SINDROMUL MOWGLI

Hornoiu Adnana

Cu totii am auzit de faimosul Mowgli, puiul de om crescut de lupi care ne-a captivat
copilaria. In fictiunea scrisa de Rudyard Kipling, povestea baiatului este captivanta,
plina de aventuri cu final fericit. Realitatea este una tragica. Sindromul Mowgli
incearca sa descrie semnele si simptomele acestor asa numiti “feral children”.
Acesti “feral children” sau “ wild children” reprezinta o fiinta umana care in urma
izolarii sale fata de societate, de la o varsta deosebit de frageda, nu isi poate
dezvolta abilitatile afective, sociale sau lingvistice. De obicei acesti copii, care au
fost fie abandonati fie au fugit din sanul unei familii abuzive, sufera traume
emotionale severe. De cele mai multe ori, motivul pentru care aceștia fug de acasă
sau sunt abandonați are legătură cu abuzul sexual sau fizic în familia în care se
aflau.

Acest termen a fost folosit pentru prima oară folosit de către Wendy Doniger
O’Flaherty în opera sa literara, care nu are o legatura directa cu pshihologia, din
anul 1995 „Miturile altor oameni: Peștera ecourilor”. Ea folosește termenul pentru
a descrie un număr de figuri mitologice care au reușit, prin izolare, să unească
animalul și omul, devenind una cu natura, un animal uman, doar ca, mai târziu, să
rămână blocați între cele două lumi, nici animal, dar nici om.

Acest sindrom nu este o afectiune in sine deoarece acesti copii sunt normali la
nastere, dar din cauza conditiilor de crestere prezinta mari probleme in adaptarea
intr-o cultura si civilizatie normala. Dupa cum stim varsta cuprinsa intre 1 an si 7 ani
este vitala pentru formarea normala a unui om. La o varsta frageda creierul uman
incepe sa se dezvolte, sa se formeze si sa se adapteze in functie de nevoile sale. Un
copil care traieste in salbaticie izolat, isi va dezvolta excesiv vederea, auzul si
mirosul, pentru ca acestea sunt simturile care il vor ajuta sa supravietuiasca. Astfel,
acesta nu isi va stimula partea creierului responsabila cu comunicarea. Aceasta fiind
nesolicitata va ramane inactiva. Acesta este raspunsul intrebarii pe care multa si o
pune. Pot acesti copii ai naturii fi reabilitati in societate? Acesti copii, dezvoltati intr
un mediu diferit, nu vor invata niciodata limbajul uman sau daca o vor face va fi
minim. Creierul lor este adaptat altor nevoi. De exemplu, este posibil să nu poată
învăța să folosească toaleta, să aibă probleme să învețe să meargă în poziție
verticală după ce au mers toată viața pe patru sau să manifeste o lipsă totală de
interes față de activitatea umană din jurul lor.
---
Aptitudinea de a merge, de a folosi toaleta sau de a manca din farfurie le sunt
necunoscute acestor copii facand reabilitarea lor un process lung si costisitor. Dupa
cum am spus varsta la care acesti copii au fost izolati reprezinta un punct crucial in
dezvoltarea lor. Cei izolati in primii ani de viata si care au petrecut un timp
indelungat in afara societatii, au reprezentat cazuri aproape pierdute( reabilitarea
lor fiind minima). Copiii care s-au instrainat la varste mai mari sau au petrecut in
salbaticie putin timp, au inregistrat cele mai multe rezultate pozitive.

Oxana Malaya

Povestea Oxanei Malaya ne arata clar că hrana joacă un rol deosebit de important
in natura noastra. La doar 3 ani, părinții ei alcoolici au neglijat-o și au lăsat-o afară
într-o noapte. Instinctiv, s-a târât până la cel mai apropiat loc care i-ar putea oferi
căldură și adăpost, cusca cainilor. Părinții ei,alcoolici, nu au observat că lipsea.
Locuia în cusca, mâncând ce resturi le mai rămăseseră. Deși aceasta vedea
oameni de la distanță și se pare ca ocazional, intra în vechea ei casă de familie ca
un vagabond, ei nu mai erau familia ei: toată viața ei era conținută în cusca.

Când a fost salvată, își pierduse orice capacitate de a vorbi. Fata alerga pe patru
picioare, ca un câine. Oxana Malaya are acum aproape 34 de ani și locuiește într-o
casă pentru persoanele cu dizabilități mintale. Tonul ei este plat și lipsit de emoții
și nu există ritm când vorbește.

Oxana a reușit să învețe să vorbească din nou, deoarece a avut contact cu limbajul
uman înainte de a fi abandonată. La orfelinat, au învățat-o să meargă în poziție
verticală, să mănânce cu mâinile și să comunice ca o ființă umană.

Baiatul oaie

Un băiat de 14 ani, cunoscut și sub numele de „băiatul oaie”, a fost găsit în fosta
Uniune Sovietică, locuind într-o turmă de oi. A fost crescut de oi timp de 8 ani. Nu
avea abilități de comunicare și nu putea folosi toaleta. Părinții lui au plecat să-și
găsească de lucru și el a rămas cu bunica. Aceasta a avut grijă de el până a murit.
Astfel baiatul si-a gasit comfortul in turma de ori care a devenit „familia lui”.
Am ales acest subiect deoarece mi s-a parut deosebit de interesant si totodata la
fel de tragic si dureros. Acesti copii care au trecut prin experiente traumatizante
din cauza neglijentei parintilor, au facut ca lumea stiintifica sa aiba o imagine
diferita asupra capacitatii umane de a se dezvolta si de a se adapta la mediu

Bibliografie

https://www.descopera.ro/stiinta/2610006-sindromul-mowgli-copiii-salbatici-ai-
naturii

https://en.wikipedia.org/wiki/Mowgli_syndrome

https://www.bbc.com/culture/article/20151012-feral-the-children-raised-by-
wolves

https://en.wikipedia.org/wiki/Feral_child