CE SUNT CICLURILE ECONOMICE ȘI CUM INFLUENȚEAZĂ

CREDITAREA BANCARĂ?

Cuvinte cheie: ciclu economic, expansiunea creștere economică, recesiune, expansiunea

creditelor

Ciclul economic, așa cum l-a văzut Joseph Schumpeter, reprezintă fluctuația activității
economice, care se produce în timp și care derivă din succesiunea perioadelor de expansiune
și recesiune. 1 Acest fenomen a fost comun de-a lungul istoriei economiei, fiind cunoascut și sub
alte denumiri, precum: ciclu comercial sau fluctuații ciclice.

Ciclurile economice pot fi diferențiate după:

 fazele ciclului economic;

 modul în care oscilează;
 periodicitate.

A. Fazele ciclului economic, clasificare realizată de Richard Lipsey:

 Depresiune (punct de minim) – este caracterizată printr-o rată ridicată a șomajului, un
consum redus în raport cu capacitatea reală, numeroase falimente bancare, un curs de
schimb foarte volatile și impredictibil, restricționarea creditelor etc.;
 Expansiune (creștere economică) – reprezintă o perioadă de recuperare economică,
aceasta se caracterizează prin creșterea prețurilor, a producției și scăderea ratei dobânzii
și a ratei șomajului;
 Boom economic (punct de maxim) – reprezintă punctual maxim acceptat de o economie,
se remarcă prin utilizarea deplină a factorilor de producție, investiții mari și printr-un deficit
de forță de muncă, în special de înaltă calificare;
 Recesiune (contracție) – activitatea economică este redusă. Această perioadă implică o
scădere a investițiilor, a consumului și a producției, ceea ce determină o creștere a ratei
șomajului. În această fază are loc așa-numitul fenomen de “scumpire a creditelor”, rezultat
al creșterii ratei dobânzii.

B. După modul cum oscilează:

 cicluri oscilante:
 oscilații regulate(albastru);
 oscilații convergente neregulate(roșu);
 oscilații divergente neregulate(verde);

1
 Grafic 1: Ciclurile oscilante

Sursă: www.policonomics.com

 cicluri care nu oscilează:

 convergent(roșu);
 divergent(verde);

Grafic 2: Ciclurile care nu oscilează

Sursă: www.policonomics.com

Durata ciclului economic este un subiect foarte dezbătut, deoarece rareori a avut aceeași
temporalitate de-a lungul istoriei. Uneori cele patru faze au avut loc în doar doi an, iar în alte
ocazii au trecut peste un deceniu pentru a vedea cele patru faze în mod continuu. În timpul unui
ciclu economic, variabilele proclitice (consum, producție industrială, investițiile, rata ocupării,
cheltuielile publice și masa monetară) scad în timpul recesiunii și cresc în perioada de
expansiune, pe când variabilele contraciclice (stocuri de produse finite, rata șomajului, numărul
falimentelor, rata dobânzii) scad în perioada de expansiune și cresc în faza de recesiune.

C. În funcție de periodicitate, ciclurile pot fi:2

 cicluri lungi, numite și cicluri Kondratief, pentru ciclurile de 40-50 de ani. În timpul
expansiunii, ascensiunile sunt prelungite și mai puternice, crizele sunt netede și recesiunile
2
 scurte, dar în timpul depresiunilor ascensiunile sunt slabe și scurte, crizele foarte puternice
și recesiunile se prelungesc până la atingerea gradului de depresiuni economice generale;
 cicluri medii, numite și cicluri Juglar, pentru ciclurile de 5-10 ani, se disting prin prezența
boom-urilor și a crizelor ciclice. Acest ciclu ar putea fi considerat o succesiune de cicluri
economice mici, ale căror cauze nu sunt rezolvate și piața nu ajunge să fie purificată
complet. De obicei, se încheie printr-o criză de condiții epice;
 cicluri scurte, mici sau Kitchin, cu o durată medie de 40 de luni, nu atinge neapărat faza de
depresie în coborâre.

Analizând situația economiei românești, observăm că evoluția ei a fost influențată de mai

mulți factori care au dus fie la creștere economică, fie la crize ce și-au pus amprenta asupra
dezvoltării economice viitoare. Conform lui Daniel Dăianu, mișcarea economiei are
corespondent în ciclurile financiare (ce au o durată de 10-15 ani), iar crizele fac parte din
ciclurile economice, ele neputând fi eliminate, însă amplitudinea lor variază. Un factor care
intensifică crizele economice ar fi dereglementarea piețelor, care stimulează excese și
accentuează bule speculative.

În România există tendința de a încerca stimularea creșterii economice prin orice mijloace,
acest lucru se datorează interesului de a reduce decalajele față de țările mai dezvoltate.
Preocuparea față de creșterea economiei, este de înțeles, având în vedere că în economie încă
se resimt efectele crizei din 2008, însă pentru a stimula creșterea într-un mod sănătos nu se pot
lua în calcul factori efemeri, pe stimuli care vor aduce doar dezechilibre. Ciclurile pot fi normale,
cu suișuri și coborâșuri, datorate mișcării ondulatorie a economiei, sau pot fi distorsionate, cu
amplitudini mari. Dificultățile economiei noastre din deceniul trecut rezultă dintr-o împletire a
ciclului financiar în Europa cu măsuri de politică economică internă ce au accentuat dezechilibre
ale economiei.

Pentru stabilitatea economiei, băncile centrale au de trecut două teste. Primul test se referă
mecanismul de transmisie a politicii monetare, prin control de agregate, sau prin rata de politică
monetară, ambele instrumente încercând să influențeze nivelul activității economice. Transmisia
monetară din ultimele decenii s-a concentrat pe regimul de țintire a inflației, după ce s-a
observat că un control al agregatelor monetare este foarte aproximativ, în primul rând din cauza
instabilității cererii de bani. Crizele financiare ilustrează minusuri importante ale regimului de
țintire a inflației, a ascuns riscuri sistematice și a echivalat stabilitatea prețurilor cu stabilitatea
financiară. Cel de-al doilea test este destinația banilor, ce se fac cu banii: atunci când banii se
duc prevalent spre speculație, avem cicluri financiare adânc distorsionate. Un sistem financiar
care favorizează speculația și îndatorarea este unul destabilizator pentru economie și conduce,
inevitabil, spre crize adânci, mai ales ca efectele de contagiune sunt intense.

Recesiunile economice nu pot fi eliminate, însă există posibilitatea, conform lui Jesus
Huerta de Soto, ele să fie amânate dacă împrumuturile adiționale neacoperite de o economisire
reală sunt acordate într-un ritm accelerat, dacă expansiunea creditului atinge o viteză, care sa
nu le permită agenților economici să o anticipeze pe deplin. Acest procedeu constă în
administrarea dozelor de credit bancar companiilor care au lansat proiecte noi de investiții și
care au lărgit și alungit etapele procesului de producție. Acest procedeu poate întârzia
declanșarea recesiunii pentru o perioadă îndelungată, însă ea nu poate fi evitată, întârzierea ei
poartă un cost suplimentar: când va sosi, ea va fi mult mai dureroasă, profundă și îndelungată.
 Ludwig von Mises, susține că ciclul economic și expansiunea creditelor sunt consecințe
economice ale banilor ieftini. Pentru a înțelege pe deplin fenomenul de expansiune a creditelor
trebuie să cunoaștem cele două tipuri de credit: credite reale și creditele de circulație. Creditele
reale reprezintă transferurile de economii, de la cel care a economisit inițial, către antreprenori
ce intenționează să folosească banii primiți în procesul de producție. Cantitatea de credit real
este limitată de cantitatea economiilor, adică de abținerea de la consum, în acest caz
suplimentarea creditelor este posibilă doar dacă se acumulează economii suplimentare.
Creditul de circulație este acel credit acordat din fondurile bancare special create în acest scop.
Prin acest tip de credit banca creează monedă nouă, fiind echivalentul unor bani discreționari,
așadar al inflației directe, nedeghizate. Creditul de circulație sporește puterea de cumpărare,
crește cererea pe piață, și implicit induce tendința de creștere generală a prețurilor. Creșterea
prețurilor nu este singura consecință a expansiunii creditelor, ea afectează și rata dobânzii.
Expansiunea creditelor se prezintă ca o cantitate suplimentară de bani oferiți spre împrumut, ea
generează o tendință de scădere a ratelor dobânzii, sub nivelul pe care l-ar fi atins pe o piață a
fondurilor de împrumut nemanipulată.

În zilele noastre se pune problema dacă poate exista creștere economică fără creditare.
Între creșterea economică si creditare există o strânsă legătură, putem observa acest lucru și
în România, unde dinamica reală a PIB-ului a evoluat în același timp cu dinamica reală a
creditului. Decuplarea ciclului creditului de ciclul economic este normală, deoarece cele două
cicluri au amplitudini diferite. Istoria altor țări ne arată că o creștere economică în lipsa creditului
nu este un fenomen atât de rar, de altfel, în condițiile în care o țară a experimentat o evoluție
nesustenabilă a creditării, urmată de o criză bancară, există o posibilitate foarte mare de a avea
o reluare a creșterii economice în lipsa creditului. Unii sunt de părere că nu există un consens
cu privire la existența unei legături semnificative între creșterea economică și creditarea
bancară, există susținători care consideră că băncile promovează avansul economiei prin
finanțarea investițiilor productive și al consumului. Alții cred că rolul sistemului financiar asupra
creșterii PIB este supraevaluat, iar impactul acestora este eterogen la nivelul economiilor.
Există și păreri conform cărora adevărul este la mijloc: până la un anumit prag , contribuția
sectorului bancar la dezvoltarea economiei este pozitivă, dar trecerea pragului respectiv duce la
o contribuție marginală sau chiar negativă.

Sinteza neoclasică și noii Keynesiști nu alocă banilor și creditului un rol activ, ei consideră
că banii sunt doar o reflexie a fluxurilor reale de bunuri și servicii, iar creditul este un simplu
transfer al puterii de cumpărare de la creditor la debitor. Beneficiile creditului în economie sunt
multiple, el permite eliminarea oscilațiilor ample dintre consum și investiții, în situația unor șocuri
ale veniturilor sau profiturilor, după caz. Un alt beneficiu al creditului, este transferul de
bunăstare din viitor în prezent, însă cel mai important beneficiu pe care îl prezintă creditul este
cel al stimulării creșterii economice. De asemenea, creditarea prezintă și efecte negative,
creditarea excesivă conduce la inflație pe piața bunurilor și a serviciilor și la formarea de bule
speculative pe piețele financiare, la supraîndatorarea sectorului privat, toate acestea conducând
la o criză financiară.

Bibliografie

1. Dăianu D., Ciclul economic și dezechilibrele: de unde vin ”steroizii”?, www.opiniibnr.ro

2. Dăianu D., Cicluri, instituții și practici rele, www.opiniibnr.ro
3. Dăianu D., Creditul și moneda: O controversă veche, www.opiniibnr.ro
4. Dăianu, D., Domestic cycles, financial cycles and policies, What has gone wrong?,
prezentare în cadrul conferinței "Gaps and Economic Crises in South-East
5. Europe: Present and Past", Banca Națională a României, www.bnr.ro
6. https://policonomics.com/es/ciclos-economicos/
7. https://www.bbva.com/es/que-es-un-ciclo-economico/
8. Jesús Huerta de Soto, Moneda, creditul bancar și ciclurile economice, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2010
9. Site-ul Insitutul-ui Ludwig von Mises România
10. www.bnr.ro