Sunteți pe pagina 1din 4

Înainte si zâmbiți, vă rog să citiți!

sau

Zâmbiți și apoi citiți!

Grașnița sau iarba grasă este buruiana cea de toate zilele, care ne
invadează grădinile – dar numai acolo unde găsește condițiile care îi
convin (deșteaptă buruiană, nu-I place să lupte pentru supraviețuire)!

Și pentru mine a fost o surpriză, dar o surpriză deosebit de


interesantă!

Am descoprit-o acum câțiva ani, când un grup de muncitori chinezi au


ajuns să lucreze la Zimnicea (deh, globalizarea)! Din locurile mai ferite ,
mai ecologice, a început să fie culeasă grașnița!

Vă las să citiți, dacă sunteți curioși, ce beneficia poate adduce


grașnița sănătății

Dacă vă dă în gând să o culegeți, ATENȚIE de unde!

Iarba grasă sin grașniță, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului,
porcina 
Portulaca oleracea L.

Familia Portulaceae
Este o plantă originară din India, unde crește în stare sălbatică, până în munții
Himalaia. În Europa a fost introdusă la început ca plantă de ornament, iar mai târziu a
fost luată în cultură ca legumă. Se cultivă pentru ramificațiile tulpinii și frunzele cărnoase
ușor acide. În stare crudă se consumă sub formă de salate. Ceaiul de frunze uscate
este folosit pentru proprietățile sale antiscorbutice.

NOI NU-I DĂM IMPORTANȚA CUVENITĂ!

Este un aliment veritabil, natural, o plantă care nu necesită tratamente chimice


sau îngrăşăminte şi care poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic. Trăieşte foarte
bine în flora spontană. O întâlnim în special în culturi. La noi este considerată ca şi
buruiană însă preţuită în străinătate, recunoscută în ţări ca Statele Unite, chiar în ţările
europene de top, Franţa, Germania, Grecia, Cipru.

Iarba grasă creste invaziv acoperind solul ca un covor. Este o plantă cu rădăcină
pivotantă, cu tulpină cilindrică şi dură, cărnoasă, târâtoare. Preferă solurile uşoare,
nisipoase, bogate în substanţe nutritive, situate în zone calde de pe glob, cât şi în cele
temperate sau reci.  

Planta are o tulpină cărnoasă, târâtoare, cilindrică, iar frunzele spatulate,


cărnoase, înguste spre bază, aproape sessile. Florile sunt prezente permanent pe
tulpină, fiind se culoare galben-portocaliu sau roșietice. Fructul este o capsulă
dehiscentă cu numeroase semințe mici, lucioase, închise la culoare.

În urma unor studii aprofundate, cercetătorii americani au descoperit că frunzele


de Iarbă grasă, ce pot fi consumate ca legumă gătită, conţin mai multi acizi graşi
Omega-3 decât orice altă plantă comestibilă, făcându-le potrivite pentru îmbunătăţirea
funcţionării creierului şi sistemului cardiovascular. S-a mai descoperit că Iarba grasă
conţine de la 10 la de 20 de ori mai mult din antioxidantul inhibitor de cancer,
melatonina, decât oricare alt fruct sau legumă testată.  

Este printre primele plante care apar primăvara în cultură şi ar avea un potenţial
mare în producţie, fiind vorba de o frunză masivă, de o frunză grea. În timp cred că ne
vom apleca serios asupra ei.

“Eu am în cultură o varietate ameliorată, mult mai suculentă şi mai productivă, cu


o frunză mult mai cărnoasă, şi sper ca uşor la noi şi această buruiană să devină o
plantă alimentară şi, de ce nu, uşor uşor să obişnuim şi românii să o folosească, să o
consume şi să beneficiem de proprietăţile ei, care sunt numeroase”, spune cercetătorul
Vânătoru C.

Pe lângă aportul acesta alimentar, ea este apreciată foarte mult şi din punct de
vedere medicinal, pentru compoziţia chimică de excepţie. Este printre puţinele plante
care conţin acizii graşi Omega-3, un element valoros pentru sănătate, în special pentru
ficat, recomandat pentru diverse afecţiuni, chiar şi pentru tratarea împotriva infecţiilor

Iarba grasă este bogată în vitaminele A,B și C. Conține o serie de minerale:


potasiu, magneziu, calciu, fier, zinc și seleniu. În plus, conține cantități generoase de
mucilagiu (fibre), flavonoide, fitoestrogeni, acizi organici (acid malic). Unul din
peincipalele saale componente este melatonina, hormonul care reglează ciclul veghe-
somn.

Elemente de tehnologie

Nu este o plantă pretențioasă față de climă și sol. De aceea toate lucrările solului
se fac obișnuit, ca și pentru alte plante legumicule care se seamănă primăvara
devreme.

1. Se modelează terenul în straturi înălțate, cu lățimea la coronament de 50 -90


cm.
2. Semănatul: se face în luna martie, în momentul în care terenul permite, astfel
încât mobilizarea să fie perfecta (grădinărește). Însămânțarea mecanizată
este foarte dificilă datorită dimensiunilor seminței, care sunt foarte mici. De
aceea, cel mai des semănatul se execute manual pe rigole puțin adânci
deschise pe coronamentul straturilor modelate anterior, la o adâncime de 2 –
2,5 cm, asemănător semănatului în răsadnițe. Distanța dintre rânduri este de
15 – 18 cm. Se tasează puțin pentru a pune semințele în contact cu solul, cu
o scândură sau efectiv se tăvălugește cu un tăvălug ușor (în funcție de
suprafață). Răsăritul sre loc după cca două săptămâni , atunci când în
soltemperatura ajunge la 18 – 200C.
3. Lucrări de îngrijire: plantele se răresc la 10 – 12 cm între ele. Cultura se
întreține prin lucrări de plivit și udări moderate (120 – 150 m 3/ha).
4. Recoltarea: după două luni de la semănat plantele formează, deja, formează
tulpini și Frunze, acoperind în intregime solul. Este momentul când se poate
trece la recoltare. Recoltarea se face manual, datorită faptului că tulpina este
târâtoare. Se rup tulpinile cu frunze la 20 cm de la colet. Ruperea tulpinilor
este ușoară, fiind foarte fragede. După fiecare recoltare se face o îngrășare
cu 40 – 50 kg/ha N substanță active și se irigă.. astfel, se pot obține mai
multe recolte pe an. Producția obținută poate ajunge la 25 – 30 t/ha.
Valorificare se poate face prin preambalare în pungi ecologice sau vrac.
Cultura seminceră: se delimitează o zonă din cultură unde nu se mai rup
lăstarii. Recoltarea semințelor se execute tot manual, începând din a doua
jumătate a lunii iulie, pe măsură ce capsulele ajung la maturitate (înfloritul
fiind eșalonat și coacerea, respective recoltarea se fac eșalonat). Pentru
evitarea scuturării semințelor (capsulele fiind dehiscente), recoltarea
capsulelor se face în momentul când acestea se îngălbenit și semințele se
brunifică. Capsulele se depozitează în locuri adăpostite de ploaie, aerisite.
Semințele se extrag când capsulele s-au uscat complet și încep să crape. Se
poate obține o producție de cca 25 – 30 k /ha.

S-ar putea să vă placă și