PSALMUL 31

Psalm al lui David. De pricepere.

psalmul acesta se suprascrie de pricepere, fie pentru că David, umplându-se de pricepere, a scris
psalmul acesta, fie pentru că este trebuință de pricepere pentru acest psalm, fie pentru că psalmul
acesta face pricepuți pe cei ce-l citesc, căci zice către dânşii: Nu fiți ca calul și ca catârul, intru care nu
este pricepere (v. 10). Însă psalmul acesta l-a scris după preacurvia cu Virsavia [Batşeba], și după
uciderea lui Urie, că, după păcătuirile acestea, căzând în multe feluri de cugetări şi de ispite, a
compus mulți psalmi, care povestesc despre aceste păcătuiri ale sale, însă psalmul acesta este
potrivit şi fiecărui creştin, înțelegându-se moraliceşte după analogie şi asemănare.

PSALMUL 32

Psalm al lui David. Nescris deasupra la evrei.

psalmul acesta nu este suprascris la evrei. Se vede însă că s-a scris în pricina împăratului Iezechia,
pentru ca să îndemne pe cei vrednici să laude pe Domnul, Care, nevăzut, prin înger, a omorât pe
asirieni. Însă psalmul acesta se potriveşte şi fiecărui creştin care s-ar izbăvi de gândiții asirieni
demoni!.

PSALMUL 33

Când şi-a schimbat fata sa înaintea lui Abimelec, și l-a slobozit pe el şi s-a dus".

ând David fugea de Saul, s-a dus în Nobe", cetatea preoților, şi, aflând pe Abimelec, preotul cel mai
cinstit, s-a prefăcut că este trimis de Saul pentru oarecare trebuință, și așa a cerut pâini şi sabie şi,
negăsind altceva, a luat pâinile punerii-înainte, și a mâncat el şi toți tovarăşii săi, în afara rânduielii
legii, pentru nevoia foamei, deoarece numai preoților le era îngăduit a mânca pâinile acelea".

A mai luat încă David şi sulița lui Goliat, care era păzită acolo ca un lucru 24 afierosit Domnului".
Fugind însă de la Nobe, s-a dus în Gat, către împăratul Achiş, regele din Gat,
care era de alt neam, iar de oamenii lui Achiş, fiindcă cunoşteau pe David și vorbeau de el într-
ascuns", temându-se David, s-a prefăcut că este nebun, și-și purta mâinile încoace și încolo (mergea
în mâini), și bătea toba pe la porțile caselor, se arunca pe jos, balele îi curgeau din gură şi i se
prelingeau pe barbă, și

astfel, fiind socotit că este ieşit din minți, a fost slobod de către cei de alt neam şi și-a mântuit viața.
Aceasta cu adevărat este istoria, precum o povesteşte Cartea 1 a Împăraților, cap. 21. Unii însă,
precum Teodorit, numesc pe Achiş, Abimelec, fiindcă acela avea două nume, iar schimbarea feței
numeşte prefăcătoria de care s-a folosit David, cum că este trimis de Saul, pentru a nu-l prinde.

Însă, chiar dacă am zice că Abimelec are două nume, Cartea I a Impăraților povesteşte că David şi-a
schimbat fața la Achiş, împăratul din Gat, şi la Abimeleh preotul. Iar la Abimelec s-a prefăcut cum că a
fost trimis de Saul. Pentru aceasta, Marele Vasile zice că Abimelec era un nume obştesc al împăraților
din Gat, precum Cezarul sau Augustul au fost nume obşteşti ale împăraților romani. Şi Faraon a fost
nume obştesc al împăraților Egiptului. Drept aceea, Achiş, înaintea căruia și-a schimbat David fața,
avea nume obștesc și împărătesc - Abimelec (fiindcă în vremea lui Avraam și a lui Isaac, în Scriptură
se pomeneşte ca împărat Abimelec), iar adevăratul și osebitul nume era Achiş. Deci, fiindcă David s-a
temut de acesta şi a rămas slobod de el, bucurându-se, pentru aceasta cânta lui Dumnezeu psalmul
acesta de mulțumire, căci l-a înțelepțit ca să se prefacă că este lipsit de minte, și să-și scape viața. Se
potrivește însă psalmul acesta şi fiecărui creştin ce ar scăpa de vreo primejdie aducătoare de moarte

PSALMUL 34

Psalm al lui David.

Si psalmul acesta a fost scris de David atunci când era prigonit de Saul şi

nu găsea loc pentru a sta in linişte (după Eusebie). Se potriveşte însă aceasta și tuturor creștinilor
care sunt prigoniţi de vrăjmaşii văzuți și nevăzuți (după Marele Atanasie). Se cuvine insa ca
blestemele care se găsesc în psalmi să le întrebuințăm impotriva demonilor- vrájmaşii nostri nevăzuți,
pentru că ei ridică şi pe oameni

Sa ne vrájmásească. () lar ocările care se aflá în psalmi să le întrebuințăm asupra. oamenilor care ne
vrăjmăşesc, iar faptele cele bune şi isprăvile ce se află în psalmi nu trebuie să le zicem ca din partea
noastră, ci din partea lui David, ca să ne îndemnăm și pe noi a le urma după putinţă
PSALMUL 35

întru sfarsit, lui David, robul Domnului.

and David era izgonit de Saul, a fugit în peşteră ca să doarmă, însă Saul a intrat în aceeaşi peşteră,
neştiind că David este ascuns in partea cea mai dinlăuntru a peşterii, dormind şi el acolo, aproape de
gura peșterii, iar David, sculându-se noaptea și aflând pe Saul culcat, nu l-a omorát, ci numai poala
hainei lui o a taiat, spre dovadă, iar după ce s-a făcut ziuă și Saul a ieşit din peşteră, David, stând
departe, a strigat, înfruntând pe Saul. Intrebându-l pentru ce i vrájmäseşte viața cu nedreptate și îl
prigonește, i-a arătat încă și dreptatea sa, și nepomenirea de rău a sa ce o avea către Saul, căci, în
mâinile sale avându-l, nu l-a omorát; i-a arătat încă spre încredințare și poala hainei lui pe care i-a
tăiat-o. Saul insa, rusinându-se și umilindu-se, a mărturisit că cu nedreptate prigoneşte pe David, şi
astfel i-a zis simplu cuvinte volte cu dragoste, însă a rămas iarăşi acelaşi, prigonind adica pe David.
Pentru aceasta, David, durându-l inima pentru Intamplarea sa, a alcătuit psalmul acesta, mai întâi, ca
să prihănească pe Saul, iar dupa aceasta, sa vindece şi lucrarea cea rea a fiecărui om viclean şi
vrăjmăşitor (vezi si suprascrierea Psalmului 56). Iar psalmul s-a suprascris întru sfârşit, fiindca
prooroceste pentru pieirea vrăjmaşilor săi, care a și urmat la sfârşit, iar rob al Domnului se numeşte
David, și ca un fiu, şi ca o slugă a Lui, precum am tâlcuit la suprascrierea Psalmului 17.

PSALMUL 36

Psalm al lui David.

D psalmul acesta cuprinde sfătuiri, deoarece sfătuieşte şi învață pe tot omul să sufere cu îndelungă
răbdare şi cu mulțumire, oricâte lucruri potrivnice i-au urmat, și să nu-şi pună nădejdea în bunele-
sporiri ale oamenilor răi în lumea aceasta

PSALMUL 37*

Psalm al lui David. Întru pomenire pentru sâmbătă*.

psalmul acesta este asemenea cu cel de-al saselea, pentru că acelaşi început îl are şi acela, și
asemenea cu acela, şi acesta plânge relele întâmplări ce i-au urmat lui David după păcat, și pentru că
şi acesta, ca şi acela, roagă pe Dumnezeu ca să izbăvească pe David din relele întâmplări, și să
dobândească răsuflare". Urmează deci ca psalmul acesta să se fi scris atunci când David era prigonit
de Abesalom. Iar întru pomenire s-a suprascris, adică a păcatelor lui David şi a întâmplărilor şi
pătimirilor celor rele ce au urmat pentru păcatele sale'.
PSALMUL 38

Întru sfârşit, lui Iditum, cântarea lui David.

entru ce psalmul acesta este al lui David adică, căci suprascrierea zice despre Iditum? Îndestul am
scris în precuvântarea cărții la capitolul 5, adică cum că psalmul l-a scris David, însă l-a dat acestui
ieropsalt, Iditum, ca să-l cânte. İntru sfárșit însă se suprascrie deoarece David, jelind nimicnicia și
puținătatea anilor vieții omeneşti, pomeneşte de sfârşitul vieții, zicând: Fă-mi, Doamne, cunoscut
sfârşitul meu. Şi numărul zilelor mele care este? (Ps. 38:5-6), și se mai roagă să dobândească odihna
cea învistierită [păstrată] sfinților, după Asterie.

PSALMUL 39

Întru sfârșit. Psalm al lui David.

Sve cest psalm s-a insuflat lui David de la Duhul Sfânt, [zis fiind] din partea Bisericii creştinilor (după
dumnezeiescul Chiril și după Atanasie), care mulţumeşte prin acesta lui Dumnezeu pentru că s-a
învrednicit de dumnezeiescul dar. Se roagă însă ca să se izbăvească și de tiranii și prigonitorii care o
vrăjmăşeau. Însă se suprascrie întru sfârşit, deoarece cele scrise într-însul priveau la sfârşit, precum şi
toate prin lucru s-au făcut.

PSALMUL 40

Psalm al lui David. Întru sfârşit.

psalmul acesta se suprascrie întru sfârşit pentru că cuprinde proorocia 53 care privește la sfârșitul
vremurilor", că proorocește pentru apostazia şi vânzarea lui Iuda. Iar pentru psalmul de față este
iubirea de săraci, iar tăinuit, acesta se dă lui Hristos, care a sărăcit pentru a noastră mântuire, precum
Insuşi a arătat aceasta în Evanghelia lui Ioan, că a zis acolo către Apostoli: Nu zic despre voi toți; căci
Eu ştiu pe cei pe care i-am ales. Ci ca să se plinească Scriptura: Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a
ridicat călcâiul împotriva Mea (In. 23: 18). Iar altă Scriptură nu se mai află să mărturisească aceasta,
fără numai psalmul acesta, care zice: ...cel ce mănâncă mâinile Mele a mărit asupra Mea vicleşug (stih
9).