REGELE DAVID

David este descris în Biblia ebraică ca al doilea rege al Israelului, uns de Samuel încă în
timpul vieții primului rege, Saul, considerat un rege rău, care și-a bazat puterea pe armată și
administrație. Spre deosebire de Saul, David și-a pus încrederea în Dumnezeu, ignorând
puterea pământească a adversarilor săi (fapt descris exemplar în confruntarea dintre David
și uriașul Goliat). Conform Cărții întâi a lui Samuel, David a devenit terapeut al regelui Saul
și prieten intim al fiului acestuia, Ionatan. Cuprins de teamă că David vrea să-i ia tronul, Saul
încearcă să-l omoare pe David. După ce Saul și Ionatan sunt uciși în luptă cu dușmanii țării,
David devine rege. David cucerește Ierusalimul, luând Chivotul Legământului în oraș, și
consolidează regatul israelit întemeiat de Saul.

După ce a ajuns rege, David a comis adulter cu Batșeba și l-a trimis la moarte în luptă pe
soțul ei, Urie hititul. Fiul lui David, Absalom, intenționează să-l răstoarne pe tatăl său. David
fuge din Ierusalim în timpul rebeliunii lui Absalom, iar după moartea acestuia se întoarce în
oraș pentru a relua conducerea țării. Deoarece David a vărsat mult sânge,Dumnezeu îi
refuză dreptul de a construi Templul. Înainte de moartea sa de bătrânețe, îl alege pe fiul
Yedidia sau Solomon ca succesor. David este onorat în literatura profetică ca un rege ideal
și strămoșul unui viitor Mesia și mulți psalmi i se atribuie.

Istoricii Orientului Apropiat Antic sunt de acord că David a trăit probabil în jurul anului 1000
î.Hr., dar că puțin altceva despre el ca persoană istorică mai întrunește consensul lor. Stela
de la Tel Dan, o piatră inscripționată ridicată de un rege din Damasc la sfârșitul secolului al
IX-lea/începutul secolului VIII î.Hr. pentru a comemora victoria sa asupra a doi regi inamici,
conține cuvinte în aramaica antică,pe care majoritatea cărturarilor le traduc prin „Casa lui
David”.