Art.

 636. Titlurile executorii europene. Titlurile executorii europene cu

privire la care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoaşterea prealabilă în
statul membru în care se va face executarea sunt executorii de drept, fără nicio
altă formalitate prealabilă.
COMENTARIU

1. Scop. Dispoziţia art. 636 C. proc. civ. este în deplin acord cu prevederile

legislaţiei europene în materie, scopul fiind acela al facilitării executării unui
titlu executoriu recunoscut într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi a
eliminării, în acest sens, a etapelor intermediare legate de recunoaşterea unei
hotărâri a unui stat membru pe teritoriul statului în care urmează a se efectua
executarea.
2. Sediul materiei. În acest sens, sediul materiei îl constituie Regulamentul
(CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004
privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele
necontestate[4], urmărindu-se prin intermediul acestuia asigurarea, prin
stabilirea unor standarde minime, a liberei circulaţii a hotărârilor
judecătoreşti, a tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice în toate statele
membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul
membru de executare înainte de recunoaştere şi executare. În acest sens,
conform art. 5 din regulament, „o hotărâre judecătorească care a fost certificată
ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută şi
executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fără
a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale”.
3. Sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 805/2004. Dispoziţiile
Regulamentului (CE) nr. 805/2004 se aplică în materie civilă şi comercială
indiferent de natura instanţei de judecată, cu excepţia litigiilor privind starea
şi capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele şi
succesiunile, falimentele, concordatele şi alte proceduri similare, securitatea
socială, arbitrajul.
Regulamentul se aplică hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi
actelor autentice privind creanţe necontestate şi actelor autentice certificate ca
fiind titluri executorii europene. În acest sens, conform art. 3 alin. (1) din
regulament, „o creanţă se consideră necontestată:
– în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres acceptând-o sau
recurgând la o tranzacţie care a fost aprobată de o instanţă judecătorească sau
încheiată în faţa unei instanţe judecătoreşti în cursul unei proceduri judiciare;
sau
– în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele
de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare;
sau
– în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul
unei şedinţe de judecată privind această creanţă după ce a contestat-o iniţial
în cursul procedurii judiciare, cu condiţia ca atitudinea sa să fie asimilabilă
unei recunoaşteri tacite a creanţei sau a faptelor invocate de creditor în
temeiul legislaţiei statului membru de origine; sau
– în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres într-un act autentic”.
4. Lipsa formalităţilor. Prin urmare, aceste înscrisuri, cărora regulamentul
le recunoaşte caracterul de titlu executoriu, prin raportare la prevederile
art. 636 C. proc. civ., sunt executorii de drept în statul membru în care se va
face executarea silită, fără a mai fi necesară îndeplinirea unor formalităţi
prealabile.
PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. Punerea în executare a unei hotărâri într-un alt stat membru.„O

hotărâre pronunţată într-un stat membru şi care este executorie în statul în
cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea
oricăreia dintre părţile interesate, a fost declarată executorie în statul
respectiv” (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., sent. nr. 1391 din 11 august 2011, în
A.G. Ţambulea, op. cit., p. 106-107).