PLANTE

ARBORI ARBUST IERBOASE

Teiul Liliacul Lalele
Nucul Clematițe Brandușă
Pinul Coacăză neagră Ghioceii
Alun Lonicera Crizanteme

Teiul – are tulpină dreaptă, frumoasă cu scoarţa cenuşie-închisă. Ramurile superioare pleacă de
la tulpină sub unghi ascuţit, cele mijlocii sunt încovoiate, cele de jos sunt îndoite spre pământ.
Lăstarii tineri sunt de culoare cafenie-deschisă, muguri cafenii, bonţi, uscaţi. Frunzele orbicular-
cordate, pe un peţiol lung, cenuşii-verzi pe partea opusă. Coroana face multă umbră. Înfloreşte în
toi pe la mijlocul lunii iulie. Florile au miros plăcut şi sunt grupate în inflorescenţele de tipul
corimb. Fructul este compus şi-i alcătuit din nucule cu câte o sămânţă. Longevitatea – 300-400
ani. Rezistent la umbră. Creşte bine şi pe solurile lutoase. Coroanei i se pot da diferite forme.
Este un copac melifer.
Liliacul – atinge înălţimea de 3,0- 6,0 m. Formează o tufă deasă. Frunzele cordate rămân verzi
până-n toamna târziu. Florile de culoare liliachie sau albă, formează panicule foarte frumoase;
fructul-capsulă. Este un arbust rezistent la ger, puţin pretenţios la umezeală, însă suferă din cauza
fumului şi gazelor. Se foloseşte pentru garduri vii, cât şi pentru plantaţii individuale şi în grup.
Se înmulţeşte prin marcote.

Ghiocelul – face parte din familia Liliaceae, este o planta precoce, cu bulb de inflorire, ce isi
face aparitia la sfarsitul iernii, cand zapada inca mai este prezenta in petice mici si pot fi intalniti
atat in zona de campie cat si in cea de munte. Are aproximativ 15 centimetri inaltime, un bulb
globular acoperit cu un invelis de culoare maro, are cateva funze subtiri si lungi de culoarea
verde si floarea propriu zisa. Floarea are sase petale, cele trei exterioare sunt de un alb pur iar
cele trei interioare, unite au culoarea alba cu margini verzui sau galbena avand forma unui
clopotel.

ANIMALE
Veveriţa - gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, răspândit în pădurile Eurasiei şi Americii de
Nord. Ele trăiesc în cuiburi construite pe arbori sau în scorburi. Veveriţa poate avea câteva
adăposturi: unul de bază, iar celelalte - de rezervă, unde se poate adăposti pe timp nefavorabil, se
ascunde de duşmani sau îşi adună rezerve de hrană. Veveriţa este un animal mic (lungimea
corpului până la 28 cm), zvelt, cu coada lungă, stufoasă şi blană deasă, a cărei culoare variază de
la roşcat până la cenuşiu sau negru. Pe parcursul iernii, veveriţele nu cad în hibernare. Se hrănesc
în special cu seminţe de conifere, nuci - ghinde, alune, seminţe, mai rar cu pomuşoare şi cu
ciuperci. În legătură cu fluctuaţia cantităţii de hrană numărul veveriţelor variază foarte puternic
în diferiţi ani. În anii cu puţină hrană veveriţele se deplasează în căutarea hrănii şi foarte des
pătrund la marginea localităţilor populate, în parcuri, scuaruri şi în livezi. Se înmulţesc de 2 - 3
ori pe an, fată câte 5 - 6 pui. Longevitatea este de 2 - 4 ani, în captivitate ele pot trăi până la 15
ani. În Moldova se întâlneşte veveriţa - comună. Ea are spate roşcat, abdomen alb, blană de
calitate inferioară. Întrucât e puţin numeroasă, în ţara noastră este ocrotită de lege. În grădiniţa de
copii veveriţa poate fi întreţinută în captivitate într-o cuşcă spaţioasă (50 x 50 x 70), sau o
volieră, în care se recomandă să se fixeze picioare, nuieluşe, o roată specială etc., pentru că ea
iubeşte să fie tot timpul în mişcare. În afară de hrana care a fost indicată, ea mănâncă cu plăcere
morcov, ouă fierte, caise uscate, prune, miez de peşte, harbuz, salată verde etc. Veveriţa trebuie
să consume neapărat apă, iar uneori lapte crud. Ea trebuie hrănită de 2 ori pe zi - dimineaţa şi
seara. Ele foarte repede se împrietenesc cu omul, ele se îmblânzesc întratât încât se apropie şi iau
hrana din mâna omului.
Cerinţele pedagogice şi igienice faţă de muncă a copiilor în natură
Una din condiţiile eficienţei oricărei munci este organizarea muncii copiilor în mediul naturii,
este necesar să se ţină cont de anumite cerinţe pedagogice.
1. Educatorul trebuie să-şi închipuie clar şi precis ce o să facă împreună cu copiii, să determine
consecutivitatea operaţiilor de muncă.
2. Pentru ca munca copiilor să se sondeze cu rezultate dorite, trebuie ca educatorul însuşi să ştie
bine cum să execute just diferite operaţii de muncă pe lotul grădiniţei, apoi să transmită aceste
cunoştinţe copiilor.
3. Munca trebuie organizată astfel ca toţi copiii să-şi satisfacă dorinţa de a participa la ea, ca
tuturor să le ajungă materiale, loc , inventar.
4. Nu se poate admite aşa o situaţie când o parte de copii sunt ocupaţi, iar alţii contemplează
pasiv şi când educatorul, neavând încredere în copii, îndeplineşte singur toate acţiunile de
muncă, iar aceştia stau împrejurul ei. 146
5. Organizând munca, trebuie ca tot utilajul să fie pregătit din timp, înainte de a se începe lucrul,
să se controleze dacă totul e la loc, şi numai după aceasta să fie invitaţi micuţii.
6. Copiii trebuie organizaţi astfel ca să nu amestece unul altuia şi totodată să aibă fiecare o
preocupaţie.
7. Fiecare lucrare trebuie dozată astfel, ca să nu provoace oboseala, plictiseala, ca micuţilor să le
rămână satisfacţia lucrului bine făcut, al eforturilor de muncă depuse, al depăşirii greutăţilor.
8. Procesul de lucru trebuie organizat aşa ca să se asigure alternarea mişcărilor şi pozei bazem
pentru un timp cât de scurt.

Conţinutul muncii în natură în diferite grupe de vârstă

Munca copiilor în natură se organizează cu scopul de a îngriji animale, plante din colţul naturii
de pe lot, pentru a amenaja o grădină şi a creşte legume, pentru a crea un răzor şi a creşte flori.
Un loc mare revine observărilor asupra muncii în natură, precum şi participării copiilor împreună
cu adulţii la munci ecologice accesibile pe lotul grădiniţei sau în mediul natural înconjurător.
Vârsta preşcolară mică. Copilul este deprins să execute cu ajutorul educatorului cele mai
simple însărcinări: să hrănească peştişori, iepuri, să stropească florile din odaie, să şteargă praful
de pe frunzele mari, să semene flori, să pună ceapă, să stropească plantele de pe straturi, să
culeagă legume. Copiii urmăresc muncile de sezon ale grădiniţelor. Împreună cu adulţii hrănesc
suplimentar păsările de pe lot.
Vârsta preşcolară medie. Copilul execută însărcinări de muncă independent, au grijă de plante
şi animale. Ei îşi cultivă perseverenţa şi obişnuinţa de a depune eforturi de muncă, îşi formează
deprinderi de a participa la lucrări colective nu prea complicate. La această vârstă copiii sunt
pregătiţi treptat să înţeleagă că pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor trebuie create condiţii
prielnice.
Vârsta preşcolară mare. La copii trebuie să li se formeze deprinderea de a lucra din iniţiativa
proprie, nu numai la indicaţia educatorului, de a executa munca, stăruitor, punctual, păstrând
materialele şi obiectele de lucru, de a le pune la loc după lucru, de a le cultiva obişnuinţa de a
participa la lucrări de rând cu adulţii, priceperea de a distribui obligaţiile legate de îndeplinirea
muncii, de a lucra cu hărnicie, ajutându-se reciproc calitativ. Concomitent trebuie lărgit orizontul
de cunoştinţe al copiilor, privind îngrijirea plantelor şi animalelor, făcând legătură între îngrijirea
justă şi dezvoltarea lor. A aprofunda înţelegerea de către copii a faptului că viaţa plantelor şi
animalelor depinde de munca omului. Important e de a le forma priceperea de a îngriji de
plantele şi animalele din afara grupei sau lotului de la grădiniţă. Este necesar de a-i face pe copii
să cunoască particularităţile muncii de completare şi ocrotire a plantelor şi animalelor din
menajerii, 148 oranjerii, rezervaţiile de pe teritoriul Moldovei. Să se cultive stima faţă de muncă,
rezultatele activităţii lor.

Exemple de jocuri de familiarizare cu natura la aer liber:

Somnul mustăcios
Pe asfalt este trasată o linie , care indică graniţa dintre apă şi mal. La 4-5 m de mal stă somnul
(peşte), iar la 1-2 m de mal stau alţi peştişori mai mici.
Toate broscuţele spun în cor:
Lîngă nufărul frumos
Doarme somnul mustăcios
Iată-acuş el se trezeşte
Şi pe toţi ne fugăreşte
Somnul se trezeşte şi fuge după peştişori. Sarcina somunlui este să prindă peştişorii, atîta timp cît
sînt în apă. Dacă peştişorul a trecut de linia , care indică graniţa dintre apă şi mal, somnul nu mai
are dreptul să-l prindă. Peştişorul prins devine somn.

“Ghici după gust”

Obiective:
1. Consolidarea cunoştinţelor despre legume
2.Identificarea legumelor după gust şi miros
Reguli de joc:
A determina legumele numai după miros şi gust cu ochii legaţi.
Elemente de joc: Ghicirea după gust şi miros, cu ochii legaţi
Materiale: Legume bine spălate, tăiate mărunt
I. Organizarea activităţii: Aerisirea sălii de grupă, aranjarea mobilierului în semicerc, pregătirea
materialului, crearea condiţiilor favorabile desfăşurării activităţii.
II. Desfăşurarea activităţii:
A) Convorbire generalizatoare despre legume
C) Explicarea jocului ( Copii, priviţi în talger. Am legume tăiate mărunt. Am să vă rog să
închideţi ochii şi să deschideţi gura. Amestecaţi bine şi ghciţi ce legumă aţi mîncat. Ionel: Ceapă.
De ce crezi că ai mîncat ceapă? La ce foloseşte ceapa?)
III.Încheierea jocului: Ce legume mai cunoaşteţi? Ce bucate se prepară din ele ? Copiii
împreună cu educatoarea prepară salată din legume şi o servesc la prînz.
Plimbările
a) Plimbările zilnice
În regimul zilei preşcolarilor un loc deosebit revine plimbărilor zilnice.
Plimbarea este o formă pedagogică de organizare a odihnei active a copiilor. În cadrul
plimbărilor copiii au posibilitatea de a-şi extinde şi a consolida cunoştinţele despre
fenomenele naturale şi sociale, să acţioneze nemijlocit cu obiectele naturii, să
îndeplinească anumite acţiuni de muncă în natură şi nu în ultimul rând, să se joace.
Plimbările zilnice se deosebesc de cele cu destinaţie specială şi de acel sistem de plimbări
vizat în regimul zilei cu program prelungit. Drept temelie a tipologiei plimbărilor
N.F.Golovanov plasează acea activitate de bază, prin intermediul căreia sunt soluţionate
obiective formative, educative, instructive şi de fortificare a sănătăţii copiilor. Plimbarea
zilnică are o structură metodică, folosită tradiţional în practica activităţii instituţiilor
preşcolare.
Structura metodică a acestor plimbări constă în:
- organizarea observărilor în natură; - organizarea jocurilor didactice mobile şi puţin
mobile;
- activitatea de muncă;
- activitatea la alegerea copiilor;
- lucrul individual cu copiii.
Organizarea observărilor în cadrul plimbărilor reiese din conţinutul acesteia. Observările
frontale cu toţi copii se fac atunci când educatoarea îi familiarizează pe copii cu
schimbările sezoniere, cu munca adulţilor, tipurile de transport etc. În cazul familiarizării
copiilor cu o insectă sau cu muşuroiul de furnici, cu procesul de înflorire a unei plante,
educatoarea recurge la observările în grup sau individuale. Educatoarea planifică fiecare
observare, determină scopul ei, obiectivele pentru toate părţile componente ale plimbării.
Procesul de observare asupra naturii în cadrul plimbărilor poate lua forma unui joc. De
pildă, un drum spre parc, educatoarea le atrage atenţia copiilor ca să urmărească ce fel de
copaci şi tufari vor întâlni în cale. La prima oprire a organizat concursul “ Cine e cel mai
atent ?”. Ori, educatoarea ieşind la plimbare cu copii le adresează însărcinarea de a privi
în jur şi a memoriza în timp de trei minute cât mai multe plante.
În timpul plimbărilor jocurile didactice sunt aplicate pe larg, ele constituie de fapt partea
componentă a plimbării. Educatoarea poate să organizeze diverse jocuri didactice cu
materiale din natură cu subiect şi fără, ţinând cont de solicitările copiilor. Un alt
component obligatoriu al plimbărilor zilnice sunt jocurile mobile cu intensitate medie şi
mică, scopul lor este de a-i schimba pe copii de la un tip de activitate la altul. Acestor
jocuri li se poate da un aspect instructiv, îmbinând mişcarea copiilor cu îmbogăţirea
cunoştinţelor despre natură. De exemplu, organizând jocurile “ Cine mai repede găseşte
un stejar ?”, “ Vânătorul”, !”În ce loc te vei ascunde ?”, “ Vulpea şireată ”, “ De pe
muşuroi pe muşuroi” etc. Jocurile mobile şi didactice sunt organizate ţinând cont de
dorinţele şi interesele copiilor. Dar din toate tipurile activităţii de muncă cea mai
interesantă pentru ei este munca în natură. Din partea educatorului se cere pregătirea
minuţioasă, el trebuie să schiţeze planul activităţii de muncă, să determine
consecutivitatea îndeplinirii însărcinărilor, să pregătească inventarul necesar,
corespunzător vârstei copiilor. O cerinţă importantă faţă de organizarea şi dirijarea
activităţii de muncă este dozarea acţiunilor care cer de la copii efort fizic şi volitiv.
Educatoarea poartă răspundere de sănătatea copiilor. Cu preşcolarii din grupele mari şi
pregătitoare educatoarea organizează aşa lucrări ca: prelucrarea solului, parcelarea
grădinei ; semănatul seminţelor, transplantarea răsadului, răsădirea plantelor; prăşitul;
stropitul plantelor; culesul roadei . Dacă pe teritoriul grădiniţei se află animale, copii pot
participa la hrănirea şi îngrijirea lor, curăţirea hrănitoarelor, schimbul aşternutului etc. În
toate anotimpurile în timpul plimbărilor se va avea grijă de terenul grupei respective.
Copiii de sine stătător pot mătura terenul, pavilioanele, cară gunoiul, afânează şi
împrospătează nisipierele etc. Educatoarea trebuie să ţină cont de instrumentele de care
au nevoie copiii în timpul muncii şi de îmbrăcămintea lor, în orice grupă să fie câteva
şorţuleţe care le va fieri hainele copiilor de colb, pete etc. Activitatea de muncă de la
plimbări este strânsă conexiune cu jocurile creatoare ale copiilor, care iau naştere din
iniţiativa lor. Izvorul jocurilor creatoare, este activitatea de muncă, care influenţează
pozitiv asupra relaţiilor dintre copii , prin joc ei valorifică rezultatele muncii lor.
Educatorul susţine şi dezvoltă interesele copiilor ce ţin de jocurile creatoare cu elemente
de muncă. Ieşind la plimbare educatoarea le propune copiilor să le ajute copiilor din
grupa mică să facă ordine pe terenul lor de joc, le sugerează noi idei ce ţin de iniţierea lor
într-o muncă plăcută, şi pe puterile acestora. O mare valoare educativă o au activităţile la
alegere – activităţi preferate de copii. La vârsta preşcolară copiii desfăşoară activităţi şi
jocuri în care ei încearcă să traducă în realitate propria lor dorinţa. Fie ca se joacă “ de-a
pictorii”, “ de-a gospodinele”, ei desfăşoară o activitate pe care o exercită adulţii şi acum
încearcă să o facă ei. Un moment important în activităţile la alegere îl ocupă ideile
creatoare ale copiilor. În acest scop, pedagogul pune la dispoziţia copiilor cât mai multe
şi variate materiale pentru joc. Diversitatea acestora le oferă posibilitatea să-şi aleagă
jucăriile pentru tema preferată, să găsească modalităţi creative de realizare. Pe acestea le
preferă în funcţie de posibilităţile lor individuale, de experienţa pe care au acumulat-o în
contact cu mediul ambiant. Activităţile la alegerea copilului oferă şi ocazia pentru
sondarea nivelului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi asimilate de copii şi modul lor de
utilizare. Aceste componente ale plimbării nu au loc în mod invariabil în ordinea pe care
am prezentat-o, mai mult ca atât, nu toate aceste componente sunt prevăzute pentru
fiecare plimbare. Aceasta depinde de interesele şi dorinţele copiilor, şi totodată, de
iscusinţa educatoarei de a le propune, de a-l atrage într-o formă oarecare de activitate în
cadrul plimbării. Participă copiii dornici, care prezintă interes faţă de activitatea de
observare ori activitatea de muncă. Paralel educatoarea trebuie să-i preocupe pe ceilalţi
copii care nu participă la activitatea dirijată de educatoare.

Ungheraşul naturii al grădiniţei de copii ca bază fundamentală de

familiarizare a preşcolarilor cu natura
Ungheraşul Naturii poate fi definit drept un loc unde sînt amplasate diverse materiale
naturale (atît vii, cît şi nevii) şi în care copiii pot să desfăşoare diverse activtăţi de
studiere a mediului. Ungheraşul naturii în componenţa sa are următoarele elemente:
Corpuri vii (plante, animale); Corpuri nevii ( colecţie de roci, sol, etc.); Materiale grafice
( calendarul naturii; Calendarul observărilor fenologice ş.a); Ustensile ( acvarium;
ghivece pentru plante; stropitori, etc.) Importanţa ungheraşului naturii în familiarizarea
preşcolarilor cu plantele şi animalele este nespus de mare, constituind una din condiţiile
necesare a acestei acţiuni. In ungheraşul naturii preşcolarii au posibilităţi să efectueze
observaţii asupra obiectelor vii pe parcursul zilei întregi, ceea ce contribuie la dezvoltarea
şi lărgirea cunoştinţelor concrete despre natură, la dezvoltarea spiritului de observaţie şi a
interesului faţă de ea. Îngrijind de plantele şi animatele din ungheraşul naturii, la copii se
formează deprinderi de muncă, dragoste faţă de ea, precum şi atitudinea grijulie faţă de
organismele vii, responsabilitatea faţă de lucrul ce i-a fost încredinţat. În ungheraşul
naturii munca şi observările asupra obiectelor vii pot fi practicate în toate anotimpurile
anului, dar cel mai eficient iarna, toamna târziu şi primăvara timpuriu. Datorită faptului
că aici numărul de plante şi animale este mic, preşcolarii au posibilităţi să-şi concentreze
atenţia asupra celor mai caracteristice trăsături ale lor şi să obţină, în felul acesta,
cunoştinţe mai vaste, mai profunde şi mai trainice. Aflându-se în mijlocul naturii, unde
diversitatea de plante şi animale este foarte mare, copiilor le vine nespus de greu să
evidenţieze trăsăturile lor comune şi esenţiale, precum şi legităţile specifice vieţii lor.
Acest lucru, de o importanţă primordială, se rezolvă uşor numai datorită faptului că
pentru ungheraşul naturii se alege un număr limitat de anumite specii de plante şi
animale. Pentru ca copiii să-şi dea seama, că plantele au nu numai trăsături comune ci şi
caractere individuale, în ungheraşul naturii se recomandă de avut câte 2—3 exemplare de
fiecare specie de plantă. Faptul acesta îi va face pe copii să înţeleagă mai uşor diversitatea
lumii organice şi caracterul ei unic. Alegerea organismelor vii pentru ungheraşul naturii
se efectuează conform cerinţelor prevăzute în Curriculum. Respectarea acestor cerinţe
contribuie la asigurare a influenţei educative şi instructive a muncii de observare.
Existenţa ungheraşului naturii în fiecare grupă este obligatorie, deoarece prin 'intermediul
lui copiii intră în contact cu natura. El trebuie să fie numaidecât amenajat în apropierea
sursei de apă şi de lumină. Drept utilaj pentru ungheraşul naturii servesc: suporturi pentru
acvarii, colivii pentru păsări şi animale mici, lădiţe pentru cultivarea plantelor, inventarul
necesar pentru îngrijirea plantelor şi animalelor. Pentru crearea compoziţiilor din
microfloră şi microorganisme se folosesc acvariile rotunde, în ciuda faptului că
specialiştii nu e recomandă. E foarte original acvariul cu iluminarea microfaunei instalat
pe un suport, astfel încât copilul îl vede nu de sus, unde e acoperit cu sticlă organică şi
reflector, ci panorama lumii subacvatice. Pereţii din spate nu trebuie să fie zugrăviţi
deoarece împiedică copiii să vadă vieţuitoarele din acvariu în condiţiile lor fireşti. Este
necesar ca în fiecare cameră de grupă, alături de ungheraşul naturii să fie amenajat şi
«Calendarul naturii», al cărui dimensiuni şi formă pot fi diferite. «Calendarul naturii»
trebuie să fie modest şi în el să se evidenţieze semnele convenţionale ce arată timpul şi
anotimpurile. Înfrumuseţarea lui cu diverse desene este de prisos. Ilustraţiile de schimb
ale anotimpurilor trebuie situate într-un singur plan cu calendarul şi coordonate după
culoare şi material.