VI. VARSTA ~ I ERl1LUI IN DAC IA.

:l LA T tNE- UL

Ca şi În V, din 1llyria şi pân1i În Gallia, aşa şi la noi, cemrele prin- fi O simpHI poveste fantastic1i. ştirea despre marea pradă de aur şi ar-
cipale metalurgice au trebuit sli fie cet~ţi l e de pe munţi, casttllieri_i gin~ ~~~t1\ de Traian În Dacia, ci putem emendâ intr'un chip accep-
noştri: aceasta impune ca problemli imediată a archeologiei noastre prota- tabi l ştiTIle r1\u p1i.strate de Johannes Lydus in De Magislralibus, după
istorice săparea sistematicli ş i amf - excelentul izvor care a fost Geticele lui Criton, medicu l lui Traian.
nunţitl a acestor burguri - şi anume --------·---· T
· · .. Potrivit acestor şti ri - În emendarea lu i Carcopino - canti tatea de aur
nu prin simple sondaje, ci prin curli- şi de argi"t găsită de Traian În Dacia ar fi fost de 165.500 kgr. de aur
ţiri complete ale terenului amic, pe ( = 555.900. 000 fr. aur) şi 331.000 kgr. de argint ( = 62.200.000 fr.
toatli întinderea fortificat~. aur), adid aproximativ egală cu prada În metale preţioase l uat~ de
Dar :II!l.turea de exrragereajierului,
Geţii par a fi cunoscut şi procedeele F iI:!. <457. Va, La T~ne. de traditie
pentru extragerca din minereul brut, neolitic!, la Timi,oara. Muz. Of".
a lITgi"trJlui. Jndustria obiectelor de
argint in La Te-ne-ul getie e nu numai foarte productiv!\, ci ş i ori-
gi naHt E drept eli, aşa precum s'a sugerat de învll.ţaţii unguri (ef. mai
sus, p. 560), Dacii aveau argint din belş u g în monetele de argint
str1i.ine (thasiene, mace_
donene, pontice, epirote,
romane ş i celtice), care
circu lau În mari cantităţi ------- ___ ____.1 _
la noi începând ind din Fig.4S9. Vae grecesc(kan- FiR· <460. Fral.'lIlent dinlr·unvude.ticlldtla Tino-
sec. I V a. Chr., şi pe cari tharot) Siait la Z,mniUII. lui, dupA R. ,i E. Vulpe, in Dacia I 19=,..
ei le puteau topi şi pre-
face În podoabe. Dar la LuculJus din Pom şi Armenia (dupii sfârftmarea lui Mithradates) sau
Gr!l.diştea Muncelului s'a cu cea a tcsaurului tectosagic luat de Q . Servilius Caepio, şi nu ajungea
Fig. 458. VallC cu picior dela P«ica În Arad, g!l.sit şi minereu brut con- nici la jumlitate din canLÎt!1ţile de aur şi argint aduse de Pom pei us din
dupA DOmOll.lr, In A~. XXI 1I}OI, p. 329, {inând argint : prezenţa rlsboaele sale in Orient. Carcopino crede, pe baza cifrelor de mai sus,
acestui minereu aici ne cli extracţia :Iurului şi argintului din minele Daciei În vremea pre-ro-
indeamn1i. firesc ş i la acceptarea posibi li dl.ţii extrageri i miniere a ar- m3n:l a trebuit s~ fie foarte energicll., dând un produs de c. 5.500 kgr.
gintului la Dacii din La T cnc. De alt!l. parte, dup~ modelul Ce l ţilor, aur şi 11.000 kgr. argint pe an. Părerea noastdi e dI. recolta anual!\ -
Dacii au blhut şi ei mone t~ de argint, imitând tipurile monetare su- pc cale minieră - a trebuit s!l. fie mult ma i mici , dar că În schimb
dice (v. ş i mai jos). Este clar, dat~ fiind marea cantitate de manete Dacii strll~seser~ ind de pc vremea lui Burebista uriaşe canti ~ţi de
tdace. g~s ite zilnic in p3mânt in vremurile noastre, cll. numai cu ar- meta l preţios pnn rlisboaele de cucerire, În special împotriva Celţilor,
gintul din S nu se putea face faţli tuturor acestor cerinţe. mari iubitori de podoabe de aur şi de argint, ş i ci prin ofi ciul de mer-
La fel se pune chestiunea pentru extragerea aurului. Carcopino, cenaripe care-l fl1ceau în slujbadiferiţiJor regi din S (cL maisus, p. 84,
într'un articol l ) scris pentru revista noastrli Dacia, a arlitat eli. nu poate n. 1) ei deasemcneaadunascrll mari cantităţi de aur şi argint. atât in mone-
te, cât mai ales În podoabe, începând Încă din scc. V a. Chr. (primele
1) J. CQ.fcopino. La rithmu Ud Dtlcu tt It rtdrtllt1fltnt de I'Empire romain IOUS ştiri la Thukyd ides, privitoare la Geţi i hnoroEd-rat: cL mai sus p.
Trajmt , in Dt/eia, 1, 1924. 149 şi nota 2, cL p. 143), dar mai cu seaml in sec. 11 şi 1 a. Chr. Marile

www.cimec.ro
 s..
tezaure monetare descoperite in zilele noastre În Dacia cuprind mai
ales Iysimachi şi hoson; de aur: adic~ sâu prad1t din sec. 111 a. Chr.,
s:\u platlt şi pradl1 din a. 42 a. ehr. şi cei urm1\lori (vremea lui Cotiso
şi Dicomcs). Columna lui Traian rcprezint!i prada in metale pretioase
din Dacia, fireşte, nu in monct~, ci in vase şi podoabe de aur, pe care
le vedem dlrate din munti la vale (dbt caslelele prillripi/or doci) pe cai
de munte greu incll.rcaţi (v. mai sus, p. 141). Ca şi la Scythii vecini, ve-
dem la Gc\i Înc1\. de pe vremea lui Dromichaitcs mese de argint şi cupe
de aur şi de argint, pe care ci obicinuit nu le intrcbuinţcaz1\, dar le po-
sed!!., fie şi prin prada de rasboiu (v. mai sus, p. 60), şi le pot utiliza
la marile ocazii: banchete rega le ori Îmmorm~ntll.ri ale şefilor.
Credem c~ extragerea aurului nu a avut loc În Dacia prin procedee
tehnice in adevlir sistematice, spnrgându-se minereul aurirer din stânca
vie (filonul quartzos) şi apoi mncinându-se in prar pentru sp~..Iarea
aurului. Ci e mai probabil cli auru l era fSp~ l atl din nisipul aurifer al
rllurilor, sau ales, ca pepite, d in quartzul aurirer dezagregat de intemperii
În conurile de dejecţi i ale vllilor. Deabia dup~ venirea Romanilor se va
fi organizat prepararea mecanidi a auru lui chiar În Munţii Apuseni
şi Romanii par a fi adus atunci special işti mineri din Dalmatia, pe Pi-
rIIslae, semn c~ nici Dacii, ruci Bessii artrilegllii din Rhodope nu erau
altcevâ decât tculegători, de au r din placcrs (depozitele de erosiuni
~aturale, rupte ş i m!icinate de ape di n stiinca aurirer!i), ori din nisipul
rourilor. I n orice caz chestiunea nu poate fi defin itiv rezolvitl1 f!irn Ccr-
celllri şi s~plhuri chiar În l ăuntru l minelor romane d in M u nţi i Apuseni:
eventuala descoperi re de unelte proto-istorice ar da. imed iat r!ispunsul
sigur dadi şi Geţi i din vârsta bronzului şi a fieru lui extrAgeau aurul
ch i:'!r din carier!i, aşâ cum e cazul pe vremea Romanilor şi mai t ârziu 1).
1) Sub titlu l Pr(ltltistariclls orony-, f}(lS- iJ klJbdnyds:r(lti a:rk6:rok Ddcidb(ln, G.
T q,ltI.s publici i " Afehoeologioi K4t1ltmi,.ytk , X IV, 1886, p. 106 .qq., un Rrticol in
eurecearcAddemonstre::.e el o serie de ciocane de miner i,glsiteîn judeleieTurda-
Arie"i Huniedoara (rt'produse lap. tl7'Qq .), in mare parte de fiu, nu IU ntdin tpoca
rom.nl, ci di n cea pre-romanl. Credtm in.uficientl demonstrarea Jui Ttgl4. fi le
atribuim mai departe vremii romane. - ln\'erl, G. Ttglia a atribuit vremii romane
cele trei menhir, gllite la Baio-dt-Cril in 1881 ,i duse la Muzeul di n Deva (publi_
cate de dinsul in U'lIIan'seh, RltJlle, IV, 188., p. 359 sq. , i in Alt., V, 188S, cu repro_
duceri), interpretAndu-le drept Itatui de minerii primit i\'italtl de tehnici a acestOf
Kulpturie de eJtplicat, dupA T q lu, prin acctl td..... wi r dietelbe.n fUr Werke der
unterjochlen Einwohner halten mUssen, da die R~mer eben zwn Dergbau auch Sklaverl
verwendeten. Oua ahe r diese Denkmlle r :I: .....eifellOl aw der ZeiI der r~mitchen
www.cimec.ro
VI \' AItS'r A FI ERULU I IN DAC IA. 1. LA T I'l.:NE-UL
Aurul dacic era fireşte - in mare parte - aur t nativt, amestecat cu
mult argint şi deaceea de o culoare palidă (l!/l!ktro1J).
Nu vom repeta acum aici ştirile precise ale lui Diodor şi Strabo despre
procedeele oltrill!gllli-Ior celtici din a doua vârstă a ficrului 1): destul
51 spunem cii ele privesc exploatarea din p/acers şi râuri, resp. dutarea
de pepite prin mici puţuri În stânca auriferll., iar nu exploatarea din
cariere. Dar vom releva un fapt pe care cercetarea noastră de mai sus
;lit:-;~~i~g:;;s;:~~:~~nş~ ~:~i~i i:Ci~ti~r:~e~~t~:!i~Z~::i ~::r~~:te,d;~
adcrll r , abundent auru l în Dacia. Şi tit/mei Dacia aprovizionează cu
aur Europa central!i, Germania şi Scandinavia a), iar nu mai tâ.r/.iu _
Vârsta Întâi a fierului e s~racli in aur. Iar La Time-ul, e, după cum am
:tcltat mai sus, total lipsit de aur, insuş stilul caracteristic gctic al po_
doabelor de corp fiind manifestat exclusiv in argint. Vasele de aur luate
ca pradli de Traian au trebu it sâ fie, ca şi monetele de aur, de prove-
nienţă sudic~, thraco-c!enicli, eventuaJ estid, scytho-elenid, şi numai
În ultimul rând cehiei. Dimpotrivli podoabeleAe corp. in aur, au fost
de sigur mai ales pradă dela Cclţi, in primul rând dela lloiiÎ şi Tauriscii
dislruşi de Burebista.
C;\t priveşte legenda pastrat~ de Herodot asupra bogăţiei În aur a
Agathyrsilor, după cele expuse mai sus asupra artei aurului În Dacia
bronzului IV (p . 324-342), inţelegem d e vorba de bogliţiile prădate de
Scythii hallstattului II dela Thracii noştri din Carpaţi, cari de secole
std.nseseră atâta aur câ t rar alti barbari ai Europei centrale, ş i anume
in toat!i vârsta bronzu lui, pină la sfârşitul perioadei a IV-a (= a ha llstat-
tului 1), când vin Scythi i de- i supun. Aurul Agathyrsilor e deci pre-aga-
thyrsic. Şi, la fcl, auru l lui Decebal esau pre-La T ene,sau pseudo-dacic.
Ilerrschaft stRmnlen, beweiscn mcint an OrI und Stelte durchgcfUhrten NllchforlChun-
~:~~~i:g~~~~~W;,:5:~~~~~~~~~~~:~i~;~~~:~~~~~,~i~f:~
luerul,atribuindtstatuelede mintri.adevirllteilor epoce: entolitice, din care 8zi mai
a\'em ,i din Dobrogea un '"",hir recent descoperit ,i inci mIIi interesant ca acele.
dda Baia de Cri, (va apare intr'o comunicare a mea in Dada, II, 19%5, alAturea de
cele dela Baia de Cri,).
1) Vezi citatele la Otehdelle Il I, p. 347 1<1.
1) Montdiw, Di, ClironaJogu da 61tatm Bron:rtztit in Nqrd-/Hutseh/and IInd
Skandintwinl, HraunlCh ....'Cig, 11)00, p. 9% ,i urm.
,.' VAS ILE PÂRVAN, Gh,7 /CJf
Dar dacăfierrl1 şi argintlll sunt meUlcle clasice ale La Tene-ului getic
bron---ul nu e mai puţin folosit şi in această vreme. E c1:u- el pentru fa-
bricarea colanelor, britţl1rilor, lanţurilor, fibule1or, vaselor, figurilor Or-
namentale, aplicelor de nenumărate feluri, pentru haine, harna~amente,
care, etc., g!1sitc in aşa de mare numilr pretutindeni la noi În a doua
v:l.rstli a fierului, exploatarea aramei şi ca atare metal urgia bronzului
trebuia sli fie continuată şi În La Tcne. Diferite mici recipieme de te-
raeată (probabi l (Ipământ rcfractlln) (creusets) ~sitc in staţiunile noastre
La Tcne nu cred di. pot fi altfel interpretate dccAt cele analoage din
V contemporan J). E drept di până acum nu putem cita, din descoperi_
rile ce ne sunt cunoscute, şi tipare, cum s'au găsit d. p. Ia S::a/acska
În Pannonia, În vestitul atelier celtic, de care am vorbit şi noi mai.sus '),
p. 298. Dar burgurile dace din munţii Sebeşu lui indl nu sunt s~patc.
Şi nu ne îndoim O clipă că, alăturea de numeroasele descoperiri mUunte
geto-celtice care ne aşteapt1 acolo , ştiri absolut nouă cu privire la me-
taJurgia getică a tuturor metalelor vor fi culese din belşug in resturile
3te!icre!or care pe vremuri au fost active acolo.
Nu avem încă nicio indicaţie privitoare la lucrul smalţului deco-
rativ În Dacia; se poate să descoperim cev~ pe viitor. TOLUŞ această
industrie caracteristic celtică ') presupunea O tehniC'l de o naturi'i. prea
specializatl1, spre a fi practicată curent, iar de altă pane atelierele celtice
din vecinl1tatea Daciei, în Boemia (d. p. Ia Stradonitz)t) şi in Ungaria
vestică ') ar fi Bcut o aşa de mare concurenţl încercărilor getice, încât
credem ci'l, de fapt, cele câteva rare piese decorative, care ni s'au plirut
<l fi avut smalţ pe ele, in săpătu ril e din campia munteană, au putut fi
foarte bine aduse din Vest.
Deaceea vom trece - fără alte întârzieri -la o industrie absolut
caracteristică ş i de o importa nţă hot1i.ritoare În cultura geticii a La
Tene-ului, la "101tettlria dnct'cd.
Tratatele clasice asupra numismaticei barbare central-europene din
La Tcne, J'raite des 1tw,maies gau/oises, 2 voI. Paris '905, de Adrien
J)ce. Ia DCdleJette, 11 3, p. l S4of. ,i fig. 713 .
') eL o reproducere Il tiparului ,i la Dtehe!ctte, 113, p. tS·U dupA Gohl; pu_
blicat inilliu de DamllY În AS. XXVI, t()06, p. 420.
') eL Dfchclcuc, 113. p. lH7 .qq.
') Ibid., p. tSSS.
') CL art. lui Ono Tischler asupra lanlurilor ornamenlale cu .mall <:citit
'rotu IlInget aparţinând La Ttne-ului, găsite in Ungaria. in Alt. X t 89O, p. 222 sqq.
www.cimec.ro
VI , VARSTA PIBIt ULUI IN DAC IA. _: . LA Tt.N E- L· L
Blanchet, şi Ktllische Numismatik de' Rltein- ulId DolUllJlande, Strass-
burg 1908, de Robert Forrer, trec şi Dacia printre regiunile de mo-
net3rie celtic4, şi cu toate că recunosc monetelor barbare din plirţile
noastre anume caractere ce le deosebesc de cele vestice, ei le explicll
În leg3turn necondiţionat! cu restu l, fără a le determina o familie spe-
cialI!. dacidl, autonomă faţâ de monetliria propriu zis ccltică. Pornind
dela însllşi caracterizările lui B1anchet, Forrer şi mai ales ale numismatului
ungur Edm. Gohl, pe care se sprijinl1 şi ceilaJli doi înv1iţaţi, dar cu o cu-
noaştere mai completă a materialului sudcarpatic, C. Moisil a reluat
chesuuneaÎnt:l..iuÎn 1916, apoi în 1920, în articolul sl1u A1f01letcU DlIci-
lor 1), definind o serie întreagă de monete barbare, imitate fireşte, ca
şi eele cclt'ice, după ace l eaşi tipuri sudice, dar bdtflte de DlIci. Acestui
studiu a Încercat apoi L. Ruzicka În J 922 sli-i aducli oarecare comple-
tări ş i modificlri 2), as upra clirora ne vom opri indatl'i mai jos.
Punctul de vedere aJ lui Moisil, reprezentat dealtfel parţial şi de
Gohl, În definirea tipului nţ}Td-dllcic (el zice ncexact coisslobocic), de
imitaţie a staterului de argint al lui Filip al II-l ea a), este îndreptl1ţit.
In adevăr nu e vorba numai de conceptul geografic DlIcia, înlăuntrul
clruia am intâlnl o varietate a monetlriei ce/tiu, ci, aşa. cum s'a inţeles
chestiunea încli deJa Dielz t), de un capitol direct dacic al numismaticei
barbare. Acest capitol nu este Înd de datoria numismaţilor, ci a proto-
istoricilor, de a-l scrie ; dlci el e legat de o serie intreag1i de probleme
privitoare la cultura La Tene in Carpaţi şi pe Dunl1.re.
In adevl'ir chestiunea monetărici dacice e numai una din reţele culturii
getice din a doua vârstli a fi erului , desvoltatA mai mult sub Înrfturirea
Ce1ţilor decât a Grecilor, totuş ind În forme proprii Daciei. Ca şi bllr-
gtlrile, podoabele, ori vasele getice din La Tenc, aş~ ş i mOllctelc su nt
creaţii geti ce cu elemcnte sudice trecute prin mâini celtice şi cu mijloace
tehnice inspirate dela Cel ţi. Gctii au învdţnt de/a Cclţi arta de a bale
mo"ctd proprie. Blanchet ş i Forrer, ca ş i Gohl, au perfectă dreptate
studiind monetele barbare din Dacia in l egăturii intimli cu cele celtice.
Nici-un tip dacic nu e mai vcchiu decât cele ecltice, pentru bunul
motiv că tehnica baterei manetei a venit din Vest, ca şi, În general,
') Exu"a. din HI4I~linjjl Soc;et4/ii tlu,ms"lfItice române, XV '92..0.
MJi~.c-~~. cit. 8111t t. S. N. R., XVII t922, p. S sqq.: Du Frag~ d" dacischm
1) Ve:ti loall bibliografill la BlancbCl, o. c.• p. 461 sq.
' ) Ibid., p ... 6... nota 1; cr. 1' ... 6 ,i notele ,i mai ulu FOrrer, o. c., p. t8o.
 ' C"'-A_ _ _ _~~
VA SILEPÂRVA -.:.GKTc:::
metalurgia fierului, cu tipurile speciale de fabricate, pe care le aducea
cu ea. Turnarea ori tăiarca matri\c1or În hrom (ori argint) şi incastra.
rea lor În fier (ori bronz) ne este bine cunoscută după tiparele descope.
rite in Pannonia celtic1\, În atelierele dela S;:(llacska 1) ~i o bănuim du~
tipurile speciale de monete din părţile Afuncatilliui t}. Forma skypllald
(convexo-concavă) a unora dintre moneteJe dace, provenind din parti.
cularitatea tchnicli a adâncirii În formli de cup:i a unuia din tipare:
cel de bază (pentru a reţine mai bine metaJu l), şi, ca urmare, a prelu.
crllrii convexe a tiparului opus, e generaJli La Tene. Dacli ea se găseşte
ş i in Dacia, e eli nici această modli ccltidi nu putea lipsi dela noi, date
fiind raporturile striinse ale Geţilor cu Celţii . Dar aceea ce se ~scşte
în Dacia şi lipseşte in V, e predilecţia pentru monetele mari, de tipul
tetradrachmei, in aşa fel di. chiar staterii de argint ai lui Filip al Il-lea
sunt la noi imitaţi adesea-În vremea mai t:\rzie -În dimensiuni
mai mari decât cele originale 1). Deasemenea e caracteristică pentru
Dacia şi emlSlunea mixtă de tetradrachme skyphate cu capul lui Hen.
kles·Alexandros, luat dupli tetradrachmele lui Alexandru cel Mare, pe
avcrs, iar pe revers calul staten lor lui Filip 11. Fireşte, mJirimea lOt e
aceea a tetradrachme10r târzii dacice, imitate după cele thasiene (v.
mai j os) f.). Bielz a fost cel dimâiu care a recunoscut drept dacice aceste
monete S). Dar datarea lor cea mai apropiat§. de adev1ir a fost aceea a
lui Forrer '), care a recunoscut - exact - că aceste tetradrachme de
un tip foarte neîngrijit şi de un argint destul de amestecat n'au nimie
Dl3,~:: ~~~iki~~~:::~:;;;:f;,;t.~~S;~:;:~~~~;~~~.7f;:~~~:
in AS. XXI 1901, p. 351 sqq. ,i ,.03 'qq. Cii GClii ,tiau Iil botd monetA e nein.
doio. , i dup!l IÎpu riic cr6p(l/t!, clI,i dupil cO/llrm,u'lrcil, con'launcin Dacia. V. fi
ma~/o~r. Forrer, o. C., p. 157: tdas Format va n 2.~-2.,7 cm.derPhilipper •.Origin.le
iSlbeidenliltetten Naehbildungt:ndasu.lbe,wirddannabcrin Sic:benburgcn mAnleh.
;:;~:8~~C: s~or:;e:~f:r:~::~e;;~:~::l~;e:~:~z:~.all:~~ ::~ v~~~::t~~~:~
lieh dic: J\1iln:u; zum fOrmlichen Knollen U1n ••
') Cr.pe.ntruacestclctradrachme.Blanchc:tto.c., 1I,P.-463 Iqq. ,i F~rrcr, o. C.,
p. 178 sqq. Moi,il,l.c.,p. 15 JQ.din cXlrasul aparlC, dcollebc,IC dou il aeril ale acel lor
tctradmchme .kyphate.
') E. A. Biclz, Die dakischen Teirodracllllun Siebenbilrgnui ein lhI'uag 2.'ur KmnlnUJ
dD" Btzrbar·Mfin::m, in ASL., XI, 1874.
') O. C., p : 182 sq.
www.cimec.ro
" 1. VA RSTA FI ERULU IIN DAC IA. z. LA Tf!'o:E-l' L
de·a face nici cu vremea lui Filip nici cu cea a lui Alexandru. Credem
tnsl1 eli şi datarea lui e Încă prea adâneli in timp: 200-J 50 pentru cele
din seria mai veche. fliră influenţa monetelor de tip . Macedonia b,-
resp. c. 150 cele din seria mai nouă, cu amestecarea tipului de avers
cAlexandrUt cu cArtemis. (dela tetradrachmele I\tlacedoniei 1). In adevl\r
locurile din Ardeal unde au fost găs it e aceste tetradrachme dacice: Sebe-
Itbd şi Oudgirul minelor de fier exploatate de Daci, mai ales În La Tene
III, cu centrul în Grddillea MUI/celuilli, resp. Petelea lângll Reghinul
S!sesc, pe aceeaş va le centralii a Daciei transilvane, ne aratll că suntem
datori a atahill o legliturti mai apropiatii intre renaşterea puterii politice
dace dtre ani i 150 a. Chr. şi În special în La T<me IIi J (epoca lui
Burebista) şi monettiria proprie getic1t . In această privinţ1i credem d
şi irnitaţiile dace - de aHltea feluri de emisiuni, p:\nJi la cele mai pri-
mitive-ale staterului de argint al lui Filip al ll·lea trebuesc datate
simţitor mai târziu de cum au fost datate până acum. Moisil, dupli
Gohl şi Forrer, vorbeşte de o monet[rie dacică în sec. IV a. Chr.1}:
aceasta e o imposibilitate istorică. Dacii din Carpaţi intră efectiv în
\'ârsta fierului Il, cu legături culturale intime cu Vestul celtic resp. cu
Sudul e1enistic, deabia de pe la 300 încoace: înainte de 300 le lipseşte
nu numai putinţa tehnică de fabricare, dar chiar nevoia de monetâ
proprie. lncetl1ţenirea ideci şi nevoei de monet§. la barbarii din Europa
Centrală e destul de înceată . Dechelette a făcut o observaţie extrem
de importantă: . nulle part, on n'a jamais rencontrc de monnaies gau-
loiscs, massaliotes ou autres, dans les tombes de La Tene It 1). In La
Tene 11 şi mai ales IJI barbarii preţuesc tot mai mult acest mijloc co-
mod de schimb şi, î" lipsd de mmlerar sujicilmt sudic, ei bat de al lor,
aşa cum se pricep. Ori, e clar, cli atât cât dureaz.1l. marea Înflorire mone-
tarit e1enisticli, nordicii n'au nevoie sl'i. imite . Adică, Înainte de 280 a.
Chr., când Grecia şi IUis1iritul sunt despMţite de Dacia prin valul cel-
tic, nici vorbâ nu poate fi de o monetliric, nu dacicli, ci nici mlicar cel-
tidt În părţi l e noastre. Marile prac:L1ciuni celtice in Sud aruncti enorme
cantit.1l.ti de monete macedonene În Nord. De alt§. parte desfiinţarea
regatului e.lenistic al Thraciei aduce din nou un val de barbarie şi primi-
tivitate asupra intregului Orient danubian. l tltre 280 fi 200 trebuie
sl aşezăm primele ÎIlcercru-Î de monetllrie celto-dacică dupti modele
1) L. t.t esua., p . II.
!) O. t., 11 3, p. J573 .
macedonene, in primul rând dup~ staterii Illi P/Jilippos, dat fiind că şi Ale-
xandl1.l şi Lysimach au Mtut mult mai mult aur decât argint, şi ca
2we materialul de argint dela ei e mai s~rac in pllrtile noastre. De fapt
Însii imitatiile dupli monetcle de argint ale lui Filip II sunt incă mereu
b~tute chiar În La Tcne IU, dup1i cum vedem din exemplul celto-getic
dela Gallishegy l~gă Muncaci 1), cunoscutul atclier metalurgic ale
clirui tipuri sunt caracteristice pentru Geţii nordici. Tot La Tcne-ului
] Il aparţine şi turnihoria de monete dela Szalacska în Pannonia t).
De alt!!. parte principala inflorire a artei argintului in Daeia cade tOt
În La Tene-ul III. P1irerea noastr1i. e, cli marea majorit:lte a monetelor
barbare-dace de tip macedonean şi grecesc trebuie si'!. fi fost btitutl
dupli a. 100 a. Chr. In adevlir, despre tipurile «Filip II. şi tAlexandru_
Filip. nimeni nu se mai îndoeşte c~ au fost bAtute pll.nli - cel pUţin_
pe vremea lui Burebista 3), când invazia monetelor romane În Dacia
(documentată prin tezaurele de denari republicani) devine generall
ş i deci incep şi imitaţiile mai frecvente ale acestor tipuri. Dar şi imi_
taţii le tetradrachme10r ,Macedoniei J. AI AKE.dONDN flPDTJJ l: (dela
158 a. Chr. încoace), şi mai ales ale tetradrachmei Thasienilor 11 PA-
KJlEOl'::: J:DT IIPOJ:. 8J1J:IDN (dela '96a. Chr., rc.p. '46 a. Ch.
incoace).) nu pot fi în Dacia mai vechi ca anul c. 100 a. Chr., adiel
decit inceputul La Tene-ului III. FirI indoeaUi,in comparaţie cu mul-
ţimea imens.1l. a tetradrachmelor thasiene aruncate in comerţ chiar de
către Thasieni, În intreaga Thracie, Dacie şi Scythia Maior, letradrach_
mele Macedoniei 1 sunt aproape disparentc. De alt! parte imitaţiile
tetradrachmelor acestora (ale Macedoniei 1 d. p. Ia 1'urda '), unde,
am v.1l.zut mai sus P.473 sqq. şi fi g. 325, era deasemenea un burg dacic, cu
mllrli! Cnl/iC/ls, - ale Thasieni lor pretutindeni '), atât în N cat şi in
1) Leh6c%ky in ~uţ. XXl 190', p. 2 19, - cu Dlnnchct, II, p. 466, -~i D«he.
lette,IIJ,p.IJ54·
~ i!'F~~:;:t:d!~t!'~:r3;!~1i cAtre inccpulul ~rei noastre: o. t.t p. 183
~::~:~~:~~~;~:}i;:~;:1~f;'~E0:;i.~:::~:~,~:::;~:~;,:~~·:,:
::~i'~~~I:~p::,B;:~,;;':;,:;: ;::; :,";,::,;:,;, ";;:'~;i:i ::Z;;;::;:':~
www.cimec.ro
5 şi E Carpatilor) se glscsc în forme aşa de degcneratc, incat cle trebuie
si fi devenit moneta curemă popular!, imitati În intregul tinut thraco-
scythic. Fapt e, cii ele se găsesc obicinuit in numlr mai mare, ca te-
zaurc ascunse În special În câmpia mumeanll. 1), În leg~tur1i cu celiilalt
teritoriu de mare rlspa., dire a lor, Bulgaria actuală 1).
Dimpotriv~ denarii republicani romani, cari se găsesc iarăş În mari
can6tlifi in toate pllrţile Daciei, p:lr a fi fost foarte puţin imitaţi 13 noi,
in vreme ce în Pannonia au fost din bielşug contrafăcuţi de Celţii
de acolo ş i in special de Eravisci S ): evident, in sec. 1 a. Chr.
Interesant e, cli aJ1iturea de monetele dela Hislria şi A1r.samlm·a gă_
site În burgul dacic dela Coslefii, s'au cons tatat tot acolo ş i monete
(facisa") .
AII bitul Dacii fi 7tW1lettl de aur? Forrer e inclinat sA admitll. această
posibilitate ca o urmare - e drept foarte îndepărtatll - a înfrângerei
lui Lysimachos de cltre Dromichaitcs 6). Lysimachi de aur au circulat
_ de fapt - din bielşug În Dacia, cu sau B.rli această biruinţă, care,
În orice caz, nu a avut nimic aface cu Transilvania, ci numai cu Geţii
din S şi E Carpaţilor. I ntrebarea e, dacă celelalte argumente ale lui
Forrer sunt destul de convingătoare: 1° capul lui Lysimach e conta-
minat cu cel al lui Herakles-Alexandros, curent pe unele tetradrachme
de argint ardelene (v. mai sus) şi e analog barbarizat; 20 metalu l e e/ec-
trum, ca adesea În Ardeal; 30 moneta e Illţită şi subţire, iar~ ca la te-
tradrachmele tip dacic; in sfârşit 4° e un statertotal decadent, de o greu-
tate anarch ică, necorespunz:ind la nimic din seria lui ş i ca atare Forrer
il dateazl c. sec. 1 a. Chr. deci in La Tene lII . Nici una din particula-
rirnţile enumerate de Forrer ou e exclusiv ardeleană. Imitaţia aceasta
poate fi perfect şi celtic danubiao!i... Panll ce ou vom avea mai mul te
exemple din Dacia pentru baterea aurului În La Tene, când ş tim
din toate cele de mai sus cli era rar in cultura La Tene-ului getic, nu
putem admi te ipoteza lui Forrer.
cu 160 O altă părere, destul de r!l.sp.înditli, şi atinsă de noi mai sus în cap.
II pag. 84, nota 1 , e Cll privire la IJkoson;;. de aur g~iţi în Dacia şi atri-
1) Cf. ,i PArvan, PI"itratio" IItll. tt htJltnÎtt., l. c.
ry forrcr, o. c., p. :u6 aq.; pentru Ardeald. nota 1, dela aCttBf pag.
1) V. bibl. Iii Blanchct, p. 463 ,i ef. Forrer, p. 120 aqq.
') Comunicare a d- Iui l~erencz.i, asistentul d-Iui D. M. Teodorescu, la dplturile
ddJ COltqti.
~) O. c., p. '206 aq., eu fig. 376,i 37'.

buiţi monetlirici locale 1). Daci nu ar fi decât legenda, şi Înd!. pe greceşte,
şi ar trebui sl'l. ne indoim de aceastl'l. posibilitate: monetele dela noi nu
au legende; regatul lui Cotiso era În parte.'\ latil1tT a Daciei; relaţiile sale
cu Roma erau continui şi banii romani curenţi in timpul du, iar limba
latinli, desigur, bine cunoscu~ la curtea lui; aur e acum puţin in Dacia;
insf:î rşitarta monetarl'l. dacidi erâ total dcclzut1l. În aceasH'i. vreme, din
cauza invaziei de monetă bJmtr romanii; principii daci cari mai emiteau
monctii, o b!1tcau foarte urâtii şi amestecau argintul cu bronzul în pro.-
po rţii care ajungeau adesea pân1l. la 55 % bronz, fată de numai 34%
argint, ca d. p. În tetradrachmele dela Pete/ea, Hl.ngli Reghinul S1\sesc 1);
este deci exclus ca monetele de aur, b;lIe tunUl /e, cu lege"dtT greceasct!
şi, in plus, culmea, cu chipul lui Brlltlls (pe o monetli a unu i contempo-
ran al lui Augustus, cu care, vezi Doamne, regele dac ar fi polemizat
politico-numismatic), sl fi fost b1itute altundeva decât in Thracia, in
împrejurări le pe care le-am arătat mai sus, cap. II pag. 84, nota J.
La fel, Dacii nu au emis nici monete de bronz (ori aramA) . Exemplele
citate de Ruzicka 3) sunt din Pannonia, nu din Dacia, şi ele, dupa toate
semnele, ou sunt propriu zis emise ca monete de aramli, ci ca falsificate
de argint - moonaies fOllrrles - dupl'l. procedeul necorect cehic, de a
polet arama cu argint, imitând tipuri vech i ş i curente in argint (şi în
cazul nostru sunt nişte .Filipit) ~i a le dâ drept autentice 4).
Moisil, arli.tând~) că cele mai numeroase monete constatate În Dacia
s unt cele imitate dupli staterii de argint ai lui F ilip al Il-lea, deosebeşte
două serii: una mai veche (adicl! mai bine imitat1i şi de argint mai bun)
b1itutli În sec. IV şi III a. Chr., compus!! din trei tipuri ,-şi o serie
mai noui! (ad ici1. din ce in ce mai barbar imitati'!: şi de un aliaj tot mai
prost, În care argintul nu mai are preci!derea), bi1.tute di n sec. III a.
::;::~,~::?;,,~":!::~~~~~;i~:~;::r[:l~::;:~;'~~:~:;:~,~~i!:;~~:;~~:
~~~~;:t;::c::r:~~:eg:~~at;e";r:~o~:t~r\::ini:::;i:~;:· ~~io~:~~a t:c~:e; ;;o;:~:~:~
aici. La rcl corectează el pe Moisi l, p. 18, susţinA.nd cii Dacii au aVUI ,i monele de brom~
(\·ezi la noi mai JOI).
') er. Forrer, o. C., p. 209, nOla 5·
~ ~;.. c:s:~~8~ce$tui
procedeu toate Iilmuririle ,i bibliografia la Blanchet, o. c.
I,P·491Q·
') MOllettleDaâlor,l. e., extras, p. 9-13.
www.cimec.ro
VI , 'ARSTA. FIERUL!.;I IN DACIA. 2. lA TE:NP.-U_L_ _ _
60,
Chr. p~n!l in sec. 1 p. Chr. şi aJd1tuind doul1 tipuri .cu foarte multe
\'llfianlCt. La fcl apoi, dateaz!l imitaţiile tetradrachmelor thasicne În
sec. 11 a. Chr., iar skyphatele t:Într'o epocă de decadenţA a puterii sta-
tului dact. ] n total gliscşte vreo opt tipuri de imitaţii barbare, de ori-
ginli elenică şi vreo dou1\ serii de imitaţii romanc. ],1 realitate nil se
poate vorbi nici de su;i 11;e; de tipuri decât cu titlul aproximativ: aceste
monete sunt fabricate - in majoritatea cazurilor - dintr'o datl'l., in-
dependent şi contemporan, in diferite pArţi ale Daciei, cu tipare - fi_
reşte - foarte deosebite intre ele ş i având comun doar primitivi latea şi
stilul ornamental ceh ic, ad ie1\. În general La T cne, care geometrizeaz!!. tot
ce e zoomorf În chip de spirale, şiraguri de perle, lncheieturi globulare '),
...olute, paJmelc geometrizate, etc. 2). T ipul IV dela 1\[0isil, ~it
mai ales În Banat şi Oltenia şi considerat de Goh l ca cel mai vechiu tip
dacic, e d . p. o s implii monetl'l. celticl'l. de un tip comun ş i st!!. de sigur'
in leglltur!1 cu atelierele monetare celtice din Pannonia. De altii parte,
în general, cele mai vechi manete barbare apartin La Tene-ului J[
(Reinecke C)i marea lor majoritate a fost Însl'l. bAtuti$. in La Tcne III,
ba chiar in primul timp al imperiului roman *). Ca urmare a acestor
consideraţi i, pArerea noastrA e cl'l. trebuie sA ne Întoarcem la blitrllnu l
Bielz ş i sii preci7.Am - eu date topografice şi amAnunte sti listice _ ideea
în adevll.r, dela inceput, exact!l, că În monetilria barbarl'l. a SE tetradracll-
tntle mari şi subtiri, eventual skyphale, sunt ma i ales caracteristice pentTll
Dacia şi că in această d irecţie legltura Daciei e mai strAnsl!. cu Sudul
thmcic şi Estul iranian, - iar cl1 in ce priveşte restu l, avem de a face
cu wrietd/i dace ale u nor lipuri şi procedeuri general La Tene, cu ob-
servarea cli. Daci i d in vârs ta a II-a a fierului întreb uinţeazli şi În mo-
nerii rie, ca şi în arta podoabelor, numai argintul. In ce p riveşte epoca
de principalii activitate monetar1\. dacidl, ea cade între c. 100 3. Chr.
şi c. 50 p. C hr.
1) ef. Heinecke, Femelirij" p . 90: klie kehischen MOnzen mit Thieren mit tKugel _
gdcnken.,-sichtlich durch die elruskiachen KugcllKarablcn de. IV. Jahrb. und
analoge Sleine IIngeregtt.
')tZudem lehren gerade die ktltiachen MUntendeullich, wiederharbarisehe
Kilnstler menachtiche Kc5pCe und Thiere mit Spiralran ken und Voluten, die dem La
Tbteformenachalze ja gellullg W1lren, vena h und figUrl iche De:tailJ oft geraduu
in Spiralwerk au06sle ... prerde mit vogelart igem Kopf, mit \'o lulenllrti g aUIgezo-
Stncn Ohren, nlit Rlnke im Maui oder ge8a~he r Ranke ao Sleile einu SChweifes ...•.
Reinecke , l . c.
') er. Reinecke, Fe.r"h,ijt, p. 86 cu p. 67 ,i 90 ; cf. ,i Dkheleue, Il J, p. '579.

Natural, alăturea de tipurile monetare examinate mai sus , În legături
cu o eventuală batere a lor chiar în Dacia, comerţul foarte desvoltat
in a doua vârstă a ficrului, in întreaga Europ1\ barbar~, aduce în Dacia
numeroase alte tipuri de manete strliine: greceşti, romane ori barbare,
de aur, de argint şi de bronz. Dar asupra acestor monumente ne vom oprl
la examinarea comerţu l ui din Dacia, lucru la care trecem acum .
E simboli c1\ descoperirea, in castelul principelui dac dela Costefli, la
S de Dr1\ştie, de o parte de monete din Hislri(l şi A1esambria , de alta de
monete din regiunea pannonidi., ale Cclţi l or ErtlfJisci. In adev1\r, corui.
der!l.nd la un loc toate ştir il e din vârsta fierului, acestea dOlld, spre V
şi spre E, sunt principalele direcţii in care Dacia era legat! cu restul
lumii. Legătur il e spre N şi spre S, existente şi ele, sunt derivaţii ale
ce lor principale di.tre E ş i V.
Am constatat eli În bronzul 1V şi hallstatt, nu Grecii, din E, ci Italieu,
din V, sunt principal ii promotori de raporturi economice şi culturale
şi deci propagatorii de idei nouă În Dacia. Şi am v!izut atunci cli princi.
paiele drumuri pe cari circull bunurile şi ideile sunt cele care coborau
pe Sava şi Drava la vale, venind din Italia nordicl şi din regiunile
illyrice ale Adriaticei, spre Dunli.rea mij locie, pentru ca de acolo 51 urce
pe Mureş, pe C rişuri ori pe Someş pânli În inima Daciei, ba chiar Să
l treacă pri n pasurile Carpaţi l or şi dincolo, în Moldova şi Basarabia şi
pină in Gali ţ i a şi Podol ia 1). Alaturea de drumuri le ltalicilor, erau,
t~:t ~~:v: ~i c;~e ~~:~~P:~';:~~,c:~~:r~~a d~; i~~~iC~:~i:ă:~e1~~e~ilu~1
sus, ca ş i Italicii.
Aceste drumuri, pe cari Între ani i 1000 ş i 700 a. Chr. aj unseseră la
noi în special frumoasele produse ale industriei bronzului nord-italie
şi alpin, au fost, e drept. un timp Îllchise de n!iv!U itori i orientali , Scythii
iranieni , cu tovar1l.ş i i lor din stepa rusească. Dar indi. inainte de a. 500
ele fusesedi. redeschise ş i din nou cle purtau la sfârşitu l hallstauului
vestic ş i inceputurile L a T cne-ului central-european fabricate de-ale
Apusului spre platoul transil van .
La fel, dar din direcţ i a opus!i., veniser!l Scythi i pe drumurile EV:
prin l\Ioldova de Nord şi Galiţia în Slovacia şi in Ungaria nordic!i., - prin
') ef. pcntlu act51e drumuri ,i &at. Dunilrcanu- Vulpe, o. t" in Eplitt,urU Damo-
mana, [lr 19::5, p. 58 aqq .. cu o harlii.
www.cimec.ro
"1 . VARSTA VI ERUL UI IN DAC IA. 1. LA Tf:N F-l.' !.
!\Ioldo~a de Sud ~i - trecând. pasul ~Oituz ~ ~ văile Oltului, Tirna- I
"elor ŞI Mureşulul, pân!i. Ia Tlsa, - !Il sfârşit pe valea Dunării În sus,
in întreaga câmpie muntean li şi oltean1l.. Pe aceste drumuri ~lrunse­
ser! şi fabricate1c vechi greceşti din N M3.rii Negre, ori dela Histria :
prin N, ca hydria de la Bllne, În SloV'dcia oriental!i. - prin mijloc, ca f
oglinzile greco-scythice din Ardeal, originare din Dlbia, _ prin S, ca
vasele greceşti de teracot1l. din sec. VI -la Bdrbop., ori ca iAP', ~- ul de I
ling! Giurgiu .
V!l.rsta a doua a fieru Jui e caracterizata în Dacia prin cele dau1\. influ-
enţe capitale, şi care Încep a se exercita quasi-contemporan: cca ele-
nistic1l. dinspre E, şi în specia l SE, - cea celtidl. dinspre V şi în special
V. Poarta de intrare a Elenismului in Dacia e valea de jos a Dunlirii;
porţile de intrare alc Celtismului sunt mai ales valea de jos a Someşului
ti valea de jos a Mureşu l ui. Aceasta ca linii generale. Oci În amânunte
lucrurile sunt acum mult mai complicate: influenţele elenistice pl'trund
in Dacia nu numai din SE, ci şi din S, din Thracia profund c1enizat.1l.,
ca şi din Macedonia (direct spre N pc drumul Vardarului şi al Mo-
cavei ori pe al Vardaru lui, Bregalniţei şi Iskerului), şi din SV iIlyric, de-
asemenea bine plitruns de aceleaşi elemente greceşti, fireşte aici ele
insele italo-illyrizate. Tot aşa Celţii p1l.trund - prin ramura scordisc1l.,'
aşezatâ in Serbia, şi din SV, în Banat şi in Oltenia, - iar de alt1l parte
prin neamuri le lor aşezate in N şi E Daeiei, În Ga l iţia şi in Moldo\'3,
ele influenţeaz1\ adânc viaţa economicli şi cul turală a Dacilor din
şi E Ca r paţi l or .
Ca intenzitate de acţiune influenţa grecească e în Dacia mai veche
dedt cea celtid, ea exerciHlndu-se în continuarea influenţei elenc din
vremea $Scythiclb a Daciei 1). S1\ examinam darain tâiu relaţiile comerciale
ale Daco-Geţi l or cu Grecii.
Ce vindeau Greci i Geţi lor şi ce luau in schimb?
Negustorii greci, În spe:::iaJ din oraşele de pe coasta thracidi a Pon- I
tului, cu J-listria în frunte , vindeau de sigur în primul r ând fabricate I
ale industriilor lor, mult superioare celor barbare, in materie de arme"
cu mânerele frumos împodobite in gravură, relief ori Încrustaţii, - us-
tensile veterinare şi chirurgicale, in frunte cu cuţitele lor de un oţel I
mult mai fin ca in Dacia, - vase de metal (bronz, argint şi aur) cu ,
1) Cf. ,i P1r\"an, PI'Iltratior! hd /. ti hr/UnÎst., În Bullt!l. dll la S u t. luit. dr "Atod.
Roum., X 19%3.
 VI. VARSTA FIERUL UI IN DACIA. 2. LA. TEN&'UL
...
frumoase figuri pe ele, şi care apoi erau imitate de ai n oştri, ca de piltll
la Poroina În Mehedinţi (cf. mai sus, p. 2o) ,-llimpi şi candelabrede bronz
ca acela dela Crl!.sanÎ (v. mai sus, p. 211 cu fig. 181 sq.),-barnaşamente im:
»odobite cu tot felul de aplice metalice, de bronz ori argint, ca la Cra.
iova (mai sus, p. 361), - in sfârşit mai ales podoabe de metal preţios
pentru bârbaţi şi femei, oglinzi, etc. Natural, nu avem din toate aceste
documente - care se importau mai mult pentru cei bogaţi - decât pe
ici pe colo descoperit câte ceva: dar cea mai mare parte a staţiunilor
La T ene aşteaptli de acum Înainte sli fie slipate. Dimpotrivâ chiar din
puţinul slipat pân!1 acum vedem ce se aducea pentru s!l.rlicime: podoabe
de sticlli coloratii (ca azi la barbarii din Africa): br!iţ!iri, m!irgele, vase ,
de mirezme; iar apoi, În mari cantit!iţi, vase de p!l.mllnt de soiul celor
jlttice, cu sma lţ negru lucios (Ia Crăsani ori Zimnicea), ini mitabil in Dacia
sau vase dclicne, cupe cu flori şi figuri geometrice in relief (dupit cari
şi Geţii n oştri îşi fltceau tipare, imitând destul de bine marfa străin!!.),
găsite aproape peste tot locul in staţiun il e La Tene din dmpia mun.
teanii (un astfel de vas, de l:'lni-i Craiova, in col. Dr. G. Sevcreanu).
Dar nu acesta era comerţul cel mare cu Dacia. Ci acela cu vin şi um. i
delemn adus tocmai din Grecia şi v.tndut la noi, nu at:lt prin interme_
diul Grecilor din Pont, cari nu vor fi lipsit a se amesteca şi ei, cât mai
ales direct, prin Tllasieni, Rltodieni şi C"idieni, ale diror amforc cu tOr-
ţile stampilate s'au găsi t În mare numlir pretutindeni în staţi unile La
Tene, nu numai pe Dun.!ire în sus, cel puţin pânli la Zi"m;cea 1.), ci
pinli departe în interior ca la Poiatta în Tecuciu, sau chiar la Suceava
în Bucovina ~), ori pânll la izvoarele Dâmboviţci în Ţara Romaneasc!i a). I
Num~ru l amforelor-întregi ori fragmente -gtisite În aşeziirile La
Tene din S Carpaţi lor c aşa de mare, incAt cu greu poate un Contem_

~~r:a~ :u:~~t~r:!tc~n~,i:~';n;F~~n;:~~;c~ ~Ca~°!t"!u~i~\;!~ liea.c~~;~ I

~~~~~:. î~j:~:e (~~~:~I:i;::~aţ;:a~eal;u~:~s~r~rt::e: ~:e~:~:~t~ I
cel Mare, ef. mai sus, p. 44 şi 136) şi apoi pc toţi afluenţii ci cât mai 1
departe În interior. Vii le acestor aflucnţi sunt drumurile Daciei, iar
pasurile titiate de ape sunt trecitorile către Ardeal : pe la Oituz, pe
1) Slplturile din 19~. Vor apare in Daew, rw. de d·1 t. Andrie,elCu ,idemine.
1) eL notiţa din Jaltrbuclt d. Buk01J. umd~lm. 1899. p. 112 Iq., pentru Suceaw,_
iar pentru Poiana rom. mea dela Academie, Ctulrul dtla Poiana, Bueure,IÎ 191J.
1) V. materillulla Pilrvlln, Pinitratian_ 1. c.

www.cimec.ro

Antonius, aliaţilor Daci impotriva lui Octavian, sau, tot aşa de bine,
pradll din Thracia (cl. mai sus, p. 84, nota t). Ceeace e sigur, e d, in
vreme ce Dacii imitt tetradrachmele de argint, dealtfel ca În toată M~
sia şi Scythia (v. mai sus, p. 602 sq.), ci nu imită monetele de aur. Este
limpede cA. moneta efectivli, de adev~ratli circubţie economicli. pro..
ductivli, e În Dacia cea de argint.
Dar înd din sec. II a. Chr. negustorilor greci li se adaugă din Ce in
ce mai activi cei romani. In sec. 1 a. Chr., deci În culmea Înfloririi La
Tcne-ului dacic, invazia pacificll romanii jn Dacia este generalii.. Desco-
peririle de monete romane sunt o dovadll: încep!lnd cu denarii databili
,$n a. z68 a. Chr. (Ia Cerbel În Huniedoara), dar constA.nd mai ales din
manete ale sec. II şi 1 a. Chr. (dici denarii vechi reprezintă nu un CUrs
contemporan, ci valoare metalic.'\ bunii, p1stra~ secole intregi ca atare)
tezaureJe de origine romanll republicanll se gllsesc, Întocmai ca şi tetra_
drachmele de origine ori imitaţie elenisticli. aproape peste tot in Dacia 1).
Totu, nu cred a fi o simplă întâmplare cli majoritatea ;lcestor ttzaure,
cel puţin din numlirul descoperirilor de pA.n!1 astllzi, e din voua Mu-
reru/ui, a T4NJaveltJr ~i, ~~ ares, di" SV Daciei: adicll, Regh,:"ul-Sdlese,\
Tg .-Muref, cu denarl dmamte de a. 85 a. Chr.; Ş4Ufa ŞI Mtld4rllf
lA.ngli Tg.-Mureş; Mărtinul, IA.ngli Odorheiu, dinainte de a. 47 a. Chr.;
Sighişoara; Şaef, l1ngll Sighişo~ra (ce. p. aceastll localitate şi mai sus, p.
553 şi n. 5, tezaurul de podoabe de argint de acolo);Boill "1ore, totlln~
Sighişoara'); MediafUl, cu loconjurimile : FraJlendorf, cu 563 denan,
databili intre 217 ş i 49 a. Chr. a) şi Eibesdorf; Cetea (Csaklya) şi Un-
gureni (Gergelyfaja) în Alba de Jos: În ultima localitate un mare de-.
pozit: O 4cli.ciu1!it de monete, ci\.rate de blliatul de 111ran rom~, care le-a
gllsit - toate republicane, - în vreme ce la Cetea aHi.turea de monetele
dela Caesar, s'au ~sit şi dela Augustus; dela Glifteriţa lâIlg~ Sibiiu '
multe monete consulare, iar dela Rdhdu ş i Sto/:Slmb"rg în acelaş jUdeţ, 1
altele; dela Cerbel în Huniedoara vestitul tezaur de argint La Time
III (cf. mai sus, p. 54-3).10 care aliiturea de fibule, brllţ!l.ri, colane, inele, l
etc., erau şi 491 de denari republicani, incepA.nd din sec. 111 a. Chr.
') Vui seria de art . ale lui Moiail, in BSNR.. 191J fi urm . precum fi cele doui rE·
peMorii pentru Ardeal: Coc., Chro"ik, i" ASL. Xili 1876, fi Marţian, &perloriu,
Bi81riţa1920.
1) Nagy_Bun:pe ll ngl CI"Ollik, a sccp. tot Goou,SkiJt:un, in ASL. XIV 1877. p.I02.
1) Vui d escrierea aminunţitA a tezaurului, BeUlA de Cari Wemc.r in ASL. XIV
1877, P.I-,.6.
www.cimec.ro
\'1. vARS1'A FilmULU I IN O.... CI..... ~ . I..A. T~NE.UL
şi încheind cu a. 45 . deci inainte de moartea lui Cacsar 1) _ adie!!..
in parte,.ca ~i la Apold,~l de Sus (Nagyapold) in Sibi iu 1), und~ din 5~
de denan ?~n:re .1~4 ~l 38 a. Chr ., afar!!. de 12, din a. 38 a. Chr., toţi
sunt dat.ablh ~n ŞI lO.amte de a·.44 a. Chr. Ca şi Cerbelul, aşa Som~fUl
Cald dlO CoJocna, larllş depOZit de podoabe de argint L a T cne II r
nu avea din cei 120 de denari găsiţi acolo niciunul mai nou ca a. 5~
a. Chr. a). Şi tot aşa la Marotfa in Arad denarii glsiţi nu ajungeau decât
pO;nl la Caesar '). Dar s!i continuw cu inşirarea depozitelor caracte-
ristice şi vom reveni indatl asupra fenomenului de atâtea ori repetat
a~ datării atator (~epozite exac~ Înainte de a. 44 a. Chr. De Un~ Grii-
dlştea MunceiulUl avem depOZitul de Sub Cummi in care ultima manetă'
e de~a Traian, dar f1ld Daa,clls; dela Tisa l â~gă Deva un mare depozit:,
~~r:~~Zpâr~:u~ălş~re~J d~e~~~ne\'e~:Înei:p~~:ti~n~'37ap~!IO~~~::::e dTa:~~1
liaT(~t Il; ~d in pas ul Vulcan 111 denari, ultimul del a Domitjan t); dela
Bikis-GYlIla numeroase monete romane familiare din sec. 111- 1 a.
Ch:. 7); dela Potoc În Caraş, 171, la felII); dela Jidovin tot În Caraş-Se~ 1
venn I I I , la ~e1 '>.; la Remtteo În Timiş- Toromal, un mare depozit de I
podoabe de :u:gl~t Ş.l de aur La T ene III (ef. mai sus, p. 538) impreunll
cu 16g dena~1 dlnamte de a. 15 a. Chr. şi 7 tetradrachme thasiene 10) ;
la Sâ'ltQTtdre~. t~t aeal.o, 75 de denari familiari lIl. M!!. opresc aici, deoarece •
nu e de fel In Intenţia mea de a umplea paginele acestei cl1rţi cu repe-
tarea invcn.tarelor de depozite alclltuite de Cooss, Mois i! ori Marţian.
Dar am VOIt sli accentuez doull fapte istorice, care mi se par a reicşi din
aceastA enumerare de descoperiri:
1. Penetraţi a .cconomi~ r~manll În Dacia sIa fAcut dinspre V şi SV : ţ
valea Mureşu lUl a fost pnnclpalul drum spre interiorul Daci ei; majori-
CIIf:"j~,\~~I~~ :~.ls~~~iu~h~:::"~Y l~nC.~:· :: 18
75, p. 215 sqq., precum fi GooliS,
1) 00018, Sk~:Jm, in ASL. xrv 1877. p. 7J .
') Cf. Fr. Kt.nllcr in A . Dt. GII. XXIV p. J77- 3 84.
' ) 000 .. , 1. C., p. 7).
' ) /bid"P·74.
') lbiJ.
') .4.8., Xl 189 1, p. 189.
1) Coc". Shj~~t!", 1. C., p. 7'.
' ) Ibid., P.7:..
,.) J. Blcyer, in Alt. x..XV I 11)06, p. J6J sqq.
") Goou, Ski~~c". 1. c., p. 73.

tatea nucleelor de eives Romani Tlt!goliarldi colisa itI Dacia consistnJus
a trebuit sli fie activ! în SV Daciei: Banatul cu Oltenia şi Valea Mure_\
şu lui cu Ardealul de SV j descoperirile de dinari republicani aproape
exclusiv in aceastll. partf' (celelalte locuri din N şi E Ardealului - r. 1
Muntenia şi Moldova - unde s'au mai glisit astfel de monete, sunt
destul de puţine şi privesc mai mult sec. 1 p. Chr., când penetraţia
romanll. Începe a se face şi dela Dunll.rea de Jos şi Pontul Euxin prin
Moldova de Jos ori prin Muntenia) 1) ne dovedcsc, cred, clar, că mai
ales dela a. 100 a. Chr., Dacia, ca şi Gallia, ca şi, mai t1lrziu Germania,
se umpluse de 7U!gotialores i taliei, cari, intocmai ca şi Grecii. cII",pilrQu
I ti pe bani, iar nu numai pe fabricate gata, produsele indigene ale Daciei,_
eventual, după cum se vede din Înflorirea artei gete a argintului
tocmai în aceste părţi, contribuiau ca giuvacrgii şi zarafi la întcţirea
negoţului cu argintării în Dacia.
2 . Imprejurarea cl o serie intreagă de tezllure de argint găsite În
D~cia se opresc brusc - ca datare - inainte de moartea lui Caesar,
i arăş nu poate fi intâmplătoare . Ştim din autori că Caesar tocmai pre-
para Înainte de asasinarea sa o expediţie împotriva lui Burebista şi că
'lrmatele romane erau În mare parte chiar concentrate dincoace de
,Adriatica 1). Dacii ştiau, din pilda GaLl ilor supuşi de acelaş Caesar,
cu cine aveau a luptă. . Dar s i tuaţia lor era mai favor~billi ca a Callilor,
deoarece «Roma. era mult mai departe de ei ca de Gallia, baza ei de
operaţii, în Macedonia, ori lllyria, mult mai slab!!., aliaţii lor mult mai
numeroşi, unitatea Statului dacic mult mai consolidată şi reală ca a
«confederaţiei; aşa de trecltoare gallice. E puţin probabil ca Dacii s~
se fi speriat prea tare de amen i nţ\rile lui Caesar ţi sd-ţi fi ît/gropal
QfJerea it' argint f,tcd t,Ulillte ca Caesar SII fi pomi! din halia. eli totul
altul a tre~uit s!l. fie cazul cu negustOri i romani C01JtiSII'Ules în Dacia.
I nd dela primele svonuri de expediţie roman!l. impotriva Dacilor si-
tuaţia lor trebuie sl1 fi devenit i nsuponabilă. lar dnd de fapt, În a. 45,
armatele romane au Început l i se concentra, ei aII trebuit sd JlIgd din
') Ast(c111J TjbuJn:iÎn Odorheiu8\'Cm un dubluteZSlur, ingt'mAnl!.t:cAlivlJ (16) den.ui
republ icnni ,i186 de-ai triumvirilorinlr'ooalA,iaralll.turea ,inllltll.S34denariimpe_
riali dela Vespuian la M. Aure1iu (a. 167): eoo.." Sk":utll, 1. c" p. 76, - iar de"
Hit/a/II in Trei Scaune un ah tezaur incA mai interesant: monele dela 106 a. Chr.
pinII. Ia 7S p. Chr., dar acestea din unnA, dela Vespasian, fiind cele mai numeroase:
d. Kuuinn:ky in Alt. LX 1889, p. 249sqq.
") V. cit. mai s us, p. 80 , i 8%.
www.cimec.ro
=-___ Vl_. "_,,"-'COT.;.;.'_"
· IE=
RU",L.:.:.UI-"-
I N,-"D:::.:
AC:.:::
IA,-~..::.,.",,LAc.:.
TtN
=••::::
p.-U~L_ _ 6' 3
[)oda-spre a nu păţi ca În GalJia, câţiva ani mai Înaime-ascun-
:z:4nd micul capital ce aveau, cu gândul de a-I regbl la întoarcerea lor
inapoi impreunll cu ar~atele biruitoare. Şi e firesc ca ei sll fi ascuns,l
iar nu sI fi luat cu dAnşl i av\ltullor: tot Olai bine li-I plistra pllm1ntul
decit ei Înşişi, În lungul drum printre barbari.
Cred cll. nu greşesc prea mult admiţand - ca o reconstrucţie istoriclt
pe baza topografiei tezaurelor monetare - faptele istorice schiţate mai
suS: 1° penetraţie romana prin SV şi V cu aşezare de elemente romane
în special În aceste p1lrţi, şi 2° o Întrerupere aproape catastrofal1i a acti-
~~~ă~~::rn~;'~::i~I.,,~ev~i~o~r:Ci;u~~~a;i·e4:i;:~';~;i~!a aV~~:~;:I~~d~i;:'
nctare din Dacia ne-ar permite poate chiar ridicarea unei hărţi a em.
porii lor romane din Dacia În La Tene-ul n I.
Sigur e cli. dela Augustus înainte, penetraţia roman.!!. în Dacia se va
face mai ales pe Sava la vale, direct din Italia, iar nu ca mai Înainte
mai mult prin Macedonia, ori prin Dalmaţia (cf. şi ma i sus, p. 84 sqq.).
Deaceea cred eli. marele număr de monete din Apollonia şi Dyrrach ium J)
(cele doull mari emporii greco-illyro-romane de pe coasta rbll.riteanl
a Adriaticei, stabilind legătura solidll dintre Italia şi Macedonia ro-
mană), glsite În Dacia aproape intotdeauna la un loc cu denarii repuJ
blicani romani, aparţin mai mult vremii dinainte de Augustus. Aceste
monete documenteazA iarllş dou1i. fapte: 1° penetraţia din SV pe drumul
Drinului şi apoi al Savei de jos, ori, cel mult. pe calea prin Macedonia
şi apoi Dardania şi Moesia, pe Morava ş.i Timoc la vale, _ şi 20 o par-
ticipare efectivli, inti mă, a negustorilor din Apollonia şi Dyrrachium la
afacerile romane În Dacia şi deaceea cu curs monetar absolut egal re-
cunoscut de Daci al celor două feluri de monete. E firesc dar1i. sA gă­
sim în tezaure monetele din Apollonia şi Dyrrachium tot, mai ales, În
aceeaş regiu ne vesticlt a Daciei: la B ekis-Gyula 2),' la Gllra Vdii (în I
Arad, Hllmagiu) 3); la Poloe in Caraş "), la TiUi Hl.nga Deva 6); la Vâl-
1) Goou llfirml, pe blu:1l experienţii sa le, ,i dupre aceste monele, el de apar, izolat,
in tlllltI de: locuri din Ardeal ,i Banalt SId~~en, 1. C., p. 71, ,i el deaceea nu tileul dKlt
Ituurcle mai imponnnte; adicl la rei, cum afinnase
P·7%:·lutedelocuritunde:lplr.
,i
dupre dcnllrii romani, jbi4.•
1) AA. XI 1891, p. 189.
1) Goosa, Skiz::en, p. 71 cu Tqli. in AS. XVII 1897, p. II] , dupll. Sc:idl in A.
Dt. Gq. XV, p. 321, unde aunt descriae varietllilc de monete:.
t) Goon,l.c.,
1) Goost, r. c., p . 69 ,i T~glts, r. c.
 0.4 _ _ _ _ _'-""A::::
SILE =..:.::
' ."'
.".::: ' G:::..A_ _ _ _--'C'!'
AN::..:,G:::.HT:.:::
ce/ele Bune în Huo icdoara 1) ; la Pimml Romii" in Sibiiu 1); la Sebetul
tie Sus tot acolo ' ); la Baia tie Gril in Huniedoara t); la Ndddfei in J
Cojocna ') ş i la Someşu[ Cald, tot acolo ').
Şi Î adş, o atare orientare sud ves tică a raporturilor comerciale culti.
'vale de Daci in La Ti:ne-ul 11 şi mai ales 111 explică şi apariţia, de
sigu r izolatA . dar totuş foarte caracter i st i că Il celor 498 de monete de
lbronz din Corcyra la Cimddie in Sibiiu, impreurU cu I din Pltaro$ ~i
luna tocmai din P 01l0nJIU$ (Sicilia) ' ) ; şi , la fel, avem dela Poloc În Caraş
!monete de aramă dela Scodra ş i l sso'}, -u ndeva În StI/agi" (Kirva?),
Împ reună cu 132 denari republicani, Înel ş i o monetă grcadl. din Va-
r letJtill Hippo"itltrl în Calabria II), - iar undeva in jud eţul Arlld monete
de aram1\ de-ale M%nilor epiroţi 10).
Marei frecvenţe de monete romane şi illyro-elene În Dacia nu-i c()..
rcspunde o frecvenţă egalA a Illonetelor proprii celtice, deosebitoare
de cele ceh o-dace (statcrii de argint tdupA Filip IIt ~i tetradrachmele
imitate dupli cele thasiene) , ş i anume, de o parte monetele celto-pannO-
nice de argint, cu legende latine 11), iar de alta monetele concave nord-
celtice 1'), de aur, firi inscripţii 11), cunoscutele t RegenbogenSchtissel_
chem li). Se ştie el Celţii au bAtut monete de aur, fi e de tipul ultim,
fie imitate dupA cele elenistice, În cantitAţi enonne 1') şi nu numai in V,
ci şi În pArţi le noastre, atât în Pannonia elt ş i in Carpaţii nordici It).
1) T~ I ", I .~.
1) Scidl in A. Oe. Gq. IX, p. 164 sq., repr. Ia Gooea ,i Tl!gl4., J. t.
') Seidl, 1. C:., p. 16S cu 000",1. t. , p. 7' .
.) Seidl, 1. t., ,i
4)Scidl,l.t., p. 16s sq.
Goou, 1, c.,p. 7'.
1) Kenner, in A. Oe. Gq., X,.Xl V, p. 377 - 384, cu GOO" , 1. C. , p. 7' ,i Tl!glb,
1. t. , p. 11 3.
') Cr. Cooh, Ski-nell, p. 71.
1) Ibjd.
' J Cooll (dupl Seidl): lKirvlI·Mindszolnokl'r Comitll' : p . 73 .
1') Jbid.,P.71.
11) Ci. Forrer, p. 119 sqq.
") Cf. Forrcr, o. C:., p. 214 aqq.
II) AfarA doar de c1tew cazuri .pre .Ur,itul llCC. J a. Chr.: d. Forrer, p. 217.
1') Goou, Chronik, 1. C:., p. 214, eunoa,te doar dela Gtoag;ul.de,S,u (Alba-d~'JOS)
40 de exemplare de tSchUssclchen' de aur.
U) Forrcr, p. Z4:z sqq.
II) ef. pentru mollctc1e cdtiec din comit. ArtJQ in $Io\·aeia. Go hl, in AS. XX
1900, p. 224 sqq.; eL ,i FOrTer, p. ISI , cu nota r.
www.cimec.ro
vt. VARsTA FUU\UL UI IN DA ClA. z. LA TDI'E:.UL o.,
Şi tOluş. la n? i ~~e lipsesc. B~horul ~), Sabolciul ' ) ori Ugocea 1) cunosc,
ea vechi tentOnt de ocupaţte celtlc!i in NV Daciei, tipuri de sta-teri
de ai lui Filip ' U blltuţi dupll maniera mai veche celticA, cu inscripţie
cu tot, a!Jâ cum numai mai rar se constati. şi la noi În Ardeal-). I ntensi-
tatea comerţu lui cu lucruri de argint e documentatA tocmai aici În N
nU numai prin obicinuitele podoabe de corp (wrquel cu capete În chip
de protome de !şerpi), dar chiar prin vase de argint, la MarcQ, În Sl-
lagiu f). Şi cu toate acestea, nici pe departe, nu poate fi vorba de un co- ,
rnerţ intens Bcm de Celţi În Dacia fie cu producteLe industriei lor În
special metalurgice, fie ca importatori de marfll neprelucratA, cu~ Îi
glsim mai tAr-.âu, in vremea imperiului, pretutindeni in V şi în Italia ,
şi chiar p/lnll în Dacia noastrl '). Nici armele, nici podoabele de trup ,
nici podoabele de h arnaşamente (câteva excepţii, ca la Coste/ti în Hu-
niedoara, unde s'a u descoperit ş i manete eravisce: v. mai sus,- nu
fac decât sA accentueze şi mai mult lipsa) 1) găs ite în Dacia La Tene-
ului II şi III nu sunt de tip pur eeltic, - decât doar! chiar în mor-
"unule celtiu, ca la Apahida, la Gyoma ori in pă.r1.ile Severinului. Altfel,
e acea sintezA celto-getic!l, În care adesea elementul celtic dispare cu
totul, H1sând loc precumpănitor celui getic. local, cu reminiscenţe orien-
tale, ca d. p. in arta argintfllfli. - D ar lipsa efectiv1 a Celţilor din viaţa
economicA a Daciei, merge incA ş i mai departe.
Celţii au cunoscut nu numai eFilipiit originali de aur şi argint, con-
temporani cu Filip Însuş, ci şi tetradrachmele thasiene de tip veehiu,
cu Herakles ca arcruş ingenunchiat (cel mai târziu mijlocul sec. IVa.
Chr.), pe care le-au ,i luat ca inspiratie pentru tipuri total diverse,
ale lor. În aur ori bronz 8). Ori Dacia era în legituri cu Thasienii, contem-/
paran cu Celţii '). Şi tot uş în Dacia nu găsim i mitaţii ale tetradrachmelor
I} AS. rv , 870, p. , 63,er. p. , 89.
1) /bid.,p. '75 cu 176.
1) l\'l ihalik, in At. X l 1891, p. 4S-4.
') D . p. Iii Rciehcsdorf, Ungi MediII,: Coou , Chro"ik, /. t., p. 248 .
' ) GooM, C"ronjk, 1. t. p. 234.
') er. pelltru vremCIi imperiului , Plrwn, N atwnalit6t dtr Kaujl4Ut6, Bru Iau 190').
') Frumoase aplice de harnaflUTlcnte (co~nts) de bron2, din care un exemplar
dcscopcritchiarin preu nlanOUtrilllngl1:idul twn ului,pl lat(in:ciuade6Nocmvrie
1915)·
~ er. Ia Forrcr. o. &., p. 2U, reproducerile acestor tipuri.
• Pc IImfor1l dela Poiana in T eeuciu avcm ea stampilillocmai lipul \'cchiu mo netar
imitat de ecrami,li: HCn\klu ca arca, ingenunchiat (Pirwn, Castrld dtla PoiallQ, 1. c:.).
 VI. VARSTA FlERULUI IN DACIA. '1. LA T~E-UL
6'7

tip vechiu, ci numai ale celor din scc. Il ş i urm. Aceast.'l confirml lor. Şi dacA din castelele principilor daci din Munţii Sebeşului: Încă
de o parte presupunerea exprimatl şi mai sus ci imitaţiile ",echi. de
.Filipi. din Dacia, contemporane cu imitaţiile tetradrachmelor vechi
thasiene, sunt, atunci cllnd apar şi in Dacia, de caracter exotic şi el
de fapt mooetăria dacicli incepe simţitor mai târziu decât cea celtici,_
iar de aha dl activitatea comercialA ce/to-greocd nu se identifici de
fel la Duo1irca de mijloc, nici ca timp nici ca spaţiu, cu activitatea co-
mercial1i geto-greacd. Aceasta din urml, chiar mult mai veche decăt
cea dintâi, se dispenseazA. ind multA. vreme de monet1 şi nu bate
tipuri proprii, - iar cu Cel ţii incepe a se desflişura cu totul in alte
materii decât cu Greci i.
10 adcvlr e caracteristic de constatat c3 precât sunt de puţine in
Dacia fabricatele celtice de artl şi de preţ, În special podoabele lor
smAlţuite (fibule, l anţuri, aplice, ch iar scuturi, etc.), pe attta SUnt de
frecvente - apirtnd În massli - fabricatele modeste şi drace, cera_
mice, de caracter, evident, autentic celtic, importate, - a.Ulturca de
care, fireşte, e şi mult!l marfl loca11i, dar de o calitate simţitor deosebit!
şi pe alocurea chiar de- forme particulare locale. CeJţ.ii, ca pdpor de o
culturA. analoagă şi pe aceeaş treaptl de desvoltare cu cea geticll, nu aveau
ce da acestora pe cale comercia/d, nou , neaşteptat şi superior faţă de pr().
dusele proprii getice.
Concluzia necesarA. a co nsideraţii lor de mai sus e, ci relaţiile Comer_
ciale ale Ce lţil or cu Dacii nici pe departe nu se POt compara cu cele ale
Romanilor in jumitatea vestică şi ale Grecilor in jumAtatea estid a
Daciei. Dar odatA. stabilit , că Cel ţii nu au locuit În Dacia proprie, ci
numai în regiunile ei de graniţă, şi in special în NV şi E, iar ci prin
comerţ ei nu au (!."{ercitat in La T cne o înrâurire mai mare ca Grecii
ori Romani i, deşi erau mult mai aproape de Dacia decât aceşti a,_
anume fenomene culturale d in L a T ene-ul getic, legnte fie de RWritul
greco-iranian, fi e de Apusul italo-illyr, mai strâns decât de Celţi, d. p.
în armament, in mica artA. industrialA a metalelor preţioase, În special
a argintului, in circulaţia monetari, etc. , devin perfect clare şi logice.
Dacia e, ca intreaga Euro~ vestică ş i centralli, un debuşeu al in-
dustriei greco-italice a vaselor de bronz 1). Caşi În V, N ş i E Alpilor,
fabricanţii campanieni de amfore, canthare, oeoochoe ori stamoe de
bronz, expediau dela Capua ori dela CU1tUle ş i În Dacia produsele anei

') Ci. Dlche.leue. Il 3, p. 1428 Iqq. ou avem exemplare întregi, de sigur d.pllturile viitoare ne vor aduce

www.cimec.ro
 VASILIi PÂRVAN, GBTJCA
lumini nou!i şi în această direqie. 10 adevlr. ins!iş ~m~ara de monete
romane şi podoabe de argint g!isit! la ~erbel ŞI .datatit IO:Hn:e de moar~ea
lui I uliu Caesar şi. deci pe vremea lUI Bureblsta, fusese a.ngropatl in-
tr'un «vas de bronz a clrui toartl lipsia. 1). Di mpotriv!i nu departe de
Cerbel la dou!i ceasuri spre SV de Huniedoara, s'a găsit nu mai toana,
foarte' frumoas!i, a unei oenlJClwe de bronz, În stilul bine cunOSCUt al
vaselor campaniene ' ), reprodusJ. şi de noi mai ~us, În fig. 200, pag.
3 12 , D O. 3, inalt!i de IZ.3 cm., ceeace dă pentru mtregul vas c. 25 cm.
A
în!ilţime. Şi ceeace e înc!i mai interesant la RceasUl. m!inuşâ e lIlcrustarea
cu argint a anume suprafeţe caract~ris~~e din ~artea ~~uralll..: ~hi~
şi gura leului , ochii şi gura celor dOI miCI del!'lOl, b~tontt termlO~h 3J.
barci orizontale care prindea m1nuşa pe vas, lnSUrşlt palmeta dintre
cei doi delfini '). ind mai bogat impodobit, dar de ast1\datA numai Cu
motivul vegetal al frunzelor de dafin ce se acop!i r Î~ chip de lorica squa.
mata, e piciorul unei mllri cupe, eventual a~ unUi ca~delabru (Vulpe),
de bronz, găsit de R. şi E. Vulpe În s!ipătunle dela !'lnoml pe Prahova
şi tr!id1nd o ard. mai tirzie decât cea dela Cerbel, IOtrucA.t, dup!i mo-
tivul intrebuinţat, care e frecvent şi la împodobirea b azel~r de coloane
de marmoră, augusteice, il putem data cam pe la sfârşitul sec. 1 a.
Chr. ori chiar la Începutul sec. 1 p . Chr. (cf. fig' .. 46t}, . . .
Dcchelette a filcut, repetat "), observaţia, ci. Celţn pnmlau dlO Itaha,
deopouivli, amforele cu vin şi vasele frum oase de. bronz, cu care sl·l
bea in chip cu adevărat monumental. O observaţte .~naloa~ ar ?Ule,a
fi f!cut§ pentru Dacia in ce priveşte pe exportatoru grecI de vmun,
din Thasos , din Rhodos ori din Cnidos, ale dror a~fore ~mplu sta~
ţiunile La Tene din S şi E Carpaţilor: da~ nu av.e~ lnd ~l~ silp§tun
decât cioburile de amrore, e c§ nenum§raţll lumult al câmplel muntene
înc!i nu au fost exploraţi i dar exemplele intâ~pliltoare del~ .Scorţaru
ori llllllnoaia, pentru hallstatt, ne dau speranţe tocII. mult m~1 fru,:,oa~e
pentru La T ene. In adevilr oraşele greceşti de pe coasta thracld., HÎslna,
~:~' ~al~~t~~s~~es;iu~O:~:~b:~:~I:~ ~:b~;~ni;,ai~a~ri~:t:~a~:lsllm:~
----
. }p~:::i:;:';,~~:;,l:':i:';;::~i!'~:::;i:::U~:'~:~~"; ::'~L.'; d~:~;
decoraliv pe vase ma i vechi tetrusce t .
') Goou, 1. C., p. 499·
• ) O. c., UJ.l'. 101.8 ,i 1430.
www.cimec.ro
~_ _ _--V~I.~VA=M~n~F="R=UL=U~II~N~OA=CIA~
. ~.~.L~AT='~~~'U~L_ _ _ _~6~
••
predilect la toţi indigenii Europei centrale. Am reprodus în pl. rv fig. 4
1l11IlUşa unei frumoase patene de bronz din COleCţia cir. G . Severeanu
şi d·sa mai posedl şi alte vase de bronz din oraşele dela Pontul Euxin.
DacA acum Ardealul getic era aprovizionat de halici chiar cu vin , ca '
şi Gallia, iar nu num.ai cu vas~le de bronz pentru a-l b~a , nu ~utem afirma,
deoarece nu avem IOformaţu asupra amforelor sudice g§.slte În Ardeal.
To[U~, descoperirea monelelor histriote ş i mesambriote tn castelul prin-
cipelui dac dela Costelli ne suggereazl gândul cli Grecii nu s'au oprit
cu negoţu l lor de vinuri la poalele Carpaţi l or , ci au trecut, pe viile
Oltului ori Buzllului ş i dincolo.
Dar Întocmai ca şi În hallstan comerţu l cu Sudul itala-grec trebuia
s1 mai fi e activat şi prin marea nevoie de amulete prophylactice pe care
o si rnţiau indigenii din întreaga Europll neclasicli şi cari, in bronz,
in aur, in slicl§, in ambr§, etc., îşi atârnau de gât, ori atlrnau la fr â-
nele ş i ham urile cail or lor, tot felul de simbole şi figurine, general cu-
noscute din La Tene-ul european. l\IU voiu opri aici doar asupra unuia
din aceste obiecte - inel ined it - pentru deosebita lui insem n3tate
culturall : tot În col. dr . G. Severean u se g!iseşle, intre altele, şi o figu-
rin~ de taur, in stil naturalist thraco-scythic, de origine de undeva din
5cythia Minor, obţinut prin centrul de negustorie antiquarid din Con~
stanţa : figurina de bronz, lucrată massiv arc pe grumazul stâng gravat
numele ATAI, bine cunoscut ca thracic incl dintr'o inscripţi e dela
Ulmewm 1) ; pe partea dreapt!i , pc toatJ. lungimea spatelui, figurina
are literele AflOAONl ==, iar dedesubt începutul unuiE, de cetit, pro·
babil, "AroilJ,wv( (il) 8(i;tfir;j. După caracter ul literelor ş i stilul figu-
rinei ne anl!.m, prec't se pare, in sec. 111, dad. nu chiar într'al IV-lea
a. Chr. Apolion nu ar fi, fireşte, zeul grec, ci zeul thracic cu acelaş
nume, dar cu un inţeles total deosebit i). Iar figurina e o lucrare greco-
thracid, destu l de rustic§, mai ales in ce priveş te partea epigrafidl.. Ori
astfel de figurine su nt comune În hallstattul şi La Tene-ul getic, dup§
cum am arătat şi mai sus, in cap. I al lucr!irii de faţă, stud iind figu·
rinele de caracter greco-scythic. - Dar aceste obiecte de micl art!i pla-
sticl1 nll sunt decât un aspect unilateral al preocuplirilor de art!i din
Dacia La Tcne- ului. Deaceea vom trece acum la caracterizarea mai
deaproape a Întregii arte getice din La T ene, ş i anume, mai precis,
1) l'lI.rVlln Ulmcwm, 1, p. 56r ,i Arcll. AtI.1". 1915,P. 139
1) PQrvan, il1e",qrialll, Uucure,ti, 191.3, p. rs •

de o parte a artei argintu lui, de alta a formelor de art~ majorli: archj.
lectura şi sculptura.
Dacia st?i Ia rlsCrucea drumurilor pe care din E vine arta naturaJis~
iar din V cea geometrid. Ind din bronzul IV ţinutul carpato-danubian'
de str1\veche tendinţă geometricA, primeşte ÎnrAuriri orientale zOomorfe'
care creeazll stilul Mikhalkov~Dalj-Paşachioi: hallstatto-geto-cim~
meric. Din sec. VII avem Î,n D acia pe Scythi: popor nomad, crescător
de vite ş i vllnlltor, fo rmat ca spirit artistic la şcoaht 7.oomorf3 a Asiei
Anterioare, dar pllstrându-şi în regiunile mai Îndcpllrtatc, nordice, loală
autonomia concepţiei sale naiv-naturaJiste, f'lrli prcocuplri decorative
Scythii aduc la noi, fn f orme POPII Iare, aceeaş simpatic pentru nat~
organicl1, mai ales theriol1lodă, pe care Elenii ionieni o rllspândiau in
intreaga Europli, şi în Rusia s udi că nu mai puţin ca aiurea, f" formt
raţio nali za te, de arid stlperioard. Sub imboldul artei greco-scythice din
sec. Vll- IV a. Chr. Dacia ar fi avut putinţa să- ş i creeze un stil nou.
3~ae:,is~~~i~ ;~:sn~n~ :~~J::~~n;~iS~~ ::nD~:i~a ::~:brau~
sec. lV Încoace. Curentu l nou n'a prins rAdlicini prea adAoci. Şi ia~
că din ace l aş secol al IV-lea incep a nlivliJi Celtii. al clrorspiritgeometric
nu putea suferi nici mlcar realismul motivelor vegetale, decum al celor
animale. Şi Celţii pătrund de pretutindeni din V din SV din N ca şi
din E În massa getidi..
Dar Dacia nu putea fi vecin!1 cu nomt'zii iranieni , de tendinţe natu_
raliste în artă , flră. ca sli sufere cât de puţin influenţa lor. Intocmai
cum sub presiunea sarmato-gotid Europa secolilor I ll- VlII p. Chr.
adoptă o serie întreagă. de forme ~i motive decorative zoomorfc, a clror
origine se poate urmări pânl in Siberia ş i Turkestan, iar de acolo plnă
În Assyro- Dabylonia , tot aşa Dacia La Tene-ului li ] desvo ltă în arta
argintului anume podoabe cu motive zoomorfe, a căro r origine e in
lumea vecină irani an!.
I n adevlir colanele şi brăţări l e s pirale ter n"inatc în 4lcapete de şerpi.,
pe care le cunoaştem din Germania vestică ş i centrală, ca ş i , mai ales
din Suedia, şi chiar Finlanda, în sec. ]II- IV p. Chr., sub denumirea
de 4ltip suedeZI I), în special in aur, sunt ca strU Ctură aproape identice
1) Veti la Kossinna, DU d~tsch, Vqrgnchichtt, ed. 4, Lcip%iS, 1925 (MaDnus_
Bibliothek, no. 9), p. 162 - 166. cu tabela dela p. 167 , i cu pl. XXV.
www.cimec.ro
\'1. VÂRSTA FIER ULU I IN DAC IA. LA TF:NE.UL
7l'
cU brlţările spi~ale ter~inate În aşa zisele 4lcapete de şerpit din La
fene-ul 111 daCIC. Kossmna, căutand o explicafÎe brliţărilor germanice
lerrnina~e în ~rotome de ofi diene. porneşte dela un lip . ungewolltJ,
instinctiv, gOIIC (nll.scut 4lpe la 200 p. Chr. sub inr!l.urirea curentului
cUltu ral sudrusesc-gotiet) 1), pe care Germanii de Apus îl compun
tgewolI tt ca protomli de şarpe şi pe care Kossinna îl numeşte tden .han-
n5verschen. Tierkopf., pentruca 4l wird fast nur in Hannover angetroffen
und lebt don und weiter nord lich noeh lange fOrb, începand e:aus dem
Beginn des 3· Jahrhundens. I ). «Capul hannoveran. creeazl de o parte
la anume Anglo-Saxoni, de alta În Suedia, podoabe tipice cu flca p de
şarp&, fireşte dupl1 anul 200, dar mai ales du pă anul 300, În plină mi-
graţie a neamurilor germanice din S Balticei ş i Mlrii Nordului ').
Se pare ci lui K ossi nna i-a sc!l. pat existenţa brăţări l or spiraledeargi nt
de tip quasi-«s uedcz" comu ne in Dacia pe vremea lu i Burebista, clci
altfel ci ar fi trebuit si puie explicarea brăţări lor tip .hannoveraru pe
o b:lZll cu mu lt mai largă şi mai justi. In adevlr brăţările cu .capete de
şerpi., atât simple, deschjse, c4t şi unispirale, ori mai ales pluri-
spiralei sunt caracteristice În Dacia sec. 1 a. Chr. ş i I p. Chr. N!scute
aici pe o bazli străveche (brllţara plurispirală din vârsta bronzului) ,
dar cu admiterea elementului decorativ oriental, iranian, al protomelor
de an imale t) , aceste briţări au trebu it, fireşte, să fi e transmise şi G er-
:;:::::;U~~I~~ ~~nm::~'iaIleP~e~~~~;;:il::,o:~~~u~~nÎ:r:~ab;~';;~ln!i::
unde dupll alungarea Boii lor ce lţi se aşezaserl neamuri suebice. _ De
sigur, tipul brăţl1ril or spiralc- de inspiraţie decoratiw iraniano-orientală
- cu c.lpete de şerpi, nu e În La T ene III exclusiv dacic') şi am rele-
1) O. C., p. 162.
') /bid.,p. 163.
") Veziupunerea a m ln unţ i tlti po logioo-isto riclla Kouinna, o. c. , p. 16J-166.
'l I>entru orn"mentarea prin impri marea de tipare de palmete, tOl greCO-8C:ythicl.
pcCllpctcle I lţ ile ilie brAlllri lor, eL mai su. , p . 547.
')Ţin insi aici Il! notez ci brlţlrile spirale La T t; ne de la OrnatJollO lingA
Laga Maggiore in Itill ia nordicA (E. Bianchctti, l upo/crtti di OrnlWollO, În Atti
;I!::~~~~5!;~!>~:~~,~:~,:~:~'~;;:~~:'i~;~~':~:~~:~;:1:
(Ed. Bruio, li rt/H)/crtto gallico di M ontt/ol'tiflo p r~lIo Arcevio. in Monumtnti
A"tichi, publ. d e Lincci, Roma, 1901. pag. 121 sqq. ,i pl. III 00. 5, cu pl. V nO.3).
II V de Aneon", deci in legituri cu cultura Adrialicci ,i cea danubiani. avem

vat acest lucru mai sus, la p. 544· Dar poporu l dela care Germanii il
~:~~~IO~,aişr~~~i/:~;~r:~t:i e::~t~:c~~;:~~:i ~ou:i~~ror~i Marca.
Dar arta figurată dacicli nu se mărgineşte la chipuri le de animale
mai mult sau mai puţin sti lizate, inainte de toate cu linii gravate, tin.
zând la geometrizarea figurii respective. Ci avem ş i figura omeneascl,
tratată fie in simpHi gravură pc o foaie subţire de argint, fie in altorelief
in metal mai r.lassiv. - Dau!! t e ndinţe îşi fac loc in această ar~ anthropo.
morf!!. Una, in continuitate cu schematizarea geometrid hallstattianl,
de caracter pur central-european , iar nu sudic, ne apare in fragmentul
de aplici1 de argint pe un chimir lat de piele, cu două fi guri om«!neşti
gravate naiv şi superficial, la Cioara in Alba-de-Jos (ef. mai sus, p. 53 1 sqq.
şi fig. 366). Cealaltă dimpotrivA pleacă dela măştile şi capetele de oameni
întrebuinţate ca elemente decorative, fie În metal (ca butoni de spede,
discuri ornamentale, etc.), fi e in teracotA, in tot La T ene-ul şi În special
in III, dealtfel ca şi în primu l secol al Imperiului . Iar această din Urtnl
tendinţă nu e cumva legată cu tradiţii mai vechi locale, ci ~, limpede,
o transpunere, cu mijloace naive, a elementelor zoomorfe Ş I anthropo..
morfe, elenistice, care p1itrundeau acum de pretutindeni din Miazăzi 1).
Astfel fibul a de argint de demult recunoscutl ca ardeleană. 1). plsttatt
in Muzeul Naţional dela Budapesta ş i reprodusă ş i de noi mai sus,
p. 553 ~i fig. 393, e o lucrare destul de rustic:1. din La T ene-ul III getic,
stlod in perfectA legiturA stilistid şi cronologid de o parte cu fibulele teu
scuu din tezaurele dela Cerbel ori dela Şaef (ef. mai sus, p. 553), iar de
alta, anthropomorf cu m~ştile umane I} , rue dror continullri populare
adeviratele briţiri-.pirale (datltein lee. IV- III a.Chr.: 1. c. p. 105),
~:':;;i tt: ~~e:~ :~t:: ~~ ~:t· t;I~~:I:e:~'~~I:eJ~e~r;;e b;:ţ~::p~.C d~~r ~~
:a~~:I~!. ~~C:a ~::~a. Î~e~u: ~::ti:'e:ir:~ v:;=~ti~-:u~:::!.e: ;j;ri=
r:.
~~::~:tr' :~i" 1:. :~\:~ :~I!ru;~'U~:': ~;:, p:~~ 1~~ln~~~;~:~: :~:
:b~~I~nl b:~!i~~~I~;~edi~r;;a:~~or,7%I:t~~:i~e:=i!-:~I~i i~ ~::::~:~~aEs~~
iar cu
irllJlian. nu Sori V.
') Cf. ,i Rei~cke. Fu tschnft , p. 87-89.
") V. fi la Pulazky, M ogyaro".dg Archueologidja, I ,Bud apest 1897,P.229,fig.79
cu p. 232 ; cl. Ae. Xl 1891, p. <438 ,i +49: '<iin Arduil.
1) Cl.d.p.dilCulde la H orot:ilinBoemil, la D~l etle .1l 3,p· 1510; er.,i p. 1539.
73'
6.,
in teracotă le găsim În vremea romanll de pild!! la Pannonhalma În Un-
garia l} : În adev1ir În Pannonia, La Tene-ul e aşA de persistent, prin
elementele celtice dmase ş i dup!! romanizare, ÎncAt aici avem în sec. I
şi Il p. Chr. un adedrat muzeu de forme preromane, conservate au-
tentic ş i după venire.'1 Romanilor; astfel d. p. bijuteriile glsite la Tata
(briţlri cu .capete de şe rpi. ori de s4rm~ multiplu tnvârtită, intocmai
ca la Cerbel, Hetur, Marca, etc.) t}, ori col ecţia de fibu le, dela
O-Szony (Bregctio) 1), ori, mai ales, pietrele funerare din vremea dint!iu
a Imperiului reprezenttnd localnici Îmbrăcaţi înd în felul mai vechiu,
La Tene III , preroman t) , - ne au to riză deplin a stabili şi levtura
stilisticA intre masca umanA de pe fi bula cu scut tardeleanb
de teracotă ceha-romane din Pannonia.
măştile ,i
Fireşt e, ca şi in V, incapacitatea de exprimare a Geţilor in stil natu-
ralist rAma.ne regula, iar cazuri ca acela dela Cioara ori cel cu tfibula
ardeleanlb sunt excepţi il e . Stilul geometric, redus adesea la ultima ex-
presie a unui zigzag pictat sau gravat, ori a unui listei sculptat, e ca-
racteristic şi pentru La Tcne-ul dacic. D eaceea imit aţi a monetelor
greco-macedonene, cu chipuri omeneşti sau de animale, e şi la noi de
o extrem!l barbarie, figurile fiind total d es fiinţat e prin reducerea lor
la cItevA linii şi puncte reliefate, mai mult ori mai puţin decorative.
Figurinele de bronz, cu chip omenesc, ca aceea dela Cr4sani (mai
sUS, p. 216, fig. 180, cu pag. 2 1l), ori în chip de animale,-întrudt
nu sunt i adş schematiz1ri lineare tlliate ca siluete într'o plac!! subţire
(v. tot dela Cr4sani, fi g. 183, la p. 218), sunt astfel a se socoti in Dacia
din La T ene sau ca lucrări grecel!;, sau ca i m i taţi i tânii scythice , ori
geto-scythice (cf. şi mai sus, expunerea din cap. 1).
cu ambdc Ca şi la Celţi, nu awm nici la Geti reprt::ent4ri anthropottwrJe ale
Jivinit4ţii in vremea fi erului tlrziu . Dealtfel odatll cu sfârşitul eneoliti-
eului chiar informii menhiri, numai aproximativ ciopliţi şi gravaţi in
chip omenesc, dispar. lar idolii de teracad sunt tot o forlT!! de glod
,) V. com. lui V. Rk8cy, in A.e. XX 1900. p. 269.
~) Datate de Hllmpel in sec. Il p. Chr., credem cu oarecare exagerare, ,i repro-
dutc in At. XII 11192, p. 378, p. V II (cr. 1U:1uJ dela p. 375 Iq.), .....:.dc comparllt cu
lezaurde ardelene din La T~ne III , la R6mer, in A.e. VI 1886, p. 385 Iqq.
") Reprodusli ,i de noi "lai aUI, p. 556, dupA Hampel, di n AS. XIII 1893, p. 'ISI,
arC' iarA, o dlllead lot in prima vreme Il Imperiului .
t) V. IIl Puluky, Magyarors:dgA"h., l ,p.23<4sqq.CU p.233,ifiB.8t lap.23I,
rC'5p.fig.82Iap.134"ibi bl. cit.aoolo.
www.cimec.ro
6,. VAS IL E pARVAN, Gb'TIC A
plastic-religios a vremilor mai vechi. Şi cum nu au statu i de zei sau de
oameni, tot aşa "" au nici temple. Dacă au m~car incinle sacre, vom dis_
cuu mai jos, când ne vom ocupa de monumentele gctice de caracter
religios. Reţin em acum numai faptul el Dacii vor învAţă. a ciopli cru_
puri umane deabia dupli ce se vor fi aşeza t Romanii la noi 1). Deaceea
in sculpturile monumentului dela AdamcJissi, nu putem găsi, cu toată
bunăvoinţa, nimic ce să ne priveascl din punctul de vedere al începu_
turilor artistice daco-getice.
Lipsa aceasta de dominare plastică a materialului monumental (piatra,
marmara, gr::mitu l, etc.) este mai ales limpede când examin!im marile
construcţii dacice din La Tcne-ul 111 in munţii Sebeşului: acele
castella ridicate, fit ri1 ÎndoeaUl., cu mijloace b!ineşti foarte respectabilf
şi cu meşteri din biclşug, iar nu numai cu ţlrani neexperimentaţi,_şi
totuş lipsite nu numai de ornameotarea figuratll, dar chiar de cea mai
elementar!i decoraţie geometrică reliefatl. Un simplu listei la cheia
de bolt! dela poarta cetllţii MU7ICelliiui (pl. XXXV, fi g. 2); profile de
o simplicitate ca la lucru l in lem n, la capitelele staJpilor ~e trachyt
porphyric care alcltuesc incinta rotundă dela aceeaş tgrldiştet; nici
un fel de canelare a coloanelor mari perfect rotunzite şi lustruite, de
acelaş material eruptiv, la aceeaş cetate ; nici un fel de profil la sclrile
palatelor-turnuri din cetatea dacicli dela Cosle,ti, deşi una din aceste
scări monumentale, foarte Îngrij it lucrati!. şi excelent pbtrat! (ef. pl.
XXVIII, fig. 2), are d . p. un jghiab de canalizare şi parapete aşâ de
exact ecuarisate, incât e clar dl. nu din neputinţll., ci din l ip~ de sim-
patie -şi de sigur şi de tradiţie -pe ntru partea decorativă, toate acestf
lucrări in piatr3 s unt lipsite d e orice fel de podoabll.l).
In adevi1.r fiecare detaliu al tehnicei construcţiilo r monumentale
getice ne indicii. o nediblicie În prelucrarea şi folosirea materialului de
piatră, ;maloagll. cu aceea a vechilor Eleni În sec. VII a. Chr., când
au inceput sli traducă În piatrli templele lor de b~rne şi cariimidli uscatl
la soare. De o legliturii a materialului cu mortar de var, nici vorb!.
Ca şi la Celţi pietrele sunt legate impreunli prin crampoane şi blrne
lungi de lemn in interiorul construcţie i : v. detali ile incastrlrii acestor
bârne În piatră, În fig. 323 sq. şi pl. XXXII sq. A construi un soclu de
') V.in privinţa sculpturii populare daco-romane , PArvan,lntep. vitţii,omo"ela
Gu,jk DumIrii, c u ilustTalii. Ducurc,ti 1923, p. 21S.
') Pcntru profilul naiv \'crtical pe unghiurilc turnurilo r, d. mai sus, p. 468, ,i pl.
XXIXfi".t.
www.cimec.ro
~· I . VÂ RSTA I" IERUL U I I N DA C IA . 2.. LA Tt..m.UL
6'5
zid, pe o inllţime de 1- 4 10., cu mai multe r1nduri de blocuri su-
prapuse, alc3luind prin treptate retrageri o multiplă bază, solidă , pentru
partea superioar1i a zidu lui , e un lucru pe care meşterii cetăţilor ge-
cice din Carpaţi il practică suficient de sigur (ef. pl. XXXI-XXXIII).
Dar a construi un contrafort e pentru ei lucru mai complicat; aici
gândul primitiv, În lemn, se manifestll complet: Întocmai cum , pân1i
astbi, spre a SUSţi ne un teren abrupt ori moale, se bat unul lângă altul
mari piloţi cât mai adânc in pAmllm, aşa vedem susţinute spre vale zi-
durile ori cscarpamentul cetăţi lor getice din La Tene cu grupe de
coloane de piatr3 aşezate unele I ~n~ altele În pi cioare, Întocmai ca
pilopi de lemn. Dar mai mult decât atât: nu numai contraforţ i i , ci
chiar nucleul zidurilor e alc1ituit pe alocurea (ef. pl. XXXlJ I , fig. 2) de
astfel de tamburi de coloane pu ş i În picioare ca ni şte şarampoi.
Necunoscând arta de a zidi cu mortar Gcţii nu pot da zidurilor ce-
t4~i1or lor o consistenţă mai respectabil1i. CIi1.dind numai soclul din
blocuri de piatIi şi şi acestea prinse doar cu lemne (iar nu ca în
sistemul e1enic cu putern ice crampoane metalice, fi xate cu plumb), şi
ridicând adevărata întărituri , deasupra bazei de piatră, doar in c1iJi.-
mizi uscate la soare (ca in Mesopotamia , ori, mai ales ca În Pelopo-
nes, În vremea archaici1. greacă: pietre la bază, cJr~mizi uscate la
soare, deasupra, ca zid propriu zis), oricât de mare ar fi grosimea zi-
durilor, ele nu pot suporta un atnc prea violent, cu mij loacele pcrfec-
rionate mecanice de care dispuneau Romanii . Şi chiar fiiră nici un
atac, atari ceti1.ţi nu puteau dura prea mult În clima umedă a Daciei
muntoase şi păduroase . D e altă parte nici de o desvoltare a stilului
monumental in ce priveşte locuinţele şi palatele nu poate fi vorba
I
În aceste condiţii. Este clar că turnurile din interiorul cetllţii dela
Coste/li, rid icate exact la fe l ca şi cele ale incintei sunt chiar ' pa-
latul•.
Dacă acum la Grtfdijlea A1uncelului se constată în partea de jos a
cetllţii construCţii cu mortar, după maniera roman3 (şi e probabil să.
se găseasc1i astfel de construcţii ş i la Piatra ROlie ori in alte locuri),
e că. Dacii :licllnd ~unoştinţa directă cu ci~ilizaţia romană şi chcmând
la el meşten rOO1,lOI , poate incli de sub CotlS0 ş i Dicomcs, in a doua ju-
mătate a sec. 1 a. Chr., tehnica romană se incet3ţc neşt e şi la noi . Dar
dacii e vorba de arta de a cHidi pur getidi., e clar cli trebuie să ne oprim
la exemplele Încă necon taminate de influenţe sudice, aşa cum e burgul
dela Coslel'" (cf. şi cele expuse mai s us, p. 472-482).
 \ I V\RSTA FIERULUI IN DACIA. 2 l-A T f'..NE-UL
6"
SA trecem darl- în aşteptareasApăturilor viitoare, care ne re2ervl nenu_ Kov:lCS 1) săpând necropola celtid deJa Apahida a constatat o serie
mirate alte detalii l)- ladescrierea mormintelor din L a T ene-ul getic. de tradiţii funerare, care, privind tot La Tene-ul Il şi tot ritul incine-
rini, meritA o atenţie deosebitli pentru noutatea şi preciziunea lor.
Dela inceput trebuie d. distingem ml)rminlelt pur etltiet, ca la Balsa, Intre cele 21 de mormi nte Kovacs a Wlsit 6 bă.nci de piatrA, lungi, În
la Aptlhida, la Gyoma, la Gruia, de mormintele propriu zisge/iu, in special Inedie, de 2,50 m. şi late de
din preajma aşezări lor ome n eş ti statornice, cercetate mai ales în chip aml_ I m., formate dintr'o ingr!!.-
nunţit În câmpia munteană, la Crdsani, la Pisc"l Cocollilor, la TinoSU1, mădire de bolovani destul de
la 111dlldstircQ, la Zimnicea, etc. mici, probabi l pietre de rAu,
D eşl L a T ene-ul! nu e necunoscut În Dacia(cL mai sus, p . 46osqq .), nu şi pe care el le-a datat pc
avem nici un morm ânt sistematic cercetat ş i descris aparţinând acestei bază stratigrafid drept COll-
vremi. Lucrul este regretabil deoarece ar fi interesant de ştiut , pentru temporanec u mormimelc La
ritul immorm !l.ntAru, dacA Celţii rezistă, cum r ez i staseră. Scythii , ri. Tenc, şi le-a explicat, foarte
tul ui local, vechiu getic, al in c in eră rii, conti nuând a- ~i inhu ma morţii drept, ca mese de inci nerarc
după. tradi ţia lor naţionalâ , ori cumva, trec numaidecât la ritul getic al a cadavrelor. In adevAr, s'au
arderei morţi l or. glsit printre pietre nu numai
F apt e cA mormintele celtice bine determinate ca din La Tene II, resturi de cărbuni de lemn,
fie la llalsa, Apahida ori Gyoma la R de Tisa, fie la H6dsagh in V T isei dar şi rămăşiţe de oseminte:
(Bacica) sunt toate de incinerare. In ventarul lor e compus, intocmai fie chiar pe aceste mese,
ca şi in Pannonia (ef. fig. 462), din rmla jllnerard, cu cel putin alte doul fiecl.zutea lliturea,nccomplet
vase : cupa şi bolul, ori cupa ş i ceaşca, şi apoi armele, de multe ori În- arse.
doite ori frânte ritual , ş i puţine obiecte de podoabli ori ustensile de In ce priveşte insâşi mor-
toaletă .
mintele, întocmai ca şi la De- Fig. 462. Inventarul unui mormAnt « !tic de
Roska 1) revizuind la faţa locului imprejumrile in care se descope- denburg (Scarbantia)înva lea Itngll S'tn'~lItiQ in Pannonia, ill 'uu, du pl
reau mereu obiecte La T cne la Daua în Szabolcs , a. avut ocazia să DunArii de Sus pannonice 1) Pallr t. in AS. VI 1886, P. 103.
sape În 1903 sistematic două morminte d in n<..'c ropola celtid deacolo. (eL fig. 462), ori ca In Baua
Unul era destul de banal, cu un inventar sArac, de vase accesorii pe pc Tisa ') (ef. fi g. 360), oasele calcinate, cu resturile omeneşti incinerate,
l ângă urna funerara., ş i câteva obiecte de fi er; cela.lalt mormânt îrw
nu au fost aşe-..mte î1l urne, ci ldllgd urnele funera re. Ca şi la Balsa, t ot
era deosebit de interesant conservând Înca. ritul îngro pării cu carul aşa şi la Aprthida s'au găsit împreună cu osemintele omeneşt i şi oase
de lupta. i deşi ars, mortul deruci fusese îngropat, după vechea tra. de animale. Kov{lcs a observat că aceste resturi de anima le nu poartă
diţie celtică. În carul să. u (nefiind inhum aţic , i s'au dat numai roatele) ,_
niciodatl' urme de calcinare şi că uneori au fost găsite 'in cratiţe. N imic
cu spada, lancea, scutul, cuţitu l de lu ptli, foarfecele, vasele rituale:, mai natural; intocmai cum se dAdeau mortu!ui armele şi podoabele
toate trebuitoare pentru continuarea Întocmai în lumea cealaltâ a vieţii sale, i se punea În mormânt şi blutură şi de mâncare '). Archeologii
sale de dl.sboinic din lumea deaici .
1) lnJ)qiJJo.atok, li 1911,P. I Iqq,Pr imele desoopeririau fOfltfllcutede E.Oron
ina. iI)oo,ionotiIAdetprert2ultate,cudatllreainsec.IV_ U a. Chr., publicati in
.4t.X.X II 90 I ,P.288;cf.,iKoviiCiinDolgoilQwk,l.c" p'3,inota2.
l) I. Pallr, in AS., VI 1886, p. 103.
~ R08k.a, in DolgOilawk , VI 19I5,p.2Saqq.;cf.inspccÎal fig.8,lcprodusl,ide noi.
i) Cl. ,i D l!chdclte. II J, p. 1027.

www.cimec.ro
 "ASILE pAK VAN. (lAT/CA
------~~~~~---------
~
francezi au făcut menu-ul complet al msboinici lor ce l ţ i, ingropaţi in
Callia cu cantităţi enorme de provizii pentru viaţa di n lumea cealaltă 1),
reconstituind după oase speciile de animale prefcrite in gastronomia
ves ti că. Archeologii noşlri, nu mai puţin, şi-nu luat şi ei această OSte-.
neal!!:, aşa cli pu tem adăuga aici şi respectivele amănu nt e de rit funerar
cehic d in Dacia. In adevăr, in mormântul no. I del a Apahida o Cra_
tiţă conţineâ. scheletu l unei gâini ş i al unui s-palax a); În mormântu)
no. 4, oase de porc şi de găină - evident, nccalcinatc; În mormintul
no, 5, oase de porc; în mormftntul no, 6, o cratiţă c u oase de puiu
şi oase de alte animale; În morm4ntul 0 0. 7, o crat iţă c u oase de porc
şi o urnă cu oase de spalax: K ovacs trage concluzia, din gâs irea celor
doi spalax În urnă , eli În L a T t ne aceste mici bestii şi -ar fi avut lOcul
lor langa om, la vatră. La fel în cele mai multe din mormintele urlllA.
toare pană la 2 1: oase de porc şi de puiu; in mormimul no. lO Însă
pârţi dintr'un cap de mistreţ (ca şi În mormântu l DO. 2 dela BaL,a);
iar În mormintul no . 12, de copil mic, un os de picior de pOrc.-E in.
teresant cll .întocmai ca În Callia, ma i ales porcu l, mistreţul ş i p1sările
s unt preferate de Celţi, iar nu boul.-Spre deosebire ins! de Gallia, mOr_
mintele noastre celtice sunt sărace În inventar mai preţios.
Faptul di Înd din La Tene Il Cel ţii di n Dacia practicli exclusiv
incinerarea se datoreşte de sigu r în primul r and med iului getic, adept
vechiu al incinerării; Geţii, intocmai ca Germanii La T ene- ului in
regiuni le celtice din V, vecin e cu ei, fiind practicanţi, Încă din bronz,
ai arderi i cadavrelor, modificaseră şi ritualul cel tic, Înclinat în La T lme-ul
J pretutindeni şi quasi- exclusi v spre inhumare.
Necropola dela Apahida ne arată, de alt1l parte, că, cel puţin pentru
această regiune (cf. şi vecinul morm1l.nt La T e ne dela J/lclIl de Sus;
fi g, 367)3), forma mormintelor e cea pitlt(', col ectivă, i:lr nu tlmm/ard
şi singuratecă i groapa are fornUl unui puţ, adesea în fonnă de dolium şi
pietrele de ocrotire ale resturilor mortului ş i ofrandclor Sunt o excepţie
(d. p . morm. no. 9), iar nu regula,- De obi ceiu mormantul e la 80-110
cm. dela faţa pământului, cA teoda~ Însă şi mai supcrficial decQt atâta.
,) Risboinicul eehdela Chtlonsnu numlli c:iiplta9cin morlllllnt bogate ,idelicalt
provi~ii. dar lingi groapa lui i le d Aduse ca apro"izion are pentru mai tD.niu,inu 'o
g roa~speciall,unmiatrelinlre8(D&.helclte, I1 3,P, 1027).
1) Natural tobo lanul resptctiv murise in crat'liI. ţxJU futwn, _ iar nu , cumva,
fusese dat ca aliment.
' ) E. Oros~, in AS, X.XX IJ , 1912, p, 17 1 sq,
www.cimec.ro
' 1 v ARS'rA I' IER L LV I IN DACIA, 1. LA Tt.NE. UI. 6,.
Dac! morm in tele celtice sllpate sis tematic in Ardeal sunt aşa de să­
rate, precum le-am descris, apoi nici cele gt!lÎce cercetate în c1mpia
munteanll nu sunt mai bogate. Aici legătura culturală se face dealtfel
cU primit ivismul quasi-neolitie: urnele însăşi s unt de veche tradiţie
loeală, lucrate fără roată, cu mllnuşi minuscule şi multiple, ori cu simple
proeminenţe, Ca În mormintele din virsta bronzului ultim dela Bmrdrtl
Jt Câmpit 1), aşa şi la Crdsal/;, TinomL ori Zimnicea, În afară de urna
funerar4, ş i eventual de alte vase mai mici, mormintele din preajma lo-
cuinţelor nu co nţin nimic mai de preţ: podoabe de metal, arme, ctc,-
E drept cll Dolliae descriind câmpul de liNIe dela Zimnicea, povesteşte
cl ar fi glsi t În unele urne tŞ i obiecte de podoabă femeieşti, lldicli un
colier de electrum sdrobit, o briiţat!i de el ectrum În trei bUdţi difor-
mate oarecum de foc, dar co nservftndu- şi Înd toată cizelura În linii
şi În torde cu totul În modul bijutllriei numită cehă .. , . '), Dar descrierea
necropolei, Cll Imle b!gate una În alta, pânll la repetarea de cinci ori
li acestei openlţii , e suspecti. Rllmâne ca fapt pozi tiv doar ri lul
incinerllrii intr'un .câmp de urne_, ceeace Însă e com un În bronzul
ultim getic, şi menţionarea unui singur fragment de fier ttÎntr'o
urn1., posibi l ind - din nenorocire - rli. tăcit acolo din vreun
strat superior. Cât priveşte .eeltism ul. omamentării pri n torsiune,
el iar!lş nu ne poate ajuta la datare, fiind o iluzie a vremii lui
Bolliac.
Spre deosebire de mormintele tumulare haJlstattienc, ca la Scortaru
ori B!iIănoaia, mormintel e La Tene constatate până acum În Câ~pia
Muntcan!l s unt, ca şi În Ardeal '), plate; un exemplu deosebit de ca-
racteristic, pentrud reprezintll o facies sud vestică, qunsi-halistattiană,
e acela dela Gruia in Mehedinţi. M onnântul, ori, mai probabil. mor-
mintele dela Gru ia au c uprins În mari urne de tip D onja Doli oa (din
care ni s'a păstrat ('omplet numai una) cenuşa mortului, cllreia i-au fost
adluga le: ca la I-IOdsagh: tpede şi tănci La T ene, precum şi podoa-
bele de corp 4) oarecum indispensabile: torques şi br1i.ţări, resp. fibule
(de tip vechiu, in arc).
,) Ko...acs, in Dolg01Wtok. IV 1913, p. %68 sqq. ,i 391 sqq.
' ) Trompeta Carpatilor pe a. 187%, no. 1010.
a) Ci. d. p, mormintele plate, scobite in rormA de ceaun, ca III Alojna in Tlrnllva_
Mare, la GOOI_, Ski:ua, in ASL. X IV 1877, p. 16%.
' ) Ca , i ta Apaltido, de unde avem deasemenea, IIlllureM de .. rme, inci ,i podoabe
dec:orp.
•'0
Deasemenea nu avem tumuli din La Tenc nici la Zimnicea, Tinosul
Mănt!slirca, Piscul Cocollilor ori Grăsa,,;. Cei câţiva lllmuli de l~ngÎ
Crtlsani, din care doi au fost săpaţi de d-l Andrieşescu - Cliră a ghl
ceva caracteristic - nu par a avea nimic deaface cu epoca La Tene.
Mormintele sApate de R. Vulpe la Piscu l Coconilor şi de R. ş i E. Vulpe
la Tinosul, sunt simple gropi, asem!inî1toarc cu cele de bucate ori inCli
mai strâmte, adânci În medie de I 111. sub nivelul culturii Contem_
porane, mai ales La Tcne III , şi sunt, fliră excepţie, lipsite de ar~;
e populaţia pacinidl. rurală a Daciei, se parc, fărl pretenţii eroice chiar
după trecerea din viaţa aceasta la Zahnoxis.
O nccropolll. de câteva sute de ["",Illi. nparţinând, dup!!. eftte putem
înţelege din vagi le informaţii ce avem pânii acum asupra ei 1). La Te~
ne-ului Hl 2 (sec. 1 p. Chr.) şi primu lui veac roman al Daciei (sec. 11),
e aceea dela Calo/ţ În Sibiiu, vrednicii de a fi .cercetatli la faţa locului
prin slipâturi sistematice. Gooss descrie astfel elementele rituale ale
necropolei: in fiecare movilâ, o vatr~ de incinerare pe terenul netezit
artificial; cenuşa e Îmmormântatil fie liber, fie Într'o urnă; În uLtimul
caz urna e acoperitil şi împrejurul ei sunt aşezate în cerc vase mai mici,
ulcele, ceşti, cupe şi cratiţe; vasele de pasti! sură, cu pereţii groşi, au
o formâ svelt!!. (probabil, zicem noi, e La Tcne 111) ş i în special cu-
pele tin chip de trepiedt amintesc influenţa rom~nâ; marfa autentic
romanli - chiar terra sigillata - nu lipseşte . Monete, până la Anto..
ninus Pius, dateaz!!. aŞC'.larea ca termen II/tim. Gooss observli exact d
ritul de Îmmormântare dela Calolţ e curat dacic, iar nu roman şi ex-
primă ipoteza el nccropola a aparţ inut Blln"lor aşezaţi de l>tolemaeus
în aceastl regiune (cf.la noi mai sus, p. 223, nota 3. şi p. 249)' Gooss uită
insii să Înşire obiectele absolut caracteristice pomenite de Kenner,
dupâ Ackner, ca găsite - sigur - in aceastil. necropoHl: sunt anume
inele li brăţ(1n" spirale cu ClIpele de şerpi, caracteristice de o parte pentru
influenţa iranianli În Dacia, Îneli din halJst:ttt, de alta, ca vreme clasică
a apariţiei lor in massă, pentru La Tene III (v. şi mai sus, p. 544 sqq.
şi p. 621, şi mai jos, p. 640 sq.).
Interesant!!. e În Câmpi:t fllunteani1 întrebuinţarea, foarte frecventă ,
a amforelor grecelli ca lIme fUlIerare, deahfel ca ş i În Rusia sudic-l i).
Astfel, am relevat mai sus, in cap. [V, p. 185 sq., cl numai la Crdsan;
1) (;(. Kenner in A. Oe. Gq.,x.....
' V 400, cu Coou, în ll$L., X IV 1877. p. 161-
t) CE. Ma" ElJcn, SadrllSd(lnd im , Utertlllll, p. 309, fig. 103 .
www.cimec.ro
,,, .,.
ll"e m documentatii aceastli practicli cel puţin În douli locuri, dad nu
chiar in trei, şi anume, În al treilea loc având probabil un mormânt
colectiv, familiar. ca În Rusia sudic§.. O practică analoagl postulâm
şi pentnJ Poiana, pe Siret, unde înel din La Tene 1, de fapt la noi
dela finele hallstanului (inainte de 300), Grecii aduceau produsele lor
la Geţii din Moldova: Îmmorm!lntilri de incinerare în amfore tllasiene .
Jar descoperirea de l~ngă Suceava în Bucovina, tia eaplitul dealului
tAtlresct 1), unde printre cioburi, evident celtiee, vedem aplr1nd şi
o .unfori de factură greceasel, în chip destul de izolat şi neaşteptat,
ne-ar indemna a atribui tot întrebuinţării ca urni1 funerara, conservarea
pW la noi a acestui vas sudic.
Reinecke observase că din Franţa de N şi până În parţile Budapestei,
inci din La Tene 1 (_n.=400-:100 a. Chr.) mormintele tumulare
incep s!!. cedeze pasul celor plate, cu excepţii Însii de caracter regional'),
de sigur pe bază etnicll. d iferitli, şi eli podoabele devin mai urite ca
în perioada precedentli. In La Tene 11 (.C.=300-100 3. Chr.) for-
mele de civilizaţie La Tene tnach Art der Materialien der sUd-
deutschen Zonet se intind pânli in Bucovina, la Şlefa1l()f)CQ pe Nistru,
şi În Moldova, de unde Reinecke cunoaşte o sabie din La Tene II,
iar in vechiul centru geto-scythic ardelean dela Aiud mormintele de
incinerare din acest timp sunt numeroase, deşi, e drept, cu un inventar
La Tene destul de sărac 1). Totuş i"/lIImarea e Încă generala din Gallia
pAul in Pannonia. Celţii Îşi Îngroap!l morţii in mari cimitire colective.
Dimpotriv!l la Rin, din cauza infiltr ~rilor germane &), în Ardeal IÎ în
Ţora Româtleascd, potrivit strdvec/tei traditii getice, ritul incineriirii e
general '). Interesant e insii că ~i pe Sava la vale, unde avem grupurile
sudice (Taurisci-Scordisci) ale Celţilor orientali, mormintele de in-
cinerare sunt frecvente În ambele ultime perioade La Tene '). De fapt
insii incinerarea nu va deveni generalii la Dunlirea mij locie decât in
1) Jail,b . dn DukOf). LOMnmUJt!IIm1 pe 1899, p. 112 .q.
1) Fall,ltrijl, p. S9 . qq.
') Thid.,p. 64, eu Htrepey, Ah6ft!!lir VdTlllt!JI)'t! 1I1onografidja. II J,Aiud, 1901,
plantele.
') ef. Dkhdeut, Il 3, p. 1013 sq.
-) Rtin«ke, 1. C., p. 64; cu Dtchcleue, IIJ, p. 1012 Ilqq., pentru Vest.
1) Reinecke, 1. C., p. 65. Din Croaţi. ti Dosnia el nu poate pre<:Îd nimic, deoare<:e
CIutA La T~ne cu,at. ceeace in aceSte regiuni l ipse~te. Cf. ind observaţiile exacte dela
6" VA SI LE PÂRVAN, GETICA
La Tt'me III (<<0 .= 100-1 a. Chr.): _poate În legătUri cu coborirea
Germanilon din N ••poate cu alte motivef 1). De fapt însă Reinecke
uitA dI. În La Tcne 111 Getii din Carpaţi, cu vechiul lor rit al inciner!l.rii
cuceresc tot V eellic pllnă În Boemia şi Noricum: Duni'i.rea mijlocie
devine o proprietate gcticii. Acest motiv, şi nu coborîrea Germanilor
mult mai tarzie, trebuie - cel puţin ca probabilitate - pus la baz~
~~:i~~.rii ritului funerar din părţile Pannoniei, DaJmaţiei estice şi
Rezumând: La Tene-uJ getic e, din punctul de vedere al ritului
funerar, o continuare a bronzului IV local, cu incinerarea ca reguli.
generalA. Incidentul sCyUlic, cu ritul inhumi'i.rii nu a exercitat vreo in-
fluenţi'i. asupra cultului morţilor in Dacia. De altA parte Celţii, cari aveau
tot ritul inhumlrii, nu şi-I pllstreazll în Dacia. Dacă ei il plrăsiseri
inci Înainte de a sosi la noi, in contactul cu Germanii, ori s'au adaptat
de-abiâ la noi, nu se poate hotărî cu perfectă siguranţl. Cum Însl pe
DUDl1rea de mijloc ci mai p1streazl acest rit panll În La Tene-ul III
deşi împrejurările erau aceleaşi ca În Dacia În ce priveşte distanţa d~
neamuri le germanice ş i raporturile cu ele, e probabil cA Celţii 'a u trecut
la ritul inciner!l.rii În părţile noastre şi chiar la Dunlrea mijlocie, În
primul rând sub influenţa getică.
Ca atatea alte popoare indoeuropene Geţii cultivau şi ei ritul barbar
al jertfirii femeii la morm:lmul bArbatului (ce. mai sus, p. 147, ştirile
autorilor antici, in această privinţl). In vreme ce Însll din V celtic avem
şi dovezi archeologice - În monninte - de existenta acestui rit la Ceho-
Gennani '), nici una din necropolele dela noi nu ne-a dat - cel PUţin
pW acum - dovezi sigure de practica acestor sacrificii umane la
Geţii din La Tene. Trebuie să adliugAm iosli Ci aceste dovezi SUnt În
cazul Geţilor aproape cu neputinţl de obţinut. rn adevAr, fie la Scythi,
fie la Celţi, scheletele inhumate, pIlstrate adesea perfect pânli azi, ne
dau putinţa unei reconstituiri a tragediei îngrop3rii şefului (cu soţia
şi slugile ucise, atunci chiar, la mormâ-nt) pAn!' În cele mai grozave
am1l.nunte: d. p. soţia aşezat1l. deasupra soţu l u i in atitudinea îmbrlll i-
~rii, sau invers; dar la Geţii cari ard cadavrele nu dl.mâ-ne decât even-
tuala amestecare prea ciudatA a inventarului masculin (arme şi podoabe)
cu cel feminin (podoabe) in unul şi acelaş morman de oase ori în aceea,
1) lhjd., p. 68 - 69.
') ef. Dkhe.lelte, 113. p. '07S cu p. 10]5 sq. fi 1013.
www.cimec.ro
VI. VARSTA FI,,"RULUI IN OACI A. - 2. LA -rtr-U:.UL 633
umll, ca singur:l posibilitate şi nu intotdeauna sigurl., de restabilire a
faptelor.
O singurn observare inainte de a incheia acest paragraf: conseNJarea
uramicei ardaice, quasi-lll0Iilice, in ritul immormllntirii la Geţii no--
ştri l}. nu poate fi fllrl o Însemnlitate simbolic1i : Întocmai cum şi la
I
noi, ca şi În V şi pretutindeni pe glob '), se constată adesea in inven-
tarul mormintelor din vO-rsta fierului prezenţa securilor de piatrli lu-
struitll., de obiceiu rupte, iar nu întregi, ca o supravieţuire a strlve-
chilor superstilii in legăturA cu cultul tdsnetului şi reprezentarea lui
plasticl, securea duh/tI '), - la fel, deosebirea de rit funerar Între
Geţi şi vecinii lor atâ-t spre E cât şi spre V trebuise sll.-i Îndemne a con-
siderâ. drept i",pure acele urne de modll nouli, celtică, precum con-
sideraserl probabil pe vremuri situlcle şi cislele de metal importate
din V ca improprii pentru a fi utilizate drept receptacul funebru. Con-
servarea tradiţionalist A a 8trhechilor credinţe pricinuia-ca de obiceiu
in omenire - şi conserv;trea formelor materiale în care vechiul rit
se practicase după formule immutabile. Ori aceea ce erA in a doua
vârstA a fieru lui În adevăr caracteristic ca tradiţionalism local, era 1110-
Ihlarea Înet! j4rt! roalt! a vaselor de pimânt, după modelele quasi-neo-
Lilice, alliturea de fabricarea pe roatli- acum foarte larg rllsp1nditll.
in toatll Dacia - a vaselor de tip nou, celtic. Evident o Îm.mormân-
tare geticl t:drept-crcdincioasâ. trebuia Bcută prin aşezarea cenuşei
mortului Într 'o urnI de tip vechiu. Acest fenomen de arcbaism cul-
tural În mijlocul unor prefaceri oarecum revoluţionare e cunoscut şi
din alte p1l.rţi ale Europei La Tene-ului I II ' ). Dar Împrejurările În
care el se manifestă sunt simţitor deosebite: barbari nordici, primitivi,
venetici in regiuni sudice, civilizate, conservll Încă tradiţiile lor de-
acasit. Am notat lucrul aici, spre a se evitA orice confuzie.
Sit trecem acum la religia ce/ied, atât cât ne apare din resturile archeo-
logice glsile pană acum, fie În aşezări, fie În morminte.
1) Vorbim de generalitalea cazurilor, c1ci. nllfel,am nOtat şi mai sus, p.630 sq.,
c;lamforde grC«,li serviau ,i ele de multc ori ca urne funerare.
') ef.laD~Jelte,o.e.,\'OJ.I , p.locuvoI.1I3,P.I04'l.
') NOlczaicid printre dClCOpcririlc iSlorio-culturalec:clemaiintercsantef4cute
de noi la liistrifl sunt acelea din vechiul ora, civil grec, unde cultura La T~nc thracicl
$l!amettedin acela,Str8ICuccl1greccascA,i unde fragmenlede8C1::uridepialrlluslru-
illllC glSCtc Ia un ICK: cu cioburi elcniltice.
t) er. Rdnec:kc, PeststhnJ" p. 6S.
 6,.
in le~l'Ur1i ncmijlocit!1 de idei cu mormintele gctice din La Tene
se impune să considerAm un moment, inainte de a vorbi de elementul
pur divin, o serie de construcţii enigmatice descoperite, iar!iş, in bur_
gurile dace de pe Munţii SeheşuJui . E vorba de «circul. de lespezi de
f:mdesit, excelent profilate. afli1tor la poalele Grddiftei A1lUzcellllui, imediat
În afara zidurilor, spre E de castel, şi de ta/i,,;eri/et de tambure de calcar
În chipul unor mici baze rotunde pe terase largi, excavate ad-hoc din ma~
sivul pietros la poaJclc cetăţii dela Casteiti, Î:lrăş imediat sub .aerapole..
Se ştie d în intreaga Europ:! incintele rotunde de piatră fie înlăun.
trul tumulilor funerari, fie pe din afar!i, aldtuindu-Ie soclu, ca În Etruria,
sunt absolut comune atât în vremea bronzului cât mai ales În hallstattl).
Cercul de blocuri paralelipipedice de andesit dela Grtdişte2. Munce.
lului e dublu: pe din afară un rând de blocuri late şi groase, cu partea
superioară lucratil. În plan puţin înclinat spre exterior În chip de Scur.
gere de coperişj tlră a fi prinse, fie cu crampoane fie cu mortar, aceste
blocuri sunt totuş bine alăturate unele de altele, iar mărimea lor este
unirormii; dimpotriv!1 blocurile care le c!1ptuşesc pe dinJ1iuntru, aleă.
tuind frontu l imerior al cercului, sunt lungi şi subţiri, ca nişte stâlpi,
sunt afe:lllte spaliat şi fiecare al faptelea bloc e mai lat decât cele şase in.
termediare, ceeace, fireşte, trebuie să aibli un tnţe l es~, Întrudt
practic nu·j vedem nici unul. Inll.lţimea «zidului. acestuia circular nu
e mai mare ca 1 m., ba chiar blocurile exteme sunt Încă mai scunde.
.Zidub nu e consol idat la bază în vreun chip mai sistematic, a~ că
o parte a inci mei s'a ş i minat. O chestiune importantă e aceea a cape_
telor stâlpi lor interiori: dupll. fragmente găsite in apropriere, de acelas
material şi de aceleaşi dimens iun i şi care se potrivesc drept coronament:
ar urma că partea lor superioar1'l a fost multiplu profilat1'l in chip de
capitel; astll.zi îns3 toţi aceşti stâlpi sunt decapitaţi , după cum se vede
in pl. XXXV, fig. 1. Diametrul cercului e de 30 In., grosimea «zidului.
de 43 Cffi. '). Vandalismul exercitat asupra acestei construcţii e vechiu:
la 1851 stâlpii interiori erau desemnaţi de Neigebaur cu partea de sus .. ,
rotuncUi 1). Deci el nu mai gi1sise nici unul intreg, cu capitelul terminat
in atticli, iar nu in arc. Dealtfel ş i marele vas de dacic porphyric 4),
explicat de Ackner drept o eBadewannet en\ incă din 1838 sfirâmat in
CL expune.rea dela Dk.helette, o. C., Il~, p. 6]5 sqq.
')
') Dupl Fin'!)", În Al. x...XXVI 1916, p. 38.
') Ve:tÎ la Finăly, 1. C., p. 27. fig. J.
·) /bid.,P.38,fig.9.
www.cimec.ro
635
buclU: .doch, ewig Schade I vom Zerslorungsgeiste blieb auch sic nicht un-
\.ersdhont. Zerstreuet liegen von ihr grosse Stticke abgeschlagen umhel") 1),
Un sondaj f~cut de Teodorescu În mijlocul acestei construcţii cir·
cula re n'a dat de nimic caracteris1ic. Re-.mltatul aces1a negativ nu este
iosl hot3rîtor, deoarece nu s'a pi\truns pânli la adâncimea maximli,
cerută de împrejurliri ~ i nici nu s'a cercetat intreaga suprafaţă incer·
cuiti. Fapt e, in ori ce caz, di. deoeamdat..'1 aceastli clădire rlimâne, dupli
CUOl s'a exprimat ~i Finâly, een igmatidb i). Carae/erlll ei religios este
/01111 pen1T1l noi 7ttindoe/lIie: fie cli ar fi vorba de o incint1'l sacri, pentru
un cult divin, ceeace ni se pare mai puţin probabil şi mai mult o trans·
punere În vârsta a lI ·a a fieru lui a teoriilor solare cu care unii învliţaţi
au dlutat s!l explice crom/ech·urile şi alinierile megalithice 1), - fie că,
dupli cum inclinll.m a crede, e mai de grabli vorba de un mO'Ulment
funerar J În I ~tur!l. ~u Înt~eaga tr~diţie. a ?ronzul ~i şi a hallstattului
grec ş i italie, ba clnar ::tfncan, bntanmc ŞI scandinav").
Accea ce, mai ales, ne Îndeamn1\ a explicâ monumentul rotund dela
Grlidiştea Muncclului drept o construcţie de caracter funerar, e aşe­
zarea ei În afara zidurilor cetliţii - ceeace ar fi ciudat şi rar pentru
ullirllt templu al cetliţii , - e, apoi, asemlinarea, pânli la identitate, cu
monumentele analoage hallstauiene, cu sau jt!rt! mormânt interior din
Italia, ca şi din alte plirţi '). Cred chiar necesar, În aceastli direcţie, sli
citez câteva observaţii caracteristice din expunerea lui Dechelette
asupra acestor monumente din prima vârst1i a fierului: . La masse tu·
mulaire ren ferme communement des tcssons de paterie (~site şi în
.ci rcul. dela Grlidişte, cu prilejul sondagiilor lui Teodorescu) et des
objcts divers brisCa, pouvant provenir d'offrandes rituelles ou de repas
funeb res. Dans un grand nombre de regions elle recouvre souvent des
lordons circlilaires composes de blocs pla"tls dans le sol. Les pierres de
ces encei"leS - improprement designees sous le nom de cromlechs-
peufJnll lire eS'pactes 0/1 jointives (ambele cazuri În una ~i aceeaş incint1l
Jcla Grădişte) .. . Sans dante les constructeurs ont pu ctre amenes a
Ij /bid.,p. 19&qq·; tutulcitllt!ap.22.
t)tTalin>'l, I. c., p. 39.
1) CI. O(!chtlelte.,fJ.,.,I,p.447 ,i II I, P.417 8q.:incinlelecÎrcllwre,duplimn.
:::-;"E~:::',:,,~~':, ';:':::~~7';;:,~~::~~d:: ~,:",~~~.~:~.~::~~;;.;:~
'J CL expunerea lui D&:hclette. o. C., 112, p. 635 sqq.
6'6 _ _ _ _ _V
:.::AS:::.:
IL:::..
E :.::
P" ::..:R\":.::AN::..:,G
:::,
''T:..::IC:.::,A_ _ _ _ --1!!
l euţassigncr (aux enceintes) une foneti on ru-chiteClonique semblable
a celJe de la 'I((!'I'lt/~ des tertrt.'s funeraires de la Grecc asiatique el COn~
tinentalc. Mais clles devaicnt represcnter primitivement el elJes OO(
conserve longtemps une signification rituelle el symbolique (lucru pe
care noi l-am ded us mai sus şi din num3rul 7 pe baza c:lruia SUnt
f:ul:~m:~d~~e~,inor~n~:ri~et:;o~~~~n::iel~e~eo~~!~~~e~~~in~: d~~~:~e~
aşeza t e În cerc şi în picioare. tA Vetulonia, des cercles formes de dalles
jointives 0 01 succede aux cereles en pierrcs brutes espacees. L a celebre
tomba del Duce .. . etait cntource d'un cordon circu1aire de 17 mchres
de diametrc. Les pierres pl ates qui le composaicnt , posces deboul et
presqlle jointives (dar nu lipite), s'enfont;aient dans la terre li o m. 6ot1).
Europa centralll cunoaşte ş i ea tot aşa de bine incimele tperitumularet.
A constata În Dacia astfel de co n stru cţii e foarte natural. Din B avari aşi p!n(\
in Grccia, trecând prin Thracia, ele sunt bine cunoscute. In Attica secolului
VII- VI a. Chr. constadim obiceiul ca "obilii s(\-şi îngroape morţii eÎn
mari movile înconjurate, ca ş i acelea din Burgundia, cu cercuri de pietre
puse În picioaret şi Dccheleue face obse rva ţi a foarte dreapt.1l cA nllvlilirea
dorian.1l. a adus in Grecia o sum!!. de obiceiuri central- ş i vesteuropene 1).
Este acum incinta dela Gr!tdi ş tea Muncelului hallstattianll? Adidl.
din aceeaş vreme cu cele din Etruria şi din Altica? D eci o dovadă Î~
plus de legăturile Daciei fie cu lumea vill a nov i a n !l.-etruscă, fi e cu cea
elenică? Nimic nu s'ar opune, principiar şi chiar pc bazll de fapte
archcologice, la o atare ipotez1\, dacă ne glndim că pe aşeza rea din jurul
Gr!tdi ştei Muncelului s'au găsi t şi reslUri din vârsta bronzului. Mai
muh c hiar: splendoarea bronzului IV dacic, cu marea bogăţie a locui-
torilor Daciei În acel timp, cu innorirea efeudalit!tţiil de şefi locali,
bine documentatA prin numeroase dovezi, cum am arlitat in amănunte
în partea I a capitolului de faf.!., ne-ar indemna chiar sli punem cu oare-
care so rţi de probabilitate cercul fun erar dela Grlldi ş t e În bronzul IV
getic. Fir eşte nu in hallstattul t'Scythio , deoarece În aceastli vreme Dacia
e turburat!t în evolUţi a ei naturall1 ş i e şi mult sllrnc ită din cauza nitvlUirilor.
Totuş techn.ica lucrl1rii rocelor eruplive Într'un chip aşa de d esă ­
vlrşit - pare că ne-am afla În Egipt, - mediul cu precit dere La Tcne
din cetate, raportul evident pe ca re trebuie s3 -1 stabilim , chiar fărit voia
1) Jbid .• p.634 sqq .
' ) D~chelelle II 2. p. 636.
J) Jbid., p. 637.
www.cimec.ro
~\1. v ,\RSTA "'IERU LUI IN DAC1A._z. L.\ 'I'F"NF... UL 6"
noastri'i, intre burglll La Tb,e şi incinta dela Ra.s1iritul lui , aşeza~ pe
o terasă artificiaHi contemporan1i c u celelalte pe care s'a cl ăd it cetatea,
ne indeamnA a data şi incinta funerarli tot În La T ene, iar nu În hall-
stattul r (bronz IV), ori cumva in hallstattul II.
I nd mai en.igmatice decât incinta dela Muncel sunt insl alinien'le
dela Coste/li (cf. pl. XLI sq .). Europa neoliticului, bronzului şi hall-
stattului cu noaşte alinierile reetiti"ii mai ales În legllturli cu construc-
ţiile megalitice ori cu tumulii funerari J) . Dar nicăiri in La Tene
_ şi Costeştii , ca şi Grl\diştea Muneelului, aparţin prin acropolea lor
La T cne-ului - nu constatlim atari co ns lrucţi i. Mai mult, alinierile
dela Costeşti - s'au desgropat pânli acum pe terasa anificialli de sub
burg vreo patru grupe - compuse din blocuri circulare de calcar În forma
unor tambure de coloane, dar foarte scunde (doar de câţiva decimetri
in~.l\Îme) - aldtucsc adevi'irate repetiri ale vestitelor alinieri din Bre..
umia. Ca şi acolo, avem grupe de mai multe şiruri (4- 5), dispuse pe un
plan dreptunghiu lar, pe mari s uprafe ţe, dar f 4rct,Jici lin alt semn , construcţie ,
on° rest religios de cull, ori de ce f el lIr fi el. Pe su prafaţa aplanatl,
adesea chiar prin spargerea st :l.ncei - deci cu mari osteneli - vedem
pur şi simplu aş.ezate pe pământ, În raportul geometric arAtat, Ură nici
un fel de consolidare, piet.rele rotunde ca ni şte mici mesc de sacrificiu.
Plurlltilalea acestor construcţii exclude, iocă mai mult ca la Grădiştea
Muncelului, unde nu avem decât o construcţi e, ideea de templu , pe care,
ca ş i acolo, o mai exclude şi aşezarea Îft afarll ziduri"'r pe o tera să
inferioartl. , oarecum n e-apArată ori, in orice caz, slab aplrat!1... Dar
aceeaş pluralita te s uggereazi'l. aici o idee nouă: fi e cA. aceste alinieri sunt
monumente tk cult al zeiloT, fi e că ele sunl monumente de cult al
morli"'r, ele au Fost construite in chip deosebit: unele mai mari
şi ar11toase, altele. mai modeste : deei de fam.ilii deosebite, cu o pu-
tere şi b ogăţie diferită. Sunt Însă aceste 3.linieri perFect complete
numai În aspectul desgropat pânl1 acum? Sau cumvâ trebuie sA.
1) Dkheleue,o. c., I, p.442 aqq ; III , p. 141 ,i 417 ; 11 2,p.636 aqq. In pri-
vi n\a Blin ieri lo r pe ple rllnd u ri, de la Aboba În Bulgaria de N E, c u aharul in Corm l
de tron, nolilm d oaril "tlll: ,i aceate alinicri sun! tOt tn ţÎnutgc,ie. dar asupra
aitul!.\iei lor in Icgllturlcu inconjurimile ori as upraepocein u i\'em nÎci ollmurire:
Kalinkla, Ani. Denkm. in B ulg. p .• 6. De sigur alit Rceste construcţii cat , i intere-
pntele r1rn"ile din În\'ecinota Madoro ( ibid., p. 16 sqq.) Of merit/to al fie acum
Itudiate mai deaprullpe du indţaţii bulgnriin legltUri eu descoperirile d in Dacia.
Cf. ~i n,1!. zisele ineinte circulare dt1~ Abobll. in Godi,nic-ul Muzeului d in Sofia pe
192 1.S0 ri Il 19 2 ::!.,p.23 2 .

."
căutăm În apropierea lor "mmli ori câmpufi de urne, funerare. Adiel d.
cons i derăm aceste alinieri, ca şi în alte părţi ale Europei drept simple
comp l etări monumentale ale unor rezerve de teren cu scopuri fu nerare 1).
Dar se mai oferă Îndi ş i o a ltă i poteză: aceste ali nieri sunt orll.nduite
imediat sub muntele abrupt: nu cumva avem a clutâ În dreptuJ lor
crypte săpate În Stânc1i, În genul celor din Ga ll iasud i că În bronzul 1 ş i Il tI)
In care caz se prezintă iarăş douli posibiliHl.ţi de explicarc: cea mai,0
aprop i a tă,Jlmerard, în genul în deobştc documentat din alte părţi') ş i 2'
cea mai îndepă.rtat.1l, dar extrem de ispititoare : a pe!iterilor pentru cultul
zeului trtTstleWlui, Zalmoxis, adorat in grotele de pe munţii înalţi t ), p0.-
trivi t ştiril o r literare d iscutate am1l nunţit mai sus , În cap. 11. In aCCSt
caz alinierile ar fi locuri de adunare solemni1 a credin c i oşi l o r , pe familii,
în faţa peş ter ii catc-unu i preot-profet, ori xtlt1'tT/" oficiind vreo ce-
remoni e, sau ritspunz.ând la Întreb1lrile puse de cei n edijiţi , aşâ cum iarăş
suntem 1 1Imuriţi de izvoarele scrise.
Oricare va fi r1lspunsul definitiv - dad chiar dup3. s3pitturi com_
plete se va puteâ vreodatA da ') - nici alinierile dela Costeşti nu par
a fi mai vechi ca La T ime-ul. Mai m\llt, ele au trebuh sli fi e construite
contemporan cu acropolea - pe terase săpate de aceiaşi mqteri şi
salahori - deci, in totalul lor ele nu pot fi mai vechi ca L a T cne-ul 11 ,
probabil Însă că sun t chiar din La Tcne nI.
D ar se mai pune ş i o chestiune de caracter etnografic: sunt aceste
construcţii get;u, sau sunt celt;ce'l Nici În această pri vin ţă nu putem
da un rAspuns sigur ş i trebuie sli ne mulţumim numai cu Mnueli. Se
cunoaş t e cultura ce lti că din Doemin, Pannonia, Davaria, etc., În L a T ene,
destul de bine, şi se ştie cit stl'i În strânse leglituri cu cea din Gallia.
Dupit cât reiese din săpliturilc franceze, cercul funerar, tumular, nu a
rămas neintrebuinţat nici de Cel ţii din La 'fcne. In special nobilii,
inhumaţi cu carul lor de luptă şi cu un bogat inventar, au groapa lor
desp!irţitii de restul lumii printr'un 1011{ circular, care inlocueşte, Cum
1)ce. Dtthelelte, Il ~, p. 636- 638.
J) Id~n, o. C., 111, p . 14J.
J) Pe acelt teren rC%Cr\'a1 s 'ar fi implinit - pentr u ofom;/ia sau un Irib--cc:rcmoniile
religiOase in zilele de lrnmormlntlri aau de .Irblhori morlUare: D&bcleue, II ~ , p. 637.
. ) Cf. acum pentru toale chestiunile acestea, <:anu lu i A. B. COOk,Ztul, Cam-
bndge I 1914. Il 1 ,i
11 ~ 19~ 5.
1) Clei pln!t azid.p. nu .'au PUtUL cxplicll nici oli"j"ile nici i1/cintaemegaJithioe
,inu.,tiesigurni cimiia.rdaclin~n cralauavut c.e,·.de.afac.ecureligia:v.Dt.
chelette, o. C. , l , p. 447 cu «5.
www.cimec.ro
w.---':c.:'.....::VA=.S"'TA.:....:F.:.::
' ..c.:
U:::.: " CC'.:::
LU"-' OA",C':::.
obser"ii Dechelette 1) ccercurile de piatră semnalate împrejurul mor-
L _ _~."
A. _=-,::.;.LA:::...:..:T':;,:NE::.:,U=-
mintelor tumulare ori de alt fel, ind din vârsta bronzului; tradiţia se
p::t~:~t~~:i~a:::~:~IC~it:a~~~~\~ea~~~to~na~C\~u~~~~uc~â~r~~ \:~:
~poca roman~, cercul îşi pâstreaz.ll mereu vechile sale însuşiri tutelaret.
TotuŞ cercurile de piatră, in vechea form1\ hallstattianli , nu ne sunt
cunoscute niclliri În La Tene-ul vestic. Ind mai puţin se poate vorbi
de aHn;n'i de piatră în acel aş mediu cc1tic. Tot uş nici În Dacia aceste
cOnstrucţiî, dupa: d t s'a sllpat pA..n!\ acum, nu sunt cunoscute din alte
regiuni . De alt!!. parte ins!!. tocmai în ţin utul nostru de SV, tot la Gră­
dişte, am constatat apariţia acelui t:appareil a crocheu de veche manier1\.
sudid, d. p. ca la Dipylon În aceea, Athenli (cr. mai sus, p . 477), ~care
cunoaşte şi mormintele cu incinte circulare de piatrii.
Ni se impune, deci, ş i În chestiunea co nstru cţii lor religioase, gândul
despre un eventual raport mai strA..ns Între Dacia şi S mediteranean,
aşa cum l-am constat~t şi c u alt prilej ~ai sus, studiind tocmai ~et~ţile
din Munţii SebeşulUJ (p . 476 sqq.) dlO punctul de vedere al IdeIlor
constructive ş i tehnice pe care le postuleazâ aspectul lor arhitectonic.
Dacll insii ar fi cu putinţli a asigura în vreun chip oarecare această pre-
supunere istorid, atunci continuitatea culturii getice Înd de pe vre-
murile când D orienii se aflau mai aproape de noi , deci din vremea
bronzului mai nou, ar fi incă odatâ confirmată şi autenticitatea şi per-
sonalitatea acestei culturi ar fi şi mai mult accentuat!i faţâ de cea scy-
thicA de o parte ş i faţ~ de cea cclticii de alta.
S!!. trecem acum la idei le despre divinitatea În sliş.
tici Geţii nu dau chip cioplit Zeului lor, precum În general nu ell-
duser!!. fraţii lor indoeuropeni. Dar Geţii par a fi fost ind mai tradi-
ţionalişti şi exclusivişti ca Thracii ori Celţii. In adev!!.r aceştia, sub
influenţa greco-romană, au reprezentat apoi treptat-treptat, sub chipuri
şi chiar nume de zei sud ici, pe zei i lor naţionali, in specie, l~ ~hraci
Zbeltht'urdos, corespunz1Itor lui Zalmoxis geticu l, zeul cerulUI şt stă­
pânitorul trlisnetclor. Dacii , deşi au stat 150 de ani sub stăpânir~ şi
ocupaţie foarte intensli romanl!. şi cu toate cli aveau exemplul Tbractl~r
şi altor barbari adoratori de chipuri cioplite chiar acad la ei (ca soldaţI,
colonişti, negustori, etc.) atL rtl"ws totuş ti tn loaltl vrenU1a rom(11It1 1~
religia lor fl1l1collt'cd. Acest fapt e c u atât mai remarcabil cu cât DaCII
1) O.c., II 3, p. 1028 Iqq.; d.În lpeeia) p. 103 1 ,inola".

romanizaţi, acceptând şi religia ofieiaHi romanit, dau lui [up;ler, uul
suprem corespunzlitor lui Zallft(J:I:,s, in reprezentlri cioplite ca aceea
dela Severin 1), un chip rustic quasi-etnografic. De altA parte tOl in
;:r.~~~:'I~~~~~;e ~it :I:~i~~\:; ;~r~~::tCr:li~i:~b~~~=p::/;':;I~~
cavaler (dublat apoi În acela al aei lor gemeni. irano-thraco-eleni
A;v;n;;-Dioserm'j, atât zeu ceresc, c5t şi .erollt d ivinizat, În syncretisrnul
cu .Marea Zeiţb a vegetaţi ei şi rodirii, de caracter local, subpitm1ntean
preindoeuropean (v . pentru reprezentă rile lor În Rusia sudicll, citatel~
noastre mai sus, p. 15 şi 20) . Acest zeu cavaler, cunoscut sub numele ne-
exact de erou l uhrac., e de fapt tot at ât de mult clenic şi iranian, ca şi daco_
thraet'c i). Icoana acestui zeu minor se Înl1lneşte frecvent În vremea
lmperiului la Dun1!.rea de Jos, în N ca şi În S fluviului: Rostovtzeff
a crezut chi ar potrivit să numească pe zeii gemeni , .cavalerii danubienit*).
Şi totuş nici această imagi ne divinA nu se Întllneşte În Dacia La "fene-
ului, cum nu se întAlneşte (În afarll de cazul tot de influenţl iraniani
dela Poroina), nici aceea a Dianei Regina, vechea zeiţll femiq.in1i., pre-
romanI, de care am pomenit ş i mai sus f.) .
O si ngu rii reprezentare plastică de caracter religios int1Jnim la Geţii
L a Tene-ului: e aceea, multiform1i., a şarpelui-balaur, pe care, stili_
zatli in mod cu totul specific (cap de lup ş i trup de şarpe) o găs i m de-
plin evoluatll În stindardul dacic, aşa cum ni-I reprezint:! Columna lui
~~~:~~i~br~I~~~::I~a~ a~e:~:~~~u~~~~:~.ş~::7~:~;::tl~i I~~~i
mai sus, p. 519sqq., 544sqq.şi 621, deo parte În Je~tur1i. cu brll~rileşi 00-
lanele dace cu capete de şerpi, de alta explicâ.nd semnificaţ i a stindardu1ui
dacic, c1i. nu poate fi vorba, din p. d. v. religios, de un pur cult chtho_
ni3n , ci de fenomene mult mai complicate. Br1i.ţliri le spirale terminate
in protome de şerpi îşi au modelele lor prime În inelele semi-spirale
scylh"ce cu aceleaşi protome, familiare În Dacia ÎncA din hallstattul 11
şi întrebuinţate continuu pânit in L a 'fene-u l t ârziu , poate chiar Pâni
in vremea romanli, dup1i. cum vedem din exemplul necropolei dela
aut~ ~!~7;~:~/C:!' ;;~;!.r~",:;l :::c!:,r~:~Un;;::;. PĂ;~~ 'Ii::~: ~~; :7~~li;.;t. ~~ 1Q!IDf
1) Cf. p. bibliogMlfie, mai 8US, p. 15 ,i 520.
1) V. mai IUS, p. 'S.
1) Cf. fi pIg. 163. iar pentru r h ytonul dehl PQrQ;"a in Mehcdinţi, mai IUS,
www.cimec.ro
VI. VÂRSTA PfERUL UI IN DAC IA._ a. LA T€NE-UL
, 5J 6"
Cafoll in Sibiiu 1), unde aceste inele au fost g3sitc intr'un mediu foarte
t~iu fa~ de originile lor. Dar steagul droco, cu origini le lui idealo-
gîce şi stilistice .în lumea assyro-b~bylonean1i., de unde s'a rllspAndit
atAt spre E cât ŞI spre V, nu reprezintă gândul religios al şarpelui sub-
plmAntean, ci pe acela al unor demoni ai văsduhului (cL mai sus, p. 520
sq. şi notele). EI e, ca şi zmelll din mythologia slava-românii, divini-
tlUca multifor~li, sbur1nd vijelioasli peste munţi şi ape, cu gura clisc:l.t1l.
\irs4nd foc ŞI par1i., groaza muritorilor şi eroi lor. Pe reliefele ::eullli-ca-
fJO/u danubian balauru l purtat in sutiţ1i. (cL mai sus, p. 453 şi 521 şi pl.
XVI I, fig. 1) e, de sigur, un stindard , dar are tot atât de mult şi aerul
unui monstru biruit, pu~tat În triumf de biruitor. Mythologia popularll.
romAnA cunoaşte tocmai aceast1i. perpetuA lupt1i. 11 unui erou-cavaler
impotriva ::meu /IIi. Eroul cavaler e de caracter solar, ceresc, şi nu avem
: : i :u S~!~S;s:~z~;~~:~t p:~~:~t::n~~r;:r~:t~; ;~::l~,a c:e~r::~
/aurul dela Dclphl, ~n bLrwt i ca ŞI Corgo, şi toţi ceilalţi monştri biruiţi,
al dror cap, numai capu l (exact ca În cazul dacic) e luat ca trofeu ş i
ca rt'mhol de spa;mil pentru vrdjmafÎ, balaurul dacic e un tbJOtQ&l'twoJ'.
Dad nu m'am Înşelat În raţionamentul meu, atunci, pentru toate
imaginile şarpelui in Dacia, fie pe brll~ri, colane ori inele, fie ca stin-
dard. am :l.veâ o explicare unieli şi logidl. Aceastli imagine, ca toale
timbalele resp;lIgdtolire p'lrtate drept omulete, nu reprezint1i in La Tene-ul
getie un obiect de cult propriu zis divi n, ci o foroU de superstitie popu-
Iad., de simbol utilitar, pornind dela credinţa strllveche În talismane,
purtate pentru apll.rarea impotriva răului ş i nenorocirii.
Am v!lzut c1i. În bronzul 1V şi în hallstatt, Geţii purtau, ca şi fraţii
lor Celţi , si mbolc solare şi cereşti, care s!i-i apere de nenorocire şi slI.
le aducă feric ire: roate mici de metal, pe care şi le pune:l.U chiar pe frunte,
în mormnnt (cf. mai sus, p. 458), protome de lebede, securi duble, sti-
lizate ca trapeze juxtapuse, ori simple ca triunghi uri, cruci simple,
cruci gammate ori cercuri crueifere, brAţ!iri şi coliere cu capete de pal-
mipede, etc.
DimpotrivA, ca şi În Vest 2), infl uenţa Sudului şi Estului introduce
şi la noi Înd din hal lstattulII , scythic, credinţi populare traduse fi gural
1) CE. Kenner, in A. Ol. Gq. xxrv,p. 400 (dupl Ackner,care le-. descoperit).
cu Goou, Skâz~, in ASL. X IV 1877, p. 161 (nccomplet CI dellCriere). Chestiunea
ar~ nc\'Oie de o revizuire la fIIla Jocului. CE. mai sus, p. 630.
'>
Ce. D6chelette, 11 3, p. 1300 sqq.
'"
prin amuletele zoomorfe: sunt in primul r:'l.nd şerpii şi baJaurii de in-
spira\ic greco-scythică, veniţi la noi odat1\ cu Scythii, din Mării
Negre.
De fapt la noi superstiţiile de caracter oriental, c.xprimatc zoomorf,
erau Încă ş i mai vechi, dar ele nu devin generale decât treptat-treptat,
după disolvarca Scythilor in massa gctică, deci, definitiv, abia in La
Tcnc. Căci, altfel, monştrii patrupezi, de tip caucasic, dcla Mikhalkovo,
D;ilL Paşachioi, sunt acclaş fenomen de religie populară - de influenţă
cimmeriană-dar, evident, Într'o fa7l1 mru veche şi ese nţial altfel stili_
zat1\. decât va fi fenomenu l de origine greco-scythic1\.
Că şi la noi au fost in uz amuletc de tip anthropomorf ori zoomorf,
:maloagc cu cele celtice şi genera l-europene, fie din hallstatt, fie mai
ales din La 'fene, s'a putut vedea din cap. 1 al acestei lucr5ri, p. 29 sqq.,
unde am descris mai multe obiecte de acest fel, din Muzeul Naţional
de AntichitIi.ti. Dintre animale, tot calul, boul şi berbecele, ca şi la
Celţi (cari adaugă insii Într'un numll.r enonn mistre,ul), sunt folosite
ca pendantive phylacterice. Dar stilizarea obiectelor dela noi c - În foarte
multe cazuri - fie barbarii scythidi, fie greco-scythicl. Obiectele de
.pur stil getict sunt cu neputinţ5 de identificat, deoarece cle intrli În
aceleaşi norme naiv-barbare pe care le Întâlnim În intregul La Time
central şi est-european. Cât priveşte mistreţul de bronz dela Crind
În Turda-Arieş, considerat de Hampel ca aparţin!l.nd vremii bron-
zulu i Il, el e de datat, fireşte, in La Tene, cu Dcch elettc 1), care relevă
marea lui asemănare de sti l cu mistreţul deJa Joeuvres În dep. Loire 1).
Foarte posibil ca aceastl'l. figurină s~ fie, ca şi figurinele de argilă din
cimitiru l dela Pilin În Ungaria nordic1\ hall s tattiană 4), exotic.li in păr­
ţile noastre. Fapt e cii mistreţul nu joac5 la noi aproape nici un rol in
reprczentitri lc phylacterice de caracter zoomorf.
Pentru La Tene-ul dacic an.imalul c1:lsic de ap1\.rnre Împotriva tde-
ochiului. ') l!i a tuturor accidentelor demoni ce e fnrpele ; toate cele-
lalte simbole de amu lete vin numai În al doilea d .nd. Dac!!. acum sticla
colorată «cu ochi», adusl1 din Miaziizi, a jucat şi la noi acclaş rol important
1) Bron::kor II, p. 46, cu 1, pl. LXVJII, 4.
1) O. t., IlJ , p. 'JOS, nOlll S.
' ) L:1 Dtthelctte, ,. c.. p. 1)07. fig. 568. no. 4.
t) / bid.,p. 130s,nolas,cu1l2,p. 8z7,nota6.
') Vezi bibliografia cu privire la maloccltio. de mau\'aia oeil., la Okhclct!c, Il J.
p. '303 ,i UrTll.
www.cimec.ro
VI. ".-\Rs'rA HERLlI.Ui IN OACIA_ :. LA TF.!..-J:.:.l..L
'43
ca in Apus, nu putem !'li ne pronuntllm numai dupli exemplarele Înd
rare ce avem, - precum iatliş nu putem precÎ.7.â dadl. mlirgeanul şi
chihlimbarul au avut şi b noi o Întrebuinţare superstiţioas1\. egal de
r1fspânditli ca in regiunile celtice.
Cât priveşte semnu l profilactic clasic al sVllSticci intregi, al trique-
trului (triscelului) ori a jumll.diţij de svastică, S-ul ornamental, grnvat
pe arme, îl avem documentat şi la noi, d. p. pe spada La Tene ardeleanll
reprodusll de noi mai sus in fig. 320, la p. 492: dar aceastA spad1\. e cel-
tid, iar nu geticâ, şi nu reprezint1\. nici metal urgia, nici religia indige-
nilor d in Dacia.
Pentru viziunea lor concretli despre viata vi itoare, pe care ştim că
şi-o gândiau etern1\., Geţii nu ne-au 111sat, ca alţi barbari, in special
I Celtii, semne palpabile În inventarul lor funerar ori În reprczent-'iri
plastice. Cu o aspri'i sobrietate ei Îmmormânteazll doar cenuşa, făr1\.
mobi lier: cn şi În bronzul 1V şi În hallstatt, cel mult doull vase, cra-
tiţa şi cupa ÎntovllrAşesc urna funerar1\.; adesea ind, nici măcar atât.
E un fel de ilustrare intru vecinicie a vorbelor lui Dromichaites către
Lysimachos: noi suntem un neam simplu şi sl1rac, trăind Într'o ţară
necljită şi de cer şi de oameni.
Credincioşi ritului funerar al inciner~rii incA dintru inceputurile
protoistorice ş i pânll duptl aşezarea Romanilor În Dacia, Geţii au ră mas
de s igur statornici şi În relit:ia lor uron;and in tot acest timp.
Sit ne oprim acum, eli incheiere, o clipă, asupra inf:tţiş1l.rii generale
a cu lturii din Dacia intre 300 a. Chr. şi 100 p. Chr., deosebind ce e
local de ce e influ enţă strl'iinl'i.
Vremea «scyth idb a Dlleici (7ClO---Joo :1. Chr.) fusese ca un fel de
hin/liS in evolUţia culturii locale: capitole Întregi Jin viaţa gospodli-
rcasci!i ori r!tsboinic!!. a strlimoşilor noştr i au fost lipsite de continuarea
lor fireascli, centrnl-europeanli hallslattianli l!i sau au vegetat în formel e
înţepenite ale ultimului bronz, sau au degenerat intr'o si ntezli barbar!!.
de strlivechi tradiţii primitive, quasi-neolitice şi ale bronzului, amestecate
Cll elemente orientale, cimmero-scythice.
I Vârsta a doua a fierului e o adevArata renaştere: Grecii de o parte,
Cclţii de alta aduc fermente nou.!!. de civilizatie ; viaţa economic1\. din
Dacin este radical schimbatA prin pătrunderea instrumentului raţional
Ide schimb, 1f/Cucia, care e adus!i la noi de Greci, în mari cantitlţi,
pentru a plitt i cu ca productele numeroase şi variate ale solului şi
 ,,6
6...
~!~~~~il ~:~::ii~r ~:~~~.e ~e:~~a~u:~:i ~~r~~:; i:g~:~;:~rami~ii !~ti~~
' ~~~:iţ:ali~~~.n~~:~~~:u~n;~~o~i:~!~;ti:;er::~!;~;l~e~ l::c~e;u:~
de Greci din l\[iazbi sporesc gustul pentru buna stare şi strlilucire
:::i~;li~i:;~~i~::~~:~7~~~~;; :;~~::~~~~~\::~;~:~d:l~:~~
p!imânturi de culturii, germano-cclţi; Romanll trecuţi In PC01nsula
Balcanicl1 Înd deja sfârşitul secolului al llI -lea prind de veste c:1 În
Dacia e chip de făcut bune afaceri şi nl\v~ilcsc cu. fabricatele şi cu banii
lor de argint şi Dacia centrală şi vestic.'i se umple ŞI de monet! roman!.
Nimic mai firesc, faţ:1 de aceste fenomene favorabile, decât reapariţia
;~':'~:leV;:nU:~:{;,~e b~Or;:;I~:r~~lea I~n:; ~~:~~r~~;:i~e ~e*~:e~~
getie din nou ilustra precis diferitele capitole ale ~vleţll m~tenal-c~ulturale
din Dacia cu resturi găsite in mare numlir fie In aşcUnle, fie In mor-
mintele vremi.i.
In ainte de toate acum intll.ia datA putem arltta prin resturi Încă in
~~~;~:~~::~~~:~i:~~~~!:~~~: :arr:~;P!!;p~:~t~~~~~~:reu~u~~~~
unuisinc"rrege, recunoscut mai mare şi peste el tOţl~ ca ŞI peste popor:
burguri de piatrlt, cHl.ditc în parte dupl modcl~ celuce, tran~f~rmate ta
noi, în parte după inrâuriri greceşti, dar mal ales d~pă splfl~u l .10ca1,
care unia piatra, cu lemnul şi cu păm~ntul frământat .ŞI eu:nat In AtIPru:~
de căr!imid.1\, apoi doa. uscată la soare, şi ridica puterruce ŞI vasle Intănn
pe vâdurile munţilo., în poziţii e.xce1ent alese strategic. Un adev1rat
nou ev mediu cu nobili bogaţi şi puternici, la curţile căroia constatăm
că "cniau negustori cu lucru.i de preţ at:lt din cet!iţile .gr~ceşti dela
pontul St:lng, ca I-listria ori :Mesamb.ia, c:lt .şi .neeu:ston din Apusul
I
eeltic, ori itali c, sau din SV Îtalic şi g.eco-adnauc. Firesc luc.ru: arta
industrială celtică se va glsi în aceste cetăţi în bună tovl~şle c~ c~a
greaci'!.. Dar nici arta proprie getic.1\ nu va lipsi: ~e baz~ mal vechi, dm
vremea scythică, se alcltueşte la noi o artli a arglOtulUl (?proape de fel
a aurului) cu motivc decorative zoomorfe , În special de upul p~otome­
lor de şe.pi şi balauri, cunoscute incA din hallstattul II get~c. ~~
mai ales aceste cetAţi Întărite vor fi marile arsenale de rbbolU: aiCI
fierul dacic se va transforma in armele aşa de caracteristice locale,
www.cimec.ro
6..
diferite ~i de cele ce1tice ca ~i de cele greceşti, italice, ilIyrice ori scy-
thice: iataganele În chip de coase, sau săbiile recurbate (numai ca
indep!i.rtatl reminiscenţă de un tip greco-oriental) 1) cu tAişul pe partea
concavit, mai rar pe cea conve~ {v. mai sus, p. 507),-cosoarele şi cu-
ţitele curbe, securile cu tAi~u l in semilunli, etc., etc. Şi aceleaşi tur-
n!itorii de fier nu "or pregeta a fabiÎca şi fiere de plug, coase, seceri,
cu\Îte, cosoare, ciocane, topoare, lanţuri, cuie, etc. Vor rbuna munţii
de hArnicia făurarilor geti din Carpaţi.
La adllpostul burgurilor, Geţii se coboad. tot mai departe la cA.mp,
pentru a lucra ogoarele roditoare care înconjura massivul Înalt transilvan.
Saplltur ile noastre din Cll.mpia muntean~ ne-au demonstrat limpede
cum secolul al III -lea a. Chr., ca inceput, iar sec. II şi 1 ca încoronare,
aldituesc ° adevllrati tnouli dcscllecaret (dupit cea încă neclarl din
bronz) a neamului getic pe toate vliile apelor care curg din Carpaţi
dtre Dunllre ş i Tisa. Satele La 'fene din Dacia nu sunt prea întinse i
I
nevoia de aplirare face pe locuitori sI- şi îndese locuinţele pe un spaţiu
strâmt. Dar inventarul cultural ~sit în ruine e deosebit de caracteristic,
°
de pane pentru conservatismul getic, mergând pânl la reminiscenţe
neolitice, de alta pent.u cu.entele de civilizaţie superioar1i, care se re~
vlirsau peste ţinuturile noastre : În primul r:lnd cu noultle achiziţii teh-
nicc greco-celtice, adoptate şi de Geţi (roata olarului, râşniţa rotativA,
etc., elc.), În al doilea prin fabricate autentice aduse de Greci, de Celţi
ori de Romani. Totuş, cea mai mare parte a frumos profilatei ceramice,
sure şi brune La Tene, dela noi, nu c importatli, ci e fabricată chiar
În ţinuturile nostre. N ici vo.bli, fierul e incă foarte scump. Ar fi
naiv sA ne aşteptAm În satele sllrace din câmpia geticll la prea multe
fabricate de metal, începând cu pluguriIe, coaseIe şi seceri le, ori
ş inele de roate de car, topoare, securi, etc. Ca şi În ceramicll, aşa şi in
metalurgic, ~l face concurenţă foarte efectivă materialului au-
tentic prea rar (fierul), ori prea fărâmicios (lutul). Ca urmare, ~pll­
turile oferA foarte multA cenuşA şi cltrbuni şi numai rare obiecte de
metal , iar adesea chiar lutufars e i.;-ca;.titate mult mai micii decât
ne-am aştept.'t.
1) Pe clI.nd d impotrid, in l'icenum. hlliicii adoptA intocmai iataganul de lip
elenic. de care am vorbil ,i mai aUI, pag. 507, indidnd bibJiOgrafÎJI. V. p. acute
d bii curbe din Picenum, Sih"eri-GenliJoni. În Bua. di paldn. italiana VI 1880,
p. 155 aqq. ,i pl. X, fig. II ,-,i Dri~io, În Not. d. $((ztJj, 1891, p .• 49 aqq. ,i in
specia l p. 154.

Totuş, chiar satele îşi au fruntaşii lor, mai bogaţi, doritori sli·şi ma-
nifeste boglţia prin podoabele lrupului şi locuinţei lor: vase de
bronz şi de stic1.11., din Grecia şi Italia, resp. din Egipt; candelabre de
bronz; oglinzi de metal alb; tot felul de aplici de metal, - pentru a
nu mai vorbi de bijuteriile propriu zise, de argint şi de aur, - toale
aceste obiecte, al1ilurea cu resturi mai modeste de teracote importate din
Grecia ori din ţinuturile celtice vecine, populeazll. chiar aşezJri modeste
l şi s.1l.race ca 1i'lIoslIlorÎ Crăsa"ii. Sunt permise speranţedt dt; optimiste.
Şi dacii ţinem seamă de faptul di mai toate fabricatele venite din S
sunt data bile, adesea pâna la 50 de ani aproximaţie, se va inţelege c3
c o datorie elementară să conlinul'lm si'i.p.1l.turile staţ iunilor La Tene
din Dacia, dela munte ca ş i dela câmp, cu imensita te ş i pe o suprafaţA
cât mai vastl1. Istoria Dacilor În a doua v1rstl'i. a fierului va putea fi
scrisi'i., dup:l o atare viguroas1\ campanie, cu o boglţie de am3nunte
precise, eare ne va permite s:l stabilim cât mai sigur şi fazele prin care
treptat s'a ridicat aşa de puternicl1 noua civilizaţie a Daci ei, in forme
ale fierului şi,de alt.1 parte, puntea, peste vremea romană, Între La Tene·ul
dacic şi La Tene-ul daco--romano·barbar (ritul incinetitrii a fost accen.
lUat şi mai sus), ca evolUţie ncîntrerupt<l a uneia şi accleiaş c ivilizaţii,
nliscute în sec. 111 a. Chr. In sfârşit atari lucr1iri pe teren ne vor ajuta
s.1l. datl'lm În adevlr strict cronologic şi principalele etape ale civilizaţiei
La Tene din regiunile vecine cu noi, spre Nordul, de unde intaiu au
pornit Germanii, iar apoi Slavii.
Şi dac1i puţinele m~rturii materiale ale religiei getice din La Time,
descoperite până acum, nu ne dau Încă indestul1itor sprijin pentru a
comrola izvoarele literare amice, analizate mai sus În cap. 111 , e probabil
c~ semne şi construcţii ca ali1lieril-e şi cerclln?e de pialrt1 dela Costeşti
ori Grădişte nu vor r1tmâne fllră analogi i În vi itoarele săpături de bur-
guri dace din massivul carpatic şi deci nu vor r~m!lne tot aşa de enig.
m~~C:m~~a~:''lnăat:~~~'a formelor de civili~aţie din La 1'ene ne arată
cii de fapt istoria naţiunii daco·romane Începe - larg-cultural -inel
din sec. III a. Chr., precum - etnografic - ca începuse incă din vârsta
bronzu lui. Protoistoria Daciei e Întroducerea cea mai potrivită la istoria
romanismului oriental. Afc::atiI ftlUe lumea cimmoo-scylho.greacd di1l E
fi cea italo·illyro·ceItă di'J V, de metl/alitiIţi fi cit:iliza/ii profund dife.
rellJiate, Dacia a ales inci! dela IOOO a. Chr. lumea Apumlui: rezultatul
tiU putea fi dectit romiwi::area Dacici.
www.cimec.ro
6.,
VII.
Cartea de faţă fiind intAia încercare de a scrie proto·istorio Daciei,
în cele doultsprezece secole care s'au strecurat între vreme.'l emycenian1i.
şi CC3 eromanb a Daciei, nu putea fi o simpl ă povestire dup1i chipul
aşa ziselor esinteze. istorice, şi nici o simplll. descriere de materiale după
obiceiul tratatelor de tantichiGitit; ci, având a prezenta documente in
mare parte nestudiate complet şi adesea titu interpretate şi datate, tre-
buia s1i le valonfice int!l.iu, din punct de vedere istoric, iar apoi s!i. le
lege impreun1t intr'o expunere istoTl'ciI unitar~. A trebuit deci la fiecare
pas să intreţesem e~;plmerea cu cercetări de amănunt, şi aHI turca de
cOllcltl::iile gel/erau s~ ajungem ş i la o Întrea~ serie de ;IIc/teieri speciak,
cu privire la at!l.tea probleme de mare însemnătate in archeologia proto·
istoricii a Europei centrale şi sudcstice. Ori, cste aproape cu n eput inţa
sa reluam acum toate aceste tconcluzii., mai mari ori mai mll.runte,
spre a le inşiraaici. Şi ar fi şi zadarnic. Deoarece aceia pe care îi inte-
rcseazll. cu adev!irat chestiunile de cari ne·am ocupat, nu se vor mul-
ţumi cu înşirarea rezultatelor la. cari am ajuns, ci vor dori sli vadă şi
dovezile pe temeiul cllrora am tras incheierile. Deaceea capitolul ultim
al dlrţii noastre \'a duta s1\ sublin ieze mai ales rezultatele de ordin
mai larg istoric, archeologic ori metodologie.
l\laterialul prim pentru c11\direa unei protoistorii a Daciei e de trei
feluri: literar, glottologic şi archeologic. Ştirile literare ale antichitliţii,
privitoare la regiunile noastre, sunt aşa de fragmentare şi disparate,
Încât, pe baza lor, s'au putut SUSţine dcopotriv1i şi autochthonia Thra-
eilor În Carpaţi ş i teorii ca aceea a unei sosiri a Geţilor În N Dunării
deabia În sec. IVa. Chr. venind din S Durmrii (!). De fapt, numai cu
aceste ştiri, nu putem <1.; mai nici o lll.murire prccisli asupra istoriei
Daciei inainte de Alexandru cel Mare, ba ch iar, dac."!. e vorba de istorie
serioasl\ pragmatic.1, nici dinainte de Burebista. - Cât priveşte glossele,
Ill/mele de persoane ş i de locuri, etc., evident, acest material e delicat
şi adesea nesigur ca explicare filologic3, etymologiile date pân.1l. acum
fiind de multe ori curat dilettantice : totuş când alte ştiri lipsesc cu
totul, suntem datori a intrebuinta şi toponimia, onomastica şi glossele
la descurcarea chestiunilor de geografie şi etnogTafie istoridl., altfel total
insolubile. - Dimpotrivă materialul archeologic, in specia l cel ridicat
direct din s1ip!truri, c nepreţuit. După cum in Sud epoca minoidi şi cea
myceniană a cu lturii mediteraneene au devenit plirţi integrante nu din
.,8 760
nrchcologia, ci din istoria lumii antice, tot aşa ţinuturile carpata-danu-
biane vor constituI in viitor un mare capitol din istoria antică a Eu-
ropei încep~d încli dela 3000 a. Chr., graţie exclusiv materialului ar.
cheologic.
Incercarea noastrli prezentă de a scrie protoistoria Daciei În vârsta
fierului e un început care de sigur va provoca o intrea~ litera turn;
noi înşine, îndatli. ce s1ipllturile continui pe care le punem la cale pretu-
tindeni in ţar1i, cu egală atenţie pentru toate v:\rsteJe pre- şi protoisto-
riee, vor aduce material nou suficient, vom reface din temelii cartea
de acum.
Potrivit celor spuse, lucrarea noastrA cuprinde dou1\ p.'lrţi nccgalc:
prima, mai restrânsll, cu materialul istorico-linguistic (c. lI, II I şi V).
cealalt-li mai largl, cu materialul archcologic (c. IV şi Vl). După ce în
cap. 1 am pus problema în totalul ei, din punctul de vedere al migra-
tii lor cimrnero-scythe, am căutat sli revizuim critic informaţiile izvoa-
relor literare şi linguistice, am oferit apoi o pildă completă de con-
tribuţie archcol ogică prin analiza săpăturilor unei staţiuni, iar ca în-
cheiere, în cap. VI, am dat, propriu zis, adevărata protoistorie a Daciei
pe baza materialului archeologic. Să examinl1m pe rând rezultatele.
CapitoZ,~l 1 al cărţii de faf.i, pune chestiunea d:'ldlml1rii civilizaţiei
carpato-danubiene din mi leniul al Il-lea înainte de Hristos - frumoasa
şi bogata cultură originală a bronzului - de marile migra ţii de po_
poare începute şi la noi, ca şi în Grecia şi 1t.·dia, tot ceva inaintea
anului 1000, dar la noi încă mai violente ca acolo ş i de o duratil mult
mai l ungă.
Am încercat a demonstra (p. 3 sqq .) că năvăliri l e cimmeriene spre
Carpaţi şi apoi că tr e m i ază-zi, dincolo de Dunăre, spre Asia Mică, au
trebu it să porneasclt În că din sec. X l a. Chr . In adeWlr, migraţ i ile ariene
spre Apus, cauza ca pitală a m i şc.~ ri lor de popoare din a doua jumă­
tatc a mi leniului al lf-lca, nu numai către Asia anterioarA dar şi spre
stepa nordponticll., se a rată a fi fost începute încă de pe la 1600 a. Chr.
Dacă Scythii din Sudul Rusiei sunt in adev!1r prezoroastrici, cum pro-
pune Rostovtzeff, respective preavestici, cum suggerează Vasmer, iar
Zoroastru a trăit eventual chiar înainte de a. 1000, în orice caz, cel
mai târziu spre această epoclt, precum sustine Eduard Meyer, este
clar cl ci şi-au început migraţia spre Vest înainte de a· 1000 şi deci
înainte de a. 1000 au porni t-o şi Cimmerienii împinşi de ei din S
www.cimec.ro
;61 6.,
Rusiei spre V, SV şi SE. Archeologia Daciei sprijină atari presupuneri
într'un chip aproape neaşteptat. tComorilet de bronzuri ascunse de
groaza nAwlirilor În tot ţinutul Carpaţilor aparţin in cea mai mare parte
sau vremii imediat pre-villanovi:me a Daciei, deci sfllflitului mileniului
al II-lea şi anilor 1000 a. Chr., sau insăş epocei dintre 1000 ş i 700 a.
Chr. Deci e limpede: migraţiile cimmero-scythe au pornit aşâ de devreme {
Încat prin a. JOQO-C)OO a. Chr. Estul Europei era tot în plinl\ turburare.
Nu avem nici o urmA scythică în Europa carpato-danubiană înainte
de sec. Vll a. Ch[. Deci în Dacia şi mai spre V Scythii au urmat
cam la vreo trei secole după primele năwliri cimmcriene. Ei au
venit Încoace pc trei drumuri (p. 6 sqq.): 1 0 prin N Carpaţi l or, spre
Lusacia deoparte ş i Slovacia de alta; 2 0 prin Moldova şi pasul Oitu- I
zului spre Transi lvania centralA ş i mcridionall\; însfllrşit, 30 prin stepa
basarabeano-valacho-dobrogeanl!., spre Oltenia şi Banat deoparte, spre
!;~t:~I~~~:tr~~~led~~a:~u~ d:i';i;;:ţi;:s:{:a~~ I:~~~~udr~
iraniene in mijlocul unei mllri de populaţii indigene, în special thraeice,
infini t superioare ca nunUlr şi evident nesguduite ca tradiţii culturale.
Dintre cele trei valuri de migraţie iraniană spre V valul nordic şi cel
central erau destul de bine cunoscute; dimpotriw ramura valach1l. a
marelui val sudic era pAn1i acum total nedocumentată. Deaceea am
crezut folositor sli dăm ch iar în acest prim capitol o Înşirare ilustratll.
comparativa tuturor monumentelor Îraniene gAsite în dmpia dela S
Carpatilor şi rl!.mase aproape toate încă inedite pAnl!. azi (p . 9 sqq.).
Sunt de relevat: cazanu l dela Scorlan4 în Brllila (p. 9). grupul plastic
al Anaitidei, dela Năem: În Buzău (p. 12), pieptenele dela Bucure/Li
(p . 16), aplicele de argint pentru harnaşamente, dela CraiofJQ (p. 20
cu p. 361), rhytonu l de argint aurit dela Poroi"a (p. 20), însUrşÎt nu-
meroasa serie de coronamente de baldachine ori stindarde scythice,
de figurine, aplice ş i pendantive, descoperite În câmpia munteani'i.
(p . 21 sqq.) şi adunate fără o i nd i caţie precis~ a loc.1litAţi i , unde
s'au găsit, În col ecţia de bronzuri a Muzeului de Antichitlţi din
Bucureşt i . - Cat pri veşte pe Scythii din Bulgaria, ei constituesc
o simplll prelungire a culturii greco-scythice din Sudul Rusiei,
atât ca bo~ţ i e cll.t şi ca stil al obiectelor descoperite În mormintele
scythice (ori thrace de infl uenf.i, scythicl1) de acolo (p. 33).
Herodot are ştiri destul de vagi despre toate faptele de mai sus . Dela \
Olbieni el a aflat o scrie de legende şi povestiri, pe care le-a reprodus
www.cimec.ro
 6" ,6,
Triballii n'au locuit nicioda~ mai spre E de regiunea Dimus-
Ciridava. Alexandru a trecut Dun<lrca la Geti tntr' un loc de pe por-
ţiunea Ocscus-Trimammium (p. 46) ; povestirea lui Ptolemacus Lagi
la Arrianu! dA numeroase aml'inunte, dintre cari cel mai insemnat, de-
simea populaţiei getice sedentare, din Ţara-Rornâneascl, ocup~ndu-se
cu agricultura, a fost strll.lucit confirmat pe teren prin cercetările ar-
cheologice În aceastA regiune (p. 48). A doua mare expediţie greccascl
in stllnga Dunl1rii are loc la aproape zece ani dupli a lui AJexandru
(e. 326): Zopyrioo, generalul aliu, guvernator al Thraciei, vrea sli cu-
cereasd regiunea geto-scythic!i. dintre Carpaţi .şi Nipru , cu metropola
ei, 016ia. E învins de Olbie-ni ş i e distrus de Geto-Scythi cu toţi cei
30.000 de oameni ai lui (p. 50). A treia ofensiv1t greac1t impotriva Geţilor
din Muntenia ş i Moldova e aceea a lui Lysimachos. Jzvoarele antice
sunt de acord, el de data aceasta e vorba de un rl'isboiu mai lung, care
a durat cel puţin zece ani (302-292) ş i eli lupta s'a isprăvit cu o ca-
lastrof!!.: Lysimachos cu familia şi cu toat!!. oastea lui a dlzut prizonier
10 mâinile rege ui get Dromichaites. Am Încercat a demonstra cli. pu-
\ ternica organizaţie politicl şi militarl1 getică e de diutat in Muntenia
nordestieli şi cA încercuirea lui Lysimachos a avut loc în b!l.rAganu l Jalo-
miţe i ori al Br1tilei, expediţia regelui grec av.!l.nd printre alte puncte de
sprijin în dreapta Dun1l.rii A).·;opolis, probabil o fundaţie a lui Lysimachos
însuşi, ş i avAnd o desf1işurare asem1l.nAtoarc cu expcdiţiile :maloagc
În ace l eaş i regiuni, din vremea lui Valens (a. 367-J~), împotriva Go-
-ţilor, sau dela sfftrşitul sec. Vl (Priscus) împotriva Slavi lor (p. 55 -64).
Dar biruinţa definitiv1l. a Gcţilorîmpotriva ScythiJor deoparte (pentru
rolul lui Atheas în valea Dunarei v. p. 51-54). a Grecilor elenistici
de alta, e zadarnicli. Marea putcre thracică din Carpaţi va fi impiede-
catil ineli multii vreme sa se organizeze unitar ş i sA se manifestc hoti'i-
ritar, din pricina nouelor, violente şi pUlernice, migraţii de popoare,
pornite acum din V şi N: Cclţii întâ iu, În sec. IV, Bastarnii ş i cei l alţi
Germani pe urmi'i (in sec. 1II) ajung in Carpaţii nordici şi la DunArea
de Jos, ocup.ftnd o mare partc a Moldovei ş i Basarabiei şi terorizând
tot tinutul geto-scythic pâni'l in Crimcea.
\ Izvoarele literare şi chiar cele epigrafice, fie pcntru Celtii din E Car-
patilor, fie pentru cei, încă mai numeroşi din Carpatii nordici, din Dacia
de NV şi V, din Pannonia, din 1\loesia, sunt total insuficiente. Am
adunat şi criticat mai sus, p. 65 sqq. ştirile literare antice - pUţine ş i
fragmentare - privitoarc la aceste evenimente dintre 300 şi 100 a. Chr.,
www.cimec.ro
,6, o"
doar pentru a pune cAteva nume proprii, de popoare, ori de .şefi, unor
vaste fenomene naţional-culturale anonime, hot!rÎtoare În Europa cen-
traM, şi IAmurite aproape exclusiv pc cale archeo l ogică, precum vom
vedeâ mai jos, la expunerea civilizaţiei La Tene din Dacia. Clci altfel,
ştirile literare nu numai cA nu ne li'imuresc, dar prin continua accen-
tuare nul'1lllÎ a intllimpHlrilor rbbainice, ne dau chiar o idee falsll. despre
vremea accea. In adevi'l r, În timp ce ştiri l e literare nu povestesc decâ.t
de nAvAliri furibunde celto-bastarno-getice şi de mercenari la fel, ofe-
rindu-şi serviciile Macedoniei împotriva Romanilor, ori diferiţilor regi
elenistici, unora impotriva altora, noi vedem din mi'irturiile autentice
pe care ni le-a pAstrat p1hn.ftntul, în ruinile aşezArilor şi in mormintele
din Dacia şi din ţllrile duni'irenc, că o frumoasA, nou.li., pUlcrnicli şi
bogadt civilizaţie de influenţi'! cel tică Înfloreâ pretutindeni şi eli ne-
numJrate Qfezdr; tlolld, deci de dcsvoltare favorabili'i. economică in im-
prejun1ri relativ pacinice se înfiinţau pretutindeni în c1mpiile rodi-
toare dimprejurul masivului carpatic, În vreme ce Grecii şi apoi şi
Romanii, negustori, dcsf1tşura u o activitate neobosită pArul in creerii
munţilor, etc.
Ştirile antice ne arat.li. di odatâ cu inceputul sec. 1 a. Chr. Getii (cf.
p. 74 sqq.) reuşesc din nou a cuceri Întl!.etatea printre neamurile deJa
DunAre. Celţii, Bastarnii , Scythii ş i Sarma~i, continuu în mişcare spre
S sunt Încet-incet sau fr.ftnţi sau Îmblânziti şi aşezaţi, fie de Geţi, fie
de Romanii din Macedonia, cari favorizeaz.li. stabilirile de bande mi-
gratorii nordice in ţinutul dela S de Duni'i.re.
Izvoarele literare şi inscripţiile concentreazll: dcopotrivl!. asupra unUi )
nume toa~ atenţia inceplffid de prin a. 70 a ~ Chr. ~ getui uneşte
intr'un singur regat toate neamurile naţiunii sale pân:i În Carpaţii nor-
dici ş i pânl!. la Pontu l Euxin (p. 74 sqq.) . Ce lţii in Apus, Dastarnii În
Rasl!.rit sunt sau djstruşi, sau reduşi la ascultare. Deacum Înainte toate
luptele mari la Dunl1rea de Jos vor fi în le~turi'i şi cu Dacii. Totuş
scriitorii antici, În afarA de puţinele date elenistice salvate prin Straba,
nu ştiu sl!. povesteascll. aproape nimic despre Dacia propriu zisA. In
adevăr, toat:i atenţia e Îndreptat~ acum spre luptele dela Dunărea
de Jos şi din Thraci:l, provocate de migraţiile sarmate, carc la
r.ftndul lor împingeau Înajnte pe Bastarnii din Moldova, silindu-i să
treadi Dunl!.rea în Thracia şi deci slI. ridice ş i pe Thraci. Ca Alexandru
cel Mare şi Lysimaeh, aşâ acum guvernatorii romani ai Macedoniei
sunt toatA vremea în expediţii la Dun!l.re şi la Pontul Eux.in . Lucullus
 i66
Varro în 73 şi urm., C. Antonius În 62 şi urm., fac expediţii s!ilbatece
de pedepsire, alungând popoare Înuegi din ţinuturile lor de baştină
(Bessii: din Rhodope, În Dobrogea), ori distrug1nd şi pr!idând cetăţi
strilvechi greceşti, ca Apolloni::t. Z::tdarnic să insistiim asupra rezul-
tatelor. R3sboaele civile dintre triumviri cresc nenorocirea şi creează
la Dun5re un adevârat haos, deoarece şi barbarii se amcstecl de partea
unuia ori altuia dintre combatanţi . Ceeace r!l.m!l.ne, e creşterea din ce
, în ce mai primejdioasă a puterii Dacilor. Am căutat mai sus, cu pru-
denţ!!., să introduc oarecare ord ine în ştir ile confuze antice cu privire
la epoca lui Durcbista şi a ul'maşilor să i im ediaţi (p. 80 sqq.), Dar până
la cxpcdiţia lui Crassus din a. 29 ÎlUpotriva Geţilor şi Uastarnilor dela
Dun1lrea uc Jos - amănunţit relatată la Cassius Dia, dupll. izvoare
bune - e aproape imposibil de făcut o descriere prea limpede a Împre-
juri'irilor de ::tici (p . 85 sqq.).
1l\lutarca marelui cartier roman pe drumul Aquileia-Siscia, din cauza
grelelor răsboaie din 1lIyria, duce şi la schimbarea frontului de ofensivă
Împotriva Dacilor. Atacul lui M. Vinicius spre Dacia (p, 93) În a. 14
a. Chr., fărll. a atinge direct pe Daci, e totuş o purernic1i. loviruti împo-
triva autorit1i.ţii lor în regiunile, de NV, din Moravia şi panll. în Crişana
ş i l\ l aramureş, întrucât toţi barbarii de aici: Qnazii, Bastarnii, Cocinii,
Osii ş i Anartii fuseserl bll.tuţi şi intrasc.r1i. într'un fel de raport~­
telar cu Statul roman.
Dar hotărîrea lui Augustus de a continua şi În privinţa Dacilor pla-
nurile ofensive ale lui Caesar, care in 44 voise s1l. inceapli rhboiu l Îm-
potriva lui Burebista, duce la atacarea Dacilor chiar fll N Dut/drii, unde
pe vremuri (la 74 a. Chr.) Scribonius Curio nu Îndrhnise nici sli pii-
şeasc-l : Dacia (emis tJcllit, sed tellebras sal/mtm expavit . Am Încercat a
dovedi (p. 94 sqq,) dI. biruinţele împotriva Dacilor, de care vorbeşte
Augustus în testamentul său , au fost ob\inute mai ales În S Carpaţilor,
că Aelius Catus, generalul care mutii 5°.000 de D:J.ci în lVlocsia, e con-
sulul Sextus din a. 4 p. Chr., şi c1i. lui avem a-i atribui, deocamdată
ipotetic, şi prima întindere romană În stânga Dun~rii, prin ocuparea
unei fll.şii din Oltenia şi Muntenia de c. 40 Ion. Hlţime pe malul Du-
nării pânll. la valul «miCI roman dintre Calafat ş i Giurgiu (p. 127 sq.),
drept cap de pod În fata centrelor importante romane de pe dreapta,
Ratiaria, Oescus şi Novae . La a.6 se înteme i a7..ă o coman&!. militară
specială a Moesiei, la a. II Lentu lus face o razzia generală împotriva
Dacilor dea lungul Dun1rii, din Banat şi până la Mare, interzicându-Ie
www.cimec.ro
_,6,_ _ (oss
de a se mai apropia de fluviu (prohihere DOI/tIvio) (p. 96), ceeace nu
impiedecl pe Gefi de a cuceri În 3. 12 Aegyssus, iar În a. 15 Troesmis,
de unde fireşte sunt alungaţi indată duJXl isprll.vile lor, de legiunile şi
auxiJiile romane aduse repede în ajutor de flota romană a Dun!'irii.
Am povestit, cu rectificlrile necesare, evoluţia organiz1i.rii romane
a pazei Dun~rii de Jos dela ALlgu~tus ş i pân!lla Domitianus (p. 100 sqq.),
insistllnd în special asupra rolului lui Plautius Silvanus, guvernatoru l
l\Ioesiei din a. 52-53 (p. 103 sqq.), care, credem, a fl'Icut al doilea pas
În Întinderea autorităţii romal1 e În stânga Dunlirii, anex!lnd la Moesia
regiunea din Oltenia, lVluntenia, Moldova ş i Basarabia, delimitati'i pânll
,:lzi pe hartă de v.durile mari «romane. dintre Severin şi CeL1tea Alb?l,
pânA cAtre Craiova, Ploeşti ş i Adjud (p. 128 sqq.). Regatele cJientelare
Întemeiate in stdnga Dun1lri i chiar pe malul fluviului şi lărgirea granitelor
Mocsiei in aceste plirţi, lucruri de cari se vorbeşte in elogiul lui Aelianus,
se acoper bine pe teren cu regiune.1 indicat'i de valurile mai sus pome-
nite. Nu insist aici asupra altor concluzii ce am mai tras (p. 103 sqq.)
din inscripţia lui Aelianus şi nici asupra celor povestite de Tacitus
pentru anii 68-69, cu privire la intllmplări l e din Moesia, in l egătură
cu n1lvll.lirile sarmate (p. 106 sqq.), ci mă opresc o c1ipli asupra felului
În care avem a interpreta r.!l:sboaiele lui Domilian Împotriva Dacilor
(pentru detalii de critica izvoarelor v, mai sus p. 108-117).
Intocmai dupll. cum intemeierea provinciei l\loesia in ultimii ani ai
domniei lui AugustuS e o urmare a repetatelor expediţii împotriva
Dacilor din Vest, tot aşa intemeierea provinciei Moesia Inferior, pe tot
malul drept bulgăresc şi romanesc (pe atunci getic) al Duni'lrii a fost
o urmare a luptelor Cll Dacii din Est, adică din Câmpia munteană ş i
din Moldova. Politica de înl1lnţuire a Daciei prin intemeierea de regate
clientela re sarmate ori germanice (în V : Iazygii ş i Suebii; in E: Roxo-
lanii şi .Bastar nii) cari s1\ ocupe ambele câmpii Întinse , dela Dunărea
pannonică şi dela Duhltrea scythică, dliduse greş : Dacii erau mult mai
tari dedt micile state barbare protejate de Romani Împrejurul lor ş i
deci Romanii nu puteau fi apăraţi de aceşti clienţ i ai lor. Domiţian
cearcă deci a transforma chiar pe Daci în stat cliellttlnr al Romei, pentru
a conjura alte pericole şi mai mari , cel germanic în V, cel sarmatic În E.
Formal, scopul lui e atins prin biruinţele finale ale lui Tettius 1u-
li anus ş i cererea de pace a lui Decebal, cu reîncoronarea lui (!) În per-
soana lui Di egis , ca aliat al Romanilor : inscripţia din Baalbek pome-
nind pe ofiţeru l C. Velius Rufus. care expeditionem feeit Împotriva

6S6 , 68
Marcomannilor, Quazilor, Sarmaţilor P" regnum Deubali retu Dacorum,
ne arati!. dl adt cât lulianus a ameninţat cu prezenţa lui ins3ş (dupll Tapae,
în a. 89), Sarmizegetusa, Decebal a acceptat rolul de rege-client al
Romei. Dar adevărul e di. nici DomiJian nici , pe urmă, Traian, n'au pus
complet problema dacicll.. D acia nu era numai muntele, ci şi cAmpia
pe carc muntele o domina at ât la V cât şi la E. Ori Romanii s'au temut
de câmpie intotdeauna şi s'au oprit la marginile ei ca in faţa unei ape
mari . Urmarea a fost cl ind de sub l\larcus Aurelius Dacitl romatul
era la discreţia barbariloT diu cele dOIll! ctimpii: împitratul d!l voie 1a-
zygilor din Vest să treacă prill provincia r01ll01lă direct, în relaţiilor lor
continue cu Roxolan ii din E. Şi totuş anume fapte istorice precise afată
c:.1 Romanii nu erau aşâ de eli strategi şi oameni politici incit să nu În-
ţeleagă problema celor doud câmpii getice, dar erau prea slabi spre a
o putea rczoh,a .
In adevăr, din felul cum a or4nduit Trai:m lucrurile la Dunărea de
Jos mai putem trage încă următoarele incheieri. Deşi implratul a În-
ţeles sa continue politica veche romană (dela Caesar şi August p!lnll
Ia Domiţian) de anexate exclusiva Daeiei muntoase, de fapt el e cel
mai harnic organizator al l\1oesiei lnferioare . Incă din a. 100, înaintea
risboaielor dacice, el ridică lagăre de piatrl!. pentru legionari şi auxiliari
pe tot malul Dunărei de Jos, mut!lnd legiunile mai jos pe fluviu pAn3
la Troesmis în fara Briilei, iar În datll după cucerirea Daciei Traian
înţel ege să anexeze de fapt ş i toată câmpia munteanl!. prin ridicarea la-
g!1rului dela Bărboşi pe Siret şi org"Jnizarea drumului direct roman
intre Brcţctl (lftngl!. Oituz şi prin acest pas) şi B(Trbo,i, pc valea Trotu-
şului ş.i Sirctului la vale. Dealtfel şi Moldova şi Basarabia sudicA cu
toatl!. coasta de N a Marii Negre f11ceau parte din imperiul roman, ora-
şele greceşti de aici fiind ocupate cu garnizoanc romane. Din nenoro-
cire interiorul era in grija regilor c1 ientelari 8armati, cari primeau sti-
pCIJdia dela Romani, spre a face poliţia impotriva celorlal ţi barbari
mai de departe. E începutul politicei dm eriului Târziu. de ap!1rare
a gran iţelor cu barbari plătiţi, cari ei cei dimâi pradd populaţia pacinică.
atunci când leafa dela Implirat li se pare prea mică. V. la p. 120 exem-
plele din vremea lui Traian şi Hadrian. Dar mai mult decât atât: câmpia
a jucat in vremea risboaielor cu Dacii un rol tot aşa de esenţia l ca şi
mut/ieU. O fâşie larga in stânga Dun.3rii pare a fi fost anexată Încă di-
nainte de Domiţian, dela Severin ş i pân1i la Cetatea AJbli (cr. mai sus,
p . 655). Dar vedem pe D ecebal, dupn prinderea prin înşelăciune a lui
www.cimec.ro
,~
~----------~==~-------
6S?
Ltmginus, că cere dela T~aian, În schimbul prizonierului de mare preţ,
"ţara pân3 la !stru,: e eVIdent vorba În special de Oltenia şi I\'I umenia
care crau Încă de acum anexate. Dealtfcl Monumentul dela Adam~
c1issi ni.ci nu comemoreaz3: alte victorii şi cuceriri decât cele impotriva
B.a~tarmlo:, S:u-matilor şi Dacilor din 'M oldova şi 1\ lunten ia. Şi totuş,
lUCI cSmpla dm faţl Pannonici, nici câmpia din faţa Moesiei Inferioare
n'a~ fost colonizate, ci au fost numai protejate; diferiţi nllmeri de Suri
sagrllarii fAceau aici poliţia ca şi la marginea celuilalt tdeşeru, În Mrica
romană, spre Sahara. De prisos sA mai insistăm asupra acestei anC,."(l!.ri
de ~rept şi desane>dlri de fapt, care făcea din cele dou1i cSmpii cui-
~urJ d.e tllrbur~ri Aconti ~ue Îl~ldtmtTul liniei de frontierA a Imperiului
ŞI .îm.p,ledecl ofl ce mflonre sefloas11 a Romanismului, menţinând formele
pnml11\'e alevicţii indigene, in special geti ce, dinainte de vremea Romani lor.
Rezu~~nd, ~ebuie s1l: spunem cu părere de r~u, c.1l numai cu aju-
torul ştlfl lor hterar-monumentale, clasice, nu ne putem În orice caz
da seam.!!. dedt Î.D _linii mari de problema getied - fie politi c, fie cul-
tural - nu numai 111 vremea scythic.1l, ori cea celticl, dar chiar in cca
romanl'i. Deaceea tot dela săplturile archcologice e de aşteptat rb-
punsul hodritor.
,. ~ cll.utat totuş În cap. III al1ucrării noastre (p. 130 sqq.) a11 vedem
tntrueAt putem compune pe baza ştiri lor literare un tablou mai clar
al. e~/ttlrii getiee, atAt. materiale cât, mai ales, spirituale, Întrucât ştiam
dm~mte dl atâtca capitole, ca d. p . acela privitor la religie, la organizatia
soclală~ etc. , nu vor putea fi decât prea puţin Il'imurite prin descoperirile
palpabile archcologice, flcutc direct pe tercn . Rezultatul a fost destul
de ~ulţ~mitor ş~ pc alocurea neaş.teptat. In adevl1r, asupra culturii
Geţ !lor s a făcu t mcll dela Roesler ŞI Tomaschek greşala fundamental1lo
de a se scri e cu idei preconcepute: i:GeţÎÎ fiind Thraci, tot ce nu esre
ate~ta~ de izvoare pentru Geti, dar este pentru Thracii sudici, trebuie
atrIbUIt - pe c.1Je rcconstructivl!. - şi Geţilon. Dar acest lucru este
~~;;:~~Si;;~'m~C~~~r~c~~'a:n a:::~~~:U;iO~':i1~i~:J::\::a~: ~:;~r
medltcraneanl1 ŞI au ebt naştere unei culturi amestecate, în care multe
~~m:t;b:l~t s~:a;n r~~i~::::aŞin;::~ep:~~~u~u:~c:~~~e nC~it7;,r~~~
tând chiar a accen tua, ceeace erâ specific getic fa~ de cultura Thracilor
din Sud şi în general a neamurilor înconjurl'itoare.
6,8
VASILE pARVAN. GETICA
Cele trei izvoare capitale care ne-ar fi dat I!l.muriri atAt asupra isto-
;:::i;1;u~ri:~: ~~~~ti:~::r:~ig~:~=:~:;~::·s~~~ .~;::~:;.'~::
elim deci tot cu fragmente şi informaţii de a doua mânl ŞI deaceea
':~~:!e:lt~~~:~ ~~\~io~~~~b~lfiXVâo~:Z~nrCel:~~e :;~~e ::::~
::~~~;:u;ta;~;:~~~:~~i ~~:i;i :i~C~:1~"1:di~:~P~C~:I\~:_:: ,
lach!l şi in Dobrogea; wr animalele clasice ale gospodine! get1c.e sU,nt
_ pentru arat, pentru carne, lapte, piele, !fină, etc. -:- ~u l ŞI oala.
Poporul e organizat pe triburi (gel/tes, l~) avln~u-şl r~ecarc O ~a­
pilaUl: stlt Întărit, câteodat!l casul cu reşedmţa ~efuiui de tr~b. al .prln-
cipelui.: dacA e la munte, pe vArful îrlli.lţimii celei mai bme ~p!irate:
lntăritura e la munte, ori pe malul stAncos dobrogean, de platd ŞI
lemn; la cll:nP , de pământ cu palisade. Locuinţele s~n~ ni~te mici şi
înghesuite colibe de bArne o.i, la câmp, de nuele ltplte cu pă~Ant
(Ovidius le zice casae) i in Dobrogea Strabo şi Dio ne vor~esc ŞI de
bordeie, locuinţe troglodytice . Forma caselor e parrulatem,. ,.ar .nu ro-
tund1 ori ovalil. Femeile gete fac toata. treaba gospodlnel singure:
maci~, ţes, cară apa, pre~tesc demAncarea, servesc in toate chi~urile
pe blrbaţi. Lucrul in lemn şi in piele (case, Mrci,. care, plugun, ha-
muri, cojoace, şube, dciuli, opinci, elc.) e al b~rbaţtlor (p. 13 2 - 1 36).
GrlDele sunt pbtrate in siri, gropi de bucate. Ogorul nu se lucreazA
continuu, ci numai un an, . ~i~ e Ibat să s~ odi~eascl, ale~A~du-se
alti ţarin1, şi aşa mai departe. Pe vremea lUI C!V1dlus nu era Viţa de
vie in Dobrogea, deşi mai jos, pe lângl Mesembna, era. Strabo ne spune
cl eţu a • u numeroase podgorii, dar că ~~arel: pr~t Deceneu ca.n-
vinsese pe Burebista să ordone distrugerea vulor ŞI abtlnerea dela ~m.
Am arltat îns~ mai sus (p. 137 sq,) că nici inainte nici dup~ Bureblsta
Geţii n'au putut avea prea multe vii şi d au b.llut mni mult vin grecesc
adus de Thasieni, Rhodieni ori Cnidieni. . '
Plugul getic nu e decât rar de fier; de obiceiu e o Simpli ranţ! de
lemn; boii trag cu grumazul , nu cu fruntea. Carul .rp~austT14~n) e cu
patru roate i roatele nu sunt pUne, ci cu spiţe, opt de obtcc:lU; ca ŞI plug~l,.
carul e tras exclusiv de boi. Geţii sunt cA.1!l.reţi numai la cimp. AicI
ei au rase vestite de cai, invidiate chiar de regii Mace~oniei (p. '39)·
Fireşte, toată mobila unei locuinţe getice e de lemn , chiar multe vase,
www.cimec.ro
6,.
n~. sunt de. lut, ~i de :emn. Aceasta Însă nu ÎmpiedecA. sll g~sim la no~
bll!, ~I!l.tun de Simplitatea ţitr-lneasel a vieţii, şi aspecte de lux greco-
SCythlC, analoage cu cele dela curţi le nordice şi estice. Dromichaites
ca şi. DecebaJus 3U şi .vase de aur şi de argint, draperii şi covoare scumpe,
mobile de metal preţ i os (p. '4' sq .). Avem şti ri nu numai despre vechii
Agnthyrsi, ci şi despre Geti, d erau r.eVoorpOflOt: atâ t femeile, c4t şi
mai ales, blrbaţii, iubeau hainele şi bijuterii le scumpe (p. 143). '
. ~he~,,?mplls. atribuc ~cţilor - în materie muzica li$. - cunoaşterea
hrel ŞI IntrebUlnţarea el solemni$. Ia procesiunile politico-religioase.
Credem , cu toate legendele despre Orpheus şi Thamyris, c~ lira a tre-
buit s11 fie b Geţ i , întrucât ştirea respectivii nu e de caracter romantic
o inova ţie sudicl, probabil elenicl (p. '44 sq.), şi el instrumentele na~
ţi.onale de muzicl au fost la ei cele de vânt: fluerul, flautul, naiul, bu-
Ctumul.
" Vesti~, î~cil din vremea lui Platon, e medicina popular~ getid, însuş
Zalmoxls filOd prezentat ca un {}eoţ; lareO,. Deaceea nu e O întâm-
plare cl Dioscurides, Galenus şi alţi medici greci din vremea romanlli
ne-au ~strat o mulţime de numiri daciu de plante medicamentoase.
Diferiţi in~taţi au dutat (p. 145 sq .) zeului vindedtor getic un nume
fie pentr~ vremea preroman§ ("'.d~), fie pentru cea roman!!. (H"~
cu/~s !ttvlclllS) , - deocamdatA pure ipoteze.
. Am supus unei critice strAnse ştirile antice despre poligamia ge-
tld (p. '46 sq.), ajungând la concluzia ci ea n'a putut existA decAt
cel mult la cur1ile principilor, cum eră cazul chiar În Macedonia, pe
când pov:orul erâ monogam. Despartirea societ.llţii getice În nobili şi
popor .e bl~e ~ocumentatl (p. 147 sq .). Organizarea lor militarl1 e aceea
a une i naţnml sedcntare, Rlisboaiele nu se fac la Daci ca la Germanii
o~i Irani~nii nomazi.~Î~ chip de năwliri,cu care, femei: copii şi turme,
CI nU~31 ~u bllrbaţu 10 stare de a purta armele. Agricultura nu înce-
teazli. In tl.mpul luptelor. In munte Dacii sunt exclusiv pedestraşi; la
dmp au ŞI o excelendl cava lerie, bine cunoscută ind din sec. Va . Chr.
Nobilii vor fi fost şi la munte tot cllllri (ef. p. '49); totuş nu-i vedem
pe Columna Traian! luptAnd decât pe jos alăturea cu glotaşii. Pedeştrii
luptă .c~ spad~ curlXJ, apăn1ndu--se cu scutul i dlării sunt arcaşi.
RehgHl Dacilor a fost plD~ acum cu totul fals interpretatl ca iden- I
tici În principii cu cea a Thraci lor de Sud. Şi cu toate că ined dela He-
rodot aveam to.1te elementele necesare pentru a ne dâ seam! că zeul
suprc,!, dacic, e un ::~u al centlui,Jie sell;" fie i"tlmunl, adorat in peşteri,
,,'
 pe inlilţimile săl batice ale munţilor, inv11ţaţii moderni au atribui t şi
GClilor credinţe chthoniene, cu un zeu naturist, Dionysos, şi cu culte
orgiastice, iar pe Zalmoxis l-au făcut un fel de l-Iades tein Gott der
Unterweltt (nota dela p. 152). Am căutat s11 dovedesc (p. 151 sqq.)
cl Geţii cred în nemurirea sufletului in sensul că adcv!l.rata viaţă e
Iabiâ cea vi itoare într'un fel de Walhall, la un loc cu Zalmoxis; deaceea
tot ce e trupesc, ca rnea, vinul, femeile, sunt de comlXlwt dacă vrem sli
ajungem la gândul nemuririi. Zeul e in cer, iar nu pe plmftnt, sau sub
pămAnt. Ca zeu al cerului senin, el e turburat de demonii furtunilor
în chip de balauri, pe cari-i birueşte, cu ajutorul cred incioşi lor - cari
trag cu arcurile În sus. Ca zeu al cerului Întunecat el, ca şi Zeus, c st11 -
panitorul trlisnetelor. Marele preot al zeului e un si hastru locuind în
apropierea divinităţii intr'o anume peşteră pe un munte sacru, Nu
~u::~;;rl:e~,e~r:~~~ ~~:ul~~~~I~i~il~~:i~it~l~e~~;~n~:~d~~ 1: ~~~~I~;
şi au dutat s1\ explice idealismul ei ireductibil prin povestea că Zal-
moxis 3 fost un om, şi discipol al lui Pythagoras. Un singur grec sincer
a rbturnat problema, Hermippus Oll1imachius, zicand că Pythagoras
a fost cel 6(tf1.xwv 6O;-a, ţltţlcWţl€I'O', probabil ca aluzie la Orphismul
lui. ldentitatea dintre Zalmoxis, Gebeleizis şi Zbelsurdos (v, p. 157 sq.)
e deocamdată o simplă ipotezl. Nu cxistli nici o dovadă despre prac-
. tiea vreunui cult orgiastic la Geti . Deasemenea e o simpHl poveste di-
lettantic.!!. aşa zisa rtheoCTaţiet geticA (v. p . 159)'
Am discutat şi r~pins teoriile moderne despre un Zalmoxis > Adonis
şi o nemurire a suflţtu'tui tin einer unterirdisch'cn Walhallat (p. 160)
şi am indicat asemltnl\rile religiei getice cu religiile vechi indoeurapene,
celtice şi germanice, ca şi cu cea străveche achaeic1't, din vremea copilăriei
Eleni lor În S, când nu se chthonizaserli încă (p. 161); În ce priveşte pc
:~~r:~iinPt~;~~; ::~~;:~~ie Ş:s:,~~:ţi~rf;l~e~:u~~:aI~:~to;~~~\:'aS;rd;~r~;:
călugăresc: ,"latat, la Geţi, no}.tatal, la Daci (p. 162); posibil ca in-
nuenţele iraniene să fi avut vreun rol, dar nu-I putem preciza. In orice
caz religiositatea getic!i e general documentatli.
Izvoarele nu ştiu nimic despre o divinitate feminină la Geţi. Am
arătat însă că Marea Zeiţă existentă la noi incl\ din neolitic, şi apoi,
cu imagini de cult uneori analoage ca aspect cu cele din Creta minoică,
pinA în bronzul înaintat, trebuie identificatlt deoparte cu acea ti Al2t€ţll'
Baau.'1 t,., adorată in Thracia şi Paeonia pe vremea lui Herodot cu
www.cimec.ro
practice de cult septentrionale, iar de alta cu divinitatea clasici. daca-ro-
mană Dia"a R~gina (p. 163 sq.) .
Asupra artei industriale getice izvo3'rele literare nu ştiu nimiCi dar
nu e nici o pagub:l., pentruc:l. săpătur ile şi descoperirile pe teren ne
dau suficiente Ulmuriri (v, cap. VI), Din limba Dacilor nu avem decât
nume proprii şi cAtcva glose medicinale - nume de plante -la Oioscu-
rides, E puţ in , dar e de ajuns ca să ne dăm seamă cl Daco-Getii sunt
rude cu Thracii, ata cum sunt şi Phrygienii ş i Armenii, înslt "u su"t
act/of popor .. chiar Tomaschek a observat, j4ră voia Lui, că vocalismul
.şi consonantismul dacic e bine diferenţiat de cel thracic (p. 165); alte
deosebiri se aratll la examinarea onomasticei ş i toponimiei.
Fireşte, Dacii cunoscând pe Greci indi din sec. vn a. Chr, au avut
prilejul sti cunoascll limba şi cultura greacll; În regiunile de pe coasta
pooticti de sigur chiar vorbeau greceşte, aşa cum Grecii vorbeau În limba
getidi : dar aceasta t ârziu, in vremea elenistico-romană, Cutare prin-
cipe thracJ d, p. Cotys, contemporanul lui Ovidius, f3cea chiar versuri
greceşti (p. 166); Ovidius~dullui scrisese la Tomi poeme în limba
~c;l. (p. 167). In partea de V a Daciei cunoaşterea limbei latine a
trebuit sA fie curentă de pe vremea lui Cotiso inainte. In orice caz Bu"ii
daci de pe valea Lotrului trimit lui Traian, când cu rbboaiele lui
aici, o scrisoare latilleasc4.
Tipul fizic al Daco-Geţilor ne e bine cunoscut, at41t de pe Monu-
mentul dela Adamclissi, dt ş i de pe Columna lui Traian. Lui Ovi-
dios i se p11renu destul de iIJlollsi, hirsut; ş i squalidz' (când Însă ti admirau
poemele, atunci deveneau mai simpatici). Erau, se pare, în marea ma-
j oritate, nalţi, voinici, blonzi, cu ochi albaştr i : tAgathyrsiit, pe vremuri,
Îşi vopseau pitrul lor blond cu o culoare albastră (camlteo). 1mbrl1cli-
mintea era simpl1l.: o cJl.maşă-bluzli, peste pantaloni, incinsJl. cu o curea
(b. femei o fust1\. peste dlmaşa lungă): e o îmbrăcăminte carc in lini ile
ei generale se regăseşte at~t la toţ i Thraco-Phrygii, cât şi la toţi Ira-
nieni i, La vreme rea Geţii purtau şube mari cu blana pc din1l.untru
(pelliti Getae) ş i , probabil, ca zeul thrac Teleatp6eo" şi o glugă În cap.
In picioare, apinci (p . .I6g). In ce priveşte tatuajul, atât ştirile antice,
d .t ş i aUlorii moderni nu sunt de acord . Se pare că la Geţi nu se ta-
tuau decat escl:I \'ii., in vreme ce la Thraci se taruau enobilii. (p. 170 sq.) .
In general autorii clasici, începând chiar cu Herodot care are ve-
stita apreciere favorabilJl. despre Geţi, că sunt 8(!71fxwv.... d:vdl2eu1tafot
xal c1,xalofOto" preţuesc neamul daco-getic, spre deosebire de cele

thracice din MeazAzi, într'un chip cu totul excepţional, descriindu-I
c., popor aşezat, înţelept, idealist, und~ d p~~ omnibus barbaris Ce/ae
sapi~,,'iorel umper txlilerunt Crecisque ptlle colisimilel (Dio Chrysos-
tomus, citat de lordanes). Totuş anume scriitori moderni, din anti-
patie pentru VaJachii descendenţi ai Geţilor, i-au prezentat şi pe aceia
tntr'o luminii foarte defavorabilă (luând o serie de informaţii antice
privitoare exclusiv la sclderile Thracilor sudici şi aplicAndu-Ie şi Ge-
ţi lor) : ne permitem a crede eli a fost un exces de zel cu totul de prisos
(p. '7' sqq.).
Ca documentare imediată pc teren a ştirilor antice despre Gelii din
Câmpia muntean!!. am dat În cap. J V descrierea slipături lor Ucute
la Cr4salli pc lalom iţa, unde am desgropat cu Andrieşescu staţiunea
La Tene de :lcolo. Am ales acest exemplu pentrucl staţiunea dela Cră­
~ află in plinl1 stepl, dincolo de hotarul răslritean (Mostiştea)
şi meridional (colinele) al pădurilor Munteniei. Aici aveam a controla
intrcita problemă : 10 a Geţilor înaintdnd dinspre NV dtre stepa 8ă­
n'lganului , 2' a Scythilor vagabonzi in stepll şi 3° a Celţilor prezenţi
prin cultura lor pretutindeni la Dun!irea de Jos. Dar sllp!tura ne-a
oferit in plus rezultate caracteristice asupra penetraţiei elenistice şi
asupra substratului popular pre-ccltic, mergând ca tradiţionalism al
formelor pan!l În neolitic (p. 173 sqq.).
Ca şi În Rusia sudică, aşa şi in Câmpia muntean~, s'a alcituit la gra-
niţa dintre pădure şi stepli o serie întreagă de aşezllri omeneşti, legate
intre ele printr'un mare drum de circulaţie transcontinentaBt analog
cu acelea cari merg dealungul ~rmutui unei mliri. La noi acest mare
drum a avut direcţia NS dela gura Trotuşului prin Panciu, Focşani,
Buzliu, Urziceni, valea Mostiştei până la Dunăre. Interesante leglturi
ale acestei artere cu drumurile mari EV spre Ardeal şi Muntenia vestică
ori Oltenia am Încercat 3 stabi li mai sus (p. 175 sq.).
Staţiunea deJa Crlisani (cf. fig. 27) e aşezat:1. pe malul inalt, abrupt,
de S al lalomiţei, potrivit cu tradiţiile preistorice bine cunoscute încă
din neolitic, de a ocupa înlilţimile solitare şi malurile prăpăsti03se ale
lacuri lor, apelor ori văilor umede şi roditoare. Dinspre partea ce o
leagă cu 'platoul din care face parte, aşezarea e Întlritl cu un şanţ adânc
avllnd probabil pc din!iuntru un val (pl. IX, fig. 1), ca d. p. Ia Poiana,
pe Siret (p. 177). Stratigrafia s.ăpliturilor (cL secţiunile din fig. 29 sqq.)
ne.a indicat urmlHoarcle realitâţi. Locul a fost ocupat În trci epoce
www.cimec.ro
66,
succesive şi de trei ori aşezarea a pierit prin foc; totuş al treilea strat e
mult mai gros decit cele douli precedente, deci s'a bucurat de o pace
mult mai îndelunga~. Incll dela prima aşezare ne aflăm În plin La
Te.ne, şi in penetraţie elenÎstică . Dupli cioburile grecClti aşezăm În-
ceputurile staţi unii aproximativ prin a. 300 a. Chr. Interesant e că
Începuturile aşedrii se fac fna inu de începuturile influ enţei celtice:
avem in stratul cel mai de jos cioburi indigene şi greceşti, dar nici
un ciob celtic, acestea încep Într'un strat ceva mai recent. Foarte
importantli e constatarea el locuinţele nu sunt, ca de obiceiu în stepll.,
trogloditice ori jumll.tate îngropate, ci sunt ca Ia munte ş i în plidure la
faţa plim4ntului: avem deci aici oameni veniţi pe lal omiţa la vale din
ţinutu l p~duros vecin, get;e (p . '78 - 183). Se glisesc Binci de fier
chiar in atratele inferioare ale aşezării; vtrfurile de săgeţi lipsesc;
probabil nu Scythii au distrus Cdl.sanii (p. 183).
Locuillţele aşezArii getice dela Crisani sunt construite ca ş i În neolitic
din lemn (gard de nuele) şi p~mant frnmântat cu pac, iar coperişul e
de stuf ori de paie. ]n afarl de lipitura cu lut ga lben a pereţilor şi a po-
delei, s'a constatat la Crlsani şi o spoia l ă albicioasă bine netezi~ şi
lustrui~, ehiar pe podealll. Casele sunt foarte mici, p:1nll. la 2 X 2 m.
şi nu au nimic deosebit in interior afarâ de vatra înll.lţat.1 cu 30-40 cm.
peste nivelul podelei . Forma caselor pare a fi plltrat:1.; stllipi gro~i de
stejar s'au găsit la co l ţuri. Locuinţele sunt foarte înghesuite. Lemnul
joacă un rol capital in construcţie şi mobilier. Pentru luminat cono-
~teau, ca la PoÎlma (pl. XXI, fig. 2), şi 111.mpile de tip grecesc; s'a
glisit chiar un candelabru de bronz cu trei ramuri (v. fig. 175 ~i r8,
sq.). Mormi"tele-de incinerare - erau in apropierea l ocllinţel or , sau
chiar sub locuinţe. Cenuşa era depusă adesea în amfore greceşti
(p.186).
Ceromiw dela Cr!!.sani aparţi ne la trei familii: JO indigen!\, 2° cel-
ticl, 30 greacl. Cea dindi, deşl ne aOă m in plin La Tene, e lucrat ă
in general /4r4 roată. Deosebim c. şapte tipuri de vase din prima fa-
milie: 1. Urne (p. 186) În form.1l de borcane quasi-troncconice, largi
la gurli şi mai str ~mte la fund, cu proeminenţe in loc de toarte (fig.
39-58), de tradiţie ncolitică, dar modificate. Acest tip de vase av1nd
probabil nu nUOlai paralele, ci chiar modele În lemn, e bine cunoscut
din bronzul şi fierul sudesteuropean ca tip indigen de urnă. II. Ceşti
(p. 189). iadiş de tip strnvcchiu, dar mai ales frecvente in hallstattul
"cstbalcanic şi transilvan (seyt";,): fig. 59-63. III. Ulcioare şi oale
'"mari de
formă bitroncconicl (hydrii, amfare. lutrofore), cu doua. torţ' i
aşeza t eorizo"tal (p. I90). unele lucrate cu roata şi cu ml1nuşele in tor-
sad}: fig. 64-68, - de origin3 evident indigen~ şi mai veche. I V- Y
Căni şi ulcele de diferite mll.rimi; unele lucrate fără roatli şi cu torţi
in1ilţatc în unghiu peste buză, cu un buton turtit pe v:lrful unghiului
(fig . 70), sunt de veche tradiţie il bronzului şi il Cierului 1 Ln SE (p.
192 sq.) ; altele sunt direct ccltice, şi sunt frumos lucrate la Toată (fig.
77 sqq .);torsadeşi cancluri îm podobesc şi toartele vaselor de tradiţie
lacalii (fig. 72Sqq.). VI. Vasele cu picior, cu sau fărli ferestre (p. 193 sq,)
sunt iarăş de tradiţie strliveche ind din neolitic; asupra evoluţiei lor
şi a raporturilor cu Vestu l şi Sudul am insistat la pag. 194 şi am revenit
in cap. VI (v. mai jos): fig.83sq. VII. CastrOane, strtichiniJarfurii şi
cupe (p. 195 sqq.); al~turea de formele de V2Se larg deschise de veche
tradiţie sudcsticll. încă din cncoliric, dar dovedind şi cunoaşterea unor
forme metalice hallstattiene (fig. 87 sqq.), găsim {ormele nouA vestice,
frumos modelate cu roata, fie in tipul cu buza Iată (fig. 103 sqq.), fie in
acela cu bU7.a îngustii aşa de aproape Înrudit cu cupele metalice din
hallstattul italie (eL fig. 123 sqq. cu fig . 203) importate şi În Dacia
(p. 199 sq.).-Cât priveşte diferitele oale, ulccle, oenochoc şi strecură·
tari lucrate la roată În past5 cxcelentJ sură La Tcne, Crnsanii se pre·
zintă la fel de bogat inzestrat ca şi toate celelalte staţiuni contempo-
rane din Dacia (p. 200 sqq. şi fig. 129 sqq.) .
Trecând la vasele greceşti care s'au glsit la Crasani, constatlm Înainte
de toate numeroase amfore ş i cioburi de amfore, dintre care două mă·
nuşi cu stampile, ambele din Rhodos (sec. H a. Chr.: p. 204 ş i fig.
150 sq.); alte amfore (cf. fig. 152 sqq.) par a fi din Thnsos (de acestea
au fost gasite şi la Căscioarele, V de Olteniţa)j apoi pilho; de tip gre-
cesc (fig. 157 sqq.); vase elenistice c6telh ori deliclle (cupe; fig. 160
sqq.), ba chiar un fragm ent de vas attic (fig. 171): pag. 207 sq.
Interesant e că s'a glsit şi la Crasani un tipar de imitat cupele deliene
(p. 208 cu fig. 172); ba chiar avem ş i Încercări de a împodobi o:lIe mari
de tip «celtia cu palmete deliene (fig. t 73). Prin urm:tre teoria lui Courby
asupra originei exclusiv deliene a cupelor de acest gen trebuie modi-
ficati! (p. 208 sq.).
S'au găsit foarte puţine obiecte meralice: o beaM de colier , de aur,
o monet"l celtită de argint, o tetradrachmă a Macedoniei 1 (deci 158.150
a. Chr .), capul unei figurine de bronz, :1lte mici fragmente de bronz
şi d tCV3 Iăoci şi alte buciţi de fier şi un frumos candelabru de bronz
www.cimec.ro
'"
cu uei ramuri (p. 211 şi fig. 181 sq . cu pl. X). De sticl~, fr3gmente de
v3semulticolore (fig. 189 sq .).
In rezumat: staţiune geriei. de câmp, fundată de locuitori ven iţi din-
spre Carpaţi. prin a. 300 3. Chr., in ţinut de stepa, foarte bun pentru
cultura grâului. Dela inceput pătruns3 de înduriri greceşti, cari de
sigur au venit pe Ialomiţa in sus, în special prin mijlocirea staţiunii
greco-La Tene dela C(lTSill1ll, În ţinutul gctie din dr. Dun!1rii direct
legat pe uscat cu I-listria. Amforele thasiene şi mai alcs rhodiene au
putut fi aduse numai pe apă din Marea Egee până la Crlisani. Foarte
puternic.'\ influenţa celticll în ccramica l ocală . Vase de tip vechiu sunt
modificate acum in sensul nouelor forme. D e sigur a l ăturea de im-
portu l de \'asc, ori J!1mpi greceşti,înca şi import de vase celtice. Obiectele
de metal şi de sticla au venit Însă pe calea grecească. Nimic $cytltic .
Am căutat in capitollll II (p . 220-289) să reconstituesc harta Eu-
ropci centrale în vremea geto·scythi că. pe baza toponimiei p!istrate de
autorii antici , cu Ptolcmacus in frunte. In adevăr, tradiţia geografică
rom..m1i dela Agrippa ş i pân1i la Marin d.in. Tyr şi cartografii anonimi
de pe vremea lui l\'larcus Aurclius ne ofer-I putinţa de a restabili prin
topon imi e o serie de fapte istorico·etnograficc, cari pc vremea lui Pto-
lemaeus erau de mult dis păru te .
Graniţa data Daciei de Agrippa <Ia E stepa sa rmatică, la V fluviul
Vistula. Ia N Marca Balticll., la S Dunlirea), se confirm!i. etnografic
într'un chip neaşteptat prin numele de popoare şi locali~{i păstrate
la Ptolcmaeus. Chiar graniţa lui Agrippa insli nu e exact!!. spre S, c!i.ci
şi dincolo de Dunlire, p'-nl1 la Alpi, Adriatica, Egee<! şi Pontul Euxin,
s'au întins neamurile daco-getiee şi scythice in timpul celei mai complete
expansiuni a lor I adie:'!. pc vremea migraţiilor cimmero-geto·iranienc
dintre a. 900 şi 500 a. Chr. Din nenorocire nu vei u putea da cctitorului
grllbit in acest scurt rezumat toate probele: tetuş o privire chiar sumarl'l
asupra hlirţii 11 dela s fftrş itul volumului îl va pune pc calea inţelegerii ,
iar ostenea la de a eetl cap. V al cărţii noastre îi va da putinţa de a ne
controla şi, de-i va fi la îndemân ă, a ne corcctâ.
Ptolemaeus cunoaşte pe Vistula mijlocie pe Coistoboci Ira7lsmoIJlalli
(p. 221 sq.), iar pe Warthe in Posnania o localitate Selidll'f)a (cetită de
Cuntz Cetidava) şi pe ader, intre Francfurt şi Brestau, o alta, SIlSU-
dava (p . 222). Pc Vistula de Sus găsim pe Arsietai, iar in Silezia ce hă
oraşele Arsemoll şi Arsektuo. Intre CostobociÎ septentrionaJi şi Arsieţi,
 ,,8
Ptolemacus Înşirli pe Anarlophracli. La S de Arsieli in continuare
p~nli in Carpaţii Beskizi avem la dind pe Dacii Saboci, Piengil2e, adiel
Pitgetat şi Bitssi (p. 223). Pentru chestiunea BUN-lor cf. p. 223, n. 3
cu intreaga documentare. In Moravia avem oraşul SingofU! (p. 224),
iar pe malul slovac al Dun1U"ii triburile Racolat şi Racaln·at. In Pan-
non ia inferioara, la cotul de NE aIDunllrii avem oraşul Carpu; cf.
pe Carpi; din muntii slovaci vecini şi rAul KQe'lm; dela Herodol. Tot
În Pannonia avem râul Araba", pe care cred că trebuie 511-1 socotim
identic cu Raboll din Oltenia (Jiul): ca Samus, Asamus; dealtfel chiar
raul Marus (ori kfargllS?= March) de pe malul ccJlllalt ne trimite
la dacicul Man! (r. moesicu! Marglls) (p. 225). Asupra chestiunii gra-
niţei vestice a Dacilor spre Boemia, de aşezat chiar in sec. 1 a. Chr.
tot la Marus, şi deabia dupA mutarea definitiv1i a Quazilor aici impind
mai spre E, cf. mai sus, p. 226.
Ştim din diferite izvoare c1l inainte de venirea Jazygilor in cllmpia
ungarli (20-50 p. Chr.), Dacii se întindeau aici, peste Tisa, p:1nli la
Dun1irea pannonică. Va fi deci firesc să glsim toponimie dacică şi în
Pannonia, ca mllrturie a unor enclave getice in aceste regiuni illyro-
celtice. Astfel tribul Co/aetiani trebuie comparat cu Coelttat şi Cokwe
din Thracia; În regiunea acestuj trib e oraşul Sala de nume pur thracic.
La fel trebuie $li avem in vedere numele de oraşe Curta, Chtrtoha/tu
şi Gerulata de pe Dun5re. Avem apoi pe Drava de Jos Buebis (p. 227)
iar pc Sa"a de Jos Soldat (p. 228) banal daco-thracice. Dealtfel mi-
gratia dacicl spre V e documenta~ nu numai prin Saldae>Sald~llSÎi,
dar şi prin Sitlgid,mllm (ef. Singidava), cetatea ccltică, -dWlIlltI, ridicatii
pe p~mAntul tribului Singi, ajunşi, cu Sillgolle şi pAnA în :Moravia.
ca şi cu Siugos pânll În Macedon ia . E vorba evident de împrăştierea
neamurilor dace la prima ciocnire v i o l entă cu Scythii, c.'lri ei înşi şi
vor ajunge, furtunoşi, până În Brandenburg, la Adriatica ori la Egee.
J n adevăr, Ptolemaeus pomeneşte În Dalmatia tribu l L1aotSeOtot, la
Plinius Daori:;:i, iar in inscripţii DaVtrri, prin p:'\rtile Saloniei (p. 38
cu 229): am Încercat a demonstra că acest nume c compus din L1âat +
c1oeoo{ (iran. «3.uruSat = alb) ..Dacii albit, e deci o denumire iranian!
a unui trib geto-scythic ajuns aici prin sec. VI1 -VI a. Chr. Nu departe
la SE de L1aoV(?OlO' ~sim pe Iaec'uurat e,'ident thracici (p. 229) şi
pe I)(lelOJ'e~ şi Sdrtiana, cu care e de comparat Skirtos . dacult din
T orni (i/.Jid.). No~m odat:l. pentru totdeauna cl in vremea Imperiului
toate aceste neamuri sunt illyrizate de multe secole; numele lor ne
www.cimec.ro
••7
ajută însă a le g3s1 strhechea origine strtfintf. Apoi, Sawna insAş
~ i tribul Al a",ol de l~gi acest oraş sunt de considerat ca thracice.
Ceeace e Însă absolut caracteristic e numlirul de elemente g~tict sep-
tentri onale din regiunea Salona-ApoJlonia: Alamo, Ahi:.:w , Ber;runmo.
8EQjd6ava, ElltU'Ox'Oll şi - relativ - Scodra ins~ş (p. 229 sq.).
La fel giisjm elemente dacice in Paeonia şi Macedonia. Astfel, Î:l
teritoriul Matdi-Ior, Dt llldava; tOt pe acolo, numele de n1.u Ia(!YBvtla~,
care e Sargetias dacică (un I eqyivtCuw şi pe valea Hebrului de Jos,
celUalt drum getic, spre Bithynia): p. 230. Toate nceste trei nume
se reduc Însă la numele de trib iranian Iae"IChto, = Sargdoe; deci
migrat;i contemporane cu ale Agathyrsi lor şi Sigynni lor. In Chalcidice
avem locaJitatea Singas (cr. Singidava, Singone, Singidunum), - iar
in Emathia Tv(!tooa şi I)(66(!o Cât priveşte regiunea dinspre Nestos
ş i Rhodope, la Edom' şi Tromi, e de notat că cei dintAi au avut pc la 500
un rege Ceta, iar cei de-ai doile.'l par a fi, ca şi Agathyrsii, Scythi thra-
cizati. In orice caz Herodot pune pe Geti şi pc Trausi la un loc, ca grup
aparte printre ceilalţi Thraci (p. 232). Deasemenea considedim ca Scythi
thracizaţi, chiar dupl. nume (cf. şi. Tomaschek) pe Sa/rac (kiatr:\) ,
veniti În Rhodope odată cu Dii (Dai) şi cu TratlSi; trecuţi întAiu prin
Carpaţi (Agathyrsi), şi pbtrAnd din contactul cu Thracii nordici o
serie Întreagâ de credinţe şi obiceiuri analoage cu ale Geţi l or ..,emu-
ritorit, povestite amlinunţit de I-Ierodot (p . 232 sq. cu notele). In le-
găturii cu aceste migraţii gcto-scythice din Dacia În Rhodope am pus
şi pasajul dela C'lssius Dio LI 22,6---8, privitor la tOacii din Rhodopet.
care pAn~ acum nu fusese explicat decAt În sensul unei migratii de
. Oaci. din Rhodope spre MiazAnoapte (p. 233)'
La E de Trausi, in Rhodope oriental, avem pe KoenlkJt , diminutiv
dela Kd(!'Jr.OI, marele neam gctic din N DunArii (p. 233 sq.), iar tot În
Rhodope, unde avem pe Ltro, > L1iio" glsim şi pc Diohelsi, cari ca nea-
mul Mat6op{{)f)I'O', ar fi un popor amestecat d in supuşii sudici, Dessii ..
ş i stăp4nitorii veniţi din N, Diii sau Daii. In N muntelui Rhodope
avem pc Siaulae, cu răd. numclui, Sia, de origin~ gcticli: cf. Sia-ma liS
(tJicus), SitllSl·,. din Dacia (p. 234). Se pare că Gelii locuesc in aceste
regiuni În masse compacte, căci fundaţia lui Filip II pe I-Iebrus, Phi-
lippopolis, c numitii thracic Pulpudeva, iar nu Pulpupara. Dealtfel toad
valea I-Iebrului e pătrunsli de Geti. Adrianopolea s'a numit, cum am
arAtat I.:U alt prilej, Uscu-davl', oraşul Oescilor, adică al Ceţilor de pe
O(e)$Ctuj Dimllm de pc Dunăre se regii seşte În Dymae de pe Hebrul
 ,80
de Jos; la Egee, IâJ.7Ji la Propontid!!. pc ambele maluri diferite l'yro-,
Tyri-; in i\lysia un Klo, ca in Sc)'thia l\linor, iar În Bithynia o
.tlaxIPv(a (p. 235).
In special dubletele geto-bithynice sunt numeroase; trimet la lista ca-
racteristică dată la p . 235. Deasemenea nu mai pot reveni aici asupra
a o sumă de alte paralele geto-thracice, adunate mai sus, p. 236 sq.,
pentru a dovedi, împreuni1. cu toate faptele de mai sus, cll Daca-Getii
din Carpaţi împinşi intâiu de Cimmerieni, iar apoi de ScytlU, au tre-
buit s!l. înceapă mişdl.rilelor spre V, SV,S şi SEîncli. de pe la 900 a . Cltr.
şi eli prin a.500, de când Herodot mai putea fi informat prin martori
oculari ai e,'enimcntelor, aceste m i şc:1ri erau aşa de demult Încheiate ,
cli pân1l. şi amintirea lor se pierduse . In ce priveŞte migra~iile getice
spre N, pân!!. la ader şi gura Vistulei, pare probabil d1 ele au fost in
-special pricinuite de curentul de migraţie scythicli. pc la N Carpaţilor.
Nli şclri lc Celţilor (ş i ale Germanilor provocaţi deei) din sec. V !nainte,
dcla V spre E, au împins în parte inapoi multe triburi getice ajunse
până la Oder şi pâni1. în Boemia, astfel incAt doam puţine urme,
notate mai sus,s 'au putut salva din 3CCSl'e pilrti, cu privire la prezenţa
Geto-Scythilor până în aceste regiuni (p. 237 sq.) .
In ce priveşte expansiunea getidl. spre Galitia şi Ucraina, toponimia
ne di1. urmlltoarele contribuţi i . Intre Vistula ,i Tyras, tdeasupra Dacieit,
sunt Bastarnii; intre Bastarni şi Carpaţii nordici şi nordcstici, dela V
$pre E : Carpianii, Tagrii şi Tyragtlii; aceştia din urmă se intind pe
ambele maluri ale Nistrului mijlociu: de fapt Ptolemaeus cunoaşte in
l>odolia o C/epidatJa in mijlocul aşezărilor cu nume cc!tice:C(I"od,mum,
Maetollillm (poate şi imnic), Vihanta varium ş i Eraetu",. Avem deci de
pli!sat aici pe Teurisci. Dar Între Carpaţi şi Nistru, În N Moldovei,
avem ca mare neam getic pe Costohoci iar m.li jos În Basarabia pe Carpi
(1'. 238 sqq.).
In realitate Carpii sunt documenta ţi în antichitate pe tot intinsul
teritoriu d intre Slovacia ş i Galiţia vcstidi, de o parte ş i de alta a
arcului Carpaţilor, şi pânA la guri le Duni1.rii, Nistrulu i şi Niprului
(v. p. 239 sq.). La gurile Duni1rii sunt Ce l ţii Bn'/ogalli şi o ramură
bastarnică r3h'tcitil din N , Peuci"i". Numele de oraşe, Aliobri.~, Amthilllll
ş i Noviodtmll1tt, confirmll frecvenţa Celţilor pe fluviu (p. 240). Topo-
nimia Moldovei e pregnant getică: Tyras, Harpis, Zargidava, Tamasi-
datJa, Pirooorid(lf)a, ori TirepS/lm, [scilla, Capora (Alincum, Ermerium,
Urgum, puţin probabile) Sttm,", (p . 240; cf. şi mai jos, p. 6jz).
www.cimec.ro
", 669
Costobocii erau căllIri pe Carpatii Maramureşului şi Bucovinei cu
Galiţia, ca Rutenii de azi în Polonia şi Slovacia; partea cea mai În-
semna~ ÎnsA a acestei natiuni locuiâ în E, nu În V Carpaţilor (p . 240 sq.) .
Ei erau un popor numeros şi cu veche organizaţie monarhică: cu pri-
lejui marilor lor nllvăliri prin Moldova şi Dobrogea, pânll in Grecia.
pe vremea lui i\1 arcus Aurclius, avem şi mArturii epigrafice asupra lor
şi asupra familiei lor regale (p. 241). Totuş, adevllratul nume generic
al numeroaselor triburi getice dintre Carpaţi şi Nipru, organizate ca.
natiune unitam, erâ acela de Corpi. NllvlUiri le lor În S, ca ş i in Dacia lui
Traian, sunt formidab ile . Ei se laudi1. singuri: 1}ţttt, ya/? ,,/?eln:01'l1' 'twv
rdtOeJwlofji, .. IncA În a. 380 p. Chr .,sub numele de KU(lnOOâ"aL,ei erati o
naţiune de temut în Dacia ca.rpat i că (p. 242). D esigur carpice sunt triburile p
a cltror prezenţi!. pâni1. Ia Nipru e, intrealtelc, indicată şi prin numele
de persoanc, thraco-geticc, înt !Unite in inscripţiile din oraşc le greceşti.
de pe coasta scythicll a Pontului Euxin. V. mai sus, p. 243-245,0 li stă
de astfel de nume exclusiv pinll la Borysthenes. ClIci altfel, ele se in-
tJlnesc şi mai departe pânll în Caucas, dar aparţin unei populaţii daco-
thrace de mici enclave, ori flotante (p. 245). La V de Borysthenes insli
mai Întdlnim chiar toponymice de aspect thracic. Astfel la gura flu-
viului cunoaştem un trib Sardi. Tot acolo e insula Berezan, al cllrei
nume n'a putut fi incA explicat filologic şi pe care noi il punem În le-
~tum cu r.!id. her(e)::, în thrac. şi alban., pentru talb., tplltat cu alb ••
in Ber;rolJis, BO'samae, Berzumno, Burziao1l ,i Berzana (p. 245). Ori
Aev",~, .alb"" e şi numele pe grec. al unei insule (i . Şerpilor) confundată
inc!!. din antichitate cu Berezanul. In sfârşi t cunoaştem pe Nipru ora-
şe le Iie'po, şi IoJeo' (p. 246).
Totuş credem cli marele numllr de Geţi la albia în vremea istorică
e de origine recenti1. (din sec. IV incoace), poporul barbar cel mai nu-
meros aici în sec. VII- Va. Chr. fiind Seytltii. B.!inuim cli elementul
getic a devenit mai Însemnat la E de Tyras, de abia subt presiunea
celticll. (sec. IV- IlI a. Chr.) şi eli deci, întocmai cum Scythii au im-
pins pe Geţi în sec. VII pânA în Posen, aşa mai târziu Celţ ii i-au silit
sll i.\ drumul R!!.săritului până În Crimeea. Evident r. Tyras a rllmas
graniţa cl:i.siell intre Dacia ş i Scythia etnograficll, aşa cum fusese incll
de pe vremea Cimmerienilor (p. 247). Totuş În Moldova ş i Basa-
rabia infiltrându-se mulţi Baslarni şi Celţi , iar apoi Sarmaţi, nu
s'a putut alcittui aici o mare putere geticl, asemllnlttoare cu accea
din Carpaţi.
.,.
Am examinat apoi situaţia etnograficl din Dacia proprie, intre Tisa
şi Siret şi intre Carpaţii nordici şi Dun3re. Fireşte toat!l informaţia
noastrll plead dela Ptolemaeus şi numai in foarte mici mAsuri dela
materialul cpigrafic. Ptolemaeu~ inşirn popoarele Daciei prerqmolle dela
V la E şi dela N la S in trei grupe de dte cinci: prima grupă ar fi cele
din Crişana şi Danat, a doua cele din Ardeal şi Oltenia, iar Il treia cele
din Mo ldova (cu Ţara Secuilor, care şi mai t4rziu a ţinut de Moldova)
şi Muntenia. Am ar1l.tat mai sus În anUnuntc, pe ce argumente aş spri-
jini acest fe l de a vedea (p. 248 sq .). Notez aici numai faptul dI. hărţile
ptolemaeice, ca d. p. cea din cod. Urhinas8z, din sec. XIII (ori. poate,
dupll Heibcrg-Cuntz din sec. X l ) procedeaz.'1 in aşezarea triburilor
dace pe hard tot după tr~i meridiane, cum am fAcut noi mai sus (iar
nu dupll. cind paralele c.'l Mueller), şi ajung la rezultate destul de ase-
mitnll.toare cu ale noastre. - Dintre cele cincisprezece triburi cunoscute
<le Ptolemaeus, trei, Anarţii, Teuriscii şi Cotensii se aratA a fi Celţi;
toate celelalte dou,"sprezece sunt dace; nici unul iranian (p. 25 0 ).
In ce priveşte oraşele Daciei, izvorul lui Ptolcmacu8 a folosit desigur pe
Traian, pe Criton ş i cel mult pe Dio Chrysostomus; el cunoaşte câteva
oraşe cu nume romane, ca Ulpiottlun (altfel necunoscut), Sali"ae , etc .,
dar pentru el Sarmi.;;:~get/l.so nu e Înel decât tot PaolAE.lO)/, iar nu
eolonia Dadea. Numele de oraşe dacice la PtolelTl3eus sunt, fireşte,
oConsidednd cele de mai sus, mult mai numeroase decAt În itinerarii
ori chiar în inscripţii. [Am flcut cu acest prilej mai sus, p. 25 1- 2 55
critica metodei de interpretare a informaţiilor lui Ptolemaeus at~t la
Muellcr, eAt mai ales la ultimul du comentator, Gudmund SchUtte,
Ptolemy's JIIfaps of Norllltrll Ern'ope, Copcnhaga. 1917, c.'lre a procedat
fiim nici un fel de consideraţie faţl de rea/iUl(ile linguistice antice:
thracl, iranianll. ş i celtică. Nu putem repeta aici toatA argumentarea
noastr,", dar atragem atenţia asupra dilettanticci idcntificlri dela Schiitte:
Predavensioi = Buridavellsioi. De fapt primul e lin trib vestic spre Tisa
mijlocie, probabil numit Piedove"sioi (cf. Piegetae, Pieplu'gi, etc.), iar
al doilea e un trib de pe Oltul mijlociu, a cArui capital~ BUN'Java e
cunoscu~ şi din Itinerarii. La fe l Bl'1(ţxn, cari dupl Schiitte ar trebui
sll fie identic cu DtbpwoL. nu e decât un Biefr: în loc de Bitsi, adiel
Bitssi dacici, bine cunoscuţi ~i din Carpaţii vestici, eltre Moravia].
Ptolemaeus dand pentru oraşe longitudinea şi latitudinea situaţiei lor,
ele pot fi precis localizate. Din înşirarea lor se vede cA Ptolemaeus, sau
izvorul lui, nu le~a luat dintr'un comentariu, ci le~a cetit pe o hartă
www.cimec.ro
,.,
'"
anterioan. Nu e exclus ca ~i comentariile lui Traian şi geticele lui Criton
si fi fost transcrise ş i cartografic la data când Ptolemaeus redacta geo-
grafia sa. 1n orice caz Tab. Peut. şi Geogr. Rav . sunt bune ajutoare
pentru controlul indicaţii lor lui Ptolemaeus privitoare la oraşe (p. 255).
Am c~utat (p. 256 sqq.) sl fixez pe hartii rmcar aproximativ a şewile
dace cunoscute de Ptolemaeus şi s1l. controlez originile lor ctnogratice.
Voiu reda aici doar cu un cuvânt rezultatele obţinute . •P OVX,roNOI'.
la Anarţi. celtic. L1ox/c5ava, poate de cetit dwdc5ava În NV, tot În
ţinut anntic. lloqdlloool'. bine cunoscut , getic. 'A(}xofJ6.oo~a , pe la
Rodna ori Bistriţa; dacic : aqxo + ~arClQa (p. 256 sq.). T(!lq>OvlO1'
În NV Moldovei ; dacic: Iri + bu/o (p. 257). UaTQ.lc5ava, tot in tinut
costobocic; dacic: pat (a)ri + dat'a; ef. zeul Palrll.~ (ibM.). K(J(!Olc5ava
prin acelaş ţinut, getic banal (p. 257 sq.). llerf!&c5ava, cam prin Mol-
dova centTa1~,la V Sirctului , credem geticl chiar in prima parte a cuv~n­
tului:v.arg.pag.258.O"h1:wvOl': traianic, prin Bihor (ibM.) . N&novxo"
Clujul de azi; poate scythic în mcUcina cuv5ntului: Napor, nume
cunoscut de trib iranian (p. :Z59). PalatJÎssa, Turda de azi , evident
getic (ihid.) . Xall,·(U, llgo.tUlJ(/ta AVyoVa;Cl, 'Al7OV0fta, romane (ibid.).
Ia'71~ovo, pe valea de flUS a Mureşul ui, getic. Ovrlc5ovo, in Moldova
de SV, getic. AfCl(!~ava. undev-), la NE de Apulum, geric : ef. Ma~xi­
(!W'tO şi Marcini14m (p. 259 sq.). ZI(!0ava, poate la Cenad in extremul
Val Oaciei, getic lP ' 260). Ityylc5ava, capitala tribului aşA de cunoscut
Si'lţi(cf.ma i sus, p.666sq.}, pe Mureş , mai jos de Deva (p.:z60)."Anovlol'
şi rcqpt,ceo., cunoscute: autentic J;etice, pe Mure~ (ibid.). Kop(c5ova.
cam prin Trei~Scaune, getic (p. 253 cu :z60). ~PaJll~o1JO., prin Mol-
dova 8udvcst idl.: cclto-getic, deoarece Ramae e celti c (p. 261). lltf1oVţ'
(ad Pirum): neclilrll.,cu origine ş i aşezare (p. 251 cu 261). Zouo{c5au(l, prin
NE Munteniei, bun getic (p. :Z53 cu :z61). 1l0Mvoo, de faptUâJ.06a.
geto ~scythi cl, formatll. ca Tyri-da, Ibi-do, dela lldJ.ot, Palaei, neam
iranian, prin S Moldovei (p. 261 sq.). Deci Socoe la Socidovo la E de
Durostorum. Sargotii pe Sargetias 15n1f.l. Sarmizcgetusa, Napaei la
Cluj şi Palaei pe Siretu l de Jos : toţi Scythi (p. 26:z). Zov(!opQ(Ja În
NV Banatului, getic (p. 253 cu :z6:z). AIClat" În Banat, getic, ca şi
În Dalmaţia (p. 2:Z9 cu :z6:z). ~ A/?rlc5ava, În Banat, in geticl .Cetatea
Albii. (p. 262). TIpI.,." lângă Car.nsebej, getic (p. 26.). ZQ(!i«C.,.i -
I}ovoa poo(),etol', credem din ZaeJu,-C-qsOov-oa.: onomastic + z eu-
fonic + geticul bine cunoscut fgela, toponimic + terminaţ'ia cunoscutii
sa. Deci Egel/lso lui Zon"os (p. 263 sq.) ... Y&rra = Aqflat, cunoscut,
6" ",
roman. N6ri..06ava În E l\lumeniei actuale, ciitre !alomiţa; emencUm:
Nepi-dav{I, clei Ialomiţa e Naparis, deci dela Napae;, deci gClo-scythic;
cf. mai sus Napuca; posibil Înd şi Ntti(n)dava, .satul stuf~rjei., după
Tomaschck, getie (p . 264)' Tlaaov, in j\lumcnia centralli, credem getie,
dela răd. Tio (cc. oraşul Ti01) +
Ion (ca În Biei"-otJJI): p. 264 sq.
ZdiyprJ.. evident Po"tes, roman (p. 251 cu 265) . .dlc(?I'Q, la Orşova,
cetit şi Tsicrlla, getie (p. 265). 'Axj.lov[a, la E de Tibi scum, bun getie,
dela a"mcJI-, «piatrlb (p. 265). L.1f!ouP,yr", cunoscut, getie (p. 265).
fbeart(]la, În Oltenia muntoasă, probabil gctic, ca BOVff:e{et;, DIJE:'tCovqkt;,
~"u"e(!{e, (p. 266). 'Al2xlvva in Oltenia de câmp, gctic, c.'l 'Af!xoiive,
(p. 266). lll1'ov (ad Pimlln) , roman ?,nccunoscut. 'AţloVrlJtov,cunoscut.
geric (p. 266 sq.) . .1'Ol?l'O", prin Vlaşca, getic (p. 267).
Dela Ri'isăritul SiretuJui avem: ZO(!'Ildouo, gcto-scythie, ef. mai sus
pe Sargalii (p. 667 şi 671); TOţluol6ava, prin plrtilc Birladului, getic.
flf(}O{1o(}l6ava pe Siretul de Jos, in ţinut eeltie (Dritogalli şi Cotensii),
poate celto-getic (?): Pirobori? (p. 267) .
La V de Tisa avem o serie de nume, care meritau a fi analizate.
OiJoxevo,', spre Moravia, poate iranian: cf. Uscanidati (p. 268). Bo(!ţUJvov,
poate celtic. • A{1lqto, în Jazygia nordică, iranian: cf. Abii Scythae
(ibid.). T(}tooOv, din Tiruron, getic. llciqxo, iranian (ibid.). Kehr06o,'o",
poate getic (p. 268 sq.). flsootOv, probabil celtic (p. 269). flo(}'floXOI',
poate la Seghedin, nume dat şi oraşului şi râului (Tisa): avem etimo-
logii atât celtice , cât şi scythice de oferit; sigllr e că nu e get icâj altfel,
tlOlt /iquel (p. 26g sq.).
Ilinaariik romane ne mai oferA o scric de nume de origine preromanll.
meritllnd a fi discutate. Astfel, Lederala În faţa Viminaciului, se pare
celti ci (p. 270). Apo JluvillS, mai degrabl\ iranian, ca getic (ihid.). Ar-
cidavo, cu noscurll., getici'i. (v. p. 262). Canonia neclar, poate cel ti c(p. 270 ).
Powlo, bun getic; Bacauca, idem; Bersoviu., it/em, t.M($tec:.inişub (p. 270).
GagOllOc (GazQtJae?) , poate getic; AgulIviae, greşit pentru 'AxţlOl.la
(cf. p. 265). BlIrtictlm,getic (p. 270). BT1lclll, Cersie, idem (p. 271). Blafl-
diana (in Dalmatia BIoIl(kma), vechiu thracic: ef. Blntll/dus În Phrygia,
nu departe de Acmonia (cf. şi Aemollia dacicli.). Peltlldova în loc de
Pl'/endava, poate getic? Cf. p. 261 (lloJ.otJ6a) cu p . 271. Rllsitlava şi
Bllr,,:dava pe Olt, cunoscute, geti ce (p. 271). Arutc/a, din A/ulela,
prin dissimilaţie; cu tot aspectul latin , foarte posibil getic, atat ca
r3d. A/ut(-Iu) cât şi ca terminaţie -In (p. 271). Cedo"ia, l ân~ Sibiiu.
getic (p. 271). Sacidm.:a (GR) la SE de Aplilum, mai probabil ca
www.cimec.ro
,8, 6"
Acidava (TP), geto~scythic: Sacae + Java (p. 271 sq.); cf. Saci~
dava moesici şi cohors II AJlrelia n()f)Q Sacorum (p. 272).
In ce privCfte in scripţii le din Dacia, ele ne dau o icoanli. unilaterală
a vieţii din aceasril provincie: numai populaţia or3şenească cscriet, dar
aceastA populaţie e r omana-internaţi ona lli. iar nu dacicll.. Şi totuş, din
cele cAtevo. table cerate g3.site în minele de aur ale Daciei vedem cl
o viaţi'i activ3 pulsa şi în satele Daciei, toate cu numele lor vechi dace,
şi cu o popu l aţie harnid, Încet-încet pe cale de romanizare.-Mnterialul
etnografic-toponomastic scos din inscripţii va fi deci destul de puţin.
Dellsara, sar, Un~ Alburnus, getic; la fel: Kart1lnl, Cema, Kavie-
rctium, Marci",'llm, Sclar'ela, Tavela (p. 273), JmmetwStl11t (din ill Me-
I~sa (?): p. 274) şi Reseuillm (p. 274)' Interesant c cli. numele de azi
al localit3tii Ahmtl, În aceeaş regiune auriferă, pleacli. dela un Ahru!lUS
getic (ibM.). Apoi, Mr'cia, la V de Deva, pe Mureş (p. 274); SlImU1tt,
vicllS pc râul Samus În NV Oaciei ş i , dincolo de vietls Samllm, regio
Ans(amellsimn) , nume ce rAmAsese nerestaurat pân3 :lzi (p. 275). şi
un R .. tli (um), vicIU AIJ(sam(en.sium)] (pân3 acum se cetise R[erc]Il/(Jlm)
f.;icus AIJ[artorwlI]) (p. 275 sq.), credem greşit şi geografic (Anarţii sunt
mai departe În NV) ~i epigrafic. Ma/ua, dup3 care Dacia Maillensis,
de aşezare Înci necunoscută (Patsch, in An:. d. Akad. d. Wiss. Wim,
phil.-hul . KI. 1925, XXVll, p. 202 sqq., O pune la Denla În Banat):
p. 276 sq. Tapae (cunoscut literar, între Tibiscum şi Sarmizegetusa:
p. 277). Sucidava la Celeiu: euriales tern'ton'i SucidarJeluis (p. 277).
Dubioase rllmân: Albur1l1ls şi Ampelzt",. din regiunea auriferă , ambele
cu nume de un aspect greco-italic. Credem cl de fapt Ampelum e un
vechiu ş i bun getic Ampi-IwlJ, iar Albttrlllls va fi având eventual in-
rudiri cu Albo-e(I, etc. Totuş nu putem oferi argumente hotărîtoare
nici Într'un caz nici În celAlalt (p. 278 cu 2i2 sq.).
Sl1 vedem ncum în scurt ce rezultă din toate constatlirile de mai s us.
l. Geţ ii s'au întins la N Dunli.rei pânli în Boemia, la Oderul mij-
loc iu , Vistula de Jos, blilţilc Pripetului ş i c.'1taractele Niprului. Afir-
maţia lui Herodot (V 3) cli neamu l Thracilor e cel mai mare din toată
lu mea dllP3 cel al lnzi lor se adevereşte (p. 279). Il. Critica ş tirilor lui
Ptolemaeus in comparaţie cu izvoarele paralCie nu e prea defavorabilă
acestui autor, care mai Întotdeauna a avut tprototipet excelente, ca
acela privitor la drumul ambrei spre Baltica ori, în general, ancheta
lui Agrippa. Greşel il e de longitudine şi latitudine sunt compensate
prin exactitatea aproximativă a aproape totalităţii localizll.rilor sale
 ,8'
cartografice. IIl . .oubletele.t toponimicc dela Ptolcmo.euscorcspund unor
realitAţi de migraţii etnografice (p. 280). IV. In adewr, Costobocii,
Biessli, Burii, Racatii, Piegetii şi Carpii din c.xtrcmul NV, constituind
.dublete. Ia aceleaşi nume de triburi din D-.lcia proprie, s'au constatat
a fi de fapt existenţ; acolo, prin toponimie şi archeologie, iar originea
migraţiei lor e clară: năvălirile cimmero-scythe, care i-au impins pl\nl'i
În acele regiuni. V. Expansiunea getic.lI; spre V şi inPannoniae slabă.
VI. Expansiunea spre Dalmaţia pilnă la Adriatic.'1 e foarte intensl'i; ca
a pornit din Banat şi Oltenia (dubletele toponymice) şi a fo!'t patro-
nntll. de Scythi (Daoi aorsoi) (p. 28 1). VII. Migraţia gctic:1 spre Egee
ş i Propontidl'i a fost deasemenea făcută sub auspicii scythice (Trausii-
Agathyrsi, Satrac>k~atra), tot prin sec. VlJ-Vl a. Chr. Anume ele-
mente geticc Însă par a fi fost Împinse Încoace Îndi de Trero-Cimme-
rieni de pc la CjOO a. Chl'. L.1 500 aceste migra ţii erau Joarl~ de mIii!
sfârşite (p. 281 sq.). VlIl. Intre Carpaţi şi Nipru e prin a. Jooo a. Chr.
o civil i zaţie unitară,probabil pe ba7.i\ etnografic:1 analoagă: Geţii pAnă la
Nistru (Carp;; ca nume generic), de acolo Înainte Cimmerienii, amestecaţi
cu Carpii şi Tyregeţii, au acelaş fel de viaţă. Scythii au 'impins pe Geţi
inspre Apus . Dar Celto-Bastarnii i-au readus prin presiunea lor din
V. Toată regiunea dc pllduri până la Nipru ;) fost sdl.pflnită de Ge{ij
dimpotrivhtepa -chiar În Dacia de SE - :1 fost iraniană, adică, din
sec. II a. Chr. in Rusia ;lIlens sarmatic:1 (p. 282 sq.). IX. Ptolemaeus
dă În Dacia proprie cincisprezece nume de triburi, dintre cari două­
sprezece getice. Din faptul cl avem Caucoellses la el în Dacia ş i Cau-
cotles în Bithynia inţelegem cât de departe Înapoi se urdl origina in-
formaţiilor sale: sec. IX-VIla. Chr. Dar enumerarea lui nu c com-
pletă. Deducem încll, tot prin listele lui, şi alte triburi getice ca S;ngi,
Satlgi, UI;. App"li (confirmaţi ş i altfel), Daci (nume de trib din NV
Daciei), iar din inscripţii mai cunoaştem pe Alfsameltses ş i pe SI/cei.
Dimpotrivll Sal'gatae, Sari, Napac , Pali ş i Abi; au fost nume de triburi
scythice, care apoi s'au getizat (p. 283 sq.). X. Num!!.rul taraşclon
Daciei e la Prolemaeus de vreo patruzeci; alte vreo douăzeci ne mai
indicl itinerariile ş i inscripţiile; to tu ş nici pe departe nu ne putem de
aici face o idee de desimea populatiei din Dacia, tară considerarea ma-
relui num!1r de sate (o idee avem din tablele cerate). La venirea Scy-
thilor Geţii erau aici: dovadă: Saci-dava, Sargi-dava, etc. (p. 284 sq.).
Xl. Toponimia getic:1 e comun thracicl. Totuş anume deosebiri, ca
dava în loc de para (clasic !), precum ş i fonetica special!1 dacică, ne fac
www.cimec.ro
,,, 67$
$.1{deosebim enormul grup getic, nu ca subordonat Thracilor, ci drept
coordonat acelora, ca Phrygienii deoparte şi Armenii de alta. Fireşte,
IlIyr;; sunt total deosebiţi şi faJl'i de Geţi şi faţă de Thraci. Toponimia
şi onomastica lor merg împreună cu a I talo-Celţilor, În vreme ce a Ceto·
Thracilor merge cu a Greco- l ranienilor (Jokl, la Ebert RcaLJ., greşit).
Cu toate infiltraţiile iraniene (Scythi, Sarmaţi, Alani), Dacia s'a p;$s-
trat destul de pur .thracic:1 •. Alilturea de AgatJzyrs;, stăpAnirea i raniană
pare a mai fi lilsat şi pe Daci (Dai) şi Getae: primii În V şi S pAnă
la Adriatica şi Egee, ceilal\i la Dun3rca de Jos şi pe Nistru. Adevărat
thracice au fost numiri le generale de Carp;, În toţi munţii şi până din-
colo de Nis tru, ş i Treri (Tr(lri) , pe Duoărc. Carpo-Dacii se menţin ca
natiune deosebită În Carpat i pânll. la sfârşitu l sec IV, p. Chr. La venirea
S lav;lor 111 Dacia faponim;a III/. era romalld, ci, acceptată pe vremuri şi
de Romani, aproape peste tot thradcd: in p~rţile Încă neromani7.ate
ale Daciei nordice, dealtfel ca şi în Balcani, la Bessi, această topo·
nimie era chiar pronuntatl'i thracic, de o populatie vorbind ethraci"
(p. 285- 288). XII. Ca urmare a celor de mai sus cronologia migra-
ţiilor getice se desprinde clar astfel: Începute sub presiunea cim-
meriană, cel mai tarziu prin a.9OO a. Chr., ele trebuie s!l se fi sfârşit
pe la a. 600 a. Chr., odată cu ultimele mişclri cimmero-scythice. In
sec. VI pretutindeni erau stări politico-etnografice bine consolidate.
Toponimia geto-scythică a Daciei îşi are bazele fixate definitiv încă
din sec. VlJ-VI a. Chr., fir~te, cu adaose treptate, celtice, sarmatice,
etc., pAnă în sec. Il p. Chr. (p. 288 sq.).
Cu aceste-J trecem la capitollli Vi, În care am expus În amănunte
protoistoria Daciei, începând dela sfârşitul mileniului lJ a. Chr., dupt1
momlnumle. DeJa început am relevat că nu există studii pregătitoare
sufici ente ni ci asupra vârstei bronzului nici asupra vârstei fierului din
Carpaţi. J nsliş cronologia protoistoriei noastre c diferită de cea din Eu-
ropa centrală, ves ti că ori sudică; în orice caz, datările mai mu lt sau mai
puţin sigure Încep numai de pe la a. 1000, odat!!. cu importul de fa-
'bri cate tvillanovianet la noi . Am stabi lit, anticipAnd asupra concluzi ilor
cap. VI aceste date, deosebite de celc ale predecesorilor noştri cu Paul
Reineckc În frunte: Brotl:: lli, c. 1400- Jooo a. Chr.j Bronz I V ( = Hall-
statt 1 in V ş i SV), c. 10<l0-700 a . Chr.; Fier 1 (Hallstart = Hallstatt
II +
La Tene 1 in V şi SV), c.700-3oo a. Chr.; Fier 1/ (La Tene)
c. 300 o. Chr. - 50 p. Chr. (p .•89-'9').
 7"
Intre bronzul IV şi bronzul III e in ţinutul carpato-danubian o con-
tinuitate aşa de perfectă a formelor (Reinecke), Încât timp de şapte se-
cole nu e de admis nici o turburare etnografic-politicli mai profundă
În aceste plirţi . Dacl deci la a. 700, când vin Scythii, erau aici Thraci
nordici (ceeace am demonstrat şi mai sus) atunci şi la 1400 a. Chr. tot
aceiaşi Thraci locuiau în Dacia (p. 293). Din studiul otezdnwr şi al
depozitelor din bronzul III şi IV (bcic , rezultli pentru viaţa social-
politicl a Truacilor din Carpaţi condiţ ii şi forme asermn!itoare cu ale
Achaeilor descrişi în lliada şi Odysseia. Feodali iubitori de aur şi de
bronz.luptllnd tn care cu două roate, cu spede, l11nci, coifuri, scuturi
ş i cnemide, bogaţi in podoabe şi vase de aur şi bronz: din burgurile
lor, nobilii stlipâncsc peste un popor liber, numeros şi bogat. Toţi fac
agriculturA. Religia tuturora e uranianli, cu multe inrucii speciale de
cult solar. Continuă totuş credinţele chthonienc (. Marea zeiţlb) ale abo-
rigenilor preindoeuropeni. Lumea fiind bogat1i, importul de bronzuri
italice e foarte activ, cam de pe la 1000 a. Chr. Încoace. Venirea Scy-
°
thilor (c. 700) pune cap1it prosperitliţii: va fi vreme de pasivitate şi
decădere. Dar cudlnd (c. sec. VI) activitatea serioa~ reîncepe şi le-
glhurile cu Vestul se reiau (scc. V). Din sec. IV înainte Începe ridicarea
naţiunii gete, sub auspicii celtice,la un rol hotărîtor tn R1is!lrit (p. 293-29i)
Nu avem tnd suficiente cercetări pe teren, pentru a putea stabili
un raport precis Între inceputurile civilizaţiei fierului tn Dacia ş i pri-
mele exploatări siderurgice Ia noi. Putem insli stabili anume fapte ca-
racteristice. Fierul s'a lucrat la noi intensiv deabia dup~ venirea Celţilor
În Carpaţii nordici, prin sec. V a. Chr., dnd probabil Teuriscii din
Slovacia (ajunşi mai apoi până În Galiţia pe Nistrul de Sus) Îşi Înte-
meiază acolo atelierele lor, dintre cari cele dela MU1Icaci sunt ~ânli
acum cele mai bine cunoscute. De aldi. parte În Dacia transi lvanA, cele
mai numeroase cetăţi pe munţi, tcaslellierl.,se g-lsesc tocmai în regiunea
minelor de fier din SV Transilvaniei, în munţii Sebeşu lu i, ceeace nu
poate fi intâmpl1itor. Dar ş i celelalte cetil.ţi dau din masivul carpatic,
Mdgllra, Boilll Mare , AlmofUl Mare, BoilJct1i, BudtJtlm/, Cetatea Bi-
horului, Aţelul, Petrişul, r"rda, etc., ori KrivtlllY în Slovacia, se arată
a fi fost tot mari ateliere siderurgice (p. 297-302).
Inrucaţii mai precise asupra apropierii unor vremuri nouii ne dă
ceramica Daciei: sunt urnele de tip villanovian care dintr'odnti incep
sii aparA pretutindeni ca o formă pregnant diferiti faţă de cele obicinuite
ale bronzului dacic. Fireşte Banatul, ca regiune mai strâns legată cu
www.cimec.ro
V iIIyric şi alpin, e foarte bogat in forme hallstattiene apusene. Urnele
ttip Villanova. sunt pomenite de MilJeker într'un mare num!'r de lo-
calităţi (p. 304). Totuş te2.3urele de aur dintre 1000 şi 700 a. Chr. gt-
site în Banat (v. mai jos) sunt de tip transilvun al virstei bronzului.
Prin munte Banatul e legat dc Ardeal; numai c1mpul e Înclinat spre
tillyrismet populare (p. 305).
Ceramica Transilvaniei cunoaşte perfect urnele tvillanovienet. Dar
ea ne d1l. ceva senzational tn plus: imitarea in lut ars a formelor meta-
lice importate din V veneto-iUyr. Cutare vas tprotoetrusc. specie Cor-
1U!tO (c. 1000-900 a. Chr.) s'a glisit imitat intocmai de un olar la Tg.-
Mureşului, dar În plus îmbogăţit cu canelurile caracteristice v~rstei
bronzului dacic (ba chiar din encolitic), atât pe gât (orizontale) dot
ş i pe pântece (oblice) ş i chiar ş i cu proemincnţele tradiţionale la noi :
p. 306 cu fig. 191 sq. De data aceasta avem 1111 punct fix cronologic: cel
mai târziu prin a. 900 Dacia en\ complet în cercul de influenţA. a primei
v!l.rste a fierului alpin şi italic.
In ce priveşte graniţa geograficl p!l.nli la care se Întindea influenţa
norditalicll. Între 1000 şi 700 a. Chr., iatli ce se poate fixa. Old1iruşe
hemisferice de tip italie (fig. 195. 197, etc.) au fost glisite pretutindeni
I
in părţile noastre pân1i la Nistrul galiţian, la Kungsowce . Coifuri de
tip italic s'au găs it chiar dincolo de Nistru in Potiolia. Oldliruşele nord-
italice sunt In noi cele mai vechi vase de acest tip şi nu se gtsesc dedt
În depozitele bronzului IV. In Dacia SW1t documentate la Brtlduţ (fig.
195 sq.), Alba Iulia (fig. 198), la Hajdu-B6sziirmeny (fig. 200), Kdn-
torjdnosi (fig. 197), Md,;apOes (fig. 201), Taktakenh, FiZtflll Gherlii
(fig. 203) ş i poate Tobesdorf in Mediaş. O sabie de bronz w antetle s'a
~sit la Blllldorf în Tarnava Mare (p. 308) : import din Vest: c. JOOO~goo
3. Chr. Vase nordita lice de tip sitllia ori cista s'au g~sit la Vecs (p. 309),
la Grqler;ţa (ibM.), la Hajdu-B6szormeny (fig. 200 ş i p. 310) şi la SenylJ
(p. 311 şi fig. 202). Frumoase cupe şi ceşti de tip itlllic avem dela Fi-
zelul Gherlii (fig. 2°3), Hajdu B6szormellY (fig. 200), etc. (v. mai jos,
la descrierea culturii din Dacia, unde ne oprim şi asupra coifuri lor
italice, etc.). Ca urmare a acestei intense penetraţii norditalice, ate-
lierele bronzului IV din Dacia încep sl.-şi schimbe sti lul, dând pred-
dere pHl.cilor subţiri lucrate în gravurâ ori au repousse. Cit1l.m in această
direcţie in special apliccle de bronz de pe chimirele late de piele cara-
cteristice acestui timp, aşa cum le găsim prelucrate d. p. Ia Spdlnaca
(p. 313 şi fig . 205), ori Ia GUfteriţa (p. 3J4 şi fig. 206) : motivele dela
 678
Guştcriţa amintesc dealtfel ş i sudul grecesc medieval ~ j in specie geo-
metricul dipylonic (p. 314)' Tot ca fabricat local e socotit şi vasul vestit
votiv cu doulisprczcce protome de lebcde, din plirţile O,4,fiei (p. 317
ş i fig. 200), ca şi alte simbolc solare găsite În mure numitr În Dacia
(p. 317 sq.). Chiar in arta aurului din Dacia bronzului IV influenţa
veneto-illyri'i p-ltrunde biruitor cu fabricate ca discurile convexe dela
Dt/acli in Arad (p. 318 şi fig. 207), ori in vasul de aur deJa Biia (p. 33°;
v. mai jos), ctc. Pe baza. acestor influenţe precise italo-hallstatticnc
Reinecke a împărţit bronzul IV carpatic în trei subperioade, între 1150
ş i 850 a. Chr. (v. lista depozitelor de bronz clasificate astfel la p. 319):
credem eli şi irnp1irţirea în trci faze este exageratii, neavând de fapt decât
douli serii de tipuri italice la noi şi cronologrn e prea îndeplrtată În
sus, intrucAt nu numai la noi, dar in general in Europa Centrolli nu
se poate vorbi de o serioasli influenţli nord-italicli decât dela 1000 în-
coace, iar în Datia aceast1i influentl ţine neintrerupt împreunli cu vârsta
bronzului rv până la 700 a. Chr.
I n adevi'ir re l aţii le noastre cu Italia ş i SV dela a. 1000 Încoace sunt
multiplu confirmate ca neînlrerupte ş i profunde (p . 319 sqq.). AJli-
turea de comerţu l cu vase de bronz, avem pe acela cu care de IUpld,
cu roatele de bronz (şi lemn), fabricate În SV veneto-iUyr, aşb. cum s'au
gi'isit la Abos şi la Areatia (p. 319 sq. ş i fig. 208), precum ş i cu alte fe -
luri de echipament de r!1sboiu (v. mai jos). De altll parte, fibulcle da-
cice din vll.rsta HaJlstatt sunt strâns legate de tipurile italice şi sud ve-
stice (p. 3(9); raportul pare a fi reciproc: tipuri mai vechi carpatice
ajunse pllnă in Italia şi tipuri adriatice mai nou1\ adoptate şi in Dacia
(p . 321). Ccramica hallstattian1i de pe Duolirea de Sus ca şi cea din
SV italo-iIlyr Îşi g'lseşte analogii in Dacia, adesea pân1i în detaliile de-
corative, ca d. p. g1iurile triunghiulare ale vaselor cu picior înalt, dela Vulci,
in sec. VIII, Întâlnite in Ungaria nordicl (Cyongy{js: clopoţei scythici) sau
"
în d.mpia munteanli (vase La Tene dela Crăsam'): p. 322. Cutare mare
placă ornamentaUi În pământ ars, dela Sighişoara, se poate compara
cu pietrele sculptate dela Nesactiu'ttt (pl. x..-x: fig. 1 şi 2). Z1\balele de cai
bolognese, din Benacci 1 (c. 1000), asemenea cu cele din br. IV dela
noi. Intr'un cuvAnr vârsta fierului central-european stabileşte incA de
prin a. 1000 o perfec~ unitate culturala între I talia şi Alpi, deoparte,
şi ţinutu l carpato-danubian de alta (p. 323 sq.).
Totuş e un domeniu in care Daca-Cetia, in sensul larg ce i-am dat
În cap. V, se pre-tint! complet original faţă de restul Europei in prima
www.cimec.ro
~~~~:ea:es~:;t~l~â~A ade~a:~: i~ ~:alaa~:;~in~:i:i~~;~~c~7n as~:
,
crezut, exclusiv ca material brut, care era apoi prelucrat acolo, În mod
artistic, - ci ş i ca obiecte de lux şi podoab~, fabricate În Dacia ş i pur-
tAnd pecetea sti lului getic. In adevăr motivul decorativ al spiralei, ge-
neral şi În Scandinavia, capltă în Carpaţi o desvoltare şi o stilizare
Cll totul particularn. Fibulele de bronz cu multe spirale ca acelea dela
Suselli (fig. 307) ori dela Medved::e (fig. 308) sunt necunoscute în alte
plirţi. Dar brliţ1rile, pendantivele, cerceii, diademele. aplicele de aur
din Carpaţi sunt, împreună cu vasele de aur gbite aici, tot aşâ de spe-
cifice, precum vor fi cevb. mai târziu lu crări l e in filigran de stil etrusc,
ori, şi mai t!l.rziu, arta sarmaticl a aurului (p. 324 sqq.). Fir eşte ince-
puturile artei dacice a aurului sunt mai vechi ca a IV-a perioadă a bron-
zului carpatic, de dnd avem p1istrate aproape toate tezaurele de aur
mai caracteristice. Deaceea d. p. bogata comoadi de brliţări de aur
gll.sitli la Firighiaz, de trei forme, dintre cari cea cu duble spirale la fie-
care cap:1t al brăţării deschise e forma c1asidl, a fost datarli de unii in-
vliţaţ i ca fiind din bronzu l mai vechiu (cf. p. 325 sqq. şi fig. 209 sqq.),
deşi de fapt ea nu poate fi mai veche de începutul mileniului 13. Chr.,
date fiind ornamentele punctate şi gravate de un stil bine definit prin
bronzuri le din perioada a IV-a. La fel trebuie datat, c. sec. IX a. Chr.,
tezaurul de benzi spirale de aur cu ornamente lineare gravate pe ele,
gllsit la SarQsă" (p. 327 ş i fig. 212 sqq .). Iarltş caracteristic carpatice
su nt discurile de aur dela Şmig (pl. XIII cu pag. 329) şi cele dela Ţ,l­
fald" (p. 386 şi fig. 265), ori Vatli"a (Pr. Zeitsehr., IV 1912, p. 189),
pe clind dimpotrivă discurile de1a :Otlaca (p. 328 şi fig. 207) sunt de
înrAurire veneto-illydi. Din tipul de brl1ţl1.ri Firigltia:: putem urmhi,
În evoluţie logică, formel e constatate la Săclleihid (fig. 2I8), la Aeâş,
la H(/jdu-S::obos~1O (fig. 219), la Perecei (Pr. Zeitsc"r., cit., p. 190), la
Fokorri(fig. 220), etc. (p . 329 sq.). Aceste forme sunt confirmate ca stil şi
"
epocl de frumosu l vas de aur dela Biia (pl. XfV), clasic pentru perioada a
IV-a a bronzului carpatic. Dar tocmai dela Biia avem ş i o brăţar1i exact
de ncel aş spirit decorativ ca şi vasul (fig . 229), bri'i.ţară care împreunl1
cu cele de acelaş stil , dela Pipea (fig. 228) ori din alte p~rţi ale Ar~
dealului (fig. 230 sq .) face legătura Între stilul dela Firighiaz, mai
vechiu, de fir rdsucit, la stilu l mai nou, de bard gravati'i. superficial ~i
eventual scobită pc dinăuntru p~nli la reducerea ei la o simplli
pl:lcli subţire, reliefatA au repousse: br1iţara dela Billye (fig. 232
 VASILE P}.RVAN, GeT/CA
şi pl. XVI 6) e ultima şi cea mai elegantll inf3tişare a tipului dela
Bii. (fig . 229).
Dar alăturea cu acest curent stilistic, autentic carpatic şi de legătură
intimll cu formele bronzului III şi chiar II din Dacia, avem, tot în ţi­
nutul carpato-danubian un alt curent nu numai geometric, ci şi de
adânci infiltra ţi i zoomorphe de tip clar oriental. Explicllnd tezaurele
dela MikltalkOtJO (p. 332 sqq.), Fokon, şi Dalj învliţaţii (p. 333) au in-
sistat asupra înfăţişării lor locale şi unii din ei au voit chiar s1l. le ca-
racterizeze drept specific thracice, in vreme ce alţii le-au atribuit Cîrn-
merÎen ilor şi, ah grup, Scythilor. De fapt avem la fibu lele dela Mikhal-
kovo şi dela Dalj (pl. XV şi XV]),ca şi pe cutare vas dela Pa,achioi (fig.
226 sq.) Înfăţ i şeri theriomorphe bine cunoscute d. p. de pe securile
gravate din Caucas (fig. 224)' Dar pe diadema lucmtl\ primitiv au re-
pousse la l'vlikhalkovo (pl. XV 3) avem ornamentul cornului lunii pe
un stAlp impodobit cu cercuri orizontale, găsit idtmtic, în bronz, la Aua-
u;,w (fig. 223). Toate trei tezaurele, cu Fokorll in frunte, sunt ca tech-
niell. a baterii aurului În foi subţiri, cu relief inalt, gol pe din1l.untru,
tipic hallstattiene. E deci o sintez!!. carc n'a putut avea loc în chip pa-
cific, adică productiv, decât intr'o singur1i epodi: cea în care vedem
apâr§nd şi securea de tip oriental, de aur, la Ţufal4u (fig. 265), de bronz
În Utlg şi în Bereg, ca şi in Alpii transilvani p~nli la Drajna (ef. fig.
256 şi 270 sq . şi mai jos): e vremea presiunii cimmeriene dinspre E,
dar înainte de catastrofa scythjcl. Avem intre 1000 şi 700 3. Chr. o
intensificare a raporturilor geto-cimmeriene deoparte prin penetraţi a
vi1lanovianli plinll la Nistru şi Nipru, de alta prin circu l aţia fabricatelor
caueasiee p1n!1 d incolo de Carpaţi. Atribuim acestei penetraţi i orien-
tale în Dacia cel de al doilea curent al artei getice a aurului. Dar o atare
caracterizare e şi o datare: primul curent, cel pu r geometric e cel vechiu;
al doilea îl urmeazli, fără a-! modific.'! . Brlitara dela Btllye (pl. XV] 6) e
aproape contemporanll cu tezaurul dela Dalj, in care, alăturea de fib-..lla
theriomorphă (pI. XVI 4),avembrllţara de tipardelean (pl. XVI 3)' Dar
brlllara dela Dalj e ceva mai veche, mai neevoluatll, dee!l.t cea dela
Bellye, ea îns!!.ş anterioarll anului 500, dind începe la Dunăre influenta
cea nou!, vestiell., cu formele ei de tip etrusco-eleno-celtic (p . 340).
Prin urmare, dovada e fAcuti!.: curentu l autentic thracic al artei aurului
în Carpaţi. cu râdăcini pânli în bronzul lI, e activ chiar după naşterea
curentului geto-cimmeric, cu inceputuri prin sec. IX-VI II a. Chr.
Cele douli stiluri sunt deopotrivă carpatice, dar ele nu trebuesc confundate;
www.cimec.ro
ele lucrca7J. paralel dar işi trag puterea din tendinţe foarte diverse.
Vom examina la arta scythică alte înflţi~ri ~i prelungiri ale sti-
lului geto-cimmeric. Ceeace am voit sli fixăm mai sus, a fost insufi-
cien,a teoriei pur 8cythice pentru explicarea formelor de artA tarientalb
din Dacia hallstattianli (cI. p. 332 sqq., cu 336 sqq. şi fig. resp.).
Dar arta aurului din primele secole ale mileniului 1 În Dacia mai
înf1iţişeazli ş i alte aspecte caracteristice. Astfel, în continuarea ritului
Îmmorm!l.nti!.rii cu foi şi aplice ori pendantive de aur pe frunte ori pe
piept, decorate cu simple linii punctate, cunoscut Încă din eneoliticul
şi bronzul vechiu adt pe Dunlire dt şi pe Tisa (p. 342), avem foil e
de aur dela Carani ş i Beba Veche (p . 326 şi 342 cu fig. 233 sq.); mai
vechi, probabil din bronzul ind pur,sunt ochiurile de l anţ dela Alba
Iulia ori podoabele dela Borfa şi Şărmufag (p. 343; cf. fig. 235). Dim-
potrivă tezaurul dela Gy(ltna (p. 343 sqq.), atribuit I ranieni lor, ori bră­
ţara dela lI/ojna, ca şi colanul şi brliţările dela Nagy Gdj sunt curat
hallstattiene. fliră amestec oriental, ci de stil central-european (v. fig.
236-238).
Cu totul nestudiatll, fie chiar şi numai ca adun!ri de materiale, e
ceramica halIstattianli a Daciei. In afarll de aşa zisele forme cviIlano-
vienet şi de cele supranumite fScythice. (v. fig. 240 şi 239), toad cera-
mica excizatli e ind neclasatl\: aparţinând ca origini bronzului ] II
ori poate chiar 11 şi neaplrând dec1t in anume regiuni precise, ea pare
a fi fost în floare şi dup1i a. 1000: cum şi in ce relaţii culturale, ne vor
arăta deabia slipăturile viitoare (p. 345 sqq. ş i cf. mai jos).
Adevlirata vârstă a fieru lui începe în Dacia deabia pe la a. 700 odată
cu venirea Scythilor, cari aduc cu ei arme şi unelte de fier. Diferiţi
învăţaţ i au fost chiar inclinaţi sli numeascll escythiclb toată prima vdrst!
a fierului În Dacia: sec. Vll- ]V a. Chr. Acest lucru e complet gre§it.
Dacia intrase În Hallstatt înainte de Scythi, iar venirea lor nu aduce
nimic hotărîtor În cultura Daciei, ci dimpotrivă Scythi i se desnaţiona­
lizează atnt etnografic cât şi cultural. Pentru a dovedI acest lucru am
supus unei analize stilistice toate descoperirile scythice din Dacia , ar!-
rând ce e /oc.al, ce e vestic şi ce e estic în inventarele respective (p. 3~-365,
cu fig. 240--256). Rezultatul e, cred, conving!!.tor: Scythii alcltuesc
În Dacia simple enclave în mijlocul populaţiei locale thracice; inven-
tarul mormintelor lor e primitiv şi sărac: spede şi pumnale, securi duble,
vârfuri de sligeţi tipice; vârfuri de I ănci obicinuite şi în SV pAnllla Adria-
tica; câteva oglinzi, câteva aplice. câteva capete de stAlpi de baldachine

cu clopoţei, două cazane, clasic scythicc. Şi atât. Dar chiar aceste obiecte
scythice, amestecate cu forme clasic vestice, ca d. p. În mormintele dela
Ailul (fig. 244 şi 247) ori dela PilC"i (fig. 242), pentru a nu mai vorbi
de forme ca aceea a colanului de aur dela RlIkllmllz, care nu are nimic
deaface cu Scythi i, dedlt C.1 epoc.'t (fig. 250), - adică tntocma i ca ş i
ceramica din mormintele scythice, prin exce l enţ1\ dacid, de veche tra-
diţie l ocal~. ln sf;1rşit chiar securile simple şi topoarele duble, de aram!!. ş i
de bronz, denumite de Înv:iţaţii unguri agathyrsice, resp. scythice(v. p.
363 cu fig. 256), sunt mult mai vechi ca Iranienii din Dacia.
Trecând acum la descrierea general1\ a hallstattului getie (p. 370 sqq.),
avem a fixa urmi'itoarele rezultate: 10 din punct de vedere topografic
(p. 372-391), ş i 110 din punct de vedere tipologic (p. 394-453).
1. Dacia nu a fost cercetatl'i în chip egal de intensiv pe intreg teri-
toriul ei. Moldova şi Basarabia sunt până acum foarte puţin cunoscute.
.Apoi, chiar În Transilvania, unde numeroase mici muzee locale indemnau
pe amatori şi pe cercecltorii provinciali la Îmbog;lţirea lor prin adunliri
de material ~si t întâmplător ori sl1pat, avem în special descoperiri
de depozite şi comori, iar nu invent'dre de aşez~ri şi morminte: Putem
stabili în orice caz pe teren , pe ba",,1 rapoartelor numeroase publicate
În primul rând În Archaeologiai Srtesito, şi pe baza culegerii de mate-
riale făcut1\. de Hampcl , A brolr::kor emlikei Mogyorlumban, o serie de
staţiun i din perioada a [V-a a bronzului dacic, adicl dintre a. 1000
ş i 700 a. Chr. Cele mai multe din aceste staţiun i au conti nuat a În-
fiori ş i dupA 700. Destule Însli au disp!l.rut odat!i cu sosirea Scythi lor.
Un lucru e sigur: Dada a fost foarte populattT ÎtI bronzul I V: Nordul
~i Nordvestul Transilvaniei cu valea Someşului, valea Mureşului, valea
Oitului, sunt pl ine de staţiuni ale bronzului. Dela Petrif (p. 372), Reti
(ibid.) ş i Apllhida (p. 373) avem in special ceramidl. interesantli (Petrişul
trlieşte şi in vârsta proprie a fierului); dela Valnsut (p. 373) un depozit
°
-de bronz IV, CfI oglindd scylhict1 fntre obiectele lui spedfic Iocole (!);
din Bihor avem vase de aur (pl. XIII 3-6) şi inte.resante depozite de
uz particular (fig. 257). iar nu comercial; dela Beltl! avem o hydrie ar-
chaid greacA din sec. VI (pl. XVIII, 1-2); dela M"hipus::ta un vas
de p!l.mânt imit!i.nd un vas archaic grec de bronz (fig. 258). Kemecse,
Ro/wma::, Sdlmar, A rca/ia şi Ld::tirpatak su nt iadiş de reţinut (p. 375;
ef. fig. 259, şi textul nostru mai sus). Deasemenea br!l.ţ~rile dela H ajdll-
S::oboszlO (fig. 317), ca ş i cele din Ung şi Bereg (fig. 316) arati pregâ-
.tirea IUJ/Istattlllui tipic getic. Budelli, Kud" şi Ungurot sunt de notat
www.cimec.ro
6',
numai topografic (p. 37i). Dar OralUa-Mare prin fibu la ei Certosa
~i Debrelinul cu fibulele tipice cu multe spirale din br. IV merid atenţie
şi istoric-cultural (p. 377). Dela SIIseni avem un depozit din br. IV
de cea mai mare importanţ!l (fig. 307 cu pl. XlI 3 ş i XIX 1) pentru stu-
diu l fibulelor c.1rpatice, 111murindu-ne şi epoca ş i stilul depozitelor dela
Şpălnaca şi Ld::drpatall (p. 378). Dcla Cipdlt un inventar de tmtlultu
hallst3ttian (p. 379 şi fig. 260). La Lcchinţa o aşezare s~pat;'i de Muzeul
din Bucureşti anul rrecut: locuinţe şi ceramicl vrednice de atenţie
(p. 379). Ailldul e chiar halIstattian i la fel Alba-Iulia ş i Sângeorgill Trdscdll
(p. 380 sqq., v. in special fig. 244, 261 sq.). Ceram ica dela Ailld (fig.
264), Gâmbal (fig. 263), Blaj (fig. 291 sq.) e din vremea scythicll, dar
de tradiţie locală a bronzului. De prisos sai mai in şi rl1m l ocalitllţile de
pe valea de jos a Mureşului (p. 382 sq.). Pe v~ile T:1rnavelor deasemenea
hallstattul getic e infloritor, indiferent de, şi ('u toat1, prezenţa Scy-
thilor. Siglriloarll e citată pentru farfuriile hallstattiene de bronz g!l..site
aici (p. 384). ŞO(lr" Rodbllv şi Proflea lVlicd documenteazlla rândul lor
prin coifuri ori fibu le de bronz relaţiile cu V fie Între 900-800, fie
între 600-500 a. Chr. (p. 384 sq.). Din valea Oltului, frumosul judeţ
Trei Scaune a fost în bronzul IV şi hallstattul n foarte popu lat; in-
teresante sunt aici în special raporturile culturale cu Cimmero-Scythi i,
documentate fie prin tezaurul (altfel local) de aur, dela Tu/oMll (fig.
265), fie prin sabia dela Doholii de Jos (fig. 251), str4ns legatll de sti lul
Mikhalkovo-Dalj-Paşachioi (p. 386 sqq.). Nu mai puţin caracteristicl1
e ceramica dela /cafaMll (fig. 266), Baraolt (fig. 267), Bita (fig. 268),
ori ilieni (fig. 21>9). La S Carpaţi lor nodm: Boianul l ângă. D.lliraşi
(ceramicl tipică bronz IV ş i hallstatt adriatic ş i de pe Tisa); Seven'"
(pl. XXV 1) şi Rafaila (pI.XIX 2) pentru fibule tip bronz IV; Sinaia,
Drojluz, Ptirscov şi Nelroiu pentru sccuri de tipuri carpatic-cimme-
rice (Ţufall1u, Ung şi Bereg, etc.): cf. fig. 270 sq.
Ca ş i in V Galliei.hallstattul propriu, de fier, e În Dacia foarte târziu: ,
i.nccpând deabia in sec. VII, el e turburat şi impiedecat de Scythi in
evoluţia sa şi in legăturile sale cu V şi cu SV. Nouii veniţi practicll la
început ritul inhllm!l.rii. Pe urml1 insli vor fi asimi laţi şi ci la ritul strl-
vechiu carpatic al incinerll.rii. Agatlryrs;; se aracl şi archeologic repede
thracizaţi. Bog{lţ i ile În aur ale Daciei hallstattiene se confi rm!l., dar nu in
mâinile Agathyrsilor, ci, În continuarea vllrstei bronzului de stri'iluciti
v i aţ!l. delldaHb, in mâinile aristocraţiei locale prescythicc. In orice caz
fieru l şi argintul joac5 un rol cu totul .şters în hallstattul geric, chiar dupA
.a. ,..
sosirea Scythilor: bronzul şi aurul continuă a fi preţ uite chiar de nouii
"eniţi pentru podoabe. Doar spedele şi Illncile SUnt de fier. Jar de argint
n'am putea cita decJl.t tezaurul de aplice scythice dela Craiova (fig.
252 sqq.) . La (ară însă, în sate, met(,ltll de orice fel c (ti totul rar. Ţil­
ranii tr§csc mereu in vârsta pietrei, a osului şi a lemnului. Aşe~rile
din haJlst:tttul dacic nu oferll. decât cernmicl interesanti. Incolo toată
speranţa, şi pc viitor, e În săparea lUllluli-lor (p. 391-394).
lI. Tipologie, putem stabili urmlltoarcle . Pân.!!. Ia venirea Scythilor
~c. 700) ne afJllm în bronzul IV carpatic, cu formele sale caracteristice,
mfluenţate fie de V hallstattian, fie de E cimmero-caucasic. După 700
avem forme scythice alăturea de formele locale i acestea din urmll con-
tinui'!. pe baze tipologice ale bronzului IV, şi sub Scythi, dar se comple-
tea~ cu forme vestice, târzii hallstattiene,care reuşesc ~ str:ibatll din
nou în Dacia de prin a Il-a jum:itate a sec. VI.
Arme. Indigeni i din Dacia îşi toarn:i singuri spedek de bronz; ei
n~ adopt:i tipul cu antene; exemplarul dela BtllldorJ e de sigur importat
dm Apus (cf. p. 308). Ciudat e cl Geţii n'au importat tipul de s!l.bii
mari h.111stattiene de fier, deşi desigur l-au cunoscut : în adevăr spada
4IScythiclt. dela Dobolii de Jos (fig. 251) are dimensiuni le s:ibii lor lungi
de fier dm Apus , caracteristice pentru primul Hallstatt (tip n), deci
înainte de a. 700,- adicl 113 cm. şi antetU!, de un tip special. DupA
venirea Scythilor avem spedele scurte de fier, mai mult pumnale (fig.
245,247,249), at:\t cu doull t!işuri, cAt şi cu unul si ngur, de tipul bine
cunoscut (p. 394 sq.). In ce priveşte IdncUe, oamenii bronzulu i I V le
toarnd în forme de o rar:i eleganţA, ca la Suseni (pI. X I X 1), Fi:::el'll
Cherlii (fig. 203), Şpdlnaca ori Lâzdrpatak (fig. 259), - în vreme ce
Scyt:hii le făuresc în fier (cf. fig. 246). Evident, tipul hallstattian t:\rziu
e tot cu tead. ş i nervurn mediană, dar e mai lung ş i cu aripile foarte
inguste. Un exemplu c1asic de conscrvatism geti c e v.arful de lance
de bronz dela Croia, faurit, iar nu turnat, dup!! modelul I!!ncilor de
fier cu cari s'a gasit împreuna (pl. XXV 2, sus, cir.). Dacă Geţii ind
în La Tene-u1 mai vechiu mai fabricau l:inci de bronz ca la Gruia,
cu atât mai mult în hallstattul propriu zis (p. 395 sq.). Geţii cunoşteau
îDcl dinainte de venirea Seythilor securea de lupld. Am atins şi mai sus
chestiunea securilor de tip cimmero-getic (fig. 270 sq . ori fig. 265;
cf. fig. 256). Acest lip de securi, ca ş i lănci le de bronz de mai sus, se va
pâstrâ, peste hallstattul scythic, pânl!: În La Tcne, fireşte acum de fier.
dar in forme asem!!.nl!:toare (v. mai jos, sub caleia). Toporul de lupta
www.cimec.ro
scyt"ic e ins!! dublu, plat şi identic la ambelc tăişuri (fig. 245 şi 247)
68,
şi se re~scşte şi in Dalmaţia, la Glasinac, ca tip hallstattian generalizat
(cf. p. 424.). Tot Scythii generalizează la Dunlre şi uzu l areuilli (p.
397 sq.). Chiar ei insă întrebuinţea7.ă bronzul pentru turnarea vârfu-
rilor desl!:geţi (cf. fig. 245 şi 248), iar nu fierul. pe care-l vom găsi 1n-
ttebuinţat curent deabia În La Tene. De notat el, şi in Dacia, oamenii
bronzului dispreţuisem arcu l, deşi- l cunoşteau şi deşi În eneolitic fu-
sese o arma cu rentă. In ce priveşte carele de lUpUl, roatele dela Abol>
şi dela Arcalia sunt o dovad:1 cl Thracii din Carpaţi le intrebuintau in
bronzul IV ; ele par a fi fost importate din SV împreunli cu cOtfuri/e
şi celelalte produse ale bronzieriler atestini şi villanovieni (p. 398 sq.):
cf. fig. 208 şi 199. Dacl din Dacia avem mai mu lte coifuri italice, in
schimb nu putem Încl cita nici o cllirasd, nici o cnemidtf, şi nici un scul
din aceasm epocl, deşi e foarte probabil el ele nu au lipsit, deoarece
le ~ im în imediat!! vecinll.tate. E drept insli. că aceste arme defensive
fiind lucrate în foi mai subţiri de bronz şi aplicate pe piele ori lemn ,
s'au distrus mai uşor, iar de alt:i parte fiind arme de mare lux, n'au
fost curente şi deci trebuie sl1 fie rare şi în morminte (p. 399 sq .). Astfel
dam rdsboinicii (bci din primul hallstatt au fost, ca şi Achaei i din lliada,
lupdtori pe jos, Înarmaţi cu Hlnci şi spede; numai şefii au avut care
de l uptă, cu două roate, şi, in afam de coiful de bronz pe care-I vor fi
purtat şi unii lupt-ltori pedeştri, au purtat cuirasă, enemide şi scut.
Când au ven it Scythii, cli. l dreţi arcaşi, cari dela distanţă acopereau pe
adversar cu o grindinll de săgeţi cu va.rful de bronz, Thracij din Car-
paţi au fost biruiţi. Deaceea s'a trecut brusc din bronz IV În forme
strdine ale fierului: spedele scurte şi lancile de fier sun t scythice, iar
DU gctice-evoluate. fireşte, pentru un timp legl1tura cu V e rupta:
nu ÎntUnim în hallstattul li dacic nici spada-pumnal târziu-hallstat-
tiana , nici situ lele cu deeor figurat greco-oriema 1, nici formeLe elenice
pătrunse in aceastli vreme În Dalmatia. Desigur, autoc hthon ii din Dacia
n'au fost distruşi ori alungaţi, ci au fost numai acoperiţi. Suficient
totuş, pentru ca întreaga lor cultura să se Întunece şi ea un timp (p.
401 sq.).
UI/elte, vase fi obiecle de gospodArie casll;cd îll m~tal. Ca şi În Apus,
hallstllltu i e sArac şi in Dacia în obiecte de fier de genul celor enume-
rate. Fie c:i s'au distrus de rugin!!., fie că vor fi mai existând prin tum"li
înc!t n csl1 paţi , fie cl bronzul e Încă predominant adesea până in La
Tene 1, faptul riimane indiscutabil. In special e o chestiune pe care şi
 798
Dcchelette a Ii'!.sat-o făr~ ri'l.spuns clar: 3U avut hallstattienii seceri şi
securi de fier? Rlispundem pentru Dacia hotArît: mt. Ci în h:lIlstatt
Carpato-Danubienii au desvoltat anume tipuri din bronzul IV Într'un
chip specific. Securi le a douille ca şi ce le :\ ai lerons au dpl\tat un diş
din ce În ce m:lj lat În formă de segment de cerc (cf. tipurile dela
Bonyh:1d), iar seceri le şi - au deschis tot mai mult curbura prea strwi'l.
din vremea bronzului pur. Cât priveşte cuţitele, ele apar chiarin hallsa«
destul de numeroase În materialul cel nou, fierul, În special in mor-
mintele scythice ale Daciei (p. 402 sqq.).
Securi. 1Il bronzul IV Dacia trece aproape exclusiv la tipul de securi
il '"ăOliiTIe.: rn vreme ce securile a ailerons devin cu totu l excepţional e .
Numlrul cel mare de securi :\ douillc in depozitele din Carpaţi pro-
voacl intrebarea dacă nu cumva ele serveau - ca în Apus - şi ca mo-
ne~. Cred cii. numa i din frecvenţa lor nu se poate trage o concluzie
ho~rîtoare, deoarece secerik sunt poate încă mai numeroase dedt se-
curile în foarte multe depozite, şi tOtllş chestiunea obiectului-monetă
nu s'a pus şi pentru seceri. Probabi l nu obiectul precis, ci metalul
turnat, În sine, puteâ servi ţ; ca monetă. Dar aşa servea ş i boul, oaia,
calul ori omul. Tipul de securi cu t/l.işul lat e frecvent (cL fig . 194 ori
pl. XIX) în Dacia, dar nu e exclusiv. De a ltă parte bronzul IV e tocmai
vremea c1:ISic.'i a securilor geto-cimmerienc, tip Ţufall\u (fig. 265, etc.,
v. mai sus, p. 684). Iar acest tip îl vom regllsi şi in fier în La Tene, deci
a existat neintrerupt ş i in hallstattul lI, desigur susţ inut şi de pre-
zenţa Scythilor,clrora nu le era necunoscut Îndi din patria lor orientalll.
T in Însli si'!. rele\'ez un lucru. Dacia in general, pentru securile ei, face
parte din V, iar nu din E: securile il douille sunt tipul comun ; hale-
bardele 4Igeto-cimmerice. dela TufaHiu sunt excepţ i onale. Ele se gb<.'Sc
În vliile de sus il ie râurilor şi in ereerii munţilor, din Slovacia şi plini'!.
În Muntenia: ele sunt tot getice, dar de tip oriental, ea tezaurclc dela
il Iikhalkovo ş i OaIj (p. 404 sqq.).
Cuţilc . Cunoaştem frumoase exemplare ardelene de cuţite cu mâ-
nerul dintr'o bucată cu luma şi t.=iişu l in S prelungit, tipice pentru bronzul
IV daco-pannonic, dela CQhobll (fig. 328), din Bihor (fig . 257), etc.
(p. 406). Dela Susall' (pl. XIX 1) avem exemplare .a languette. şi tl
soie., tot din bronz IV. Cuţitele de fier apar odad. cu Scythii (cL fîg.
241); în Banat ele Sllnt probabil importate din V Încă din hallst'atlu l
nescythic (p. 4077. - Bn'u : deocamdati'l lipsesc. Ca s impl ~ ipotezi'!.,
ne-am putea g!indi la faptul eli Thracii din Carpaţi au putut avea incă
www.cimec.ro
din haJlstatt obiceiul documentat in La Tene de a purta părul, mustâ-
lile şi barba lungi, retez!indu-Ie doar din când în cftnd cu cuţ itel e (foar-
fccile Înd!. necxistftnd): p. 407 sq.
Seceri. Depozitele de seceri din bronzul 1V dacic sunt foarte nume-
roase şi bogate; alăturea de tipurile central şi v<.'Steuropene, avem in
mare numi'!.r de e.xemplare tipul a croehet, specific pentru regiunile
noastre p!in1i în Caucas. S'au descoperit şi tipare de seceri, astfel că
nu se poate pune - decât cel mult parţial - problema unui import
din afară al acestor unelte agricole. Evident, noma::ii Scythi ,"'aduceau
cu ei tipuri nouă de unelte de fier pentru nevoile agricole. Deaceea e
probabi l dl secerile de bronz au fost folosite şi În tot hallstattu l, pânli
la venirea Celţilor . Părerea lui Reinecke, că ,n bronzu l lVz se desvoltă
o form1i gellerald de secere mai deschisă, IIIt se con firmă prin depo-
zitele bine definite ca epod, dela Şp3lnaca, Soseni, Panticeu, Kemecse,
Pusztabodoly6, Kajnyikfalva, etc. Această formă e · amestecată cu cele
vechi . Dela venirea Celţilor Însi'!. tipul de secere din Dacia devine total
altul: e cel celtic, adoptat şi ca metal ş i ca formă (p. 408 sqq.).
Dălţi, lesle,!ierătlrae, ciQCan~, cllfmak de miI/eri, Iwdiţe, zăbo!e tk frau,
etc. Avem din bronzul IV :\.Stfel de unelte şi obiecte uzuale dela Gllftc-
1';/0, Şpălnaca, Potsdg, din părţile Sighijoarei ş i din Bihor (v. indicaţiil e
la p. 410). Excepţional e doal'1i ciocanu l -târnăcop (Pickel) de miner,
găsit la CI/lieri/a, identic cu unul găsit intr'o m""ă de sare deJa Hall-
statt şi folosit probabil şi la noi in acel aş scop (p. 410).
Vase d~ melal. Dacia oferit intre a. 1000 ş i 300 a. Chr. o frumoasă
scrie cle vase de aur ş i de bronz, de patru origini: itolic", greacă, local ă­
,I;clicd şi 1 0caHl-scytlzică. Primul ş i al treilea grup merg Împreună ş i
sunt mai vechi, iar al doilea cu al patrulea, şi sunt mai recente. Toate
vasele de origină italică Sunt de bronz. Avem urmiltoarcle form e: căI­
dărtife hemis ferice, numeroase (fig. 195, 197, 200, 20J; cL fig. 272)~
si/ilie (fig. 200, 202), etlpC (fig . 203) şi eelli (fig. 200 şi 273). rncă nu
s'au găsit În Dacia ciste ş i IlruC. Dar modelul În lut ars dela Tg.-Mu-
relului (fig. 191 cu 192) ne arată că urnele de bronz de tip villunovian
au fost bine cunoscute în Carpaţi. Căldaruşele din Dacia sunt - ca
şi ceştile - de un tip mai vechi u decât situlele şi cupele; ele par a fi
ven it mai înainte aici. Decoraţi a situlelor e cu obişnuitele bărci solare
şi protome de palmipede, cea a d1 l dăruşelor numai cu br!i.uri de puncte
ori perle, ori cu lini i gravate (fig. 195 sq., 197 sq. şi 201). Nu putem
da c:t sigur faptul imiti'!.rii În Dacia a căld1iruşelor şi situlelor italice:
 68.
dar anume fragmente de tablă de bl"Onz dela Guşteriţa ne~ar sugera
avem un UP'1;, de gust greco~scythjc aparţinând cel mai fArziu sec. V
o atarc activitate industrialli getid1 in plin bronz IV. Cupele, mai ales
a. Chr. (pl. 1[ 1-2). lnsf"-rşit de pe Tisa de Sus, la Muhipus::rta în
acele aşa de elegante dela Fizeşul Gherlii sunt aduse din SV. Dcche·
Borsod avem o imitaţie in plmânt ars a unu i vas ionian de bronz cu
lette atribujse vasele de tip silu/4, cisltI, cflpd ~site in N Alpilor uzului
r'Mnuşi'i theriomorphi\ (fig. 258), aparţinând, fireşte, tot hallstattului II.
funerar. Se poate. Dar în Dacia toate aceste vase se glisesc În edepozitet:
To~ G.'ecii fabricâ, în special la Olbia şi În celelalte oraşe dela Pont,
elc sunt tczaure ale celor vij, adesea negustori (Ia Hajdu de slibii, la
ogh~zlle de. bron~: aplicele de gorytos, bdiţările, colanele, inelele, pen~
Fizeş de securi, etc.), iar nu zestre a celor morţi (p. 411- 414). Dim-
A

dantlvele, pieptenII, vasele Impodobi te cu figuri. fie în bronz fie În ar-

potriv1\ vasele metalice indigene din bronzul IV sunt toate de aur. Avem
gint ori aur, glisite in mormintele scythice. Dimpotrivă, cazanele mari
din Bihor patru şi din TârtltlfJa 111i,4 unul: cele dintâi mai vechi , cu
de bronz ca acel dela Scor/aru (fig. 1 sq. şi pl. 1, 1-2), ornamentele
profil caracteristic şi pentru ceramica bronzului mai vechiu dacic (cf.
carelo.~ d.e pro.ccsiune (fig. 10 sqq.) şi aJte podoabe barbare şi le făceau
pl. XIII, 3- 6) şi cu caneluri verticale concentrice spre fund, car i le dau
~cYlhll sl.ngurl. Vom a~ribu l deci acele vase mari şi rustice arte i propriu
un aer de foarte apl"Opintli Înrudire cu vasele archaice greceşti de bronz
ZIS s~ythlce,. doar cu Influenţe slabe greceşti. Totuş ca num1l.r şi răs­
~ godrons. glisite la Glasinac (fig. 274), dar cu mlinuşi În genul ce~
p!indlre fabncatele scythice, ca şi cele greceşt i, r1\mân simple accidente
ştilor h.allstattiene; ultimul, vasul dela Biia, e mai nou (pl. XIV, 1-2):
in ~ijl~cul lumi! getice, unitar stilizate după vechile tradiţii ale bron~
sintez.:t extrem de interesantă a formei mai vechi a bronzului dacic,
zului Ş I cu predilectă adoptare a formelor sudvestice, Ln special italice
de calotă hemisferidl., cu sistemul decorativ ita lic al butoni lor reliefati
înconjuraţi de triple cercuri concentrice (ef. d. p. În fig. 272, cll dliruş'a (P·4 16-4 19)·
dela Rossin,-fig. 222,ardelean1t,-şi pl. XI thracidl.) şi cu cercurile
orizontale de perle, deasemenea general veneto-illyre şi central-euro~
di;;a;;~~ie~~l~~~::i~~l~n:~e~~~~e~e;:iici~d::~~u~u:~~e~ ~~~
~~n ~u avem o aşa mare varietate de forme şi bogâţie de motive ca
pene, vasul dela Biia uneşte decoraţia în linii punctate În formă de U
de pc apliccle de cingl1tori dacice dela Şpă l naca, Guşteriţa, etc., şi mă­ aiCI. Fie clI. ~ vorba de splendida ceramică excizată dela Ghonerig (fig.
~77 ~q.)1 an Pusztas::enljdtlos, fie că, dimpotrivA, urm!lrim elegantele
nuşile terminate in duble spirale ca brl\ţlirile de tip dacic, pe larg discu-
tate mai sus. Şi in vase, arta aurului se arat!i deci mai originală decât opun blină~ene, :1dunate la Muzeul din Timiloara (fig. 275 sq., 282,
arta bronzului Ln Carpaţi. Nimic mai natural dacll. ne gAndim c:1 aurul 28.5,303), fie c.'i. ne ocupăm de tipurile canelale ardelene (ef. fig. 279 sq.)
era la noi acas1\ In el şi din bielşug, in vreme ce În S italo-grec el era on de ~Ie exclzate d~nll.rene, - evoluţia şi intreţeserile acestor tipuri
ne sunt lnc.li neclare. Singuru l lucru evident e doar1\ decadenţa tu turor
rar şi scump, aşa cii talentul greco~italicilor se exercita aproape exclusiv
acest~r fo:me pe mlisurli ce lnaintlim dela bronzul III spre bronzul
asupra bronzului (p. 415 sq.).
IV ŞI. mal ales, spre adevliratul hallstatt. Şi daci'i În cutare formă dela
Odată cu apariţia Scythilor În Dacia, Începe şi importul direct, prin
C()';)am~ ori GhidJaM" (fig. 279 sqq.) sau, mai ales, În cea dela Ba-
E, de fabricate elene archaice. C'\ ş i în V, v:lliele ionicne de bronz apar
întâiu În Carpaţi in hallstattul II. Până aC~lm avem doar trei docu-
raolt ~fl g. 267), vedem anunţ:lndu.se hallstattu l, iar, d. p. ceştile din
mo~mllltele ts~hice. ale Ardealului se vll.d clar derivând din prototi-
mente despre această penetraţie. Hydria deh. Belle in Bereg (pl. XV III
~un ale v4r~t..el bronzului (fig: 282, 285 sqq. şi 303. cu 283 sq., 301 sq.
1- 2) e cea mai veche nu numai la noi, ci În general in Europa cen-
Ş I 304), apoi In general evoluţia dela urna şi camfora. din vremea bron-
tral1\; clici hydria dela GriicJrw;U e de un tip mai apropiat de profilul
7.ul~ i. (fig. 286 şi 299 sq.) Ia urna din hallstatt (fig. 21)0 sqq.) e Încă in-
ce vor lua aceste vase in sec. V. 1\I10livul decorativ al sirenei dela baza
sufaclent documentată. De aceea ne~am oprit mai sus exclusiv asupra
toartei hydriei dela Sene o aşează de vreme În sec. VI. Credem că acest
vas a ajuns in Carpaţii nordici nu pe valea Vardarului, Moravei şi a tipurilor vArste! fierului (tscythict), indic"-nd predt s'a putut, filiaţia
Tisei, ci prin Pont, Moldova nordid1 şi Galiţia. Dela cealalta extre· cu formele mal vechi. Cimitirul de urne dela Bandul de Câmpie in
Mureş.Turcb (bronz IV) e caracteristic pentru stabilirea legăturii cu
mitate a lumii getice, la BăIănoaia ling;\. Giflrgiu, la SV de Bucureşti,
hallstattul: avem urne troncconice largi la gură (p. 286), cratiţe fobate

www.cimec.ro
''''
VASILE P},RVAN. GErICA
(ibid. ş; ef. pl. XXIl 2: SJ. GhtoTghe) ccşt; eu o toam (fig .•88) or;
cu dou3. (fig. 287). eventual vase conjugate (fig. 28cj).~ prezent~d ~orme
aşa de apropiate . de cele ce vor urma dupll a. 700, meAt COnt1nU1tat~
dintre cele dou3 epoci e perfect asiguradi. De altii parte am aritat ŞI
mai sus că formele de vase villanoviene plltrund şi in Dacia (fig. 19 1
sq. şi 291 sq.) astfel că la venirea Scyt~\il~r exista in Dac,ia o tradiţie
ceramid de Înd.urire vestici, total a.slmala~ la str~vechllc procedee
locale de modelare şi ornamentare (caneIuri şi proeminenţe de o ve-
chime merg~nd pllnit în eneolitic). Deasemenea nu lipseşte din Dacia
nici imitarc3 urnelor italice cu picior din perioada Bcnacci II (fig . 293)·
Astfel dar1i toate form ele ceramice ale halIstattului daco-scythic sunt
evoluâri ale tipurilor mai vechi din bronz. Ba chiar, unele rorme,. ca
acelea ale cratiţclor {ocupelon) largi tscythicet, indi c:'\ un conservatlsm
mcrgând până in neolitic (fig. 3°5, 293, 266). E ai~j ~ perfectă conti-
nuitate şi un exc1usivism rcgionalist, foarte caractenstlc, faţă de ecle-
ctismul industriei metalelor. In adevăr Scytl'tii au anume forme în metal
_ arme şi podoabe - care vor coe.xista cu cele locale dace, moştenite
din bronzul IV. In ceramid insă Seythii n'au nimic. Era dealtfel şi
greu, ca nomazi, să dea vreun impuls acestei industrii care putea fi
perfect înlocuită de cea in lemn (p . 42 0--43°)' . .
Obiecte de podoabă. A patra perioadă a bronzulUi carpato-danublan
a fost cu dreptate numită tie bel âge du bronzct: tot ce industria locală
născocise in materie de fibule, pendantive, aplice, etc., se adliuga cu
fabricatele italice contemporane (villanovianeşi atestine), a d ror con-
tribuţie era foarte importantă nu numai în materie de arme şi .vase,
ci şi ca obiecte de podoabli. Sunt cunoscut~ din toată Europa. cmgi-
torile late de piele, chimireu, placate cu fOI de bronz, de argint sau
de aur, gravate ori reliefate, geometric ori figura!. Ital i~ :illanov!a~li
le cunoaşte şi Dcchelette crede c."i aici ar fi de dutat onglOea chlml-
relor din toată Europa. Ne îndoim. In Dacia ele er:lu comune în bronzul
IV şi foil e de bronz ce ni s'au păstra~ dela Şp~lrmca, Gu!teriţa, Peci~a,
&mccse şi Suseni sunt toate împodobite exclUSIV cu motIve geometr~ce
gravate. In vreme ce Însă la Şplilnac.a, Peeica. şi Kemecse avem ~ottve
destul de indiferente, la Guşteriţa şi la Susenl avem numeroase s,mbo~e
religioase uraniene (cf. p. 430 sqq., cu fi~. ~05, 206 ~i 217) . Dacă aph·
cele late de aur dela Fokoru (fig . 220) ŞI dlO coleCţi a Egger (fig. 222)
au fost cingători ori diademe, e greu de hot~rÎt. Extrem de frecvţn.a ~
În bronzul IV şi hallstanul 11 dacic podoaba În (orrm. de nasturi on
www.cimec.ro
...
discuri convexe, mergând până la diametre de peste 15-20 em., În
general de bronz (fig. 247), dar foarte des şi de aur, ca la Fokorrj (fig.
220) la Şmig (pl. XlIl 1- 2), la ŢuJalău (fig . 265). Tot aici sunt de
notat marile discuri convexe cu umbo, foane numeroase spre sfârşitul
v~rstei bronzului carpato-danubian (ef. p1. Xl), purtate de sigur nu
numai de femei, cum s'a crezut, ci şi de li'trbaţi, potrivit modelului
ee ni s'a păstrat-indicaţii decorative - chiar din h alia (P1.XX,3):
eatc trei discuri, din cari două pc dni, iar al treilea ca pav.l.ză abdo-
minaM (p. 432 sqq.). - Dar podoaba clasică a cpocei de care ne ocupăm
e Jihula. In locul acuilii din bronzul III, existent si În bronzul IV În
fo rme caracteristic tmodernet ca aceea dela Bezded (fig. 306), cu crucea
hallstaniană, oamenii bronzului IV dau fibul ei o însemnătate hoti'i.ri~
toare. In special Tlu-acii din Carpaţi desvoltl tipul plurispiral, cu scut
şi pendantive (fig. 307 şi pl. Xli), cu aplice şi pendantive (fig. 308),
ori numai cu numeroase spirale (fig. 222 şi pl. XJX 2). Fireşte fibula
~chelarit e comun!i şi la noi in bronzul IV = hallstatt I (fig. 203) de-
altfel ca şi pendamivele de acelaş tip (p1. x..'CV 1). Mărimea fibulelor
cu spirale ajunge până la dimensiuniJe gigantice de 36 cm. lungime
(fig. 308)j de obiceiu ele sunt însă de 5-8 em. In hallstattu l II (<<scythia)
fibula În arc e caracteristică ş i la noi (fig. 241 sq.). Dar avem in Dacia
şi fibule Q IlQv;cella, pc valea Mureşului, foarte probabil dinainte de
venirea Scythi lor aici (p. 438), iar de du~ lini ştirea turburări lor scy-
thice, spre sUrşitul sec. VI avem fibule tip Certosa, în forme chiar
din sec. V a. Chr. (Ia Oradea Mare). Total absente sunt pânll acum
la noi fibulele cu resort bilateral, cele serpentiJormi! ş i cele Jdrd resort,
deasemenea, din a doua perioadă a hallstattuJui. Dar absenţa acestor
fi bule ~r~punde cu abs~nta situlel~r cu decor figurat greco~oriental,
caractenstIcdn V vencto-Illyr tocmai in sec. VII-VI. Un timp Scythii
ne-au rupt legătur ile cu V. Dar pe vremea fibulelor tip Certosa aceste
lc~turi erau reluate (p. 434- 439).- Foarte numeroase şi bogate sunt
şi celelalte podoabe, pentru ÎnS§ş corpul oamenilor bronzului IV dacic '
păru l , fruntea, gâtu i, urechile, braţele, pieptul, picioarele: pentru toat~
se n!iscocis~ ceva. Spirala e. fireşte precumplinitoare (fig. 222 şi 309 :
aur) . Dar Ş I lanţul de cercun, prelucrat În multiple şi compli cate pen-
dantive, de obiceiu cu roata cruciferă ori cu motivul securii simple
ori duble (~f. fig. ~61 t 310 s~q.),. ori spiralele de aur ca la Saraslu (fig.
212 sq.) on lanţunle de c~rhontl de aur ca la Tufalău (ca in fig. 235;
cf. şi fig. 222), ori însfârşit acele coulanls de roţi crueifere şi boabe

6 ••
cruciforme de colier glsite în mormintele haUstatului l11n Aiud. al3turea
de obiectele scythice din mormintele contemporane (fig. 244 cu 247
şi 242), nu sunt o simplli excepţie. La aceste podoabe at1rnate de gât,
de hai.ne ori de fibule, trebuie aclaugatc colierele de perle de diferite
materiale: aur, bronz, os, etc. (p. 441); cele de sticl1\, ambii, fildeş
şi mărgean, predt am putut urmliri, lipsesc la noi. Pentru împodo-
birea pieptlin5turij au servit de sigur şi în Dacia mari ace de bronz
şi diferitele spi rale mici de aur (mai puţin probabil enormele spirale
duble de bronz): p. 442. Dar principala podoabA. a capului e şi acum
diadema şi din fericire avem exemple de tot felul. Astfel, pentru stilul
carpatic al bronzului IV c de citat fi g. 313; Hampcl a distins palru tilmri
(p. 443 şi n. 1). Iar pentru sti lul geto· lu\\Istattian, cu influenţe orien.
tale, e de citat diadema deJa Mik.halkovo, pl. XV 3. Avem apoi eventual
diferitele taelliae ca la Fokoru, etc. (fig. 220 şi 222-), dadi e sti le expliclm
astfel, iar nu ca aplici de chimire, şi foarte probabi l unele din pl!!icile
de aur ca acele dela Carani şi unele roţi cruci forme ca la Aiud (p. 443)·-
Avem trei tipuri de cercei: panglidi (rtypc rubanne.),.pendeloqu~ şi
t:croissann (cf. p. 443 sq. cu fig. 215 sq. şi 222), ca În V; avem apoi
ca tip t5cythic. cerceii·br!!iţl'i.ri (fig. 241 sqq.). Torquts. Colanele de
mctal sunt familiare locuitorilor din Carpaţi incit din bronz. Preţioasll
e constatarea perfectei continuitl'i.ţi stilistice din bronz in hallstatt : fig.
314 (sec. IX) cu fig. 250 (sec . Vl), pentru stilul indigen; fig. 238, 262
şi 315, pentru influenţele vestice şi sudvestice. O imeresand continuare
tipologicli din bronz in hallstattul II e colanul de spirale metalice tu-
bulare (fig . 243); dimpotrivă sunt strict hallstattiane colanele de cruci
tubu lare (fig. 244)' Numeroase sunt În Dacia tipuri le de brăţări; 1.
masive, de aur, cu spirale la capete, evoluând apoi spre tipul gol pe
dini1untru (Firighiaz.Bellye) : cf. şi p. 325 sqq. cu fig. 211, 218 sqq.,
228 sqq . ; 2. bar!1 deschisl'i., simpHl., cu capetele turtite ori subţiate :
fig. 204, 2 şi 2<>9; 3. bare goale, cu proeminenţe: fig. 316, bronz,
continuat în hallstatt cu 317°, pentru care ef. tipul 6; 4. bare cu ca·
pete sti lizate 7.oomorf, închise ori deschise: fig. 237 sq.; 5. bara ma -
sivi1 de profil ungruular cu suprafeţe gravate: fig. 246; 6. roata
dinţa~: fig. 246; 7. firul subţire cu capetele libere În formă de con uri :
"cytluet: fig . 24' sqq. (p. 444-449)·
Care e partea nol/d, adus~ de Scythi, in arta podoabelor dacice dintre
a. 1000 şi 300, aşa cum ea decurgea din aru bronzului carpatic IV,
resp. din influenţele vestice? Te2aurele de aur şi argint din Rusia
www.cimec.ro
8o, 60,
sudic!l sunt. În primul rând opere de artă elenicl şi apoi scythicll. Astfel
~e ~orme ~IPSes~ până.acum in Dacia. Aplicele de hamaşamente de stil
Iranian eXlsd ~I la nOI <,Krasnokutsk = Craiova: fig. 252 cu 254), dar
sunt rare. Poate s11~tunle in nenumăraţii turnul; ai Daciei ne vor dâ
În a~bel~ direcţii m.ai mult~. ştiri. ~umeroase sunt in Scythia ca şi în
Daela fOile de aur ŞI d'Iuturn. cusuţJ pe haine: În Scythia aceste foiţe
sunt sau de stil grecesc (chiar cu scene religioase), sau de stil asiato·
s~hici in Dacia, fie eli. sunt plane, fie cl sunt convexe, la Şmig (pI.
XIll ~ 1-2 CU. fi~. 22.1), Tufaldu (fig. 265), Otlaca (fig. 207), etc., ele
sunt I~podoblt~ JO st~ lul bronzului IV dacic ; la fel la Fokoru (fig. 220),
unde 1I1s11, ca ŞI la M lkhalkovo şi Dalj, intervin şi motive hallstattienc
(pl. XV sq.). Acestc aplice, fie în aur fie în bronz, sunt o mocUi car.
patiel!. mult anterioarli venirii Scythilor aici. Aceeaş constatare cu pen·
dantivele (p. 449 sq.).
Şi t~tuş, ca ~I ~mc~t ~xotic in mijlocul Geţilor din Carpaţi, Scythii
sunt ~IOC defiOltl prin IOventarul lor archeologic (cL mai sus cap. 1).
Ba chiar anume elementc scythice au trecut şi la Geţi: fibulcle dela
Crislelti (fig . 255) şi Bregetw (fig. 394) reproduc identic motivul scythic
dela Krasnokutsk şi Craiova (fig. 252 şi 254), şi dimpotrivl nu au nimic
dcaface cu motivul sarmatic dela P~zt6 (fig. 318). La fel vasul dela
M.urupuszta (~ig. 258~, e un d~cument de veche influenţ3 greco·scy·
trudi. In SPCClaJ Îns.!i lOeleJe spl rale deschise, de bronz ori de eJectron
c.u ~petele stiJi zate în protome de balauri, şerpi , etc., autentic scytho~
slberlenc.. (cf. p'. 412),. numeroase în ţinutul carpato-danubian (fig. 319),
au crea~ 10 .Da~Ja o direcţie decorativ3 bine defini~: brnţnrile cu capete
de şerpi, Ori .st,~dardul dacic cu cap de balaur, din La Tene·ul carpatic
s~t d~ studl~t I~ le~turl'i. cu aceste forme (v. mai jos). In general Înd
mCI stJiul anlmallcr scythic (fig. 10 sqq.), nici ten4inţele decorative
g.rcceşti, n'au prins În Dacia. Geţii au fost geometri zanţi în hallstatt
Ş I au r1imas Cll at6t mai mult şi în La Tene, cu cât Încă din sec. V a.
Chr. se apropie ş i Celţji dinspre V cu acelea~i tendinţe ca şi ei .
In ~~ur~, .Dacii. trliesc În bronz IV (hallst. 1) şi baUst. 11 pc baza
cultur~1 dl~ bronz. In, pe care o continuă. Populaţia Daciei e, dupli
aş~7J.~l l c Ş I mo~mlOtelc ce se constată. foarte numeroasll. Ocupaţia
prInc ipal ă e agricultura. importanti!. e şi metalurgia: în special bronz
;~r~iv3c~r:~ ~~h~~O~t ed: ~c:~ ~:I~~~~c;:~/~~!~ţi%7. ~a~~~t~~
ŞI sate, pe v!1de udate de ape. Inventarul satelor e foarte sllrac, doar

ceramidi; metalul e aproape oee:<istent. Dup3 mulţimea I~ncilor şi spe-
delor găsite in depozite, trebuie sl postuJlm În bronzul IV existenţa
unei clase numeroase de rli.sboinici liberi, luptAnd sub conducerea se-
niorilor din castelele de pe in~lţimi, cari mai Întrebuinţau la risboiu,
ca eroii lliadei, Încă şi carele de luptâ, scuturile, coifurile, platoşele
şi cnemidele. Arcul nu era întrebuinţ.'lt decât, poate, de glotaşi, cari
vor fi mai folosit şi acum, ca în eneolitic, frumos prelucratele sligeţi
de sile=<. Inflorirea civilizaţiei materiale din Dacia între 1000 şi 700 ,
şi numărul aşa de respectabil al fabricatelor italice importate aici aratA.
:~I:~:lu~ir::~:~a de:O~:::~ ~;a ~~ ~te;A~~ec;:~~ n~:ii !;:~~~~ar~:
N şi V.In Dacia principaleler1l.sp!lntii de drumuri comerciale erau pe vAile
de sus ale marilor râ,uri: Tisa, Somcşul, Mureşul şi altul şi fireşte la
pasurile peste munţi cari duceau dintr'o vale Într'alta: spre Siret, in
Trei Scaune, spre Nistru În Ung şi Bereg, spre Vistula şi Elba în Arva,
etc. _ Ca şi ~rallii aşa şi nobilii sunt foarte conservativi; podoabele şi va-
sele lor de aur, ca şi armele lor. ne stau mărtUrie pAn1l. Ia clderea lor
sub Scythi. Portul şi împodobirea clasei bogate sunt foarte fastuoase:
arta dacicl a aurului ca şi a bronzului in bronzul IV ne arată ci avem
a cluta şi in Dacia imprejuriri ca la Mycene şi Troia. Firesc lucru,
la astfel de curţi strălucite negustorii de arme, vase şi podoabe de bronz
fabricate in Italia nordicl găseau muşterii numeroşi şi darnici.- Ritul
incinerării e general, in morminte izolate ca şi în tcâ,mpuri de urnet.
Culru1 solar e bine documentat, mai ales prin simbolele circulare
şi crucifere de bronz ori de aur. Chiar Scythii le adoptă. Dealtfel ei
aveau de~acasă un zeu suprem ceresc, de caracter luminos, Mithras,
clruia ii d~deau ca tovară~ pc Anaitis: pe aceasta din urIN. insă o cam
confundau cu vechea divinitate chthonian~ dela Marca Neagrll şi Me-
diterană.,.Marea Zeiţb a rodirii, a vieţii, a mdnillirii, care ţine vecinic
cu ambele mâini într'o cupă Înaintea pieptului, In.utura sacrli spre îm-
părtlişanic (ind. din Troia 11). E .. AQtBJlt; BacnJ.qtf} = Diona Regina
3. Thracilor, de care chiar Herodot mai avea ştire în ce privea Icgl-
turile ci cu toţi barbarii, pân3 la Scythi şi la I-Iyperborei (ce. mai sus,
p.660 sq.). Totuş la Geţii din Carpaţi nu avem pân:1. acum, nici din bronz
1V, nici din hallstatt II, nici o imagine divin1l. anthropomorphli: e o epocA
anicottic4. Zeul suprem e adorat f1I.d chipuri cioplite, iar muritorii la
trecerea În lumea de viaţă vecinid., impreun1l. cu zeul ceresc, îşi ni~
micesc prin foc, pe rug, imaginea lor trupeascl, fiind siguri de existenţa
www.cimec.ro
'.,
sufletului /drd aceasd. carapace. Scythii introduc mai ales prin Anaitis
cea chthonizatli a lor oarecare turburare sudic! in uranismul pur al
Geţilor. Dar incidentul scythic nu va fi cataStrofal: in burgurile de
pe vArfurile munţilor, in La Tene-ul carpatic nobilimea getid. reve-
nită treptat la vechea putere ,i bogăţie Îşi va relua vechile tradiţi i ura-
niene În chip desliv:1rşit. Zalmoxis va fi in La Tene tot strlivcchiul zeu
ceresc din vârsta bronzului, iar nu cumva vreun demon subp:1.mftntean
(P·454-4;9)·
rn a doua parte a capitolului VI am tratat La Tene~tllgelic (p. 459-646).
Vom reda iar1\~ foarte pc scurt rezultatele cerceti\rii,
Cclţii sunt po meniţi de istoricii antici ca prezenţi la Dun1l.re în a. 335.
De fapt ei erau iocă. din sec. V aici . Şi anume : din TtÎrOc%în Carpaţii
Slovaciei, din BQrsod pe Tisa de Sus şi, se parc, chiar dela Siuva, (Alba
de Jos) in Ardeal. avem mărturii archaeo-La Tcne (arme ş i podoabe),
aparţin:1nd primului val eeltic, ajuns încă Înainte de a. 400, prin Boe-
mia şi Moravia pan~ În Carpatii getici (fig. 320 sqq. şi p1. XXVI). Cât
priv~te La Tcne-ul 1 (400-300 3. Chr.) avem fibule dela S~drial
şi Kopisch în Ardeal şi dela Ti"osulin C.âmpia muntean~, iar dela Prejmer
(Tartlau) lângă Braşov un mormânt cu car. Un centru important al
industriei celtice in Carpaţi pare apoi a fi fost ind din La Tene-ul 1
şi MuftCaCÎtll În inima însă ş a Cctiei septcntrionale.
Totuş, În general, cultura ce1tică se ara~ mai efectiw În Dacia de-
abia din La Tene-ul II , dela 300 încoace, adicl, fireşte, dela aşezarea
În m:lS1 a Cel ţi lor În vec in~tatea Daciei, de jur Împrejur (v. cap. V)
şi chiar, pe ici pe colo (valea Someşului, Maramureşul, Moldova nor-
did şi Basarabia sud id), în Dacia ins3.ş. Odată însii bine Închis cercul
celtic împrejurul Daciei, penetraţia cehi'că e fundamentală.. Intreg as-
pectu l culturei din Carpaţ i şi dela Dunl1re ş i Tis3, manifestatii. prin
cele doua mari industrii etnografice hotiirÎtoare, metalurgia ş i ceramica,
devine cclti c. Un obervator superficial al lucruri lor ar fi înclinat sl
creadă e1l. e vorba şi de o compl etă celtizare etnograficA a Daciei. Dar
lucrurile stau cu totul altfel. Marea inflorire a civilizaţiei La Tene in
Dacia e În perioada a III-a, deci după a. 100 a. Chr. şi durea....li mai
bine de un secol jumlitate, p:1nll. dupli a. 50 p. Chr., când influenţa
roman1l. devine precumpănitoare. Dar incA de pe la 200 a. Chr. Ceţii
reuşiseră a se organiza serios politic În Carpaţi. Iar dup1l. 100 a. Chr.
cade tocmai vremea celei mai formidabile expansiuni pe care au ttiit-o
vreodat~ Thracii din Carpaţi: epopeea lui Burebista, t::ucigătorul de

... VASILE pARVAN, GETICA
Celţi •.Deci nici poveste de Celţi În Daci a, atunci când Dacia era, in
cultura ei, mai profund celtid dcdt oricând. Este clar astfel d inrAu-
rirea civilizaţiei celtice in Dacia s'a exercitat pe calea lentll. şi indi-
rectA a raporturilor indelungate de vecin!!.tate, mai puţin pacifid la
început (sec. V, IV şi III), apoi prietenow, de alianţă chiar, şi expe-
diţii comune spre Macedonia şi IlIyria romanA (sec. Il), ins{;\rşit vio-
lent duşman!!., de anexare a numeroase teritorii cc1tice În NV, V şi SV
şi de masacrare şi desfiinţare a triburilor ş i statelor celtice din Apusul
Daciei. Astfel dar~ enormul num1i.r de aşez.l\ri L't Tene pres1i.rate pe
toatl1 întinderea Daciei , cu puternicele burguri de piatdl. pe vArful
munţilor, aparţin localnicilor. Când vom examina mai jos in am!l.nuntc
L1 Tenc-ul dacic vom constata apoi că, de fapt, aceşti localnici dAdu-
ser!1 un aspect particular, local, culturii celtice împrumutate aşa de
bucuros şi complet, cu excluderea aproape total1\ chiar a inOuenţei ele-
nisrice aşa de puternice, ce-i venea dela Pont şi din Miaz.lzi. La Tene-ul
getic se altoeşte pe o tradiţie foarte puternid aborigen!\ a Carpaţilor,
nu numai din bronz, ci adesea începând chiar din neolitic (p.
45r466 ).
Locuinle. Sate. Cetăţi. - Casele din La Te.ne-ul carpato-danubian
sunt construite ca şi pe vremuri În neolitic : pereţi de nuele (pe Du-
nlire de trestie), Îngroşaţi cu lut şi apoi neteziţi şi spoiti; acoperişul de
pae sau de stuf; forma patrulatern; dimensiuni le de 2X2 pân!!.la 4X4 m.
La munte casele sunt de bârne, pe temelii de piatrn şi au dlteodatl
chiar douli Îndperi cu ferestre mici . Vatra e de obiceiu intr'un colţ.
sau pe o lature, iar nu la mijloc (p. 466 sqq.). I n castelele şefilor Daci
locuinţele sunt zidite (d. p. la Costefti) ca şi Îns!lş cetatea: jos temelie
pe stânca vie, de câteva rânduri de blocuri mari de piatra, frumos ecuu-
risate, prinse Între ele cu crampoane de lemn ; deasupra (dela J - 2 m.
în sus) zid de clir1\mizi mari, uscate la soare, pri nse Între ele cu lut
galben. Grosimea zidului e enorm1\.: pftnli la 3 m. (pl.XXVIl şi XXV11 I 1).
Sclri largi de piatr1i., frumos slipat!!., duceau la 'Palau (p1. XXV]] 1 2).
Unghiuri le cll1dirilor poard un simplu profi l linear vertical (pl. XXIX 1 ;
cL şi 2). Excelentă ceramid celtid şi manete greceşti şi celtice datează
aşezarea. In a1te ceUţi (G-răd;ştea MU'JCe"~"JÎ) avem şi c11\diri de teehnică
sudică-romanli (sec. 1 p. Chr.). Atribuim tipul mai vechiu de palate
sec. 1, poate chiar II a.Chr.,iar pe cel mai nou vremii de intensli pene-
traţie roman!!. de sub Cotiso, Dicomes şi urmaşii lor pân!!. la Deceba/ru
(p. 466-47o).
www.cimec.ro
•
.'7
Ca şi locuinţele, lalele din La Tc.ne p!lstrează in multe privinţe strl,-
vechile tradiţii de aşezare ind!. din neolitic : mici, înghesuite, f1ră uliţi,
îndrite cu val şi fi n, pe câte un promontoriu Înalt deasupra vreunei
v3i (de râu, ori de şir de lacuri), ori pe o insulă, În care caz nu mai era
nevoie de a1te îndrituri). Atât satele din câmpie, dt şi puternicele ce-
d-ţi din munţi sunt înconjurate de un val înalt cu paJisadA (Ia Costeşti
parii merg pân!l la 30 cro. diam.). Valuri.1e ttu erau calcinate. Supra-
faţa unui sat obicinl!jt Ol! trece În general de 2 h.1 . Mormintele, toate
de incinerare, sunt lân!f.i, ori chiar sub locuinţe . Inventarul lor e extrem
de s!!.rac. Doar urna şi dou!!. trei podoabe. Amforele greceşti sunt folo-
site in S şi E Carpaţilor drept urne funerare. Numeroase depozite de
semi nţe în gropi de bucate (cL p. 136: sin): grâu, in, cânepll., meiu,
leguminoase. Principalele descoperiri în sl!.p1i.turile aşezări lor sunt
vasele: indigene, celtice, greceşti (acestea deocamdatl!. numai În
Muntenia şi Moldova). Apoi, fireşte, obiecte de fier, de sticlA,
de piatrl\, de os, etc., mai rar de bronz şi alte materiale (p.
47o--47 2 ).
In ce priveşte cetălik dace din Carpaţi, putem fixă. urm!!.toarele ele-
mente de caracterizare: poziţia pe inl1.1ţimi, etajarea în tuase, multipla
circumvallaţie, palisada incoron!lnd enorme valuri inaintea zidurilor,
combinaţia şi legl1tura pietrei cu lemnul În technica de murus Gal/ieus
(dar de alt tip decât cel descris de Caesar, b. G. VII 23). apparei11agc-ul
t; crochet, Întrebuinţarea turnului de ap1i.rare (ca la Greci) drept element
de completare a cetAţii. Toate aceste elemente se regbesc şi în V, mai
ales În La Tene IlI, deşi ca origini ele se urd înapoi pânA În sec. IV
ş i chiarVa.Chr.S~ le examinl1m pe rând (p.473 sqq . }.-Cetăţi l e sunt
pe munţ i i cari domin!!. imediat viile, şi anume astfel aşezate incAt o
parte a vârfului fortificat s.."i se continue printr'un istm pAn1i. la alt munte
ori la masivul cel mare din care face parte: aequali dQrso c01ltimmm:
ttsque adproximtltll castellum (Tac. Ann. IV 47): exemplu clasic la Co-
stelti, pl. XXX. Muntele nu e I!!.sat cu forma lui conid, ci e tl1iat În
scAri, constituind o scrie de tuase concentrice : pe cea mai de sus, acro-
polea sau tpalatub, pc cea mai de jos, mormintele. Diferitele terase
sunt fortificate cu valuri ori chiar ziduri şi turnuri spre partea abrupt!!..
De obiceiu zidul cel mare inconjurl!.tor c pe una din terasele cele mai
de jos, şi anume pe margi nea interioară, planA a terasei, al drei mal
c>..1erior,abrupt,e apoi Înclodatl1. fortificat prin marele val cu palisadd;
acest val inconjurli pe dinafarn zidul ca la cetăţile mai târzii aşezate

6,8
În c:lmp, alcli.luind intre val şi zid un şanţ adl1.nc. Mitrimea ce~\,ilor
dace e foarte variatii: dela mici burguri de dteva sute de metri patrati
pllnă la fortificaţii de mai multe hectare, cu terase spaţioase, mari zi-
duri de piatră şi enorme circumvallaţii (Grtfdritea Munce/uilli În Tran-
.silvania, KrivdllY în Slovacia). [n ce priveşte zidul insuş, avem jos mari
blocuri de piatră bine ccuarisadi. legate între ele cu ba.rne şi crampoane
de lemn (eL fig. 323 sqq. şi pl. XXX[ sqq.) pe o inlUţÎme de 1-3 m.
{după necesit3ţile de nivelare şi Întărire a pantei) şi o litrgime de 2~3 m.
iar deasupra, probabil, ca şi la turnul-palat de pc terasa supenoara.
(eL mai sus, p. 6g6), cll.rlimizi mari patrulatere uscate la soare. La unele
cerliţi constatam şi archaicul appareil a crochct (pl. XXXIV 1). Pentru
apărarea zidurilor avem, e drept cam rari, şi turnuri patrulatere elCterne
(fig. 324 şi pl. XXXIII 1). Turnurile de pe acropole servi au drept
locuinţe ale stlipânilor ce~ţii . Sclri monumentale urcau la ele (pl.
XXVII sqq.). Intrarea În turnul-palat era foarte targ-l şi închis.!i. cu
mari porţi de stejar încheiate cu cue şi balamale de fier (Costel/i).
Pe din1l.untru porţile erau încuiate cu manele groase de lemn (piatra
cu jghiabul respectiv pl1strată la GrădÎltea Mllncellllui). Se -pare d,
la porţi cel puţin, Dac" au intrebuinţat bolta tiI piei" cimre: Gr1l.dişte:
pl. XXXV 2. Dealtfel la Gr1idişte avem şi numeroase alte dovezi de
technică greco-rornan1l.:altare, sculpturi, clir1l.mizi, burlane de teracotA,
etc. Antichităţile mărunte ~site În cet1l.ţile dace de pe munţi ne arat.li
ci aici se desf)şura o viaţă intensă şi bogată: fierari, bronzieri şi ar-
gintari (nicovale găsite) lucrau pentru principe; negustori de departe, greci
(monete din Histria şi Mesambria) ori celţi (monete eravisce), ori Daci
-c11111torind pftnll. acolo, aduceau vase, ustensile şi podoabe de stil grecesc
.şi celtic, pentru oameni şi cai; enorme bogiţii (tezaure de monete de aur I
culese pe Gridiştea Muncelului: kosoni, ori, În apropiere: lynmachi, ca
'Şi de monete de argint, chiar romane, dar numai pânll. Ia începerea
r1l.sboaielor hli Traian) erau adunate În aceste burguri. Origina lor, În
timp, nu poate fi încl precis fixatA, deoarece nu avem destule slipl\turi.
Unele elemente, ca acea construcţie circu1ar1l. dela Muncelul, analoag-l
cercurilor de piatrli dimprejurul tumulilor etrusci sau attici, ori l'appareil
a crochet ne amintesc de hal1statt; posibil ca chiar din La Tene 1
aceste cetl1ţi sli fi început a infiorI. SigflT "ÎlIsd, ca şi în V, ele fIInt la
apogeul îtl/roririi lor în La Tbze /lI. Aş atribui chiar vremi i strlilucite
a lui Burebista ridicarea celor mai multe din aceste burguri: numai
-atunci Dacii au fost aşa de bogaţi şi de puternici şi au avut atâţia
www.cimec.ro
4
6911
meşteri greci la dispoziţie, spre 3. cHidl. formidabile1e şi numeroasele
ind.rirÎ din munţi (p. 473-482).
Umlle li ustensile domestiu. Dintre marile ateliere metalurgice din
Carpaţi ş i dela Dunl1re cele mai bine cunoscute pnn~ acum sunt cele
dela MrmcaCÎ în nordul Daciei, În plin ţinut getic, şi cel dela S::alacska
În Pannonia centrală, deocamdad puţjn interesant pentru noi. Dupl1
multele fabricate de fier, arme şi unelte, găsite in Transilvania sudve-
sticl au trebuit desigur sit fie foarte active atelierele din apropierea
minelor de fier dela Cudgir, la Gridiştea Muncelului, Costeşti, etc.
Nu avem Însil. suficiente cercetll.ri pe teren spre a identifică. cu preei-
ziune atelierele pe care lebliouim şi aici ca şi in Eşi NTransilvaniei.-
Secun·. Tipul OrtlatJasso îl gisim şi la K6szeg În apropierea Datiei (fig .
326) şi originea lui ou e În V ori În N, ci la noi În Carpaţi, În perioada
a IV-a a bronzului (cf. şi p. 403 sq. cu fig. 270 sq.): pJ.rerile mai vechi
despre o origine germanicl a securii cateia (Dechelette II 3, p. 13S6sq.)
nu se mai pot susţine (p. 484). Columna Traianli cunoaşte securi de
lupti't de specia cateia. fAri'\. prelungirea muchii pe mâner, deci de un
tip mixt: secure-ciocan (cc. fig. 327). Fireşte, securea de tip vechiu,
â douiUe, ca in bronzul IV, e mai departe În uz, dupl1 cum vedem din
fabricatele puse În circulaţie fie la MrmcacÎ, fie la KiJs::eg (fig. 329 sq.).
Tot dela M"ncacl avem un al treilea tip, ca un tranchtt de curelar (fig.
330, no. 15) şi un al patru lea, de ciocan-topor (ibid., no. 14). Insfârşit
de lângă Owa Sibiiului avem un fel cu totul excepţional de cateia (fig.
342).-Cuţite . Ca şi securea, cuţitu l serveşte şi ca unea ltă şi ca arm:1.
Deaceea În morminte se gliseşte aHlturea de arme (cf. din cele mai vechi
timpuri La Tene fig. 322: S::t"dr6 şi pl. XXVI: Si/iva/). Se pare cl
tipul curent din bronzul IV (fig . 328: Coltalm), cu mânerul tot de metal ,
n'a fost prea simpatic oamenilor La Tene-ului, clici g1I.sim mult mai
des tipurile d.soie. şi .a languette., cu mânerul de lemn, de corn, ori deos
şi cu lama de vreo patru feluri (enumerate la p. 487): v. fig. 330 sqq.
Dar nu e prea rar nici tipul cu mJ.nerul de metal, eventual cu o verigă
la capăt, spre a fi atârnat la brJ.u cu o curea, ca d. p. În Banat (fig. 333),
În orice caz cu un puternic mâner terminat in formă de bulb ori buton,
ca in vremea mai veche La Tene: d. p. la Munc:J.ci (fig. 332), la Balsa
(fig. 334), la Cohalm (fig. 336). Impreunl1 cu cuţitele trebue8c pomenite
şi cosoarele, asemănil.toare cu cele de azi şi rlispândite În La Tcne În
întreaga Europil. deopotrivit; Muzeul Brukenthal posedl1 o bogat1l. co-
leCţie de cosoate dacice de pe v-lile Târnavelor şi OltuJui (fig. 337)·

Unul din aceste cosoare mai plstrcază chiar inelul cu care coad.'l cdt
bine fixată in lemn strâng !ind bine mânerul de lemn pe fier, ca să nu
crape. Columna lui Traian cunoaşte un fel de cosoare de luptă (fig. 341)
deaproape înrudite cu tipul păstrat în atâtea exemplare la Sibiiu, dar
cu lama ceva mai ingustă. Dimpotrivă cuţitul-spadă dela Grădiştea
Muncelului, pi\strat tot la Drukenthal (fig. 336) e cu totul drept, cu
un singur diş, şi fâcut nu numai spre a tăia, ci şi a împunge. Şi ca formă
şi ca intrebuinţare e general european (p. 4 8z-4<)o)·
Dălţi, cuţiu, ciocane, cle,te fi alte fwel1e de meseriofi. Tot dela Muncoci
avem ce.'l mai bogati'i colecţie geto-celti cl de scule de meseriaşi: lemnari,
curelari, fierari, etc. (fig. 330 sqq.). Iar aceea ce lipseşte din inventarul
dela Muncaci e completat de cel mai bogat dela Szalacska. In adevăr,
în toată Europa celtidl. ori influenţată de Cclţi aceste unelte se făuresc
acum după modele identice. Un singur amănunt ar mai fi doar de rc-
Ievat aici: atelierele celtice ale Pannoniei fabricA şi instrumente chimr-
gicole; archeologul care le-a adunat la un loc declara cA nu ştie cum si
le explice: din fig. 338 se vede Însă f3.ră greutate că sunt nişte bisturiuri
de diferite necesit1ti chirurgicale: poate pentru nevoile umane, poate
pentru cele veterinare, egal: Împreună cu cele doull cuţite de forme şi
mărimi deosebite ele aI cătuesc o ftrusi. de chirurg din La Tene-ul
mijlociu. Dela Costelti mai avem şi o mică nicovalA de orBurar (în
La Tene, de predilecţie argintar) ş i o nicovală de fierar. Fier!l.strae şi
ile bine plstrate nu avem din Dacia, aşa cum avem din V(p. 490-494)·
Unelte ogn'cole fi dtferite mtensi!e camice. Thracii din Carpaţi şi mai
ales de pe câmpiile înconjurătoare au fost din timpuri immemoriale
agricultori: deaceea li s'a şi atribuit n!l.scocirea secerii de bronz (p. 294sq.).~
Totuş plflguri de bronz nu cunoaştem. Deabia dela venirea Celţilor
avem fierul de plug : s'au găs it exemplare caracteristice, de m1irimi va-
riate atât in Transilvania meridionalA (fig. 339). cât şi la Muncaci, În
Getia nordicl (fig. 329 şi 340). Totuş, chiar În La Tene fieru l de plug
nu e prea frecvent. Ţăranii daci continu!!. În general a ara cu ratiţa de
lemn. _ Total deosebit de cel din bronz e tipul de secere din La Tene: fig.
34°,332,33° şi 337; deasemenea coasa, fie t:.\ languettet, fie.a douille.,
e de tip caracteristic celtic şi e nou3 în ţinuturile noastre (fig. 337)·
Cosoarele de vie sunt şi ele de tip general celtic: ca şi pentru coase,
Transilvania ne-a procurat exemplare caracteristice de cosoare (fig. 337)·
Intre aceste trei unelte: secera, coasa şi cosorul, e un schimb de
influenţe tipologice pe care-l putem bine observ:t în colecţia de
www.cimec.ro
q
8.,
modele de cuţite de luptă dacice de pe Columna Traianâ (fig. 341). S'a
încercat chiar a se distinge, pe baza exemplarului dela Muncaci, un tip
special de coase de luptă (p. 497). Cu at!l.tea unelte şi instrumente tâioase
nu e de mirat că găsim în săplituri numeroase gresii de ascuţit. Tot
Bici ar mai fi de pomenit undiţele şi tridentele de pescuit, găsite in aşe ­
zlrile din câmpia munteanl, În special pe malul Dun.!!:rii (p. 494-498).
Dintre ustensilele casnice şi de bucătărie avem: ocrcmailleres. dela
A'fullcaci (fig. 344) şi dela Crtlsoni şi un frumos trident-furculiţli de
scos carnea din cazan la Mtlncoci (fig. 343)' C.1zane nu ni s'au păstrat
în nici una din loca l ităţile cercetate pânA acum, afar!i poate doar de
Coslelli (fragmente, de tablă de bronz). In ce priveşterd,niţelerotative,
num!l.rul lor în a.şezt1r il e La Tene din Dacia e respectabil: materialul
din care sunt {lcute eSau trachytul, sau lava basaltică. Dăm în fig.
345 trei calilli: dela Sighijoom, Tinosul şi M4ndstireo (p. 498-500).
Arme. După cum Scythii aduseseră cu ei spada scurtă şi pumnaJul
de tip irano·siberian, aşa Celţii introduc în Dacia armele de tip vestic
(dac-li. le-au folosit şi Geţii, e o altă chestiune: v. mai jos). Cum Celţii
sunt in Carpaţii nordici şi la Tisa încă din sec. V, natural primul tip
de spede celtice din Dacia e cel al pumnaJului de c. 50 cm. cu duble
antene ca d. p. Ia S::etUlro in Borsod (fig. 322), În continuarea tipului
târziu hnllstattian d. p. dela Kiiicky. Tot din vremea mai veche, nefiind
Încă prelucrată antruopoid (ca În La T tlOe II şi chiar 111) e probabil
şi spada scurtă cu duble antene dela Muncaci (fig. 346). Insă spada
caracteristică şi pentru La Tene·ul getic e cea de tâiat, nu de împuns,
merg!lnd pâni1. Ia pcste un metru lungime (Gruio) , dar de obiceiu men-
tin!lndu-se între 70 şi 90 cm. Necropolele ş i mormintele celtice dela
Apahida ([;g. 347), Baua, Gyoma, K&zeg, Hodsdgh (fig. 349), mai toate
de cavaleri cclţi din La Tene 11, ne-au d1t exemplare caracteristice
(v. descrierea pe p. 502 sqq.). O altâ grupă interesanti!. e alcătu i tă de
s!l.bii le La Tene Il ş i I Il din centrul, S şi SV Daciei: Aiud, Crai'l.la,
Sibiiu (fig. 336), Severin, Gârla Jl1ictl, Şim;mt, Gnu'a (pl. XXXVII fig.
1 şi 3) şi GogOfiţo. Totuş Dacii par a fi avut inci dela începutul La Tene-
ului tipul lor propriu de săbii. Acest tip DU ne e documentat literar
şi monumental decât din sec. 1 p. Chr., pentru Daci ca şi pentru Ba-
srornii din Dacia estică şi pentru Roxolanii din acel eaşi ţinuturi: e un
iatagan de forma bine cunoscut.!i d. p. din arta pergamenică pentru
Perşi i reprezentaţi c1izuţ i cu arma lângă ei (Muzeul din Neapole);
la Daci acest iatagan e de dimensiuni mici, cel mult ca o sabie actualA

8 ••
şi cu di.işul pe partea interioarii a curburii, În vreme ce la Bastarni (i\Ion.
dela Adamclissi) ~i la Roxolani e de tipul de glaJii qr/os praelongos Illra-
que manll rl'g,mt (Tac. Hist. J 79) şi cu tăişu l nu numai pe dinluntrul,
ci, se pare, uneori pe dinafara curburii, ca la adevliratele iatagane, iar
nu ca la fCoasele.şi «cosoarele. de lupti dacice(cf. pentru s3biile dace, in
afară de cunoscuta scenă a sinuciderii lui Decebal, şi de scenele de lupte
pe Columna Traianii, încă şi fig . 341 şi 350 cu 342). Firesc lucru , spada
dacidl e înrudită atât cu cea greceasă şi cea illyricl, cât şi cu cea per-
sană, dar e de un tip pregnant d'ferenl;al de cele dimâi şi mult mai va-
riabi l decât cea de a treia. In orice caz la Daci trebuie ţinut seam1\ cl
spada-coasă , spada-secere ori spada-cosor au putut fi producte locale
de simp l ă adaptare a uneltelor agricole ca arme de atac (p. 500-50<)·
Cu totul altul e cazul cu Ii1ncile din La Tene-ul getic. Aici nu mai
poate fi vorba de o distincţie precisă tipologică intre ce ar fi pur etltic
şi ce 3r fi gctic. Cel mult decoraţia unora din ele cu motive gravate ori
ajutate ar putea eventual ajuta la o stabilire de familii deosebite. Dar
materialul găs it până acum nu e prea bogat ori bine conservat şi deaceea
am preferat mai sus, p. 509 sqq. o c1asare topografică . In adevlIr, chiar
la MU1ICaci, atelier mare, e o completli anarhie tipologicl1: Mna ori
darde de toate mltrimile ş i contururile la un loc, Într'un fel de sintezd
populard, inconştientii., într'un sing'" ateli er (fig. 330 sqq. şi 352) i nu
lipsesc decât modelele capricioase, prea artistice, .cchancrces. ori tflam-
boyantes.i v. descrierea mai sus, p. 510. Pentru Hl.ncile mari se f!l.cdl:
şi un tcă1ciii u . de fier cu care se puteau înfige în pământ : am dat exemple
deJa M,mcacilt (fig. 329 ~i 340), Clljleri/a (fig. 339) şi Ichimelli (in N
Moldovei: pl. XXXV1 1). Din mormintele dela Baua şi dela Hodsdgh
în ellmpia Tisei putem cita i ar!l.ş I ănci numeroase din La Tcne Il cu
reminiscenţe din 1 şi în soc ietate interesantli: la Balsa cu o sl1geatii
«scythică., la Hodsagh cu frumoase slibii La Tcne Il destul dc bine
pllstrate (fig. 334, 351, 349). Alte exemple, dela Apahida, Aţel, etc.~
mai sus, p. 512 sq. şi fig . 353 sqq. Ne vom opri un moment doar la
colecţia de l!lnci din I\'Iuzeul Brukenthal (fig . 354 sq.). Un vârf de darc:b
dela Mdgdrei are teaca impodobitil prin torsiune şi decoradi cu un nod
(ca la fibulele contemporane, fig. 389 sq.): fig. 354i lancea dela Şeica
Micd e lungă de 65 cm., din C'drc insl1 2/3 sunt tIa saie., coada, cue se
introducea, ea, în lemn (fig. 336); dela Cross-Propstdarf avem o dard/I
f1irii aripi, ta douille. (fig. 355): mai cunoaştem exemple atât dela Mrm-
<:aci în N Daeiei (fig. 332, 8) ciit ş i dela Bi/Ult În SV illyric (cit. p. 513).
www.cimec.ro
•
8.,
lnsUrşit liincile dela Croia pe Dunarea olteanll, altfel obicinuite vechi
La Tene (pl. XXV 2), au printre ele şi una de bronz, dar nu turnatll,
ci lucrată cu ciocanul ca l ănci l e de fier.
]n ce priveşte sdgeţile, influenţa nomazilor iranieni le-a dat în La
Tene, mai ales in c:'l.mpia moldo-valachă, o Însemn1itate pe care la
Dacii v4rstei bronzului n'o avuseseră. Geţii devin în E arca';' edldrt
încă din sec. V a. Chr. Avem trei tipuri de fiere de sl1geţi (v. fig . 337
Şi356Şi pl. XXXVI, ,).-Asupraseerm·/or de luptd ne-am oprit mai sus,
când am vorbit de securi le-unelte (ef. p. 483sq . cu fig. 326sq. şi 329 sq.),
definind mai de aproape ce era o eateia de tip getic şi care e originea
sccu.rilor din epoca merovingiană (p. 509-516).
Ca arme defensive, deosebim: sClI/uri şi cOlfllri la Celţii noştri, numai
scut"ri la Geli . Fiecare mormânt eeltic conţine al!l.turea de s!!.bii şi lănci
şi un scut: adid. de fapt în săpl1turli numai ce a fost de fier Î.n scut ~
1111100 extern şi mdmlf(l inlerioardi restul fiind de lemn şi piele a putrezit~
Am dat exemple dela Baqa, Apaltida, Jlodsdglt şi Mllneaci (fig. 349,.
353, 347, 334 şi 357). ]n La Tcnc 111 umbo e rotund, iar scutul mai
elipsoidal. Scuturile dace de pe Columna lui Traian (fig. 358) sunt la
fel cu cele celtice şi cu cele romanc. A fost insii tot aşa scutul şi În La
Tene-u l mai vechiu? Credem c!!. nu . Ci, În l e~tură cu tradiţia mai
veche din bronz ş i hallstatt, a trebuit s3 fie rotund, eventual oval, dar
retezat în semicerc pe cele dou!!. laturi (cc. p. 314 şi gravurile de pe
cingătoarea din fig. 206). - Dacii din La Tcne-ul t:\rziu nu purtau coi~
furi; cel puţin aşa ni-i prezintii Columna Traiană şi Monumentul dela
AdamclissÎ. Ce1ţii insli, în archaeo-La Tcne-ul carpato-danubian, par
a fi purtat curent coiful de tip italie, fie de origin c sudică fie de fabrică:
celti c:ă (fig. 321 şi pl. XXVI). - Nu avem ştire de purtarea cnemidelor
la Geţ;; d;n La Tene (p. ;16--519).
Steaguri fi trompete. Dacii aveau ca stindard nalional un balaur,
draeo (fig. 359 şi p l. XVll 1-2): s'a relevat cl şi Parthii ca şi Scytho-
Sarmatii au avut acest steag şi s'a atribuit introducerea balaurului ca
steag al cohortelor romane din Imperiul tarziu eventual influenlei
parthice ori celei sarmatice. Totuş lucrurile nu sunt chiar aşa de simple
ş i sigure. Nici o descoperire archcologică nu confirmă existenţa balau·
rului ca steag seythic, aşa că afirmaţia respectiVI a lui Arrian pare a fi
o confuzie. De altă pune, sti listic, baJaurul dacic cu gura lui de lup,.
larg clseată, se l eagă de fiarele cimmero-getice studiate mai sus, cu
pri lejul tezaurelor dela Mikhalkovo şi Dalj. ]nsUrşÎt, ti pologie, origin ile

balaurului steag sunt În Assyro-Babylonia. unde, d. p. pe o stelă a
lui Nebukadnezar I(112o a.Chr.)îl ~sim atât cu trupu l de şarpe c4t şi
cu capul de fiara t printre alte simbole. Capul balaurului dacic sti lizat
ofensiv, in chip de bestie care atacA, deci carpato-caucasic t hallstattian,
e evident un cpv}.aXn1l?W)I pre-scythic. Trupul enorm nu are nimic
de-a face cu şarpele subpământean, ci cu conceptul demonului serpenti-
form care sboortT prill vă:dllh . •Cavalerii danubien it, A~vinii-Dioscuri,
numiţi ş i u:avaleri thraci. ş i tCabiri. , sunt reprezentaţi În ţinuturile
noastre c.!l.teodatii. 0' lut stt,ulard dacic tft mUlld. Dar aceşti zei sunt ce-
relti: ei st1lpanesc uraganul, din care ş i- a u f!icut si mbolul lor zoo-
morf. Dealtfel steagul Însuş era aşa construit Încat şu era ca furtun a:
(dracones) IIiat" vasto per/labiles et ideo ve/ut ira pereiti ribila"tes, cau-
dllrumqlle volumina relillqllclItes in velltu",. Cultu l «cavalerilor danubieni.
răspAndindu-se pe toa~ graniţa nordici şi În spec ial În IlIyricum, unde
din sec. III Înainte avem centru l real al Imperiului, steagul lor, draco, c
adoptfltofic ial În imperiul roman pentru intreaga armadi. - [n ce priveşte
1.~J.'jlbmJ (fig. 350) patrulater, de stofa, cu insigne brodate pe el, ca şi
În Râsitritul iranian, el e cunoscut şi la Daci. Columna lui Traian il repro-
duce, fie in cet3ţile dace, fie ca trofeu. Totu ş ni s'a ~rut demn de notat
ci Dacii merg În lupte numai cu droco În frumea lor, cit vexillflm de fapt
e un steag roman şi că pe zidurile cetăţi l or d,ce el e ridicat printre ca-
pctele de romani infipte În pari, deci mai mult ca un trofeu străin, În
vreme ce draco falfâe tocmai in mijlocul cetăţii Ulng5 turnul-palat al
principelui. - I nsfârşit trompetele dace, aşa cum le vedem reprezentate
pe Columna lui Traian (fig . 359) sunt complet identi ce cu cor1fyx-ul
cel tic, aşa cum îl vedem sculptat pe monumentele gallo-romane. Se
pare cl Dacii importa" din V, gata turnate, trompetele lor. I n orice caz
pavilionul trompetei era un cap de animal fantastic, cu gura larg des-
chisll , creasta zbârl i tă şi urechile ciulite, Întocmai ca animalele geto-
cimmeriene (p. 519- 523).
Care de lupld au avut Geţii În vremea bronzu lui . I n La T ene cunoa-
ştem d in Dacia numai care de luptă celtice, dela Prtjmu, ori Balfa
(fig. 360). Totu ş chiar la Ce l ţi carele de luptl1 nu se constat11 decât plină
În La T ene Il : posibil chiar ca nici În La T cne II s1l. nu fi mai fost
adesea dedt un vechiu rit fun erar (de îmmormântare cu car, de fapt
incinerare, numai cu roatele). In orice caz trebuie notat d ia Aiud
s'a găs it un cuţit (fig. 361) tot din La T ene Il, care potrivit mărturiilor
autorilor antici a fost interpretat drept o coasd de cor celtic.- Ca piese
www.cimec.ro
•
8"
de harnaloment avem: ;dhale caracteristice dela K6s::eg (fig. 363). de
un sistem destul de rar; felul comun e cel dela Hodsdgh (fig. 349)' La
Brukenthal avem nişte lâbale de tip KOszeg. - Pinteni La Tene bine
plstraţi avem dela MUtfCacÎ şi dela BroţOfJ (fig. 364). - Aplicele scy-
thice de harnaşament dela Cra;OfJQ, de argint (fig. 252 sq.) sunt fireşte
in afam de cercul cultural daco-celtic (p. 523-527).
Usttttsile pelltm grila corpului. Bricele sunt de forma unor cuţitaşe
late, cu lama subţire ş i t!iişul convex : la M,lllcacÎ, la Hotbdgh (fig. 349),
la Verlcl (eventual dublu : fig. 333). In Dacia sunt destul de rare, nu
numai pentruclt erau prea delicate ş i le-a mâncat rugina, dar ş i pentrud l.
D:lcii din La T~ne purtau bl1rbi lungi. In ce priveşte /oar/eale , de aceeaş
form1l. În La T cne ş i în vremea romanlt, e o ustensillt b a na lă in staţiu­
nile ş i mormintele celtice şi romane din Dacia (fig. 33°, 349, 353).-Piep.
teni de un tip foarte interesant ş i nou, de OS t avem dela Medial şi dela
OClla S ibiiulll; (fig. 365); primul e Împodobit cu un an imal gravat În
stilul vechiu .geto-ci mmeriCl: Mikhalkovo -Paşac hi o i. - Fragmente de
ogl;,,;:i de metal alb, probabil de fabricaţie itaJicl, avem dela TiMrul
pe Prahova (p. 527-53°).
Veţminte li podoabe. Notele originale ale culturii geti ce din La T cne, ma-
nifestate În arta de a cll1di cet!!.ţile, ori de a flurl armele, sunt îmmulţite
ese nţi a l prin arta podoabelor dace de argint, demn pendant. la arta au-
rului din bronzul IV r. hallstattul 1 carpatic. - Felul dacic de a se Îm-
brllca: bllrbaţi i cu o d1 maşll-blulâ peste pantaloni, femeile cu o fust!!.
peste dimaşa lunW-l, - cerea întrebuinţarea curelei ori c/u'mirului. Avem
del:l Cioara În Alba de Jos un fragment de placă de argint din coperişul
metal ic al unui chimir de piele lat de 157 mm. , ca acelea din hallstatt,
dar aparţ in ând La Tene-ului III (fig. 366). lndeobşte înslt blrbaţi i
poartA În La Tcne curele inguste (cf. Dacii de pe monumentul dela
Adamclissi) , iar fem eile l anţuri elegante de metal , mai ales argint, că­
zând liber pe şo l duri. Chiar sllbiile sunt acum purtate cu l anţuri (fig.
348, 338 şi 346). - Lanţurile ornamentale, de bronz, argint sau aur,
purtate de femei, sunt de doult feluri: de piept, legând ca un colan larg
cele doult fibule cari ţin eau mantia Încopciatit pc umeri; v. fig. 368,
dela Cyoma, - sau de cingdtoare, v. fig. 367, dela JilClll de Sus. Pentru
alte exemple, v. fig. 36<) (Cerbel) ş i 372 (Remetea) şi p. 535 sqq. :
Cioara. Someftll Cald, Cum VtIii, Olpret , MtIgura, Poszdg, Setlertlf,
Oradea Mare . Aceste l a nţuri au nişte pendantive curioase in form3
de ţinte drepte (fig. 37°, dela Somel"lCald) ori de sârme rbucite (fig.

VASILE pARVAN, GETICA
37 1 : Oradea A1are} , sau, încli mai interesant, de minuscule pumnale
(ibid.). _ Dar podoaba caracteristicli pentru Celţii purtAtori de tor-
qtUs e, tocmai, colanul, începând încă din sec. I1~ a. Chr., ~i anu~e
la noi în Dacia de obiceiu de argint, dar adesea ŞI de aur . In special
e comun colanul Ucut dintr'o singu~ bam de argint rlsucită (ca pe
vremuri În bronz şi hallstatt), cu capetele prelucrate fie in cârlige, fie
in chiotori, fie libere, stilizate zoomorf (v. pentru toate fig. 373 şi cr.
fig. 371), ca în h.aIlstatt la Sdl1georgiu Trdsedtl (fig. 262) ori la Nog? -
Gdj (fig. 23 8).-Dar mai ales e caracteristic pentru La Tcne-ul III. dlO
Ardeal tipul de colane cu capetele stilizate În protome de şerpi , on de
alte bestii stiiimoase, .cimmero-geto-scythicet: ]a Marca, la Olprtl. Ia
Ddrlat ori, ind, la Sângiorgill-Trdsedll. - Jnsă podoaba de corp cea
mai frecventă în La Tene-ul dacic e brtlfara. c.'\ şi În bronz IV = hall-
staU 1, aşa. şi în La Tene lI- III , Gelii îşi arată originalitate~ lor ar~­
stidl. în special În acest gen de obiecte. Vom deosebi dar!!. In Dacia,
aHhurea de tipurile de bdi.ţări comune cu V celtic. pe cele specific ge-
tice. Ca tipuri generale La Tene 11, reţinem: J. bara crcstlt'li, fig. 346,
9; 2 . bara unispiral~, cu capetele gravate (şi În La T~ne III) , fig: 373;
3. bara ornată reliefat cu S-uri, ca la Gyo",a, fig: ~74; 4· bdi.ţl.~lle de
hemisfere de bronz, foarte populare în NV Daclel, unde Celţu. erau
chiar etnografic prezenţi: fig. 375 dela Diosag, fig. 376 dela StinttDalla.
fig. 367 dela Jucul de Sus, fig. 377 dela ApaMda, fig. 368 ~del~ Gyoma.
Ca tipuri generale La Tene III, notăm: 5. fir de sârm~ !OchlS cu ca-
petele rlisucite spiral pe bad. dincolo de închi~ere: fig. 378 ~ela Cerbel,
fig. 372 dela Remetea; 6. vite de sârmli rb~c~te. c~. o frânghie: fig. 379
dela Cerbel., 7. bande late ornate cu cercun ŞI Imn ~e pun~te: ~g. 3~O
şi 381 : Cerbel. InsU.rşit avem formele specific ~aclce, 1I~1~ on plun~
spirale, cu capetele in formli de protome d.e şerpi .. Ac.est tiP .de bdiţ~n
cunoscut şi din Italia (Ornavasso,l\lolltejortmo ) caşi din GreCIa, IIIyna.
Thracia, Spania, etc. şi nu mai puţin din Scythia, iar chiar .în Dacia
având ca precursor tipul inclelor tscythice. cu cap~~ de şe~pl, se ~re­
zintJ. totuş În Dacia într'o Înfliţişare particular stilizată ŞI. alclitulOd,
prin una din speciilesale,lm tip 71011 . Deallr,n.u a.vem d~câ~ ~ smgur~ pe-
reche de bră\~ri, dela Totefti (fig. 382), uOlsplrale ŞI stIhzate mal de-
grabli sudic şi sudvestic decât dacic şi , poa~e,. o bmţarli .cu. prot~me de
taur (ca in Scythia). Deasemenea nu au mml~ caractenstlc getlc brl-
ţ~rile deschise ori unispirale de argint Cll o vagi indicaţie la. capet~ a
unor protome de animale (fig. 373, Ardeal; fig. 372, Banat). Dlmpotn\'li
www.cimec.ro
•
s ••
spirakle de braţ fi cele de picior, caracteristice pentru tezaurele de
ar~int dacice, oledtllne lin tip de sine sttItt!J.or. Sârma multiplA În~
dOlrll în spiral~ e de tradiţie a bronzului; dar capetele turtite şi împo-
dobite in exterior prin presiune cu un şir de palmete en creux e tot
ce poate fi mai «modern. La Tene (cf. cupele deliene, p. 207 sqq. şi fig.
J62 sqq., dela Crdsani) şi, În aceeaş vreme, amintesc, într'un chip
destul de viu anume procedee decorative assyro-scythice (MelgunofJ,
bordura tecii de pumnal, sec. Vl a. Chr.: Minns, p. 171). Cat priveşte
tenpul de şarpet, el e propriu zis de o speţA zoologică destul de nepre-
cisll: un bot ascuţ it oarecare. Aceste spirale sunt destul de popular
lucrate: massive (cea dela Se1ler'Uf, la Muzeul Brukenthal, cântlireşte
40J gr.), foarte largi (p1tnA. la un diam. extern de 125 mm.), de o ri-
sipA de material barbarll (bara, cilindrică, are o lungime, desfltşuratA.,
de peste doi metri şi un diam. de 4 mm .), ele sunt, par'cli, turnate
toate în acelaş timp, din acelaş tipar; e de ajuns sll se compare pentru
identitatea tipului fig. 371, 373, 383-385 intre ele: e una şi aceea,ş
formli, la Sett.enq. Helur, Vaidei, DârkJ;. Oradea-Mare, etc. (cr. p.
549). Suprafaţa de rlispllndire a acestor podoabe e destul de mare:
alAturea de 1 0calit3ţile citate, de Vertes În Bihor ori de Cerbel in Hunie~
doara, avem brnţări cdacicet chiar Ia Tata in Pannonia. - Ceeace
trebuie Însă evitat, stilistic ca şi istoric, e confuzia cu britlirile medie-
vale din ţinutul carpato-danubian, stilizate, pc baza influ enţe i iraniene
in tcdiţi a. mai nouA, sarmaticli, tot cu capete de animale, ca in vremea
geto-scythidi., dar Într'o modelare deosebită: a se compara d. p. brli-
,ltrile din cimitirelc «vechi ungare. dela Pi/iny ori Lipta-Gerge În N6-
grad, de prin a. 1000-1038 p. Chr. (p. 550).
Fibtl!e. De sigur Da~ia nu are în La Tene varietatea şi bog~ţia de fi-
bule din bronzul IV Ş I hallstatt, iar vremea scythicli a fost defavorabilA
acestei podoabe de Îmbr1'tcAminte. Fibulelc de fier, de bronz şi mai
ales de argint din Dacia aparţin la o scrie destul de tArzie de tipuri (mai
ales La Tcne III), din La Tcne·ul I neavând decilt puţine exemple:
Sedritll, Media! şi Ti"os1ll (fig. 388), iar din La Tcne-ul Il numai pil-
d.cle pur cel~i cc din mormintele dela Balta (fig. 386), Apahida (fig. 387)
ŞI Gyoma (fig. 368). l arll tipurile ce ne ofer~ tezaurele de argint dace:
1. fibuJa cu piciorul msfrânt şi plin de nodosităţi, ca la Pos::dg ori Md.
gura (fig. 389), Încli din La Tene II, dar cu deriva ţii mai frecvente
În La Tene III j 2. fibuJa cu nodositAţile pe arc. iar nu pe picior ca
la tipul 1 din care Se trage (fig. 372: Remetea), eventual În varietatea
dela Tit/oStIL (fig. 390); 3. fibula .cu scuu, probabil de reminiscenţA
hallstattian:1, ca la Cerbel (fig. 391},la R~tea (fig. 3~, 4) ori la Şael
(pl. XXXVII 2); 4. fibula teu scuustilizatii anthropomorph (reminis.
cenţl!. din La Tene 1) ca în fig. 393; 5. fibu la În formA de ancoră. care
nu e cumva exclusiv cromanlb, ci se ÎntâJneştc Înd din La Tene-ul
III, ca la Aţel (pl. XXXVII 2) ori spre Sighiloara; 6. fibula cu arcul
dintr'o buca~ cu piciorul lui, ca la Remetea (fig.372, J şi 3); 7. fibula
dintr'un singur fir de metal, egal de gros , ca la Tinorul (fig. 392); ~.
fibula .Nauheim. ca la Tillosul (fig. 388) ori RemJ!tea (fig. 372), databll
şi la noi, ca şi în Germania, tot în vremea lui AugustuS; 9. fibula cu
disc, cunoscut1\ de obiceiu din vremuri mult mai tArzii, dar la Ti1lostll
(fig. 388 ) sigur incl!. preromanl!., in vreme ce la Bregetio (fig. 394), ea
poate fi şi mai târzie. - Ceeace trebuie reţinut În ce priveşte fibulele e
ci îndeobşte ele sunt de forme general La Tene, iar nu particular da-
cice. _ Dimpotriw pendantivele cu tcUet şi eprmrnaieJ, ca la Medial, So·
meţul.Cald ori Oradea Mare (fig. 370 sq.), prinse de obiceiu in inele
largi, cari alcltuiau partea centralit, de leg-lturit, a lanţurilor or.namen-
tale de piept ori de cingătoare, sunt in adev!!.r caracteristice pentru La
Tene-ul nostru târziu.-In cepriveşteinekh, nu cunoaştem Înd din
Dacia (afară poate de Poiana: inedit) tipul .a chaton., ci numai pe
cele analoage cu brltţările, simple (fig. 388: Tin.osul) ori plurispiralc
(fig. 372: Remetea, de argint). - Colanele de mdrgele sunt tot ~a de
frecvente în La Tene, ca şi mai Înainte (os, tcracotă, metale preţIoase,
chiW imbar, sticlit, etc.). Cunoaştem de aur dela Crdsa",' (fig. 176) şi
de stiei1\. colorată, în special foarte interesante de pastă verde opacl,
dela Tilloml (fig.. 388); locurile de aprovizionare cu astfel de podoabe
erau altele pentru Dacia decât pentru Apus, deaceea determină rile ti·
pologice şi cronologice din V nu se potrivesc la noi şi trebuesc fixate
din nou. - Nu putem răspunde la chestiunea <Iad ambra (existentlla
noi atAt în Gorj cât şi în Buz1!.u) a fost fie exploatati1 fie rn.'I.car Între·
buinţată la noi în La Tene. In adevăr nu o găsim nici În morminte,
nici În aşez1!.ri. Explicaţia cu ritul incinemii şi arderea satelor dace În
msboaie nu e suficientă; căci împrejurări analoage au fost şi la Adria-
tica, şi totuş ambra se găseşte; e mai probabil ci efectiv ambra a fost
foarte puţin în uz la noi. - Ind mai caracteristicl1 e lipsa OIlrului in
La Tene·ul (bcie. Doar ici·colo , ca la Totelti in Haţeg (brAtiiri le masive
cu capete de şerpi tratate prea naturali st ca sl!. fie originare din DacÎ:1:
fig. 382), câte ceva de aur; altfel pretutindeni (v. lista, destul de lungi'i.,
www.cimec.ro
la p. 559) in Dacia argintul e acum metalu l de predilecţie pentru fa-
bricarea podoabelor. Şi in vreme ee Ungaria propriu zis!, ori Boemia,
cu~oaşte încl din belşug aurul, iar la Herc::eg-Marok În Daranya s'au
găSit podoabe de aur de stil central- şi vesteuropean celtic, Dacia face
corp cu regiunea iJJyricl şi est·alpină În precumpănirea absolut! a
argintului asupra aurului. De altii parte constat1l.m În Italia septentrio-
nal!! fenomene analoage, tot in La Teoe-ul In : ba chiar formele de
brăţliri ori de securi de luptli. dela Gillhr'asco sau O",aflasso sunt iden-
tice cu cele din Dacia, şi am arătat mai sus eli nu Dacia le-a primit
din hali a, ci foarte probabil invers. 10 adevltr e În toate aceste fabri-
cate - cum a observat şi Reinecke - un conservatism carpatic care
merge În tipologia lui pAnA spre bronzul IV. Naşterea artei argirttrdrli
la Daci În La Tene nu se poate explica doar cu afluxu l de metal (ca
monetA) din Sud, Începând din sec. IV încoace (v. mai jos), ci ş i cu
împrejurări de caracter etnografic şi cultural-artistic specifice pentru
vremea respectiv!!.. Consider!lnd insli cl alAturea de puternica influenţi\
celtidi, evidentl şi În tipurile de podoabe examinate mai sus, nu s'ar
putea, sub nici un cuvânt uita influenţa greco·iranhmă contemporană,
inţelegem eli În Dacia evolUţia ideilor artistice din bronzul IV ş i hallstattul
jJ trebuia s3 iâ un curs simţ itor deosebit atât de cel din V italo-celtic
cat şi de cel din E pur scythic (p. 550-561).
Cera7llica. Problema ceramicei La Tcne În Dacia e destul de com-
plica~ din punctu l de vedere istoric-cultural : ceram ica aceasta preci-
1.caU cronologic, dar nu identifici\ etnografic c!lmpul ei de răspllndire ;
e~ cs.le o marfii care circul!!., ca fi cea greceascil, la naţiunile cele mai
dIferite. Ea nu apare la noi înainte de sec. III pentrucA deabia de pe
1:1 a. 300 Getii intrll În raporturi mai strânse cu Celţii. Dar pe urmă
şi Dacii fac vase de tip ceJtic. In orice caz cantitatea de vase eeeltice.
din Dacia e enormă: intreguJ ţinut e, din acest punct de vedere, (leel-
tizau. To.t\1~,. în nici o aşezare La Teoe din Dacia nu lips eşte marfa
local!!., prun!tlvit, r1iu arsă, de forme quasi-neolitice. O pildl!. aml1nun-
ţÎtă au dat mai sus, în ana li za stilisticl a ceramicei dela Cr4sani (cap. IV).
Dar cazul e general. Şi Între moda l ocală şi cea str!!.in!!. consta~m un
schimb de valori interesant: tipuri Iwud executate În material primitiv
şi tipuri strdvech" prelucrate la roaM. E clar : ~r:tnimea geticA pl!.streazlt
înclp!!ţânat tradiţia veche; târgoveţii, proprietarii bogaţi şi nobilii adopt!!.
cu plAcere modelele nou!!., importând marfli autentic strltină, celticl
ori greceascit, sau provodind imitarea ei În Dacia. Dar ridicarea naţiunii

gete politic ş i economic in sec. 1 a. Chr. - epoca lui Burebista -
duce la r!l.spândirca fabricatelor mai de lux p An1i in stratele de jos ale
popu l aţiei. Aprioric, imensa majoritate a vaselor La Tene din Dacia
trebuie deci sl1 apart in1i perioadei a ll1 -a. Cercetăr il e pe teren confirmă
str!l.lucit această ipotez§. istorica. Acest paralelism economi c-artistic e de-
altfel un fenomen general istoric revenind regulat ş i În Dacia: În (!1Ieolitic,
întliu (populaţie sedcntm'11 agricol1i foarte numero asă şi, concomitent,
frumoasa ceramidi pi ctatli de cultura n, r1ispânditJ prin comerţ pre-
titundeni), ca ş i pe u rmă in bronzul llI- IV (vremea clasicii a tezau-
relor de aur şi a comerţu lui cu Italia: ceramidi spl en d idă de tipuri lo-
cale imitând într 'o pastă excelentl1 deco raţiile gravate ale obiectelor
metalice) .
Principala Înrâurire celtiC'"J. În D acia vine dela NV, dinspre Carpaţii
Slovaciei şi Tisa de Sus, unde Cclţii ajunseser1l. inelt din sec. V a. Chr.
Atât în Ardeal cât şi in Moldova Celţii au venit dinspre NV, iar nu
dinspre V ş i SV. FOnl/ele ceramice create de ei f" kgălllrd cu V bot",
fi bavarez au circulat apoi În întregul ţinut getic din platoul transi lvan,
ca ş i dela S ş i E Carpaţi lor. Pân!! şi la Crdsani pe laIomiţa anume ti-
puri tceltice. se leagl cu precursoare ale lor directe din Bavaria La
Tcne-ului 1 ş i II . Fir eşt e , nu lipsesc nici leg-Iturile cU SV illyro-celtic
şi le vom arăta. Dar ele sun t mult mai pUţin pregnante. Archcologii
cari au mcut lucrliri de am!!.nunt, pe teren, la ApaJu'da (Kovacs) ori la
Ba/fa (Reska) au relevat cu dreptate direcţia I\TV din care venea spre
Dacia influenţa celtidi . D ar ei lucrau chiar în I\TV Daciei, unde era
natural s!! avem o atare infiuenţă , d at!!. fiind prezenţa Cotinilor, Anar-
#ilor şi Tcltriscilor din Slovacia şi Ga li ţia csti c!'i . Mai puţin aş te ptată e
constatarea eli aceeaş origine NV e de atribuit întregei înr~uriri indu -
striale celtice asupra Daciei , p ânl1 chiar in Moldova ori în C~mpi a mun ~
teanli. -S1I. vedem acum care sunt principa lele tipuri de vase La T ene
din Dacia.
Urne. Vestu l cunoaş te , din Boemia ş i Bavaria panl În Dretania şi
Britania un tip de urn1i derivat desigur din situlele de bronz analoage:
fig. 395 d. p. cu fig. 200. In Dacia il regăs im la Sighiroara (fig. 395).
deci în S Transilvaniei, ceeace Înse.'\mnl1 di vom aVe3 a-l găs i curen t
ş i în alte pl1rţi mai apropiate de NV celtic. Din această urnl1 derivli
direct tipul barbar comun În Carpaţi şi pe Dunlirea mijlocie în sec.
lI- VII p. Cbr., după cum inţe l egem din staţiunil e dela Sântâna de
Muref şi Bandul de Câmpie (v. mai jos): ef. fig. 398 sq. O altii forml1
www.cimec.ro
•
8'3
Înrudit:! şi totuş rarA , de urn ă avem dela Tit/osuL din La Tene III (fig.
400). In Dacia Îns!! forma de urnll caracteristică pentru regiunea de
NV, ccelticllt, e ('ea. bitroncconicA dela Ba/Ia ş i Apahida, În feluritele
ei variaţii, dela profilul quasi-villanovian (fig . 402, 1) p~nă la acela
aproape sferoidal (ce. fi g . 401- 406): exact adică precum o g11sim pc
Dun!!rea de Sus, d. p. la &arba1Jtia (fig. 407 ş i 462). Şi această form!!
de urn!! se re~seşte in D acia p~nă tâ.rziu in vremea năv1i l irilor bar-
bare , d. p. Ia BandllL de Câmpie (sec. V- Vll p. Chr.) : fig. 405 cu p.
s6c) sq. E continuitate deLa La T b,e II pli"ă in sec. VII p. Cltr. ? Sau
e numai o întâ.mpllhoare revenire de forme, produse în a ltă parte, pc
baza comunll celticll In primul caz am avea fireşt e Înd un argument
pentru continuitatea D aco-Romanilor în N Duro.ri i. - Un al treilea tip
de urnă, din La Tene, dar ti llyri ct, iar nu celtic, e cel în formă de clopot,
~Ş 3 cum il găsi m la noi la Cruia. In timpul bronzului aceste urne erau
comune în Carpaţ i ca şi În Balcani (p. 422 cu fig. 286). D ar la noi ele
au fost pe urm!! înlocuite, d. p. de tipul bitronconic, în vreme ce în
Illyri3 (ce. Donja Do/ina) ele s'au plistrat pAn!! În vremea La Tene-ului.
To tuş unele forme analoage dela Crdsani (p . 184 sqq.) par a se fi mo-
~t e nit direct din vremuri mai vechi (ce. staţiunea dela u c}'inla de
Muref). - fns fArşit dela Timi,oara avem, ca mi c t X vota o ur nă imi·
t4nd cistele .a cordons. de bronz (fig. 408) ş i o mare tamforb servi nd
ca urn!! (fig. 409). - Ca ornamentare, urnele getice din La T eoe, fi e de
tip .Sighişoarao (fig. 395), n e de ,;p oApahida. (fig. 40Z), sunt destul de
s imple (fi g. 395-+11) : 2igzaguri şi valuri grafitate ori gravate, zone ori
linii venicale ori orizontale, drepte ori oblice , benzi ci rculare de cer-
curi concentri ce; inco lo doar profil e orizontale, adAncite ori În relief,
obţinute prin inv!lrtirea pc roată. In genere pasta e cenuşie, bine spll~
I ată ş i arsl, mai rar brun-roşcată. Ceramicl pictată nu avem decât,
excepţi o nal, d. p. Ia Sighi,oara , probabil importată din V.
CUpt. Orice mormânt La Tcne trebuie s!! cuprindă, tradiţiona l
(ca şi in bronz ş i haJIstatt : p. 422 şi 424) triada: urna, cupa şi cratiţa
(ori hoLul).' cf. fig . 404 şi 406 ori 407. Formele cupelor variază dela
tipul elegant hemisferic dela Ordsaui (fig. 123 sqq., ori 126) ori dela
Sighişoara (fig. 41 3), nepot bun al cupelor italice de bronz dela Fi::lfUl
GherJii (fig. 2°3), pânll. Ia @cratiţat <lScythi clb cu proeminenţe tthrace.
(fig. 266 ş i 305), fireşte mult Înnobilat!! prin road, ca d . p. Ia JUC1lL
,u Sus (fig . 36,), la Apahida (fig . 4'2) ori la Ba/Ia (fig. >j06). Evident
cupa La Tcne din Dacia e adesea doar un UpTJţ În miniaturl\, deaceea
 VASILE p}.aVAN, GBTICA 8,.
atat ca mlrime cAt şi ca profil ncest fel de vase se prezint~ într'o foarte
interesantă varietate pe care o notăm aici pe scurt, doar prin no. figu-
rilor: 420, 45°, 449, 44°, 397 (fragm. 2 jos la st.), 414 dr., 415.
Baluri fi ettti. Punem ÎmpreunA aceste tipuri pentru rolul identic
pe care-I jucau în inventarul mormintelor La Tcne. Dealtfel În afar1
de Apalrida, st1!ţiune de tip cel tic pregnant, unde bolurile sunt nume-
roase (fig. 404 şi 416), toate celelalte locuri, incepand chiar cu Balta
(fig. 406 şi 417), cunosc ceaşca, iar nu holul, potrivit vechei tradiţii
încă din bronz (fig. 287 sq.). Ceaşca de tip local e simplu troncconicli.
(fig. 59 sqq., dela Grăsan;, fig. 415 dela Tinosul, pl. XXl dela Poiana).
Dela Sighitoara (fig. 418), Poiana (pl. XX I) şi Tinorul avem şi forme
de ceşti de un tip unghiular, stmin. Foarte variate sunt formele de cttli,
căni şi oalt cu ° toartli. ~site în attz4n'k la Tene: sunt de fapt vasele
cele mai frecvente, Întrucât servesc atât la p!tstrarea cât şi la transpor-
tarea lichidelor inlAuntrul gospodăriei, pentru diferitele nevoi ale
casei şi ale alimendi.rii. Deosebim trei tipuri : 1. archaizant bitroncconic,
ca la Zimnicea (fig. 419); 2. pântecos şi scund, ca la Cr4sani(fig. 77- 81),
la Roaua, Brate" Chiletli, Sf. Gheorghe, CenUll, Râtl/OO şi Ti"dsul (fig.
421,423,425.434,436,437,429,433); 3. de tip svelt sudic, ca la TârguI
Secruse, Daltlie, 1'il11110ara, Zil1l11icea, Sf. Gheorghe şi Tinosui (fig. 422,
424. 409. 426, 435, 4Z1, 427 sqq.). De un tip diferit sunt ulcioare1e
cu ga.tul stra.mt dela Târgul Semesc şi SighifOara (fig. 439 şi 438), amin-
tind vasele.gdrtlfi de tip bavarez, fâtă toarril.. -lnsfârşit avem cettile-
strecurdton', ca la Crăsani (p. 210) ori Sigltitoara (fig. 44') '
Vase larg tkschise de tipurile castroane, strAchini, farfurii, fructiere.
etc., cu sau f4rd picior. Avem douli. serii de forme: 1. cu buza dreaptA
şi ţnguslă, simplu profilată, analoage cu tipurile bavareze, atât basille
mai mici ori mai mari, dt şi .cupc cu picior Înalt., la Poialla (pl. XXI),
la Tinosul, Zimllicea. Chepeţ . Sd,.:ielli, Poialla Selei (SanniztgclllSa) ,
Aiud, ori Siglu'foara (fig. 415, 44°, W, 444, 446, 449, 397, 45 0 , 45 2,
455); 2. cu buza lald, de ° mare varietate de profile, mergand până
la exagerări, pe care modelele lor vestice (vase metalice din Hallstatt)
nu le formulaserll.. niciodată, fie pentru strllchini şi basine, fie pentru
«cupele cu picior înalu, resp. vase~suport (câteodată identice cu cele
- anterioare-din Italia), la Poiana (pl. XXI ), la Cr(Isafli(fig. 87-J22: cu
elemente de inspiraţie kx:ald, Încă din cneolitic), la Zimuicea,Ti"osul, Sighi-
toara,Oltem', CerMl, Cam4lăIl, Dablic, Sâllzie"i ori Aiud (fig. 414,444,
4' 5.443.445.45°.455.443.45'.453.454.448.446. 397)· Din tipul de
www.cimec.ro
.,'-----_=.::==-------'''-'
cratiţă larg troncconică, veche Înd din neolitic şi pllstradt În popor
pa.n~ in La Tene, d. p. Ia Crdsani (p. 199 şi fig. 88) ori Timitoara (fig.
457) derivase o formA cu picior scund, iar apoi tot mai Înalt (p. 197
sqq. cu fig. 87 sqq.) ale cărei buze, dup~ pilda vaselor metalice din Vest,
afectând forme analoage, de basene ori tipsii, se Hl.ţiserA treptat alcA-
tuind un tip caracteristic La Tene în Dacia: 1. de eupe cu picior Înalt,
ca la Sighitoara, Tinosul ori Ailld (fig. 455. 415, 397); 2. de vase-suport,
ca la Sjg"#oara (fig. 443, 445), quasi-iden/ice cu tipul analog di" fitrul
ilalie; 3. de cratiţe şi farfurii ca la Olteni ori Certlal (fig. 451, 453 sq.),
cu obicinuitele ornamente În zig-zag . Vasele cu picior Înalt dela Pecica
(fig. 456 şi 458) sunt de un tip italie pregnant: foarte natural, deoarece
ne afHim pe valea de jos a Mureşului dltre Banatul de Câmp, unde in-
fluenţele italo-illyrice au fost Întotdeauna puternice. Demnă de notat
c marea varietate de profile larg deschise, în ce priveşte buza lor, la
Zimmcta şi Tinorul (fig. 444 şi 415). La fel. avem pentru cupele cu
picior şi vasele-suport bogate serii de profile, fie la Crasani (fig. 103 sqq.),
fie la Sighiţoara (fig. 443, 445, 45°, 452, 455), la Ti,wsul, etc.
O menţiune specială merită marile dolia Sau pithoi ~site curent
in staţiunile La T~ne ale Daciei, la cAmp, ca la Cr4sani (fig. 157- J 59),
ca şi la munte, d. p. Ia Cosletti. Caracteristice mai ales pentru La T~ne-ul
111, aceste mari recipiente de păstrat apa - eventual in atelierele de
fierărie, ca in Gallia-sunt de un tip şi o facturll cari indicll limpede
influenţel e meridionale, venite fie prin CeIV, fie - suntem după 100
a. Chr. - direct dela Greco-Romani.
Reţinem darA , pentru Dacia Iransilvană, prezenţa a dou4 familii
de fabricate: 1. primitive. de ripuri şi factură localli., eventual de imi-
tare ţărăneascl a formelor nou~, şi 2. perfecţionale, de pastă excelenrJ.
in special cenuşie. lucrate la roatA, şi, adesea, importate din regiunile
celtice Învecinate, dar, fireşte, Înd!. mai frecvent fabr icate chiar la noi,
dupA modelele ccJtice. Dimpotrivă În Dacia mo/do-valahd avem trei
fami lii de vase: cele douA ca în Transilvania, şi 3. vase elenislice: am-
fa", de diferite origini, indicate adesea de stampilele de pe mănuşile
lor (Thasos, Rhodos, Cnidos, etc.), cupe delie'Ie, canlhare tattice. (eL
fig. 459)' Probabil că nici Transi lvania n'a fost total lipsită de atare
produse (ceva În llceastll direcţie ar fi de constatat la Sighişoara, pl.
XXXlX 1 , dar de origine sudvesticll. mai tirzie, iar nu elen isticli. din
vremea cupelor deliene); dar p"nă acum n'avem nimic precis, nici din
săpături, nici altfel. ]n ce priveşte fragmentele de vase dela Sighitoam,
-==----

pictate cu Linii late cafenii pe un fond de pasti roşie ~t1nd În galbcn~
roz, asettlănlhoare cu cele dela Stradonitz, ele au putut fi aduse chiar
din Gallia În La Te-ne 111 (Dechelene), deşi nimic n'nr Împiedeca s~
fi fost fabricate şi in regiuni mai apropiate (Boemia, Bosnia: Reinecke).
(Cp. pentru cele de mai sus, privitoare la ceramicl. pp. 561-591).
Vtue de sticlă intregi nu avem incA din s!!.păturile noastre. Dar sta~
ţi unea dela Til/oml ne~a dat fragmente foarte caracteristice pentru felul
acesta de marfA importat din Sud. Predomin!!. pasta verde şi albastră
de diferite nuanţe, cu ochi şi pete galbene ori albe, iar fragmentul din
fig . 460 e multicolor: ca fond vio let~ametist, cu ochi şi vine de nuanţe
clare, roşii, galbene şi alburi i. In general, din La Tene Ilf (cf. şi fig . 388).
.'.
btdttstria ". comerţul; ciratlalia fabrt"catelor străine fi a moneleij arIa
geticădi" La Tem!. - Ca şi În V, La Tene-u l getic se distinge inainte
de toate prin melallirgia sa activ! nu numai pentru nevoi le interioare,
dar chiar pentru export. In adevăr, daca. atelierele dela .Muncaci În N
Daciei sunt foarte productive pentru nevoile pacinice ale Geţi l or sep-
tentrionali (oferind unelte agricole în primul rând), flră îndoiai! fabri-
cile de anlle în stil dacic: s!l.bi i curbe, cosoare de lupUi., securi «geto-cim-
mcrienet de fier, etc., au trebuit să fie În Transilvania de unde de fapt
am putut releva exemplare identice cu cele reprezentate pe Columna
lui Traian ori pe Monumentul dela Adamclissi (fig . 342 cu 34' şi pl.
XXXVI :z). Evident, atel ierele din Transi lvania, pe cari înainte de toate
avem a ni le gândi instalate in cetăţile de pe munţi, unde de fapt s'au
găsit şi scorii de fier şi nicovale, lucrau în mari cantit!!.ţi - cum am enu-
merat mai sus speciile - nu numai arme, ci şi unelte ş i ustensile pentru
viaţa agricol3 local!!.. Credem Însă eli. iataganele bastarne figurate pe
l\1onumentul dclaAdamclissi ar putea fi tot de provenien~ transilvant1 (iar
nu cumva scythic!l. ori sarmaticll.). Pentru e"."tragerea argintului nu avem
documente suficiente; dar nicovale de argintari s'au glsit la Costelti,
iar minereu brut conţinând argint s'a gAsit· la Crădiştea MllIzcellllui. Cum
Dacii au bătut manetă de argint şi au fabricat şi ne n um~rate podoabe
de argint, este exclus ca ei s11 fi folosit numai argint importat (eventual
ca monetă din Thasos ori Macedonia), ci au trebuit 93 extrag! şi ar-
gintul din propriile lor mine. La fel c cazul cu allrul. La cucerirea Da-
ciei de Decebal se pomenesc cifre fantastice (Carcopino a Încercat,
subtil, să le emendeze acceptabi l) de cantitatea de aur şi argillt pe care
www.cimec.ro
.'7._ _ _ _ _ _""-'==_ _ _ _ _ _=
Traian a luat-o ca pradă de aici. Evident, chiar cu admiterea unei
enorme acumuH!.ri de obiecte şi monete de aur in casteJeie principilor
daci, pe cale de biruinţe şi p~dăciuni împotriva Grecilor (Dromichaites) f
ori Celţilor (Durebista) şi de plăţi pentru serviciul de mercenari in Sud
l (ind din sec. V a. Chr.), totuş o parte importantă din aurul Daciei
~ Extragerea aurului din minele Daciei a fost de sigur
cu totu l primitiv! inainte de °Jenirea Romanilor: s'a cules aurul din
nisipul rAurilor, s'au ales pepitele din conurile de dejecţii ale vliilor,
s 'au splilat măcinllturile de minereu din diferitele placerI naturale . Dar
de o prelucrare sistematică a filon uri lor quarţoase nu credem cl se
poatc vorbi În epoca preroman!. Totuş, cum :tm Încerc:tt a demonstra
În chip repet::lt mai sus, vârsta aurului nu e În La Te-ne.J ci În bronzul
In i IV. Atunci aprovizioneazli Dacia toat!!. Europa Centrallt, Ger-
mania şi Scandinavia cu aurul ei palid (pentru argintul matin din el).
Aurul Agathyrsilor, de care vorbeşte Herodot e pre-agathyrsic. Şi, la
fel, aurul lui Decebal va fi fost Îll bunit parte sau pre-La Tcne, snu
pseudo-dacic. Dar dacă fierul şi ltrgintul sunt metalele clasice ale La
Tcne-ului getic, brollzul nu e mai puţin folosit şi în această vreme:
colane, br!!.ţl'l.ri, lanţuri, fibule, vase, figuri ornamentale, aplice pentru
haine şi harna~amcntc, care, trompete, steaguri, etc., aşa de numeroase
in La Tcne-ul dacic, postu lea.z.!l o importanUi. activitate În rnetalurgia
şi industria de artă a bronzului. Necunoscutlt Dacilor pare a fi rAmas
industria smalţului decorativ, aşa de r.!lspânditA. la Celţi; o dovad:1 În
~IU:eld~a~~~~:~~~u::~~n~~~i:~;~~ld~e~~:~~n~~e~~c~~~~:,:~~;:'.ad~C:;~.'
/
Tratatele clasice asupra numismaticei barbare central-europene din
La Tcne, de Blanchet ş i Forrer (v. p. 598 sq.) trec şi Dacia printre
regiunile de monetlirie cel tic!!., fitră a determina o familie speciallt da-
cicl, autonomă faţ11 de monctăria propriu zis celtid. Totuş chiar la
Blanchet şi Forrer găsim tipuri de monete care Îndi din 1874 fuseseră
caracteriz.1te de Biclz drept specific dacice. O reluare a chestiunii, În spe-
cial pe baza cercet3rilor lui Gohl, a dat lui Moisi l ocazia sl'I. determine o
întreagă serie de tipuri pe cari ci le caracterizează drept .dacice•. De
fapt, ca şi bt4rgtlrile, podoabele ori vasele getice din La Tcne, aşa şi mo-
1lttele sunt creaţii getice cu elemente sudice trecute prin m!lini celtice
şi cu mtJloace le/miu inspirate dela Celli. Cee:tce e exclusiv dacic e pre-
dilecţia pcn lru monetele mari de tipul tetradrachmei şi emisiunea mixtă
~raclmle skY'phate cu capul lui I-Ierakles-Alexandros (dupit

7. 6
tetradrachmelc lui Alexandru cel Mare) pe avers, şi calul (dupli sta-
terii lui Filip Il) pe revers, fireşte tot În mlirimea tetradrachmelor t lrzii
dacice (Bielz), imitate dupli cele th.'1siene. Forrer a datat aceste tctra-
drachme dupa a. 200, in dau.!!. emisiuni : t200-J50 a. Chr.' ş i te. 150
a. Chr o, : dupa. cum nu intervine încll., ori intervine, influenţa tipului
. Macedonia It creat În 158. Dar şi Forrer ca şi Cohl şi,du~ ei, Moisil
vorbesc de o monetlirie dacicl În sec. IV a. Chr.: auasta e o imposi-
bilitate istoncd. Nu la noi, dar chiar În V nu glisim monete de nici un
fel în mormi ntele La Tene-ului 1 (Dechelette). Iar, pe urmA, baterea
de monetl1 a început deabia cllnd n'a mai fost deajuns de cea autentic!i
din S. Prin urmare deabia între 280 şi 200, dac!i a putut începe la noi
imitarea stateri!or lui Filip 11. ]0 realitate la M,mcoci ca şi la Szalocska
mooetăriile ccltice respective sunt active mai ales În La T coe 111 . Iar
la noi, fie la Cudgir, fie la Sebefel ori la Peteuo, deabia din epoca lui
Burebista, c1lnd pretutindeni se ridic! pe virful munţilor castelele no-
biliJor, putem conta cu o mone~rie localll. Am încercat dară a demon-
strâ (p . 599-605) că În Dacia nu se poate vorbi nici de serii ni ci de
tipuri stri ct cronologice, ci mai degrabă de emisium' de calităţi d,Yerite,
adesea aproape contemporane, iar că epoca de principal:1 act ivitate mo-
netad!. dacicli e între c. 100 a. Chr. ş i c. 50 p. Chr. Am mai arătat ci'\.
Dacii n'au bătut t,ici 11tollet ă de atlr ,Iici mOlletă de bronz . JnsfâNjit deşi
Dacii au cunoscut !nonetele celtice din Pannoni a imitate după denarii
romani (s'au găs it monete ale Eraviscilar chiar în burgul dacic dela
COdefli), ei ou s'au simţit Înclinaţi să dea nici o dcsvoltare imi ~rii
locale a acestui tip de monete. Foarte explicabi l dud ne gAndi m dl
aproape nicioda~ Dacia ou suferise prea mult de lipsa de mone~ ex-
celeotii sudid1: macedooean1i ş i thasian1i intaiu, romana pe urmi'\..
De fapt, ex.'lmin!lnd comerţul din Dacia Între c. 400 a. Chr. şi 100
,p. Chr. (p. 606-619) constatllln c:1 el este complet dependent de Sud.
Până pe la a. 200 a. Chr. nu poate fi evident vorba dec.ât de S grecesc ;
S roman nu Începe a juca un rol decât abia din sec. II a. Chr. încoace .
Cu toată această orientare statornidi. SN a penetratiei economice În
Dacia, marile drumuri comerciale de aici sunt ori entate spre V ş i spre
E . ln adevăr S î mbră ţi şează regiunile carpato-balcanice prin cele două
mări care se intind din Mediterana departe spre N : Pontul Euxin şi
Adriatica; ş i Grecii ş i Romanii au preferat, fireş te, drumul apei: Întâiu
pe mare, apoi pe văile marilor dluri, În sus (pe Dunl1re), ori la vale
(pe Sava). Cât priveşte drumuri le de uscat, din 1\ibcedonia, Thracia
www.cimec.ro
•
.,.
şi mai tArziu IJlyria, direct spre Miazănoapte, ele au fost intotdeauna
frecventate - tot dealungul v1\ilor marilor rluri - dar mai mult de
ritshoiniei decât de negustori .
Fllrll indoeală, Grecii, În special cei dela I-listria ş i dela Olbia, vin-
deau Geţilor din Carpaţ i numeroase produse ale metalurgiei lor : arme
şi unelte, cu lama de oţel excelent din N Asiei Mici ş i mftncrele bogat
gravate, vase de metal (bronz, argint şi aur), candelabre (ca acel dela
Crlsani, pI. X). ori lampi (ca la Poiana, pl. XXI 2), de bronz, aplice
de haine ş i h arnaşamente , podoabe, oglinzi, toate de metal, apoi po-
doabe de stielll , vase de teracotl1 din Delos, din Attica, din Asia Mic:1 ,
etc. Dar fIU acesta era come rţul cel mare eu Da.cia. Ci acela ClI vin ş i
untdelemn. La inceput sunt T hasienii cari domina importul de vin
sudic în Dacia (sec. IV şi 111 a. Chr.). Apoi, mai ales din sec. II inainte,
Rhodieni i şi ins f1rşit Cnidienii iau În stă p âni re toate dlile comerciale,
nu numai pe valea Dunărei in sus, ci ş i pe toţi principalii a flu enţi pllnă
in Carpaţi ş i până în Moldova nordică. In schimbul vinului Grecii
iau grâu , sarc, cai, piei, eeam, miere, lânii, bl ănuri ş i nu rareori sclavi .
Cum insa bo~ţiile Daciei erau aşa de variate, pentru o bţinerea lor
nu erau dc ajuns vinul şi uleiul ş i atunci Grecii trebuirll sli. plă tească
şi în bani: aşa avem a ne explica marele numlir de tezaure monetare
din Dacia, începând chiar eu sec. IVa. Chr. Penetraţia economicll.
grecească c adâncă : duJY.I. descoperirile de manete, nu numai câmpia
moldo-valahli, ci întreaga Transilvanie, până În Carpaţii nordj ci, a in-
trat În sfera de influ enţă a comerţului grecesc. Fireşte numai moneta
de argint - staterii lui Filip 11 şi tetradrachmele thasiene în primul
rând - e un document În accastă privin~. În vreme ce monetele ele-
nistice de aur, gbite in Dacia, dealtfel de preferinţli În regiunea cetă­
ţi l or de pe munţi, sunt î nd eo bş te pradă de mboiu ori plată pentru ser-
viciu l ca mercenari În Mia711zi .
Din scc. Il a. Chr. Romanii Încep sl1 fadi o vic concurenţă Grecilor.
1n sec. 1 a. Chr. pe n etraţia romana. În Dacia e general:1 : tezaurele de
denari republicani se găsesc rltspftndite pe intreg teritoriul Daciei.
Totllş, Întocmai cum ca intensitate Grecii sunt mai activi În E ş i SE,
tot aşa Romani i precu mpanesc în V şi SV Daciei (cf. înşirarea princi-
palelor descoperiri monetare caracteristi ce din valea Mureşului, a Târ-
navelor şi din SV Daciei, la p. 610 sq.). Impreu n?l. cu denarij romani
su nt mai ales numeroase drachmele apoUooiate şi dyrrachi ce : ele in-
di ca oarecum simbolic originea pan-adriaticll. a penctraţi ei romane în

,.. VASILE PÂRVAo"'l, GETICA
'3.
Dacia şi C.1 atare cxplicl ,i imprejurarea de ce nucleele de civtJ Roman;
1/,egotiandi eaflsa in Dacia COt/S1"SttllleS au trebuit sl1 fie mai numeroase
în Danat, în Oltenia şi În Transi lvania, decât În Muntenia şi MoldoV3 _
De altă parte din cronologia tczaurelor monetare romane din Dacia
mai reiese un lucru important: multe teZ.:lUre se opresc brusc cu data
denarilor lor prin a. 45- 44 a. Chr. Aceasta nu poate fi o întâmplare.
Ci e un semn că pregătirile de r1isboiu ale lui Caesar Împotriva lui Bu-
rebista fac pe ccrlllenii romani cari încheiau şi În Dacia, ca pe vremuri
in GalIia, numeroase şi importante afaceri, sti fugd, ascun::ându-ţi te-
::aurrle: soarta rccend a semenilor lor din GaUia ii învăţa di nu era
aldl. salvare. Romanii au venit În Dacia, pân§: la Augustus, pe drumurile
grele şi primejdioase ale Macedoniei şi Dalmaţiei (v. p. 613 sq., prin-
cipalele tezaure de monete din SV italo-grec g~site in Dacia); dupii
ce Îns.ll. Augustus asigură prin înfrângerea Pannonilor şi a Dacilor.
drumul Savei p5nll în Banatul dacic, evident toat.ll. circulaţia intre Italia
şi D-;cia trece pe aceasdi arter1i. Pe ea va plltrunde ~poi biruitor roma-
nismul pânA la gurile Dunării.
Avem relativ puţine monete celtice În Dacia, iar tRegenbogen-
schGsselchen. de aur doar de pc valea Mureşului . Deasemenea sunt destul
de puţine fabricatele celticc de artă şi de preţ în Dacia: n'avem nici
podoabe de aur de stil celtic, nici frumoasele fabricate ccltice smtll-
ţuitt, ba chiar apliccle şi ornamentele de bronz de stil celtic sunt curios de
rare în Dacia. Numai fabricatele cceltice. modeste, de fier, ori de pA-
mânt ars , sunt în adeWir foarte numeroase. Este deci evident cli. între
Celţi şi Daci sunt mai degrab.ll. raporturi etnografice, de cultură popu-
lară şi influenţe de conlocuire pe teritorii învecinate, decât relaţii co-
merciale propriu zise. Popoare de cultur!i quasi-identicli., Celţii şi Dacii
n'aveau ce schimba «comerciab . ../
I nteresant e cll. şi in L'l Tene, ca şi În hallstatt, Dacia face parte din
clientela central-europeană a industriei greco-italice a vaselor de bronz,-
acuma de origine din Copua ori Gumae. Avem din judeţul Hrmieooara
resturi de vase de bronz italice (p . 618, cu fig. 200, 3), fireşte, din La
Tene I U. Tinorul, in Ciimpin muntean.ll. ne oferli şi el un fragment
de vas de bronz din epoca lui Augustus (fig. 461). Totuş, în privinţa
acestui articol comercial nu trebuie uitată partea importandi pe care
o aveau oraşele greceşti dela Pontul Euxin chiar În vremea târzie a in-
flucnţei preponderente romane În Dacia. Monetele din Hislr;a şi Me-
rambria g.ll.site la Costefti ne aratA că. Transilvania nu eel. in La Tene
www.cimec.ro
•
'3'
mai pUţin legată de Pont de cum fusese in hallstatt, cu concursul Scy-
tlUlor. De sigur tot aici, la Grecii de pe coasta thracicli., mai găseau apoi
Dacii şi putinţa de aprovizionare cu amukte prophylactice de toate ma-
terialele ş i formele. Citim numai figurina de bronz din col. dr. G.
Severeanu: un taur, in stil naturalist thraco-scythic din Dobrogea,
având pe grumaz numele thrac ..Ata~, iar pe spate dedicaţia •An6l-
(l)WVl [le] e[iJxt"I']: sec. IV-III a. Chr.,-şi inelul cu pentaclu
pythagorician găsit la Poiana pe Siret.
Asupra artei getice din La Tene ne vom oprl pe scurt (p. 620-626),
deoarece am insistat repetat şi mai sus . Dacia fiind la r.lI.scrucea drumu-
rilor dintre arta natura li stă din E şi cea geometridi. din V (gtmuintI
"" în Carpati) a fost un momcnt impind de contactul mai viu cu E
prin migraţiile cimmeriene întâiu, scythice pe urnU, să ias!!. din tradiţia
ei geometricli şi să adopte formele naiv-naturaliste ale ruls.ll.ritenilor:
tezaurele dela Mikhalkovo ori Dalj ne stau mărturie despre începutu-
rile stilului geto-cimmeric. Această inf1uenţ.li. a E n'a displirut În La
Te.ne, cu toad precumplinirea Celţilor: colanele şi br!iţ.li.rile de argint
tCU capete de şerpi. sunt un produs al naturalismului estic, geometrizat
măcar în decoraţia prin gravare de argintarii daci din sec. 11- 1 a. Chr.
Aceste brliţi"tri au creat dealtfel în medii culturale analoagc, la Germanii
din sec. I II- IV p. Chr., probabi l prin mijlocirea Suebi lor vecini cu
Dacii Încli. din sec. I p. Chr. tipul thannoveran. (Kossinna) frecvent
nu numai În Germania vesticli şi centrală, ci şi, mai ales În Suedia şi
Finlanda, În special de aur (cf. p. detalii criticc, p. 620 sqq .). Altfel,
cutare aplicli de cingătoare cu figuri omeneşti, ca aceea dela Cioara (fig.
366),ori fibule cu masca umanli (fig. 393) ori figurine de bronz (fig. 180)
sunt mai degrabli dovezi de influent! mediteraneanl'i, pe calea roman1i.
deco1t de influenţă orientall1. Geţii rumân În deobşte reprezentanţi ai
stilului geometric. Ca şi la Celţi 1tIt a'f)(!71J nici la Geli reprezentt!ri an-
Ihropolllorphe ale divi1litt!/ii. Şi ceeace e Înd mai caracteristic septentrional ,
nu au nici temple. ]n general Getii nu domin1i materialul plastic În nici
un chip. Ce~ţile lor de piatră sunt aproape total lipsite de orice fel
de decoralie, fie mll.car şi linear!i. Dou!!. trei Încercări la Cr4dlftea Mun-
celuilli (pl. XXXV 2) ori la Coslefti (pl. XXIX 1) sunt absolut naive.
In toat!i architectura lor monumentalli e prezentă tirania ideilor ar-
chitecturii În lemn: ca Grecii din sec. vn a. Chr. Dacii traduc in piatru
şi ci'l.rumid.ll. uscată la soare construcţiile lor în şarampoi şi bârne de
lemn, avo1nd deasupra nuele lipite cu lut. Şi cu toate eli meşteri cioplitori

de sigur strnini le taie blocurile de piatr!l. În linii foarte regulate
(cr. scara din fig. 2, pl. XXVIII), le~tura acestor blocuri e ~cută ca
În V celtic cu bârne ori crampoane de lemn (pl. XXXII sq.). Iar dacă
faţa temelii lor dc turnuri şi curtine apare destul de cclasicb (fig. 324
~i pl. XXXI-XXXllI), apoi cpi loţii . rotunzi de piatri'i. puşi În picioare
drept contraforţi ori umpluturili a ziduri lor (pl. XXXIII 2) sunt pur
..archaism. septentrional. Evident, spre sfâ rş itul sec. 1 a. Chr. şi Înel
mai mult in sec. 1 p. Chr. Dacii împrumută dela Romani technica de
a c1ilidl cu mortar (cf. clădirile de pe terasa de jos a Grilidiştei l\'lun ce-
lului) şi de a impodobi construcţiile lor În chip sud ic. Dar cu astfcl de
manifestări suntem introduşi - IliCit Inainte d~ Traian - /" epoca ro-
,mană Il Dacie;.
Asupra mormilltelor din Dacia La Tene-u lui trebue să ne oprim
cu oarecare insistenţă . Trebuie deosebite: mormintele pur etl/iet, ca
la Balfa, Apahida, Gyoma, Ai/uI, Si/ival. Gn/ia, etc., şi mormintele
propriu zise getice, În special în preajma aşwri l or omeneşti statornice,
cercetate mai ales în câmpia munteanl, ca la Poiana, Crdsani, Piscul
Coconilor, TiMsul, Zimnicea, Mitndstirea, etc. Din L'l Tene [ nu avem
nici un morm1lnt cercetat sistematic, aşâ. d nu putem amcl care era
ritul immorm1lntl1rii la Celţii din Dacia in sec. IV. Din La Tene II
avem ins:1 numeroase morminte cehia serios cercetate şi publicate,
toale de ;nciI/CTare. Inventarul (ef. fig. 462) e simplu: urna, cupa şi
boLl1I ori ceafea, tradiţionale; armele fr1lnte (dar nu totdeauna) Împre-
jurul urnei; câteodată, ca la Bolta, roatele carului de lupt:1 (fig . 3(0);
În s fârş it ceva alimente pentru hrana in viaţa viitoare: de obiceiu ~ini
şi purcei, eventual chiar mistreţi , - deci exact ca în V; lucruri pre~
ţioase nu s'au ~sit decât rar (cf. fig. 367 sq.). Mormintele erau plate,
colective ; cadavrele erau incinerate (d. p. Ia Apahida, s!l.pl1turi le Lui
Kovacs) pe b1!.nci de piatrn (bolovani Îngr1!.mll.diţi) lungi de c. 2.50 m.
şi late de c. t m. Cenuşa cu oasele calcinate nu era pusl\ totdeauna
i" urne, ci adese.'l Lângă urnele funerare (cf. fig . 360 : Balta, deci ca În
Pannonia : fig. 462); groapa are forma unui puţ ori a unui dolill"" adânc
de c. t m. - Cât priveşte acum mormintelegetice din Dacia, avem În cârn-
pia muntean!!. acel eaşi morminte plate de incinerare lân~ aşezări sau chiar
:sub locuinţe, cu un inventar incit mai slirac, mormintele fiind de ccivili.,
deci fără arme; interesante sunt vasele de rit funerar: urna, cratiţa şi
eeaşca : ele conservă, tradiţional, forma strl!.veche, mergând ca profil
.oriornamentarepân!!. În neolitic.-O necropoHi de câteva sute de tllll1l1li,
www.cimec.ro
•
'JJ
toţi cu morminte de incinerare, avem la COloL, lAn~ Sibiiu, din La
Tcne III şi vremea roman!!.; de reţinut itrekk şi brdţările tpirole cu ea-
~le de Itrpi vsite in mormintele de aici. rn CAmpia munte..1n1l. şi În
l\Joldov~ se intrebuinteazA ca în Rusia sudid am/oreu grece,li ca fiTile
funn-are (d. p. I:J. Critsa",', la Poiana, poate chiar la Sllceava).
Cel\'ii erau inc!!. În La Tcne II adepţi ai il/lnlmării, din Gallia şi până
in Pannonia. Numai la Rin, şi În Dacia (toată), ritul incinerll.rii e general.
Oacl la Rin Celţii vor fi fost influenţa-ţi de Germani ca sili adopte inci-
nerarea, În Dacia e clar ca ei au adoptat ritu l dela Geti cari Încă din
vârsta bronzului erau incineratori. Dac!!. deci la Dun:l.rea mijlocie in-
cinerarea devine genera l!!. deabia În La Tcne III (sec . 1 a. Chr.), atunci
ea evident nu ar putea sta În l egAtură cu coborirea Germanilor din N
(cum propune Reinecke ca primd'ipoteză), ci (lCU alte motive.. (a doua sa
ipoteză), şi anume, cu intinderea din nou a Geţilor prin Burebista pân!!.
În a.ceste regiuni. Pannonia, Dalmaţia estidi şi Moesia îşi schimb~ ritul
funerar de sigur sub influenţa Getilor. Religios deci şi Celţii, ca pe
vremuri Scythii veniţi in Dacia, sunt desnaţionalizaţi de Geţi. - Din
cauza ritului incinerllrii general în Dacia nu ne putem da scamâ din
studiul mormintelor descoperite p1ln!!. acum (aşa cum vedem lucrul
clar la Scythii ş i la Cel ţii inhumatori) intrucât ritul jerfjrji femeij la
~~i (cunoscut din autori şi la Geţi) se confirm.ll. sau
nu. - In ce priveşte archaismul ceramicei din mormintele getice ale acestei
vremi, el reprezintă nu o primitivitate, ci un exclusivism religios faţă
de ele~entele ",;ii ne (~ 6.6-633).
Rebgro ge//Cd nu e prea mult lămurită prin monumentele desco-
perite pe teren În La T enc- ul getic. Totuş, cAteva construCţii enigma-
tice, de pe terasele inferioare ale cetăţilor dace dela Grădillea Mun-
cebtLui şi COSlelti merit:1 a fi considerate aici mai de aproape. - La E de
cetatea dela poalele Muncelului, pe o terasă larga, e o incint.ll. rotundi1
dublll. de blocuri de andcsit: cele din afarâ mai scunde şi mai groase,
lipite, cele interioare mai Înalte şi mai înguste ş i s ubţiri, spaţ iate; tot
a.1 lapteul!,. bloc interior e s irnţjtor mai lat ca celelalte şase (nu insist
asu~lemn:tlliţi~,fimhobce a acestui fapt): incinta are un diametru
de 30 m., iar grosimea tzidului. e de 43 cm. (cc. pl. XXXV 1). Interiorul
ineintei n'a fost ind suficient cercetat. Evident avem inaintea noastrili
o construcţie de caracter religios: este ea un mormânt, ca acele incinte
circulare din prima vârstil a fierului acoperite de un lllmullu?: . des
cordons circulaires composCs de blocs plantes dans le sol: les pierres
de ces enceintes peuvent ctre espacees ou jointives. (Dechelette),- şi
ca incintele ctrusce ori attice din aceeaş epocl? Este incinta noastm.
însăş, hallstattian3.? Mediul La Tene în care. ne aflâm . Ia G~dditlea
Mrmcelului, excelenţa prc1ucrlirii roce1or erupnve (andcslt, daClt .p?r-
phyric) nici, cu o dibăcie quasi-egiptean~, ne înd~amnli. a p~ne ŞI 10-
cinta dela Grlidişte (pc care deocamdatl o w'nUlm a fi mal degrabli
un mormânt decât un templu) tot în La Te-ne.
De altA parte, la CO$Ufti, tot pe terasa inferioam.,avem nu una, ci
vreo patru grupe de alitlieri, de blocuri rotunde de calcar, in ,forma .unor
tamhuri foarte scunzi de coloane (v. pl. XLl sq,) : avem Impresia de
;::~~~~i~il~J~:i~~~~Ei;::~e::C~!~:;t~:!~i,;:;~~:~~:,~,,~i.°~~i;~
altarul în formA de tron eare încheia la unul dlO capete ahOlerea, Avem
aici deaface - datli pluralitatea construcţiilor - cu morminte ale ullor
familii diferite? Sunt locuri de inchinare către zeul suprem, adorat
pe în!l.lţimi , Zalmoxis, orânduite de ginţi deosebite? Avem a~ căuta În
apropierea lor câmpllri de urne? Ori cumva crypte ~pate. I~ stâncă
pentru vreun preot-profet, 'XT1~~ (~f. p. 162.), care, dJ.dea alcl rnspun-
A
suri credincioşi lor? Fapt e cii ahru er:le dela ~teş~ execu~te 10 acelaş
material, în acelaş sti l, şi pe aceleaşI terase artificiale ca ŞI cetatea, nu
pot fi decât din La Tene Ill. , de Înflorire populară a culturii din Dacia. Du~ întreruperea produsă
Sunt acum construcţiile acestea religioase dela Grli.dlştea Munce-
lului şi dela Costeşti gel.ice, ori ce/J.ice? S'ar putea evident glI.si argu-
mente numeroase pentru a susţine ccltismul lor, dar nu pentru epoca
protoistoridi În care ne aflăm, Atât ca material şi sti l, dt şi, ca varsti,
aceste construcţi i sunt specific dacice. Iar dadi vrem ~u once p~eţ .SA
le leg1l.m eu alte regiuni de civilizaţie european1l., atunCI sâ ne ammtl.m
e.1i. tot la Grădiftctl J\ lbmccllllui avem şi tl'appareil a crocheu archalc,
de veche manier.1i. sudică, iar nu vestic-Ii, 1n vremea cAnd Dorienii se vor
fi aflat mai aproape de Dacia, va fi fost la Thracii din Carpaţi şi la ci o
anume comunitate de rituri şi tradiţii. Un rest din ele p.1i.strat până În La
Tenear fi eventual construcţiile rituale descrise mai sus.
!~~~·:~:~~:~~~~~;~;,li~:~!~~:i.c:tE~:;.~~t.i ~;~~~~~~~:Ţ;
adopte numele şi imaginea sudică. Avem d. p. d~la Drobeta ~n !t~p'.ter
\lirlinesc dacic, cu părul şi barba t1!.iate ca la Geţl (p. 640), Dlmpotnv1!.
www.cimec.ro
a avut un mare succes iconografie imaginea zeilor cavaleri (<<hraci. ori I
.danubic~j~), .de origin~ ~yn cretjs~icli., irano-thraco-elenicA. ln sf1rş it strA-
vechea dlvlOltate femlO103, prelOdoeuropean!l., adoptatli ş i de Scythi
ca ş i de Thraci ş i adorati'l la DunAre şi În Rhodope sub numele de ..A()-
UItI' Baoll'Jtf} = Diana Regina (cf. p. 163) nu se gliseşte reprezen-
tatii iconic dec1lt ori pe monumente iraniene, ca În Rusia Sudică,ori
la Poroina in l\lchedinţi (p. 20 sq,),orÎ pe imaginele de cult ale pomeni-
tilor tC".Ival eri danubieni . ,
Cât priveşte chipul de ba laur, droco, de pe stindardele getice, el \
nu poate avea nici o leg.1i.turll. cu cultele chthon iene, ci e o imagine ura-
nian! a furtunei, pe care cavaleri i solari, acoliţii zeului suprem al Ce-
°
ruJui , o birllesc ţi poortd i,1 suliţă(p, 453 ş i 521 şi pl. XVIII). E mon-
strul biruit, purtat În triumf pentru inspliimântarea vrăjmaşilor, e deci
prin excelenţli un ânorgtinatov. Exact ca şi monştrii patrupczi dela
Mikhalkovo, Dalj ori Paşachioi.
Evident, avem şi În Dacia numeroase amulete, de tip solar, ca şi
de tip chthonian : primele În legă tură cu roata şi svastika, cele din urm~
cu diferitele chipuri de animale şi figuri neînsufleţite, Probabil şi sticla
coloratii teu ochi. a avut un rol profilactic, In ce priveşte mlirgeanul
şi ch.ihlimbarul nu ne putem pronunţa, negbindu-l în s!i~turi .
Intr'un cuvânt, Încheind retrospectiv, La Tcne-ul dacic e o vreme
în sec. vn şi VI de nhi1lirea scythicli În evoluţia înfloritoare a bron-
zului IV dacic spre hallstatt, o adevăratA renaştere se produce in Car-
pati, deoparte prin penetraţi a tot mai activă, elenicA şi elenisticli din-
spre E, iar de alta prin p~trunderea nu numai culturalll. dar pe alocurea
chiar etnograficlS a Celţilor: Grecii veniserll. În Dacia încă din sec. VI,
Celţii ajung aici abia la sfârşitu l sec, V, dar influenţa amânduror po-
poarelor e quasi-contemporan1i . Agricultorii getoMdaei asimi lcazlt or'
a lun gă pe nom:lzii iranieni ori pe vagabonzii (în căutare de p.1i.mânturi
nou.1i.) germa.no-cclli. Cet1!.ţi geti ce se ridic1i in toate părţile pe vârful
munţilor, ateli ere metalurgice ş i «fabrici de arme. de tip getic se Înte-
meiazlt, se bate chiar monet1i 4dacicli._, dupli imita ţia celor grcco-ceJtice.
Dar mai ales se creşte În toate chipurile productivitatea 13rii. Popu-
l aţia din munţi şi pll.duri se intinde În stepli, colonizând agricol; nc-
gustorii straini pun in valoare bogăţiile ţării cumIXirând pe rmrfuri
ori cu monetă bun3 sudicl! produsele h3rruciei ori suhsolului dacic.
Progresele ' teehnice nll.scocite de vecini se r1!.spândesc şi in Dacia :
 .,.
mctalurgia, emor3.ritul. rotativ,ceramica de lux acu~ la roatJ. ~e creea7.l
o artă dacid a argintului, Cll motive zoomorfe, orientale, getlzate geo~
metric. llog3.ţia crescută a tuturora, fruntaşi şi popor I creeazJ. n~vOl
de lux, adid de civilizaţie sudid : vase, candelabre, p?do~bc, aphce,
de bronz ori de sticlă, din Grecia, din Italia ori din Egtpt, Iau dr~mul
Daciei, Ind mai mult sun t clutflte vinurile şi untdelemnul sud iC ~
şi teraeotele ieftene din Delos ori Attic:I şi Asia Mic:1,
pentru nevoia
de ~~~~:te: }!~:7!~::' sudice cronologia de amlinunte a ~La
? 'ene-ului
dacic e, fireşte, perfect asigurarli. Treptata plitrundere mdlu .. a Gre-
~~~~ :r~i~:~Z:~i: ::It~cl :~'d: ~~~~i~~lo:~ :~a~::~:~~~! ~d~i:~~
ei izvor de inspiraţi e, elenic şi italic, e astfel o introducere la Romanl~~,
trăită de Geţi efectiv, până în strat~l e ccl~ ~ai adânci al~ popula~l~I,
ind cu dou3 secole Înainte de vemrea pC! mi lor negustori romam 10
ţin~:~~u~ly;:-:~~e~;I:. D~,ri~:in Celţi, ,inten~ificată ~in ,sec . Il
a. Chr, chiar de Romani, occidentahzarea Geţllor dm Carpaţi n~. putea
duce decAt la un singur rezultat: în momentu l cllnd ~o.manl1 l~u
definitiv la Dun3re rolul civilizator al Celţilor, supun~ndu-I ŞI pe aceştt~,
din Gallia şi pAn3 la gurile Dun!irii, formelor de VI3~ romane, .~acla
era perfect prc~tită să devie şi ea roman!i, RomaOlzarea Daclet se
anunţase de altfel anthropogeografic ind deJa 1000 a. Chr '.'. când c~.ltu~a
viLIanovianfi îmbdi.ţişa şi intreg massivul ~arpatic: C~lţu au ffiJJloc~~
îns!i apoi şi elementele materiale. ale cultu.ru g;~co-Itahce. lar RomanII
au tras concluziile : at5.t etnografice cAt ŞI spirituale. ..
Pentru a înţelege naşterea, desvoltarca şi persisten{~ ror:aantsmulu~
danubian, trebuie să. cunoaştem În~int~ d~ or.ice protoistoria Europei
centrale şi carpato-balcanice in mllemu l mtâlu a. Chr .
www.cimec.ro
GETI C A
ESSAl D'UNE PROTOH1STOIRE DE LA DACIE PENDANT
LE PREMIER MILLJlNA1RE AV. j.-CHR. LES FOUfLLES
DANS LA PLA1NE VALAQUE ET LES GITES DU MASSIF
DES CARPATHES.
11 Y a cinquante an8, Grigore Tocilescu prc!:sentait a Prague, en 1876, une
these sur la Dacie p'iromajne: plus ou moins revue et corrigee cette these
paraissail en 1880 dans lea Annaks de I'Academie Rownaine. Simuhan6nent
Cari Gooss publiait 8CS Skiz::m ::ur fJOrr6mischen CUll/lrgeschichte del' mjl1kun
Donouc~endm dana I'Arc/u'o d. Vei'. f siebenb. Londesk. 1876 el 1877. Vingt
ana apres paraÎS8aÎt le manuel d'areheologie de Fr. v. Pulszky, Magyarorszdg
Archaeologidja, en deux volumes (Dudapest 1897). En '913, apres la mort
de I'auteur, I'on publiait I'ouvrage de Nicolae Densusianu, DaciapreisUmc4,
80rte de roman mythologique et philologique tout-a-fait absurde. En 19 1 %
M. 1. Andrietcscu presentait une these a Iassy toujours sur la Dacie Pri-
Tomaine, bien faite, mais s'oecupam seu lement du niolill,jq/u.
L'ouvrnge de Tocileseu etait assez peu utile meme il y a cinqu:lOte ans;
celui de Pulszky ctait incomplet et peu sur deja a son apparition; il ne reste
d'utilisnble que Goosspoursesmateriaux,jusqu'a 1876,cequiestassezpeu.
Quant :lUX ctudes de dctail, l'âge du fer de la Dacie a etc tres neglige. A part
quelques bons articJes de Paul Reineeke, de Louis de Macton, de Joseph
Hampel, de DeHa POsta et de Max Ebcrt, seulement des comptes-rcndus de
fouilles et des nOles de decouvertes, parfois assez mal interpretees. En Tran-
sylvanie meme, lea fouilles d'.1!tienne Kov:ics et de Martin Roaka ont fourni
des contributions importanteB soit a I'erude de l'âge de La Tene, soit au hal\-
stattscyth.iquc. On trouvcaisement dans les notes de notrc livre toutes les
indications bibtiographiques.
Lorsque nous avons commenee, il y a cinq ans, nos fouilles protohistori-
ques dans la plai ne valaque, il n'y avait donc, en aucune langue aucun livre
utilisable d'orientation generale sur "age du fer des regions earpalho.danu-
bien nes.lInousafaliuaiosiconstru iredetoutespieceslesystemede reeherches
7,6 .,.
el accomplir pour la premiere Cais l'assemblage des rn316riaux necessaires.
Ce qui veut dire que le lecteur trouvera ci-des.soU3 loule une scrie de de-
(3U1S; qu'i1 soit slÎr que j'cn trouve cncore plus, mais queje pense â y teme-
dicr par de continuellcs rccherches 8urle terr'ain meme, arin de pouvoird'ici
quelques annCea danner une nouvcl\e editian, oompletement remaniec, de ce
premier etsai.
Il me faut maintcnant accomplir un devoir tres agreablc: remercier de
l'amitie qu'ils ont euc, de me communiquer soit du materiei soit des infor-
mations inedites, M. M. Csa ki, dircctcur du Musee Drukcnthal, de Si.
miu, feu Frnn~is Lâszl6, directeur du Musee National Szekler de SJ. G/IMI'-
g/~. le comite de direction des collcctions de la viUe de Sigh4oara,
M M. ~lienne )3ray, dicecttur du IreCe eBethlent (avec des collections impor-
tantes d'archeologie, ethnographie el histoire naturelle) de Aiud, J . Teutsch ,
fondateur et consccvateur de la coUcction J. TculSCh de Bra/OfJ, George.
Postelnicu, conservateur du Muste de la viile de Tim4oara, D. M. Teodo-
rescu, dirccteur du MusCe archeologique de Cluj et Alexandre Ferencu, son
a.ssistant, ~Balş, mcmbre de l'Academie Roumaine, 1. Andricşescu ,
8Ous-directeu r du Musee National de BucaT~st. Quant â mes elcvcs, que j'ai
charges de trnvaillcr sur le ten'ain (fouilles ou carte archeologique) 'd'apres
un plan fixe d'aV3ncc, je leul' ai donne la possibilite de publier leurs propres
contributions soit cn meme temps que ce livre, dans In revue Dacia, soit
mcme avant, dans le Du/utin d~ /a Commission des Monumcnls Ju"slor;tjues.
L'on trouvera dans les notes de mon livrc, ou dans la lege.nde des illustra-
tions, le nom de chacun de ccs j eunes chercheurs et I'indication du trnvail
qu'il a fait. Je dois cncore un mot de remercicment amon ancien collabora-
teur, M. Pccurariu, le dcssinateur du Muste National, qui a execute tous
les dessins inedits du present Iivre.
.'.
Bien qu'il fOt asscz difficile de resumer un Iivre ou In rechercbe et la cri-
tique du deu:il joue un rOle aussi important que le ttavail de synthese, il
me faudra me soumettre a cette epreuve, pour donner en une langue etran-
gere au moins un apen;:u general des resultats auxqucls je suis arrive.
Ce livreetant le prcmieressai d'ecrire I:!. protohistoirede la Dacie pendant
les douze siecles qui se sont Ccoules depuis I'âge «mycenieM jusqu 'iI. I'âge
«romaim de la Dacie, il ne pouvait offrir ni un simple ricit, dans la maniere
des manuels d'histoire, ni une si mple dereripl;on des materiau:t, comme dans
les traites d'tantiquites.,- mais, bien, un expose critiquc, ou la misc en valeur
des documents, tres souvent mal interpretes et mal dates, devait continuelle-
ment preceder les essais de condusions generalcs. L'on trouvera donc ici
des reponses aussi a des questions de detail concemant I'archeologie
www.cimec.ro
protohistorique de l' Europe carpatho-danubiennc, mais ceci n'a pas ete
le but principal de ce line.
Les. sources pre~ic:res dont la protohistoire de la Dacie doit proceder,
appartlennent a trolS champs de rechcrches differents: les lluteUnl anciens,
~~O:I~;!~~~e~~:r~:I~~~~:' /::r::~::ii;~e:c;i~p~~~c::r~su:~,!~n:i:~i~u:~~
mr, sefondantsurlcsmi!mesauteurs, nussi bienl'autochthoniedesThraccs
dans les Carpathes que leul' arrivCe ici a peine verslemilieuduIV-es. av.J, _
Chr., lorsque les GCtes dela MCsie inferieure se semieor refugies en Dacie aux
devant des Macedoniens vainqueurs! Avec les auteunl seuls I'on ne pcut af-
firmer presque rien de precis au sujet de l'histoire des Daco-Getes avant
Alexandre le Grand , ou mame, s'il s'agit de vraie histoire nationale, avaot Bure-
bista. - Quant aux gltmu, a la toponymie el l'onoTMSlitJU~, I'on constate tres
souvent le danger d'en donner des etymologies et des explications toul simple-
ment dilettantcs; el pourtant, la defaut d'autres renseignements nous sommes
oblige. d'employcr cea documents aussi dont ni la geographic, ni j'ethno-
graphie historique ne pourraient jamais se priver. - Au contraire le mate-
riei archeologique, et en premier lieu celui qui a ete releve directement des
fg~~~~:~~;:;;~~~I~;~~f::~1~i~~~~;I:~E~~;!~~0~~
materiei archeologique tout un long chapitre de l'his1oire ancienne de l'Eu-
rope, il partir du lII-e millenaire av, J,-Chr.
Notrclivrcsedivisedoncendeuxpartiesinegales: lapremiereetrnoindre,
tmitant du materiei historique et Iinguistique (chap. II, III et V), I'autre,
de bcaucoup plus large, etudian t le materiei archeologique (chap. IV et VI).
Le I ~er chapitre s'occupe des migrations cimmero-scythes, c'cst-â-dire tnonce
le POlRt devue initial de I'histoirede J'age du fer en Dacie, le VII-e tire
les conclusions de tout I'ouvrage.
Nous avons poursuivi dansle l -tr t:llapifre la questioll de la chute du monde
richemenret hautement civilisedu bclâgedu bronzecarpatho-danubicn saus
les coups des peuples migratcofS, partÎs â la recherche de nouvelles terres
cheznous,commeen Italieet .enGtCcc,auplu8tardversl'anloooav.J._Chr.
Nous avons essaye de dcmolltrer (p. 3 suiv.) que les invasions cimmeriennes
d'abord VerB les Carpathes, ensuite vers la Thrace et l'Asie Mineure,ont
~~rsc~~:;~~c:'~~~:_:~reX;;~ ~:;~~ !·~~~~u;; a~!~ ~~nm~~:a~:~sl::=:;
ponto-caspien - Ia cause principale des mouvcments de pcuples dans la
seconcle moitie du II-e millenaire av. ].-"Chr. -etaient deja declanebees
vers 1600 av. J.- Chr. Si les Scythes du Sud de la Russie 90nt prezoroastri-
ques (Rosto\'tzeff), ou bien preavestiqucs (Vasmer) et Zor03stre a vecu vers
", 8'0
1000 av. J.-Cbr. (Eduard M~yer), il est evident qu'ils ont du commencer
leurmigration versl'Ouestavantl'an 1000 etpar suitcc'cst3vant loooque
les Cimmeriens du Sud de la Russie, poussts par les Scythes vers 1'0, le SO
el le SE, ant du s'ebranler pour des siecles la venir. L'archeologie de la Dacie
vient confirmer cette supposition d'une maniere presque inattendue. Les
tldep6tst de bronzes, parfoisdevraisttreaom 3"CC beaucoup d'objets d'ar,
cachesau-devantdesinvasions, partouldanslaregiondesCarpathes,appartie.n-
utnt pour la plupart ou bien a l'epoque immediatcment previllunovicnnc de la
Dacic, donca la fin du Jl-e millenaire, ou, encorc, ala dernicreperiodede I'age
du bronzc carpathiquc (1OOC>--700 3V. J.-Chr.). ]1 s'cnsuit done que les mi-
gratians cinllncro-scythes avaient commence tcllement de bonne heure, que
vers looo-goo av. J.-Chr. tout l'Orient de I'Europe etait en pleine agitation.
Nous ne possedons aucun vestige scythiquc de l'Europe carp:l.lho-danu-
bienne, qui (Cit anterieur au VlI-e 6. av. J.-Chr. Les Scythes 80nt donc arrives
cn Dacie trois sicdes aprea les premierea invasions cimmeriennes. Comme
les Tartares du Moyen Agc ils se sont lancea a la conquctc de l'Europe par
trois chemins (p. 6 suiv.): 1° par la Galicic, vers le Brandebourg d'un c6u~,
vers la Slovaquie de l'autre; 2° par la Moldav1e et le col d'Oituz, vers la Tr:m-
sylvanie centrale et mcridionale; 3° par le steppe bcssarabien, valaque el
dobrudschiote, vers la Petite-Valachie et le Banat d'un c6te, la Bulgarie de
I'autre. Entre les trois vagues de migrations il y a un tres large manque de
continuite. Nous avons done a({aire a de simples iles ou archipels iranicns
au milieu d'une mer de populatiens indigenea, en esptcc thraces, infiniment
superieures par le nombre el evidemment iOl!brnnlables dana leun traditions
spirituelles. L 'on connaissaÎt j usqu'a present assez bien lea embranchements
septentrional et central de la migration scythique; I'on etail au contraire
mal renseigm: au aujet de J'embranchement valaque. C'est pourquoi j'ai cru
utile de donner de suite, dans ce mcme J-cr chapitre, la serie illustree des
monuments iraniens trouves dans la plaine valaque, prcsquc tous encore
inedits (p. 9 suiv., fi g. 1 suiv., el pl. 1 suiv.). A relcver: le chaudron de Scor-
loru dans le Brăila (p. 9), le groupc en bronze d'Anaitis t rouve a. Nae"i dans
Ic Duzeu (p. 12), le pcigne en bron:f-C de B/lcoretl (p. 16), les appliques de
harnais, en argent, trouvl-es a GraiOfJo (p. 20 el 361), le rhylon en argcJll
dare trouve 11. Poroina dans le Mehedinli (p. 20), enfin la nombreuse seric
de tclochettest el de figurines d'etendards, cn bronzc, d'appliques, de figu-
rines el de pendantifs en bronze, trouves un peu partout dans la plaine vala-
que et conserves dans la collection des bronzes du Musre d'AntiquitCs de
Ducareat (p. 21 suiv.). - En ce qui concerne les Scythes de la Bulgarie, ils
prolongent jusqu'â 1'1!gee la civilisation greco.scythe, authcntique, de la
Russie meridionale, autant par la richesse que par le style des objels decou-
verts dans les tombes scythiques (ou lhraces d'inOuence iranienne) fouiUees
en Bulgarie centrale et meridionale (p. 33)'
www.cimec.ro
...
Herorlole est assez \'aguement informe sur les faits r.ilcontes ci-dcssua.
Lea Olbiens lui ont fait part de bon nombre de recits el legendes, qu'il 3 re·
produit a"ec fidelite dans ses Histoires. Ces Hellenes dont les relationa com-
merci ales avec les SCYlhes de Transylvanie 80nt aussi confirmees par des
derouvertes arch&'logiques, lui ont donne de bonnea informations sur les
tAgathyrscst. Au contraire la plaine valaque, ou les Histricns etaient chez
eux, dominant par Icurs factoreries la voie du Danube deja â partir du Vl-e S.,
est restet: presque inconnue a I'historien d'Halicamasse, qui n'a pas visite
Histria et par suite cn a pâti.
Les renseignements d'Herodotc, meme quand ils sant bien vaguel, ont
beaucoup de prix par leur nuance trCa forte d'autopsie (pas d'Herodote,
mais bien des ncgociants dont il tirait ses informations): voih\ p. e. Ies Aga-
thyrscs;Herodotenousfaitconnaitre leur pays, leursmoeurs, leurnationalitc
d'une maniere parfaitement exacte: .ils babitcnt le bassin du MurcŞt (Moru) ..
cequi est confirme par les decouvertes archoologiques; ils onl etedes Scythes,
mais du temps d'Herodote ne le 80nt piUI, tayant des mocurs Ihracest,-ce
(jui est aussi tresjusle, vu que les sepu ltureascythiques de la Dacie aont
antericures au V-e a.; .ill 80nt riches en ort: lrea possible, car la Dacie de
la derniere periode de l'âge du bronze a etC extr€mement riche en objet8
d'or el par suile les ScYlhcs conquerants enpurent devenir les possesseurs.
l\leme le real un peu confus sur les Sigynnes nomades parcourant la plai ne
danubienneetlavalleedelaSavcjusqu'al'Adriatique,enpays.enetef, lrOU\'e
une confirmalion inanendue dans I'aspect de la civilisation haUstattienne
de ce eoin extreme de la Peninsule des Balkans: I'on y trouve des formeI
semblables a l'inventaire scythique des Carpathes el de la Russie meri-
dionale: c'cst Paul Reinecke qui le premier a releve ce fait ai preaeux pour
III diffusion des lmniens en Europe centrale (p. 33 auiv.).
Si les Agathyrses d'Hcrodote 80nt des Thmces nes riehes el tres effeminl:s,
~ veut dire que pendant les deux siedes qui s'ctaient ecoules depuis leur
arrivee dana la vallce du Mureş ,en bandes de guerriers iraniens a che va l,
rudes el pa uvres (cp. dans le VJ-e chap. Jeu rs aepultu res), ils se 80nt de~
nationa lisesdevellllntladassedominantede laOacie.1i s'ensuitdoncque les
Th races claient vers 700 depuis longlempa ici, ce qui sera demontre plus
largement ci-dessous au V-e et au VI-e chap.
Le JJ-~ chop jtr~ de notre livre tmite de J'histoire de la Dacie depuia le roi
Spargapeithes (vers la fin du V] -e s. av. J.-Chr.), jusqu'â Dccebale. exdu-
si vement â I'aidedesauteursanciens. Avrai dire ce n'est quedepuis Ale·
sandrc le Grand quc cea auteurs commencent a ctre un pcu micul' renseignes
sur la Dacie el mcme pour cette epoque assez tardive ce sera toujoun aux
monuments (v. chap. VI) que nous devrons faire appel pour loules les quea·
tiona concernant la civilisation de cea regions. Ce n'est pas pour la premiere fois
que le materiei discute parnous dans ce chapitrese trouve mis acontribution
par les savants. Toutefois non seulement les details de "interpretation,
mais aussi le point de vue general, dont les sources ont ete envisogees, a ehe
."
tres souven t errone. L'on a considere la Dacie comme habitc!:e d'abord par
des pClIples inconnus, cn5uite par des Scythes, finalement par les CetQ
thraces, arrivC:s ici de la Thracc propre. Or, si les Daca-Cet'cs etaient des
Thraccs meridionaux, la ou les sources reCusaient toute information sur la
ci,,;lisation de la Dacie, "on prenait tout simplement des details con«mant
~:a~hr:::s ~~~~:!c!:ed~:li~;;a~~~:~is~t!~: :ia~~u~:~rs~ac~a~:rICSniat:~
opinions ni la mClhode qui les accompagnc. Les Daca-Cetes sont des Thraces
~:P~:n~~i~~~u::el~~~:tn~:,~t~l1~c~a~;a~ee~~iSI'!~~: ~~teb~un7~~s~~;u~
cnfin la grnnde massedes Thrnccsdu Nords'etendaittresloin vcrsl'Europe
Centrale atteignant "Oder moyen et la Vistulc infc!rieure.
L'exp6dition d'Alexandre le Crand contre les Triballes en 335 (p. 43 suiv.)
a pour but la pacification de la region ayant pour centre la vaUee et la vine
d'OtsCfW I'ile du Danube ou Syrmos cherche un refuge pour les siens n'est
~s ~~~~~!~v:'~:~~~:~~~:tU ~;en~::~lt;;O~a~~~a~~:n~u~l~u7.~~~:t:
ou une fausse explication d'Arrien lui-mcme, ajoutc!:e au texte primitif du
rapport de Ptolemee fi ls de L.1gU8: l, 1'7;00 VtU/a 'l"w1' ev tep" JurQqJ. Les Tri-
balles n'ont jamais depasse vers I'E la region Dimus-Girid(lf)Q. Alexandre
passe le Danube chez les Cetes de Valachie quelque part entre Oescus et
Trimammi"m (p. 46); le root de Ptolcmec chez Arrien fouroit de nombreux
details, dont le plus important, la densite de la population gcte sedentaire
de Valachie, s'occupant d'agricuhure, a etc brillament confirme sur le ter-
rain par nos fouilles juste dans ceHe region (p. 48). La deuxicme grande
expedition hellenistiqueau N du Oanube a: lieu dix ans apres «!le d'Alexandre
(c. 326): Zopyrion, son general, gouveroeur de la Thrace, voulant conqueri r
la region geto-scythe comprise en tre les Carpathes et le Borysthcne, avec
8.1 metropole Olbin , est bnttu par les Olbiens et ensuite aneanti avec ses
30.000 soldats pa r les Geto-Scythes (p. 50). La troisieme offensive grecque
contre les Cctes de la plaine moldo-valaque est celle de Lysimnque. Les
somces anciennes sont d'accord pom dccrire cette guerre cornme bien longue,
d'au moins dix ans (302-292). et finissant par une tatastrophe : le roi Lysi-
maque, avec toute son armee, sa familie et san tresar tombe dans les mains
du roi gete Dromichete. 1'ai essaye de demontrer que la puissante orgnnisa·
tion politiquc et militaire des Cetes a du avoi r san pivot central dans In Va-
lachie du NE et que I'encerclement de Lysimaque a cu lieu quclque part
dans le steppe de lalomiţa ou de Brăi la. Un des points de depart de ~'offen­
sive grecquc a pu etre Axiopolu, probablement une fondntion de LYSlmaque
mCme. La marche des operations contre Dromichete a ete analogue a ceHe
www.cimec.ro
."
executee par Valens en 367-369 contre les Coths et il celle de Priscus, ă.
la fin du Vl-e s. contre les Slaves (p. 55-64).
M:ais la victoire decisive des Getes contre les Scythes d'un c6tc (v. pour
le r61e d'Atheas dans la vallee du Danube, p. 51-54), contre les Crees helle-
nisliquesde "autre, fut cependant vaine. La grande puissance thrace des Car-
pathes fut emp&hee encore pou r longtemps de prcndre son easor par suite
des nouvelles, violentes et popu leuses migrations celto-gennaniques. Les
Celtes d'abord, vers la fin du V-e et au cours du IV-e 8., les Dastames, les
Skires, etc., au UI-e s.,arriventdans les Carpathes scptentrionaux et ensuite
en Moldavie et prennent domicile sur le Bas-Danube; une grande partie
de la Moldavie, de la Dessarabie et de l'Ukraine mcridionale jusqu'en Crimc!:e
sera soit occupc!:e soit terrorisee par les Celto-Cermains.
Les sources litteraires et mcme les inscriptions ne contiennent presque rien
de precis au sujet des Celtes de la Moldavie ou de ceux encore plus nombreux
des Carpathes scptentrionaux, de la Dacie du NO et de 1'0, de la Pannonie,
ou de In Mesie. J'ai recueilli et examine ci-dcssus, p. 65 suiv., les informations
fouroies par les auteurs anciens 8ur les evenements accomplis entre 300 et
100 av. J.-Chr., avec la scu le intention d'attacher quelques noms propres,
de peuples ou de chefs, a de vastes phe.nomcnes anonymes, dccisifs dans
I'histoire de la civilisation eu Europe Centrale et cclai rcis presque exclusive-
ment a I'aide du materiei archc!:ologique, comme nous le verron8 par la suite
dans le VI~e cbapitrc de ce livre. En effet les sou rces littcraires racontent
presque exclusivemcnt des faits de guerre: soi t des invasions furibondes
celto-basta rno-geteS en territoirc macc!donien, throce, ou grec; soit des ex-
peditions de mercenaires ge.to-celtiqucs, ou bastames, payecs par les rois de
MacCdoine, de Syrie ou d' Asie Mineure, ou par les commandants rotruUns
en Orient; et au contrairc les tcmoignages autJlentiques de la vie materielle
dans l'Eu rope carpatho-dnnubienne, conscrves dans les cmplacements ou
dans les scpultures de I'âge de La Tene, nous rcnseignent d'une maniere
indubitable su r la naissance- j uste au milieu de ce chaos-d'une belle,
fraiche,puissanteetrichecivilisationd'inspirationccltiquc,fIorissantpar-
tout, et provoquant la fondation d'innombrables centres nouveaux: il y a
donc, malgre tout, une evolu tion cconomique tres favorab le dont !'cssor ne
pourrait etee compris sans la presence des circonstances relativement paei-
fiques, qui auraient permis d'un cate le developpement de la vic agricole
indigene toujours plus loin dans les larges plai nes qui entourent le massif
des Carpathes, el de I'autre la pC:llctration des negociants meridionaux, grecs
d'abord, romains ensui te, jusqu'en Transylvanie mc.me, avcc leurs marchan-
discs de hlxc et leul' belle monnaie.
Les autcurs anCÎcns nous informent qll'a partir du commencement du
l-crs. av. J.-Chr.les Getesreussisscntaconquerirla primautesurlespeu-
ples danubiens. Les Celtes, les Bastaroes, les Seytbcs, finalement les
 VASILE pARVA.'l, GETICA
Sarm:nes, jusqu'alors en perpetuelle migration '\'en le S, sont peu ?t peu en-
freints ou apprivoisCs et fixes dans des emplacements agricolel soit par les
Cetes au N du Danube, soit par les Romains, au S du Oeuve, Toute t'auen_
tion des sources Iitteraires et epigraphiques se concentre?t partir de I'an 70
:IV. ) ,-Chr. sur un grand nom: Durebista , le roi gete, quj unit en un seul
rayaume tous les rameauX desanation, depuialesCarpathesseptentrionaux
jusqu'au Pont Euxin (p. 74 suiv.). Lea Cehes au couchant, lu Bastames au
levant scnlou biendctruÎts,oucncore reduits n I'clat de sujets. Toutes les
guerres sur le Das-Danube seront d6sonnais en fonctien des Dacel aussi.
El pourt'ant les ccrivains anciens, a pact les quelques informations helle-
nistiquessauvees par Slrabon, ne peuvent presque rien raconter sur la Dacie
elle-mcme. En effct tOUle I'attention est dirigc..~ maintenant vers les troubles
provoques sur le Das-Danube el cu Thrace par les migratiens sannatiques,
Icsquelles â leur tour, provoquaient le dcplacement des Dastames de Mol-
davie vers la Thrace et par suite le desordre general dans les Dalkans. Camme
jadis Alex:mdre le Grand ou Lysimaque, les gouverneurs roma ins de
la Macedoinesontforcesa prc!scnt de partirsanscesse en guerre vers le Bas-
Danubc: et Je Pont Euxin. Lucullus Varra en 73 el suiv., C. Antonius en 62 et
suiv. dirigentdesexpeditionsderepression sauvage, chassant devameuxdes
peuples entiers (comme les De8SCs du Rhodopc, jusqu'en Scythie Mineure),
ou detruisant des villes venerables, comme Apollonie du Pont. Les guerres
civiles entre les triumvil13 augmentent le desastre creant dans les pays da-
nubiens un vrai chaos, ou les barbares eux-memes prennent parti pour l'uD
ou pour !'autre des dictateurs de Rome. Ce qui reste constant dans le boule-
"crsemenl general c'cst J'accroÎsscment de la puissance daco-gete. ]'ai essaye
ci-dessus, p. 80suiv., d'jntrodu ire,t res prudemment, quelque ordre dans la
confusion des renscignements anciens conccrnant I'cpoque de Burebista et
de 8Cssuccesseurs immCdiats. Maisjusqu'â I'expedition de Crassus en 29
av. ) .-Chr. contre les Dacea et les Bastarnes du Bas-Danube-relatce avec
force dctails, d'apres de bonnea sources, par Cassius Dion-il nous est
presque impossible de donner une description satisfaisante des evenements
accomplis cn Dacie ou sur le Dallube (p. 85 8uiv.), avant ceHe date.
Le changement de quartier general, cffecruc par les Romains li I'occa-
sion des grandes guerres d'I1lyrie, dans le sens de donner â la route Aquileia
-Siscia la primautc sur toutes les autres qui conduisaient aussi vers le Da-
nube (d'ou la deeheancede la route maccdonienne), entraina avec lui le dc-
placcment du front offensif romain contre les Daccs. L'expcdition de M.
Vinicius, en 14 av. J.-Chr. (p. 93), cont re les Quades, Jes Dastarnes, les Catins,
les Oses et les Anartes, bien que ne visant pas les Daces eux-rnemes, ponait
p. e. un coupdecisifâ leur autorite dans les Carpathesseptentrionaux, depuis
la Moraviejusqu'en Maramureş. La d6.cision d'Auguste de continuercontre
les Dates la politique offensive de Cesar (guerre cont re Burebista pr&.e
www.cimec.ro
845
li ctre dc!clanchec en 44) mene ffiaintenant It des auaques exc!cutets au N
du Danubt dace, la ou, vers 7+ av. J,-Chr., Scribonius Curio n'avait pas cncore
ase a s'aventurer: Dacia tenusfJenil, ttd tenebrasraltuumtxpavil. Je crois avoir
prouve (p. 94 suiv.), que les victoires contre les Dacu, dant Auguste parle
dans san testament ont ete obtenues plutat au S dea Carpathes; que le gc-
neral AeliUI Catus qui ctablit en M6sie les 50.000 Daces pris en guerre est
identique avec le consul Sextus de I'an 4 apr. J.-Chr. et que c'est li lui que
nous devons attribucr - pour le moment seulement comme hypothese-
la premiere aonexion romaine de te rritoire dace au N du Danubc, par I'occu-
pation d'une bande de territoire dec. 40 km. de largeur en Petite- el Crande-
Valachie, sur la rive mc.me du Oeuve, jusqu'au t:petitt fJallum romain, depuis
Calafat jusqu'a Giurgiu (p. I'1.7 suiv.), comme ti!te de pont en face des ela-
bli88Cments mititaircs de la rive droite, Ratiaria, O~scus et Novat. En 6 apr.
J.-Chr. fut fonde le commandement special de la Mesie. En It Lentulus
fait une rtu~ia generale contre les Daces habitant le long du Oanube depuis
le Banat jusqu'au Pont (p. 96), et leur interdit de s'approcber de la rive meme
du Oeuve (proh;ber~ DanufJ;o), ce qui natureJlement n'empecbe pas les Getes
de conquerir en 12 Aegyssus et en 15 Troesmis, les deux puissants châteaulC
forts du royaume-client de Thrace en face de la Gili~ scythique. Mais les
troupcs romaines ci rculant sur les vaisseaux de la floue de guerre du Da-
nube retabliront chaque fois I'ordre avec la plus graode promptitude.
Nous avans raconte, QVec les rectifications neeessaires, l'histoire de la
garde des frontieres du Bas-DaDube depuis Augustejusqu'a Domitien (p. 100
suiv,) insistant tout specialement sur le rale de Plautius Silvanul, le gou-
vemeur de la Mesie en 52-53 (p. 103 suiv.): en effet, c'cst It lui que nous
croyons devoir attribuer le second accroissement de territoire romain en
Dacie par I'annexion de presque loute la plaine moldo-valaque, depuis Se-
verin jusqu'A Cetatea-Albll sur une grande largeur, jUlqu'aux «grandst val-
lums romaios de la Petite- et Grande-Valachie, de la Moldavie et de la Bes-
sarabie, c'est-A-dire dans la profondeur de Craiova, Ploeşti ou Adjud (p. 128
suiv.). Les royaumes-c1ientB fondes en Dacie, sur la rive mi!me du Da-
nubc, et "clargissement des frontieres de la MesÎe, juste dans cea regions,
dontparle l'eloged'Aelianus, correspondent tres bien surle terraÎn a I'cspace
indiquc par les vallums sus-rnentÎonnCs. Je n'insiste plus sur d'autres conc\u-
siona que I'inscription d'Aelianus pcnnet de tirer (p. 103 suiv.). Je passe aussi
saus silence les evenernentB racontes par Tacite sous les anneea 68 el 6cJ a
propos des mvasions snrmatiques en M6.sie (p. 106 suiv.). )e m'arrete seu le-
ment un moment sur I'interpretation que I'on devrait donner d'apres nous
aux guerrea de Domitien contre les Daces (cp. pour les dctails et la critique
dessourccl, p. 108-1 17).
De meme que la fondation de la provincc de Mesie dans les dernieres
annmdu regned'Augusteestunesuitedesexp6ditionsrepeteescontre les
 '.,
Daus dl l'Ouat, ainsi la fondation de la Mesie l nfericure sur toutc la rive
droite (en ces temps-Ia gctique) du Bas-Danube jusqu'a la mer, a eu! la suite.
des guerres contre les Dacts dt l'Est , c'est-a-dire de la plaine valaque et de
Moldavic. La politique romaine d'eneerclement de la Dacie par des royau-
mes-c1ients sarmatiques ou germaniques (a 1'0 les Jazygcs el lea Suebes,
a I'E les Roxolans et les Bastames), occupant les deux plaines fertiles
du Danube pannonien el du Danube scythique, n'avait eu aucun succes: les
Daces etaient de beaucoup plus puissants que les petits bats barbares pro-
teges par les Romains tout autour des frontieres de la Dacie et les Romains
ne tiraient aucun avantagc de I'argenl dcpense avec leu rs clients. Domitien
cssayc donc dc transformer la Docil llk-mtmt tII etal clitnt Jl Roml.
FormtJlcmmt-apres beaucoup de deboires-80n but est aueint par les
victoire! finales de Tcttius Iulimus et la soum ission de Decebale qui est
couronne a nouveau ( !) comme roi des Dacea en la personne de Diegis, san
envoye au qU3rticr-genc.ral romain; I'inscription de BaaJbek, mentionnant
l'officicr C. Veliu-s Rufus, lequel upldilionlnt ft:cÎl contre les Marcomana,
les Quades el les Sarmates per rtgnum DtClbali rt:gis Dacorum prouve que
t3nt que Iutianus, aprea Tapae (a. &), se trouva encore present en Dacie,
mena~t Sarmizegetusa, Deeebale a reeUement accepte le rble de roi-client
de Rome. Mais m realiti ni Domitien, ni, aprea lui, Trajan, n'ont suffisarn -
ment approfondi le probleme dacc. La Dacie n'etait pas seulement la montagne
herissCe de forcta impenCtrables, repaire des pillards qui menaţaÎent san!
cesse l'oeuvre romaine en Orient, - mais elle etait aussi, et encore plus,
la plainc que la montagne prott!geait aussi bien vers 1'0 que vers l'E. Ce-
re~~a:;al~!~:a~~=: ~:~;~r::: :e:~~:~~~~b~!~i~: :~!!: :~t :al~t~~~
deja sou' Marc-Aurelc la Dacil Romaine etait ti la discretion dts barhares ho-
hitant les dlUX prairies: l'empereur lui-meme permettait 3UX jazyges de 1'0..
de passer regulibement par la prOfJince pour 311er chez les Roxolans de I'E,
leurs congenercs,avec lesqucls ilsav3ient conserve d'ctroitesrelations.
Certes, les Romains n'ctaient pas tel1cment dcpourvus de sens politique ou .
stratt!giquc pour ne pas comprendre le probleme des dtux plajnes geliqllu; la
verite est qu'ils etaient trop faihles pour le resOlldre.
En cffet , l'on peut tirer encore, de 13 maniere dont Trajan a arrange les
choses sur le Bas-Danube, les cone1usions suivantes. Quoique I'empereur
ne pensait pas il. changer de politique en ce qui concerne la conqu€te de la
Dacie, tellequ'elleavaitcteenvisagee parCCsard'abord, par Auguste ensuite
el aussi par Domitien: assujetir exe1usivement la Dacic mont3gneuse, -en
re-t1ite c'est Trajan lui-m€me qui fait le plus pour l'org3nisation de la Mesie
lnfcrÎeure el du territoirc geto-scythe qui Illi eta;1 annexe au N du Donubt.
Deja I'an 100, avan! les guerres d3ciques, il commence la r60rganîsation
militaire et administrative de la Scytbie l"lineu re: des camps d'auxiliaires
www.cimec.ro
..,
en pierre IIOnt bâtis, les It!gions de la Mesic changent de residence et deux
ea.mps nouveaux, â DurOSlorum et â Troesmu re~ivent la mission de garder
la plaine geto-scythe. Â peine la Dacie est-clle conquise et Trajan eleve en
Moldavieâ I'embouehure du Sereth un camp d'auxiliaires, â B4rbofl·, reliant par
la voie directe et tres courte, nre/cu-B4rboti, 13 Dacie orientale Il la Seythie
Mineure, le Trotu, et le Sereth en aval. Cependant, bien que presque toutc
la Moldavie et la Bcssarabic avec la cOte septentrionale du POnt Euxin fussent
consider6es comme appartenant a I'empire et que de petites gamisonsromaines
risidasscnt dans les vilJes grecques, c'etait aux rois sarmates qu'etait confiee
la garde de I'intcrieur, en cehange de stipendia annuels payes par l'Empi re,
maia qui paraissaient aux Barbarcs toujours trop rMuits et qu'ils comple~
taicnt par des pillages. C'eat le commencement des methodcs du Bas-Empire
qui paye peu les barbares SQudoyes pour dtfendre les frontierea, ce qui en-
traine naturellement la devastation des pauvres villes romaines par leurs
w.efensturst mcmes (p. 120 suiv.).
Comme du temps de Lysim3que Dromichete mettait comme condition de
p3ixlarestitutiondesesforteresses du Danube, ravies par les generaux du roi
hellenistique, ainsi Dteebale aprea avoir pris partrabi80n le gencralromain
Longinus, proposait :\ Trajan pour la liberation de san ami la , t:s/itut jon du.
paysjusqu'au Danuht: il s'agissait naturellement de la Petite- et de la Grande-
Valachie en grande partic aMcxees deja avant Trajan et maintenant presque
entierement BOU' le contrOle romain. D'ailleurs le monument d'Adamclissi
ne commemore pas d'autres vietoires et conqu&es que eelles remporttes
contre les Bastames, les Sarmates et les Daces de la Moldavie et de la Va-
lachie. Cependant oi la plalne jazygo-gcte vers la Pannonie Inferieure, ni
la plainegcto-sarmatecn face de la Mesie Inferieure n'ont etieolonuits.
Ces pniries ctaient seulemcnt prott!gfes par de nombreux numeri de Suri
sagittarii qui faisaient ici la gardc du steppe, comme leurs frcres en Afrique
celle du desert. II est superflu d'insister sur eette curieuse annexion de droit
et desannexion de 13it, qui rendait les deux plaines devrais foyera d'anarchie
et de pillagc al'interieur des frontieresd e l'Empire et empt!chait tout deve-
loppemcnt serieux du Romanisme, conscrvant les formes primitives de la
vie indigene, en I'espece gete, antericure a I'arrivee dea Romains.
Brer, il nous faut confesser, avec regret, que le probleme getique ne se
trouve ni resalu ni trop ecl3ire par les seules saurces litteraires et monumen-
tales, classiqut:s; comme pour l'âge villanovieo, ou pour I'âge scythique, ou
pour I'cpoque celtique de la Dacie, ainsi pour la periode romaine e'cst aux
fouilles que I'on devra toujours demander la plupart des renseignements
deCÎsifs.
Nous avons t'outefoÎs cssaye dans le lIJ-e chopil,e de notre livre (p. 130
suiv.)dedonneravecleconcoursdesautcuraanciensaumoinsuneebauche
du table3u general de la civilisation materielle et spirituelle des Getes a
13 6 '.'
~~~is~~e'aP~t;r:~~~:~s;~ ~~:~el, e:;~~, d~:l~:~~~~e~:;n:a~C~r~~:n~;~n~u:ue~
cas etrc edaires par les document' archeologiques. Le r6mltat de ces errorts
:t e~e p::~o~:iS~~:~\e:nd:~~:~i c~~~~u~rr~u7i p:~:~t ~e;O~7;;~~:;
ccux-lâ n'ont eu la liberle d'esprit de distinguer cotre la ClVlhsallon
getiquc: restec septcntrionale, el la civilisation thrace, ou IC8ele~ents mc-
ditcrranecns ont provoque camme chez lcs Hellenes el les l tahques. une
vrnit denationalisation religieuse el sociale de cea lndoeuropec.ns deraanes.
Nous avons dane retabli le poinl de vue critique, de la methode compacee,
a I'appui de laqudle nous avans pu definit t~ut~ u~e serie de pbcn~menes
de civilisation specifiquement gC1CS, el par sUite mCXlstants chez les 1 hraces
du Sud ou bien ehet les autrea voisins de I'E ou du SO.
pr~;~:~:;o~~::o~::i::~ ~~: n;:: ::~~:~~~Ii~~i~~a~ta::.;e:~f~e::~
mentaire81 de Trajan, lea t:Geticat de Crhon et le8 tGetleat de Olan Chry·
soatome, sant perdues. Nous travoillons done a I'aide de sourccs de seeonde
.: : : ' !:::~~!:7auo~ :~tt::P!i:~:io~"~o:~~:n~a:~ ~;u::s~:;a~~~
ce qui suit. . race de chevaux lres cnviee par les voisins (p. 139). L'ameublement de la
Les Gctes sant partout et par excellence sCdentaires. Leur occupahon
principale est I'agricu lture. Ils cleven~ des ch~vllux aussi,. lu rtout ~:ms la
plaine valaque et en Dobrudcha; mals les ontmaUX c1asslqUes de I tnve~­
lai re vivant getique sont - pour les travaux des champs, ou pour la eha.lr,
le lait, la peau, la I:line, etc. -le boeuf el le mouton. Le peuple el~ orgamse
par lribus (gentu, lbl''1), ayant chacune une capitale : e'eat. un ftlllag~ Jor-
Jljii,-parfois un ehâteau fort ,avec la residenee du chef de la tnbu, du tpnnc~,
sur quelque hauteur inaccessible. La fortification en rase campagne est faue
seulement en terre battue avec des palissades; dans la montagne ou sur la
rive rocheuse du Danubc mesique, en pierre el en bois. Les habitations sont
des cabane! (catae: Ovide) petites el tres serrees, a parois en brancbagea
,epaissies avec du torchis, ou bien, dans la montagne, cn ~outr~ sur foode·
mena en pierre; Slrabon et Dion mentionneot en Scythle Mtneure encore
des habitations troglodytiques. La forme des maisons cat carree, pas ronde
ou ovale. Les femmes gete! remptissent toule la besogne du ~enage elles a
~:u!:::~I~:;~U:::~~::~~~ ~:~;r:~r:~:u:r::a~r:~~:: e~o::~~~;e(m:i:::::
a
barqucs, chars, charrues, hamais, pelisses, caftans, bonnets fourrure, chaus~
sures) est I'affaire des mâles (p. 132-136).
Les grains sant conscrvCs dana des trous 11. ~orme ovoide creuae& li
meme le sol et specialement prcpares pour reste r blen se~s: le. ~om de ces
recipients tlait cn Thracecomme en Asie Mineure, celUI de flfl(·US). Le
www.cimec.ro
l
champ n'eat laboure qu'une scule ann&:; an choisit I'annce suivante une
Ilutre pareelle, tandis que I'ancienne cst laissee en (riche pour se reposcr.
Du temps d'Ovide il n'y lIvait pas de vigncs en Scythie Mineure, quoique
un peu plus vers le S,1I. Mesambria , les inscriplions en connaissenl. Strabon
nous assure quc les Getes avaient posscde beaucoup de vignobles, mais quc
legrand prltreDecenee, pour foreer le peuple li s'abstenir du vin et des
suites de I'enthousiaame dionysiaque, avaÎl convaincu le roi Burebiata d'or-
donner Ia destruclion de tou. Ies vignobles. Nous avons cependant montrl!
ci·dessua (p. 137 suiv.) que ni avant, ni aprea Burebista, la vigne n'aurait
pu se de\'elopper dans des conditiona vraiment satisfaisantes Ia cause de la
rigueur du climat, piUI forte il cettc epoque-Iâ que de n08 jours. Le grand
nombrc d'amphores a vin grec, trouvecs dana lea emplacements daco·gctes
prouve que les GetC8, comme lea Celtcs, n'auraient pas etc empeches du
tout 3 celebrer le dieu de la (olie dÎ\~ne. par un simple decret de
!eurroi.
Le soc de la cha rrue getiquc (ou le coutre), n'c!tait quc rarcment en fer
(v. ci·dcssaus); d'habitude il esten boia, comme le reste de la charruc. Les
boeufs sant atteles li un joug double, qu'i1s portent sur le cou, el non aur le
front. Le char (p/austrum) 11 quatre roue! (a buit rayons) eat lire aussi par
les boeu(s. Lea Getes de la plai ne sont de grands cavaliers: ila c!levent une
maison gete est en bois, comme d'aillcurs unegrande partie de la vaisselle
et des ustensilcs de mcnage. Lea noblcs et meme les rois ne d iffercnt pas
bcaucoup des paysans en ce qui concerne le confort de leurs habitations.
Cependant les aspects du luxe meridional (~ en ar et argent, tapis et
draperies de grand prix, mcublcs en materiei precieux) ne manquent pas :
qu'i l s'agisse de Droillichete le vainqueur de Lysimaque ou de Dccebale le
\'ainqueur de Domitien (p. 141 suiv.). Nous possedons des informations suf-
fisanteS su r I'aspect de XQIJOoqx)(!OI des hommes comme des femmes getes,
portant de beaux bijoux el des habits pailletes ou brodes (p. 143).
En ce qui concerne la musiquc, Theopompe attribue aux GeleS la connais·
sance de la Iyre et son cmploi solennel dana les processions religieu&es et
guerriCrC8. Malgre les Icgendes aur Orphce et Thamyris, nous sommes d'avis
que la Iyre n'etait pas familiere aux Getts, Jesquels ont tres probablemenl
connu des les plus anciens temps presque exclusivement les instruments a
\"cnt:13fIOtc, lehautbois, lasyrime, ele.
La mCdecine popu lairc etait, paraÎt·il. une specialile getiquc. Platon cn parle
dans des lermes qui font de Zalmoxis un f)eo; la:red;. Dioscoridc, Gale.ne
et d'autres mCdecins grecs de l'cpoque romaine nous ont transmis toute une
serie de noma daces de plantes medicinalcs. Des savants modemcs oot es-
saye de retrouver dans tclle glosse comme LlăQao!; ou dans tel Ilom romain
comme N ereu/es I nv;ctus le vicii Esculnpe get.ique (p. 145 suiv.)
 - - .-'0
73'
J'ai soumis a W1C critique serree les renseigncmcnts ancicns sur la p?1>:-
gamie gctiquc (p. 146 suiv.): la conclusÎon cn a ete que le pcu~ le gete ctan
nlonogamc el que la polygamic, generale dans les moeurS des ffinisonS royales
;~i;~~~~~:e~~!~~i~ane~i::Si~~a~e:, ~a P~~e b~~iqe~s~c~ ~~:~ c~::;
nob/es et communs est bien documcntte (p. '47 SUlV.). Lorg:ulIsatlon m,iI-
f;~;§:~~~~1~î\;~:~i;~}i~:~f~I:~:~~~~~~~E::l~~::'~~:rg~~
les Daces ne mettcmen Iigne que de I'infantericiclans la plnmclls possedent
aussÎ unc cxcellcntc cavalerie, conuue deja au V-e s. av. j.-Chr. Les fan-
tassins sont armes d'cpecs recourbl-esetsedMendcnt avcc des bouclicrs ah-
longs; les cowalierS combattent ii 1:\ maniere 8CYlhc, avcc rare . .
La religian dace a ete intcrpretee jusqu'b, present com~e un 8lm~le fU-
meau de la religion des Thraccs de I'l!:gec. Les informatlons foumlcs par
Herodote su r le dieu dacedu ciel(serein ou voile), adoredans les grottes,
sur les 80mmels solitaires des hautes montagnes, onl ete presentees comme
des preuvcs de I'existence des cultes chthoniens chez les Getes, ?almoxis
devenant l'egaldeHada, tein Gott der Unterweltt (p. 152, note). De m.c.m~,
tll!llll11
le maÎtre de la foudre. Le grand p rchre du dicli esl un ascctc so htal r~ <JUI VIl
dans une ccrtaine grotte sur le sommel d'une mOl\lagne sauvage el lIl~cces­
si bie Nous ne connaissons pas chez les Ghcs ni des dieux locaux, OI des
:i~~::nc;;::m:e:h:r:~e!!lr;:~ i~yo:tq~:~~b::ll~~C;~"i~: .?r~:u;;~~~
citi
de ces septcntrionau.'C a. I'influence de Pythagore, do~t Zal~oxls auralt ete
le disciple! C'cst vrai qu'3, san taur Hermipp.us CallimachlUs ~resentc Py-
thagore comme f)afp(wv M';~ptl(OVţ{t:"o,. L'ldenlitedeZalmoxls ave~ Ce-
bcleizis et Zbelsourdos (v. p. 157suiv.) n'est pourle moment qu'un~ s,.mple
hypothesc. 11 n'y a pas dc preuves de l'exislence des ~ultes o rglastlques
chcz les Getes. La nheocratielt getique est un conte de dllettantes (p. 159)·
www.cimec.ro
8,.
l'ai eas:lye de rMuter les theorics modemesde ]'identite de Zalmoxis avec
_A.donis etdel 'immortalite gc!tiquedel'âmetineiner unterirdischen Walhalla.
(p. 160) et, au contrui re, j 'ai indique toute une serie de sim ilitudes entre la
religion gc!tique el les anciennes religions indoeuropeennea, p. c. celtique,
germanique el rncmc acheenne (du tempa ou les Hellenes n'etaient pas encore
devenusdesmediteranecns-chthoniens):p. 161;quant aux prctres, prophctes,
sorcicrs, medecins, aScCleseta I'ordre religieux des xy(orat(chez les Getes)
ou :iColan:al (chez les Daces), j'ai commentl.~ les SQu rces maisj'ai evite les hypo-
theses (p. 162); an peut tres bien pense,. a des innu cnccs iranienne8 en ce
qui conccrncl'organis.'lliondcs t moines,getes, maison ne peut rien prouver.
Ce qui est certain, c'est la grande religi()si(i des Getes.
Les sou rces ne connaÎsscn t aucune divinile femin ine chez les Cetes. l'ai
montrecependantque In CrandeDcesse, dont le culte cst illuSlrccheznous
des le ncolithiqlle ct ensllitc :!ll':ige du bronze, par des imagcsen lerre cuite
parfois tres resscmblal1tes il la deesse aux serpents de Crete, doil ctre iden-
tifiCe d'un e6tc!avec 1'"'AQ't8p" BaotJ.flt'/de Thrace etde Peonie du tcmps
d'Hc!rodote, dom les adoraleurs et le rituclsont septentrionaux, etdel'autrc
e6tc! avec la divinilc! c1assiquc de I'c!poque daco-romaine, Dial/a Regina (p.
163 suiv.).
Les auteurs anciens ne nous renseignem point sur I'activitc! industrielle
el art istiq uc des Daco-Cetel. De la languc date nous ne possedonl que quel-
ques noms propres el quelqucs glosses medicinales, - des noms de plantes
chez Dioscoride. Bien peu, assurcment ; mais assez, pour nous rendre compte
que les Daco-Cetel sont apparentc!s aux Thraces, comme les Phrygiens el
les Armeniens, mais ne som pas idemiques avec eux. Le voca lisme et le con-
sonantismedaceson t diffcrems du thrace (p. 165); d'autreadissemblances
enlre lesdeux peuples frercssont foumics par I'onomastiqueet latoponymie.
Les Daces llvaiem connu Ica Crecs deja au VII-e s. :IV. J.-Chr. Ils cu rent
done assez de temps pom se familiariser avec la civilisation cI la langue
grecque, de tellc maniere qu ' ils pussent conslituer au J V-e et au U1-t s.
llV. J .-Chr. , sur lesborelsdul)ontEuxinunc populatioll mixte (ftI,UJ.11J1'l!r:)
quiparlaientcnmcmetcmpalesdeuxlangues.Tclprinecthraccdel 'cpoquc
d'Auguste, conunc Cotys fils de Rhocmetalce composait mcme des pocmcs
engrcc; Ovide a 80n tour avait ecrit en gete (p. 166 sui v.). Dans la partie
occidenta le de la Dacic In connaissance du latinadu ctre courante il. partir
du temps de Coliso. En tout cas les Burri de la vallee de ]'Olt et du Lotru
auronIJ'occasion . quandTrujan commellcera sesexpeditions cont re lea O acea,
d'envoyer a I'cmpereurdes Icuresen latin.
Le type physique des Daco-Gctes est iIlustre par les dcux monumenta
dassiqucs: la Colonne Trajane et le Monument d'Adamclissi. A Ovide ils
paraiss.1ientassezinlonsi,ltirsutietsqualidi(cen'erait , pluslecas, lorsqu'ils:
admiraient scs poemes en gete 1). Ils etaicnt â ce qu'i1 paraÎt, pour la plupart,
grands, bien bâtis, blonds, aux yeux clairs: les tAgolhyrsest, de leur temps,
teignoient en bleu (catrul~) leurs cheveux blond,. - Leun vetcments
etaient bien simples : une blouse (chemise), par dessus les pantalons, ceinte
d'une courroie (chez les femmes une jupe par deasus la chemise, tres longue).
C'tst un costume qui se retrouve presquc identiquc chcz les Thraco·Ph[)'giens
et chez les Imniens, ou avec certaine! variations chez les Celtes et chez les
Germains. Par le mauvais temps les Cetes portaient de grandes pelisses, avec
la fourrure il \'inlerieur (pelliri Getae), et, tres probablcment, comme le clieu
th race Te'.eoqx)l1o" uncapuchon prolonge su r les epaules. Leu", chaussures
etaient commechcz les Cehes el les Cermains, des brodequins (p. l~). En
ce qui concerne le tntouage, ni les anciens, ni les modernes ne sont d'ac·
cord. 11 semble que chez les Getea ce Jl 'c!taient quc les esclavcs qui se ta·
touaient, tand is que chez les Thr:u:cs cene prntique etait un pri\'ill.'ge des
nobles(p.J70Suiv. ).
En genem l, les auteurs anciens, â commencer par Herodote, chez lequel nous
lisons la celebre opinion sur les Getcs: $f!t1tXWII ... a)'''eEI&faTo,~al~IXaWfarQl,
apprc!cient la nation daco-gete, 11. Ia dirference des tribus t!uaces du midi, d'une
maniere nes favorable: ils attribue.nt li ce peuple. un caractere tranquille,
de la sagcsse et de l'idealisme: unde el p~ne omnibus harbaris Gelae sapien-
liora remper extitemnt Grecisque pelle consimiles (Oioo Chryaostome, chez
Jordanes). Cependant certains auteurs modernes, par antipathic pour les
Valaques, descendants des Getes, ont presente ceux-ci aussi dans une lumitre
excessivement defavorable (cn choisissant toules les informations desobli-
geantcsdesancie.nssurlesThracesengcneral,ete.n les appliquant aux Ge tes):
nous prcnonsla li bertede croi re qu'il yavait tres peu agagner par cet exces
de zele, soitpour la scicncc,soit mc.me pour la politiquc de la generation
precedente (p. 17' suiv,).
Commc contrOle immediat, sur le terrain, des sources litterai res concer-
nant les Cetes de la plaine valaque, j'ai donne au IV-e chapilre de ce livre
la descriptiondes fouilles quej'ai faitesaCrtlsa"iavec Andrieşescu, en 1923'
J'avais choisi en prcmier lieu cet emplacement du second âge du fer, parce
qu'ilestsirueenpleinsteppe,au dch\de la frontiere orientale (M ostiştea)
etmeridiooale (Icscollines), des forctscle la Grande-Valachie, Nous avion!
a poursuivre dans cene rL-gion le triple problcme: 1· de la progression des
Cetes des Carpathcs vers le steppe du Bas-Danube, 2· des mouvements
des Scythcs nomadcs dans le steppe, et 3' de la prc!sence des Cehes, au moins
par \'influence de leur civilisation, dans le steppe gcto-scythique. Les
fouillesnousont fourni des reponses acesqucstionsctencoreadcuxaulres:
I'la penetrationhellenistique, quis'est montree partout tres efficace dans la
plaine valaque, et 2 ° le traditionalisme de la civilisation carpatho-danubienne,
dont les fonnes quasj·nc!olithiqucs se retrouvent en plein La Tcne, parmi
des formes grcco-celtiques (p. 173 sui\',).
www.cimec.ro
Comme en Russie meridionale, ainsi dans la plaine valaque, I'on voit surgir
surtoute la lignede demarcation entre les forctset!esteppe desemplace-
menus norissanus, relie. cntrc eux par une route ininterrompue, transconti·
nentale. vraieartcre de la vie economiquemondiale: letront;on de cette im-
mense voic, passant par la Dacie geto-scythique suivait depuis le confluent
du Trotuş avec le Seret h une direction NS, passant par Panciu, F~ani,
Buzilu, Urziceni, Valea l\lostiştei, pour s'unir sur la rivc du Danube avec
la grande voie de la djrection EO, constituCe par la vallee mcme de ce flcllve.
O'autres points de contactinteressantsdecesgmndes voies avcc Ics chem ins
vers laTransylvnnie, laValachieoccidentale elia Petitc·Valachieontcteetablis
ci-dessus(p,l75 suiv.),
L'emplacemcnt de Crăsani (cp. fig. 27 el pl. VI Il) est situe su r In hnutc
riveescarpee de la lalomita: il occupeun promontoireavancedccctte rive
(mcridionalc). Un fossc profond separe ct dCfend la station vers le haut
plateau dont clle se detache (p, I77'ct pl. IX 1). La strntigraphic des
fouiUes (cp. Ies coupea des fig. 29 suiv,) nous permet d'etablir lesfaits qui
suivent .L'end roitactcoccupeatroisepoquessuccessivcsetpa r troisfois
13 station a peri pa r le feu, Cependant la troisieme couche est de beaucoup
plus epaisse quc lea deuxaulres qui I'ont prcccdc!e: el le a doncjouid'une
paix plus dura bie. Des la premiere couche nous nous trouvons en plein La
Tene el en pleine penetration hellenislique. D'aprea les tessona de vases
grea nous fixons les debuts de I'emplacement verd 300 av. J.-Chr. Cepen-
dant les Celtes ne sont pas encore ici: dans la couche la piua profonde
nOlls ne ren controns que des tessons indigenes et grea; les tessons tcelti-
qucst llpparaissent un peu plus tard.
Les habitations ne sont pas, comme d'habitude dans le steppe, troglo·
dytitlues ou â demi enterrCta, mais, comme dans la montagne el dans les
rcgionsboisl"Cs,ellessontaurasdusol: les«colonstsontdoncvenus,enaval
de lalalomita,delagrandeforc.tvoisinedesGctcsdescollines(p.J78--J83)'
Ontrouvedeslancesenfermcmedanslcscouchesprofondes;aucunepointe
de fl echei il pnmÎt que les Scythes n'ont joue aucun rble dans I'histoirc de
ctt emplacclllent, Les habi tations de Crllsani sont construites comme li l'âge
nc!olithique loujours avec des paroisenbrancbagescpaissiesavecdulorchiset
couvcrtesderoseauxouelechaume.En dehors du badigeonnage a terre glaise
des parois el du pavement, ces cabanes carrt~es, tres petitcs (2 X2 m.) sont
parfoia blanchics d'une matiere tres dure el bien polie. Le foyer est un peu
rehatlsse, de 30-40 cm., au·dessus du niveau du pavement. Cea petitcs
chaumieres IOIll eXlrCmement serrCes, Le bois jouc un rale decisif dans la
construction el J'amcublement. Pour s'c!clairer an employait meme des lampes
de type grec, en terre cuite; tout-aAait exceptionnel est le candela bre en
bronze, a trois branches, trouve a c6tcdevascsgrecs (v. fig. 175 et 18J suiv.,
et pl. IX sui".). U8 tombes ti inciniration etaient creusCes aupres des

habitations ou mcme SQus cllcs. La cendre etait souvenl dcposee dans des
amphorcs grecques(p. 186).
La ci,omique de Crbani appartient .a trois famillcs: l ' indigene, 2' celtique,
3' grecque. La premiere est travaillee presque loutc sans tour. On e.n peut
distinguersept types de vascs: 1. des urne! (p. 186)cn forme dc SC3U, â proe·
minenccs tenanl la place des anses (fig. 39-58), de tradition nc!olithiquc.
maia modifiees. Ce type de vaSC8 possedant non seulement des ana logies.
mais tres probablement aussi des modele! en boi!. est tres connu dans le
SE de l'Europe Il I'âge du bronze el du fer , comme form e carncleristiquc
de l' urneindigcne ; lI.destasses, loujoursdc lype lresancien, mnis frequemcs
surtout dans 1'0 de la Peninsule des Dalkans el en Transylvanie a I'epoque
hallstattiene (scyth;que): fig. 59-63; IIL des cruches dc forme bitron·
conique(des typcs:hydrie, amp h o rc , loulroph ore)ăd e u xaoses ho,h:ofltales
(p. lgo),souvcnttravaîlleesautour, parfoisIl3Ilsestorses:fig.64--68,-d'o-
rigine indigime evidemment plus 3ncienne ; IV-V, des oenochoCs de di-
vcrscs grandeurs, lcs uncs lravaillees sans tour et â 3nsc elevCe en angle au-
dessusdu rebord, portant un boUlon su r le 80mmetde 1'3Ilgle (fig. 70), d'an·
cienne tradition du bronzeet du hallstatt dans le SE (p. ' 92 suiv.); d'autres
sont tccltiquest, lravnillees au tour (fig. 77 suiv.); les anscs des vases de tra·
dition indigene sont, elles aussi, cannelecs ou toTWI (fig. 72 suiv.); VI. des
vases a pied, avec ou sans tfenctrcst (p. 193 suiv. ), toujours de tradition lres
ancienne, a partir du neolithiquc; sur leur evolution el les rapports du lype
avec1'0 ct le S j'aiinsistep. 194etje suis revenu auchap. VI (v.ci·dessous) :
fig. 83 suiv. ; VII. des bassins, des soupieres, des assietlcs el des coupes (p.
195 su iv.) ; a c6te des formes largement ouvertes de viciile tradition enea-
lilhiquc du SE, mais connaiSS3llI aussi les formes metal1iques de Hallstatt
(fig. 87suiv.), nous rcncontrons Ics formes nouvellcs, occidentalcs, travaillees
au tour, soit aux rebords largement evases (fig. 103 suiv.), soit 3UX Icvres
c!troites, tres apparentCes au coupcs du I·er âge du fcr italiquc (ep. Ies fig.
123 suiv. CI 203) importees cn Dacie aussi (p. 199 suiv.). - Ouant aux cruches
oc.nochoCsou taSSes, etaux pa:lsoires, travai llecs au tour. eo terre grisc, d 'une
pâte IrCa fine, la station de Cril.sani offre un invcntairc aussi riche et varie
que les autrescmplaccments daces de I'âgede La Tene (p. 200suiv. et fi g
129suiv.).
Parmi les V3ses grecs trouvCs ;\ Cril.s,1ni nous rclevons tout d'abord les
nombreuses amphores et les innombrables tessons d'amphores, parmi les-
quels il fautnoter les anses asceaux rhodiens du lI-es. av. J.·Chr. (p. 204-
a
el fig. tso suiv. ) ; Thasos aussi parait ctrc represcnte Cr!sani (fig. '52 suiv.),
mai! nous n'en posslodolls 3ucun secau. Des rebords depithoi de typc grec
(fig. IS7 suiv.), des vases hellcnistiques c6telir el dtliens (des coupes; fig.
160 suiv.), el meme un fragment de vase attique de la m€me epoque (fig.
171): p. 207 suiv. On a trouve a Cclsani aussi un nlOllte pour imiter les coupes
www.cimec.ro
'-"- - -
delienncs (p. 208 CI fig. 172) ct ceue marchandise etait si agreable aux Getes
qu'ils ont fait a CrlI.s.ani meme I'cssai un peu paradoxal de decorer des cru-
ches celtiques nec des palmettes dC.liennes (fig. 173). Par suile la thc!orie
de Cou rby sur I'origine exclusivement delienne des coupes de ce gen re doit
ct re modifiee (p. 208 suiv.).
Les objel8 en metal sont tres peu nombreux: a peine une perle de collier
en or (p. (76), une monnaie celtique en argeot (fig. 179), unc tetradrllchme
de la 1\<lacCdoine ' (donc 158- 150 av. J.·Chr.), la tete d'une fi gu rine en
bronze(fig. (80), d '3ut respetitsfragmentsenbronze(fi g. 183suiv. 186, 188),
quelques lances etd 'au trcsdebriscn fcr, eo fin un beau candelabre en bronzc
atroi! branchcs (p. 2 1L et fig . 181 suiv. avec pl. X). On a trouve du vcrre
multicolore 3ussi: dcs fragments de vascs (fig. 189 suiv. ).
Dref, nous avons a C, dsan;un ctablisscment gel iquc dc la plai ne, fonde:
par des habit:mts qu i venaicnt des regions boisecs sous·c:.rp3thiqucs, en
aval de la Ialomita vers 300 av. J.-Chr., pour s'adonner dans le terrain de
stCppc.cxcellent pour I'econom ie ::tgricole, a la culture du bie. Des led c!but
I'emplacemcnt subit I'infl uence de la pc!netration hellenistique, arrivant ici
en amontde lalalomil3 ; en effcl au confluentdecette riviereavec le Oanube
il y avait last3tion de com merce de Ca,rium, en plcin territoiregete de la
Scythie Mîneure, reliee par terrc aussi directement avec la grande viile io·
nienne d'Histria. Les amphores thasiennes et rhodiennes ont dO. certaine-
ment 3rriver a Crils.1ni par la voie de I'cau: depuis I'egc!e, par le Pont Euxin
le Oanubc et la Ialomiţa. L'influence celtique est tres puiss.1nte: des vases
indîgencs de fonn es archaiqucs subissent maiotenant des modifications dans
le sens des nouvellcsformcs.A c6te de l'imporlationdevases, lampes,bronzes
et verroteries grccques CI mcridionales, nous devons admettre un commerce
important avec les vases de fabrique celtique, authentique. R;Ln de scy-
tn;que.
Nous donnons dans le V· e cltapilre (p. 220-289) un euai de reconstitution
de la carte de l'Eu rope Centrale al'cpoque geto·scythique, a J'aide de la lOpa-
nymie conscrvcechez les auteurs anciens et en premier lieu chez Ptolemte.
En effctln tradition geographique romaine, depuis Agrippa jusqu'll Marin
de T yr ct lC8 carlographes anonymes du temps de Marc-Aurele, nous offre
les moyell8 de retablir par la toponymie toute une serie de faits historiqucs
el et hllographiqucs depuis longtemps disparus a I'epoque de Ptolc!mec.
Les frontiercs de la Dacie, teHes qu'elles sont fixees par Agrippa (a I'E
le steppe sarmatiquc, a 1'0 le flcuve Vistula, au N la Mer BaJtique, 3U S le
Danube) sont confirmees d'unc maniere inattcndue, par les noma de peuples
et de localites, conscrves chez PtolCmce. Mais la frontiere meridionalede la
Dacie n'est pas exacte mcme chez Agrippa: en eUet les mcmes toponymiqucs
daco·gctes qui documcntaient J'cxpansion ethnographique de cette nation
vers le N cll'O(entreC)OOet 500 av.J.-Chr.), prouveront sa dispersion vers

le S aussi, au deHa du Danube, jusqu'aux Alpcs, â )'Adriatiquc1 a I'~gee et
au Pont Euxin. II m'cst impossiblc d'enumerer ici tOUles les preuves, mais
I'cxamendclacartc Ilalafindecelivrescrviracommeargumenlsymhc.
lique ă I'appui dc ce brcf resume.
]}lolCmec connaÎt sur le cours moyen de J;. Vistule les Co;sloboci Irons.
mOfllam· (p. 221 suiv.), et en Posnanie, sur la Warthe la locnlite Stlidava (Iue
par Cunt7- GetidtWa), laquelle trouve une compagne en SusudtWtl sur l'Oder,
entre Franc.fort et Breslau (p. 222). Sur la Vistule supcrieure nous rencon·
trons les Ilrsietai et en Silesie tchCque les villes Armlion et Arsekvia. Entre
le8 Costoboques scptentrionaux el les Arsictes, Ptolemee localise les Anarto.
phracti. Au S des Arsictes, en continuation jusqu'allx Carpathes Deskides,
nous retrouVODS d'abord les Sabot,., ensuite lea Piengitae, c'esH\·dire les
Piegetae, et enfin les Biess; (p. 223). Pour la question des Buri ep. p. 223, note 3.
En Moravie nous trouvons Ia viile de Singone (p. 224) CI su r la rive slovaque
du Danube les tribus des Racalae et Raca/riae. En Pannonie ]nferieure, au
gnmd eoude du Danubc, il ya la viile de Carpit (c.p. Ies Corpi des momagnes
slovaques voisines et la riviere K dQ;ill~ ehez Hc!rodote). Toujours en Pannonie
nous eonnaissons la riviere Aroban, a ce qu'il parait du memc nom que la
rivierc Rabon en Petite-Valaehie (le Jiu): comme Samus el Asamus; c,l'ailleurs
la riviere Marus (ou Morgtul- Mareh) de la rive opposte du Danube a
la meme racine que Maris de Dacie (r. Margus de Mesie): p. 2%5· ur la
question de la frontiere occidentale du peupJe dace vers la Doheme, repre-
scntec mame au l-er s. av. J.·Chr. par le Marus, et seulement apres I'arrivee
dea Quades deplacCe vers J'E, cp. ci-dessus, p. 226.
Nous apprenons de diverses saurces qu'avant !'etablissement des Sarmates
Jazyges dans la plaine hongroise (20-50 apr. J.-Chr.) les Daces occupaient
tout ce territoirejusqu'3u Danube pannonien. II sera done tres naturel de
trouver des restes de toponymie dace en Pannonie, comme temoignage de
I'existenee d'anciennes enclaves getes dans ce pays iIIyro-ceItiquc. C'est
:linsi que la tribu des Colacliani devrait 3voir quclque rapport 3vec les Coeltlae
et Colelat thraces ; dans le tcrritoire des Colaetion; nous trouvons la viile de
Sala de nom purement thrace. Une origine semblable cat li supposer pour
les vi lles de Cflr/a, C/zertobalus et Gerulata sur le Danube. Sur la Drave in·
ferieurenous avons Berebis (p. 227) et sur la'Save infcricureSaldae(p. 228 ),
loutes les deux d'origine evidentedaco·thrace. D'aillellrs les migrationsdaees
vers 1'0 ne sant pas documenttes seulement par SaMae > Soldensii, maia
aussi par Singidunum (ep. Singidava), la viile cchique, .dllnum, elevCe cn ter·
ritoire des Singi, arrivCs, par Singont, jusqu'en Moravie, et, par Singos, jus-
qu'en Macedoine.lls'agitnaturellementde Indispersion des peuples daco·
gctts provoquee par le premier choc violent re~ de la part des Scythes,
lesquels les chasseront ou les entraineront dans Jeursinvasionstumultueuses
jusqu'au Drandebourg, ta l'Adriatique ou a J'~gee.
www.cimec.ro
'57
En eHel Ptolemee mentionne en Dalmatie la tribu des LlaoV(}OLOt, nommes
par Pline Daorizi et par les inscriptions Dawrsi, dar:s la region de Salonae
(p. 38et 229):j'a i montrcqueeenomestcomposede.dâot + iÎ.o(}ool (irnn.
t3uru.§.u - blanc) tLcs Dahae (Oaces) blancst: oomme tant d'autres en
Scythie, il est l'appcllation iraniennedequelque tribugCto·scytheechouee sur
les bords de l'Adriatique au V11-e ou Vl-c s. av. J.-Chr. Quclques pas plus
loin vers lc SE noua trouvons les IaqdUl,ftat, evidemment thraces (p. 229)
et lea Ex{etOI'ft;et Scirliana, pour lesquclson doit comparerSkiTtos, dact(n)sis,
de Torni sur le Pont Euxin (ihid.). Nous relevons une fois pour toutes que
du tempa de l'Empire Romain toua ces »Cuples etaient illyrises dcpuis des
siecles'); leurs noms pcuvent pourtaJlt tres bien servir a rClrouver leur an·
cienne origine tlrangert, Salo,llI, clle·mcme, CI la tribu des ft1 av,ol dans le
\"oisinage de ceHe viile, ont etcaussi considerL'C'!s comme thraces. Mais ce
qui est absalument caracteristique, c'est le nombre relevant d'clcmcnts gi-
tiguts septentrionaux dans In region Salona-Apollonia: Asamo, AJ;;i;:;o,
Berzumno, 8eQp{ooua,Elpmlxtov et-jusqu'a un certain point-Scoo'ra
elle me.me (p. 229 au iv.).
De la mme maniere nous pouvons identi(ier des elements daees en Peonie
et en Macedoine. Ainsi, dans le territoire des MaeJi, une Desudl1fJa; dans
la meme region,la rivierc Iaercn1ar;, identique avec la Sargt/ios dace (une
viile, Ieeyi*'t~lov, doitC1re relevtesur l'aulccvoÎe des migrations getiques,
dans la vallee du Das·l-Jebre, vers la Bithynie: v. ci-dessous): p. 230.
Toua ces trois noms se reduisent au nom de tobu iranienne des I(.l(!jlunot
- Sarge/at; il s'agit done de migrations contcmporaines avee celles des Aga-
thyrses et des Sigynnes. Dans la presqu 'ile de Chalcidique nous trouvons
la viile de Singos (ep. Singidava, Singone, Singidunum), - et cn gmathie
les villes de Tv(},ooa et Exuliea.Quant a la region comprisc entre le Nestos
et le massif du Rhodope, chez les Edones et les Trouses, il faut retcoir que les
premieu etaient gouvernes vers SOO av. J. ·Chr. par un roi au oom de Gita,
') Je dois RVouer (IUC !'Artide de Norbc.rt Jokl, l11Y"j~r, dans le Rto/ltJtiJr.o" dt'f Vo,·
IUchichudel\1u;Ebc.rtm'uun peu d~pu r lah!!.te Bvec laquellei l paraÎtuvoir
lt4! 4!erit;il mceuffirad'<ndonnrorun seulexcmple, presqueinattendu: "AEuSnoll;
devient c:hc:tquclque eopiste ignorant de Procope "Â;lollu. A IOn tour "Â;lonude·
vient un nom thrlce. iauffixe en ·0/)-, avce Ic:qucl Joklopcre pourdimontrerquc
lu Thraeu el lroa lIIyru flaient trb ltroilromront apparenfk. - Now rrofuaonl , na·
turellemronl, d'lIdmellre cettcth60rÎro de la presqu'identitl de l'iIIyre I\'eC le thracc
non 8r'\llemenl pour le trb bon motiCque luCaitl hiatorÎquClctllreh60logiqucl ,'r
opposenl,maieparoequc memeleaparalU:lee linguiatique!l queI'onBpporte1 l'appui
de la thbe tonl peu oon\.. incanll: cn rorfet la pluplrt del m011 iIJ)TU relKmblanu
IUJl: thruCcl tont 10ut limplemronl du i1imtnll thrfUU pin/Iru dam I'ill)'re /1 I'occa.ion
dea migrations thMlees en terriloire iII}'Te. C'at d'ojlfeuTl JI"pcin' de VII' qlle/er
philo/agll.r oublitnl porjo;1 d. prtt/dre.n
'OfIJ;dbotion dans l'/tud. du mluopiqu. auni·
 .,8
el lesseconds paraissent ctre, toulcomme les Agathyrses, des Scythes thra_
cises. En tout cas H6.rodote {ait des CCtes el des Trauses un groupe a pan
panni les autres Tbraces (p. 232). Nous considerons aussi comme des Scylhes
thracisl,.ts, mcme d'apres leur nom (cp. aussi Tomaschck) les Sauae (kbtra)
arrives dans le Rhodope en m(:me lemps que les Dii ( Dai) et les Trausi,
passes d'abord par les Carpalhcs (Agathyrsi), et conservant de leur contact
avcclcs Thraces septenlrionaux toute unescrie de croyanccset dc coutumes
analogues 1J. celles des Cetes fimmortcls». mcont('Cs en dctail eher. Hcrodotc
(p. 232suiv. el les nOles). J'ai explique aussien relation nvccccs migrations
gcto-scYlhiques de la Dacie vers le Rhodope le passage ou Cassius Dion
mentionnc les 41 Daces du Rhodopet (L I 22, 6-8), passage qui avait etc
inlerprel(~ jusqu'a prescnt dans le sens d'une migrntion edacct du Rhodopc
vers le Nord (p. 233)·
A I'E des Trausl'S nous trouvollS sur le versant oriental du Rhodopc les
KOf!7tllot, diminutifde Kâeno" le grand pcuplegctc du N du Oanube (p. 233
suiv.). Dans le Rhodope mcme, ou nous avions rencont re les Llio,>LlăOI ,
nous retrouvonscnoorclesDiobessi. lesquels, comme p. e. Ies Matoopt{}vvol .
seraient un peuple melangc, de sujetsmcridionaux, les llesses, et de aei-
gneurs venus du N, les Dii ou Dai. Au N du Rhodope nous co~aissons les
Sia/tlae, 11. Ia racine Sia-, d'origine gctique: ep. Sia-maILS (vieus) et les Siensii
dela Dacic(p. 234.). 11 semble que les GCtcs habitaient ce territoire en masses
compactes, car la fondation de Philippe 11 sur 1'lIebre, Philippopolis est
appclce en thrnce PulpudefJa. non Pulpupara. O'ailleurs toute la vallee de
I'Hebre est piei ne dc Cetes. Andrinople s'appelait, comlne je I'ai montre
â uneautreoccasion, UscuJava, la "ilie des Osei, c'cst-a-dire des Cetes de
j'O(e}scILS; Dimum sur le Danube se retrouve dans Dymae sur I'Hebrc in-
fcrieur; su r lc borddel'~gee nous avons .EdJ.tl: autour de la Propontide di-
verses 1'yro-, Tyri- ; en Mysic une K{ot; comme en Scythie Mineure; en Bi-
thynie une LlaxlfJv'a (p. 235)·
D'ai lleurs les doublcs gelo-bithyniqucs SORt nombreux; jc renvoic â la
liste quej'ai donneci-dessus, p. 23$. Jene poumlÎs, non plus, revenir cndc-
ta il sur tant d'autres pa rallcles gcto-thraccs, reunia ei-dessus p. 236 su iv ..
pour demontrer, d'accord avec les prcuves CÎ-dcssus cnumerces, quc les Daco-
CCtes des Carpathes, deplaces d'abord par les Cimmcriens, ensuite parles
Scythes, ont du commencer leurs mig rations vers 1'0, le SO, le S el le SE
deja vers 1)00 av. j .. Chr. et que ces mouvements etaicnt depuis longtemps
finisvcrssooa". J .-Chr., epoquea laquelleaucungrecet aucun Lh raco-scythe
ne se souvenait plus de eesevenements, pouren raconter quelque cbose aux
contempomins d' Herodote. En ce qui conceme les migrations vers le N,
jusqu'a l'Oder et a la Vistule inrcrieure, il pamit qu 'eUes ont ete provoquCes
par le courant septentrional de I'invasion scythique, pa r dessus les Carpathes
galiciens. Les mouvements cehiques (el germaniques :lussi. par ricochet)
www.cimec.ro
~"1...? _ _ _ _ _ _-..:::.
n Fsu ),,
I~f. _ _ _ _ _ _-2±C
commenees Îl partir du V-e s. de 1'0 vers l'E ont repoussl: de nouveau vers
l'Orient grand nombre de tribus gctes qui etaient arrivces quelques siecles
lluparavant jusqu'â l'Ode r et jusqu'en Boheme; c'cst pourquoi nous avons
si pcu de vestiges de la presence des Ceto-Scythcs dans ces regions (p. 237
,u;v.).
Quant li I'expansion gctique vers la Calicie et l'Ukraine. Ia loponymie
nousorrrelescontributionssu iv:m tcs. EnlrclaVistulcelleTyras, tau-dessus't
de la Dacic, oabitcnt les Dasrarncs; entre les Bastames et les Carpatoes ga-
Iiciens ct moldaves, de 1'0 :t I'E, on rcncontre: les Carpiatli, les Tagr; et les
T)Tagelae; ces derniel'8 s'ctendent sur les deux rives du Oniestre moyen:
I'tolcmec connai! d':li llcur8 en Podolic une Clepidava, au milieu des emplace-
rllwts celtiques de cettc partiedu cours du Tyras: Carrotlllnum , Matlonium
(on peU! I'expliquer par "iranien aussi), Vibanlavarillm et Eraclllm. C'esl
le territoire des Teurisques dant parle Ptolemee. Mais cnlre les Cnrpathcs
etleTyras lcs deuxgrandspeuplesgetiquessont:au N de la Moldavie Ics
Cos/obaci, :I.U S, en Bessarabie el dans le dep. de Kherson (Ukraine), les
Carp; (p. 238 suiv.).
En realitc les Carpi sont connus sur tout I'enorme territoire qui s'ctcnd
depuis la Slovaquie ct la Galicic occidentale sur les deux versants des Car-
pathes jusqu'aux embouchures du Danube, du Tyras el du BorYSlhcne (v.
p. 239suiv.). Les bouchcs memcsdu Danubcsolltoceupees par les Celtes
Britogalli el par le rameau bastame des Peuani (p. 240). Les noms de viUca,
Aliohrb:, Arruhium, N(}TJitx!unum, confinnent la prescnce des Celtes sur le
grand fleu\'e. Mais la loponymie de la Moldavie est par exceUence gctique:
Tyras, flarpis, Zargitfava , Tamasidava , Pi,oho,idava, ou encore Tirepsum ,
[,cina , Capora (Alincum , Ermerium, Urgum, peu probables). Sturum (p. 240,
cp. ei-dessous, p. 750 suiv.).
Les Cosloboqucs se trouvaicnt a califourchon sur les Carpathes du Mara-
mure~ el de la Bucoville, comme les Petits-Russiens de nos jours, en Slovaquie
elen Polognc; la majoritcdcce peupleoccupaitccpendantlcs rc!gions seplen-
trionales dc la Moldavie (p. 240 suiv.). 1Is etaient une vraie nation, a organi-
sat ion monarchique bicll ctablie : 11. I'occasion de leurs grandes invasions par
la Moldavie et la Dobrudcha, jusqu'en Grece, :\ I'cpoque de Marc-Aurele,
noussonullcsaussiinrormessur leu rsexploitsetsur leurs roispardesinscrip-
tiolls (p. 241). Touterois le vrai Ilom gencrique des nombrcuscs tribus gClt3
qui occupaient le grnnd pays silue entre les Carpathes et le Ilorystbene, or-
ganisees cn un seu l peuplc, ctait celui des Carpes.Lcurs Învasions dans l'Em-
pire Romain sont {ormidables. Jls sont tres conscients de leur puissance ;
ijţlei, riia X{!e{rr;o,'" TW1' r6r()wv iOllSJ., disent-i ls. Encore en 380,
sous le nom des KWJ7too6xm, ils c!laient une nation redoutable dans la Dacie
carpathiquc (p. 242). C'cst done aux difrerentcs tribus carpes qu'appartiennent
les nombreuxonoma'ltiquca thraco-getiques, rcncontres dans les inscriptions
",
des villea grecques de la c6te scythique du Pon t Euxin. V. ci-dessus,
(p.243 suiv.) une liste de noms gttiques, mcntÎonnQ dans la rCgÎon a 1'0 du
Borysthene (en ce qui concerne le terriloirc cnlrc: le Borysthene et le Cau.
casc, les Getes ncsontpasici chczeux:populationflouantc, individuellement
ou par petitcs enclaves, ils ressemblcnt aux Mold:wcs du l\loyen-Âge, qui
frcquentaient les mcmcschemins, sansjamais s'yfixer). Au cont rai re. a 1'0
du &rysthcne nous renconu-ons mCffie des toponymiques d'aspecllhrace.
Nous trouvons p. e. a J'cmbouchure du fIeuve une tribu des Sardi. A t'en-
trCe de ,'estuaireest l'jjede Bue::an, dontlenom n'a pascncorectceclairci
'C l {jUC nous mtuons en relation avcc In racine ber(t!}:::, tblanct, ttache de
blana, CII thrnce (CI cn albanais), (rCs connue par des noms getes comme
Bcrzobis, /Jcrsamoe. Ber:runmo, Bllr:r;ao1l et lJnzu"a (p. 245). Or A 6V;rc:~ est
aussi cn grec le nom d'une ile (I'ile des Serpcnls en face du delta danubien)
confonduc deja chez les anciens avce 1'î1e de Derezan. Enfin nous connais-
sons su r le llorysthene les villes de Itf!lIIOI'CL ,EII{!OI' (p. 246).
Nous croyons pourtanl que le grand nombre des Getcs constates Olbia a su r tOUS les details de nos remarques; il suffira de noter que pour Schlitte
al'cpoquehclJenistiqueet romainc, est iei d'origine receme (a parti rdulV-es.
av. J .-Chr.), tandis que la nation barbare prCdominante au VJl-e-V-e s.
av. J .-Chr. etait celle des Scyllus. En efret la dispersion des Getc;a â I'E du
Tyras, jusqu'en Crimee a etc pro"oquee par t'invasion celtique (IV-e s.) el
ensuitc la pression celto-baslarne (III-e s.), laquclle d'ailleul'3 a pousse 1«
Cehes eu:c:-memes jusqu'au Bospore Cimmcrien. Naturel1cment le fleuve
Tyrasest reste la frontiere constante entre la Dacie el la Scythie ethnogra-
phiques, tel qu'il avait ele deja du temps des Cimmc!riena (p. 247). Cependaot
lea infiltrationa trop encombrantes des Cehe! el des Dastarnes om empCche
la cr6uion en l\'loldavie et Bcssarabie d'une grande puissance gete aflalogue
:.\ celle du massif des Carpathes.
La situation ethnographique de la Dacie propre, eotre la Theisset le Se-
reth, les Carpatheascptentrionauxct le Oanube, peut ct reexpUquCe loujours
:.\ I'aide presque exclusi"e de PtolCmec. Cer auteur cnumere lea peuples de
la Dacie pa r g roupes, de 1'0 It I'E et du N au S. 11 en forme sur la c,1fte trois
groupe8 verticaux de cinq peuples chacun. Le premier comprend les tribus
:.\ 1'0 de la Transyl"anie et de la Petite Valachie; le troisicme les tribus de
la Moldavie (avec le pays des Szeklers) et de In Cmnde-Valachie; le groupe
:O~:;al~et~t:~~:~ac~~e.laJ ,~a~:n~;6 ::~::'U8e'::~-~-~;~: a~;~~~~~j~lf:~n~:
ce regroupement des listes de l)tolC.ml-e (p. 2-48 suiv.). Je note ici un seul
fait: les cartes d'origine t:ptolemeiquet. oornme p. e. celle du cod. Urbinas
82 du X III -e s. (d'apres Heiberg-Cunu, du X I-e) procedent avec le place-
ment sur la carte des tribusde la Dacie toujours d'aprea les mcridiens (I,ais),
comme ci-dessus, et non d'apres les paralleles (cinq). comme i\lueller, et
arrivent a des resultata assez semblablcs aux nOlres. - Des quinz.e tribus
www.cimec.ro
connues par Ptolemee, trois seu les, les Anartes, les Teurisques etles Colenses,
semblent avoir etc d'origine cehique: [outes les autres sont daces;pasune
seulen'estiranienne(p.25°)·
pour les "iIIes de la Dacie, "original de Ptolemee a surt!ment utilisc les
commentoires de Trajan el l'ocuvre de Criton, peul-ctre aussi celle de Dion
Chrysostomej il connait quelqucs villes a noms romains, comme Vlplonllm
}::I~:~~tet i~:~nl:ubo;":~~:'Clc:t~~ 1~~~:::I~:f,:~~s~se~~,~~u~oeu~ll~
daces SOnl chez PtolCmee plus nombreux que dans les Jtincraires ou, encore,
;i~r:~:~n~~~~~:::~:~;::~~:~i:~:O::C,~ir::i;~;~~!I~~i:1:~c::~:~~;,~~:E:
de Ptolc!mce, qu'ont pratiquCc, soit Mueller, soit le dernier commentateur
d~s renseignementa qui nous regardent, Gudmund Schlitte, Ptalemy's Maps
of Narlhnn l;'urope, 'opcnhllgue 1917. Nous ne pouvons nous arreter . ici
~~~~~l~~sg~§
de l'OIt moyen, dant la capitale Bu"dava est connue ausal par les luneralres.
n
De meme 1J(1jlf'OL, d'aprea Schlilte dau bie de d<plYOt, est certainement le latin
Bitj;au lieu de B;tti, c'est-â-dirc les Bitssi.daees, ren~mrCs ausaida.ns les
Carpalhes septentrionaux]. Ptolc!mee loeahsant les vllles de la DacIc par
les degres de longitudeel de latitudequ'ellesoccupent, nous pouvons essayer
de preciser leur vr:lie situation. La maniere dont elles sont cnumcrCes nous
fail suppose rque l'original de Ptolcmce les a lues sur une carteet non dans
un commentaire. II n'est pas imposaible, qu';i la date ou Ptolemce n!digeait
::e~~r;~~I~~:'ri~e:UC;;;~:::~:~s ~~ ~:j::se:a.l~a~~:~~:t~n~:!:::a :~e~;
geographe de Ravennc 80nt des informateun UlJles pour con trOler les indi-
cat iona de Ptolcmccsur les villes de 1:1 Dacie(p. 255).
J'ai cssayc (p. 256 8uiv.) de fixer sur la carte au moins 3vec appro~i~a­
tion les loca lites dacea connucs par Plolcmee, el de contraler leun ongmes
ethnographiqUl.."8. Un voilâ, tres brii..vemenl, les resuhalS .• POVX"OI'tQ 1', ch~7. Ies
Anartes, celtique. LioxMuvu, peul-ct re alire Liait'lc5ava dans le NO, touJours
en territoire anarte. floqd},IQOOJ'. trC:s connu, getique.• At!,....op~(!a, da,ns la
region de Rodna ou Bistrita; dace: <Jexo + rr.:rraea (p. 256 SUI".). Tt!up01J -
101', dans le NO de la Moldaviei dace: ui+buw (p. 257). fJaTe(~~va, mcme
region (costoboque): dace:pat(a)n'+dava: cp .. te dieu Pauw (IbM.). Koe,-
c{6at'u, mcme region, getique, banal (p. 257 SUIV). flnf}Ma lJu, en l\101daVie
centrale, li 1'0 du Sereth, probablement gctique dans la premiere moitie du
mot ausSi: v. les arguments p. 258. OtiJ.ma1'/:h,: quelque part dans le Bihor
(ihM.). NtL"ovxa, auj. Cluj; peut-ctre scythique pa r la racine du nom : Napae
lribu iranie.nne tres connue (p. 259). Palavissa, auj. Turda, gctique. IaJJv<u,
n flanwela AVi'OUOfa, AI,;,ovoda. romnines. ~'avyl~av« dans la vallee
supcrieurc du Maris. gctique. OtiTloova dans la Moldavie du sa, getique.
JII aeX~al1a, queIque part vers le NE d' Apulum, getique: cp. J1l Ull'd-(}Wra el
MarclilÎum (p. 259suiv.). Zlfl{daua,peut-t:tre li Cenad dans I'extreme O de la
Daeie,gctique(p.260).1:tyyI6ava, lacapitaledclat ribubienconnuedesSingi
(cp. ei-dessus, p. 744 suiv.), su r le Mureş (l\'ln ris) ell 3val de Deva(p. 260).
"Anovloll et r cepl!;t:ea, connucs, getiques, sur le Mureş. Koplba:va , peUt-
ctrc dans le Trei-Scaune, gctique (p. 253 el 260) .• Pa,dbava , dans la Mol-
davie du SO: cello-gCtique, vu que Rllmae est cclti que (p. 261). f1t (!OVjl
(ad Pirum) : origine el situation peu claÎres (p. 25' CI 261). Zovolc5avQ,
quelque part dans le NE de la Valachie, gctique (p. 253 ct 261). lloiin'da,
plus ex.. ctement n U1olJ«, gClo-scythique; formation toponymique comme
1'yri-da, Jbi-da, de flW,oL, Palati, tribu iraniennc, du S de la I\Ioldavie
(p. 26t sui\'.). Nous relevons done les Socat: li Sacidava (E de Durostorum).
les Sarga/ii sur la Sargetias, pres Sarmizegelusa, les Napaci li Cluj et sur le
Naparis en Valachie, les Palaei sur le Seretll infcrieur: tous des Scythes (p.
262). ZoveO/Jaea dans le NO du Danat, gClique (p. 253 CI 262). A leLol,.
dans le D.. nat, comme en Dalmatie (p. 229 et 262). ~ Atnddava, dans le Banat :
..Ia Cite llianeha en gete (p. 262). T'/JIOi!OI1, pres de Caranscbeş, getique
(p. 262). Zat!ţu'cy8{)ovoa fJaolutOv, a deriver de Zaeţ"~-t'J'8fiotJ-oa, un
onomastÎque +;: euphoniquc + egeta, toponymique gcti<jue bit n connu +
1.. terminaison commune gctique -sa: par suite l'E'gel/lSa de Zo,mos (1'.
263 suiv.)... Yb<u:a.." Aquae, con nu, romain. NeTII'{)ava dans I'E de la
Valachie, peul-ctrc sur la blomita: an peut cmender Nep i-dllvO, d'apres le
nom de la rivicre, Napa.ris, c'est-Îl-d ire d'apres le Ilom tie peuple Napaei,-
done gcto-scythiq ue,-ep. ci-dessus Nap/l-clI; mais an peul lire aussi
Neli(n )dllva, «le vi llage des rOSC.. \I>..-.., en gete, d'apres Tomaschek (p. 264.).
Tlaoov, en Valachie ceJlll11le, d'upres nous gctique, de Tio(cp.lavillede
Tiol) + SOli (commc dans Blei't-ool'): p. 26... sui\'. Z€iJy)lU, pour Po"lu, ro-
main (1" 25' et 265). L!lee'lu, auj. Orşo,'a. III aussi Tsiernil, geti{llIe (p.
265). 'A~ţtollfa, ă j'E de Tibiscum , getique, u'aklllcfI-, tipicrret (p. 265).
t.I(]ov{J'ti"fl" connu, gchique (1'. 265). d>euufllu, dans la haute PetÎte- Vala-
ehic, â ee qu'i l parait, getique, comrne BO'IJtI'(}ur;, flQetCoveler;, :EYou'l:e(]le,
(p.266). 'Aey.ll't'u, dans la basse Petitc-Valachic, getique, commc'A(}xovlIt:\;
(p. 266). JIlI'OII (ad Pinum) , romain?, inconnu. 'AţmurfltOV, connu, gc-
tique (p. 266 suiv.). IOeI'Oll , peut-ctre dans le Vlaşca , getique (p. 267).
De la regiona l'EduSerethnous connaissons CC8 noms: ZOf!Ylbavo, gelo-
scythique, cI" ci-dcssus les Sartatii (p. 745); TUl luof{)«NJ. dans la region tle
www.cimec.ro
Bârlad, gClique; flf flOPoel{)uuu sur le Sereth inferieur, en lerritoire cellique
(Brilogalli el COlemji), peur-clre gCto-ccllique (?): PirolJoril (p. 267).
A 1'0 de la Theiss nous dcvons considercr quelques lIoms cocore qui prc-
sentent un certain inter€t. 01iOXCl'OI', vers la Moravie, peut-etre imnien:
ep. Uscanidali (p. 268). Bdel'«l'OI', peut-elre celtique. ~A{Jltrta dans la re-
~~O;J~~s~;tr~~~i~::.e j; J;~~~i~~:~~n :l<~111::1:;;p~?t~~::e(~;~'~~eTf;~O:;8
suiv.). n toOIOI', probablcment cehique (p. 2~). lluetlt:n<ov, peul-clre sur
I'emplaceme.nt de I'acluelle viile de Szegedin: nOIl1 donne fi la viile et au
neuve (Ia Thciss): I'on a propose des ctymologies cchiquCIl el sCYlhiqucs;
en tout cas, P:IS gctÎques; 11011 /iqrtCl (p. 269 suiv.).
Lesilincraires romains nOllsoffrent une autre serie encore de noms pre-
romajns, qui mcrÎlcnt d'ctre discutCs. LeJerala en face de Viminacium, a
ce qu'i l parait, celtique (p. 270). Apa jluvius, plut6t iranien que gttique.
Arcidava, conuu, gctiq ue (cp. p. 262). Canonia, peu cl .. ir, peut-ctre celtiquc
(p. 270)' Polula el llacallca, gctiques. Bertovia, getique, . Ie village des bou-
leaun (P·270). Catanae (Gazanat:?), peUl-etre getique; Agl1(lviae, errone,
pour 'AxţlOvla (cp. p. 265). Burticllm, Bnu:.la , Cersie, gctiques (p. 27osuiv.).
B/andiana, gClique, eL Blllndonll en Dalmatie et B/l1rtlldustn Phrygie (cetteder-
nicre viile non 10indel'Acmoniaphrygienne, identique avcc "Acnloniadace).
PdendOfJ(l au lieu de Pelen(liIVa, peut-t:'1regetique: cp. p. 26, (110).I)I·{)a) et
p. 27J· Rusidava el Bu"iJm.:a sur l'Alutus, connues, geliques (1" 271). Arulela,
de AlulUS > Alute/a, par dissimilalion: malgre son aspect latin , ce nom pa-
rnîtetregetique, lant par umcine alut-, que par sa temlinaison-Ia(p.
27J)· C~Jollia, pres de Sibiiu, getique (p. 271). SaciJava (GR) au SE d'A-
pulum, plus probable qu'Acidava (TP), geto-scythique: SQcae + dava (p.
271 suiv.); cp. Ia Sacidava de Mesie et la cohors Il Aure/ia lIova Sacorum
(p.272).
Lesinscriptions nousoffrcnL uncimage unîlatcralede la viedaco- romaine:
eell'est Ciuc la population dcsvilles qui «ccriu;orccttt population est inter-
nationale comme origine, romaine comme languc; les Daces h..bitenl la cam-
pagneet ilssont des iIIell rc!s. Cependam les quelques tahl/lae eeratflt: trouvces
dans les mines d'or de la Daeic fournisscnt des preuves tres preeieuscs sur
lavieactivequiflorissaitdnns lcsvillagesdaces-tousavicuxnomsindi-
genes-et sur les progres que faisait mcme ici la romanisation.
Dellsara Karlum , Cerna, Kflviert:tium, J.1arcinium, Sclaieta, 1'txJela, Re-
T
seulum, peut-ctre aussi Jmmenosum (de in M~lIesa (?): P.274), vil1ages, daces,
autou r d'Albumus (p. 274)' .4 cOle d'l!UX un -Abruttus r«:onstitue d'apres
le nom aCluel d'Ahrud,getique (ibM.). Micia â )'0 de Deva, sur le Mureş (p.
2N). Samum, vicus, sur la ri"icre SamUJ dans le NO de la Dacie; un peu
plus loin la regio Atls(altlensium) (1" 275) et le village R .. u/(um), oicus An-
[ll1m(enS;,(m)] (on avait lu ju squ'ă present R[~sc]ul(um) vieus An[artorum],
 86,
cequietaiterronenonseulementau pointdevuegeographique [lesAoartes
sont beauooup plus loio veu le NO] mais aussi oomme restitution epigra.
phique). Maflla , viile, d'apres laquelle le nom de la province Dacia Malumsis
~~~~~~~~:~
ne pouvons pas offrir des argumenls dCCISLfs (p. ~78 e l 272 SUIV.).
TirOlls Dlaintcnant Ics oonclusions des COllstlltallons enumereC8 cl·dessus
1. Les CCles se sant ctendus jusqu'en Dohcme, a l'Oder Illoye n, li la Vistule
inferieure, aux marais du Pripct el nux calaracles du Dniepcr. L'arfinnalion
d'Hc!rodote (V 3) qu'apres les lndes les Thraces 5OI1t le plus grand peuplc
du mondc, se conrinne par ce flti t . (p. 279). 11 . La crilique des infor~ations
(oumies par Ptolemee. en comparalson a"ec Ics 80urccs parallc.les, n est pas
trop dMa"orable li cel auteur, lequel s'cst servi presquc toujours d'cxcelle.nts
cprototypcst, oomme p. e. l'itineraire du chemin de I'ambre ou ,l'enqucte
d' Agrippa. Ses erreurs de longitude et de latitude sont com~n~ees par la
direction approximative presque toujours exacte deses locahsatlons carto·
graphiques. 111. Les tdoublest toponymiquC! d~ Pt~lemCe corŢespondent it
des realites ethnographiques, reprmntant des mlgratlons effectlves (p: 280).
IV. En effet les Costoboqucs, les Diesscs, les Durea, les Racates, les PICgCtcs
el les Carpes de I'extreme NO, oonstituant des edoublest des.mcmes. no~
de tribus de la Dacie prop re, ont habite dfectivement les rCglOn~ elOlgnces
~~~~n~o~:I~ll::!~cnnl1c~ :I~~b~:r;o~~:ite :\'~:i:!:~:e~~:sr a:~~~~:~~~~n~n~
fi~:~~;2f~~~~~~~f;:;f~~::~[~~ft~f.~;!t~;t~~,~~~~~:~
Bonat (v. Ies tdoublest toponymiqucs) et n cte patronnee par les Scythes
(v. les Daoi aorsoi) (p. 281). VII. La migration getique "ers ]'ggce ct la Pro·
pontide s'est dc!rou lee aussi seus des auspices iranicns (Ies Trnusoi > Aga·
thyrsoi, les Satrae >Uatra) toujours vers le VII-e s. a" .. J.. Chr. T~ls ele-
ments geliques parais.sent 3\'oir che pouss6s vers le S dCJa. par . les rr~ro­
Cimmc!ricns, a partir de I'an <)00 av. J.-Chr. Vers soo ces mlgr.lllons etalent
depuis Iongttmps finies (p. 281 sui". ). VIII. Entre les Carpathcs et le Dory-
sthene neurit vers 1000 av. J.-Chr. une civi lisation unÎtaire, lrCs probable-
ment surune baseethnographiqucanalogue: les Getes (Corpi) jusqu'au Tyras,
ensuite les Cimmc!riens mc!.innges aux Carpes el aux Tyregctcs, jusqu 'au
www.cimec.ro
Borysthene. Les Scythea Ont pousse les Cetes "ers 1'0. Mais les Ceho-
Bastarnes lea ont ramenes. Toute la region boistt jusqu'au Dniepcr a ett~ do.
minee par les Cete'i au contraire le sttppt, mcme en Dacie du SE, a ete ira-
nien, e'est -a·di re, a partir du U·e s. av. j.·Chr., en Russie, intensement
sannatiqllt (p. 282 suiv.). IX, PtolCmee connait en Dacie quinze lri bus, dont
douze geriques. Certaina noma de tribus, comme celui des CallcoenltS (cp. Ies
CaucoHude Bithynie)impliquent une grandeantiquitc!dcssourccs premierea
de nolre auteur (IX-V lI-c s. av. J,· Chr.). J\'Iais sen enumeration n'eat pas
complete. Nous dc!duisons cncore, toujours par ses listes , d'aut rcs tribua,
rclles les Singi, les Sangi, les UIi, les Appl/li (confirmea par d'autres sou rces
aussi), lea Duci (nom dc tribu du NO de la Dacie), ct, par Ics inscri ptions,
les Amamtllsts et les SI/cei. Au contraire les Sarga/at, les Saci, les Napat,
lesPa/i, Ics AM'ontc!ledesnomsdetribusscythiques, qui se sontcnsuite
getisc.!es(p, 283suiv.).X . .Lenombredestvillestde laDacieconservccschez
Ptolemee est d'ul1e quarantaine; les itineraires et les inscriptiolls nous four-
nissent encore une vingtaine ; cependant le nombre des villages daces a dO
tlre enorme : de la seu le region d 'Alburnus les lahuliIt ctratat enumcrent
touteunescrie. La densitc de la populationthracede la Dacieetait vraiment
imposantc. A l'arrivCe des Scyt hes, les Daco·Getes des Carpathes nomme.
rent les emplaccment.s dea intrus de noms daces: Saci-dova, Sargi·daw, etc.
(p. 28.,. suiv.). Xl. L a toponymie getique est en general d'aspcct thrace. Ce-
pendant certaines differences, tellea ·daf;a, au lieu de -para, ou la phonetique
specia le dace, nous forcent a considerer I'enonne groupe get'ique comme
coordonne et non pas subordonne au groupe thrace, el, par suite, fonnanl avec
les Phrygicns et les Armeniens d'un cOte, les Thraces de I'aulre, le quatrieme
gmnd rameau du puissant Ilrbre indoeuropeen des Thraco·Phrygiena. Natu-
rt:lIement Ics lIIyriens n'ont rien li chercher dans cettc familie. Leur toponymie
et leur onomustique vont d'acoord avec ceUes des halo-Celtes, landis que
les noms gcto. thra ~e8trouvent leurs analogies chez Ics Greco·l raniens. Malgre
les no~breu scs infdtrations iraniennes (ScYlhes, Sarmatu, plus tard Alains),
la DaCie n su conserverson caractere uhracet. A cOte des Agathyrses, la do.
mination ÎraniCllllC parait avoir perdu ici par denationalisation encore les
Daci ( Dai) et les C elae: les premicrs ă 1'0 el au S, jusqu'â l'Adriatique et
a 1' J!:gc!e, les derniers sur le Bas-Danube el sur le Tyras. Authentiqucment
thraces sont les noms dcs Corpi, dans loute la montagne, jusqu'au dela du
Trras, el des Trtri ( 1'rari) sur le Danube. Les Carpo-Daul se maintien.
nent comme n:ltion a part dans les Carpathes, jusqu'a la fin du IV-e s. apr.
J.-Chr. La toponrmic de la Dacie n'etait qu'e.n tres pelite mesure romaine
i I'arri,'ee des Slaves; les Romains avaicnt eux·mc.mes accepte les noms
thflJces ; dans les regions quj n'ctaient pas encore romanisees de la Dacie
septentrionale, d'ailleurs commc dans les Balkans, chez les Bessea, cette
toponymieetaitprononcee a lagcte, parune populationquiparlaiten tthracet
(p. 28S-288). XIl. En suite de tout ce qui precede, la chronologie d«
~~E~::;;'=~:;~:;2~1~:::~~~e~: E~::'J:~~:7;.::~;;:
scythiques. Au Vl-e s. il yavait de nouveau partout ?essituations. politi.
ques et elhnographiques bien consolidees. La toponymlc geto-scythtquc de
la Dacie est definilivcmcnl fixee deja au VII-Vl-e s. av. J.-Chr. Des ma-
difications celtiques, sarmatiqucs, etc., y furent inlroduites pas il pas
jusqu'au U -e s. apr. J.-Chr. (p. 288sq .)
enAdvC~:ilc;:P~~~i::q~,::u~,::nl: ;~ot~~~:t::;:P~t;tia ~ac~:~s p:~~;sdec~!7~
du II-e millenai rc av. J.-Chr. Nous avons releve des le commencemcnt qUt
les rccherches introductive! et prcpat1l1oircs, soit sur I'âge du bronzc, soit
sur I'!igcdu fer dans les Carpat hes, manquenl prcsque compielement. La chro_
nologie dc notre protohistoire differe de t..'Clle dc l'Europe centrale, occiden.
tale ou meridionale; chez nous les datations plus ou moins sures commencent
vers l'an 1000, en mc.me temps que I'importation des produits fYÎllano\'ÎenSl.
Anticip:mt sur les resuhats des conclusions de notre chap. VI, nous avons
etabti ces dates, diffcrcntcsdecellesde nos pr&lccesscurs il. commenccr par
Paul Reinecke: bromte /Il c. 14.00-1000 av. J.-Chr.;bron.:t I V (- Hallstan I
dans 1'0 et le 50) c. 10G0-ioo av. ].-Chr.; Itr 1 (I-Iallsutl - Hal1stau II
+ L.'1 Tene 1 dans 1'0 et le SO) c. 700-300 av. J.-Chr. ; fu Il (La Tene)
c. 300 av. J.-Chr.-so apr. J.-Chr. (p. 28g-292).
Lacontinuitcparfaitede l'evolUliondcs formea du bronze l.1I dans la 1\'-e
periode de cet âge (cp. Reinecke aussi), voire pendant .scpt stecles dans.loUt
:~i~~;~~o:;u~~~~~~i~~~::~:~~gc:atpl~i~:e~~~iv;~nC::~~ju::u'~ I~~~;~I~~
Scythes. Le fait etabli que ces Iraniens trouverenten Dacie un grand peuple
~::: ~~: 7po;'Cs~:et d:Srvl~el~~~rT~~~:s~:;~~ri~~a~:n~i~lu::~e!::i (~.
293). ]1 rtsulte de l'etude des cmplace",e"ls et des dip61s des dcux dernicrcs
pcriodcsdel'âgedubronzecarpalhiquc,qucnousdevonsreconstitucrla
vie socia le et poli tique des Thraces de ceHe conlrCc d'apres le modeleque
l'lliadc el l'Odyssee nousont conserve, tout au moins dansleurs parlics les plus
anciennes,pourles Acheens. Riches scigneuT5 epris d'or et de bronze, COOl-
haltant sur des chars legers a deux roucs, nrmes d'epees, de Ilinces, de C3S-
ques, de boucliers et de cnemides, richesen paruresclvasesenorctenb ronze.
ces guerriers reg-nent, du haut de leur châteaux sur les sommets des mon·
~!:e~~~:?u~~~~~~:~:U~~~~::~:;~,o;;~:~:~::o:;~~n::~:~eti~~;
la .Crandc Deesset des aborigenes preindoeuropeens n'est pas morte. - Tout
www.cimec.ro
le monde etant riche, I'importation de bronzcs italiques est tres active, a partir
del'an 1000. Ce n'estque I'arri\'eedeshordesscythiquesqui interromptcttte
civilisationflorissante:ily aura pendant un siecle et demi la plu.scomplete
passivite et dc!cheancc de la vie indigene. Mais bicnt6t - deja au VI-e s.-
~~i::;~ I~:i~t~v: ,:'~s~:::e:;cee:a !:a;~I:~i:en:e~~e;e ~~s ;::rae:sd~:~
cehes(p.293-297)·
II n'y a pas assc;.; de recherches sur le termin pour pouvoir etablir le rap-
ponpr&::isquidevraitexistcremrelesdebutsdc lacivilisationdufercnDacie
el les premieres cxploitations siderurgiquescheznous.Nouspouvons toule-
fois Clablir certains raits caracteristiques. L'on a travai lle le fer chez nous
seu lement aprea l'arrivCe des Celtes dans les Carpathes septentrionaux, au
V-e S. , lorsque les 1'turisqueJ de la Slovaqu ie (repandus plus tard jusqu'el1
Galicie et sur le Dniestrsupcrieur)rolldent leu rs ateliers la-bas,et dOIll les
forges de i\Iuncaci sant jusqu'a prc!sent les mieux connues. D'autre part en
Trans)'lvanie les plus nombreux emltl/;"; se trouvent c;'(actement dans la
region des minca de fer du 50 du pays, ce qui naturellcmcnt ne pourrait
pas etre une circonstance fonuitc. Mais les autrea rorteresscs daces aussi ,
du massif des Carpathes, M4gura, Boiul Maft, Almnpll lt1ar~, Bointl/i, Bud-
fJdr-ul, C~/alea Billorului, A/tllll, Pelriţul, Tllrda, ele., ou encore Krivony
en Slovaquie, semblcnt avoir ete avant tOUI d'importantsateliers sidcrurgi-
ques(P·297-30Z).
La ccramique de la Dacie nous offre des indications plus precises sur
I'approche des lemps nouveaux: les urnes de type villanovien commenccnl
lout-a-coup li paraÎtrc partout, comme forme elrangere au milieu des rormcs
10C3lcs du bronze dace. Le Banat, en sa qua lite. de region tn!s Iiec a PO iIly-
rien el alpin est tres ncne en formes hallstattiennes, occidentales. Les umes
de ttype villanovien. sant notecs par l\tIîlIe ker dans un grand nombre de
localites (p. 304). Cepcndant les tresoT5 d'or de j'cpoque l OClO-7oo av. J.-Chr.
trouves dans le Danat (v. ci-dessous) sont plutOt de types tT3nsylvains de
I'âge du bronze. Par ses montagnes le Banal est li e li la Dacic propre; scule-
nlcnt In pluinc manifeste des tendanccs vers un certain «i llyrismet popu-
lai re (p·30S)·
L::a ceflunique de la Transylvanic connaÎt trCa bien les umes will:moviennest.
i\laiselle nous offre quelquc chose de sensatÎonnel par desslls le marche:
]'imi tation en terre cuile des rormes Illctalliqucs importees dc 1'0 vCneto-
illyre (fouillcs de Kovdcs).TeI vase tprotoetrusque., espece Cortleto (c. 1000
---900 av. ] .-Chr.) a etc imite avec fidelitc par un potier de Târgul-MllrtIUluj,
mais, confonnement aux goOts dccoratiIs du pa)'s, a etc, de plus, cnrichi
des cannelures caracleristiques paur ]'âge du bronze de la Dacie (el mc.me
pour l'eneolithique), sur le col (horizontalcs) et sur la panse (obliques), et,
eneare. des proeminenccs traditionneUes chez nous: p. 306 et fig. 191 suiv.
 86,
Cette fois nous gagnons done meffie un bon poiUl d'appui chronologique :
au plus tard ,'ers 900 le Dacie se trouvait complelement penetree par les in~
f1u enct:s de I'age du fer alpin el italique.
Quant !lla ligne extreme jusqu'ou arrivait \'influenct: italique du Nord ehlre
1000 et 700 av. J.-Chr., voiei ce qu'on peut preeiser. Des chaudrons hemi-
spheriques de type italique (fig. 195,197, ele.) ont etc lrouves partout chcz
nous jusqu'!l Kultgsowce sur le Oniestr galieien. Des casques de type italique
ont cte trouves mcme au-dela du Dniestr, en Podolit, Les petim ehaudrons
italiques du Nord 80nt en Dacic les plus anciens sp6cimensdt: produitsdes bron-
ziers de 1'0 importes chez nous el ne se lrouvenl (Iue dans les dep6ts de la
JV-e periode de I'âge du bronze carpathique. Nous possedons des exemplaires
de Brl11111/ (fig. 195 suiv.), d'Alba-l lIlia (fig. J98), de lfajdl;-B6s~rmelty (fig.
200), de Kd"torjdtlos; (fig. 197), de Mdriaptks (fig. 201), de Taktakenh, de
Fi::eful G/rerlii (fig. 203) el peut-ctre de T obesdorf, pres Mtdiol' On a trouve
une cpec d OIltelllles, en bronze, 11. DUMar! dans le Târnava-j\rfare (p. J08):
c'cst naturellement un produit importe d'Oecidenl vers 1000--900 av. J.-Chr.
Des vases italiques, des types silule el cisle,ont ete trouvCs â Vitl {p·J09),a G"f-
Imia (j/)id.),a lIajdu-BiMzărmblY (p. JIOCl fig. 200)et il Sinyii(p. JII et fig.
202). Nou8rcncontronsde bellescoupe8et tassesde typc:italique o Fj,zefu/.
Gllerlij (fig. Z03), Hojdu-BiiszărmellY (fig. 200), ele. (v. ci-dessous, la descrip_
tion de la eivilisation dact: au premier âge du fer). Par suite de la penetration
intense des produits de I'halie septentrionalc, les bronziersde la Dacie corn-
menceut ă. changer de style, accordant une attention beaucoup plus gnmde
1tlatechniquedesfeuilIcsminces,graveesoutr3vailleesau repousse. Acom-
parer dans cette direction les feuilles de bronze 11. appliquer sur les larges
<.'Cinturcs de cuir en usage ZI. cette cpoque en Dacic auei, lrouvCes a Şpdl·
"aco (p. 31J et fig. 205) ou a GUflerifa (p. JI4 et fig. 206) ; les motifs de Gu,tc-
riţa se rctrouvent d'ail\eurs aussi en Grece et cn premier licu dans legea_
metrismc dipylonique (p. Jq.). L'on considere aussi comme produit indi-
genedacelevasevotifachar,ornededouzeprotop'Csdecyglles,trouve
dans le district d'Ordflie (p. J17 et fig. 200), comme d'ailleurs benucoup
d'autres symboles solaires au"i, tfOUyeS un peu partout en Dacie (p. 317
suiv.). L'orfcvrerie dacc ellc-meme ne peut pas se 80ustrairc ZI. I'influence
de l'Occident veneto-illyre et tel disque collvexe en or, trouve la OtUua (p.
318 et fig. 207), ou cncore tcl vase d'or de BUa (p. J30, ep. ci-dessous), en fom
la preuve. Se fondant sur ees clements italo-hallstattiens, aisement datables,
constates dans la civilisation du bronze dace, Rei nec ke a dislingue trois sous-
periodes du bronze IVcarpathique(l1so-850! v.la lisledcs dep6ts dusi-
fies par Reinecke ci-dcssus, p. JI9): nous exprimoM nos reserves en ce qui
coneerne la necessite de distinguer Iro;s 8Ous-pcriodes, alors que les depots
ne fournissCllt, a vrai dire, que Jeux series de types italiques, et nous sommes
d'avis que I'annee 1150 comme commencement de I'âge t:i taliquCf du bronze
www.cimec.ro
dace est exageremcnl recul~, vu que mcme en Europe centrale I'influenct:
~:~:.n~:atil~i~I;;~:?i~n~en;~;~~:se ~:~:~i~=~~~a~~~ I~~:ec~~ !~: a:.iI~~~
j~~~~.::I~:~e mo<hflee pour la DaCIe dans le sens qu'elle prolonge ses cffc.ts
.Les relalionsde la Dacie avcc ,'Italieet le SOsont confirmees de 10Ules
manieres comme ininterrompues el profondes a partir de J'an 1000 (p. J I 9
~~i~~!, c:~e~~ ;:l:::~L:!~z:.a~::j:l~:;':~i~:~se:;;o~~l1;r~i t~~: :~~;:
ont ele Irouves a Ah~s ou a,Are.alia (p. JI9 suiv. et fig. 208), et en general
le commercc des arllclcs d eqUlpcmcnt de gucrre (v. ei-dessous). O'autre
part les fi~ul~s daces du premier âgc du fer 80nl elroitement apparenlces
aux lypes ltahques el du SO (p. JI9); J't':change d'idCes paraÎt avoir ete reci-
proque:, d'.anciens typcs carpathiques adoptCs parl'ltalie el des types plus
recent"! Ilaliques acceptc. en Dacic (p. 32 1). La ccramique hallstattienne
du Haut-Danubc comme celle du SO it'alo-iIIyre trouve des analogies en
Dacie, 80uvem jusqu'ă dcsdetails deconltifs. tcls Ics«fenEtresttriangulaires
des va~ :\ haut pied de V,llci ~VIII-e s.) relrouvecs;\ G-yiing)'Os en Hongrie
sep.tenttlonale(dans ladecoratlOndestclochcnc5tscythiques),oudansla
plallle valaque (vasea de Crdsani, It pied surclevc. de I'.âge de La Tene): p.
J22. Telle grande plaque ornementale, en Ierte euite, de Siglu;oara, peut
cue comparee aux pier.res sculptc!es de Nesaelium (pl. XX, fig. J el 2). Les
morsde cheval bolognals de la 801Isperiode Benaeci 1 (e. 1000) sont rcs-
semblants a ct:u.x du bronze JV dace. En un mot, )'âge du fer de l'Europe
centra le retablit a partir de I'an 1000 I'unite! de civilisalion de J'Italicel des
Alpes jusqu'aux Carpalhes moldaves et au Oanube sC)'l hique (p. 323 suiv.).
11 y.act:pendant un,domainc ou la Dacic, dans ses plus larges Iimitesetona-
grap.hlqucs. tellca qu ell.ca om etc precisCts au V-e chap., se preseme d'une
ma?~ere complctc~cm .,ndcpcndante du reste de l'Europe, dans la premiere
mOltle du l-er millenaire av. J.-Cor.: c'est l'orfevrerie. La Dacie riche cn
~~n::u~~~: ::~~r~:i:I:~v';;~~tj~,s1~::~ ~~~d~ne~~~~ :~~s t:~~f~;:~~;\!~~:
cn bijoux ou en vases, maia aUlIsi, et encore plus commeobjets de Juxcet
de par.urc, oeuvŢC:s e.n Da~ie et portant la marque du style getique. En effet
le motlf d&:orallr de la splrale, commun a la Scandinavie et â la Dacie, subit
da~s les Carpalhes unc slyli sation tout-a-faÎt particuliere. Les fibules pluri-
splraJ~s en bronz~, comme cc.lles de Susen; (fig. 307) ou dc Medved::e (fig. J08)
~i~:e,I~:n;i~~~.;~!~ul.:: ~;;~q~:: ~~a::e~s~ I~a:;~~::t:~t~e:v~u:sv~~:
d or t rou vC:s. ~CI a U881 speclfi qucs pou r le style getique, que le seron t les
Irl1I~aux en flilgrane pour le style etrusque, et, e.ncore plus tard, les parures
c!Olsonnees de I'art samlatique (p. J2+ sui v.). Les debuts de I'art dace de
75' - --"0
I'or sont nllturellement plus anciens que la IV-c periode du bronze, :\ la-
quelle appartiennem prcsque tous les tresars caractcristiques cn or, trou,-es
chez nous. C'CSl pourquoi, p. C' t le riche tresar de bracc:lets d'or trouve li.
PirigMa::, dans le Banat, a ete date par certains S3vants â une periode asaez
reculee(lI-e)del'âgedubron7.e(cp.p. 325suiv.ctfig.20C)suiv.). Orcetresor
contenant trois types de uracelel!, parmi lesquels celui 3 doubles spir'llies
:\chaque bout de la lige est cJassique pour J'artdcs Carpathcs, ne pourrait
eu aucun cas ctrc plus ancien que le debut du l-er millcnairc, parcc que les
bracelets du tresorsont decores aussÎ d'ornements pointilles el gravCs, d'un
stylc bien defini par les bronzcsde la IV-c pcriode. Toujoursdc la mcmc
cpoque dcvrait ctrc le tresor Il spîrales bandces et gravccs a orncments li·
Ilcai res. trouvc?!. Sarasdll (p. 327ctfig. 212suiv.). Tout·/l.·fllitcaractcristiques
pourl'art dace de l'orsontlesdisquesconvexes de Şm;g(p l. X III CIp. 329).
de Vati"a (p. 679) et dc TlIfaMu (p. 386 et fig. 265), tandis que, au con·
traire, les disques d'or d'Ot/aca (p. 328 et fig . 207) sonl evidemment
infiuencCs par I'art ycncto·illyre. Ou type Firighia:: des brncclcts a quatrc
spirales d6coulcnt d'une maniere tres logiquc les formes constatecs il
SrJc/~i"id(fig. 218), a AcâJ, 11 ffojdu·S::ohos::/d (fig. 219).11. Fokoru(fig. 220),
a Perru; (p. 679), etc. (p. 329 suiv.). Ces formes sant confirmees, commc
style et comme epoquc, par le beau vase en or de Biia (pl. X IV), c1assique
pOur la I V·e pcriode du bronze carpathique. Or c'cst de Biia mcme que
nOliS possCdons un bracclet oeuvre exactement dans le mcme eaprit dcco.
ratifque le vasc(fig. 229):cebracelet, avecmaintsaulres, destyleidentique,
de Pi~a (fig. 228) ou d':l illeurs (fig. 230 suiv.), fait la lia ison entre le style
plus ancien. en fii roulc, de Fi righiaz, el le slyle plus recent, des tiges
gravCcs,ciselc!es, ou pointillces, ou encorecompletementcreuses a l'ntcrieur
et decorees au rcpoussc: le bracelet de Bi/lye (fig. 232 el pl. XVI 6) est la
demiere et la plus clegante edition de I'origi nal de Biia (fig. 229)'
Maisac{)tedececourantstylistique, aUlhentique dace, intimement relie
aux fonncs plus ancicnn cs dc la 111 ·e ou mcmc de la lI ·e periode de I'âge
du bronze local, nous rencontrons toujours dnns In. region carpatho·danu·
bienncunau trc(.'Ourant, non seulementgecmctriquemaisausside profondes
tendanceszoolllorphes, de type indisculablcment oriental. Expliq uant les lresofS
deMikltolkovo(p. 332suiv.), Fokoru et Dalj(p. 333) lessavantsont insiste
sur leur aspect localet ccrlainschercheurs ont mcme essaye de carncteriser
ces tresoTS comme spCcifiquemcnt t hraccs, t'and is que d 'autres les ont auri·
buc!s aux Ci mmcriens ct d 'autrcs cncore aux Scylhcs. En r61ite les fibules
de Mikhalkovo el de D:ilj (pl. XV et XV I), comme tel vase trouve a Pa\'3.keuy
(fig. 226 suiv.), etaient dccorecs de figures theriomorphes bien connucs, p. c.
des haches gravCes du Caucase (fig. 224)' O'autre part le diademe de Mi khal·
kovo (pl. XV 3) est pri mitivcment ome au repoussc du motif du croissant,
cn haut d'u n pilier forme de cercles superposes, exactement de la mcme forme
www.cimec.ro
que tel ornemelll en brooze d'AnanÎlw (rig. 223)' Tous les troil tresors, el
~~:UI'~: ~:~:~i~i:t:~t:~~~~~~ :~~:ttare~:F~::r~:I:.!~~::n:o~~pti!:e~o~:
::;:~~:~~,~eus~::: i~:: :r:c~~a~ua::~: ~:~e~: ~::î~~:ed~:i~!~~;~
pathes la hachc de type oriental, en or a Ţujo/4u (fig. 265), en bronzc dans
l' Ung et le Bereg, ou dans les Alpes Transylvaines, jusq u'a Draj"a (cp. fig.
256 et 2io suiv. et v. ci·dessous): c'cst le temps ou les Cimmeriens cemmen.
ccntleurp ressionet leur contact plus intime avec les Thraces des Carpathes,
maisavatlt Ia catastrophescythique. J1ya, entre loooe17ooav. J.·Chr. une
grande nClivitc commune, gcto·cimmerienne, promue et renforcee d'un cOtc
par la pc.nctration villanovicllnejusqu'cn Ukraine, de I'nutre par la·circula.
tion dCl4 procluits caucasicns jusqu'au dela des Carpathes. Nous attribuons It
ccttC pc!netralion de l'esprit de l'Asie Antcrieure en Dacic l'origine du <:ou.
ranI 7.oomorphe dans 1'art carpathique de l'or. Orune telleex.plication fixe
('n meme temps les dates: le premier courant, gecmctrique, eSl l'ancien ;
I'autrt, 7.oomorphe, le suit sana le modifier. Le bracelet de BilIye (pl. XVI 6)
est presque conteOlporain avec le tresar de Ddlj, dans lequel, â cOte! de la
fibule thc!riomorphe (pl. XVI 4) il y a Ic bracelet de type transylvain (pl.
XVI 3)· Mais le bracelel de Dălj est un peu plus ancien, moins evolue, que
celui de Oc!lIye, lui.mcme antericur a I'an 500, lorsque I'esprit nouvcau,venu
de 1'0 ctrusco~heI Jeno·ce l tique, commc.nce son influencc decisive (p. 340).
Par coosequent la demonstration est faite: le courant aUlhentique thrace de
I'orfcvrerie dans lea Carpathes, d'origines tres archaîques, s'approfondissant
jusqu'lI la H ·e periode du bronze dace, cst actif meme aprea la naissancc
du couranl geto·cimmcrien,dontlesdc!buts sont a fix.er au I X·e s.av. ].·Chr.
Les dcuxstylessont ega lcmcnt carpalhiques, mais ils ne doivent point ctre
confonduSi iistravaillcnt paralll:lcment, maisilstirent leurforcedesaurccl
tres di[fc!rentcs. Nous examinerons ci·dessous, a\'ec I'art scythe, d'autres
2SpeCtS et prolongcments d u style gcto· cimmerien. Ce que nous vou lions
preciscr ci·dessus, c'clait l'i nsuffisance de la thecrie purement cscythiquet
pour I'cxplication del formes d 'art ~ rien tal» dans la Dacie hallSllluienne
(cp. p. 332 suiv., p. 336 su iv. et les fig.).
Mais I'art de I'or des premiers siecles du l·er mille!nai rc, en Dacie, prc!~
sentecncore d'autres aspeC18 caractc!ristiques. C'est ainsi, qu'en continuation
du rite de I'inhumation 11. feuilles, appliques ou pendantifs d'or dc!cores de
simples lignes pointillc!ea et deposCs sur le fro nt ou sur la poitrine du mort,
deja :i I'âge eneoJith.ique et des premieres periodcs d u bronzc, sur le Da nube
comme sur la T heiss (p. 342), nous rencontrons dea fe uilles d 'or analogues
dans des lombcs de Caran; el de Beha.Veche (p. 326 el 342 el fig. 223 sui v.)
des demiers temps d u bron7-t dace i plus ancicns, probablement d u bronlr.C
encore tpur), sont les pendantifs rclies en chaine, trouvc!s ÎI Alba Iulia, ou
 '"
les parures de Borfa et Şdrmdfac (p. 343 ; cp. fig. 235)· Au contraire le tresar
de Gyoma {p. 343 suiv.}, attribue aux l ran iens, ou le brace let de JI1ojna, ou
encore le collier et les bl'3celcts de Nagy Gdj, son t tout simplement hallstat_
tiens,s30saucu nmc!langeoriental, ettenantdu style del'Europe centrale (fig.
'3&--'3 8). .
La ceramique hallstattienne de la Dacie est totalement neghgc!e, meme
COOlme recueil de materieI. En dehoT8 dcs formcs diles wi llanoviennest et dcs
formes sumommees tscythiqucst (v. fig. 240 CI 239), loute la ceramique excisCe
~:~r;~:F~::':~~l:~:;~!~:,C~'~~~:;~:~;:>~::;:r~;~:~~:~~~
impossible de donner quc1quc precision jusqu'a ce que la stmtigraphic des
nouvellesfou illcs quenous avonsen vuenousaurn micux rellscigoes{p. 345
:':~v~~~'e~~~:f;:::: :~,~;:~c~~ ,~:::u':~~, l;~~:,,:; ~';:~~;~!~n '~:c .
Ccrtains 8:lVants oot meme ete ellcJin8 a appcler tscYlhiquct tout le premier
âge du fer de la D:lcie: VII- IV-e s. av. J.-Chr. Cene opinion est complete-
ment erronee. La Dacic etait entree dans le hallstaU avant I'arri\'ec des ,Seythes.
L 'intervention de ces lraniens n'apporte rien de decisit dllns la civi lisation
de la Dacic. Ce sont au contmirc les Scythcs qui pc:rdcnt Icur nationalite.
~:~:sP~su~:~:e~!~:~~~;~~;a~~~n;;:c~e:I~~s:i~~:ntS~li~~~~~td::::~~~
de ce qui est local ou occid~nUlI (p. 348-]65 et fig. 24o-256). Les rCsuhats
~;~~~~~c'~~E:~~:~:~~::~~:I;:!~:~p~f~:,~?i.~I'~~~~~~~::!~~~~;
ou poignards, hnches doublcs, plates, ct pointes de neches typiqucs.; fc~
de lances communs dans le 80 aussi, jusqu'a l'Adriat ique; quelques m lroi ~,
desappliques, des couronnementsde baldaquins, 3clochettes, deschaudrons:
de style scythique, c1assique. C'cst lout. Mais mcme ces objcts scythiques
n'ont pas ele trouves dans un milieu purcment iranien; dans les memcs
~~i;.be:~~)~ :!~1e;t~noa:~iCO~~~ P'd~~b~c~ill~}fi~;y~440~~i~!~~a~~ ~::~:
tel bijou (le collier de Rokama::: fig. 250) ou comme la ceramique
des tombes scythiques, tant de choscs sont appelees «scythiquep parce
qu'elles appartiennent a I'cpoque scythique. Mais rien dans leur forme
ou leur decoration n'autorise un tel classcment. El le cas estidemique
pour les haches doubles el simples, de cuivre ou de bronze, appel~
par des savant.s hongrois scythiques ou aga thyrses, mais cn reahte
beaucoup plus anciennes que ces Iraniens en Dacie (p. 363 el rig.
'56).
www.cimec.ro
,.,
- Passant maintenant il. Ia descriplion generale du hallslatt gelique (p. 370
suiv.), nous 3\'On8 ~ fixer nos rtsu llats : 1" du poi nt de vue topographique
(p. 37 z-39 r) CI Il' du point de voe typologique (p. 394- 453)
1'. La Dacie n'a pas ete e!tudi~ d'une maniere egalement intense sur
~o':q~; i~:~nt~;:~t~:~i;: !~~~al:i~e:.!:y~::~~a~~r~~~t~~1 ~ua:~~i~1 r~:::~
pieteI unilale!ral:nousyvoyons-dans bon nombredc pelitsmusCes lo-
cauX, pleins de ChOSC8 IrouvCcs ou achetecs au hasard, asscz raremcnt pro-
venant de fouill es SysteOlaliques -plut6t des dep411ct des Irborl quedes
inv~ ntaire s d'cOlplaCCOlents ou de sepultures. Mais nous pou\'ons <:n lout
caS localiser su r le lerrain , a I'aide d~s nombreux rapporl s public!sdans l'Ar-
("aeologia; Erltsilli Magyarhonban,
ct du recuci! de I-Iampel, A bronzkor em/ekei
toutc line seric de stations de la IV-e periode du bronze date (1000-700
av. J.-Chr.). L:t plupart de ces emplacemcnts ont continue a Ileu rir apres
7ooaussi. Un grand nombrc toutefois a disparu a l'arrivCe des SCYlhes. Ce
qui est assure, c'est que la Dacie a ili tris ptuplie pendant la I V-~ plriode
de I'dge du bronze.' le Net le NO de la Transylvanie, avcc la vallc:!e du Someş,
la vallc.!ed uM ure" laval lc!ede l'01t, 80ntpleinesdest3tions deccttee!poque-ci.
Nous possedons de Pelrif (p. 372), de Re fi (ibid.j el d'Apa!u'da (p. 373) des
resles cera miques interessants (I'cmplaccment de Pelriş continue a \"ivre
aussi a I'âgeproprc du fercarpalhique). A Valasut(p. 373}I'on atrouvedans
un de!p61 d'objet8 specifiques du bronzc IV un miroirlcytltiqlle(!). Du B.11Or
nous avons des vascs d'or(pl. XII13-6)ctd'inte!ressantsdc.!pOlsdccarac-
tere familier (l'invenlaire des 3nncs et oUl il5 d'un chef de famili e: cp. fig.
257), CI non comme rcia l. De Bene noos posse!dons une hydrie archaique
grecque du VI-e 8. (pl. XVI II 1-2). De Multipus::ta un vase en terre cuite
~~~:a;ette~7r ::~or:r~;!~~;t,g;:k;;,a~~O;;~m!r~~~c;:~Zl::~~;~~k '(:8;'7;:
cp. fig. 259, et nOlrc texte ci-dessus). Les bracelets de Jlajdu- Szoboszld (fig.
l 17) el ceux de l'Ung el du Bertg (fig. 316) annoncent la prcparation du hall-
Slan gctiquc, typique. Bla/cf/i, Ku"u et Ungllrat doivcnt ctrc mcntionnes
paracquit deconsciencelopographique(p. 377).Au contraire Orodta-IWart,
avecsa fibule Cerlosu, CI Debreczt n, a\'ecses fibulcs typiques pluri spi rales,
du brom·.c lV, meritent loutc I':lttention de I'historien de la civilisation (p.
377)· De Suseni nous possedons un important dep6t du bronze IV (fig. 307
et pl. X il 3 el XIX 1), qui nous aide â mieux comprendre les de!pOts de
Şpdlllaca, de Ldzârpolak et en general I'cvolution des grandes fibules car.
pathiques en bronze (p. 378). A CiPdu I'on a trouve! une tombe tumulaire hall-
Slattienne (p. 379 et fig. 260). Auclu'nla le MuBtt National de Buca rest a fail
des louillesdansla slalion:dcshabitationsetde la ceramiquede l'âgedub ronze
et du second âge du fer (p. 3i9)' Aiud, Alba-Iulia et Stingeorgiu-Trdscdll
sont des stations hallstauienncs classiqucs (p. 380 suiv., cp. fi g. 244 et 261
,-.,- -
suiv.), La ecramiquc d'Aiud (fig. 264). Gârnbaf (fig. 263) el Blaj (fig. 291
suiv.) est de )'cpoque scylhique, maia d'nnc:ienne traditien de I'îige d~ broru.e
local. D'aulres localites, delavallee inferieurerlu Murc,sont notCes CI~dCS9US.
p. 382. suiv. Dans les vallees des Târnavc le hallstatt gcti~uc est a~ss~ tfes
noris~nt, malgrc la presence des Scythcs dans cette, reglOn: A S.g"'10ara
I'on a trouve des assiettcs en bronte de type hallstattlcn alpm (p. 384). Les
stations de Şoarf, Rodblro cI Proltea-lI1icd documcntcn~ a leUT ,tour ~ar des
casquesou dcsfibulcsen bronzclcs relationsdc In Dac,c,avcc IO,SOll cntre
900ct 800, soitentrc 600et SOO:IV. J ,.Chr. (p. 3848U1V.). Dans lavallee
de l'Olt le beau district de Trei-Scaune a ete pendant le bron7.e I V el le hall-
stnU Jldnccs tres pcuplc ; sa contribution 1. I'ctude des rapparts enlrc les
Cete! el les Cirnmero-Scylhes est iml>ortantc: de Ţllfalill4 (Og. 265) naus
avans le tresar ti haches d'ar, de Dobolii-de-Jos (fig. 251) la grande epce 11
poignce decorec cn style Mikhalkovo-?alj-Paş3chi.oi (p: 386 suiv.). ~a .ce~a­
rnique d'/ cafaMIi (fig. 266), Baraolt (fIg. 2(7), B,ta (fIg. 268) et ll/em. (fIg.
269) meri te loutc notre attention. Au 8 des Carpathes nous relevons: BO~(lnfll.
pres de Călllrali (cer.1mique t ypique de la l V-e pcriode du b ronze dacc, Iden-
tique avec les lonncs trouvees sur la Theiss ou dans 1' llIyric hallstatticnne);
Severin (pl. XXV 1) el Rafaila (pl. XIX 2), pour les libulcs du .bronze IV ;
Sinaia, Drajna, PârscOfJ, Nehoiu pour les haches de type ca rpathlque, fgtho-
cimmcrien. (Ţufal!l.u , Ung, Bcreg, etc.): cp. fig . 270 suiv. . dans des lonllCS d'unc rare elegante, comme it Suseni (pl. XIX 1), a Fi::eful-
Comme en Gaule occidentale le hallstatt commence aU!SI lres lard en
Dacie. Prenant son essor il. peine au VIl-e s., il cst dc!rangeet empechc! dans
san developpement et dans ses relations avec 1'0 el le 80 .par Ics invasio.ns
~:r~~~~uu~~o~sP~:~~~~~e:~~~~~~~~~~ta!~~~I:e~~~sm~~:p~:~:nsl ~: ~~:
de I'incineration, general dans les Carpalhes des l'enColit~ique. - r:es Aga-
thyrus ont ete vÎte t hracises. L a riehe9se en or de la D aCie hallstattlcnne se
confirme par les dc!couvertes archeologiques, mais pas pour les A ga.thy~s:
ce sont plutOt les nobles du temps pre-scylhique, lesqucls, e n contlOu atJon
::~eb;;~laI:~I:~:lsd~o::e~~~em«:~c:;~i:: ~~~::~o~::v:~e e~~h!~:~~s~~e.d~U:C~
et I'argellt ne jouent presque aucun role d ans le hallstatt ge~lque, m C~t:
apres I 'arri v(.~ des Scythes. Le hrolll<'.c et I'or sont encore touJours les me-
taux c1assiques des bijoux et des parures. Seu lement les epees et.les lances
~~~u~ f~:. ~~r:,!:n\~:g~ a:5~its~i~~;~r .r~~en:::~:g~:,s:~I~~a:l~1~:~c~~
dans les sepuJtures, le metal manque presque eompleteme~t. Les
paysans vivent loujours a I'âge de la pierre, de I'os et du b~IS. ~s
emplacements du hallstatt dacique n'offrent que de la ceramlque an-
ttressante. Autrement c'est vers les IIITnllli que se dirigent tous nos VQCUX
d'avenir(p·39 - 394)·
'
www.cimec.ro
II' . Du pointde vuelypologiquenouspoumnsctablircequisuil. Jusqu':i
'"
l'arrivCe des Seythes (c. iOO) nous sommes toujours a la dernierc periode
:~:~~~~ f~;!~c~t;::;~~~:':;}~~i::~~~~~~::~~::~~~:;n~:n~n:;
continuent sur les bases lypologiques du bronze I V ausai saus les Seythes.
maisellessecomplctent par des formcsoceidcmales, du hallstattta rdif lea-
queJlcs rcusaissent la penctrer de nouveau en Dacie Îl partirde la ' l-c ~oitic
du VJ-e s.
br::~~siIS~~di;:tiţ~:~S p~: l~lItyn;:~~ra~a~~~a;~~~t:~~~:~'~'~:c:~;~i r?~:~u~:
it Bundorf est uniquc: il est arrivc en Dacie par la voie du commerce avcc
les vases de bronze \'cnus d'Occidcnt (cp. p. 308). Ce 'lui est curieux, c'est
que les Cetes n'ont pas importe lc typc des grandes CPCC8 hallstatticnnes
en fer, quoiqu'ils 1\l ienl con nu: cn cffet I'epl-c fSCYlhiquQ de Dobolii-d~-Jos
(fig. 25 1) a les dimensions des epees du premier hnllstatt (typc Il , done avant
ioo), voi re 113 cm. el des anlcl/nu d'ull lype sp&:ia l. Apres I'arriv(.:e des
Seythes nous avons Ica glaivea couJ'ts (plUl6l des poignards) efi fer (fig.245.
24;·249), adeux tranchllntsou 3. un seul, du typcgellcralement connu (p.
394 suiv.). En ce qui regarde les [,mus, les hommes du bron7.e IV les fondcnt
Ghcrlii(fig. 203), 3. ŞptIlnaca ou Ltiztirpatah (fig. 259), tandis que les Seythes
neproduisent quedea fomles popu lairescnfer(cp. fig. 246). Nalurellernent
le type du hallslrolltlardifcst toujoursil.douilleetil. ncrvure mediane, mais
il est plus long et beaucoup plus etroit. Un exemple c1assique de I'csprit
conservatifdesGelcsnousestfoumi parJalanceenbrom:edeGrllia,ba ttue.
nanfondue,d'apreslemadelcdeslancesenferavecleaquelleselleactc trou-
\'te (pl. XXV 2, en haut a dr.): s i les Getes employaient encore dans lea pre-
micrs temps de I'âge de la Tcne des hmees en brollze, comme 3. Cru ia, d'au-
tllnt plus les:lUrom-ils utilisCcsa l'âge hallstattien(p.395 s uiv.). -LcsCetes
conn3issaient deja avant I'arrivee des SCYlhes la hac"~ d'armcs. Nous avans
parlcci-de.'1sus des hachcs ecim mcro~~ctiquest (fig. 270 suiv. ou 265; cp. fig.
25 6 ): ce type dc hAches-com me Ics lancea e n bronze, type Cruia-se
~~~V:~t!l~r:~e~rt(~.t !~_~~::~~ :~~i!~~J)~si~'~~~â~ee ~e~:nS~J~~'~:~
::
p13te el il dcux tranehanta identiquea (fig. 245 el 247) est en fe r i ellc se re-
trouve dans le SO aussi, p. e. It Glminac, comme type hallstattien generalisc
(cp, p. 42+). D'ailleurs I'usage de l'arc avaitetc gencralisc! dans lea pays
danubiens la I'âge du fer toujours par la migrat ion iranienne (p. 397 suiv.).
Ccpendant les Seythea cux-memes emploient encore le bronze et non le
fer, pour en faiet Ics pointes de leurs f1eches (fig. 245 ct 248) ; le fer
ne sera employe courammeot a cet elfet qu'a l'âge de La 'fene. 11 faut
,6,
:I;::~~~t ?'~;C.le:va~:~~n~~da~;n~â;c~ ~:m~r::l~h:~Oi~~:~eq~iu::~itq~O~~U~~
gmnd r61e nUl( âges precedents. En Ci: qui concerne lea ehart de peru, lea
rOllta d'Abos el d'Arcolia foumÎssent la preuvc que les Thracc=s des Car·
pathc8 employaient CC!ttc arme orfensivc :\ la J V-e periode de l'âge du bronu:
les chars semblcnt 3\"oir ete importts du SO, avc:c les casques, el les autrcs
:~~:::~1~::;;;(~~~~!(~:~:'~::::::~jî;:~~i;~:'(((Z~;;:;;~I~~;i.~
bollclitrs du mCnle type. 11 n'cst pas proba bie que ces annC8 alcnt manque
~~~zz nr~~~i,~a,::'!:~~~/~~u~,en~adc~;,S ~~Sp~~~OJ:S C:°~:~~::'ti~~o:~cn~::~~I~::O~:
luxeeslplusp recai reencoreque ccl1edescasquesoudc8vascs: le!fcuilles
r~~~~~:~:[:~;~~:::'~~::::~i;:;;~'~i:.r~:::'::~~:;;::~~E~~~;7;~~~
riers daces de I'âge prtscythique (bronze lV = hallstatt J ) ont etedes COln-
baltant' ~ pied , armCs de I'epec: el de la lance. commc les Acheens de I'IIiadC! ;
seuls lcs chefs ant poss&1e des chars de guerre ă dcux roues, el , en. dchors
du casque, porte par beaucoup de fantassins aussi , ils ont dO ctrc 3rmCs de
~~~:~::':te n~~i~:~~S c~n~eCO~\~cc:~e;ej~u:~. l~i~~~U~: :rit~h~:. ~r;;:; :
pointes en bronze, les nobles seigneurs qui les :lltenclaicnt SUf Icurs C~3rs de
gucrrcet Icsguerricrs a pied armesde I'epee ctde la lance,-el les.1hraces
des Carpathes ont etc vaÎncu8. C'cst pourquoi nOUl voyonsla DaCIC passer
brusqucment des formes du bronze IV it des formcs etrangirts du fer: les
~~~~e~;.o~::ue~:I:~:~;et:~:e f;:I:I~:~ ~::i~~eS:e:~/;udru :I~~t dg'~I~q~li:~
la Dacie ne connail ni le poigna rd du hallst3ll1ardif, ni les situles Il decor
figure greco~orieotal, oi les formc8 hellcoiqucs parvenucs juste a.ectl~ epoquc-c~
cn Oalmatic. C'cst evident que les autocht hones de la DaCie noot etc OI
~l:U!~: ~~u~;i:~~~f~::~tS~:I:~~:~ ~;~:;l;~i,~ rs~~'~li~:~i;~g~Î~8o~:c~~~::::~
un certain Icmps (p. 401 suiv. ).
Outils, tJQus t!l uSfemius de mel/age en milal. Camine en Occident. le ha~l~
~i1~et~i:i~:I~g~t~ ;f~g,~1~\~~~:~~~ll~~~~~~;~7;\:t~
hachcs oi des fauciUca en fer a I'epoquc hallstattienoej ont~e1lea existe? I ous
croyon~ dcvoir repondre par la negative. Les Carpatho-Danubiena ont de-
veloppe pendant la demiere periode de leur âge du bronze dC81ypes
www.cimec.ro
,6,
'"
specifiques de hachcs ct de faucilles. Les hacbes, la douille comme a ailerons,
ont obtenu un tranchant tre, largc en forme de segment de cerele (ep.
les types de Donyhâd) el les faueilles ont parfois ouvert-pu toujoul'll
_Ia courbe tropetroite de leur forme de J'âge du bronze pur. Quant
aux couteaux, ils commencent deja a I'âge hallst3ttien. 10ut d'abord, na~
turellement, dans les tombcs scythiques, ia prcf~rer le fer au bronze
(p.402suiv.).
Haches. Pendanl la lV-e periode de son âge du bronze la Dacie passe
presquecomplctemcntau typede hachesa douille, etlcshachcsaailerol\s
devicnnent tout-a~fait exceptionncJJes, Le grand nombre des hachcs a douiUe
trouvcesdans lesdcp6tsdesCarpathesprovoquelaqucstiondeieureventuellc
utilis:llion C(lmme monnaie. Nous &ommcs d'avis que de la scule Jriquence
des hachcs on ne pourrait tirer nucune conclusion, vu quc lesJallcilles80lll
peuH!tre encore plus nombreuses chez nous el pourtant personne n'a pense
i cn faire de la monnaie. 11 est vrJisemblablc que le metal fondu cn l ui~mcmc,
el non par la form e qu'il prcnait, pouvait servir camme monnaie nuasL Mais
de cette maniere, le bacuf, le mouton, le cheval et I'homme meme etaicnt ...
de la monnaie, li. 3cheter avec, d'autres marchandises. - Le type de haches
a tres large lranchant est nasa cannu en Dacie (cp. fig. 194 et pl. XIX), mais
il n'est pas exclusif. O'autre part le bronze IV est juste l'âge c1as.sique des haches
tg~lo~ci mmcriennc Iype Tufaliiu (fig. 265. etc. i voir ci-dessus, p. 759). -
Mais ce typc se retrouvcrn en fer, â l'âge de La Tene, ce qui fait aupposer
qu'il existaitaussi pendant toul le hallstatt Il, soutcnu, sans doute puissam~
menI, par la presence des Scythes, au.'tquels ce lype ctait connu deja au temps
ou ils setrouvaient dans leur patrie orientale. II faUl c:ependant relever un
fait caracleristique. La Dacie fait p'lTtic, en general, par ses haches, du monde
occidental ct non de I'oricntal : scs hachescommuneasont du typcdcs tccltsti
les hallebardes .8eto~cimmeriquest sant exceptionnelles. Cea haches d'armcs
sc retrouvelltdane Ics valh!cs superieures des rivicreset dans Ics hauts massifs
des Carpathes, dcpuia la Slovaquie jusqu'en Valachie : elles sont gctiques,
pour sur; mais elica sant de type oriental, comme les tresara de Mikhalkovo
el de Dalj (p. 4°4 suiv.).
COuleoll%. Nous conJlaissons de beaux exemplaires transylvains a poignee
de bronze fonduc avcc la lame, dont le profil est une S allongc!c, typiques
pour le bronze IV daco-pannonien: ll. ColUllm (fig. 328), dans Ic Bihor (fig.
257). etc. (p. 406). De SUlen; (pl. XIX 1) nous possed.ons des exemplaires
â languctte et â soic, toujoura du bronze IV. Les couteaux en fer paraisscnt
en mcme tcmps quc les Scythcs (cp. fig. 241); dans le Banat ils sant probable-
ment impartes de l'a, peut~elre mcme avant L'arrivCe des Scythes (p. 407). -
Us rasoirl manquent. Pour expliquer leur absence, nous pourrions pe.t18Cr
en guise d'hypathese au fait que les Thraces des Carpathes ont pu a l'âge
hallstanien auui portcrlcurcheveux. moustacheset barbes longuescomme

a I':îgede La Tenc, se servant seulement dcs couteaux pour les rajuster de
tempa en temps: p. 407 suiv.
Faucillel. Les depOts de faucilles du bronze lV dace sant tre. nombreux
et richcs; a elite des types de l'Europe centrale et occidentale, nous poasc.
dons un grand nombre d'exemplaires .a crochet., specifiques pour nos re-
~~::silej8~s~u~au~ ~~tU~:':~ ~:o:a:r~a~o;;::~~:~ ;:~~el~~::!n~e:t ::~~o~~
nellement- Ieprobleme del 'importationdel'ctrangerdeccsoutilsag ricoles.
C'est evident que les Scythes nomadt!S n'apportaient pas avec eux de nouveaux
types d'outilsen fer pourles besoinsde I'agriculturl!. Nouscroyons doncque
les faucilles de bronze ont ete utilisees en Daciejusqu'a l'arrivee des Ccltes.
~~~~!~:o~~ ~:u:~~~e:~usr~ It~~r!~I~:~tt~:{~:nl~~e.b~:n: c~~fi~md:U~~st~
les dep6ts hien dates de ŞplUnaca, Suseni, Panticcu, .Kemecsc, Puszmbo-
doly6, Kajnyikfalva, etc. Cette forme est une simple variete parmi d'autres
plusa nciennes. Â partirde l'arrivee des Celtes le lypede faucille est en Dacie
aussi completement change: I'on adopte la faucille celtique en fer, plus pra·
tique et plus durable que I'autre (p. 408 suiv.).
Oiuaux, Iralle/letl, seUs, marlt!aux, pUI de mil,e"rs, homeţons , mors, etc.
Nous poss&lons de I'epoque 1000--']00 (hronze IV) tels outils et objets
usuels de CU/Ieri/o, ŞplflMca, POlSug, de la region de Sig/Ii/oor" et du Bihor
~~in~~r,i~:!~vt!O~sc!,;lt~,~~', ~:~J~:::~e:s~n~1~:;:~~~~eP(il::a~::u~;:
de sel a Hallstatt mcme. Comme la Dacie est extrt!memcnt riche en minca
de sel, ,'instrument de Guştcriţa a du naturellement servir au meme usage
que cclui de Hallstalt (p. 410),
Vases tm mita!. La Dacie offrc enlre 1000 et 300 av. J.-Chr. une bclle sCrie
de vases en or et cn bronzc, de quatre origines: ilalique, grecque, locale·
gitique et locale-scylhique. Le premier et le troisicme groupe de vases VOnt
ensemble et sont plus anciens; le deuxicme el le <Iuatrieme groupe de meme,
etilsson tplus reccnts. Tous les vases d'origincilaliquesont cn bronzc.Nous
;~~s~:~~~;~ ~~;. f~;:)~SSt~~~;:C~~;.: ;~:/~::}, ~~;;,"~~~;i.q~;~)(~i:~n~~ (~~:
200 el 273). On n'3 pas encore trouve en Dacic des els/es et des IIrt~S. Mais
le modele en terre cuite de Tiirgul-Mure,lliui (fig. 19' et 192) prouve que
les umes en bronze de type villanovien ont ete bien connues dans les Car·
pathcs. Les chaudrons, de mcme que les tasses, appartienncnt li une epoque
plus ancienne que les situlcset les coupes de nas rc!gioDs; chaudronsct tasses
onl duclre les premiersarticles d'exportation pou rla Dacic, envoyes par les
bronziersatestins.Ladecorationdes situlesmontre leshabituellcs barques 50·
lairesctprotomesde paJmipCdcs, celle des chaudrons se resume au contraire
aux bandes de perles, aux lignes pointillecs ou aux ligncs gl1lvees (fig. 195
www.cimec.ro
'79
"7
suiv., 197 suÎv. et 201). Nous ne pouvons pas nrfirmer que les chaudrons,
ou les situles italiques om etc imitecs en Dacie; mais eertains fragments
de larges feuilles de bronze de Gu~terita nous suggerent une telle activit c
en plein bronte IV. Les coupes, et en premier Lieu celles de Fi::tlul-Gherlii,
d'un profil si elegant, sant 3pportCes du 80. Dechelette avait attribue les
vases dea typcslitule, ctsteet COllpt, trouvCs au N des Alpes, Il I'usage fune.
raire,Possible. Maiacn Dacietouscesvasessetrouvent dansdes.dcplltM:
ils sont done des tresars des vivants, pour la plupart nc!goeianta bronzicrs
(a Hojdu en epees, a Fi::elcn hachesa douille, etc.), et non des invelltaires
des decCdes (p. 4U -·P4). - Au contraire lea vasea indigenea en metal, de
10 lV-c periode de I'âge du bron,..c, sont sans exception en or: <Juatrc du
Bihor et un de TlirnatJa-M;c4. Les vases du Dihor sant les plus nnciens,
avec leur profil caractcriatiqlle aussi pour la ceramique du bronzc dace
Cep. pl. XllI, 3--6) el avec leurs canne lures vertieales coneentriques vers
In base, ce qui leu r donnc un aird'etroite paremc!aveclesvasesgrecaarchai_
ques en bronze, .11 godronst, trouvc!s a Glasi1tQe (fig. 274), - maia a anses
du mcme genre que pour lea tasseshallstattiennes;lecinquicme vase en
or, celui de Biia, est plus reccnt (pl. X.IV 1-2): il offre une synthese lres
intereSS3n1edcsformeaplus anciennes du bronze dace, en ca lotte hc!misphe_
riquc, el du sYSlcme decoralifitalique des boulons en relief, entoures de
tripleaeercleaconeentriques (ep.p.e.fig. 272 le chaudron de Rossin, - fig .
222 parure lransylvaine et pl. XI vases Ihl1lccs de Vlei-Trn); d'alltre part
levasedeDiia unit aux eercleshorizomauxdepctitespcrlesenrelief_ motif
commlln a I'anvc!neto-illyre et oi celui de l'Europe centrale- Ia d«oration
en lignea pointi llees eu forme de U, trea connue des appliques cn hronze
des ceintures daces de Şp!llnaca, Guşteriţa , etc., et, finalement, les anscs
terminees en doubles spirales du type des bracelets daccs en ar, largcment
discutees ci-dessus, ou de cclui des appliques de Valin:. (cp. p. 75 8).
L'art dace de I'or se montre doncaussi dans les vases, plusinventifet
origina l que I'art du bronze. Rien de plus OiIturcl , si nous pen80ns au fait
que I'or etait tres abondant chez nous, tandis que dans le 8 italo-grec il
ctait rareet cher et qlle le talen t des Grcco.ltaliquess'exer~il prcsque
e:cclusivement dans ,'an du bronzc battu, eiselc!. et grave (p. 415 suiv.).
Avec l'app:lfition des Seylhes en Dacie eommcl1ce I'importation directe, par
I'E, des praduits grcc, arehaiqlles. Comme en Europe occidentale, les vasea io-
ruens en bronze font leur premiere apparilion dans les Carpathes a la se.
conde periode hallstattienne. Nous ne poss&lons jusqu'ă present quc trois
lemoignages de cettc penctration. La hydrie de Bene dans le Bereg (pl. XVI II
1-2) est la plus ancienne de son type non seulement chez nous, mais en gt!-
neral dans l'Europe centrale; car la hydrie de Crâchu:illest d' un type plus
rapprochc par le profil au): hydrics du V·e s. Le motii decoratif de la sirenc,
fOrTllant la basc de I'anac verticale de I'hydric de Bcne cla"se ce vase asscz
 tOt dans le Vl-e s. Nous sommes d'avis que ce vase n'cst pas arrive dans
les Carpalhes slovaqucs par la vall6e de l'Axios, du Mllrgus el de la Tisia.
mais par le Pont Euxin , la Moldavie septentrionale el la Galicie. - De I'autre
c:tln':mÎte du monde gelique. a Bil14nooja pres Giurgevo. au 50 de Duca-
- rest , nouspossedonsunUfh1t; de goutgrcco-scythique. appartcnant au plus
lard au V-c s. (pl. 11 J-~). - Enfin de Muhipus::la dans le Borsod, sur la
Theiss supcrieurc, nous avons une imitation cn lerre cuite d'un vase ionien
en bronze, a anse thcriomorphe (fig. ~58) , appartenant, naturcllemenl, lou-
jours il la deu.'ticme periodc hallslauienne. Ce 80nl les Grecs cncore, lesq uels
cn premier lieu It Olhin , mais aussi dans les autres villes du Pont, produisent
pourlesindigcnesgeto-scytheslesmi roirsenbronzcamolifszoomorphes (pl.
XX IV), les al'pliqucs des carquois (pl. V), Ics bracelets, colliers. anncau:t,
pendantifs, pcigncs(pl. 1I3),vasesadccor figurc,soitenbronzc,soi ten
argent el mcmecnor, trouvesdanslesscpulturesscythiques.- Au conlraire
les grands chaudrolls ell bronze, lei celui de Scor/aru (fig. I sui". CI 1'1. I
t- 2}, lesornemenls en bronzc des chars processionnels (fig.losuiv.ct
pl.l l l) et d'autrcsparuresbarbaresetaient fnites par les Scythes eult-mcmes.
Nous attribuerons done ces grands vases el les divers ornements rusliques
il I'art seYlhe, a peine influence par I'art mcridional. - Ccpendant, camme
nombre et dispersion, les produits scythiques CQmme les oeuvres
grecques, sont plutOI des apparilions exceptionnelles au milieu du monde
gctique, destyleunitairesur I'anciennebase del 'âgedubronze et de sympa-
thics bien prononcCes pour les ronnes du 50 et Cl\ premier lieu itaLiques
(P· 4,6-+'9)·
La dra",jqll~. La lypologie el la decoration de la ceramique de I'âge du
bronze carpatho-danubien est I'un des problemes principaux de I'histoire
de l'art industriei popu laire en Europe. Nous ne Irouvons nulle part une
lelle "ariclc de formes et une telle richesse de motifs ornemenlaux. Qu'iI
s'agisse de la splendide ceramique excisCe de GIiU1U!sjg (fig. z17 suiv.), ou
de Pus::lauenljdnos, ou bien, au contraire, des types si elegants du Danat
(CI'. Ies exemplai res du MusCe de Tjmjţoara , fig. 275 suiv., 282, 285, 303),
ou encore des types transylvains a carme lur~1 (fig. ~79 suiv.), ou des typt.'S
danubiens excisCs, - I'evolution el les influences rc!ciproques de ces types
sont encorc pcu ec1a ircies. La seu le chosc indiscutable, c'est la decadence
de lOUles ces belles formes, si soignees, a mesure que nous sorlons du bronze
propre {Il el HI)et nous rapprochons pa r sa dernicre periode (IV) du pre-
mier âge du fer. C'est vrai que lelle forme du bronze, comme celles de CovllSlla,
ou de Ghid/aMu (fig. ~79 suiv.) ou, encore plus, celle de Baraolt (rig. 267)
annoncenl c1airement J'arrivee du hallstau, et que p. e. Ies tasses des sepul-
tures tseythiquest de la Transylvanie trouvent leur prototypes e"idents dans
lels vases analogues de I'âge du bronze (cp. lig. 282, ~8S suÎv. el 303, a"ec
283 suiv., 301 sui". et 3o;j.},-maisen general l'evolution de J'urne el de
4' A. R. - M~"fi,;il.. Sf'!:/im,;; It'tltlu. Sma /11 . T".... 11/. .u..... ".

www.cimec.ro

devrait chercher ici I'origine de toulCS les ceintures d'Europe de ce type.
Nous cn doutons fort. Elles etaicnt communes en Dacie a la demiere pcriode
de I'iige du bronze el les feuilles de bronte conservee~ b. ŞP4buzc,!, GUf/er;la,
Pu;ca K~m~cse et Sus~n; sont toutcs dccorees de motlfs geomctrlque8 grave,.
Mais ;andis que les ceinturea de Şplilnaca, Pecita el Kemecse ne portent
que des omements indiffcrents, en tout cas bien connus de nolre age du b~~te,
cellca de Guşterita et de Suscru sonl omCs de nombreux symboles rehgleux
solaires el ouraniens(cp. p. 4308Uiv. el fig. 205, 206et 217). Nousne pour-
rions preciser si les appliques en or de Fokoru (Fig. 220) et.de la collection
Egger (fig. 222) oot revetu des ceinturcs, ou bien ont etc dca dlademes.- Tres
frcquente dana le bronze IV el le hall~tatt Il dacc~ est la parure e.n forme
de boutoftS ou de disquts COtJfMxtS, aUClgnant parfOls dea dHlmctres ~e plus
de ]5-20 cm., en general en bronze (fig. 247), mais tres souvent aU~1 cn or,
comme a Fokoru (fig. 220), a Şmig (pl. XIII 1-2), ou b. ŢuJaMII (fig. 265).
A la meme familie de parurcs appaniennent lea gnlOds disques eonvexes
il umbo trCa proeminent, trouves un peu p:lrtout vers la fin de I'âge du bronze
carpatho-danubien (cp. pl. Xl), et portea non seulement. par les femme:"
E:~3~~~~~:O~~:;;::t3'~:.:r.::I!:~~~~~:~~::~::~~:~ ~c~~:
la parure c1assique de l'cpoque qui nous preoccupe est la Jthult . Au !Jeu de
l'cpingle utilisee pendant la III-e periodc du bronze ee pren:mt des form~
tres .modernest a la IV-e periode, telle I'epingle de Btzdtd (fig. 306) a crOIX
hallstatti~ne les hommes du bronze IV cmploient preaque exc1usivement
la fibule. Les 'Thraces des Carpalhes dcveloppent maintenant aurtout le type
plurispiral, a bouclier et pendantifs (fig. 307 el pl. XlI), a app.liques et pen-
dantifs(fig.308),ouseulementa(tres riches etnombreuses}aplrales(fig.2Z2
el pl. XIX 2}. Naturellement les fibules tâ lunettest ne manquent pas a ,cette
cpoque(fig. 203),commed'ailleursles pendantifsde la merne fox:nc (~1. ~VI).
Les dimensiolls des fibules :\ spirales atteignent des proportlons mvralscm-
blablc8 Uusqu'a 36 cm. de longucur: fig. 308); mais d'habitude elita n'ont
que 5 il 8 Cfi. de longueur. Pendant Ic sc~n~ hallstat~ «((8cyth~qu~.) la fibule
ten arOestC3mcle.rÎstiquechez nousauS81 (fig. 241 SUlV.). Mals Ion a trouve
en Dacie cocore des fibules a novicellll, dans la vallc!e du Mure" lrCa probable-
meot de "cpoque anterieure a 1'3rrivee des Scythes (p. 438), et des fibules
Cutosa, de I'cpoque postcrieure au desastre, du V'!--e el V-e a. (a ~ra~ea­
Mort), lorsque la Dacie etait de nouveau tranqUllle,. Ies Scy~hes sctalenl
apprivoisCs et thracisCa, et les relations avec le .SO aV~lent reptls leu~ cours
normal. Nous ne connaissons pas encare en DaCie les f,bulea d ressorl blla/iral,
suptntiJormes, ou sant rtssort, loujOUr8 de la deuxieme pe.riode hallstatti~nne.
:1\'lais l'absence de cesfibules correspond il I'abse.ncedes slt'ules adecor flgure
greco-oriental, caraclcristiqucs dans )'0 veneto-ilIyre juste dans ce temp!:
www.cimec.ro
88,
VlI-e-VI-e 8. Les Scythes ont interrompu lea relationa de la Dacie avec
1'0. Cependant a I'cpoque des fibules Cerlosa ccs relations avaient etc reprises
(p. 434-439)· - Tr~ nombreuscs et riches sont aussi les aUlres parurca de
corps de la I~-e penode du bronzc ~ace. La spirale est nalurellement pre-
~nderan.te (fIg. 222 el 3og: or); malS l~ chaine fortDee de cercles 11. pendan-
ufs mulllplcs, avee ou sans la roue cruC1fere ou le motif de la hache simple
OII do~ble (fig. 261,. 3'0 auj~. ), ou encore les spirales en or de Saradu (fig.
212 sUl~.), ou les chamea de8pmllea .pendantives de Ţufal!u (cp. fig. 235 ct222),
ouenfm les couwntsarouescruC1feres,et Icsperlescruciformesdeariches
et pesants colliera, trouveea dans les scpulturcs du lI-e hallstau a Aiud â
cOte d'objets seythiquea des tombes coDtemporaines (fig. 2# 247 et 2;2),
ne sont p3S une simple exception. A ccs parurcs suspenduca au cou, sur les
vetcmentaou auxfibulea, DOUS devons ajouter le,collieradeper]ese ndivers
materiaux: or, bronze, os,etc. (p. 441); les collien en verre, ambre, ivoi re et
corai l manquent jusqu':\ preaent dans notre haUstatt. Pour cqui librer et parer
la coiffure il ya eu chez noua aussi de grandes epingles en bronze, de petite,
spirales en or, peut-ctre aussi, mais moins probablement. Ies enormei spi-
rales doubles en bronze (p. 442). Maia la principale parure de la tete est a
cctte cpoque aussi le diademe, dont nous avons les e;'(emples les plus varies.
Pour le style carpathique du bronze IV il faut citer la fig. 313; Hampel a
distinguc gllalre lypes (p. 443 el n. 1); pour le stylc geto-hallstattien il. in-
f1uences orientaJcs, il faut citer le diademe de Mikhalkovo, pl. XV 3; il y
a enfin le type des diverses tanziat. comme a FokorU, etc. (fig. 220 Cl 222)
et des plaquel ovaJes d'or comme:\ Carani el a Beba-Veche (fig. 233 suiv.),
ou eocore des roues cruciferes appliquees sur le {rODt des morta, comme a
Pişchi el il Aiud (fig. 242. 247): p. 443. - Nous avons trois types de pendants
:~7;i:I:S~2:)~:r;:~1:n :~due~~~eo~~~e:7;;::: ~~. :~a~~;~~v~:~~~~~~::,
les bracelets-pendantsd'oreilles, groscercIesouverts auxdeux boutaen forme
conique (fig. 241 8uiv.). - Torques. Les colliers en metal sont familien aux
Carpatbo-Danubicnsdes 1'4ge du bronze.Anotercorruncfait tresprccieux,la
continui te parfaitc stylistiquc des formes de J'âge du bronze dans le thall~
etata : fig. 31+ (IX-c siCde) avec fig. 250 (VI-e siecle) pour le styJe local;
fig. 238,262 et315 pourlcsinfluenccsoccidentaleset italo-illyriennes. Une
interessante continuation typologique des formcs du bronzc dans le hallSlatt
ecythique cat le colJjer a spirales mc!talliques lubulaires (fig. 243); au con-
trai re les colliers a croix tubulaires (fig. 244) sont strictement hallstattiens.-
Les types de 6raceuts daces de l'cpoque 1000-300 sont nombreux: 1° mas-
sifs,cnor, aspimlesauxdeuxbouts, evoluam ven le type creux al'interieur
(Firighia:z> Btllye): cp. p. 325 suiv. et fig. 211, 218 suiv., 228 suiv.; 2° tige
ouverte, simple, aux bouts ecrasCs ou amincis : fig. 20.... Z et 2og; 3- tiges
creuses, a proc!minences: fig. 3I6, tbronzet, continuc au hallstatt par 317 a,

t~i~iI:~~;::~::~~;L~;f~;:f:l~'I~\:;~Eg
Quelestl'aportlloIlUQu,aveclequellesScythescontribuent al'art dacedes
pafurcs, de I'cpoque 1000-300, tel qu'il derivait de I'aft de t'âge du bronze
et des inOuenccs occ:identaJes? Les trCsors de In Russie nu!ridiona.lc sont tOUl
d'abord des oeuvrcs d'art grec el seu lcment cn seconde ligne d'art scythe.
Ces formei m:mquent jusqu'a prescnt en Dacie. Les appli quC8 cn metal
~~~:n~!~:c:;:t ~~~:~:~~;s~l~t~~i::~~n;i;~ f:~~u:;~;:)~ ~~:i~I~:S:~:
~:~:. :O~l~:::~;~:s ~:~~:s afOI~!~;~i~a~:sle;c~s~~~~~::~:: I;I::/J~~~!: ~a~~:
cgard. 11 y a cucare a noter les feuilles el les pnillcttcs en or cousues sur les
v12temcn18, aussi nombreuscs en Dacic qu'cn Scythie; ccpendant cn Scythie
cel appliques sont plulat de stylc grec (parfois meme 11. scl!nes rituelles), ou
asiato-scythique; en Dacie les appliques su r vctemems, soil planea, soit con-
vexes, 80nt de style local,goomet rique. deladernicreperiodedu bronze dace:
cp. Ies disques de Şmig (pl. XIII 1-2. et fig. 221), de Ţula/d" (fig. 265),
d'Otlaca (fig. 207), etc.; quant aux disques de FokoTU (fig. 220), ici, comme
~ J\olikhalkovo et Dalj, il ya aussi des motifa el des proddes hallstattiens qui
intervie.nnent d'une maniere decisive (cp. pl. XV sui v.). Toutes ces appliques.
en or ou en bronze, sont une mode carpathiquc bien plus ancienne quc la
venue des Scythes dans ces regions. La m€me constatation est a faire pour
les pendantifs (p. 449 suiv.).
lie:td:U;:C~' J: ~~~::~e:n;a~i~;u:~~~:~t:;;~;c~~:~7~::(~i:'U;i_~~:
chap. 1). Il y a memes des elcments cl'art scythique acloptes tels quels par
les Cetes. Les fibulcs deCristefti(fig. 255) et de Bregelio (fig. 394) reproduisent
de maniere presquc identiquc le motif ornemental scytlu'qlle de Krnsnokutsk
et de Crniova (fig. 252 et 254), et au contraire sont completement differentcs
de !'ornement sarmat;que de Pâszt6 (fig. 318). De meme le vase de Muhi-
puszta (fig. 258) est un document d'ancicnne influence greoo-scythique.
Maisccquiacrceunevraiedirectiondecor:ttiveen Dacie, ccsont lesan neaux
ellspiraleouvcrte, en bronzeouenelectrum, auxboutsstylisesen protomt!s
de scrpcnts ou de dragons, authentiquement scytho-siberiens (cp. p. 452),
tres nombreux dans les regions carpatho-clanubiennes (fig. 319): les brnce-
lets â tetes de scrpents ou bien I'etcndard dacc a tete de dragon, de l'âge
de La Tene carpathique, ne pourraient ctre suffisamment eclaircis sans teoir
compte de ces fonnes scythiques de I'epoque hallstattienne (v. ci-dessous).-
Cependant, en general, ni le stylc animalier scythique (fig. 10 suiv.), ni
les tendances decoratives grecques, n'ont pu prendre racine en Dacie. Les
www.cimec.ro
'"
Getes qui avaient ~te toujours des ~ deptes du style geomctrique, garuerent
ees tendance~ a I ep?que hallstattJenne et lorsque ies Celtes, .1J partir
du V-e s. pnrent r6udenee tout autour de la Dacie, cette direction artis-
tique, partagee auasi p:ar eux, fut cncore plus fortement ctablie uans les
Carpathes.
En un mot les .Dacest vivent pendant la IV-c periocle de I'âge du bronze
(tballstatt. J) el la J1-e pcriode haUstattienne (~ythiquet) lout-la-fait dans
leurs traditions localcs de la llI-e periode du bronze, qu'ils ne font que pro-
longer en plein âge du fer. La population de la Dacie est, d'apres les emplace~
ments et Ics sepultures constatCcs jusqu'1I. prc!se.nt, trL'S nombrcuse. L'oc~
:p:~~n i~~~~~~~e: ~:8 ~:~~Cn:t8 I~:~ 1~~7c~~u~etta:~~ I~~~::~~~~ j~~]:r;~:~
des Scythes cst un des3stre. - Les emplacements daccs de I'cpoquc 10000000OO
sont de deux 8Ortes:joTtercsses Su r les hauteu rs, viI/ager dans les vaUCei ar-
rosCes par des riviercs ou des lacs. L'inventai re des villages est tres simple
el pau~re: de la cc.ramique seu le; le metal est presque inexistant. D'apres
la mulutude des lances et des epecs trouvees uans les cdcpOtst,i l faul sup-
poscr pour I'âge du bronze une cla5Se nombreuse de guerriers libres, combal-
tanlSOUs ladircction des seigneurs des châteaux-forls sis sur les ha uteurs,
lequels, comme les hc!rosde I'lliade allaientengucrre surde beauxcharsde
bronzc, biendefcndus(:ontrelescoupsmortelspardesC:J.sques, descuirasses,
~:~ 1~~~~~~~ai~~sd: I:~e:~~t:u;'a~esn;:il~p:~ ~:P:~~~~i;:I~m~~t~,~~:
eneolithiqucbeaucoupdeceseommunsauront peut-etre encore employeles
pointes de f1ec.he en silex. Cependant la grande florai80n de la civilisation
matcriellede la Dacic cntre Joooet 700 et les quantitessi importantesde
produits italiques importes dans les C~rpathes prouvent que J'etatde guerre n'y
ero.itni trop frcquent ni trop destructif:d'ailleurslacirculation economiqueetait
Ires vive sur des espaces beaucoup plus vastes vers I'E, le N et 1'0. En Dacie
Jtsgrandscarrefoursd~voic8eommercialessctrouvaientdallslesvallcesdcs
~:~:p;~~;~:: ::;;ct~~::sl~SJ:O~I~~~\~~s!~e~;Şi'!e ~~]':~t~t ~?~~I~::~
vers le Seret h dans le district de Trei -Scaune, vers le Dnic81r galicien, dans
les comtl'S d'Ung et de Bereg, vers la Vistulc et l'Elbe, dans le cornte d'Arva.
etc.-Comme les paysans, les nobles sont tres conservateurs; leurs pa-
rures el leurs vascs d'or, comme leurs armes en sonl le temoignage jusqu'a
leurchutC80uS la domination iraniennc. Lccostume el la parurcde la c1asae
riche sont ,res fastueux: I'art dacc de l'oret du bronze pendant la IV-e pe-
~~e~c: 1;~g~!~e.b~~:: t:U~i;~!~r8a ::;sh:::~ ~;i~:n~:: ~c:a~~~:~I::~~
d'armes. de "aaes et de parures italiqucs trouvaient aecuei l amical el bon ne
OC"cas.ion de g:Ji n.- Le riIe de I'incineralion est genera l. dans tles scpulturc,
 886
isolees ou dans des cimetieres d'urnes. Le culte du Soleil est biea document~,
surtout par les symboles circulaires el cruciferes en bronze ou en or. Memes
les ScYlhes adoptent ces tpVJ.axT~!?fa. Dailleurs ils connaissaient meme d:tns
leur patrie orientale un dieu de la lumiere. Milhras, auquel ils donnaient pour
compagne Uminine Anaitis. Depuis que cea Imnicns s'etaient etablis Sur la
cOte du Pont leur divinitc feminine s'etait syncr~tis~c avec la tGrande D~
chthonienne de noa regions, divinite supreme de la production, de la vie et
du salut, reprCse.ntee des l'c!poque de Trait:. U avec un vase tenu des deux
mainsdevantellc, ou Icscroyantsvenaicnt puiser la boisson sacreede la com_
munion dans la vie etemelle. C'est AQTEJUt; 8aot.1.tlt11 - Diana Regina, des
of
Thraces, deesse sur laquelle Herodote lui-rneme avait cncore entendu des
recits mcrveilleux a propo5 de ses rappor18 cultucls avec les barbares sep-
tentrionaux, jusqu'aux Scythes et aux Hyperboreens (v. ci-dessus p. 739).
Cepcndant chez les Getes des Carpathes toute image divine, nnthropo_
morphe, manque aussi bien a la IV-e periode du bronze qu'â la II-e
hallstattienne. C'est une c!poquc aniconjque. Le dicu supreme est adore sans
nurone image sculptCe et les mortels eux-memes en passant de cette vie a
l'autre d~truisaient par le {eu leur image mortelle, «!:lant tres aOra de leur
aurvivance dans la compagnie des dieux sanscette campacede chair. Les
Scythes introduisent par leur Anaitis chthonisee un ccrtain trouble dans
)'ouraniame si pur des Getes. Mais )'incident acythique ne sera pas decisif:
dans les chateaux-fort8 su r les hauteurs I'aristocratie gctique revenue a san
ancienne autoritc el richesse, reprendra ses tmditions ouraniennes sans
aucun melange ehthonien. Zalmoxis sera la I'âge ccehiquet de la Dacic tou-
jours I'ancien dieu du ciel, de I':ige du bronze, etnon, commel'on a {ait la
confusion de le croi re, quelque demon de l'cnfer tc!nebreux (p. 454-459).
Nous avons pursuivi dans la seconâl. par/il. du Vl -e c"apilu I'âge de La
Tble en Dacie (p. 45cr---(46). Nous rendrons ici trCa brievement les resultats
de nos recherchcs.
Les auteurs ancic.ns mentionnent paur la prcmier~ fois les Celtes sur le
Danube en 335. En realite ils etaient ici depuis le V-c s. En effet des restes
de l 't.'lrch aeo-LaTen~ (armes et parures), appn rtenant a la premiere vagtJe
de migration celtique, amvee encore avant I'an 400, par la Jlohcme el la Mo-
ravie, dans les Carpathes getiques, ont etc trouvc!s dans le TI,rdcl au N de
la Slovaquie, dans le Borsod su r la Theiss supc!rieure el, il ce qu'i1 parait.
meme aSi/jvD.J en Transylvanie (fig. 320 suiv. et pl. XXVI). En ce qui concerne
la I-ere periode de )'âge de La Tene (4C>O-JOO av. J.-Chr.), nous possCdons
des fibules de &d~ et de Kopisch en Transylvanie el de Tinosu/ dans la
plaine valaque; une sipuhure ti chIU de la maroc epoque paroh avoir etc trou-
vee a Prejmer (Tartlau, pres Braşov) (p. 460 et note z). Un centre important
de J'industrie celtique dans les Carpatbes :1 etc des le l-er La Tene la region
de Mllncaci dans le cocur mEme de la G~tja septentrionale.
www.cimec.ro
Toutefois,engeneral, lacivilisationceltiqueajoueun r61eplusreellement
effectif en Dacie seulement aprea l'an 300 (Il-e La Tene), c'est-a-dire apres
la prise de possession celtique de tous les pays autour de la Dacic (v. chap. V)
el meme, par ci par 1:\, de certaines regions en Dacie meme (vallCe du Someş,
le Maramure" la Moldavie seplentrionale, la Bessarabie meridionaJe). Une
lois le cercle celtique bien ferme autour de la Dacic, la penetmtion celtique
a ete fondamentalc. Tout l'upect de la civilisation dans les Carpathes, sur
la Theiss et su r le Danube, manifeste par les deux grondes industriea popu-
laires dc!cisives, la milallllrgie et la ciTamjque, est devenu cehique. Un obser-
\'ateurdc la seu le surface des choscsaerait enclin!!. admettre une complete
celtisation de la Dacic. Maialasituation recUe esttout-a-faitdilferente. La
grandefloraison de la civilisation de La Teneen Dacie a lieu dans la IU-e
periodc de cet Jige, c'est-a-di reaprea 100 av. J.-Chr. et dure plus d'un siecle
et demi, jusqu 'en 50 apr. J.~Chr. , lorsque I'influence romaine devient de-
cisive partou! en Dacie. Mais d~ja vers 200 av. J.-Chr. les Cetea avaicnt rc!ussi
3. se donne; une tres serieuse organisation politique dans les Carpathes. El
aprea I'an 100 nOU8 noua trouvons devant la plus fonnidable expansion que
les Thraces des Carpathes ont jamais rcalisee: c'est l'epopee de Burebista
ele tueur de Celteu. Pas de Celtes done cn Dacie, juste :\ la periode ou la
Dacieetait plus profondement tceltiquet quejamais. 11 en rcssort donc que
)'influence de la civilisution celtique s'est exercee sur la Dacie par la voie
lente et indirecte des rapports d'un tres long voisinage, peu pacifique dans
ses debuts (V~e, IV~e el U l -e a.), ensuite amical et meme tres intime, par ce
que renlorce p3r des alliances el des expeditions communes contre la Mace-
doine et J'LUyrie romaines (II-e s.), {inalement degringoIe dans Ia p lus sa u~
v3ge inimitie, menant p3r les guerres de Burebista contre les Cehes:\ une vraie
catastrophe des etata celtiques des Carpathes moravcs et du Danube moren.
Les Getes annexent tOUle une serie de territoires celtiques au NO, a 1'0 et
au 80 de la Dacic, massacrent la population celtique et aneantissent les
Clals celtiques a 1'0 de leur paya. Ainsi donc le nombre enorme d'cmpJace-
ments.ccltiqucS$ repanis sur toute J'etenduede la Dacie d 'une manierepresqu'
egalcetlespuissantsch âteaux-forlsen pierresur lcssommetsdesmontagnes
3ppartiennent aux indigenes. Quand nous cxaminerons ci-dessous en
detail I'âge de la Tene en Dacie, nousconstateronsquecesindigenesavaient
meme modifie, d'une maniere tres personnelle, J'aspect de la civilisation
celtique de leur pays. Les Cetes empruntant :\ leurs voiains cette civili-
sation de caractere «occidentalt avec tant d'entrain qu'il n'avaient m~me
accorde nulle influcnce rCelle a la civilisation hellenistique qui pe.nc!trait en
Dacie par le Pont el la va llCe du Danube, n'avaient cependant pas tnahlleur
proprc passe: J'âge de La Tene se gre{fe en Dacie sur une tradition tres puis-
sante de I'!lge du bronze carpathique et parfois se souvient encore meme
des lraditions neolithiques (p. 459-466).
 ---
'"
llabi/uJiofll. Vil/agu. Ch4teoux-jorls. Les maiSODS du second llge du f~r
carpatho-danubicn sont construites comme a l'âgc n60lithique: pamis en
brnnchagcs (sur le Danube en roseaux) epaissies avec du torchis el ensuite
polies el badigeonnees de blane: la fonne carrec; le loit en chaume ou en
roseaux; les dimensions: 2 X2 jusqu'a 4 x 4 m. Dans la montllgnc les
maÎ80ns sont bâties cn poutres sur des fondcments en pierre el possCdent
souvent deux chambres a vrnics (cllctrc8, maistres petites. Le royerest place
d'habitude dans un coin ou presd'unc paroi, non au milieu de la chambrc
(p. 466 su iv.). Dans les châtcaux forts des chef! da(.."t!s les habitations SOnt
bâtics (p. e. a Cotltlll) dans la tcchn ique mcmc de la forteressc: en bas Ic:s.
(ondcmcnts. sur le roc vir, consÎstant cn quClquC8 rangCes de g ros blocs re_
gul icrelTlentequa rris, re liescntrc eux par dcseramponscn bois; au-dessus
(a p:lrtir de , It 2 m.) muren gr-.mdes bri ques scchecs nu solei l, fixeesaVec
de la terre glaise; I'epaisseu r dc mur est enorme, jusqu'a 3 m. SO (pl. XXVll
et XXV lIlt ). De l:irges escaliers en pierre. d'un beau travai l, conduisaiem
au epalaiu (pl. LXV I Il 2). Les angles des bâtiments sant dccorCs d'un simpl~
profil lincai re vertical (pl. L'UX t ; cp. 2). L'excellente ceramique celtique
et les monnaics grecques el cehiqucs trouvCes dans les decombres, datent
:l\'CC precision l'emplacement. Dans d'autres châteaux-fortll (p. e. .Grdd'it~a_
MunuhllU/)noustrou\'onsaussi des blitiments construits dans la technique
romaine( I s. apr. J.-Ch r.). Nousanribuonslctypeplusanciendepalaisau
I-er, peut-ctremcmcau II-es. av.J.-Chr.,et letype recent a I'epoque de la
plus intense pcnctration romaine, a partir de Coliso" et Dicomtl, j usqu 'a De-
cibale(p·466-47 0 ).
Comme les habitations, ainsi les fJillog~1 de l'âge de La Tene collscrvelll
itbcaucoupd'egardslesanciennes t rJ.ditionsdepl:u:cll1entetdeconstruc-
lion de l'âge n60lit hique: petits, tres serrl-s, sans rucs, dCfendus pa r des
remparts (ă palissade) et des fosses tres profonds, ils sant bât is su r quelquc
haut promontoi reau-dessusd'uncprofondc va ll6c (de rivicrc ou de lac), ou
dans une ile (en ce cas tOut rcmpartctait superflu). Lcsvi llagesde la plainc
;IUSSÎ bien que les puiss:llltesforte ressesdesmontagnessont mun ics dehauts
rcmparts a pa lissadc (a Coslc/li les pal is ont cu des diamCtre.'1 q ui allaicnt
jllsqu'a 30 cm.). Les rempa rts n'ctaient pilS ca lcines. La surtace d'un village
ne depasse pas, en general, 2 Ha. Les scpu ltures, toutes d'incincration
sontaupri.sdt'shabitations, ou m em CaU-deSlOIl/. Lcu r În\'entaire est tres pauvre.
A peine une urne el quclq ucs parures sans valcu r. Les amphores g rccques
sont utilisCes aussi en Valachie et Moldavie comme urnes funcrai rcs. Nom-
breux depOts de grains de toute sortc dans des trous pratiqul'S it ml:me le
sol (cp. p. 136: sin); l'on a trouve dedans: du blc, du lin, du chauvre. du
millet. des legumineuses. Les principales decouvcrtes dans les fouilles d'em-
placements sant les V3SCS: indigenes, celtiques, greCi (ees demicrsjusqu'a.
prescntseulell1cnt en Moldavieeten Valaehie);endehorsdc la ceramique,
www.cimec.ro
on trouve naturellc.mcnt des objets en fer, en verre, en pierre, en os, etc.,
plus rarement en bronze, en or, ou c.n d'autrcs materiaux (p. 470-472).
En ce qui regarde les fort~resses doas des Carpathes, nous pouvons les
caracterise rpar les elC.ments suivants:la position sur des hauteurs; I'ct agement
en terra5lCS, la multiple circon\'allation. Ia palissade oouronnant d'enormcs
remparlsaudevantdesmurailles. lacombin:nion, pou r sesmurs, dela pierre
:l\'eclc bois dans la lcchniquc du murrll GallicuJ {mais d 'un autre typcque
cclui decrit par Cesar, h. G., VII 23), I'appareillagc it crochet, I'emploi
des toursde dCfcnse au devant du front des courtines (comme che7. les Grees) .
1'0uscesclc!menuse rel rouventen Occident aussi, de prCfcrenee a la dcr-
niere pcriode de I'lige de La Tene, quoiquc CII ce qui concerne
leurs origines, elles remontcnt au IV-e el mcme au V-c s. Nous les cxamine-
rons tour a tour (p. 473suiv.).-Lcschâteaux fortssont bâtis sur les pics
dominant immCrliatcment li ne vall&:; l'emplaceillent est choisi de tellc ma-
niere quc le pic fortific! puisse se continuer vers les autres mOlltagnes, ou
vcrs le h.. ut massif dont il fait partie, par une sorte d'isthmc c!trait, par ou.
I'on ait la possibilitc! de se retircr de la forte resse trop menacc!e par les as-
saillants: a~quali dOTlo eOJI/;nUlim IIsque. ad proximum easle.Jlum (Tac. AtUI.
IV 47): exemple classiqucâ COJIt'.fti(pl. XXX; cp. XLIII :z). La montagnen'est
paslaissCe a\'ec sa forme coniquc, naturelIe, maiselleesttailleeCll escalier, et
tr.ansformecainsienuncseriedeterrnsscsconccntriquesetageesl'uneau-dcssus
Jel'autre:surlaplushauteestplaceel'acropoleoulecpalaist, surlaplusbasselcs
tombeaux. Les differentes terrasse5sant dcfendues par des remparts ou mcme
dcs murailles et des tours vers le cllte abrupt. D'habitude le grand mur d'ell-
cw.te.setrouvesu rl 'unedcsplus largesterrasscsinfc!rieurcs : il cst bâtidu c6tc
j"tlrieu,de la terrasse, tandis que le c6te exlbie/l,de la mcme terrasscest
occupc par le grand rempart ti palisJade; entre Ics dcux fortifications reste
un large csp.. cc: ell fo rme de fosse(pl. XLIII 1). Les dimcnsions des forteresses
daces ' )varicntbea ucoup: depuislespeti tschâteauxaquelquescentainesde
mctresdesuperficic habi table j usqu'aux\'astcsfortific:lt ionsdeplusieu rshccta-
res,âterrn8scsspacieuses, grandes murai llcsen picrrcct ci rconva llat ionscnor-
,Iles (Grddri tea-!I1l1J/uJuJui en Tra nsylvanie ; Krivâny en Slovaquie). - En
ce qui concerne le mur mcme, SOl base est formec de grands bloca de pierre
calclli rebicn c!quarris.reliescntreeuxpar de longuespout resctpar des
crll.lnpons en bois (cp. fig. J23suiv. et pl. XXXI suiv.); cene basc s'elc\'e
parfo i s(d'apres l esl\I.:cessitcsdelapente)jusqu'ă3m. dehautcur. Son cpais-
scur va j usq u' ~ 3 m. 50 Au-dessus de ccue basc le murcoillinuait en briques
.sCchecs au soleil, comme en GrCcc archaiquc, â Troie ou 11 Oogaskoi
1) Le probl~me tlca premib"es originea cthnographiquc:s des Gip/tlblfrgcn (GOtze)
cn Europe reste c;nCUfC a rfsoudre (cp. Prăh . ZCluchr. V 1913. p . 460 lUiv. et SS8~
VI 19'+, p . 230 l uh·. ; Xlfl - X 1V 1922 . p. 19 sui".)

(". ci-dessus, P. 776). - Dans d'autres forteresses nous COrultatons
I'emploi de I'appareil a crochet (pl. XXXIV 1). certainement assez
arcbai'que pour notre epoque. - On erigeait pour la dc!Jense des murailles .
des tours quadrangulaires, extc.rieures par rapport au front des courtines.
un peu trop rares pour €tre vraiment uliles (fig. 324 et pl. XXXlH 1). Les
ttourst tout en haut de I'acropole ttaientles bnbitlltions des chef,. Des ea-
caliers en pierre conduisaient aux palais (pl. XXVII suiv.). L'enw!edans la
tour-palai, etait tres large et fcrmee par de gra.ndes portes en bois de chene;
lesclousquia\'lIientrelielesplanchcset lesgondsel lesferrurespar
lesquelles la porte avait ete suspendue, ont ct~ trouves sur place (Cos-
Jtfti). ĂI'inlcrieurlesportesclaient bien closea pendnnt la nui t, ouen cas
de danger, par de grandes poutres qui pouvaient ctre fixees. horizontale_
meRt, contre les battants dans le mur mcme de I'entr«: (a CrtfdJi1ea-J\1un_
ulli/ui nous avans encore sur place unedespierresaveclnraillurerespective).
II semble que les Daces nvaient adopte poor les porte, l'U1'c tn pltin cintrt:
Crtfdiftt, pl. XXXV 2. D'ailleurs nous possCdona a Gridi,te aussi d'autres
tc!moignages de I'adoption des modelea el de la technique grCco-romaine:
desaulels, dessculplures, des briques et des tuyaux en terre-cuitc, etc. Les
menusobjetstrouves dans les fortere.sses daces de la montagne ,montrem
qu'on y d~ployait une activite imense et productive: forgerons, bronziers
et otfevres (an a trouve leurs enclumes) travaillaiem pou r leprince;des
marchands greCI et celtes (monnaies d'Histria, de Mesambria ou des ~ra­
visques), venus des paysloimains ct des negociants daccs allant jusqu'aux
grands marches etrangers apportaient des vascs, des ustensiles et des pa-
rures de style grec ou celtique, pour les hommcs, les femmes ct les chevaux;
d'enormes ricbesses (tresors de monnaies d 'or t-rouvCs dans le cbâteau-fort
meme de Gridiştea-l\'luncelului: des .koso~. - ou aux alentours: des 'lysi-
maquest, -et aussi beaucoup de monnaies d'argent, meme romaines, mais
seu lement jusqu'au debut des guerres de Trajno), etaient amassees dans
ces forteresses. Nous ne savons pas cncore, faute de fouilles suffisantes, il.
quelle cpoque precise I'on commenţa Il. bâtir de telles fortereases. Certains
clements, comme p. e. Ia construction ci rculaire de Muncelul, analogue aux
cereles de pierres entourant les lumuti ctrusques ou attiques, ou, cncore,
I'apparei l a crochetd! Muncclul, nousfompcnser au premier âge du fer;
il est tres possible que deja a la premiere pcriode du second âge du fer
ces forteresscs aient commcnce â fleurir. Ce qui est touttJois absolumntl
sur, C'tst que les chiteaux-forts daca sont d l'apogie de leur Jlveloppement
d peine dans la Ill-t piriode de La Tine, c'cst-A-dire a partir de I'an 100
av. J. Chr. Je suis meme tres enc1in d'attribuer a I'epoque gloricuse de Du-
rebista la construction de beaucoup de ces forteresses: c'cst 3. cette seule
pc':riode que les Daces onl ete suffisamment riches et puissams et ont eu .i
leur disposition assez de construdeuf'S grecs des villes du Pont, pour ele\'('r
www.cimec.ro
-o'
les oombreux et formidabl es châleaUx-fort8 des montagnes (p. 473-482).
Oulils el usttnsiks domestiquts. Panni les grands atelicf'S siderurgiques dcs
Carpathes CI du Danube les mieu:c connus jusqu'a present sont eeux de Mlm-
caci au N de la Dacie, en plein territoire gete, el de S::a/ocska en Pannonie
occidentalc, pour le moment peu interessants pour nous. D'aprea les nom-
breux objet8 en fer, armes el outils, trouves en Transylvanie mc!ridionale,
il faut admettre que les ateliers existants autour des mi nes de fe r de Cudgir,
p. e. a Gridiştea-Muncelului , a Costeşti, etc., ont dO: etre aussÎ tres actifs.
On n'a pas touterois rait assez de recherches sur place, pour qu'il nous soit
possible d'identifier nvec precisÎon les ateliers que nous supposons avoir ete
tres nombreu:cdans le SO de la Transylvanie, comme d'ailleurs nussi dans I'E et
le N du pays. - Hachts. Le type d'OTn(lf}QSso se retrouve encore a Koszeg
dans le voisinage de la Dacie (fig. 326). Son origine est d'aiJleurs dans les Car-
pathes: â la demicre epoque de notre Agedu bronze l'onvoit se multiplier
un pcu partoul en Dacie le type fig. 270 suiv. (cp. p. 403 sui v.), dant la cattia
daco-ccltique derive en ligne directe; la thoorie de I'origine germaniquc de
la cattia (Dcehelette U 3, p. 1356 suiv.) doit elre abandonnee (p. +84). La
Colonne Trajane connait des hachea d'annes, genre cateia, saru le prolonge-
ment du mail sur le manehe, mais plutOt avec lemail en marteau, done des
hachcs-mnrteaux(fig. 327). NatureUement la hachedu vieux type, a douille ver-
ticale, comme:\ I'âgedu bron7.e, continue aetre en usage; I'on praduit en-
core en masse des haches de ce type a Mlmcoci, a K6sztg ou ailleurs (fig.
329 suiv.). Toujours de Muncaci nOU8 possedons un type de hacbe-trancbet
(fig. 330, no. 15)et un autre de hache-marteau (ibiti., no. 14)' Enfin d'Ocna-
Sibi,i,/ui nous connaissoos un type tres etrange de cattia (fig. 342). - Cou-
ttoux. De meme que la hache, le couteau peut servir d'ustensile aussi
bien que d'arme de cbas.se ou de combat. Dans les scpultures il se trouve
toujours :\ eOu! des armes (ep. peur le vieux type de coutelas de l'archaco-
La Tene les exemples de Szendro, fig. 322, et de SilifJOf, pl. XXVI). II semble
quc le typc cauram du bronze IV (fig. 3z8 : Cohalm), a mancbe en metal
avee 1rou de suspension. n'a pas ete trop sympathique aux hommes du L3 Tene
daee, vu que les types asoieet IJ.languette, amanche en boia. en corneou en
os,eta lame plus ou moina variee, appartenant a quatre varic!tes principales
(v. p. 487), sont de bcaucoup les plus frequents: fi g. 330 suiv. Quant au type
a manche metaJlique terminee soit en anneau de suspension (fig. 333, du
Danat), soit enforme de bulbe oude bouton,comme au debut de l'âgede La
Tene, nous en trouvons assez d'exemples, p. e. a Muncaci (fig. 332), a Dalsa
(fig. 334) ou :\ Cobalm (fig. 336). - A cOte des couteaux il faut mentionner
lesstrpts, presque identiques aveccelles d'aujourd'hui et repandues partout
en Europe a I'âge de La Tene. Le MusCe Brukenlhal de Sibjiu possedeune
riche coLlCC1ion de serpes daces des vallc!es de l'Olt et des Tâmavc (fig. 337).
L'une de cea serpes conserve encore I'anneau par lequel le manche en bois
- - - - - -
V .... SILE " ,\RVAN . GiiiCA
etait bien fixe sur le fcr de la soie. La Colonne Trajane connaÎl un type de
scrpe de guerre (fig. 341), apparenle aux {ormes de ser~. de Sibiiu , mais
:t Jame plus <ltroite. Au contraire le couteau-glaive de Grădi,tc,a-Muncelului,
l:onsen'c aussi au Brukenthal (fig. 336), est tou t droit, Il un seullranchant,
ctadaptcnonseulementpou rlccoupdc tai1lcmaisaussipour lecoupd 'estoc.
Comme forme el usage c'est aussi un outi l connu partout en Europe (p.
48'-490).
Ciseallx, lrollc!teu, morlealiX. Itnailks tl mltres o/ltils d'artLsa"s. C'est tou_
joursde MUllcacÎ(IUenOUsposstdons la plus richecollcctiongcto-ccltiquc
d'outi l8 d'artisans: charpcntiers, forgerons, tonneliers, charrons, harnacheurs.,
scllicrs, etc. (rig. 330 suiv.). Ce qui manque, (,:o mme information technique,
rlansI 'inventairede MUllcacicst fourni par cclui cncore plus v:trie de Sza_
laeşka. Ell effet d ans toute l'Europe tceltique. tous ces instrumen ts et out ils
se fon t d 'apres des modeles identiqucs. Les ateliers de Pannonie produiscnt
des picces tres fines, p. e. mcme des instruments de chiru rgie (fig. 338):
pour les be90ins de la m&lccine humaine ou vcterinaire. De COSltiii nOU8
poss&lonsuneenelumed'orfh'rc(a l'âgede laTene, plullltargentier)etune
cnclumede forgcro11. Nous n'avonsaucunc limeet aucune scit bien con.
scrvees dans les colJections de Dacic (p. 490-494). . exemplai res camclcristiques (v. leu r description p. 502 suiv.). Un autre grou pe
Jnslrllmenls agricoles el divers IIstel/sihs domestiques. Les Thraces des Car·
pathcs et Surlout des riches plaincs ellvi ronn an tes ontlhedepuis les temps
les plus anciensdes agriculteurs: on leuramC:me Iluribuc l'ill\'emÎon de la
(auci lle en bronze (p. 294 suiv.). Ccpendant nous ne connaissons pas de
SOC8 de eharrue cn bron..--e. Cell'cst qU'llpres J'a rrivee des Ccltes que nous
\'oyons :tppam itre le soc. de charrue e"fer: l'on:1 trouve des cxcmplaires ca-
ractcrisuque8, de diverscsgrandeurs,aussi bien cn Transylvanie meridionale
(fig. 339)' que dans la Getiaseptentriollale (l\'lu11caci, fig. 329 et 340). Mais
mcme a I'âge de lA T cne le soc de fer n'~st pas frcq ucllt. Les pays:ms daces
eontinuent :3. se servi r de la charrue en bois dur. - La Jaltcille La T elle est
tOlalement d ifferentede cel1e de I'âgc dubron7.c: fig. 340, 33 2, 330 el 337;
de mcme 1:1 Jallx, soit al:lllguettc. soita douillc, est nou,'elleclans nos regions
el d 'un type spccifîquemcnt ccltique (fig. 337). Les str-pes de vigncron &01lI
;JLlssiun einnov:ttionceltiquc:nou:;possedons debcau xexc mplaircsde Tr:m.
sylv:lnie (fig. 337). Entre ees trois instrument! llgricoles, 1" fauciUc, la (aux
ct laserpe, aeulieuuncertainccha nged'influencestypologiques,qui ont
prod uit, paraÎt-i l, la scrpe de guerre dace (rig. 3+1, d'aprea la ColonneTra-
j:Ule). On a mcme CSS:1YC de definir d'apres des exemplaires trouvCs:3. Muncaci
un type special de fali),' de gu"rc (p. 497). - Beauco\lp de picrres ti alluler
dans les fOllilles des empl:lccmems La Tene de la Dacic. - D ans Ics regions
desgl1l ndslacsetdu Danube I'on trouve nalurellemcnt desllameţotlS el des
tridenls (p. 494-+98). - Parmi les uSl'cnsi lcs domestiques el de cuisine il
f:mt releverles erimtlillires trouvCcs it MIII/cad (fig 344) el :\ Crdsolli el un
www.cimec.ro
.-,,- - --,-Ş,
beau trident pour tirer la "iande citite du chaudron, il Muncaci(fig . 343).
Nous ne pessedons cncorc aucunchaudron La T ene, c.'Cccpte peut-€treala
stlltion de Cos/elti, ou I'on annonce quelque chose de semblable, en hronze.-
En ce qui conccrne les mQulins d bras, leur nombre dans les emplacements
La Tenc de la Dacie est assez grand: le materiei dont les moulins sont faitS
est ou bien la lave basahique, ou le tmchyte: nous reproduisons, fig. 345,
trois calilli: de Sighiloora , de Tinosul et de Mdlldstirea (p. 498-500).
Armes. La presence des Celtcs dans le voisinage de la Dacie des le V--e 8.
Eait connaitre :l UX Cetes tous les typcs d'annes celtiques du La T ene a com .
mcncer par le poignard .lt doubles aotenncs du V·e s .. lei celui trouve a Sze"drli
(fig. 322), long dt: c. SO cOl., descendant du type hallslauien tnrdif, p. e. de
Ki ~ ieky. C'CSL toujou rs Il. I'cpoque des debu ts celtiques qu'appartielll aUBsi le
glllivecOUrl:3.doubles anlennestrolivea Muncaci(fig.346).Mais l'epee carac·
leristique pour le La Tene getique aussi c'cst ceHe de miile, non d'esloc, al-
I:1nt jusqu':3. plus d'un metrc de longueur (Gruia) , mais gcncra lemcnt avec
des dimensions modcrecs de 'JO-9O cm. Les necropoles el les tombe,
celtiqucs d'Apal/ida (fig. 347), Balsa, G)lQma, Kbszeg, Hodsdgh (fig. 349),
presque toutes d e cavalicra ccltes du La T cne Il , ont fourni de nombreux
interessant eSI celui du centre el de l'Ode la Dacie, appartenunt au La T ene II
et III: Aiud, Craivo, Sib;iu (fig. 336), Severin, Gtirla-MicA, OslrOflU I. Şimia",
Gruia (pl. XXXVII 1 et 3) et GogoP/o. - Cependant les Oaees semblent
avoir eu des le commencement du second âge du fer leu r type propre d'c!·
pecs. Ce type n'est pas confirme par les auteurs et les monuments qu'a peine
au I-er s. apr. J.· C hr. chez les Oaces, les Dastarnes et les Roxolans: c'est un
yatagan de la forme connue par I'an pergamene chez les Perses (telPerse
tombe I'c!pee pres de lui au Musee de Naples); cet yatagan a chez les Daccs
des proportiol\s3sseZ modestes, etalltau plus de lagrandeurd'un sabre actuel
d 'officier, - tnndis que chez les Bastarnes (monument d'Adamclissî) et les
Roxolnns c'est un de cea gladi; qUQS praeltmgos utraqllt mtl"U regu71l, dont parle
Taeite, llist. 179,ctdont le tl"dnchant est non seulementsurlapa rtieinterieurc
de lacou rburc,commeehez les Daces,maisaussi , parfois, sur la partiecon·
\'cxe de iri lamc, comme pour les vrais yatagans. L'c!pc!e dacc, souvent une
simple famc ou 5erpe adaptee aux buts de guerre (cp. pour les epCes daces t
encore Ics acenea de la Colonne Tmjane representant 80it des IUtll." , soit le
suicide de Dceebale, el nos fig. 341, 350 el 342), est apparentee la I'epec grccqul:.
illyrique ct persane, mais elle represente un type bien diffcrencic! des deuK
premicrs et beau<.:oup plus variable que le troisieme. En tout cas, il faut tenir
compte du fait que I'epee·faux, l'ep6e·faucille el I'cpl-e·scrpe ont pu
!fes bien etre chez les Daces des produits indigenes, de simple adap.
tation paysanne des inslruments agricoles comme armes offensives (p.
500-5"9)·
 78. VASILE pARVAN, OUICA
T out 311lre est le cas des Iancu du La Tcne getique. Ici la difference t}'pO+
logique mtre ce qui serait pucement ce/tique el ce qui serait g'tique est presque
nuUt. TOUI 3U plus la dckor:l.lion de queJques exemplaires â motiIs graves
ou ajoures pourraÎt etabli r une divenite d'origine cthnographique. Maia le
materiei trouve jusqu'a, preswt n'cst ni trop varic ni 3!8C:Z bien conserve
poue pcrmettre de tel! c1assements. Nous avans done donnc ci-dess~
p. 509 suiv. une simple distributien topographique. En effct , merne a Mun_
caci, grand atelier, J'anarcbie typologique est complete: des /of/etlCI desjatlt~
lou de loules formes et grandeurs possiblc8, pcle-melc, dans une sorte de
synthtse populaire inconsciente, sortant d'lIn scul atelier (fig. 330 suiv. el
352); il n'y n que la familJe capricieuse des lancea echllncrees et flamboyantes
qui manquej v. Ia descr. ci-dessus, p. S10. Les gmndes lancca avaient aussi
des talons cn fer, il. I'aide desqucls elles pouvaient clre fixCes en lcrre:j'ai
donnc des exemplcs de Muncaci (fig. 329 et 340), GUIJ.eri/a (fig. 339) el jehi_
meni (en Moldavie septentrionale: pl. XXXVII). Les tombes de Ba/sa et de
Hodsdgh dans la plaine de la Theiss contiennent de nombreuses lances du
La Tene 11 il reminiscences du La Tene J el en soeicte intcressante! a Balsa
avec une pointe de flCche t8cythiquQ, il Hodsâgh avec de bellea cpees La
Ten.e Il as&e2 bien conservees (fig. 334, 3SI , 349)' O'autres exempleş, d'A-
paluM, Alei, etc., ci-dessus p. S12 suiv. el fig. 3S3 suÎv. Nous accordoos
un moment d'attenlÎon a la col1ection de lancea du Brukenthal (fig. 3H suiv.).
Une pointe de javelot de M4giluI' II la douiUe decoree par toraion el au-dessous
par un noeud (comme les fibules contemporaines, fig. 3B9 suiv.): fig. 354;
la pointe de lance de Şei&o-Mie4 est longue de 6S cm., dont pourtant 'Ia.
pour la soie (fig. 336); de Gross-PropsJt1orf nous poss&lons un j avelot sans.
ailerons, a douille (fig. 35S): d'autres exemples a Muncaci au N de la Dacie
(fig. 332, 8) et a Bilwtdansle SO illyrien(cp.p.SJ3).Enfin parmi les lances
?e Gnlia sur le Danube serbo-valaque, du La Tene ancien (pl. x,'XV 2),
.1 y en a une en bronze, battue, non fondue.
L'influence desnomades iraniens a relevc! pendllnt le LaTene lavaleurdes
jltclws, si peu appreciees a I'âge du bronze. Les Gctes de la plaine moldo-
valaque et du Danube infc!.rÎeur deviennent deja au V-e s. de bons arcllers
a chev;'ll. II y a trois typcs de pointes de fleches La Tene (en fer): fig. 337
el 3S6, et pl. XXXVI 1. - Sur les Iwdul de pure j'ai insiste a l'occasion
de la description des haches-outils (ep. p. 483 suiv. el fig. 326 suiv. et 329'
suiv.) dc!finissant la cateia gelÎque et I'origine des haches analogues mero-
vingiennes (Sog-SI6: v. p. 779).
Nous distinguons comme armes dijtmitJts: chez nas Cehes desboudiers et
des easquerj chez les Gec.es des bouc/ius seulement. Chaque sepu lture ccltique
foumit , a cOte des epees et des lanccs, au moins les restea metalliques d'un
bouclier: I'umbo exterieuret lapoignk interieutCj le reate, en bois ou en cuir,
a peri. J'ai donne des exemples de Balsa, Apahida, Jlodsdgh et Muncaci (fig_
www.cimec.ro
89'
34-9, 353, 347, 334 el 357)· A la derniere pc!.riode La Tene I'umbo est circulaire,
le bouclier ellipsoidal. Les boucliers daces de la Colonne Trajane (fig. 358)
sont identiques avec les boucliers contemporains celtiques ou romains. Nous
doulons fort que le bouclier ait eu la meme fonne aux periodes plus anciennes
du La Tene; il est probable qu'ă cette epoque-Ia, en continuat ion avec la tra.
dilÎon de I':lge du bronze et du premier âge du fer, le bouclier avait soit une
forme ronde, soit la fonne ovale echancree sur les deux cOlea de la longueur
(ep. p. 314 el les dcuins de la ceinture, fig. 206). - Les Daces du La Tene
tardif ne portaient pas des casques; c'est du moins de cette maniere que la
Colonne Trajane et le Monument d'Adamclissi nous les presentent. Les
Celtes de I'archaeo-La Tene carpatho-danubien semblent au contraire avoir
portc!couramroent le casquedetype italique, soitd 'originemcridionale, scit
de fabrication celtique (fig. 32J et pl. XXVI). - Nous n'avons aucune in·
formation aur I'usage des cn/midu chez les Getcs de l'âge de La Tene (p.
5,6-5'9)'
Enseignes el JrampeUes. Le, Daces portaient en guerre comme enaeigne
militaire le dragon: draco (fig. 359 et pl. XVII 1-2). L'on a releve que les
Pllrtbes et les Scytho-Sarmates ont eu la meme enseigne et I'on a attribue-
I'introduction du dragon-ense.igne dans les armees romaines du Bas-Empire
(paur les cobones) a une eventuel1e infIuence pllrthique ou sannatique. Ce-
pendant la qucstion n'eat pas si simple et si c1aire. Aucune decouverte archc!o-
logique r\econfirme J'exÎstencedu dragon commeenseigne scythique, de sarte
que I'affirmation respective d'Arrien parait etre une simple confusion . D'autre
part le dragon dace, avec sa gueule de loup ferocement ouverte, se rattaehe
du poinl de vue stylistique, plutOt aux monstres cimmero-getiques de Mi-
khalkovo el Dalj (ep. ci-desaus, p. 758). Enfin les origines typologiques du
dragon-enseigne se retrouvent en Mc!sopotamie, ou nous decouvrons p. e. sur
une stele de Nebukadnezar J (U20 IIV. J.-Chr.) parmi d'autres symboles aussi
le dragon a la tete de bete feroce et au corps de serpent. La tete du dragon
daee, stylisee de moniere offensive (bele qui menace), par suite com-
me a l'âge hallstattien dans Ics Carpathes et le Caucase, est evidemment
un IPtJAwet11etOV prucyJIu'que. Son corps enorme n'a rien de commun avec le
serpent katachthonien,mais il exprime le concept du demon gui w!e par It
citi orageux. Les te;'lvalien danubienst (Ies Aţvins-Dioscures), nommea auuÎ
tc3valiers thracest ou tcabirest sont reprc!sentc!s dans noa rc!gions awc une
tfUeignt! dace en mai1U. Mais ces dieux sont de nature "late: ils maÎlriaent
l'orage, dont ils se sont fait un symbole zoomorphe. D'ailleurs I'etendard
lui-meme eta it construit de faţan a rendre dea sons semblables aux
sifflements de la tempele: (dracones) hiatu vasta perjklbilel el ifko oelut ira
pwciti libilan.tes, caudorumque fJOlumina rebirquenJes in. wntum. Le culte des
ecavaliers danubienat se repand sur toute la frontiere septentrionale de l'Em-
pire el l'llIyrique cn est completement penetre. Or c'eat dans cette region
,,- ...
---_ 89' ,8,
cn os, d'un type tres interessant et nouveau, ant ete trouvCs a Meaiafet â
(Jena-Si";;ulu; (rig. 365): le peigne de :Mediaş est decorC de la (jguce d'un
animalgl'll.veen stylc tgcto-cimmcrÎcn.: Mikhalkovo-Paşachioi._Des frag-
ment.! de miroir1 en metal blanc, probablemcnt de provenance italique ont
ele trouv61 ă Tinosulsur la Prahova (p. 52 7-530 ).
Viumntu d parurtt. Les neles originaJes de la civilisation getique de
l'ige de La Tene, docu mcntecs pa; I'an de bâtir les foftcresses ou de fabriqucr
I~ annes, sont accrues d'une maniere consiclcrable par l'art des parurcs
duces cn argent. - La maniere dace de se vctir (les hommcs, d'une blouse-
chemise par dessU8 les pantalons, Ics fcmmes d'une jupe par dCSSU8 la longuc
chemise) obligcait a ]'cmploi de In ceinlure. Nous possedons de Cioara, dans
l'Alb:H..Ie.Jos, un fragmcntde plaqued'argent, qui avait recouvertune large
ceinture d'ancien type hallstntticn (157 mm. de hauleur), de In Ill.e periodc
la Tcne (fig. 366). Muis en general les hommes portem pendant le second
ige du fer des ceintures de cuir fermecs ;\ agrafes en metal (cp. Ies figures
des Daces sur le monument d'Adamclissi), et les femmcs des chaines-ccin-
ture5 en metal, trea souvent en argent, dont une partie, libre, tombait, avec
d'autres penduntifs, d'une maniere elegante Sur les hanches. Les epks aussi
sont maintenant suspenducs au nune :i I'aide de ehaincs assez compliqueea
(fig. 348, 338 el 34 6). - Les chaines omementales en bron7.t, en argent, en or,
portees par les femmcs, sont de deux sortes: des chaineucs de poitn't/e reliant
comme un large collier les delL,( fibules fixees aux epaules (pour retenir le
mlUlteau, ou mcme tout simplement en guise d'omemcDt): v. fig. 368, de
G)"oma, -ou decrint,"e: v. fig. 367, de Jucul-de·SIU. Pour d'autres exemples,
cp. fig. 3~ (ClTbtl) el 372 (Remdea), et p. 535 8ui .... : Cioara, SomefUl-
Cald, C"ra-Vt1ii, Olprtl, Mdgllra, Por;:og, SenUUf, Oradea.Mare. Cea chaines
daces sont ornees de curieux pendantifs en forme de dous droits (fig. 370
de Somt/ul·Cald), ou lordus (fig. Jjl d'Oradea-Mare), ou encore, en forme
de minuscules poignards (ibid,). - Mais la parure caractcristique pour les
Cc"esporteurs de tor9ucrest,justement, lecollier, 3 pOlrtirdu III.e s., chez
nous d'habitude en argent, mais tres SOuvcnt :lussi en or, Trea commun est
le collicr {nit d'une sculc barre d'argent, tordue (comme 1l.I'âge du bronze
ot1:lupremier âgedu fer)etatÎxdcux boutsprcparessoitencrochets, soit
eli anneaux, soit en protomes zoomorphes, libres (v. p. loutes les "arietes
fig. 373 et cp, fig. 371), commc au premier âge du fer â Sângeorg;u-Trhsct1u
(fig. %6%) ou a Nagy-Gdj (fig. %38), -Mais le type de eoUier caractcristique
pourlall l-eperiode La Tene est celuj auxboutsstylisesentctesdeserpents
ou d':mtres betea feimmero-geto-scYlhiqucs»: 3 Marca, a Olprd, a DârlOf
ou encore ;\ Sâng~rg;u-Tr4Jc4u.-Cepcndant la parure la plus frequente
:tu La Tenc dacc est le bractkt. Comme au bronze IV ( = hallstatt 1), ainsi
aII La Tcne Il ct III les Cetes manifestent tout speeialement leur originalite
d'esprit dc!coratif dans ce gcnre d'objets. Nous distinguerons done en Dacie

www.cimec.ro
"~o

3 c6tedestypcsdebraceletsconununsavecl'O, les lypcs speofiqucmcnt geti.

~.~~~·97:~~Ct~~:S u~~;:;~~I~e:~:~sx~;cn~~~x ~~~~~e(!~~i' :l~g{ad~~~~ecJi;~:

fig. 373; 3' la llge dc!coree du motlf de 1'8 en relicf, comme ă Gyoma, fig. 374;
.f les braceletsă Qves. (fes popu laircs dans le NO de la Dacic, ou lea Celte!
etaienl presents meme au poinl de vue cthnographiquc:: fig . 375 de Diosâg
376 de Sâlll;oana, 367 de JuclIl.(Je·Sur, 377 d'Apahida, 368 de Gyoma. No~
distinguons ensuite comme types gencraux du La Tenc 111: S' lige filifofme

~~x~:~t~~: ;~~~::e~~I~~I::/ ~:a~~: f;lu~~:uS~i~ll:St~;~~:ne~C~r~~': i~~

379 de Cubtl; r tlge plate ornce de cerele! graves el de lignes pointill ~8:
fig. 380 el 381 , de Cuhel, Nous nvons cnfin les formes gctiqucs, uni- ou pluri_
spirnles, aux extrcmites termillCes par des tetes de scrpent. CeHe varictc de
bracelets connue eu Italie aussi (Ornavasso, Mon/cjarti"o) commc en erect
en 111yrie, en Thrnce, en Espagne, etc., el, ce qui est tres important, en Scythi~
aussi,et ayant mcme en Dacie paur prccurseur le typc des anneaux-spirales tscy_
thiqueu a tete de serpent, se presente dans la region des Carpalhes tmnsyl_
vains-ala llI-epcriodcde LaTcne - dunsunestylisationtout-a-faitparti_
culiere etjormallt-par I'une de ses especes-un type nOIl~au. Nous ne possk_
dans en or qu'une seule paire de bracc/cts ft tcte de scrpent, de Totclli(fig.
38z),detypeunispiraletdestylcplut6tmeridional,greoo-italiquc, - et, 3 ct
qu'ilparait, un brncelet ă protomc de t3l1reau (tels les braceletsgreoo-scythes).11
n'y a de mcme rien de particuliercmentcgelique. dans les braceletsou\'erts
ou unispimux d'argent avec une vague indicationgmvl-ede protomcs d'ani_
m3UX aux deux eXlrcmites (fig. 373, Transylvanic; fig. 37Z, Banat). Au COn-
traire /el spirales de bras OII de jambu, caracteristiques pour les tresors d'Q1'_
gent daccs, constitue1lf. U1I type parliculier. Le fii plusieurs fois enroul6 en spirale
est d'unetradiliananciennedel'âgedu bronze, mais les extrcmiu!s aplaties et

~:f:;j::::~:~r.:,~:i~~:d;~~:~~~~C(!~~~:;~:~:?:F::!!:::~q::
quc parente d'esprit decoratif avec les orfcvres qui travaiUaÎcnt au VJ-c s.

~~ S~I~u~SS:~~~~~h~~u~t~~; :r;~~:le~~ daep::~feu~:o:~ ~~~nd~'rt al~~~

espece 7..oolo!,riquc assez vague: il s'agit d'un mllSttm quelconque. Ces spirales
sont travaillees d'une maniere trCsTtls/Î(JlIt: massives (celle de Senerul, lIu
Brukenthal, pese 40J g r.), lres larges (dillln. CXt. jusqu'a 12S mm.), d'une
prod igalite barbare du materiei (Ia tige, cylindrique, derouk~ , II une longueur
de dcu=< metres et un diametre de 4 mm.), clles onl )'apparcnce d'avoir e.:i
toulCS fonducs cn Illcme temps, dans le mcmc Inoule; il surfit de comparer
POUT I'idcmitcdu typelcs fig. 371 , 373, 383- 385 entrcellcs: c'est uneet
la m€me forme it Set/trlli. /Jet fU, VaMei, Dtiriof, Oradea-Mare, etc. (cp. p.

www.cimec.ro
,88 VASILE P}.RVA,."l, GBTICA
f~:'3~~:~~A~I~:~~~;:~,~~~~:::~;e~ :gl;;~~~~'re:::f~
connnissons des perles d'or de Crdsani(rig. Ij6) et d'aulres de verre COIOTe,
d'une t res belle pâte vertl! opaque, de Tinoml (fig. 388). Les rnarc.hes
!:~~e81:l q~nci~u:·aPl~~::ii~:~:aitc.:~;b~:rq:i ~e~r;cte:;ti::~~n:~:
logiques el chronologiqucs de 1'0 ne peu\"cnt ct rc admlSCs teUes
:~:~I~:n c~~z l'~~'~~~ (cxi~;~; ;l:czPO:;::S a~:liln~3n:uc~;se ~:~:s a~:
Gorj el de Buzeu) a cte expfoitc ou au moina achete dans le COlllffic rCCet
employc pend ant nolrc second âge d u fe r. En cffel nOU8 ,ne 1~ re~lcontrons
nulle part, ni dans les tombes ni dans les emptacem~nts. L expl~cahon que le
~;e.~~i.;;~~:~g:~~~E~::::~~:I!:: :0~~~;;~~::~'~~';:;:~:'S
de I'ambre sur les c6tes de !'Ad riatique. 11 est done beaucoup plus p robable
q ue )'ambre etait reellement peu usile chez nous. - E ncore pluş frappame
est J'absence de I'or du La Tene dace. A peine par ci par 111. quelque parure
~:t~r~::m;,~;o::~i ~~i~~:~e:eml:ssg:C~:~t~g~e3~:r~~~:~::te :~;:; ~:;.
rout I'argent qui se rt 3. Ia fabrication des ~aru res daces ~cp. Ia longue
liste de t rouvailles donnee p. 559). Et tandls que In B ongne propre ou la
Bohemc utiliscnt cncore I'or a pleines main s et p. e. 3. Herc::eg.Marok dans
le Darnnya I'on a t rouv6 des parures du st)'le celt ique de l'Europe cent.rale
et occidentale, la D acicfaitcorpsavec la regionillyrienneet desA lpesoncn.
tales en ce qui concerne I'usage p resque exc1usi f de I'argent. Nous consta-
tons d 'aut re part un phCnomene analogue en Italie septent rionalc, to~joul1
3. la IIl-e periode de La T /me. Bien plus encore: les f~rme8. des hnche8 d armes
ou des bracelets de Gillbiosco ou d'OrtlaflosSO sont Idenll qucs avcc cclles de
la Dacie et nous avans dej1l. ment re que ce n'cstpas In Dacie qui les a rcţues
d ' ltalit, mai, que trCs probablement le contraire a eu tieu. ~n effet I 'o~ ~ut
retrouver dans touS les produits daces du La Tenc - Rclllecke aU~1 ~est
empare de ce (ait-un conservatisme carpath iquc anant par sa typologle JUs-
qu'au _bel âge du bronzet. La naissance de I'arl ae l'argmt chez les Dam
pendant le second âge du fer ne pourrait s'expliquer .par le seul afflux de ce
~~~fJ@EI~:~~r~~~
www.cimec.ro
"9
E:~~dd~:;!;~~~::'~~';~~'~:'~~~ ~~::::~:u~?i:~:~:~=~
des Idees arlJstl~ues du bronze IVeI du hallstatt 11 a dO. prendre en Dacie
:~ :~~ot:=~~[~~t ~~ ;;~~u:)ue prenait dans 1'0 celtique ou dans
La ~hamiqlle. ~ probleme dc la c~ramique La Tene en Dacie est asscz
~~~J~~~~~~~~~
de ~ntac~ plus mtlme avcc le~ Cehes avant 300. Mais apres ~ Ics Daccs
aUSSIfabnqucn t des vases tcclltqucst. En toul cas la quantite de vases feel-
tiqucst de In Dacic .est enorme: tout le pays est - au moins a. ce point de vue-
completcmcnt c.clllse: Cepcndant nul emplacement La Tencde la Dacie n'j-
,"-ore la ~era~lque mdigene, primhh'e,. mal cui le, de fonnea quaai-noo1i~
thlques. J en :u donne un exemple detal1Jc! el raisonne ci-dessus chap. I V
par les fouillea de CrtTs(lIli.MaÎslecasestgeneral. Etentre la~ode locaJ;
ell'autre il Y a tout un ~han~e. ~e foones el de procedes: des types nou.
~eaux, becul« en matenel p rl mltif, et des types tres arc!Jaiquel t ravaillea
;~~!~~ ~i:~~:;~~::~JI2::~~~,;~:~~~~~:~~~;::E~::=~
quant 1 Jmtla/tOIl de cette marchandise en Dacie mcme. Mais la p rosperi te
in~Olparablc de la nati~n.~ete au I~er s. av. J .· Ch r - c'cst l'cpoque de Du-
reblsta-dollllc la POSSlblh te :\ tout le monde d'acheter les produits plus
soignes des grandes fabriques celtiques de vases trnvaillant pour l'cxporta-
~::/~1~!i~:;I~~~~~;~~~~2~~~!;::~ ~:~i~~~:i:~~:~;:?:~:S:
un phdnon.lenegeneral. d'hlstolre de la civllisation que ce parallelisme cntrc
la prosperi te ccollomlque et la Ooraison artistiquc: d'abord pcndnnt I't'-
nto.lithique (population agricole tres nombreuse el en mcme tcmps ccramique
»Clnle du style D, rcpandue par le commcrce un pcu parlout), ensuite pendant
le bronz<: IJJ et IV (I'cpoque c1assique des tresors d'or et du commerce avcc
I'ltalie: ceramique trCs belJe de typcs rc!gionau..'t: imitant en une pâte excellente
lesdecorations gravCes des objets en metal).
L'infIuence celti,q,uc .Ia plus efficace en Dacie vient du NO, des Carpathes
slovaques et de la ~ hClss supe~eu re, ou les Celtes etaient arrives deja au V-e
~·u a~'O~'~~)o!7cs ~~:;,:;::ecr::~:rC:u.~:!d:;;;tj~:: ~;e:';~!J;;:~~
batJorois oot ensuite circule dans tout le territoire getiquc du plateau transyl_
vain et de la plaine moldo-valaque. Mcme fi. Crdsani sur la lnlomiţa certains
types celtiqucs montrent des relations avec la Batiere des periodes 1 Cl II de
J'âgede La Tene. Certainement, les rapports avec le SO illyro-celtique ne man_
qucnt pas. Mais ils sant moins importants. Les arcb<..':ologucs qui ont fait
des travaux de delail sur le terrain, a Apahida (KOv3CS) ou a Ba4a (Raska)
onl justement rcleve la direction NO d'ou venait vers la Dacie I'influence
celtique. Mais ils ctudiaient le NO meme de la Dacic, ou I'influence dom
nous parlons etaient tout-:\-fait logiquc, vu les Cotins, les Anarles et les rtu._
risqlles qui habitaientles regions vaisincs, en Slovaquie et eo Galicie orientale.
II est plus curieux de constater que nous devons attribuer la mcme ori-
gine lointaine, du NO, â I'influence celtique exercl-e sur la plai ne valaque
ou sur la Moldavie. - Examinans maintenant les principaux types de vases
La Tene de la Dacic.
Urner. Nous cannaissons en Occident (de Baheme jusqu'en Grande-Bre_
tagne) un type d'urne tres prabablemcnt derive des situles en bronzc, ana_
logues: cp. p. e. fig. 395 et 200. Nous le retrouvons en Dacie aussi, â Sighi.
şoara (fig. 395), c'est-:\-dire en Transylvanie meridionale. ce qui veut djre
que nous le retrouverons couramment dans les regions daces plp,s proches
encore du NO celtique. De cette urne derive en Iigne directe le type barbare
commun dans les Carpathes et sur le Danubc moyen pendant les II-e-VIl-e s.
apr. ].-Chr., tel qu'il apparaît dans les stations de Sântatto-de.Murel et de
Batulul-de-Câmpie (fig. 398 suiv.; v. encore ci-dessous). Une autre fonne
plus ou rooins rapprocbee de ceHe-ci, mais tres rare, acte trouvee â Tinorul
et appartient au La Tene 111 recent (fig. 400). La fonae d'urne classique
pour la Dacie du NO (Ia region oceltiquet du pays) est ceHe bitronconique
de Ba4a et d'Apaltida dans ses nambreuses variations depujs le profil quasj_
viUanovien (fig. 402, 1) jusqu'a celui presque sphcrique (cp. fig. 40l-406):
c'est-a-dire exactement camIne il Scarballf;a (fig. 407 et 462) sur le Danube
superieur. Cette (onne d'urne se retrouve en Dacie jusqu'a l'cpoque
des invasions barbares, p. e. a Bamlul-de-Campie (V-e-Vll-e s.): fig. 405
et p. 569 suiv. Y -a-l-;l lme COllli1lu;te par/aitc, sur k sol de la Dade mhne, depuis
le La Tine II jusqu'au VII-e s.? Ou, peut-€tre, il ne s'agit que d' un retour
fortuit aux memes fonnes, sur la base commune celtique qui a ete f~nde
aussi dans les pays d'origine des barbares! Dans la premiere hypothese
nous aurions un argument de plus pour la th60rie de la parfaite continuite
daco-romaine au N du Danube. - Un troisieme type d'urne, cette fois,
((Îllyrient. en foone de cloche, apparaÎt, p. e. â G-ruia. A l' âge du bronze ces
urnes etaient comffiunes dans les Carpathes comme au S du Danube (p. 422
et fig. 286). Mais chez nous elles ont etc ensuite remplacees, p. e. par le type
bitronconique, tandis qu'en I llyrie (cp. Donja Doli1la) el1es se sont conser_
veesjusqu'a l'âge de La Tene. II parait toutefois que certaines formes analogues
www.cimec.ro
p. e. de Cr4sani (p. 18+ suiv.) derivent en droite ligne des types de I'âge
du bronze (cp. Ia statian de Lech;llla-de. Mllrtf). _ Nous possedons enfin
de TimifOara. comme pctit ex voto une urne en terre cuite imitant les cirter
ti cordotu en bronze (fig. 408) et une grande amphore employee comme urne
(fig. 409)' - En ce qui concerne I'ornementation des urnes getiques du La
Tene, qu'clles saient du type tSighişoarat (fig. 395) ou du type tApahida»
(fig. 4~Z), elle est tr~ simple (fig. 39S-4u): des lignes andulees ou en zig.
zag, pemte~ au graphue ou en b.lanc, ou g~vees, ev. flpeigneeM avant la cuisson;
les decoratlons par zones ou ilgnes vertlcales ou borizontales, droites ou obli.
ques, gravCes ou peintes sont frequemment employees ; des bandes de cerelcs
concentriques ou tout simplement des rainures hori7..ontales obtenues au
lour en mcme temps que les profils du vase peuvent les completcr. En general
la pâle est grise. tres bien lavee et cuite. plus rarement brune-roussâtre.-
La ceramique .peinte est tres rare;. nous n'en connaissons qu'a, SighjfOara,
probablement Importce de 1'0 cc!tJque.
Coupes. Toute sepuhure La Tene doit contenir, traditionnellement (comme
a I'âge du bronze ou au premier âge du fer, chez nous: p. 422 et 424) la
tria de: Ur1le, coupe, ass;elte (ou bol): cp. fig. 404 et 406 ou 407. La forme des
cOupes varie entre le type elegant, hemispherique de CrtIsani (fig. 123 suiv.
ou 126), ou de Sighişoara (fig. 413), descendant dircct des coupcs italiques
en bronze de Fi~efld-Gherli; (fig. 2°3), -et I'Qssiettet $ScytbiquClt a pro-
imioenccs nhracest (fig. 266 et 305), naturellemcnt tres ennoblje par le tour,
com",e p. e. â JllclIl-de-SlIs (fig. 367), â Apahida (fig. 4 (2) ou â Bal[a (fig. _
406). II est evident quc la eoupe La Tene de la Dacie n'est souvent qu'un
UPfI' en miniature, ce qui fait que cette variet.e de vases presente toutes
les dimensions possibles et des profils tres varil'S (fig. 420, 450, 449, 44°,
397 frogm. 2 en bas â g. , 4'4 dr. , 4(5).
Bo/s tt tasres. Nous mettons ensemble ces deux types :\ cause du râie iden-
tique qu'ils rcmplissaient dans I'inventaire des scpu ltures La Time. D'ailleurs,
si oous exceptons Apahida, station de type exclusivement celtique, ou les
bols sont lres nombreux (fig. 404 et 416), toutes les autres localites coonais-
seot In tasse, et poiot Je bol, c'est-Îl-dire restent fidelcs :\ I'ancienne tradi-
tion depuis I'âge du bronze (fig. 287 suiv.). La tasse de type local est tron.
conique (fig. 59 suiv. de CriIsan;, -fig. 415 de Tinorul, -pl. XXI de Poiana).
De Sighişoara (fig. 418), Poiana (pl. XXI) et Tinorul nous possedons aussi _
des tasses d'un type angulaire, ctranger. - Les formes des tasses, crucher
et pots :i une seule anse, trouvees dans les emplacements La Tene sont tres
variees: ce sant cndfet les vases les plus frequents puisqu'ils servent aussi
bien :\ la conservatÎon qu'au maniement des liquides pour tous les besains
du menage et de I'alimeotation. Nous distinguons trois types : l ' archaisant,
bitronconique, comme :\ Zimnicea (fig. 419); 2' trapu et pansu, comme
3 C1ăsani (fig. 77-SI), il Roaua, Bratel, Chiltll;, SI Gheorghe, Cernat,
 _ _ ~
9<>.
Rd[nov ct Tinosu/{fig. 421, 473,425.434> 436, 437, 429. 433); haUl el eJe~
gant, meridional. commc â Poiana (pl. x..X I), il l'tîrgul-Su"ue, Da[lIie,
Ti",#oara, Zimnicea, SI Gheorghl1 c~ Tu/osul (rig. 422, 424. 409. 426, 435,
4%I , 427suiv.). D'un type dif(crcnt sont lesva~8 agoulot tres ttroit, ce qui
cn fait d~s flacons II. anse, tres appare.IllCs:lux f1acona de Davicre, sans anse,
du debut de I':ige de La Tene. trouvCs /1. li1rguJ-SccJUsc et a Sig"iJoara
(fig. 439 el 438). - A. Ia mcmc familie apparticnncnt les tasses-passoires,...
comme it Crllsulli (p. 210) ou S;ghifoara (fig. 441).
~~~~:!.:;;:F:EE~::;?;~~::rI?;::~~:n:~,~:~::~~:~:::;~
~/;;;ţ,fC;;';;'~/~t;~/:~~~~:~: ~:a~~~'~~~!~~)~~~I~~V:~ ~,;~:;:;~ fr';;~'~~~:
440, #2, 444, 446, 449, 397. 450, 452, 455): 2' a h~vrc largcmcnt aplatie,
d'unc grondc va rictc de profils, accusant parfois dcs cxagerations q~e les rno-.
dc.lcsoccidcntaux de ce typc (Ics vascs mthalliques hallstlluiens) n'av3lcntjamais
formu lCes, soit polir les bassins et soupieres, soit pour les coupes a haut pied
(:~f:~~:~:~~::~.{e;fJi~~f~~~~·a:~:~::'V;~:~:}!:;i~~!::'P~~~~
Cunat, Comdldu, Dalnic, SWlZie"i ou Aiud (fig. 'P40 4+4. 'P5, 443, 445, 4-)0,
455,443,45', 453, 45 .... 448, 446, 397)· Du type de soupicre largemem tron_
coniquc, cxistant deja au noolitbique el consen'e chcz les paysans jusqu'au
second ;Îgc du (er, p. c. il Crds(mi (p. 199 et (ig. 88) ou a TimiJOOra (fig. 457),
s'etait developpec une fOmle a pied eourt, et puis toujours plus baul (p. 197
suiv. et fig. 87 suiv.), dont les Ic.vres, d'apres l'exemple des vases en metal
de 1'0 , affcctant des fOmles analogues, de bassins ou de plats, s'ctaiem pcu
a peu elargies ce aplatics horil'.onta lemen t, constituant un typc tres caraete_
ristique pour la Dacie de I'âge de La Tcne : l ' de coupcs ti haut pied, comme
it Siglzifoara, Til/orulou Aiud (fig. 455, 4'5, 397); 2' de vases-supports, comme
a Sighişoara (fig. 443, 445), (juasi-idelltiqllcs avcc le type allawgue de
~~:'at(l:~ :;;~.~~~ s~:v.~~ aS:~P~;~~~neC~tsd;~~S~:~~~~:. e~0~~;~:'a~.O~7iva:
a haut pied de PeNca (fig. 456 et 458) sont d'un type italique tres prononec :
ce n'cst que tres naturel, vu que nous nous trouvons ici dans la vallee infe-
rieurc du Murcş, vers la grandc plaine du Banat, ou les influenees italo-
iIlyriennesonttoujoursetetrespuissantes.lIfautenoorercmarquerlagrande
varietc des profils chez les vascs largemeot ouverts, surtout en ce qui con~
cerne leu rs levres, a Zimnicea et 3 1'inosul (fig. 444 et 415). Une richesse ana-
loguede la varietede profila est a reteoir pour les coupes a pied et les vases-
supports de Crdsani (fig. J03 suiv.), de Sighifoara (fig. ++3 . 445. +SO. 45~
4-55), de Tinosul, etc.
www.cimec.ro
Les grands doUa ou pithoi, trouves courammenl dans les stations La Tene
de la Dacie, dans la plaine, p. e. a Crdsm,; (fig. 157-159), aussi bien que
~~~~!f~~~~:i:~ f~~~:~~~~~~~~~t~i;;i:~ţ~;~n~~~ff
dionales, venu(."S scit par I'intennediaire des Cchcs. sait dircctement _ nous
somD1es n I'epoque de Burebista el de Cotison - de Grece ou de Rome.
Nousconstatons done, paurla Dacie transylfJa;l/c, la presence de deux (3-
2~~:i~f~~::;~~~~g~~~~fi~~~~1;;::~~:~i;:~~~~f~~~5~Jff~
chez nous d'aprl.:s des modc.lcs celtiques. - Au contrnirc dans la Dacie mo/dl)-
ealaque nous rcncontrons troit (amjJJes devases: les deux deja connucs de
Transylvanie et en plus une 3-ieme, les vases lzeliinittilJUes: amphores de di-
\'erset originea, tres souvent prCcisees par lessccaux que portent les anscs
(Thasos, Rhodes, Cnide, etc.), coupes diliemtes, c4111hares t3ttique~ (ep. fig.
459)' II est probable que la Transylvanie a aussi connu ces produits (Ies
ccupes de SighÎf()(U'(I, pl. XXXIX 1, ne sant pas hcllenistiques, mais plus
r&entes), maia jusqu'a cejour nous ne possedons ricn de precis, ni par les fouil-
les ni dans les collectiolls deja existamcs. Encequi toucheaux (rngmcnt5 de
eam $~ints (de Siglufoora) a largcs bandes brunes sur fond jaune-rose, com-
mc aStradonitz, ils ont pu lrCs bien provenir de la Gaule meme pendant le La
Tene 111 (Deche.lette), quoique rien n'empeehe qu'ils aicnt etc praduits
dans quelq.ue ateJje~ plus rapprochC (Boheme, Bosnie: Reinecke). (Cp. pour
tout ce 'lUI a e((~ dlt de la eeramique, pp. 561-591).
Nous ne possedons pas cnoore des vases de verre entiers de nos fouilles.
Mais la station de Ti"O$u! nous a (oumi de fragments toul~a.fait caracteristi-
ques pou r ce genre de produits importes du Midi. La pâte verte et bleue
ie f~~;~;~: ;~~cf~~. a4l:~~u~t ~::~e;!~n:s~~ e::a;:~~~or:~:o~~~:t~~~~~~
e
thyste comme fond , a yeux et veines de nuances claires : rouges, jaunes et
blanchâucs. En genera l ces vases appartienncnt 11. Ia llI·e pcriode de La
Tine (cp. Eg. 388).
Indudrie et commtrce; la circulatioll des p,oJuiu ilra"gers ti de Ia ml)"na;e;
rart gitique ti Npoque deLa Tbte.-Comme en Occident, l'âge gctique de
La Tene se distinguc avant tout par sa metallurgie active, travaillant non
seulemcnt pour le marcile intcrieur, mais aussi pour I'exportation.
En ef(et, si les ateliers de Muncaci ont ete sunout aetifs pour les