Noi principii și valori în societate

- Credința și fericirea omului: pe plan religios iluminiștii pleacă

de la premisa lui Diderot conform căreia ``nu există decat o
singura datorie a omului, aceea de a fi fericit``. Ideea era în
contradicție cu cea a bisericii catolice, ce vedea în viață o
simpla trecere spre cele veșnice și nega revelația divină și
tradițiile Bisericii. Iluminiștii cred în existența Domnului, dar
refuză să accepte amestecul lui în evoluția ulterioară a
universului ce funcționează în baza unor legi naturale,
concepție denumită deism.
  „Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele
mai mari genii ale tuturor timpurilor își reunesc lecțiile
spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea
înțelegerii noastre și la dăruirea fiecăruia dintre noi a tot
ce poate să formeze și să cultive națiunea. Am devenit
prin aceasta mai buni sau mai înțelepți?”
Jean-Jacques Rousseau
  „Sunt un bun cetățean, dar în oricare țară m-as fi născut,
tot așa aș fi fost. Sunt un bun cetățean, fiindcă am fost
întotdeauna mulțumit cu starea în care m-am aflat.
Fiindcă am consimțit mereu soartei care mi-a fost hărăzită
și nici n-am roșit vreo dată de ea, nici n-am pizmuit pe a
altora.”
Montesquieu
- Iluminismul se bazează pe credință și mântuire sau
rațiune și educație?
-  Prin ce se remarcă bunii cetățeni?
- Un nou model de putere: Montesquieu și Voltaire sprijină
monarhia constituțională, bazată pe separarea puterilor în stat,
egalitate în fața legilor și respectarea drepturilor cetățenești.
Republica era, în concepția lui J.J. Rousseau, o societate apărută
ca urmare a unui contract încheiat între oameni liberi și egali,
contract prin care puterea era exercitată de reprezentanți în
numele poporului. 
- Munca, sursa bogăției: munca era considerată unica sursă a
bogăției și progresului, chiar dacă unii înclinau spre agricultură
și alții spre industrie și comerț. Adam Smith susține că industria
și comerțul prosperă doar atunci când sunt îndeplinite trei
condiții și anume libertate individuala, exprimarea interesului
personal și existența cererii și ofertei pe piață.
Absolutismul luminat
  Filozofia iluministă a fost adoptată de câțiva monarhi
absolutiști ce doreau să evite conflictele interne și contestarea
propriei puteri prin reforme parțiale care să îmbunătățească
situația populației. Ei corespondează cu iluminiștii și
modernizează legislația, sprijinind eliberarea și împroprietărirea
țăranilor, dezvoltarea comerțului și industriei, desființarea
torturii și cenzurii, etc. 
  Politica lor a eșuat, în final, deoarece reformele erau, prin
natura lor, inutile într-un stat unde regele, nobilii și biserica
dețineau puterea, refuzând să o împartă cu ceilalți cetățeni și
respingeau evoluția economică naturală de la agricultură la
industrie și comerț ca ramuri predominante.