Comunicarea în lumea animală

Bazele comunicarii.

Animalele au capacitatea de a raspunde diferit mediul lor. Principalele

caracteristici ale acestui mediu pot avea efecte diferite:

♣orientarea

♣optinerea unui raspuns din partea celorlalte animale

♣trezirea

Orientarea se refera la modalitatea de raspuns caracteristicilor fizice de

baza ale mediului sau. El percepe lumina, gravitatia, aerul, curentii de
apa si alte elemente de acest gen.

Ex: Un peste se odihneste pe directia curentului.

Obtinerea unui raspuns din partea celorlalte animale se refera la felul in

care comportamentul de raspuns apare in relatie cu ceea ce percepe
animalul. Un comportament specific a unui alt individ sau un element
specific mediului sunt legate de un anumit comportament al animalului.
Trezire se refera la raspunsuri mai putin specifice. Fiecare cale senzitiva
de transmitere a impulsurilor are o serie de cai conectate cu
formatiunea reticulara. Formatiunea reticulara este alcatuita din fibre
nervoase si este situata la nivelul trunchiului cerebral fiind conectata
prin cai nespecifice de conducere cu toate centrele superioare corticale
pe care le stimuleaza, pregatindu-le pentru actiune.

Modurile de comunicare.

Diferite grupuri de animale dispun de modalitati de comunicare

specializate. Cum ar fi:

a) Comunicarea tactila

b) Semnalele sonore

c) Semnalele chimice

d) Semnalele vizuale
Comunicarea tactila este importanta mai ales pentru intervertebrate;
pentru rime, care ies noaptea din pamint pentru a se imperechea, sau
pentru insectele sociale.

Comunicarea tactila este limitata, pentru a fi utilizata ea presupune

imediata proximitatea, iar tactul isi are propriele sale variatii.

b) Semnalele sonore

Sunetul este mult mai potrivit atunci cind comunicarea trebuie sa

acopere distante mai mari si poate chiar sa depaseasca obstacole cum
ar fi vegetatia densa. Sfrinciocul african foloseste sunetele joase,
ascunsi in vegetatia deasa masculul si femela desfasoara un gen de
duiet, in care replicile pe care si le adreseaza unu altuia alterneaza.
Notele joase sunt ajutor in trecerea tufiselor dese pe distante mari.
Comunicare la balenele cocosate poate fi receptionate la distante sute
de mile.

c) Semnalele chimice

Comunicarea chimica este folosita atit de insecte, cit si de mamifere.

Informatiile transmise trebuie sa fie relativ stabile si simple. Rolul
acestor semnale chimice, denumite feromoni, este de a stimula
impulsul reproductiv. Se presupune ca ei joaca un rol important si in
comunicarea umana. Feromonii si semnalele teritoriale trebuie sa fii
suficient de persistente, motiv pentru care ei sunt alcatuit din substante
greu volative. Substantele chimice pe care ei folosesc ca semnale de
alarma pot fi mai putin persistente. Ca urmare ei pot fi volative.

d) Semnalele vizuale

Varietatea semnalelor vizuale este semnificativ mai redus. Din cele mai
multe ori, semnalele de alarma includ strafulgerari albe vizibile la
distante mari. Importanta culorii este mai mare in cazul pestilor al
reptililor si al pasarilor, si mai mic in cazul mamiferilor cu exceptia
primatelor li a oamenilor.

Metacomunicarea

Descrierea situatiei in care un anumit mesaj intentioneaza sa casifice

semnalele care vor urma. Chemarea puilor la joaca, unele carnivore isi
tin fruntea aplicata pentru ma indica faptul ca toate miscarile aparent
agresive care vor urma sunt facute in joc. Uneori, ciinii dau din coada, in
timp ce se lupta in joaca. In acest fel animalele tinere pot invata sa
urmareasca prada si sa atace, fara riscuri pe care il implica angajarea
intr-o lupta reala.
Eficienta comunicarii sociale a animalelor.

Masurarea raspunsurilor primite este singura modalitate prin care

putem fi siguri de functionarea comunicarii sociale a animalelor.

Eficienta unui semnal este dificil de evaluat. Faptul ca nu exista

raspunsuri nu inseamna ca semnalul pur si simplu nu este eficient. Pot
exista numeroase alte motive, cum ar fi:

♣Receptorul a primit mesaj, dar nu raspunde din diferite motive;

♣Semnalul nu a fost perceput;

♣Semnalul nu actioneaza atat ca activator a unui set de raspunsuri

preconditionate.

Comunicarea prin simturi

Simtul mirosului

Comunicarea prin miros este probabil cel mai utilizat mijloc de

comunicare. Acesta se realizeaza prin feromoni, substante pe care
animalele le emit pentru a face schimb de mesaje intre ele. Aceste
mesaje pot transmite informatii despre teritoriu, identitate, mancare,
sex, relatii sociale sau pericol. Feromonii pot fi secretati in urina, fecale
sau in glande speciale de miros.

Insectele folosesc cea mai larga gama de feromoni si in cel mai eficient
mod. Feromonii unei molii sunt atat de puternici incat masculul molie ii
poate detecta de la kilometrii distanta. Antenele masculilor au celule
receptoare de miros care sunt menite sa capteze mirosul
femelei.animalele comunicare

Cercetatorii de la Georgia Tech au descoperit ca feromonii joaca un rol

semnificativ si la recifurile de corali. Coralul poate elibera o substanta
care le comunica unor pesti micuti, numiti gobi, cand incep sa fie
acoperiti de alge daunatoare. Pestisorii gobi reactioneaza in cateva
minute si vin sa manance algele. Astfel reciful ramane sanatos si curat.

Atingerea

Animalele folosesc de regula atingerile cu scopuri foarte precise.

Maimutele se imbratiseaza si se ating pe gura cand se intalnesc. La
unele specii unui proaspat sosit i se pune o mana in gura, iar acesta va
face la fel. Se crede ca este un semn de incredere si de bune intentii
intre maimute.
Multe animale se adulmeca reciproc, asa cum sunt pisicile sau rinocerii.
Cercetarile sugereaza ca motivul pentru care majoritatea speciilor se
adulmeca este pentru a-si arata reciproc afectiunea si pentru a stabili si
a intari relatii sociale.

Elefantii se folosesc foarte mult de atingeri. Isi folosesc trompa,

urechile, fildesii, picioarele, coada si chiar intregul corp pentru a se
freca unii de altii cu scopul de a transmite informatii foarte variate. De
fapt, in trompa unui elefant se gasesc unele dintre cele mai sensibile
tesuturi studiate. Trompa se foloseste pentru a incuraja un pui, pentru
a se juca cu un membru al familiei, a explora un potential partener sau
a proteja un membru al turmei in fata unui animal de prada.

Sunetul

Cercetatorii au fost surprinsi in trecut de modul in care elefantii pareau

sa comunice intre ei chiar si cand calatoreau la kilometrii distanta unii
de altii. Grupuri aflate la mare distante unul de altul au fost observate
calatorind in paralel unul cu altul. Iar cand un grup isi schimba directia
de mers, si celalalt grup facea la fel.

Cercetatorii de la Universitatea Cornell au descoperit ca sunetele

puternice, ca de trambita, pe care le auzim de la elefanti, sunt doar
tonalitati ale unor sunete mult mai joase care sunt atat de puternice
incat pot fi auzite de elefanti de la distante foarte mari peste deserturi
si paduri.

Un exemplu la fel de interesant, dar la o scara mai mica, este faptul ca

masculul tantar poate "auzi" doar sunetul aripilor femelei tantar.
Antenele acestuia sunt facute sa auda numai vibratiile aripilor acesteia.
Cercetatorii au putut atrage masculi tantar emitand sunete de
frecventa similara cu cea a femelelor.

Simtul vazului

Dimensiunea si forma corpului, culorile si tiparul pielii/blanii pot avea

multe semnificatii. Desenul de pe corpul unei libelule ii ajuta pe masculi
sa identifice femelele din specia sa. Cercetatorii au putut pacali masculi
de libelula pictand femele din alte specii de libelula.

Calamarul, ruda apropiata a sepiei, este cunoscut pentru abilitatea lui

de a-si schimba culoarea cu scopul de a se proteja de pestii de prada.
Insa cercetatorii de la Universitatea Macquare din Australia au
descoperit ca mai fac si alte trucuri cu culorile. Cand un calamar
curteaza o femela si vede un alt calamar ca se apropie, isi schimba
culoarea pe jumatatea din partea masculului, intr-un colorit specific
unei femele. In ochii adversarului, el arata ca o femela, nu ca un
potential adversar. In acelasi timp, jumatatea de pe partea femelei isi
pastreaza coloritul de mascul. Acest lucru ii permite sa scape de alti
masculi si sa curteze si femela in acelasi timp.

Simtul gustului

Serpii isi folosesc limba pentru a "gusta" mirosurile unei potentiale

prazi din apropiere, animale de prada sau potentiali parteneri. Cu
ajutorul limbii lor despicate pe care o tot scot in afara, pot percepe
particule minuscule de substante chimice. Acestea sunt colectate intr-
un organ special in cerul gurii si apoi analizate.

Caracatitele sunt si ele echipate intr-un mod foarte straniu pentru a

simti gustul mediului. Acestea pot avea pana la 1.800 de ventuze pe
fiecare dintre brate. Aceste cupe absorbante contin receptori de miros
super sensibili, cu terminatii nervoase care reactioneaza la diferite
substante chimice. Acest lucru le permite sa detecteze prada, sa
sesizeze modificari in mediul inconjurator si sa identifice intentiile bune
sau rele alte altor caracatite.