ŞTIINŢA ŞI INGINERIA

MATERIALELOR

curs 7

conf.dr.ing. Liana Balteş

baltes@unitbv.ro
@
 Simbolizarea oţelurilor în funcție de utilizare
• SR EN 10027-1:2006 - Sisteme de simbolizare pentru oţeluri. Partea 1: Simbolizarea
alfanumerică simboluri principale
alfanumerică,
Litera Utilizare Proprietatea mecanică
S Oțel pentru construcții Rezistența minimă la curgere
P Oțell pentru vase subb presiune
i Rezistența
i minimă
i i lal curgere
L Oțel pentru țevi Rezistența minimă la curgere
E Oțel pentru construcții mecanice Rezistența minimă la curgere
B O l beton
Oțel b R i
Rezistența la
l curgere caracteristică
i i ă
Y Oțel pentru structuri pretensionate Rezistența minimă la curgere
R Oțel pentru calea ferată Rezistența minimă la curgere
H Oț l de
Oțel d înaltă
î ltă rezistență
i t ță pentru
t laminare
l i la
l rece Rezistența
R i t ț minimă
i i ă lla curgere
D Produse plate pentru deformare plastică la rece C, D sau X + două cifre care caracterizează oțelul
T Oțel pentru table galvanizate Rezistența la curgere nominală

Număr=100x pierderea specifică

M Oțel electric Număr=100x grosimea nominală în mm
Literă pentru tipul oțelului (A,B,E,N,S sau P)

Ex:
S420 = oțel pentru construcții (S) cu rezistența minimă la curgere de 420MPa (420)
 Simbolizarea oţelurilor în funcție de utilizare
• SR EN 10027-2:1996 - Sisteme de simbolizare pentru oţeluri. Partea 2: Sistemul
numeric
i
• Numere alocate de European Registering Office (VDEh în Dusseldorf)
Oțeluri Carbon
Număr = 1.00XX (& 1.90XX )-oțeluri de bază
Număr = 1.01XX (& 1.91XX )-oțeluri de calitate (pentru structuri generale cu
Rm<500MPa )
Număr = 1.02XX (& 1.92XX )-oțeluri de construcții (fără tratament termic cu
Rm<500MPa )
Număr = 1.03XX (& 1.93XX )-oțeluri cu conținut mediu %C< 0,12 sau Rm < 400
MPa
MP
Număr = 1.04XX (& 1.94XX )-oțeluri cu conținut mediu 0,12≤% C< 0,25 sau Rm ≥
500 MPa
Număr = 11.05XX
05XX (& 1.95XX
1 95XX ))-oțeluri
oțeluri cu conținut 0,25
0 25 ≥%C < 0,55
0 55 sau 500MPa
≤Rm< 700 MPa
Număr = 1.06XX (& 1.96XX )-oțeluri cu conținut %C > 0,55 sau Rm ≥ 700 MPa
Număr = 1.07XX
1 07XX (& 1.97XX
1 97XX )-oțeluri cu conținut mare de P sau S S.
 Simbolizarea oţelurilor

Oțeluri Carbon Speciale

Număr = 1.10XX (& 1.90XX )-oțeluri speciale (oțeluri cu proprietăți fizice speciale)
Număr = 1.11XX
1 11XX-oțeluri
oțeluri speciale (oțeluri pentru vase sub presiune și pentru
construcții mecanice cu %C < 0,5 )
Număr = 1.12XX(& 1.90XX )-oțeluri speciale (oțeluri pentru vase sub presiune și
pentru construcții mecanice cu % C ≥ 0,5)
Număr = 1.13XX-oțeluri speciale (oțeluri pentru vase sub presiune și pentru
construcții mecanice cu cerințe speciale)
Număr = 1.14XX-oțeluri
1 14XX oțeluri speciale
Număr = 1.15XX la 1.18XX-oțeluri de scule
Număr = 1.19XX-oțeluri speciale

• Simbolizarea funcție de compoziția chimică: C urmat de două cifre = 100x

conținutul de carbon %
Ex: C45 oțel carbon de îmbunătățire cu C = 0,42...0,5%.
 Simbolizarea oţelurilor carbon de uz general
Mărci de oţeluri destinate fabricării produselor laminate la cald, sub formă de
laminate plate şi bare forjate,
forjate pentru construcţii mecanice şi metalice.
metalice
Sunt oţeluri hipoeutectoide, care se livrează cu diferite clase de calitate şi grade de
dezoxidare.
Sunt cele mai ieftine oţeluri,
oţeluri cu o largă utilizare,
utilizare fără alte deformări plastice la cald sau
tratamente termice. Sunt uşor prelucrabile prin aşchiere, sudabile. cu capacitate de
deformare plastică la rece.
• VECHI: Oțeluriț carbon de uz g general STAS 500–80
OL + Rm [daN/mm2]. clasa e calitate (1,2,3,4) + « n »,« s », « k »
Ex: OL42.2k
• NOU: Oţeluri
ţ nealiate de construcţieţ SR EN 10025-2:2004
- Oțeluri pentru construcții în general
S + Rp0,2 [MPa] + (JR, J0, J2, K2) + opțional (+AR, +N) + opțional C
Ex: S355J2
S355J2+N N
- Oțeluri pentru construcţii mecanice
E + Rp0,2 [MPa]
Ex: E360
 Simbolizare oţeluri nealiate de construcţii

1) S= oțeluri pentru construcții în general,

E = oțeluri pentru construcţii mecanice

2) nnn = rezistența minimă la curgere pentru epruveta de 16 mm (N/mm 2)

3) m = informații referitoare la rezistența la impact

Temperatura de testare = 20 oC, JR = 27 Jouli,
Temperatura de testare = 0 oC, J0 = 27 Jouli,
Temperatura de testare = -20 oC, J2 = 27 Jouli, K2 = 40 Jouli

4) u = simboluri pentru condiții de livrare

AR = Laminat
N = Normalizat
5) C = potrivit pentru deformare plastică la rece
 Oțeluri pentru construcții în general-echivalenţe
SR EN 10025 SR EN 10025
Si b li
Simbolizare Si b li
Simbolizare STAS 500/2-80 Exemple de domenii de utilizare
alfanumerică numerică
Elemente de structuri metalice de uz general supuse
S185 1.0035 OL 32.1 la solicitări moderate: suporţi, rame, armături, nituri,
lanţuri, flanșe
S235JR 1.0038 OL37-2k Elemente de construcţii metalice sudate sau îmbinate
S235JO 1.0114 OL37-3k; OL37-3kf prin alte procedee: ferme, poduri, rezervoare, stâlpi,
S235J2 1 0117
1.0117 OL37 4kf
OL37-4kf b ti i sudate,
batiuri d t lanţuri,
l ţ i plase
l sudate
d t pentru
t beton
b t
S235J2+N; 1.0117 OL37-4kf, normalizat armat, structuri portante de maşini şi utilaje
S275JR 1.0044 OL44-2k
S275JO 1.0143 OL44-3k; OL44-3kf Elemente de construcţii metalice sudate, supuse la
solicitări mecanice relativ ridicate și care trebuie să
S275J2 1.0145 OL44-4kf
prezinte o suficientă garanţie la ruperea fragilă
S275J2+N 1.0145 OL44-4kf, normalizat
S355JR 1.0045 OL52-2k
S355JO 1.0553 OL52-3k; OL52-3kf Elemente de construcţii metalice puternic solicitate:
stâlpi pentru linii electrice aeriene, căi de rulare,
S355J2 1.0577 OL52-4kf
macarale, şasiuri la autovehicule, rezervoare de mare
S355J2+N 1.0577 OL52-4kf, normalizat capacitate
S355K2+N 1.0596 OL52-4kf, normalizat

•k=calmat, kf= calmat suplimentar cu Al

 Oțeluri pentru construcţii mecanice-echivalenţe

SR EN 10025 SR EN 10025
Simbolizare Simbolizare STAS 500/2-80 Exemple de utilizare
alfanumerică numerică
Elemente de construcţii mecanice supuse la solicitări
ridicate: bare de tracţiune, arbori drepţi și cotiţi, arbori
E295 1.0050 OL 50 pentru pompe şi turbine, cârlige de macara, menghine,
piuliţe, şuruburi de precizie, roţi dinţate pentru viteze
periferice mici
p
Elemente de construcţii mecanice supuse la solicitări mai
E335 1.0060 OL 60 ridicate arbori drepţi şi cotiţi, şuruburi de precizie, roți
dinţate pentru viteze periferice moderate

Organe de maşini supuse la uzură: arbori canelaţi, pene,

E360 1.0070 OL 70 cuplaje, roţi melcate, melci pentru transport, fusuri pentru
prese, roti de lanţ, bolțuri de centrare
Simbolizare oţeluri nealiate de construcţii-proprietăţi mecanice
 Simbolizarea oţelurilor carbon

Oţelurile nealiate turnate pentru construcţii mecanice de uz general sunt oţeluri

hipoeutectoide,
p , care se livrează în stare recoaptă,
p , după
p normalizare şşi detensionare
sau după normalizare, călire şi revenire.

• VECHI : Oţel carbon turnat în piese STAS 600

600–89
89
OT + Rm [MPa] – 1,2,3
Ex: OT 400 - 1
• NOU:
O Oţeluri
O i nealiate
i turnate de uz general SR
S EN 10293
10293:2005
200
GE+Rp0,2 [MPa] varianta normală
GS+Rp0,2
, [MPa] varianta sudabilă (impunerea compoziţiei chimice şi limitarea sumei
elementelor reziduale)

Ex: GE200,, varianta sudabilă GS200

 Oţeluri nealiate turnate pentru construcţii mecanice de uz general-
echivalenţe, proprietăţi mecanice
SR EN 10293 C Si (Max) Mn P (max) S (max)
Simbolizare
Simbolizare
numerică % % % % %
alfanumerică
GE200 1.0420 - - - 0,035 0,030
GS200 1.0449 0,18 max 0,60 1,2 max 0,030 0,025
GE240 1.0446 - - - 0,035 0,030
GS240 1 0455
1.0455 0 23 max
0,23 0 60
0,60 1 2 max
1,2 0 030
0,030 0 025
0,025
GS300 1.0558 - - 0,035 0,030

SR EN 10293 Rp0,2
Rp0 2
Simbolizare STAS Grosime Rm A( min)
Simbolizare (min)
numerică 600-82
alfanumerică mm MPa MPa %
GE200 1 0420
1.0420 OT 400-3
400 3 t ≤ 300 200 380 530
380-530 25
GS200 1.0449 OT 400-3 t ≤ 100 200 380-530 25
GE240 1.0446 OT 450-3 t ≤ 300 240 450-600 22
GS240 1 0455
1.0455 OT 450-3
450 3 t ≤ 100 240 450 600
450-600 22
OT 500-3 t ≤ 30 300 600-750 15
GS300 1.0558
OT 500-3 30 < t ≤ 100 300 520-670 18
 Simbolizarea oţelurilor carbon
• VECHI: Oțel carbon de calitate STAS 880 - 88
OLC + %C x 100
Ex: OLC 35
• de cementare OLC 8 – OLC 20
• de îmbunătăţire
ţ OLC 25 – OLC 60
• NOU: parte din Oțeluri pentru călire și revenire (îmbunătățire) SR EN 10083:2007
C + %C x 100 + starea de livrare netratată (simbol TU); cu tratament pentru îmbunătăţirea
prelucrabilităţii (TS), înmuiată (TA), normalizată (TN), călită şi revenită (TQ+T).
Ex: C 45 TN (oțel de îmbunătățire normalizat)
Oțeluri pentru cementare (carburare) SR EN 10084:2008
C + %C x 100 + E sau R ((E = conţinutţ redus de S şşi P;; R = conţinut
ţ controlat de S)) +
Tratament termic cu proprietatea: (+S) rezistența la forfecare, (+A) duritate maximă, (+TH)
duritate în interval, (+FP) structură ferito-perlitică și duritate în interval
Ex: C 10R (oțel de cementare cu C= 0,07...0,13%, S= 0,020 …
0 040%)
0,040%)

• VECHI: Oțeluri carbon de scule STAS 1700 – 90

OSC (O-oţel
(O l carbon;
b S
S-scule;
l C-de
C d calitate)
li ) + %C x 10 + M = conţinut
i mărit
ă i în
î mangan
Ex: OSC 8M
 Simbolizarea oţelurilor carbon de îmbunătățire SR EN 10083:2007-
compoziţie chimică

Cr
Si Cr Mo Ni
C Mn P (max) S (max) +Mo
Nume Număr (Max) (max) (max) (max)
+Ni
% % % % % % % % %
0,32-
C35 1.0501 0,40 0,5-0,80 0,045 0,045 0,40 0,10 0,4 0,63
0,39
0,37
0,37-
C40 1.0511 0,40 0,5-0,80 0,045 0,045 0,40 0,10 0,4 0,63
0,44
0,42-
C45 1.0503 0,40 0,5-0,80 0,045 0,045 0,40 0,10 0,4 0,63
0 50
0,50
0,52-
C55 1.0535 0,40 0,6-0,90 0,045 0,045 0,40 0,10 0,4 0,63
0,60
00,57-
57
C60 1.0601 0,40 0,6-0,90 0,045 0,045 0,40 0,10 0,4 0,63
0,65
 Simbolizarea oţelurilor carbon de îmbunătățire SR EN 10083:2007-
proprietăţi mecanice

d < 16 16 < d ≤ 40 40 < d ≤ 100

Echiv. t≤8 8 < t ≤ 20 20 < t ≤ 60
Nume STAS
Re Rm A Re Rm A Re Rm A
880-80
MPa MPa % MPa MPa % MPa MPa %
C35 OLC35 430 630-780
630 780 17 380 600-750
600 750 19 320 550-700
550 700 20
C40 OLC40 460 650-800 16 400 630-780 18 350 600-750 19
C45 OLC45 490 700-850 14 430 650-800 16 370 630-780 17
C55 OLC55 550 800 950
800-950 12 490 750 900
750-900 14 420 700 850
700-850 15
850-
C60 OLC60 580 11 520 800-950 13 450 750-900 14
1000
 Simbolizarea oţelurilor carbon de îmbunătățire SR EN 10083:2007-
echivalenţe

Echiv.
N
Nume Exemple de utilizare
STAS 880-80
Piese tratate termic mediu solicitate: arbori cotiţi cu dimensiuni
C35 OLC35 mici, biele, butuci sudați pentru roţi, cilindri de prese, bandaje

Piese tratate termic cu utilizări diverse în construcţia de maşini

C40 OLC40

Piese tratate
Pi t t t termic
t i de
d rezistenţă
i t ţă ridicată
idi tă şii tenacitate
t it t medie:
di
C45 OLC45 discuri de turbină, arbori cotiţi, biele, coroane dinţate, roţi cu
clichet, volanţi, pene de ghidaj, melci
Piese tratate
Pi t t t termic
t i puternic
t i solicitate:
li it t roţi
ţi dinţate,
di ţ t bandaje,
b d j
C55 OLC55
coroane, arbori, bolţuri de lanţ
Piese tratate termic cu proprietăţi de rezistenţă ridicată combinată
C60 OLC60 cu elasticitate: excentrice, bandaje, bucşe elastice, roţi dinţate
 Simbolizarea oţelurilor carbon de cementare (carburare)
SR EN 10084:2008-compoziţie chimică

C Si (Max) Mn P (max) S (max)

Nume Număr
% % % % %
C10E 1.1121 0,07 - 0,13 0,4 0,3 - 0,6 0,035 0,035
C10R 1.1207 0,07 - 0,13 0,4 0,3 - 0,6 0,035 0,02-0,04
C15E 1.1141 0,12 - 0,18 0,4 0,3 - 0,6 0,035 0,035
C15R 1 1140
1.1140 0 12 - 0,18
0,12 0 18 04
0,4 0 3 - 0,6
0,3 06 0 035
0,035 0 02 0 04
0,02-0,04
C16E 1.1148 0,12 - 0,18 0,4 0,6 – 0,9 0,035 0,035
C16R 1.1203 0,12 - 0,18 0,4 0,6 – 0,9 0,035 0,02-0,04
 Simbolizarea oţelurilor carbon de cementare (carburare)
SR EN 10084:2008-echivalenţe
Nume
EchivalențaDuritatea HB pentru
SR EN Exemple de utilizare
STAS 880-80 condiția de livrare +A
10084:2008
OLC10 Piese
i cementate cu rezistenţă
i ă redusăă în
î
C10E
OLC10S miez: şaibe, clicheţi, furci, pene de
131 ghidare, culbutoare, supape, discuri,
OLC10X
C10R b
bucşe şii role
l pentru
t lanţuri
l ţ i de d
OLC10XS
tracţiune.
OLC15
C15E Piese cementate cu rezistenţăţ redusă în
OLC15S
143 miez: bolţuri, pârghii, chei, pene de
OLC15X
C15R ghidare.
OLC15XS
OLC20
C16E
OLC20S Piese cementate cu rezistenţă redusă în
156
OLC20X miez: bolţuri, şaibe, bucşe.
C16R
OLC20XS

•X-oţeluri superioare, XS- oţeluri superioare cu conţinut controlat de S

Echivalența oţelurilor carbon de cementare (carburare)
SR EN 10084:2008-echivalenţe
 Oţeluri carbon de scule STAS 1700 – 90

• Cuprind oţeluri prelucrate prin deformare plastică la cald sau la rece sub formă de
produse laminate, forjate şi trase, cojite sau şlefuite destinate confecţionării sculelor.
• S t oţeluri
Sunt ţ l i care conţin
ţi 0,65...l,24%C,
0 65 l 24%C folosite
f l it cu tratamentul
t t t l termic
t i final
fi l de
d
călire şi revenire joasă.
• După călire, ating duritatea superficială 60-62 HRC.
• Sunt oţeluri cu călibilitate redusă, pentru că numai sub l0 mm diametru se călesc
complet în volum, între 10-15 mm diametru călirea este superficială în limita a 5
mm, iar peste 50mm diametru se călesc în limita a 2mm.
• Stabilitatea termică a structurii este limitată de temperatura de revenire la
150...200°C.
Oţeluri carbon de scule STAS 1700 – 90
 Oţelurile nealiate -proprietăți

% ]; Z [% ]; K C U [d a J /c m 2 ]

80
HB
0
31
100
R

H B [dd a N /m m 2 ]; R m e c [d a N //m m 2 ]; A [%
15
14 60

80 A 25

30 KCU

3
2
Influenţa conţinutului de carbon
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2 1.4
asupra proprietăţilor oţelurilor
nealiate fără tratament termic %C
 Elemente însoţitoare în oţelurile nealiate
• Si: maximum 0,5%. , Provine de la elaborare ((sau dezoxidare).
) Apare:
p
ƒ dizolvat în ferită (crește rezistența)
ƒ incluziuni nemetalice (silicați, oxizi).
• Mn: în oţelurile nealiate max.
max 0,8%.
0 8% Se adaugă la dezoxidare şi desulfurare.
desulfurare
Apare:
ƒ dizolvat în ferită
ƒ în
î cementităi ă secundară
d ă (FeMn)
(F M )3C
ƒ Mn3C
ƒ MnS, oxizi
• P: max. 0,05% (general). Provine din minereu. Apare:
ƒ dizolvat în ferită
ƒ Fe3P,
P Fe2P
• Fragilizează la rece
• Formează fibrajul în oţeluri – creștere a rezistenței pe direcția de deformare
plastică la cald.
cald
 Elemente însoţitoare în oţelurile nealiate

• S: max. 0,05% (în general). Provine din minereu, cocs, gaze de ardere.
• Formează eutectic Fe – FeS (topire la 985°C) → fragilitate la cald
• O: max. 0,05%. Din atmosferă și oxizi.
• Oxizi : FeO,
FeO Fe3O4, Fe2O3
• Formează incluziuni fragile
• N: max. 0,03%. Din atmosferă
• Apare dizolvat în ferită și în Fe4N (precipitate care duc la îmbătrânirea
feritei).
 Oțeluri aliate

• Oţelurile în care suma elementelor de aliere este între 1...50%.

• Elementele de aliere se pot repartiza în oțeluri:

¾ dizolvate în fier sub formă de soluții,
soluții fomând ferita și austenita
aliată;
¾ combinații cu carbonul: carburi simple, complexe, cementita
aliată sau faze de pătrundere. Sunt elementele tradiționale de la
stânga Fe în tabelul periodic (Ti, V, Cr, Mo, W, etc);
¾ compuși intermetalici (FeCr,
(FeCr FeV,
FeV Fe3Ti,Ti Fe2W,
W Fe2Mo,etc.)
Mo etc )
¾ în stare liberă (Pb, Cu > 1%).
 Influența elementelor de aliere

• Elementele de aliere acționează asupra punctelor critice ale fierului

(A3, A4) deplasându-le pe axa temperaturii.
• Din acest punct de vedere elementele de aliere se clasifică în:
¾ γ-gene, austenitogene, care deschid sau lărgesc domeniul
austenitic și-l reduc pe cel feritic (Mn, Ni, Pt, C, N, etc.-prin
ridicarea punctului A4 și coborârea lui A3, iar Co prin ridicarea
ambelor puncte critice);
¾ α-gene, feritogene, care închid sau îngustează domeniul austenitic
lărgindu-l pe cel feritic (Si, Mo, W, Ti, V, etc. prin coborârea
punctului A4 și ridicarea lui A3, iar Cr prin coborârea ambelor
puncte critice).
 Oțeluri aliate

Sistemul Fe-Mn Sistemul Fe-Cr

elemente γγ‐gene
g elemente α-gene
g
 Influența elementelor de aliere
• Cromul este un element de aliere care se găseşte în anumite cantităţi în majoritatea
oţelurilor aliate, datorită efectului său favorabil.
• Cromul se dizolvă în ferită, durificând-o într-o măsură mai mică decât alte elemente de
aliere, iar pe de altă parte favorizează formarea carburilor şi nitrurilor. Acestea în
cazul în care sunt repartizate la limita cristalelor micşorează sensibilitatea la
supraîncălzire
î ăl i a oţelurilor,
ţ l il favorizând
f i â d comportarea
t la
l sudare,
d întrucât
î t ât cristalele
i t l l zoneii
influenţate termic sunt frânate să crească odată cu încălzirea. Astfel are loc şi o mărire a
rezistenţei la rupere.
• Nitrurile de crom,
crom de tipul CrN sau Cr2N se formează în oţelurile crom,crom datorită
afinităţii cromului faţă de azotul dizolvat în metalul lichid, la elaborare sau la sudarea
acestor oţeluri, mărind fragilitatea la revenire.
• De asemenea cromul micşorează conductivitatea termică a oţelurilor,
oţelurilor determinând
micşorarea zonei influenţate termic, obţinută pentru o anumită energie liniară.
• Cromul măreşte şi segregaţia dendritică, provocând apariţia cristalelor columnare
mari,, a căror efect nefavorabil este cu atât mai pputernic cu cât dimensiunea ppieselor este
mai mare.
• Cromul, în cazul răcirilor rapide, favorizează apariţia austenitei reziduale, datorită
faptului că este un element care coboară temperatura de începere a transformărilor
martensitice. Creşterea cantităţii de austenită reziduală poate favoriza variaţii
dimensionale ale pieselor, provocând în acest fel tensiuni interne şi deformaţii.
• Oţelurile între 0,3-2 % Cr sunt considerate oţeluri slab aliate.
 Influența elementelor de aliere
• Nichelul se dizolvă în orice proporţie în ferită şi austenită, nu formează
carburi
b i şii favorizează
f i ă ddescompunerea cementitei, tit i fiind
fii d un element
l t gamagen
şi grafitizant.
• Nichelul coboară temperatura de formare a eutecticului. În funcţie de
concentraţia
t ţi sa în
î oţeluri,
ţ l i acesteat pott avea structură
t t ă perlitică
liti ă (P),
(P)
martensitică (M) sau austenitică (A).
• Nichelul are rolul şi de a compensa efectele defavorabile ale cromului, pe
care îl însoţeşte de cele mai multe ori în oţelurile aliate.
aliate
• Datorită solubilităţii ridicate a hidrogenului în nichel, se poate observa o
scădere a rezilienţei în cazul alierii cu Ni.
• Nichelul
Ni h l l măreşte
ă călibilitatea
ălibili şii micşorează
i ă temperatura de d începere
î a
transformărilor austenitice, acest efect fiind maxim în cazul în care oţelul
conţine şi un adaos de 0,1 – 0,8 %V.
• Un
U altl efect
f ddeosebitbi dde ffavorabil
bil all nichelului,
i h l l i asupra oţelurilor,
l il îl constituie
i i
micşorarea coeficientului de dilatare lineară, odată cu creşterea
conţinutului de Ni până la 35,5%. Aliajul cu 46% Ni, aliajul platinită, are
acelaşi coeficient de dilatare termică ca şi sticla
sticla.
• Oţelurile între 1-5% Ni sunt considerate oţeluri slab aliate cu Ni.
 Influența elementelor de aliere

40

30
A
M+
A
% Ni

20 M

P+M
10

0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2 1.4 1.6 1.8 2.0

%C

Diagrama structurală a oţelurilor aliate cu nichel

 Influența elementelor de aliere

70

60
Conductivittatea termicã λ [W/mk]

50

40

30

20

10

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Continutul de nichel [%]

Variaţia coeficientului de dilatare termică a oţelurilor aliate cu nichel

 Influența elementelor de aliere
• Manganul fiind un element de aliere ieftin şi având proprietăţi asemănătoare cu
cele ale Ni, este foarte des utilizat, dar fără a se atinge aceleaşi performanţe ca în
cazul alierii cu Ni.
Ni Manganul ajunge în oţel din feromanganul introdus la elaborare
pentru dezoxidare şi desuflare.
• Manganul se dizolvă parţial, iar parţial formează o serie de compuşi chimici în oţel.
Cea mai mare p parte a manganului
g se găseşte
g ş în structura oţelurilor
ţ sub formă de
MnS, ca incluziuni nemetalice. MnS are aspect globular de culoare gri, este plastică
şi are temperatura de topire ridicată. Se deformează bine în timpul proceselor de
prelucrare la cald.
• Î funcţie
În f ţi de d cantitatea
tit t de
d Mn
M dindi oţel,
ţ l acesta
t poatet fi element
l t însoţitor
î ţit (< 00,8%Mn)
8%M )
sau element de aliere (> 0,8 %Mn).
• Manganul măreşte călibilitatea oţelurilor asemănător cu cromul şi micşorează
temperatura de începere a transformării martensitice
martensitice, favorizând apariţia
austenitei reziduale în cazul răcirilor rapide.
• Conţinutul de mangan influenţează pozitiv variaţia coeficientului de dilatare
ş
lineară a oţelurilor. Astfel rezultă că odată cu creşterea conţinutului
ţ de Mn creşte
ş şiş
coeficientul de dilatare lineară şi totodată cresc şi tensiunile interne care apar în
timpul sudării acestor oţeluri.
• Din cercetările experimentale s-a determinat că rezistenţa la rupere şi limita de
curgere cresc cu cca. 100 MP MPa pentru t fi fiecare procentt dde mangan, alungirea
l i la l
rupere fiind puţin influenţată.
 Influența elementelor de aliere
• Siliciul ajunge în oţel parţial din fonta brută care serveşte la elaborarea
oţelului, parţial din căptuşeala cuptorului de elaborat oţel, din zgură şi
ferosiliciul utilizat pentru dezoxidare.
• Este element de aliere la concentraţii peste 1%Si.
• Datorită faptului că fierul dizolvă până la 14 %Si la temperatura ordinară,
în cea mai mare parte siliciul se dizolvă în ferită, determinând mărirea
durităţii şi a limitei de elasticitate.
• Astfel la o creştere a conţinutului de siliciu cu 1% are loc creşterea
rezistenţei la curgere şi a rezistenţei la rupere cu cca. 100 MPa, crescând
de asemenea şi duritatea.
• Întrucât siliciul nu formează carburi, rezultă că are un efect favorabil asupra
formei carburilor şi asupra comportării lor la încălzire. În acest fel carburile
din oţelurile aliate cu siliciu au o tendinţă de globulizare şi se dizolvă mai
greu în
î soluţia
l i solidă
lid îîn timpul
i l încălzirii.
î l i ii
• Siliciul măreşte călibilitatea oţelurilor şi împiedică descompunerea
martensitei la încălzire, favorizând în acelaşi timp decarburarea oţelului
î atmosferă
în f ă oxidantă.
id ă
 Influența elementelor de aliere
• Molibdenul, vanadiul şi wolframul sunt elemente de aliere care au efect
favorabil asupra proprietăţilor oţelurilor aliate.
• Datorită afinităţii mari pentru carbon, aceste elemente dau carburi greu
fuzibile şi cu solubilitate scăzută. Ele micşorează sensibilitatea la
supraîncălzire, ducând la mărirea rezistenţei la cald a oţelurilor, datorită
efectului mecanic al carburilor de la limita cristalelor.
• Datorită efectului favorabil pe care îl manifestă asupra punctelor critice de
transformare, aceste elemente măresc stabilitatea termică al oţelurilor
• Molibdenul, vanadiul şi wolframul determină ridicarea temperaturii de
transformare AC3 a oţelurilor, formând carburi greu fuzibile în austenită,
d
ducândd la
l mărirea termosensibilităţii.
• Molibdenul şi vanadiu înlătură fragilitatea de revenire în timp ce
molibdenul şi wolframul însoţite de siliciu favorizează decarburarea
oţelurilor
i încălzite
î ă i în î mediu i oxidant.
i Rezistenţa
i la curgere la cald şii
duritatea oţelurilor cresc odată cu mărirea conţinutului de W, Mo, şi V.
 Influența elementelor de aliere

110

]
-5
[0
o
M

90
→ R [N / mm ]
2

,4 ]
-1
[0
V
C

70 1 2]
[ 0-
W

50
Continutul de W, Mo, V [%]

Influenţa W, Mo, V asupra rezistenţei la curgere a oţelurilor

 Influența elementelor de aliere

• Titanul este un element care este dorit în compoziţia oţelurilor.

oţelurilor Datorită acestui
efect titanul măreşte rezistenţa mecanică şi duritatea oţelurilor.
• Cobaltul este un element care favorizează precipitarea unor compuşi greu solubili şi
p
fin dispersaţi, mărind duritatea şi stabilitatea termică. Cobaltul este un element
care formează carburi, având un efect deosebit de favorabil asupra obţinerii
carburilor sau altor compuşi intermetalici cu alte elemente de aliere sau însoţitoare –
Mo, Cr, W, Ti, etc.
• D t ită modificării
Datorită difi ă ii formei
f i carburilor
b il de d molibden
libd şii a cementitei,
tit i cobaltul
b lt l prezintă
i tă
dezavantajul de scădere a tenacităţii oţelurilor. De asemenea cobaltul măreşte
valorile punctelor critice A1 şi A3 cu cca. 6,5 K pentru o creştere de 1%Co.
• Alte efecte favorabile ale cobaltului asupra oţelurilor sunt mărirea conductivităţii
termice şi mărirea rezistenţei la oxidare la cald.
• Borul este un element de microaliere în oţeluri, care în proporţii de
0,0005…0,003% întârzie transformarea perlitică, fără să o deplaseze pe scara
temperaturilor.
• De asemenea măreşte călibilitatea oţelurilor, opunându-se formării constituenţilor
moi în timpul călirii şi determină micşorarea susceptibilităţii la fisurare.
 Influența elementelor nedorite
• Azotul este un element însoţitor ţ care ajunge
j g în oţel
ţ din aerul cu care vine în contact
la elaborare. Din acest motiv procedeul prin care a fost elaborat oţelul influenţează
în măsură apreciabilă conţinutul de azot din oţel.
• Azotul care se găseşte în oţel dizolvat în ferită în cantităţi mari determină formarea
nitrurii
it ii Fe
F 4N ((γ’).
’) ÎÎn cazull oţelurilor
ţ l il moi,i determină
d t i ă fragilitatea
f ilit t la l albastru
lb t şii
îmbătrânirea mecanică, fapt ce se evită prin dezoxidare suplimentară cu aluminiu,
care având afinitate mai mare faţă de oxigen decât fierul, determină formarea AlN,
fără să mai rămână azot în ferită.
• Hidrogenul este un element însoţitor prezent în oţeluri datorită umidităţii
materialelor refractare fie din adaosurile care conţin hidrogen şi care sunt introduse
în oţel în timpul elaborării, cum ar fi ferosiliciul sau varul.
• Hidrogenul mai poate apare şi în timpul sudării, din apa conţinută de învelişurile
electrozilor sau din fluxuri, precum şi din diferite impurităţi de pe materialele de
sudat.
• Hid
Hidrogenul l aflat
fl t în
î oţel
ţ l subb două
d ă forme
f de
d bază
b ă – în
î stare
t atomică
t i ă când
â d formează
f ă cu
fierul o soluţie solidă de interstiţie, sau în stare moleculară când rămâne inclus la
locul de formare – conduce la formarea de fulgi şi pori care sunt nedorite în
ţ
oţeluri.
 Influența elementelor nedorite

Compoziţia chimică [%] Rezilienţa KCU [J/cm2]

Răcit în Def. Răcit în Def.
Oţel aer de pplastic aer de pplastic
C Si Mn P S N Al
la la la la
9500C 2590C 9500C 2500C
Thomas 0 13
0,13 0 01
0,01 0 47
0,47 0 066
0,066 0 037
0,037 0 013
0,013 0 003
0,003 140 20 100 5
Martin 0,13 0,15 0,016 0,016 0,019 0,004 0,008 180 120 170 40
Martin
dezoxidat 0,14 0,07 0,043 0,015 0,017 0,005 0,050 200 180 190 170
cu Al

Fragilitatea la albastru (cald) a oţelurilor

 Influența elementelor nedorite
• Oxigenul este un element însoţitor care ajunge în oţel, parţial din fontă, unde ajunge
din minereuri, şi parţial din contactul cu aerul în timpul elaborării. De asemenea
oxigenul mai pătrunde în oţelul în stare solidă în timpul încălzirii la temperaturi
ridicate, prin difuzia care are loc de-a lungul limitelor grăunţilor.
• În oţel oxigenul se găseşte sub formă de compuşi chimici, cum ar fi: magnetită
(Fe3O4) sau hematită (Fe2O3) sau sub formă dizolvată în ferită, în cazul cantităţilor
mici, sub 0,05%, sau sub formă de incluziuni oxidice.
• În general compuşii formaţi de oxigen reduc rezistenţa mecanică a oţelului,
determinând înrăutăţirea atât a rezistenţei mecanice, cât şi a tenacităţii oţelului.
• Sulful nedizolvându-se în ferită, formează sulfura de fier – FeS – care la rândul ei
formează cu fierul un eutectic – Fe-FeS – care se găseşte în mod obişnuit la limita
grăunţilor şi se topeşte la o temperatură relativ scăzută, 9850C.
• Sulful determină, proporţional cu creşterea cantităţii sale în oţel, scăderea
proprietăţilor mecanice ale oţelurilor.
• Fosforul se dizolvă în ferită, formând cu acesta o soluţie solidă de substituţie. În
cazul în care se găseşte în cantităţi mari poate forma şi fosfuri, cum ar fi: Fe3P sau
Fe2P. Aceste elemente determină la cald aşa numita fragilitate la roşu a oţelurilor.
• De asemenea în urma cercetărilor experimentale s-a constatat că fosforul
diminuează şi tenacitatea la temperatura ambiantă oţelurilor.
 Influența elementelor nedorite
60
12
KCU

A [% ],R ,R C [d a N /m m 2 ],K C U [d a J /c m 2 ]
50

40 R

30 A

RC
20

2
10

0
0 0.05 0.10 0.15 0.20

→O2 %
Influenţa oxigenului asupra proprietăţilor mecanice ale oţelurilor
 Influența elementelor de aliere

Elementele de aliere specifice

Cr Mn Ni Co Si Mo W V Ti Nb Al
Efecte posibile asupra structurii şi proprietăţilor oţelului
Segregaţia dendritică Ç Ì Ê

Sensibilitatea la
Ì Ç Æ Ì Ì È È È È È
supraîncălzire
Stabilitatea termică Ç È Ì Ê Ê Ç Ç Ç
Adâncimea de pătrundere Ç Ç Ê Ì Ê Ç Ê Ê
Cantitatea de austenită
Ç Ç Ê Ì Æ Ì
reziduală
Fragilitatea la revenire Ê Ê Ì È Ê È Ê È È È

Duritatea Ç Ç Ê Ê Ê Ç Ç Ç Ç Ç
R i t ţ la
Rezistenţa l cald
ld Ì Ê Æ Ì Ì Ç Ì Ì Ê

Rezistenţa la uzură la cald Ç È Ì Ê Ê Ç Ç Ç

Rezistenţa
ţ la şoc
ş Ç Ç Ê Ç Ê

Influenţa elementelor de aliere asupra proprietăţilor oţelurilor

 Influența elementelor de aliere
Elementele de aliere specifice
Cr Mn Ni Co Si Mo W V Ti Nb Al
Influenţa asupra temperaturilor critice
A4 [K] Ì Ê Ê Ê Ì Ì Ì Ì Ì Ì Ì
A3 [K] Ì Ì Ì Ê Ê Ê Ê Ê Ê Ê Ê
A1 [K] Ê Ì Ì Ê Ê Ê Æ Ê Ê
Ms [K] È È Ì Ê Ê Ì Ì Ç
Influenţa asupra proprietăţilor fizice
λ [W/mk]
Ì È È Ê Ì È È Ì Æ
Căldura latentă
c [J/kgK]
[J/k K]
Ê Ê Ê Æ Ê È È Æ Æ Ê
Căldura specifică
ρ[kg/m3]
Ì Æ Ê Ê Ì Ê Ç
Densitatea
αdilatare
Coeficient de dilatare Ì Ê È Ì
termică

Influenţa elementelor de aliere asupra proprietăţilor oţelurilor

 Clasificare oțeluri aliate

După gradul de aliere pot fi:

¾ slab aliate: ∑ EA < 2,5%
¾ mediu aliate: 2,5 < ∑ EA< 10%
¾ înalt aliate: ∑ EA < 10%
După structura în stare normalizată:
¾ perlitice –oteluri slab aliate;
¾ martensitice (autocalibile) –oteluri mediu aliate;
¾ austenitice
t iti –bogat
b aliate.
li
După structura în stare recoaptă:
¾ hipoeutectoide, cu ferita aliata structural liberă;
¾ hipereutectoide, cu carburi secundare, precipitate din austenita;
¾ ledeburitice, în stare turnata prezintă în structura un eutectic ce contine carburi
pprimare (separate
( p din lichid).
)
 Clasificare oțeluri aliate

Oţelurile aliate, cu cantitate mare de elemente γ-gene mai pot fi:

¾ austenitice, care nu sufera transformari la încalzire;
¾ semiaustenitice,, cu transformari la încalzire si care se ppot supune
p unei caliri
incomplete.
Oţelurile aliate cu cantităţi mari de elemente α-gene pot fi:
¾ feritice, fără transformări la încălzire;
¾ semiferitice, cu transformări la încălzire şi cu posibilitatea aplicării unei căliri
incomplete;
După destinaţie oţelurile sunt:
¾ pentru construcţii mecanice, dupa tratamentul termic final sunt: de cementare
(% C <0,25), de îmbunătăţire (% C ≥0,25) şi de nitrurare.
¾ pentru construcţii metalice sunt destinate realizării unor ansambluri îmbinate
prin
i şuruburi,
b i nituri
it i sau sudate:
d t
¾ pentru scule: de aşchiere şi aparate de măsură şi control, pentru deformare
plastică la rece, la cald sau pentru scule pneumatice;
¾ cu destinaţie specială: pentru cazane şi recipiente sub presiune,
presiune inoxidabile şi
refractare, pentru rulmenţi, etc.
 SUBIECTE

• Oţeluri
ţ carbon: standardizare,, aplicaţii.
p ţ
• Elemente însoţitoare în oţeluri carbon.
• Oţeluri carbon. Proprietăţi.
• Clasificarea oţelurilor aliate.
• Elemente de aliere în oţeluri aliate.
• Elemente
l nedorite
d i în oţeluri
l i aliate.
li Influenţă.
fl

44