REGELE DAVID

Sfântul și dreptul rege David a fost cel de-al doilea rege al Israelului biblic, urmându-i
regelui Saul și a trăit și domnit cu aproximativ 1000 de ani înainte de nașterea Domnului
nostru Iisus Hristos (1000 î.Hr.). El a fost de asemenea unul din proorocii Vechiului Testament,
autorul Psalmilor și unul dintre strămoșii Domnului nostru Iisus Hristos.
Descrierea completă a vieții Regelui David se găsește cuprinsă în Vechiul
Testament începând în Cartea Întâi a Regilor (capitolul al 16-lea), continuând pe întreaga
întindere a Cărții a doua Regilor și încheindu-se în Cartea a treia a Regilor (capitolele 1-2
David s-a născut în cetatea Betleem, fiind cel de-al optulea și totodată cel din urmă fiu al
lui Iesei. După ce regele Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu (I Regi, 15), Domnul i-a poruncit
proorocului Samuel să meargă la Betleem, în casa lui Iesei, și să ungă drept rege al Israelului pe
fiul acestuia. Fiind cel mai mic și foarte tânăr, David n-a fost chemat de părintele său atunci când
Samuel i-a cerut să-i arate pe fiii săi, ci a fost lăsat să pască turmele de oi. Dumnezeu însă i-a
descoperit lui Samuel că nici unul din cei șapte fii prezentați de Iesei nu este cel ales de El, astfel
încât sfântul a cerut să afle dacă aceștia sunt toți fiii lui Iesei. Atunci a fost chemat și David, iar
Dumnezeu i-a descoperit lui Samuel ca pe acesta să-l ungă drept rege al Israelului în locului lui
Saul.
Devenit Alesul, Unsul lui Dumnezeu la această vârstă fragedă, David va fi trimis de tatăl
său a face o vizită la curtea regelui Saul, care abandonându-L pe Dumnezeu se afla chinuit de un
demon. David era deja un foarte priceput cântăreț la harpă, iar Saul apreciind cântarea acestuia
care îi odihnea sufletul, l-a oprit la curtea sa, numindu-l ca scutier al său. David se împrietenește
repede cu fiul lui Saul, Ionatan.
La puțin timp după aceasta, israelitenii au avut de purtat un nou război împotriva
filistenilor, iar trei dintre frații mai mari ai lui David se aflau în oastea condusă de regele Saul,
așteptând începutul luptelor. Iesei, tatăl lor, dorind să afle vești despre fiii săi, l-a trimis pe David
cu provizii către aceștia. Uriaşul filistean de şase coţi şi o palmă,(17.4), Goliat din Gat,
om ,,războinic din tinereţea lui’’ (17.33) ocărăşte pe Israel timp de patruzeci de zile , propunând
ca lupta să fie decisă printr-o luptă individuală (17.8-9). David, motivat şi de recompensa
promisă celui care-l va învinge pe filistean (bogăţii, fiica împăratului de nevastă şi scutirea de
dări pentru casa sa (17.25,27) cere voie împăratului Saul să pedepsească pe cel ce batjocoreşte
numele Dumnezeului lui Israel, spunând că spunându-i împăratului că el chiar omora urşii şi leii
ce-i furau oile (17.34-35). Şi aşa cum Dumnezeu l-a scăpat de lei şi de urşi, aşa îl va scăpa şi de
această dată.(17.36) Saul acceptă, îl îmbracă în armură, dar David îşi dă seama că nu e obişnuit
cu armura, se duce la un pârâu de unde ia 5 pietre netede pe care şi le pune în buzunar şi traistă.
David se înfăţişează înaintea lui Goliat cu o praştie şi un toiag. Văzându-l pe ,,copilul’’ David,
Goliat râde de el , adăugând ironic că nu e câine să vină la el cu toiege. La început David fuge
înaintea lui, iar apoi îi trage cu praştia drept în frunte, prăbuşindu-l pe uriaşul filistean. [1] Îi ia
apoi sabia, îl omoară cu ea şi îi taie capul. Filistenii înspăimântaţi o iau la fugă, cu bărbaţii lui
Israel şi Iuda în urmărirea lor. David ia capul filisteanului şi-l duce la Ierusalim iar armele sale
sunt puse în cortul său (17.38-58).
Fuga de Saul
Curând popularitatea lui David în mijlocul poporului a crescut; obișnuita frază « Saul o
omorât mii, dar David a omorât zeci de mii » prin care se subînțelegea că David era un războinic
mai bun, a început să-l obsedeze pe Saul devenind din ce în ce mai gelos. De două ori, în timp ce
David cânta la harpa pentru Saul, acesta a încercat să-l ucidă; după a doua tentativă, David a
fugit pe un câmp unde s-a întâlnit cu prietenul său drag, Ionatan, fiul lui Saul. Împreună au pus la
cale un plan prin care să afle intențiile lui Saul în privința lui David, și au stabilit un semnal
discret pe care Ionatan să-l dea lui David. Când mânia lui Saul s-a dezlănțuit la vestea că David
s-ar fi întors acasă în Betleem, Ionatan a înțeles că tatăl său intenționa să-l omoare pe David și i-a
spus acest lucru. Așa a început lungul exil al lui David. David a fugit de Saul la Nob în Israel
unde a fost ajutat de către marele preot. Apoi a mers în statele vecine ale lui Gath si Moab,
înainte să se întoarcă în Iudeea. Între timp, Saul a ucis pe preotul din Nob și pe aproape toți fii lui
pentru că l-au ajutat pe David. În același timp, David strânsese o mică armată cu el și singurul fiu
al preotului din Nob, ce mai rămăsese în viață, a venit și i s-a alăturat. Sub călăuzirea lui
Dumnezeu, oamenii lui David au mers și au înfrânt o tabără de Filisteni în orașul Keilah.
David a aflat că Saul se îndrepta spre Keilah ca să-l omoare și astfel a scăpat. David a cruțat
de două ori viața lui Saul, nevrând să pună mâna sa pe Unsul Domnului. David și oamenii săi au
continuat să-și îmbunătățească îndemânările în arta luptei în timp ce fugeau de Saul; s-au întors
din nou pe teritoriul Filistenilor (Gath) unde au fost protejați de către rege timp de un an și patru
luni. Când Filistenii erau pe punctul de a-i înfrânge pe israeliți, l-au alungat pe David întrucât le
era teamă de supunerea lui față de ei. Așa că a mers în schimb să se lupte cu amaleciții, un trib
care tocmai prădase părți din pământul filistenilor și din cel al lui Iuda; această victorie a fost un
mare succes pentru David.
Așa că David a urcat în Hebron în Iudeea unde a fost uns ca rege. Totuși, încă nu era
conducătorul lui Israel , întrucât Abner, fiul lui Ner și comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe
tron pe un alt fiu al lui Saul, divizând astfel Iraelul. Dușmănia între casa lui Saul și casa lui
David a ținut șapte ani. În timp, casa David devenea din ce în ce mai puternică, pe când cea a lui
Saul slăbea. În cele din urmă, Abner a venit la David oferindu-i întregul regat al lui Israel, iar
David a fost de acord cu condiția ca prima lui soție, Michal, fiica lui Saul (care se recăsătorise),
să se întoarcă înapoi la el.
Apoi conducătorii tuturor taberelor lui Israel s-au adunat cu toții la Hebron ungându-l pe
David rege peste Israel. David avea la acea vreme 30 de ani și condusese Iudeea șapte ani; a
continuat să conducă peste întregul Israel încă treizeci și trei de ani.
Mai apoi David a ocupat Ierusalimul care era controlat de către Iebușiți și și-a stabilit
capitala acolo. De atunci ea va fi cunoscută sub numele de “Cetatea lui David”.
David a adus Chivotul Legii la Ierusalim cu mare alai. Văzând splendoarea propriului său
palat, iar chivotul protejat numai de un cort, Regele David a vrut să construiască un templu în
care să așeze Chivotul. Dar profetul Natan a venit la David și l-a înștiințat despre o descoperire
pe care a primit-o de la Domnul, spunând că nu David era cel ales ca să-i construiască Templul,
ci unul dintre fii săi.
De-a lungul întregii lui domnii, David a ieșit în mod impresionant victorios din încleștări
militare: “Domnul i-a dăruit lui David victoria oriunde se ducea.” I-a înfrânt pe filisteni cucerind
cetatea Gat, ca și pe Edomiteni, Moabiti, Aramati, Hadadezer, regele ținutului Zobah, și pe alte
triburi ale căror nume nu le mai știe nimeni astăzi.
 Ca muzician și poet : Psalmii
Pe lângă rolul său de harpist al lui Saul, David a compus un număr mare de Psalmi; nu este
sigur dacă toți au fost scriși de către rege. Majoritatea psalmilor sunt prefațați de câteva cuvinte
atât în textele din Septuaginta cât și-n cele Masoretice, iar 73 din cei 150 de psalmi (sau 151,
dacă se include singurul psalm deuterocanonic) îl indică în mod explicit pe David drept autorul
lor. Alte introduceri dau chiar mai multe detalii. Se spune, de exemplu, că Psalmul 51 (50 în
Septuaginta), cel mai cunoscut psalm al nostru de pocăință, a fost scris de David după ce Natan l-
a mustrat în privința aventurii lui cu Batsheba. În orice caz, contribuția lui David la muzica
bisericească și liturgică nu poate fi ignorată, întrucât Psalmii apar foarte des în slujba ortodoxă.
Ca proiectant al Templului
Deși Domnul nu l-a lăsat pe David să-i construiască Primul Templu în Ierusalim, acesta
în schimb a pus deoparte mult aur și obiecte de podoabă din prăzile de război pentru a fi folosite
în construirea acestuia. A cumpărat aria viitorului templu, unde a construit numai un altar;
conform textului din 1 Cronici 28, David însuși a elaborat planurile pentru Templu pe care i le-a
dat lui Solomon și de asemenea a rânduit preoții care vor sluji acolo în cete diferite, a desemnat
sarcini și a luat măsuri cu privire la buna funcționare a Templului.
Solomon, fiul lui David, după moartea tatălui său a dus la bun sfârșit construirea
Templului pe care l-a și sfințit. Templul a rezistat până în 586 după Hr. când Nabucodonosor și
babilonienii au prădat Ierusalimul.