scheletului metalic

este vorba de o punte metalo ceramica
vedere din spate

 Punti metalo acrilice, metalo compozite si metalice

Corpul de punte se va modela in contact cu dintii antagonisti si cu creasta edentata. Fata

ocluzala va fi modelata asemanator cu dintii naturali, cu cuspizi si pante, iar contactul cu
dintii antagonisti trebuie realizat in ocluzia corecta.

Contactul cu creasta edentata se face in functie de cerintele cazului. Deoarece corpul de

punte va fi "plin pe dinauntru", in zona atasarii materialelor fizionomice se pot crea retentii
mai adanci. La lucrarile total metalice, corpul de punte se va modela neted pe toate partile.
 macheta din ceara punte dentara metalica - schematic

c. Atasarea tijelor de turnare

Dupa modelarea machetei scheletului metalic, acesta se detaseaza de pe model in vederea

atasariitijelor de turnare.

Tijele de turnare sunt niste bucati din ceara de forma cilindrica care, dupa topirea cerii, se vor
transforma in "mici canale" prin care se va turna aliajul metalic topit. In functie de intinderea lucrarii,
se pot atasa una sau mai multe tije.

machetele din ceara coroane dentare ;

cu sageti, tijele de turnare

2. Ambalarea
Ambalarea reprezinta operatia de "invelire" a machetei de ceara cu un material special ( masa de
ambalat ) in vederea turnarii aliajului metalic.

Masele de ambalat se aseamana cu gipsul. Au o consistenta "smantanoasa" la preparare, apoi,

dupa priza, devin dure, fiind foarte rezistente la temperaturi mari. Fiecare aliaj metalic are o masa
de ambalat specifica lui.

Tehnica

Se alege masa de ambalat specifica aliajului din care urmeaza a fi realizat scheletul. Se prepara ( se

amesteca un praf cu apa similar gipsului ) pana se ajunge la o consistenta "cremoasa". Se ia cu
grijamacheta de ceara si se introduce in masa de ambalat astfel incat sa fie acoperite toate zonele,
inclusiv tijele de turnare.

turnarea masei de ambalat"cremoase" in jurul machetei de ceara

Se asteapta priza masei de ambalat, apoi se incalzeste la o temperatura de aprox 100 grade. Masa
de ambalat, fiind extrem de rezistenta la temperaturi inalte, nu isi va modifica in nici un fel forma si
dimensiunile. Ceara in schimb se va topi si apoi se va elimina cu grija din interiorul masei de
ambalat.

Tehnicianul dentar a creat in acest fel o "forma" a scheletului metalic in interiorul masei de ambalat,
iar tijele de turnare au format niste canale prin care se va turna aliajul metalic topit in urmatoarea
etapa. Aceste canale se numesc conuri de turnare.

3. Turnarea aliajului metalic

In aceasta etapa, tehnicianul dentar toarna aliajul metalic in interiorul masei de ambalat. La final, tot
ce s-a modelat din ceara in prima etapa va fi inlocuit de metal.

Tehnica

Se pregateste aliajul metalic in functie de caz. Fiecare aliaj are alt punct de topire. Se incalzeste
aliajul in recipiente speciale pana la o temperatura usor mai ridicata decat punctul lui de topire.

Cand aliajul devine fluid, se toarna in masa de ambalat prin conurile de turnare. In laboratorul de
tehnica dentara exista dispozitive speciale care ajuta aliajul fluid sa patrunda in toate detaliile masei
de ambalat pentru a obtine o copie cat mai fidela a machetei de ceara.

Dupa ce se raceste, se sparge masa de ambalat. In interior, va ramane scheletul metalic atasat de
tijele de turnare.

scheletul metalic dupa turnare si 

spargerea masei de ambalat

4. Prelucrarea si finisarea scheletului metalic

Chiar daca s-a lucrat perfect, mai sunt necesare mici retusuri si finisari. Se sectioneaza tijele de
turnare si se fac prelucrarile necesare cu ajutorul unor freze speciale pentru metal actionate de
unmicromotor.

Se probeaza scheletul pe model, se controleaza insertia acestuia pe bonturile dentare, se verifica

ocluzia, daca este cazul se mai fac unele modificari, apoi se trimite la cabinetul stomatologic
pentruproba scheletului.
 prelucrarea scheletului metalic

Confectionarea scheletului de zirconiu este tratat in capitolul dedicat acestui material.

APLICAREA MATERIALELOR FIZIONOMICE :

CERAMICA, COMPOZIT, ACRILAT

Dupa proba scheletului, medicul stomatolog trimite lucrarea dentara inapoi la laborator

pentruaplicarea materialelor fizionomice. Operatiunile difera in functie de materialul fizionomic
aplicat.

Ceramica dentara

Ceramica dentara se aplica pe toate fetele dintelui. Totusi, la nivelul coroanelor dentare, va mai
ramane, in cele mai multe situatii, o mica portiune din metal, neacoperita de ceramica, necesara
tehnicianului dentar pentru fixarea lucrarii ( cu un cleste special ) in timpul aplicarii ceramicii.

Multi pacienti cred, in mod eronat, ca aceasta zona metalica reprezinta un defect al lucrarii. In
functie de tehnica folosita la aplicarea ceramicii, portiunea poate avea aspectul unui punct
metalic sau a uneicolerete metalice. Se plaseaza de obicei intr-o portiune putin vizibila a coroanei
dentare, in partea de sus si spate a acesteia. Puntile intinse pot avea mai multe astfel de portiuni.

fixarea coroanei cu clestele in timpul aplicarii ceramicii

 colereta metalica neacoperita de ceramica ; este locul de care coroana a fost prinsa cu clestele

Tehnica aplicarii ceramicii dentare

Ceramica se aplica cu pensule specifice, de diferite forme si marimi, in mai multe straturi. Dupa
aplicarea fiecarui strat, lucrarea dentara se introduce in cuptoare speciale de ardere, la temperaturi
de pana la 1000 de grade C. In timpul arderii, ceramica si aliajul metalic dezvolta intre ele legaturi
chimice extrem de puternice.

cuptor ardere ceramica

Este interesant de stiut ca ceramica sufera o contractie in timpul arderii. De aceea, tehnicianul
dentar este obligat sa modeleze dintii artificiali cu aproximativ 25% mai mari pentru a compensa
aceasta contractie. In momentul aplicarii, ceramica poate avea diverse culori ( alb, mov, roz ) in
functie de firma producatoare. Culoarea finala se obtine doar dupa ardere.

coroane dentare dupa aplicarea 

pastei de ceramica si inainte  de ardere
 fazele aplicarii ceramicii dentare

Ceramica se aplica uniform, atat la nivelul coroanelor dentare cat si pe corpurile de punte. In
momentul aplicarii, tehnicianul va tine cont de toate datele si indicatiile primite de la cabinetul
stomatologic.

Strat 1 -- Grundul sau opacul

Este un strat subtire, pozitionat imediat deasupra scheletului metalic sau de zirconiu. Este alcatuit
dintr-o ceramica specifica, opaca, care impiedica trecerea luminii. Are rolul de a nu permite metalului
din schelet sa transpara prin lucrarea ceramica.

Strat 2 -- Stratul de baza

Este cel mai gros strat, care da forma de baza a coroanei si defineste culoarea acesteia. In functie
de datele trimise de medic, se vor pune nuantele adecvate fiecarei zone a dintelui. In mod normal,
zonele dinspre gingie au o nuanta mai inchisa iar zonele dinspre varful dintelui sunt mai deschise.

coroana ceramica dupa aplicarea stratului de baza

Strat 3 -- Stratul de corectura sau retus

Este stratul in care se pot face mici corecturi. Mai important, este stratul in care se creaza anumite
particularitati caracteristice diferitelor zone ale dintelui. Tehnicianul dentar poate crea coloratii
speciale care sa dea un aspect cat mai natural dintelui artificial. De exemplu :
  Daca toti dintii sunt abrazati, se da o coloratie mai inchisa zonei din varf pentru a mima
abrazia.
 Se pot mima alte coloratii asemanatoare celorlalti dinti : coloratia nicotinica, coloratia
cauzata de tartru si altele.
 Daca coroana este mai lunga, se poate aplica o ceramica de culoare roz-rosu in partea
de sus a acesteia pentru a imita gingia. In acest fel dintele nu mai apare atat de "alungit".

ceramica de culoare rosie aplicata la nivel gingival ; daca s-ar fi aplicat ceramica de culoarea dintelui,
acestia ar fi aparut extrem de alungiti

coloratii ceramice de culoare maronie in anumite zone ale coroanei dentare

Pe langa coloratii, se pot crea si forme sau pozitii speciale pentru anumiti dinti. De exemplu, se
poate realiza o incalecare a unui dinte din lucrare, care uneori, da un aspect mult mai natural dintelui
artificial.

De multe ori, din lipsa de spatiu, se prefera aceasta "incalecare" in locul confectionarii unui dinte
prea mic care va aparea extrem de inestetic. Aceste incalecari sunt planificate de la inceputul
confectionarii scheletului.

In cazul in care se face o proba a lucrarii dentare aceasta se trimite la cabinet inainte de arderea

ultimului strat.

Strat 4 -- Strat de finisare sau glanz

Este ultimul, fiind stratul care asigura luciul coroanei. Este extrem de subtire si, daca se cere, poate
realiza mici modificari de culoare a lucrarii dentare.
 punte ceramica dupa aplicarea stratului de finisare sau glanz

coroana ceramica dupa aplicareastratului de finisare

observati ce bine imita formaincisivului vecin

Compozitul dentar

Compozitul se aplica in mai multe straturi si se poate plasa doar in zonele special pregatite de pe
scheletul metalic. Aceste zone contin mici retentii metalice in forma de buline sau solzi de peste, cu
ajutorul carora, compozitul se prinde de scheletul metalic. Arderea se face in cuptoare speciale
pentru compozit.

De obicei, compozitul se aplica doar pe fetele exterioare, vizibile ale dintelui si mai rar pe partea
ocluzala. Totusi, exista situatii in care acesta se poate aplica si pe aceasta parte datorita rezistentei
superioare pe care o are comparativ cu acrilatul.

Tehnica aplicarii compozitului

 Primul strat este stratul de opac care va impiedica vizibilitatea metalului prin lucrarea

dentara. Are o grosime redusa fiind alcatuit din materiale specifice care impiedica difuzia
luminii.
 Se pot pune mai multe straturi, se pot face diverse artificii de culoare, aplicarea
compozitului la laboratorul dentar fiind asemanatoare cu aplicarea ceramicii.
 Luciul final se obtine prin lustruiri cu gume specifice compozitului.
 punte dentara dupa aplicarea compozitului

Ce diferente importante sunt intre compozit si ceramica ?

 Nu are transluciditatea si estetica ceramicii.

 Nu are rezistenta si duritatea ceramicii.
 Nu se leaga de scheletul metalic decat prin legaturi mecanice, mult mai slabe decat cele
chimice din cazul ceramicii.

Acrilatul

Acrilatul se plaseaza in zonele special pregatite de pe scheletul metalic, care contin retentii metalice.
Aceste zone nu trebuie sa fie niciodata pe partea ocluzala ( "de muscatura" ) a dintelui din cauza
rezistentei scazute a acestui material.

retentiile metalice necesare prinderii acrilatului sau compozitului de scheletul metalic

Acrilatul se polimerizeaza la laboratorul de tehnica dentara in aparate specifice, la temperaturi

multmai scazute decat ceramica. Aplicarea se face cu pensuli speciale, numarul de straturi fiind mai
redus decat in cazul ceramicii sau a compozitului.

Tehnica aplicarii acrilatului

  Primul strat este un lac cu rol de opacificator pentru metalul de sub el.
 Urmeaza stratul principal care, de obicei, este si ultimul. Si aici se pot aplica nuante
diferite in functie de zona dintelui dar efectul estetic este mult mai scazut.
 Luciul final se obtine prin lustruiri cu gume speciale.

punte dentara dupa aplicarea acrilatului

Ce diferente sunt comparativ cu ceramica sau compozitul ?

 Nu are estetica ceramicii dar, ca estetica, se apropie de compozit. Totusi, din cauza
gamei mai reduse de culori si a lipsei transluciditatii este inferior si acestuia.
 Are cea mai scazuta rezistenta si duritate.
 Se leaga de scheletul metalic doar prin legaturi mecanice exact ca si compozitul. Acest
lucru poate duce la dezlipirea fatetelor de acrilat sau compozit.
 Este mai ieftin decat ceramica si compozitul.