Evoluția magnetizării în tehnica ecoului de spin - Spin Echo

Secvenţe de semnal utilizate în Imagistica cu rezonanţă magnetică

Tehnica de ecou al spinului presupune aplicarea unei secvențe de semnale

RF cu durata care determină inversii la 180◦ sau 90◦ ale magnetizației (vezi Figura
1). În funcție de secvența aplicată, semnalele pot da indicații cu privire la viteza
de relaxare longitudinală, la cea transversală sau la densitatea de nuclee de
hidrogen (densitate de protoni) dintr-un țesut.
Așa cum ați văzut în materialul dedicat cursului, relaxarea longitudinală
este caracterizată de o curbă exponențială, care arată cum crește magnetizația pe
direcția OZ, dacă anterior a fost adusă la valoarea 0. Creșterea este caracterizată
de un timp denumit T1. Imaginile care diferențiază țesuturi după valorile timpului
de relaxare longitudinală se numesc cu contrast T1.
Măsurarea magnetizației longitudinale nu se poate efectua în mod direct,
deoarece aceasta nu emite câmp de radiofrecvență. Aceasta trebuie adusă în
planul XY. Pentru răsturnarea magnetizației se aplică un impuls la 90◦ . După
aceasta, magnetizația va avea o mișcare de precesie și va suferi fenomenul de
relaxare transversală. Această relaxare arată cum scade magnetizația din planul
XY (free induction decay). Dar pentru a elimina efectele de neomogenitate al e
câmpului magnetic extern, se aplică periodic impulsuri la 180◦ care determină
apariția unor ecouri. Ecoul apare după un timp egal cu cel care a trecut până s-a
aplicat impulsul. Ecoul arată valoarea la care a scăzut magnetizația doar datorită
fenomenului de free induction decay și permite evaluarea timpului de relaxare
transversală (T2). Imaginile care diferențiază țesuturi după valorile timpului de
relaxare transversală se numesc cu contrast T2.

Figura 1: Succesiunea semnalelor de radiofrecvență în metoda ecou al

spinului; TR – time to repeat (timpul de repetiţie), TE – time to echo (timpul de
ecou)
 Practic, curba de magnetizare a țesutului are două porțiuni (vezi Figura 2): una
ascendentă, ce va caracteriza relaxarea longitudinală, și una descendentă ce va caracteriza
relaxarea transversală. Momentul aplicării impulsului de 90 este determinat de timpul de
repetiție (TR), momentul la care se dorește măsurarea magnetizației (după relaxare
transversală) este determinat de timpul de ecou (TE).

Figura 2 Evoluţia magnetizaţiei la relaxarea longitudinală (porţiunea ascendentă),

transversală (porţiunea descendentă, după aplicarea unui impuls de 90◦) şi mărimea
măsurată (după aplicarea unui impuls de 180◦)

În funcție de durata alocată celor doi timpi se pot obține informații despre valorile
lui T1, T2 sau despre mărimea magnetizației, asociată cu densitatea de protoni din țesut
(vezi Figura 3).
Figura 3: Posibilitatea obţinerii de informaţii determinate de valoarea timpilor T1, T2 sau
a densităţii de protoni:

Astfel, dacă se dorește evidențierea diferențelor date de timpul de relaxare

longitudinală T1 între două țesuturi, caracterizat fiecare de o curbă proprie de
relaxare, magnetizația va fi lăsată să se relaxeze un timp scurt, pentru care cele
două curbe vor crește diferit, diferența fiind dată de valorile T1 pentru fiecare
țesut. Se folosește deci o secvență cu TR scurt după care se aplică semnalul de 90◦.
Magnetizațiile încep să scadă. Dacă se aplică un timp de ecou scurt,
magnetizațiile scad prea puțin pentru a fi influențate de valorile diferite ale lui T2,
și diferența dintre semnale este dată de diferența magnetizațiilor înainte de
aplicarea semnalului la 90◦, deci de diferențele de T1 (vezi Figura 4)1. Semnalul
cu T1 mai scurt (cel care a crescut mai repede) va fi mai intens, deci țesutul va fi
reprezentat cu o nuanță spre alb, celălalt va fi un gri mai închis. Fluidele (timp T1
lung) vor apărea în nuanțe închise (de ex. lichidul cerebrospinal în imaginile de
coloană sau creier).
 (a)

(b)

Figura 4: Semnal determinat de diferenţa timpului de relaxare longitudinală T1; (a)

creșterea datorată relaxării longitudinale; (b) descreștere scurtă pentru a nu fi influențat
de relaxarea transversală

Pentru a obține informații care să scoată în evidență diferențele în timpi de

relaxare T2, magnetizația longitudinală va fi lăsată să se relaxeze un timp lung, astfel
încât ambele curbe să ajungă aproape la saturație și să se piardă informația legată de T1,
deci se va utiliza o valoare mare pentru TR. La aplicarea semnalului de 90◦,
magnetizațiile vor începe sa scadă practic de la aceeași valoare. Pentru a evidenția
diferențele de T2, se lasă un timp de ecou lung după care se măsoară semnalul.
Magnetizația cu T2 mai scurt va scădea mai rapid, deci va da un semnal mic.
Țesuturile respective vor fi reprezentate cu gri închis. Cele cu T2 lung vor scădea
mai lent, semnalul va fi mai intens, nuanța de gri corespunzătoare va fi deschisă
(vezi Figura 5). Lichidele cu T2 lung) vor apărea cu nuanțe deschise, spre
deosebire de imaginile T1.

(a)

(b)

Figura 5 Semnal determinat de diferenţa timpului de relaxare transversală T2; semnalul

depinde de modul în care a scăzut magnetizația.
 Pentru a măsura diferențe de densitate de protoni, se lasă magnetizația
longitudinală să ajungă la saturație, deci TR este lung. Nivelul de saturație va reflecta
densitatea de protoni . Pentru a măsura, ecoul trebuie să fie înregistrat după un timp scurt,
care să nu reflecte influența relaxării transversale, deci TE va avea valori mici (vezi
Figura 6). Țesutul cu densitate mai mare de protoni va da un semnal mai puternic, deci va
fi reprezentat cu o nuanță deschisă de gri.

(a)

(b)

Figura 6: Semnal determinat de diferenţa densităţii de protoni; (a) un timp TR lung

permite ca magnetizația să ajungă la saturație, la valori care depind de densitatea de
protoni; (b) un timp TE scurt determină achiziția semnalului fără pierdere în intensitate
care să se datoreze relaxării transversale.
 Valorile considerate scurte sau lungi pentru timpii TR și TE sunt date în
Tabelul 1. Întotdeauna, TR va fi mai mare decât TE.

Tabelul 1:Valori semnificative ale TE şi TR

scurt lung
TE < 20 ms > 80 ms
TR < 500 ms > 1500 ms

Tabelul 2: Valori ale TE şi TR şi tipul de imagine corespunzător:

TR TE Imagine
lung lung T2
scurt scurt T1
lung scurt Densitate de protoni
scurt lung zgomot

Tabelul 3: Valori semnificative ale T1 şi T2

Ţesut T1 (ms) T2 (ms)

Materie cenuşie 950 100
Materie albă 600 80
Muşchi 900 50
Fluid cerebrospinal 4500 2200
Ţesut gras 250 60
Sânge 1200 100-200
Tumoare 1000 100

Pentru a vizualiza efectele modificării tipilor de repetiție și de ecou în

imagistica bazată pe metoda de ecou al spinului, veți utiliza un soft care simulează
obținerea de imagini ale unor anumite zone ale unui pacient.
Softul MR Image Expert este disponibil gratuit la adresa
http://www.trtf.eu/media-emrf.html, dar din păcate nu poate fi instalat decât pe
sistemul de operare Windows XP. Pentru acest laborator, puteți descărca arhiva
MR_Image.zip disponibilă pe platforma de cursuri, o dezarhivați într-un director separat
și rulați direct executabilul imexpert25.exe.
Interfața programului constă dintr-un set de butoane care vă permit următoarele
operațiuni:
1. Selectarea cazurilor care pot fi simulate:
Exisă 3 serii de cazuri, fiecare poate fi activată cu primele 3 butoane:
a. Brain, head and neck
b. Spine
c. Body.
Pentru fiecare serie există cazuri particulare, care pot fi selectate din listele ce se
deschid la apăsarea butoanelor.

2. Selectarea procedurii de achiziție a imagini:

a. Spin echo
b. Inversion recovery
c. Refocused GRE
d. Spoiled GRE
e. Contrast-enhanced GRE
f. RSE
3. Butoane de zoom, setări ale parametrilor ferestrelor, analiză a
imaginilor și grafice (următoarele butoane).

Ne vom limita la metode de ecou al spinului. Sunteți liberi să explorați și alte

funcționalități ale softului, documentația fiind disponibilă la adresa pe care v-am dat-
o mai sus.
Încărcați mai întâi o secțiune pe care să o investigați, de exemplu din seria
Brain, head and neck alegeți Meningioma post-contrast transversal slice.
Identificați structurile care sunt prezente, lichidul cerebro-spinal și formațiunea
tumorală evidențiată cu substanța de contrast. Aceasta are timp de relaxare foarte
scurt, motiv pentru care apare luminoasă pe imagine în T1. Pentru a modifica
parametrii de achiziție, apăsați butonul SE și veți avea acces la TR și TE. Modificați
astfel încât să obțineți imagini T2 sau de densitate de protoni. Identificați cum se
modifică nuanțele de reprezentare ale structurilor cerebrale, mai ales la lichidul
cerebro spinal și la substanța de contrast.
Repetați pentru mai multe secțiuni, de la toate zonele propuse. Corelați
observațiile cu ceea ce am discutat la curs.
Evidențiați diferențele între imaginile IRM și cele radiologice (de exemplu la
genunchi și coloană). Ce structuri care nu dau contrast în radiologie apar reprezentate
în IRM?
 Pentru a vizualiza curbele de variație a magnetizației pentru anumite
țesuturi, activați butonul “pixel” , selectați un punct de pe imagine, copiați
parametrii țesutului, apoi activați butonul Graphs, transcrieți valorile, faceți
Add tissue și apoi activați graficul curbelor.
Redactați un raport în care să descrieți ceea ce ați observat. Puteți
insera imagini pe care să le discutați, referitor la modul cum sunt reprezentate
diverse tipuri de țesuturi în funcție de tipul de imagine și de timpii
caracteristici ai acestora.