LOCUŢIUNILE

Locuţiunile sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar care se comportă din punct de vedere grammatical ca o
singură parte de vorbire : substantiv, adjectiv, pronume, verb, adverb, prepoziţie, conjuncţie.
Ele au următoarele caracteristici:
 Au caracter fix, neputându-li-se schimba forma şi nici ordinea. Totodată locuţiunile au posibilităţi
reduse de disociere, ceea ce înseamnă că în componenţa lor nu se pot introduce alte cuvinte.
 Cuvintele din componenţa locuţiunii nu pot fi înlocuite cu sinonime de-ale lor.
 Cuvintele care alcătuiesc locuţiunea îşi pierd , în general, sensul lexical de bază.
 În componenţa unor locuţiuni intră cuvinte cu caracter arhaic: a-şi aduce aminte, a purta pică, a da
ortul popii.
 În cazul unor locuţiuni, sensul lor originar nu mai este cunoscut vorbitorilor:
ex. a lua plasă = expresie folosită la cursele de cai, unde calul favorit, care pierdea cursa, era trecut pe
tabelele de marcaj pe locul al doilea, drept consolare.
 Nu sunt locuţiuni figurile de stil.
 Recunoaşterea caracterului de locuţiune al unui grup de cuvinte are consecinţe importante pentru
analiza sintactică a părţilor de propoziţie şi a propoziţiilor subordonate.
Având în vedere principiul echivalentei cu părţile de vorbire, locuţiunile se clasifică astfel:
A. LOCUŢIUNI VERBALE
a-şi aduce aminte, a-şi da duhul, a băga de seamă, a-şi bate joc, a bate din palme, a da în arendă, a
da bineţe, a da bir cu fugiţii, a da cu chirie, a da/ lua cuvântul, a da greş, a da cu împrumut, a da năvală, a
da ocol, a da ortul popii, a da raportul, a da de urmă, a da de veste, a da în vileag, a se da de-a rostogolul, a
face curte, a o face lată, a o face de oaie, a lua aminte, a lua peste picior, a o lua la sănătoasa, a-l prinde
somnul, a pune la cale, a o pune de mămăligă, a rupe tăcerea, a sparge gheaţa, a spăla putina, a sta de
strajă, a trage pe sfoară, a vorbi pe şleau, etc.
B. LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE
aducere aminte, băgare de seamă, băgător de seamă, bătaie de cap, bătaie de joc, cal de bătaie,
facere de bine, lăsare la vatră, luare de cuvânt, părere de rău, punere la cale, luare în primire;etc.
Precizare: majoritatea locuţiunilor substantivale provin din locuţiuni verbale.
C. LOCUŢIUNILE PRONOMINALE
Deşi varietatea pronumelor şi numărul acestora este relativ mare, numărul locuţiunilor
pronominale este destul de redus.
nehotărâte:cine ştie cine, cine ştie ce; interogative: ce fel de; personale: domnia- sa; reflexive: de
sine.
D. LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE
(bătaie) în lege, (lucru) de căpetenie, de mântuială, (om) de geniu, de ispravă, de nădejde, de nimic,
de seamă, cu dare de mână, dintr-o bucată, în etate, în putere, larg la mână/ pungă, cu scaun la cap, (copil)
luat de suflet, bătător la ochi, fel de fel, de tot felul, singur-singurel, strâns la pungă, tobă de carte, tot unul
şi unul, etc.
E. LOCUŢIUNILE ADVERBIALE
aşa-şi-aşa ,ba da, ba nu, cât ai zice peşte, cu nemiluita, cu de-a sila, cu totului tot, de aceea, de-a
binelea, de-a dreptul, de-a latul, de-a-ndărătelea, de-a-nboulea, de cu seară, de dimineaţă, de silă, de unde
până unde, de voie de nevoie, din ce în ce, din când în cînd, din nou, din vreme-n-vreme, după amiază, cu
totul, în curând, în felul acesta, într-adevăr, în zadar, la anul, la noapte, într-o bună dimineaţă / zi, pe
neaşteptate, pe negândite, pe nepusă masă, pe nesimţite, prin urmare, clipă de clipă, ici şi colo, rând pe
rând, târâş-grăpiş, toate ca toate, zi de zi, etc.
F. LOCUŢIUNILE PREPOZIŢIONALE
Cu cazul genitiv se pot construi: de-a curmezişul, de-a latul, de-a lungul, în afara, în ciuda, în dosul,
în dreptul, în faţa, în josul, în pofida, în preajma, în spatele, în susul,
Cu cazul acuzativ se pot construi: afară de, alături de/cu, aproape de, asemănător cu, asemenea cu,
comparativ cu, conform cu, contrar cu, de din vale de, deodată cu, de faţă cu, dinainte de, dincoace de, din
cauză de, din pricină de, faţă de, în caz de, în chip de, în comparaţie cu, în raport cu, laolaltă cu, la un loc
cu, odată cu, potrivit cu, peste drum de, privitor la, cu referire la, relativ la, etc.
G. LOCUŢIUNILE CONJUNCŢIONALE
aproape că/să, astfel că, aşa că, aşa cum, atunci când, ca şi când, ca şi cum, chiar dacă, chiar de, chit
că, cât timp, câtă vreme, cu toate că, de când până când, de câte ori, de parcă, de unde, din cauză că, din
moment ce, din pricină că, după cât/cum, faţă de cât, fărră să, fără ca... să, îndată ce, întocmai ce, întocmai
cum, întrucât, mai că, măcar că, numai că, odată ce, pe lângă că, până să, până unde, pentru că, etc