DATE GENERALE ASUPRA ADMINISTRĂRII MEDICAMENTELOR

Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca

bolile.
Medicamentele sunt prescrise de medic însă asistentul medical care administrează aceste
medicamente, trebuie să aibă o serie de cunoştinţe despre preparate pentru a nu transforma
efectul lor într-o otravă cu o acţiune ireversibilă.
Diferenţierea acţiunii medicamentelor asupra organismului este în funcţie de dozele
administrate.
Pentru fiecare medicament se vor deosebi:
 doza terapeutică – cantitatea care poate să fie administrată, pentru obţinerea efectului
terapeutic dorit
 doza maximă – cantitatea cea mai mare suportată de organism fără apariţia unor fenomene
toxic
 doza toxică – cantitatea care provoacă o reacţie periculoasă pentru organism
 doza letală – cantitatea care produce decesul pacientului
De asemenea asistentul medical trebuie să aibă cunoştinţe exacte asupra modului – cum se
administrează medicamentele.
Astfel asistentul medical trebuie să cunoască:
 medicamentele după aspectul exterior
 dozele terapeutice şi maximale, precum şi limita inferioară a dozelor toxice, calea de
administrare
 modul de administrare
 incompatibilităţile medicamentoase în special în cazul injecţiilor
 modul de păstrare a medicamentelor
 lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise
 anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor
 administarea imediată a medicamentelor deschise (sol.injectabile)
 prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti
Întrucât asistentul medical lucrează cu un număr mare de bolnavi, probabilitatea de a greși e
sporită. Din acest motiv asistentul medical trebuie să-şi organizeze munca în aşa fel ca
distribuirea medicamentelor să se facă operativ, exact, punctual, estetic şi în condiţiile respectării
stricte a igienei individuale.
Completarea fişei de prescripţii medicale.
Medicamentele trebuie să fie prescrise zilnic în timpul vizitelor în foaia de prescripţii medicale.
În foaia de prescripţii se indică:
 numărul fişei de observaţie clinică
 numele, prenumele şi vârsta bonavului
 data, regimul, dieta
 denumirea substanţelor medicamentoase în limba latină
 doza şi forma eliberării
 orarul administrării medicamentelor pe zi
 calea de administrare
Asistentul medical zilnic extrage prescripţiile medicale din foaia de observaţii şi scrie lista
medicamentelor care lipsesc la post.
 Fiecare asistent medical de gardă de la postul său transmite lista medicamentelor asistentului
major care sumează şi complectează apoi bonul de comandă pentru farmacie.
Întocmirea bonului de comandă - livrare a medicamentelor.
 asistentul medical superior, întocmeşte bonuri de comandă pentru farmacie în două
exemplare
 un exemplar este trimis la farmacie, iar celalalt exemplar rămâne în secţie pentru verificare
 după ce au fost completate bonurile semnate de şeful secţiei, sunt duse la farmacie
 substanţele narcotice, substanţele toxice, alcoolul etilic se comandă pe bonuri speciale în
limba latină, cu ştampila instituţiei curative şi semnătura medicului şef
 pentru substanţele narcotice se mai indică numărul foii de observaţie clinică, numele,
prenumele bolnavului, diagnoza
 se admite dublarea normelor unice de prescriere şi livrare a narcoticelor numai pentru
bolnavii oncologici
 în instituţiile curative eliberarea preparatelor medicamentoase din farmacie are loc de şeful
farmaciei sau locţiitorul lui după prezentarea bonului de comandă
 primind medicamentele de la farmacie asistentul medical major verifică inscripţiile de la
farmacie cu acele de pe bonurile de comandă, doza preparatului, termenul de valabilitate
 preparatele pregătite la farmacie se eliberează a doua zi şi trebuie să aibă eticheta pe care e
indicat denumirea preparatului, doza, data pregătirii, termenul de valabilitate şi semnătura
farmacistului care a pregătit substanţa medicamentoasă
 soluţiile pregătite pentru uz intern sunt cu eticheta – albă, pentru uz extern – galbenă,
soluţiile pentru administrarea parenterală cu eticheta albastră
 înainte de eliberarea medicamentelor sunt verificate încă o dată de personalul farmaciei
pentru a evita eventualele erori

Primirea, păstrarea şi distribuirea medicamentelor în secţie.

Asistentul medical major, după ce a primit medicamentele de la farmacie, le distribuie
conform cerinţelor şi regulilor.
Medicamentele sunt păstrate în locurile speciale.
La fiecare post se află un dulap special care se ţine încuiat şi se controlează de asistentul de
gardă. În el se păstrează substanţele medicamentoase de uz intern şi extern. În dulap
medicamentele se aşează după aspectul exterior mai uşor să fie luate din dulap.
Se interzice categoric păstrarea medicamentelor împreună cu obiectele de îngrijire a
bolnavilor (pipete, punga cu gheaţă, para de cauciuc).
Soluţiile sterile în fiole şi flacoane pentru administrarea parenterală se păstrează în dulapuri în
sala de tratamente. Pe un raft cu inscripţia respectivă se păstrează antibioticele şi dizolvanţii lor,
pe altul cutiile cu soluţie în fiole care nu fac parte la grupa „A” (narcotice) – (vitamine,
papaverina).
În sala de tratamente se află safeul unde se păstrează preparatele medicamentoase din grupa
„A” şi „B” cele deficitare. Cheia de la safeu se transmite la asistentul de gardă şi se înregistrează
într-un caiet special.

Păstrarea bună a medicamentelor depinde de:

 temperatura şi umiditatea încăperii
 luminozitatea
  cât de bine au fost închise
Cele ușor alterabile (infuziile, mixturile, serurile, unguentele) se păstrează în frigider.
Distribuirea medicamentelor în secţie se efectuează de asistentul medical de salon, el extrage
din foile de prescripţii medicale în registre speciale pentru fiecare bonav aparte. La distribuirea
medicamentelor sunt folosite măsuţe portative.
Conform indicațiilor medicale asistentul medical pregătește preparatele medicamentoase
prescrise pentru fiecare pacient.
Asistentul medical verifică medicaţia din condica de predare şi se asigură că coincide cu
indicațiile din foaia de prescripţii. Administrarea medicamentelor, asistentul medical o va face şi
la bolnavii mai puţin gravi. Formele medicamentoase lichide vor fi băute direct din pahare, iar
formele solide vor fi administrate cu ajutorul unei linguriţe. Bolnavul înghite medicamentele în
prezenţa asistentului medical. În aşa fel se va evita refuzarea medicamentelor.

Păstrarea şi evidenţa stupefiantelor (narcoticelor) conform actelor normative în vigoare.

 substanţele narcotice se păstrează în safeuri, care au 2 uşi duble pentru păstrarea strictă a lor
 cheia de la safeu se transmite la asistentul medical de gardă
 pe partea internă a uşei safeului se află lista preparatelor medicamentoase care se păstrează în
safeu. pentru a duce evidenţa consumului de medicamente narcotice şi cu acţiune puternică
 sunt registre care trebuie să fie numerotate, cusute, sigelate și semnate de medicul şef
 pentru păstrarea incorectă a medicamentelor personalul medical răspunde juridic
 medicii curanţi, indicând substanţe narcotice, confirmă în mod obligatoriu indicaţia în scris
în fişa bolnavului staţionar, indică denumirea substanţelor narcotice şi cantitatea lor
 administrarea substanţelor narcotice, potrivit prescrierii medicului, va fi efectuată de
asistentul medical în prezenţa acestuia afirmând faptul efectuării injecţiei (sau per os) atât în
fişa de observaţie clinică, cât şi în fişa de indicaţii medicale
 la predarea serviciului se verifică corespunderea însemnărilor din registrul de evidenţă,
numărul fiolelor rămase şi celor folosite
 fiolele goale sunt transmise asistentului medical major
 fiolele folosite se decontează de comisia specială, formată de direcţia spitalului

CĂILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor în organism se poate face prin mai multe căi:

 calea de administrare externă
 calea de administrare internă
 calea parenterală
Administrarea externă. Capacitea de absorbţie a pielei nelezate este foarte mică, se absorb
numai grăsimile prin canalele externe ale glandelor sebacee şi ale foliculilor pieloşi.
Administrea medicamentelor pe cale externă are ca scop: de a acţiona local asupra pielii,
mucoasei sau suprafeţii plăgii. Se aplică unguente, soluţii acoolice, prafuri, paste sub formă de
aerosoli, emplastre. Aplicarea medicamentelor se va face numai pe o piele curată cu instrumente
sterile şi cu mâinile bine prelucrate.
Avantajele administrării medicamentelor pe cale externă:
 simplitatea aplicării
 accesibilitatea
  acţiunea nemijlocită asupra regiunii afectate în cazul bolilor de piele
Pentru administrarea externă a substanţelor medicamentoase se folosesc următoarele
metode:
1. Frecţionarea – administrarea prin piele a substanţelor medicamentoase sub formă de
lichide sau unguente. Frecţionarea se efectuează pe sectoarele unde pielea este mai subţire şi nu
este acoperită cu păr. Cantitatea necesară de unguent sau lichide se aplică pe piele prin mişcări
circulare până când pielea devine uscată.
Contraindicaţii: în caz de inflamaţie a pielii (dermatită, exemă).
2. Badijonarea – se efectuează cu tampoane de vată, montate pe port tampon, îmbibate cu
soluţie medicamentoasă lichidă sau tampoane mânuite cu ajutorul penselor. Tampoanele se
imbibă prin turnarea soluţiei din borcan. Tamponul nu se scufundă niciodată în borcanul cu
soluţie medicamentoasă. El nu se utilizeă de mai multe ori, ci se arde după întrebuinţare.
Badijonarea este o metodă de aplicare a medicamentelor în bolile de piele. Tamponul înmuiat
în soluţie medicamentoasă se aplică pe pielea bolnavului prin mişcări uşoare longitudinale.
3. Emplastrul – este un preparat farmaceutic dens şi lipicios întins pe o bucată de tifon
impermiabil.
Preparutul conţine substante active. Aplicarea emplastrului se va face pe pielea degresată cu
alcool etilic. Emplastrul se taie cu foarfecele de dimensiuni necesare şi se aplică pe piele. Acesta
se desprinde atent, începând de la o margine.
4. Pudrarea – constă în presarea unui medicament sub formă de pulbere pe suprafaţa pieli.
Un tampon curat cu vată se îmbibă în pudră şi se aplică pe locul afectat al pielii. Pudrele absorb
excesul de grăsimi de pe suprafaţa tegumentelor, usucă şi răcoresc pielea.
5. Băile medicinale – au efect dezinfectant, calmant, antipruriginos asupra tegumentelor.
Băile medicinale pot fi: parţiale sau complete. Temperatura lor va fi apropiată de temperatura
corpului. În funcţie de scopul urmărit se pot prepara soluţii slabe de permanganat de potasiu,
infuzii din plante.
6. Inhalaţii – de aerosoli se indică bolnavilor pentru ameliorarea permiabilităţii mucoasei
bronşice, căilor respiratorii. Acestea exercită o acţiune directă asupra procesului patologic din
plămâni, nimereşte în focarul lezat în stare neschimbată evitând ficatul.
Dozarea medicamentelor nu este exactă, în caz de dereglarea bruscă a permiabilităţii
mucoasei bronşice, aerosolii pot provoca iritări în mucoasa bronhiilor.
Instilaţia picăturilor în ochi :
 pentru a instila picăturile în sacul conjunctival este nevoie de următorul utilaj: pipete sterile,
tampoane de vată sterile, soluţie medicamentoasă, tăviţă renală
 asistentul medical îşi dezinfectează mâinile, pacientul se aşează pe scaun cu capul aplecat pe
spate
 se deschide fanta palpebrală, deprimând uşor pleoapa inferioară cu policele mânii stângi,
bolnavul priveşte în sus
 capătul pipetei nu trebuie să atingă genele bolnavului, se picură pe partea inferioară a
fundului de sac conjunctival una-două picături
 se solicită bolnavul să mişte globul ocular
 se şterge picătura de medicament sau lacrima care se scurge, cu un tampon steril ce se aruncă
în tava renală
Unguiente – se aplică în sacul conjunctival sau pe marginea pleoapelor direct din tub prin
apăsare la capătul opus sau din cutie cu ajutorul unei baghete speciale de sticlă.
Instilaţia picăturilor în nas
 instilaţia nazală este picurarea unor soluţii medicamentoase pe mucoasa nazală
 utilajul necesar: pipetă sterilă, tăviţa renală, tampoane de vată, soluţie medicamentoasă
 înainte de picurare miaturile nazale se vor curăţa de cruste înmuiate în prealabil cu vazelină
 bolnavul este aşezat pe scaun, capul bolnavului va fi aplecat pe spate şi puțin întors pe o
parte, în direcţia opusă celei de administrare a medicamentului
 se întroduce vârful pipetei în vestibulul fosei nazale fără a atinge pereţii ei, se lasă să cadă
numărul de picături prescrise de medic
 se anunţă bolnavul să rămână în acestă poziţie 30-40 sec.
Instilaţia picăturilor în urechi
 pentru a instala picăturile în urechi avem nevoie de următorul utilaj: pipetă sterilă, tăviţa
renală, tampoane de vată, soluţie medicamentoasă
 asistentul medical îşi dezinfectează mâinele
 picăturile se încălzesc până la temperatura corpului, dacă ele sunt reci irită labirintul şi
provoacă uneori disconfort (greaţă, vomă, vertij)
 pentru a introduce picăturile în urechi bolnavul este aşezat pe scaun, cu capul aplecat înspre
partea sănătoasă
 dacă poziţia bolnavului este culcată, atunci el va fi întors pe o parte în aşa fel, încât urechea
în care se picură să fie accesibilă
 cu mâna stângă pavilionul urechii se trage uşor înapoi şi în sus, iar cu mâna dreaptă se ţine
pipeta, se numără picăturile necesare, ele se instilează în urechi de 2-3 ori în zi
Administrarea internă. Pentru administrarea internă a substanţelor medicamentoase se folosesc
următoarele metode:
Calea orală (bucală) – este calea naturală de administrare a medicamentelor. Per oral se
întroduc medicamentele lichide (mixturi, soluții, infuzii, decoctur, tincturi, extracte) și solide
(prafuri, pastile, granule, capsule). Medicamentele introduse pe calea bucală poate să aibă un
efect local sau general.
Avantajele:
 se administrează sub diferite forme
 nu e necesar ca preparatele să fie sterile
 simplitatea administrării
Dezavantajele:
 inactivitatea parţială a substanţelor medicamentoase în ficat
 absorbţia parţială a unor preparete în tractul gastro - intestinal
Se va renunţa la calea bucală în caz de:
 medicamentul se descompune sub influenţa sucurilor digestive
 bolnavul refuză luarea medicamentului
 medicamentul are acţiune iritantă asupra mucoasei gastrice
 în stări comatoase
 medicamentul nu se absoarbe pe cale digestivă
 în timpul vomei
 bolnavului inconştient
 Substanţele medicamentoase pe calea orală de cele mai multe ori se primesc înaite de masă cu
15-20 minute. După masă se primesc medicamentele care distrug mucoasa stomacului
(preparatele fierului, aspirina, soluţiile de calciu). Fermenţii – îmbunătăţesc procesele digestive
din stomac şi intestine (festal, panzinorm) ei se primesc în timpul mesei.
Unele preparate medicamentoase se primesc cu lapte ori jeleuri. Pentru a primi drajeuri,
capsule, tablete se administrează pe rădacina limbii bolnavului şi se înghite cu apă. Prafurile se
pun pe limba bolnavului cât mai proape de rădăcina acesteia apoi bolnavul bea puţină apă sau
ceai.
Medicamentele lichide se administează din pahare gradate. Tincturile, extractele sunt indicate
în picături - cantitatea necesară se picură în pahare gradate, apoi se dizolvă cu apa şi se bea.
Calea sublingulă - medicamentele administrate sublingual se absorb repede, nu se distrug de
fermenţii gastrici şi ajung în circuitul saguin evitând ficatul, în acest mod se administrează
validolul, nitroglicerina.
Picăturile de nitroglicerina, se picură pe bucăţele de zahăr, bolnavul trebuie să ţină aceste
bucăţele de zahăr sub limbă până la topire, fără să le înghită.
Calea rectală - administrarea medicamentelor se efectuează dacă:
 bolnavul suferă de tulburări digestive (greaţă, vomă, hemoragii gastrice)
 medicamentul are o acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale
 bolnavul are tulburări de deglutiţie
 stări psihice grave (delir)
Scopul administrării este terapeutic și purgativ.
Pe calea rectală, medicamentele pot pot fi administrate sub formă de supozitoare sau sub
formă de clistere medicamentoase. În rect se absorb bine unele substanţe medicamentoase ce au
o acţiune locală şi generală. Înainte de a administra substanţele medicamentoase în rect se
efectuează o clismă evacuatoare. Supozitoarele se introduc în rect, ele au o acţiune locală asupra
mucoasei sau se absorb în sânge şi produc o acţiune generală asupra organismului. Pentru
întroducerea supozitoarelor pe cale rectală, bolnavul trebuie să preia poziția decubit lateral stâng
cu picioarele flectate spre abdomen. Asistentul dezveleşte supozitorul, cu mâna stângă desface
fesele bolnavului şi cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu capătul îngust în asa fel încât să
intre în întregime în rect. Substanţele medicamentoase lichide se administrează în rect sub formă
de microclisme.
Calea vaginală: se administrează în vagin tampoane vaginale, supozitorii. Bolnava este
aşezată în poziţie ginecologică.
 se introduce tamponul prin lumenul creat de valve, până la fundul de sac posterior al
vaginului, în aşa fel ca tamponul să rămână fără să atârne în afara vaginului
 se îndepărtează tamponul conform indicației de medicului. Supozitoriile au medicamentul
activ înglobat în substanţe care se topesc sub acțiunea temperaturii vaginale
 se introduc cu mâna deaptă, supozitorul se împinge spre colul uterin cu indexul
Administrarea parenterală. Metoda perenterală asigură dozarea rapidă a medicamentelor.
Acestea din urmă nimeresc în sânge evitând tubul digestiv astfel medicamentele nu se distrug
sub acţiunea fermenţilor digestivi. În modul acesta ele îşi fac repede efectul, dozarea lor poate fi
mai exactă.
Administrarea parenterală a medicamentelor se efectuează prin: injecţii intradermice,
subcutane, intramusculare, intravenoase, intraarteriale, în cavitatea pleurală sau abdominală,
inimă, în cavitatea articulară, maduva oaselor, canalul rahidian.
Condraindicaţii absolute: injecţiile sunt contraindicate în caz de diateze hemoragice.
Contraindicaţii relative: excitaţii psihomotorii, stare de delir, frica de injecţii, convulsii.