7.4.

2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/1

(Acte legislative)

REGULAMENTE

REGULAMENTUL (UE) 2017/625 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 15 martie 2017

privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației
privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea
plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001,
(CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014,
(UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE)
nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE,
2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și
(CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE,
89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/
438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 114 și
articolul 168 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1) Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) impune asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății
umane și animale, precum și a mediului la definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii.
Îndeplinirea acestui obiectiv ar trebui urmărită, printre altele, prin intermediul unor măsuri în domeniile veterinar și
fitosanitar, care să aibă ca obiectiv final protecția sănătății umane.

(1) JO C 67, 6.3.2014, p. 166.

(2) JO C 114, 15.4.2014, p. 96.
(3) Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția în primă lectură a Consiliului
din 19 decembrie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 15 martie 2017 (nepublicată încă
în Jurnalul Oficial).
L 95/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) TFUE prevede, de asemenea, obligația Uniunii de a contribui la atingerea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în contextul definitivării realizării pieței interne.

(3) Legislația Uniunii prevede un set de norme armonizate pentru a garanta siguranța și salubritatea alimentelor și a
furajelor și faptul că activitățile care ar putea avea un impact asupra siguranței lanțului agroalimentar sau a protecției
intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele și informațiile referitoare la alimente se desfășoară cu
respectarea unor cerințe specifice. De asemenea, există norme ale Uniunii menite să asigure un nivel ridicat de
sănătate umană, a animalelor și a plantelor, precum și de bunăstare a animalelor de-a lungul lanțului agroalimentar și
în toate acele domenii de activitate care au printre obiectivele esențiale pe acela de a lupta împotriva posibilei
răspândiri a bolilor animalelor, în unele cazuri transmisibile la oameni, sau împotriva organismelor dăunătoare
plantelor sau produselor vegetale, și să asigure protecția mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de
organismele modificate genetic (OMG) sau de produsele de protecție a plantelor. Aplicarea corectă a respectivelor
norme, denumite în continuare în mod colectiv „legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar”, contribuie la
funcționarea pieței interne.

(4) Normele de bază ale Uniunii din legislația privind alimentele și furajele sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/
2002 al Parlamentului European și al Consiliului (1). În plus față de aceste norme de bază, există o legislație mai
specifică privind alimentele și furajele, care vizează domenii diferite precum alimentația animalelor, inclusiv furajele
medicamentate, igiena alimentelor și a furajelor, zoonozele, subprodusele de origine animală, reziduurile de
medicamente veterinare, contaminanții, combaterea și eradicarea bolilor animalelor cu impact asupra sănătății
umane, etichetarea alimentelor și a furajelor, produsele de protecție a plantelor, aditivii folosiți în alimente și în furaje,
vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele și alți aditivi, materialele care vin în contact cu alimentele, cerințele
privind calitatea și compoziția, apa potabilă, ionizarea, alimentele noi și OMG.

(5) Legislația Uniunii privind sănătatea animalelor urmărește să asigure standarde ridicate de sănătate umană și a
animalelor în Uniune, dezvoltarea rațională a sectoarelor agriculturii și acvaculturii, precum și sporirea
productivității. Această legislație este necesară pentru a contribui la realizarea pieței interne a animalelor și a
produselor de origine animală și pentru a evita răspândirea bolilor infecțioase care prezintă motive de îngrijorare la
nivelul Uniunii. Această legislație vizează domenii care includ comerțul intra-Uniune, intrarea în Uniune, eradicarea
bolilor, controalele sanitar-veterinare și notificarea bolilor și, de asemenea, contribuie la siguranța alimentelor și a
furajelor.

(6) Bolile transmisibile ale animalelor, inclusiv prin microorganisme care au dezvoltat rezistență la antimicrobiene, pot
avea un impact semnificativ asupra sănătății publice, a siguranței alimentelor și furajelor și asupra sănătății și
bunăstării animalelor. Pentru a asigura standarde ridicate de sănătate a animalelor și de sănătate publică în Uniune,
sunt stabilite, la nivelul Uniunii, norme privind măsurile de sănătate a animalelor și siguranța alimentelor și furajelor.
Respectarea acestor norme, inclusiv normele care urmăresc să abordeze problema rezistenței la antimicrobiene, ar
trebui să facă obiectul controalelor oficiale prevăzute de prezentul regulament. Legislația Uniunii prevede, de
asemenea, norme privind introducerea pe piață și utilizarea medicamentelor de uz veterinar, care contribuie la o
abordare coerentă la nivelul Uniunii vizând asigurarea utilizării prudente a antimicrobienelor la nivelul exploatațiilor
agricole și minimizarea dezvoltării rezistenței la antimicrobiene a animalelor și a transmiterii sale prin intermediul
alimentelor de origine animală. Acțiunile promovate sub numerele 2 și 3 prin Comunicarea Comisiei
din 15 noiembrie 2011 către Parlamentul European și către Consiliu, intitulată „Plan de acțiune împotriva
amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene”, subliniază rolul esențial jucat de normele
specifice ale Uniunii în domeniul medicamentelor de uz veterinar. Respectarea acestor norme specifice ar trebui să
facă obiectul controalelor prevăzute de legislația Uniunii și, prin urmare, nu se încadrează în domeniul de aplicare al
prezentului regulament.

(7) Articolul 13 din TFUE recunoaște că animalele sunt ființe sensibile. Legislația Uniunii referitoare la bunăstarea
animalelor prevede obligația proprietarilor de animale, a crescătorilor de animale și a autorităților competente de a
respecta cerințele privind bunăstarea animalelor, care asigură animalelor un tratament fără cruzime și evită să
provoace acestora durere sau suferință. Normele respective se bazează pe dovezi științifice și pot îmbunătăți calitatea
și siguranța alimentelor de origine animală.

(8) Legislația Uniunii privind sănătatea plantelor reglementează intrarea, stabilirea și răspândirea organismelor
dăunătoare plantelor care nu există sau care nu sunt prezente pe scară largă în Uniune. Obiectivul acesteia îl
constituie protecția sănătății culturilor din Uniune, a spațiului verde și a pădurilor publice și private, protejând în
același timp mediul și biodiversitatea Uniunii și asigurând calitatea plantelor și a produselor vegetale și siguranța
alimentelor și a furajelor obținute din plante.

(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a
cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a
procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/3

(9) Legislația Uniunii privind produsele de protecție a plantelor reglementează autorizarea, introducerea pe piață,
utilizarea și controlul produselor de protecție a plantelor și ale oricăror substanțe active, agenți fitoprotectori, agenți
sinergici, coformulanți și adjuvanți pe care le-ar putea conține sau din care ar putea fi constituite. Normele
menționate urmăresc să asigure un nivel ridicat de protecție, atât a sănătății umane, cât și a animalelor, precum și a
mediului prin evaluarea riscurilor reprezentate de produsele de protecție a plantelor, îmbunătățind, în același timp,
funcționarea pieței Uniunii prin armonizarea normelor de introducere pe piață a acestora în același timp cu
îmbunătățirea producției agricole.

(10) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) și Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al
Parlamentului European și al Consiliului (2) reglementează autorizarea prealabilă, trasabilitatea și etichetarea OMG,
precum și a produselor alimentare și a furajelor modificate genetic. OMG care nu sunt destinate consumului direct,
precum semințele utilizate ca materiale sursă pentru producerea alimentelor și a furajelor, pot fi autorizate în temeiul
Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003. Indiferent de temeiul juridic conform căruia ar
putea fi autorizate OMG-urile, ar trebui să se aplice aceleași norme privind controalele oficiale.

(11) Legislația Uniunii privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice oferă o bază pentru dezvoltarea
sustenabilă a producției ecologice și își propune să contribuie la protejarea resurselor naturale, a biodiversității și
bunăstării animalelor, precum și la dezvoltarea zonelor rurale.

(12) Legislația Uniunii privind sistemele agricole de calitate pentru produsele agricole și alimentare identifică produsele și
alimentele cultivate și produse în conformitate cu specificații exacte, încurajând în același timp producția agricolă
diversificată, protejând denumirile produselor și informând consumatorii cu privire la caracterul specific al
produselor agricole și alimentare.

(13) Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar se bazează pe principiul că operatorii, în toate etapele de producție,
prelucrare și distribuție pe care le controlează, asigură respectarea cerințelor relevante pentru activitățile lor, stabilite
în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(14) Normele Uniunii privind standardele de comercializare pentru produsele pescărești și de acvacultură asigură produse
sustenabile și valorificarea întregului potențial al pieței interne; acestea facilitează activități de comercializare bazate
pe concurență loială, contribuind astfel la îmbunătățirea profitabilității producției. Aceste norme asigură
conformarea cu aceeași cerință atât pentru importuri, cât și pentru produsele originare din interiorul Uniunii.
Normele Uniunii privind standardele de comercializare pentru produsele agricole contribuie la ameliorarea
condițiilor economice de producție și de comercializare, precum și a calității acestor produse.

(15) Responsabilitatea de a asigura aplicarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar revine statelor membre, ale
căror autorități competente monitorizează și verifică, prin organizarea de controale oficiale, respectarea și asigurarea
aplicării efective a cerințelor relevante ale Uniunii.

(16) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit un cadru legislativ unic
privind organizarea controalelor oficiale. Acest cadru a îmbunătățit în mod semnificativ eficiența controalelor
oficiale, asigurarea aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și nivelul de protecție împotriva riscurilor
pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și pentru bunăstarea animalelor în Uniune, precum și nivelul de
protecție a mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de OMG și de produsele de protecție a
plantelor. De asemenea, acesta constituie un cadru juridic consolidat de sprijinire a unei abordări integrate a
efectuării controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar.

(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a
organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
2
() Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare
și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale
efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele
de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).
L 95/4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(17) În legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar există o serie de dispoziții a căror aplicare nu a fost reglementată
sau a fost reglementată doar parțial prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004. În special, normele specifice privind
controalele oficiale au fost menținute în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al
Consiliului (1). De asemenea, sănătatea plantelor în mare măsură nu se înscrie în domeniul de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 882/2004, anumite norme privind controalele oficiale fiind prevăzute în Directiva 2000/
29/CE a Consiliului (2).

(18) Directiva 96/23/CE a Consiliului (3) prevede, de asemenea, un set foarte detaliat de norme care stabilesc, printre
altele, frecvența minimă de efectuare a controalelor oficiale și măsurile specifice de asigurare a aplicării normelor,
care trebuie adoptate în cazurile de neconformare.

(19) Pentru a raționaliza și a simplifica cadrul legislativ general, urmărind în același timp obiectivul unei mai bune
reglementări, normele aplicabile controalelor oficiale în domenii specifice ar trebui să fie integrate într-un singur
cadru legislativ pentru controalele oficiale. În acest scop, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și alte acte ale Uniunii
prin care se reglementează în prezent controalele oficiale în domenii specifice ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu
prezentul regulament.

(20) Prezentul regulament ar trebui să vizeze stabilirea unui cadru armonizat la nivelul Uniunii pentru organizarea
controalelor oficiale și a altor activități oficiale de-a lungul întregului lanț agroalimentar, ținând seama de normele
privind controalele oficiale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și în legislația sectorială relevantă, precum
și de experiența dobândită în aplicarea normelor respective.

(21) Normele care stabilesc cerințele pentru utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor stabilite în
Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) includ la articolul 8 dispoziții cu privire la
inspectarea echipamentelor de aplicare, care vor continua să se aplice, în timp ce normele privind controalele oficiale
din prezentul regulament nu se aplică activităților de inspecție respective.

(22) Pentru verificarea respectării normelor privind organizarea comună a piețelor de produse agricole (culturi arabile,
vin, ulei de măsline, fructe și legume, hamei, lapte și produse lactate, carne de vită și mânzat, carne de oaie și de
capră și miere de albine) există deja în funcțiune un sistem de control bine stabilit și specific. Prin urmare, prezentul
regulament nu ar trebui să se aplice la verificarea respectării Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului (5) care reglementează organizațiile comune ale piețelor produselor agricole, cu excepția
cazurilor în care controalele efectuate în legătură cu standardele de comercializare în temeiul Regulamentului (UE)
nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) indică posibile cazuri de practici frauduloase sau
înșelătoare.

(23) Ar trebui ca anumite definiții prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 să fie adaptate astfel încât să
țină seama de domeniul mai extins de aplicare al prezentului regulament, să fie aliniate la cele prevăzute în alte acte
ale Uniunii și să clarifice sau, după caz, să înlocuiască terminologia care are sensuri diferite în sectoare diferite.

(24) Atunci când legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar obligă autoritățile competente să verifice, atunci când
emit certificate sau atestate oficiale, dacă operatorii respectă normele relevante ale Uniunii și dacă animalele sau
bunurile îndeplinesc cerințe specifice, respectiva verificare a conformității ar trebui să fie considerată drept control
oficial.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme
sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).
(2) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor
organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).
(3) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor
acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a
Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).
(4) Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune
comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).
(5) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări
comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și
(CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(6) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea,
gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE)
nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/5

(25) Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar conferă în plus autorităților competente din statele membre atribuții
specializate care trebuie îndeplinite pentru a asigura protecția sănătății animale, a sănătății plantelor și a bunăstării
animalelor, precum și protecția mediului în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor. Aceste
atribuții reprezintă activități de interes public pe care autoritățile competente din statele membre trebuie să le
efectueze în vederea eliminării, a limitării sau a reducerii pericolului care poate apărea pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau pentru mediu. Aceste alte activități oficiale, care includ
acordarea autorizațiilor sau a aprobărilor, supravegherea și monitorizarea epidemiologică, eradicarea și limitarea
bolilor sau a organismelor dăunătoare, precum și emiterea de certificate sau atestate oficiale, sunt reglementate prin
aceleași norme sectoriale a căror aplicare este asigurată prin intermediul controalelor oficiale și, ca atare, prin
prezentul regulament.

(26) Statele membre ar trebui să desemneze autorități competente în toate domeniile care intră sub incidența prezentului
regulament. Deși sunt cele mai bine poziționate pentru a identifica și a decide autoritatea sau autoritățile competente
pentru a fi desemnate pentru fiecare domeniu sau parte a unui domeniu, statelor membre ar trebui să le revină și
obligația de a desemna o singură autoritate având rolul de a asigura, în fiecare domeniu sau parte a unui domeniu,
coordonarea corespunzătoare a comunicării cu autoritățile competente din alte state membre și cu Comisia.

(27) Pentru efectuarea controalelor oficiale care vizează verificarea aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul
agroalimentar, precum și a altor activități oficiale atribuite autorităților statelor membre prin legislația Uniunii
privind lanțul agroalimentar, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente care să acționeze în
interesul publicului, să dispună de resurse și dotări corespunzătoare, precum și să ofere garanții de imparțialitate și
profesionalism. Autoritățile competente ar trebui să asigure calitatea, coerența și eficacitatea controalelor oficiale.

(28) Aplicarea și asigurarea respectării într-o manieră corectă a normelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului
regulament necesită o cunoaștere adecvată atât a respectivelor norme, cât și a normelor din prezentul regulament.
Prin urmare, este important ca personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să fie instruit
periodic cu privire la legislația aplicabilă, în conformitate cu domeniul lor de competență, precum și cu privire la
obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(29) Autoritățile competente ar trebui să efectueze audituri interne sau să solicite efectuarea unor audituri în numele lor
pentru a garanta respectarea prezentului regulament. Auditurile respective ar trebui să fie realizate transparent și să
facă obiectul unei supravegheri independente.

(30) Operatorii ar trebui să aibă, sub rezerva legislației naționale, dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziilor
autorităților competente. Autoritățile competente ar trebui să informeze operatorii în legătură cu acest drept.

(31) Autoritățile competente ar trebui să se asigure că personalul responsabil cu controalele oficiale nu divulgă
informațiile obținute în timpul efectuării respectivelor controale atunci când informațiile respective intră sub
incidența secretului profesional. Cu excepția cazului în care există un interes superior care să justifice divulgarea,
secretul profesional ar trebui să includă informațiile care ar submina scopul inspecțiilor, al investigațiilor și al
auditurilor, precum și protecția intereselor comerciale sau protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice.
Totuși, secretul profesional nu ar trebui să împiedice publicarea de către autoritățile competente a informațiilor
factuale cu privire la rezultatul controalelor oficiale efectuate asupra operatorilor individuali, atunci când
operatorului în cauză i s-a permis să formuleze observații cu privire la acestea înainte de divulgare, iar observațiile
respective au fost luate în considerare sau au fost date publicității simultan cu divulgarea informațiilor de către
autoritățile competente. De asemenea, necesitatea respectării secretului profesional nu trebuie să aducă atingere
obligației care revine autorităților competente de a informa publicul în cazul în care există suspiciuni rezonabile că
anumite alimente sau furaje pot prezenta un risc pentru sănătate în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului persoanelor la protecția datelor cu
caracter personal, prevăzut în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1). Prezentele norme nu
ar trebui să aducă atingere nici cazurilor în care divulgarea este obligatorie conform legislației Uniunii sau a celei
naționale.

(32) Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale oficiale, în funcție de riscuri și cu frecvența
corespunzătoare, în toate sectoarele și cu privire la toți operatorii, activitățile, animalele și bunurile reglementate prin
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Frecvența controalelor oficiale ar trebui stabilită de către autoritățile
competente având în vedere necesitatea de ajustare a efortului de control în funcție de riscul existent și de nivelul de
conformitate preconizat în diferite situații, inclusiv posibilele cazuri de încălcare a legislației Uniunii privind lanțul

(1) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
L 95/6 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

agroalimentar prin intermediul unor practici înșelătoare sau frauduloase. În consecință, atunci când se ajustează
eforturile de control, ar trebui să se țină cont de probabilitatea de neconformitate cu toate domeniile legislației
Uniunii privind lanțul agroalimentar care intră sub incidența prezentului regulament. Cu toate acestea, în unele
cazuri, în vederea emiterii unui certificat sau a unui atestat oficial, reprezentând o condiție prealabilă pentru
introducerea pe piață sau pentru circulația animalelor sau bunurilor, legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar
prevede obligația de efectuare a controalelor oficiale indiferent de nivelul de risc sau de probabilitatea de
neconformitate. În astfel de cazuri, frecvența controalelor oficiale este impusă de necesitățile de certificare sau de
atestare.

(33) Pentru a menține eficacitatea controalelor oficiale în ceea ce privește verificarea conformității, înainte de efectuarea
controalelor nu ar trebui să se emită nicio notificare, cu excepția cazului în care o astfel de notificare prealabilă este
absolut necesară pentru controalele care urmează a fi efectuate (de exemplu, în cazul acelor controale oficiale
realizate într-un abator în timp ce are loc activitatea de sacrificare care necesită prezența continuă sau regulată a
personalului sau a reprezentanților autorităților competente la sediul operatorului) sau atunci când natura
activităților de control oficial impune o altă abordare (după cum este cazul, în special, pentru activitățile de audit).

(34) Controalele oficiale ar trebui să fie minuțioase și eficiente și să asigure aplicarea corectă a legislației Uniunii. Întrucât
controalele oficiale pot reprezenta o povară pentru operatori, autoritățile competente ar trebui să organizeze și să
conducă activitățile de control oficial luând în considerare interesele operatorilor și limitând această povară la ceea ce
este necesar pentru efectuarea unor controale oficiale efective și eficace.

(35) Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate de angajați independenți, adică neimplicați în conflicte de interese și, în
special, care nu se află într-o situație care, în mod direct sau indirect, le-ar putea afecta capacitatea de a-și îndeplini
atribuțiile profesionale în mod imparțial. De asemenea, ar trebui să fie instituite mecanisme adecvate pentru a asigura
imparțialitatea în cazul în care controalele oficiale privesc animalele, bunurile, locațiile sau activitățile unei autorități
sau ale unui organism public.

(36) Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate cu aceeași atenție de către autoritățile competente din statul membru
indiferent dacă normele a căror aplicare se urmărește a fi asigurată vizează activități care sunt relevante numai pe
teritoriul acelui stat membru sau activități care vor avea un impact asupra conformității cu legislația Uniunii privind
animalele și bunurile care urmează a fi deplasate sau introduse pe piață într-un alt stat membru sau exportate în
afara Uniunii. În cazul exporturilor în afara Uniunii, în conformitate cu legislația Uniunii, autoritățile competente ar
putea, de asemenea, să trebuiască să verifice respectarea de către animale și bunuri a cerințelor stabilite de către țara
terță de destinație a animalelor sau a bunurilor respective. În plus, în ceea ce privește stabilirea unor modele pentru
certificatele de export, competențele de punere în aplicare relevante prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se
aplice doar atunci când această certificare este prevăzută în dreptul Uniunii și, în special, în acordurile bilaterale
încheiate între Uniune și o țară terță sau o asociație de țări terțe.

(37) Fără a aduce atingere cerințelor în materie de trasabilitate stabilite în legislația sectorială, în măsura strict necesară
pentru organizarea controalelor oficiale, autoritățile competente ale unui stat membru ar trebui să poată solicita
operatorilor, în împrejurări excepționale, să raporteze sosirea animalelor și a bunurilor dintr-un alt stat membru.

(38) În vederea asigurării aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, autoritățile competente ar
trebui să fie abilitate să efectueze controale oficiale în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a animalelor
și a bunurilor vizate de legislația respectivă. Pentru a asigura realizarea efectivă și minuțioasă a controalelor oficiale,
autoritățile competente ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a efectua controale oficiale în toate etapele de
producție și de distribuție a bunurilor, a substanțelor, a materialelor sau a obiectelor care nu sunt reglementate prin
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a investiga pe deplin
posibila încălcare a legislației respective și pentru a stabili cauza oricărei astfel de încălcări. Pentru efectuarea eficientă
a acestor controale oficiale, autoritățile competente ar trebui să redacteze și să păstreze o listă sau un registru al
operatorilor vizați de control.

(39) Autoritățile competente acționează în interesul operatorilor și al publicului larg asigurând în mod constant
menținerea și protejarea standardelor ridicate de protecție instituite prin legislația Uniunii privind lanțul
agroalimentar, prin intermediul unor măsuri de asigurare a respectării legislației adecvate, precum și respectarea
acestor norme la nivelul întregului lanț agroalimentar prin intermediul controalelor oficiale. Prin urmare, autoritățile
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/7

competente, precum și organismele delegate și persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții ar trebui să fie
răspunzătoare în fața operatorilor și a publicului larg pentru eficiența și eficacitatea controalelor oficiale pe care le
efectuează. Acestea ar trebui să ofere acces la informațiile privind organizarea și desfășurarea controalelor oficiale și a
altor activități oficiale și să publice periodic informații privind controalele oficiale și rezultatele obținute. De
asemenea, sub rezerva anumitor condiții, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a publica sau de a pune
la dispoziția publicului informații cu privire la ratingul operatorilor individuali pe baza rezultatelor controalelor
oficiale. Utilizarea sistemelor de rating de către statele membre ar trebui să fie permisă și încurajată ca o modalitate
de sporire a transparenței de-a lungul lanțului agroalimentar, cu condiția ca astfel de sisteme să ofere garanții
adecvate de echitate, coerență, transparență și obiectivitate. Autoritățile competente ar trebui să instituie măsurile
necesare pentru ca ratingul să reflecte cu exactitate nivelul real de conformitate; în special, autoritățile competente ar
trebui să fie încurajate să se asigure că ratingul se bazează pe rezultatele mai multor controale oficiale sau, atunci
când ratingul se bazează pe rezultatul unui singur control oficial și rezultatele sunt nefavorabile, că se efectuează
controale oficiale ulterioare într-un interval de timp rezonabil. Transparența criteriilor de rating este necesară tocmai
pentru ca cele mai bune practici să poată fi comparate și, în timp, să fie luată în considerare dezvoltarea unei
abordări coerente la nivelul Uniunii.

(40) Este important ca autoritățile competente, precum și organismele delegate și persoanele fizice cărora li s-au delegat
anumite atribuții să asigure și să verifice eficacitatea și consecvența controalelor oficiale pe care le efectuează. În acest
scop, autoritățile ar trebui să acționeze pe baza unor proceduri documentate scrise și să furnizeze informații și
instrucțiuni personalului care efectuează controale oficiale. De asemenea, autoritățile ar trebui să dispună de
proceduri și mecanisme documentate adecvate pentru a verifica permanent dacă acțiunea lor este eficace și
consecventă și să adopte măsuri corective atunci când se identifică deficiențe.

(41) Pentru a facilita identificarea cazurilor de neconformitate și a eficientiza procesul de aplicare a măsurilor corective de
către operatorul în cauză, rezultatele controalelor oficiale ar trebui să fie înregistrate în scris, iar o copie ar trebui să
fie înmânată, la cerere, operatorului. În cazul în care controalele oficiale necesită prezența permanentă sau periodică
a personalului autorităților competente pentru a monitoriza activitățile operatorului, înregistrarea scrisă a fiecărei
inspecții sau vizite individuale la operator ar fi o măsură disproporționată. În astfel de cazuri, înregistrările scrise ar
trebui să fie întocmite cu o frecvență care să permită autorităților competente și operatorului să fie informați
periodic cu privire la nivelul de conformitate și să fie notificați prompt cu privire la orice deficiențe sau
neconformități identificate.

(42) Operatorii ar trebui să coopereze pe deplin cu autoritățile competente, cu organismele delegate sau cu persoanele
fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții pentru a asigura buna desfășurare a controalelor oficiale și pentru a
permite autorităților competente să efectueze alte activități oficiale. Operatorii responsabili pentru transporturi care
intră în Uniune ar trebui să furnizeze toate informațiile disponibile în legătură cu transportul respectiv. Toți
operatorii ar trebui să pună la dispoziția autorităților competente cel puțin informațiile necesare pentru identificarea
lor, a activităților lor și a operatorilor care le sunt clienți și furnizori.

(43) Prezentul regulament stabilește un cadru legislativ unic pentru organizarea controalelor oficiale în vederea verificării
conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în toate domeniile vizate de această legislație. În unele
dintre aceste domenii, legislația Uniunii prevede cerințe detaliate care trebuie respectate și care impun competențe
speciale și mijloace specifice pentru efectuarea controalelor oficiale. În vederea evitării practicilor divergente de
asigurare a aplicării normelor, care ar putea genera o protecție neuniformă a sănătății umane, animale și a plantelor,
a bunăstării animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și a mediului, ar putea să
perturbe funcționarea pieței interne de animale și bunuri care intră sub incidența prezentului regulament și ar putea
să denatureze concurența, Comisia ar trebui să fie în măsură să suplimenteze normele prevăzute în prezentul
regulament prin adoptarea unor norme specifice privind controalele oficiale capabile să satisfacă nevoile de control
din respectivele domenii. În special, astfel de norme ar trebui să stabilească cerințe specifice pentru efectuarea
controalelor oficiale și frecvența minimă pentru astfel de controale, măsuri specifice sau suplimentare față de cele
prevăzute în prezentul regulament pe care autoritățile competente ar trebui să le adopte în cazuri de neconformitate,
responsabilități și sarcini specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute în prezentul regulament
și criterii specifice pentru declanșarea mecanismele de asistență administrativă prevăzute în prezentul regulament. În
alte cazuri, astfel de norme suplimentare ar putea deveni necesare pentru a oferi un cadru mai detaliat pentru
efectuarea controalelor oficiale asupra alimentelor și furajelor, pentru situațiile în care apar informații noi cu privire
la riscurile pentru sănătatea umană sau a animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, și pentru mediu, indicându-se faptul că, în absența unor specificații comune pentru efectuarea controalelor
oficiale la nivelul tuturor statelor membre, controalele nu ar reuși să ofere nivelul preconizat de protecție împotriva
acestor riscuri, astfel cum este prevăzut în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.
L 95/8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(44) Pentru a permite organizarea eficientă a controalelor oficiale reglementate de prezentul regulament, statele membre
ar trebui să aibă libertatea de a identifica personalul cel mai adecvat pentru a efectua aceste controale, cu condiția să
se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, animale și a plantelor și a bunăstării animale pe întregul
lanț agroalimentar și să se îndeplinească standardele și obligațiile internaționale. Cu toate acestea, în anumite cazuri
în care competențele lor specifice sunt necesare pentru asigurarea unor rezultate serioase ale controalelor oficiale,
statele membre ar trebui să fie obligate să recurgă la medici veterinari oficiali, la inspectori fitosanitari sau la alte
persoane desemnate special. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a utiliza medici
veterinari oficiali (inclusiv pentru controale oficiale asupra păsărilor de curte și a lagomorfelor), inspectori
fitosanitari sau alte persoane desemnate special în cazurile în care nu există această obligație în conformitate cu
prezentul regulament.

(45) În scopul de a dezvolta noi metode și tehnici de control în legătură cu controalele oficiale asupra producției de carne,
ar trebui să se permită autorităților competente să adopte măsuri la nivel național pentru implementarea unor
proiecte-pilot care sunt limitate ca timp și domeniu de aplicare. Aceste măsuri ar trebui să asigure verificarea de către
autoritățile competente a respectării de către operatori a tuturor dispozițiilor fundamentale aplicabile producției de
carne, inclusiv a cerinței siguranței și adecvării pentru consumul uman ale cărnii. Pentru a se asigura posibilitatea
Comisiei și a statelor membre de a evalua impactul acestor măsuri naționale și de a-și exprima opinia înainte de
adoptarea lor, adoptând, în consecință, cele mai adecvate acțiuni, măsurile respective ar trebui să fie notificate
Comisiei în conformitate cu și în sensul articolelor 5 și 6 din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și
a Consiliului (1).

(46) Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să delege altor organisme o parte din sarcinile lor. Ar trebui să se
prevadă condiții corespunzătoare pentru a asigura menținerea imparțialității, calității și coerenței controalelor
oficiale și a altor activități oficiale. În special, organismul delegat ar trebui să fie acreditat în conformitate cu
standardul Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru efectuarea inspecțiilor.

(47) Pentru a asigura fiabilitatea și coerența controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune, metodele
utilizate pentru eșantionare, pentru analizarea, testarea și diagnosticarea de laborator ar trebui să respecte
standardele științifice, să satisfacă nevoile de analizare, testare și diagnosticare specifice laboratorului în cauză și să
ofere rezultate solide și fiabile ale analizelor, testelor și diagnosticărilor. Ar trebui să se prevadă norme clare care să
ofere posibilitatea de a alege metoda care va fi utilizată atunci când există mai multe opțiuni disponibile din surse
diferite, precum ISO, Organizația Europeană și Mediteraneeană pentru Protecția Plantelor (OEPP), Convenția
internațională pentru protecția plantelor (CIPP), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), Uniunea
Europeană și laboratoarele naționale de referință sau dreptul intern.

(48) Operatorii ale căror animale sau bunuri sunt supuse eșantionării, analizării, testării sau diagnosticării în contextul
controalelor oficiale ar trebui să aibă dreptul la o a doua expertiză, pe propria cheltuială. Acest drept ar trebui să
permită operatorului să solicite analizarea de către un alt expert a documentelor eșantionării, analizării, testării sau
diagnosticării inițiale, precum și o a doua analiză, testare sau diagnosticare a părților de material de eșantionare
prelevate inițial, cu excepția cazului în care orice astfel de a doua analiză, testare sau diagnosticare este imposibilă
tehnic sau irelevantă. Acesta ar fi cazul în special atunci când prevalența pericolului este deosebit de mică pentru
animale sau produse sau distribuția acestuia este deosebit de dispersată sau neregulată, de exemplu pentru evaluarea
prezenței organismelor carantinabile sau, după caz, pentru efectuarea unei analize microbiologice.

(49) În vederea efectuării de controale oficiale în cazul schimburilor comerciale care au loc prin intermediul internetului
sau prin alte mijloace la distanță, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să obțină eșantioane prin comenzi
realizate anonim (tehnică cunoscută și sub denumirea de tehnica „clientului misterios”), care ulterior să poată fi
analizate, testate sau supuse unei verificări a conformității. Autoritățile competente ar trebui să ia toate măsurile
necesare pentru a proteja drepturile operatorilor la o a doua expertiză.

(50) Laboratoarele desemnate de către autoritățile competente să efectueze analize, teste și diagnosticări pe baza
eșantioanelor prelevate în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale ar trebui să dețină competența
profesională, echipamentele, infrastructura și personalul necesare pentru efectuarea acestor activități la cele mai
ridicate standarde. Pentru a asigura rezultate solide și fiabile, aceste laboratoare ar trebui să fie acreditate pentru
utilizarea acestor metode în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințe generale pentru

(1) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de
informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/9

competența laboratoarelor de testare și calibrare”. Acreditarea ar trebui să fie acordată de către un organism național
de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului (1).

(51) Deși este cel mai bun instrument de asigurare a unei înalte performanțe în cazul laboratoarelor oficiale, acreditarea
este, în același timp, un proces complex și costisitor, care ar crea o sarcină disproporționată pentru laboratoare în
cazurile în care metoda de analizare, testare sau diagnosticare de laborator este deosebit de simplu de realizat și nu
necesită proceduri sau echipamente speciale, cum este cazul depistării prezenței Trichinella în contextul inspecției, și,
în anumite condiții, în cazurile în care laboratorul efectuează analize, teste sau diagnosticări exclusiv în contextul
altor activități oficiale decât controalele oficiale.

(52) Pentru a asigura flexibilitatea și proporționalitatea abordării, în special în ceea ce privește laboratoarele active în
domeniul sănătății animale sau a plantelor, ar trebui să se prevadă posibilitatea de adoptare a unor derogări menite să
permită ca anumite laboratoare să nu fie acreditate pentru toate metodele pe care le folosesc. Aceasta se întâmplă în
special atunci când nu sunt disponibile metode validate pentru detectarea anumitor organisme dăunătoare plantelor.
În plus, acreditarea unui laborator pentru toate metodele pe care ar trebui să le utilizeze în calitate de laborator
oficial ar putea să nu fie disponibilă imediat în anumite cazuri în care ar trebui să se utilizeze metode noi sau
modificate recent, precum și în cazuri de riscuri emergente sau în situații de urgență. Prin urmare, în anumite
condiții, ar trebui să se permită laboratoarelor oficiale să efectueze analize, teste și diagnosticări pentru autoritățile
competente înainte de obținerea acreditării relevante.

(53) Controalele oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune provenind din țări terțe sunt de o
importanță esențială pentru a asigura respectarea legislației aplicabile în cadrul Uniunii și, în particular, a normelor
stabilite pentru a proteja sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor, iar, în ceea ce
privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și mediul. Aceste controale oficiale ar trebui să fie realizate
înainte ca animalele sau bunurile să fie puse în liberă circulație în cadrul Uniunii. Frecvența controalelor oficiale ar
trebui să țină seama în mod adecvat de riscurile pe care animalele și bunurile introduse în Uniune le-ar putea
prezenta pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor și pentru mediu, având
în vedere antecedentele operatorului în ceea ce privește conformitatea cu cerințele prevăzute în legislația Uniunii
privind lanțul agroalimentar, controalele deja efectuate asupra animalelor și bunurilor în țara terță în cauză, precum
și garanțiile oferite de țara terță conform cărora animalele și bunurile exportate către Uniune îndeplinesc cerințele
prevăzute în legislația Uniunii.

(54) Este necesar să se prevadă categoriile de animale și bunuri care ar trebui să fie prezentate întotdeauna la un post de
inspecție la frontieră pentru controalele oficiale care trebuie să fie efectuate înainte de intrarea acestora în Uniune.
Este, de asemenea, necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita ca alte categorii de bunuri să facă temporar
obiectul aceleiași cerințe în temeiul unor măsuri specifice în acest sens, precum și posibilitatea de a solicita ca
anumite alte categorii de bunuri și, în special, anumite produse alimentare care conțin atât produse de origine
vegetală, cât și produse prelucrate de origine animală (produse compuse) să fie întotdeauna prezentate pentru
controale oficiale la un post de inspecție la frontieră înainte de intrarea lor în Uniune.

(55) Având în vedere riscurile pe care anumite animale sau bunuri le pot reprezenta pentru sănătatea umană, a animalelor
sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau pentru mediu, acestea ar trebui să fie supuse unor controale oficiale
specifice care să fie efectuate la intrarea lor în Uniune. Normele actuale ale Uniunii prevăd obligația de efectuare a
controalelor oficiale la frontierele Uniunii pentru a se verifica dacă standardele privind sănătatea umană, sănătatea
animalelor și bunăstarea animalelor aplicabile animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative și
subproduselor de origine animală sunt îndeplinite și dacă plantele și produsele vegetale respectă cerințele
fitosanitare. De asemenea, anumite alte bunuri pot face obiectul unor controale intensificate la intrarea în Uniune în
cazul în care riscurile emergente sau cunoscute le justifică. În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzute
particularitățile unor astfel de controale, în prezent reglementate prin Directivele 97/78/CE (2), 91/496/CEE (3) și
2000/29/CE ale Consiliului și prin Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (4).

(1) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și
de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218,
13.8.2008, p. 30).
(2) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare
pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).
(3) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare
ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/
CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).
(4) Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele oficiale consolidate efectuate asupra importurilor de anumite
produse de hrană pentru animale și alimentare de origine neanimală și de modificare a Deciziei 2006/504/CE (JO L 194, 25.7.2009,
p. 11).
L 95/10 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(56) Pentru a consolida eficiența sistemului de control oficial al Uniunii, pentru a asigura alocarea optimă a resurselor de
control oficial pentru controalele la frontieră și pentru a facilita asigurarea respectării legislației Uniunii privind
lanțul agroalimentar, ar trebui să se instituie un sistem comun integrat de controale oficiale la posturile de inspecție
la frontieră, care să înlocuiască actualul cadru de control fragmentat, pentru a aborda toate transporturile care, având
în vedere riscul pe care îl pot prezenta, ar trebui să fie supuse controalelor la intrarea în Uniune.

(57) La sosirea la posturile de inspecție la frontieră, transporturile ar trebui să fie supuse unor controale oficiale.
Respectivele controale oficiale ar trebui să includă controale documentare pentru toate transporturile, inclusiv prin
mijloace electronice atunci când este oportun, precum și controale de identitate și fizice efectuate cu o frecvență
adecvată care depinde de riscul prezentat de fiecare transport de animale sau bunuri.

(58) Frecvența controalelor fizice ar trebui să fie stabilită și modificată pe baza riscurilor pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, pentru mediu. Respectiva abordare ar trebui să permită autorităților competente să aloce resurse pentru
control în cazurile cu cel mai ridicat risc. De asemenea, ar trebui să se reducă frecvența efectuării controalelor de
identitate sau acestea să fie limitate la verificarea sigiliului oficial al transportului în cazul în care riscul redus pe care
îl prezintă transporturile care intră în Uniune justifică acest lucru. Abordarea bazată pe riscuri pentru efectuarea
controalelor de identitate și fizice ar trebui realizată prin utilizarea seturilor de date și a informațiilor disponibile,
precum și a sistemelor computerizate de colectare și gestionare a datelor.

(59) În anumite cazuri și atât timp cât se asigură un nivel ridicat de sănătate umană, a animalelor și a plantelor, de
bunăstare a animalelor și de protecție a mediului în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor,
controalele oficiale efectuate în mod obișnuit de către autoritățile competente la posturile de inspecție la frontieră ar
putea fi efectuate și la alte puncte de control sau de către alte autorități.

(60) În vederea organizării unui sistem eficient de controale oficiale, transporturile care sosesc din țări terțe și care
necesită controale la intrarea în Uniune ar trebui să fie însoțite de un document sanitar comun de intrare (DSCI), care
va fi utilizat pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor la postul de inspecție la frontieră și în care se va
înregistra rezultatul controalelor oficiale efectuate și al deciziilor luate de către autoritățile competente în legătură cu
transportul respectiv. Același document ar trebui să fie utilizat de către operator pentru a obține liberul de vamă de
la autoritățile vamale după efectuarea tuturor controalelor oficiale.

(61) În unele state membre, ca urmare a unor constrângeri geografice specifice, precum țărmuri sau frontiere lungi,
cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră sunt dificil de îndeplinit în permanență. Importurile de
bușteni neprelucrați se fac de obicei în volume mari prin porturi sau puncte de control specializate și cu frecvență
neregulată, ceea ce face să fie dificil ca posturile de inspecție la frontieră să aibă personal și să fie pe deplin echipate în
permanență. Ar trebui să se permită derogări de la cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră pentru
a se asigura controale oficiale eficace asupra anumitor bușteni neprelucrați.

(62) Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune din țări terțe ar trebui să fie efectuate la
posturile de inspecție la frontieră desemnate de statele membre în conformitate cu un set de cerințe minime.
Desemnarea acestor posturi ar trebui retrasă sau suspendată atunci când nu mai sunt conforme cu cerințele minime
sau atunci când activitățile lor ar putea prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu. Decizia de a
retrage sau de a suspenda o astfel de desemnare ar trebui să țină cont de gradul de gravitate al riscului și de principiul
proporționalității.

(63) În vederea asigurării unei aplicări uniforme a normelor de control oficial pentru transporturile care sosesc din țări
terțe, ar trebui să se stabilească norme comune care să reglementeze acțiunile pe care autoritățile competente și
operatorii ar trebui să le întreprindă în cazul în care există suspiciunea unei neconformități, precum și în cazul
transporturilor neconforme și al transporturilor care pot prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau
a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru
mediu.

(64) Pentru a se evita inconsecvența și redundanța controalelor oficiale, în vederea identificării la timp a transporturilor
care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră și la alte puncte de control, precum și
pentru a se putea asigura eficiența controalelor, ar trebui să se asigure cooperarea și schimbul de informații între
autoritățile competente, autoritățile vamale și alte autorități relevante care se ocupă de transporturile ce sosesc din
țări terțe.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/11

(65) Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru ca
autoritățile competente care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să dispună de personalul necesar și
de dotarea corespunzătoare. Deși operatorii sunt cei cărora le revine, în primul rând, responsabilitatea de a se asigura
că activitățile lor se desfășoară în conformitate cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, sistemul de
controale proprii pe care aceștia îl pun în aplicare în acest scop ar trebui să fie completat de un sistem dedicat de
controale oficiale instituit în fiecare stat membru în vederea asigurării unei supravegheri eficiente a pieței de-a lungul
lanțului agroalimentar. Un astfel de sistem este, prin însăși natura sa, complex și consumator de resurse și necesită un
aflux stabil de resurse pentru controalele oficiale, la un nivel adecvat nevoilor de asigurare a respectării legislației din
orice moment. Pentru a reduce dependența sistemului de control oficial de finanțarea din fonduri publice,
autoritățile competente ar trebui să perceapă taxe sau redevențe care să acopere costurile pe care le suportă atunci
când efectuează controale oficiale asupra anumitor operatori, precum și asupra anumitor activități pentru care
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prevede obligația de înregistrare sau autorizare în conformitate cu
normele Uniunii privind igiena alimentelor și furajelor sau cu normele care reglementează sănătatea plantelor. De
asemenea, ar trebui să se perceapă taxe sau redevențe de la operatori pentru a compensa costurile controalelor
oficiale efectuate în vederea emiterii unui certificat sau atestat oficial și costurile controalelor oficiale efectuate de
către autoritățile competente la posturile de inspecție la frontieră.

(66) Taxele sau redevențele ar trebui să acopere, fără să depășească, costurile, inclusiv cheltuielile indirecte, suportate de
către autoritățile competente pentru efectuarea controalelor oficiale. Cheltuielile indirecte ar putea include costurile
sprijinului și organizării necesare pentru planificarea și efectuarea controalelor oficiale. Aceste costuri ar trebui să fie
calculate pe baza fiecărui control oficial individual sau pe baza tuturor controalelor oficiale efectuate într-o perioadă
de timp determinată. În cazul în care taxele sau redevențele sunt aplicate pe baza costului efectiv al controalelor
oficiale individuale, operatorii cu antecedente bune de conformitate ar trebui să suporte redevențe globale mai mici
decât cei neconformi, întrucât primii ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale mai rare. Pentru a promova
respectarea legislației Uniunii de către toți operatorii, indiferent de metoda (bazată pe costurile efective sau pe o rată
fixă) pe care statele membre o vor alege pentru calcularea taxelor sau redevențelor, atunci când acestea sunt calculate
pe baza costurilor totale suportate de autoritățile competente într-o anumită perioadă de timp și percepute de la toți
operatorii indiferent dacă ei sunt supuși sau nu unui control oficial în timpul perioadei de referință, taxele sau
redevențele respective ar trebui să fie calculate astfel încât să recompenseze operatorii cu antecedente constant bune
de conformare la legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(67) Ar trebui interzisă restituirea directă sau indirectă a taxelor sau redevențelor percepute de către autoritățile
competente, deoarece ea ar putea reprezenta un dezavantaj pentru operatorii care nu beneficiază de restituire și ar
putea denatura concurența.

(68) Finanțarea controalelor oficiale prin intermediul taxelor sau redevențelor percepute de la operatori ar trebui să aibă
loc în condiții de transparență deplină, astfel încât să permită persoanelor și întreprinderilor să înțeleagă metoda și
datele utilizate la stabilirea taxelor sau redevențelor.

(69) Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cazurile în care introducerea pe piață sau circulația
anumitor animale sau bunuri ar trebui să fie însoțită de un certificat oficial semnat de inspectorul autorizat. Este
adecvat să se stabilească un set comun de norme care să prevadă obligațiile autorităților competente și ale
inspectorilor autorizați cu privire la emiterea de certificate oficiale, precum și caracteristicile pe care ar trebui să le
aibă certificatele oficiale pentru a le asigura fiabilitatea.

(70) În alte cazuri, normele care intră sub incidența prezentului regulament prevăd că anumite animale sau bunuri
introduse pe piață sau puse în circulație trebuie să fie însoțite de o etichetă oficială, de o marcă oficială sau de alte
forme de atestare oficială emise fie de operatori sub supravegherea oficială a autorităților competente, fie chiar de
către autoritățile competente. Atestatele oficiale includ, de exemplu, pașapoartele fitosanitare, logourile ecologice și
mărcile de identificare, atunci când acestea sunt obligatorii conform legislației Uniunii, și mărcile de denumiri de
origine protejate, indicațiile geografice protejate sau specialitățile tradiționale garantate. Ar trebui să se stabilească un
set minim de norme care să asigure și emiterea atestatelor oficiale în conformitate cu garanții adecvate de fiabilitate.

(71) Controalele și alte activități oficiale ar trebui să se bazeze pe metode de analizare, testare și diagnosticare care să
îndeplinească standarde științifice actuale și să ofere rezultate solide, fiabile și comparabile în întreaga Uniune. Prin
urmare, metodele utilizate de către laboratoarele oficiale, precum și calitatea și uniformitatea datelor generate de
analize, teste și diagnosticări ar trebui să fie îmbunătățite în mod continuu. În acest scop, Comisia ar trebui să fie
L 95/12 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

abilitată să desemneze laboratoare de referință ale Uniunii Europene și să se bazeze pe asistența experților din cadrul
acestora în toate acele sectoare ale lanțului agroalimentar în care este nevoie de rezultate precise și fiabile ale
analizelor, testelor și diagnosticărilor. În special, laboratoarele de referință ale Uniunii Europene ar trebui să asigure
faptul că laboratoarelor naționale de referință și laboratoarelor oficiale li se furnizează informații actualizate cu
privire la metodele disponibile, să organizeze sau să participe activ la testările comparative între laboratoare și să
ofere cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naționale de referință sau al laboratoarelor oficiale.

(72) Articolul 32 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și articolul 21 primul paragraf din
Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (1) conferă laboratoarelor de referință
ale Uniunii Europene pentru alimentele și furajele ce au în componență organisme modificate genetic și, respectiv,
laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru aditivi alimentari atribuții specifice în cadrul procedurii de
autorizare a alimentelor sau furajelor ce au în componență organisme modificate genetic sau a aditivilor alimentari,
legate, îndeosebi, de testarea, evaluarea și validarea metodelor de detectare sau analiză propuse de solicitanți. Prin
urmare, respectivele laboratoare ar trebui să acționeze în calitate de laboratoare de referință ale Uniunii Europene în
sensul prezentului regulament.

(73) Pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale care sunt destinate să identifice posibile încălcări ale
normelor, inclusiv cele care au loc prin practici înșelătoare sau frauduloase, precum și în domeniul bunăstării
animalelor, autoritățile competente ar trebui să aibă acces la date tehnice actualizate, fiabile și coerente, la rezultatele
cercetărilor, la tehnicile noi și la expertiza necesară pentru a aplica corect legislația Uniunii în aceste două domenii.
În acest scop, Comisia ar trebui să fie în măsură să desemneze și să se bazeze pe asistența experților din cadrul
centrelor de referință din Uniunea Europeană pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și pentru
bunăstarea animalelor.

(74) În vederea realizării obiectivelor prezentului regulament și pentru a se contribui la buna funcționare a pieței interne,
asigurându-se astfel încrederea consumatorilor, ar trebui să fie urmărite în mod consecvent și eficient cazurile de
neconformitate cu legislația Uniunii privind lanțul alimentar care necesită acțiuni de asigurare a aplicării legislației în
mai multe state membre. Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) instituit în temeiul articolului 50
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 permite deja autorităților competente să facă schimb și să difuzeze rapid
informații cu privire la riscurile grave directe sau indirecte pentru sănătatea umană determinate de alimente sau
furaje sau cu privire la riscurile grave pentru sănătatea umană sau a animalelor sau pentru mediu determinate de
furaje, cu scopul de a permite luarea unor măsuri rapide de contracarare a riscurilor grave respective. Totuși, deși
permite luarea de măsuri prompte în toate statele membre în cauză pentru contracararea anumitor riscuri grave la
nivelul lanțului agroalimentar, acest instrument nu poate servi scopului de a facilita asistența și cooperarea
transfrontalieră între autoritățile competente, astfel încât neconformitățile față de legislația Uniunii privind lanțul
agroalimentar care au o dimensiune transfrontalieră să fie urmărite eficient nu numai în statul membru în care
neconformitatea este detectată pentru prima oară, ci și în statul membru din care este originară neconformitatea. În
particular, asistența și cooperarea administrativă ar trebui să permită autorităților competente să facă schimb de
informații, să detecteze, să investigheze și să ia măsuri eficiente și proporționale pentru urmărirea încălcărilor
transfrontaliere ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și în cazurile în care potențiale practici înșelătoare
sau frauduloase au sau ar putea avea o dimensiune transfrontalieră.

(75) Cererile de asistență administrativă și toate notificările ar trebui să facă obiectul unei proceduri de monitorizare
corespunzătoare. Pentru a facilita asistența și cooperarea administrativă, statele membre ar trebui să aibă obligația de
a desemna unul sau mai multe organisme de legătură care să sprijine și să coordoneze fluxurile de comunicare între
autoritățile competente din state membre diferite. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare
a prezentului regulament și a eficientizării și simplificării cooperării între statele membre, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor acte de punere în aplicare care să stabilească specificațiile
instrumentelor tehnice ce urmează să fie utilizate, procedurile de comunicare între organismele de legătură și un
format standard pentru cererile de asistență, notificări și răspunsuri.

(76) Fiecare stat membru ar trebui să aibă obligația de a întocmi și actualiza periodic un plan de control național
multianual (MANCP) care să vizeze toate domeniile reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar
și să cuprindă informații cu privire la structura și organizarea sistemului său de controale oficiale. Aceste MANCP
reprezintă instrumentul prin care fiecare stat membru ar trebui să se asigure că efectuarea controalelor oficiale se

(1) Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana
animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/13

realizează eficient și în funcție de riscuri, pe teritoriul propriu și de-a lungul întregului lanț agroalimentar, în
conformitate cu prezentul regulament. Consultarea corespunzătoare cu părțile interesate relevante înainte de
elaborarea acestor planuri ar trebui să le asigure adecvarea la obiectivul urmărit.

(77) Pentru a asigura coerența și integralitatea MANCP, fiecare stat membru ar trebui să desemneze un singur organism
cu atribuții de coordonare a pregătirii MANCP propriu și de colectare a informațiilor privind punerea în aplicare,
revizuirea și actualizarea acestuia, după caz.

(78) Statele membre ar trebui să aibă obligația de a transmite un raport anual Comisiei, care să conțină informații privind
activitățile de control și punerea în aplicare a MANCP. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în
aplicare a prezentului regulament și pentru a facilita colectarea și transmiterea de date comparabile, compilarea
subsecventă a acestor date în statistici la nivelul Uniunii și întocmirea de către Comisie a rapoartelor privind
funcționarea controalelor oficiale în întreaga Uniune, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare
pentru a adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește stabilirea unor modele de formulare pentru rapoartele
anuale.

(79) Experții Comisiei ar trebui să fie în măsură să efectueze controale, inclusiv audituri, în statele membre pentru a
verifica aplicarea legislației relevante a Uniunii și modul de funcționare a sistemelor naționale de control și a
autorităților competente. De asemenea, controalele Comisiei ar trebui să servească la investigarea și la colectarea de
informații cu privire la practicile de asigurare a aplicării normelor sau la problemele, situațiile de urgență și noile
evoluții din statele membre. La cererea statelor membre în cauză, experții Comisiei ar trebui, de asemenea, să fie în
măsură să participe la controalele efectuate de către autoritățile competente ale țărilor terțe pe teritoriul statului
membru respectiv; aceste controale ar trebui să fie organizate în strânsă cooperare între respectivele state membre
și Comisie.

(80) Animalele și bunurile din țările terțe ar trebui să respecte aceleași cerințe care se aplică animalelor și bunurilor din
Uniune sau cerințele care sunt recunoscute ca fiind cel puțin echivalente în raport cu obiectivele urmărite prin
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Acest principiu este menționat la articolul 11 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002, care prevede că alimentele și furajele importate în Uniune trebuie să îndeplinească cerințele relevante
ale legislației Uniunii referitoare la alimente sau cerințe considerate a fi cel puțin echivalente cu acestea. Cerințe
specifice de aplicare a acestui principiu sunt prevăzute în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva
organismelor dăunătoare plantelor, care interzic intrarea în Uniune a anumitor organisme dăunătoare care nu sunt
prezente (sau sunt prezente pe scară restrânsă) în Uniune, în normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate a
animalelor care permit intrarea animalelor și a anumitor produse de origine animală în Uniune numai din țările terțe
care sunt incluse într-o listă stabilită în acest scop și în normele Uniunii de organizare a controalelor oficiale pentru
produsele de origine animală destinate consumului uman care prevăd, de asemenea, stabilirea unei liste cu țări terțe
din care aceste produse pot intra în Uniune.

(81) Pentru a asigura respectarea de către animalele și bunurile care intră în Uniune din țări terțe a tuturor cerințelor
prevăzute în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar sau a unor cerințe considerate a fi echivalente, în plus față
de cerințele stabilite în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor,
normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate a animalelor, precum și normele Uniunii de stabilire a normelor
specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, pentru a asigura respectarea cerințelor stabilite în
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în legătură cu riscurile fitosanitare și veterinare, Comisia ar trebui să
fie abilitată să stabilească condițiile de intrare a animalelor și a bunurilor în Uniune, în măsura necesară pentru a se
asigura că animalele și bunurile respectă toate cerințele relevante ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar
sau cerințe echivalente. Aceste condiții ar trebui să se aplice animalelor sau bunurilor sau categoriilor de animale sau
de bunuri din toate țările terțe sau din anumite țări terțe sau regiuni ale acestora.

(82) În situația în care, în anumite cazuri, există dovezi că anumite animale sau bunuri care provin dintr-o țară terță,
dintr-un grup de țări terțe sau din regiuni ale acestora prezintă anumite riscuri pentru sănătatea umană, a animalelor
sau a plantelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu, sau în cazul în care
există dovezi că ar putea exista o neconformitate gravă și de amploare cu legislația Uniunii privind lanțul
agroalimentar, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri pentru a limita aceste riscuri.
L 95/14 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(83) Efectuarea unor controale oficiale și a altor activități oficiale într-o manieră eficace și eficientă și, în cele din urmă,
siguranța și sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și protecția mediului depind și de existența, în cadrul
autorităților de control, a unui personal bine instruit, care să dețină cunoștințe adecvate despre toate aspectele
relevante pentru aplicarea corectă a legislației Uniunii. Comisia ar trebui să ofere programe de formare dedicate și
adecvate pentru a promova o abordare uniformă a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către
autoritățile competente. Pentru a promova cunoașterea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și cerințele din
țările terțe, o astfel de formare ar trebui, de asemenea, să se adreseze și personalului autorităților competente din
țările terțe. În acest din urmă caz, activitățile de formare ar trebui să fie elaborate pentru a ține seama de nevoile
specifice ale țărilor în curs de dezvoltare și pentru a le sprijini în acțiunile de control și de asigurare a respectării
legislației, astfel încât acestea să poată răspunde cerințelor care se aplică la importul animalelor și bunurilor în
Uniune.

(84) În vederea promovării schimbului de experiență și de cele mai bune practici între autoritățile competente, Comisia ar
trebui, de asemenea, să fie în măsură să organizeze, în colaborare cu statele membre, programe de schimb de
personal însărcinat cu controalele oficiale sau cu alte activități oficiale între statele membre.

(85) Pentru ca efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale să fie eficace, este important ca autoritățile
competente din statele membre, Comisia și, după caz, operatorii să poată face schimb în mod rapid și eficient de date
și de informații referitoare la controalele oficiale sau la rezultatele acestora. Există mai multe sisteme de informații
stabilite prin legislația Uniunii și gestionate de către Comisie care permit manipularea și gestionarea unor astfel de
date și informații, la nivelul Uniunii, prin intermediul unor instrumente computerizate și bazate pe internet. Un
sistem dedicat de înregistrare și trasare a rezultatelor controalelor oficiale este sistemul computerizat veterinar
integrat (sistemul Traces), instituit prin Deciziile 2003/24/CE (1) și 2004/292/CE (2) ale Comisiei în conformitate cu
Directiva 90/425/CEE a Consiliului (3) și care în prezent este utilizat pentru gestionarea datelor și a informațiilor
privind animalele, produsele de origine animală și controalele oficiale asupra acestora. Prezentul regulament ar
trebui să permită întreținerea și actualizarea sistemului respectiv astfel încât să permită utilizarea sa pentru toate
bunurile pentru care legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cerințe specifice sau modalități practice
de controale oficiale.De asemenea, există sisteme computerizate dedicate schimbului rapid de informații între statele
membre și cu Comisia privind riscurile care pot apărea la nivelul lanțului agroalimentar sau pentru sănătatea
animalelor și a plantelor. Articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 instituie RASFF, care este un sistem de
notificare a riscului direct sau indirect pentru sănătatea umană care derivă din alimente sau furaje, articolul 20 din
Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (4) instituie un sistem de notificare și
raportare a măsurilor privind bolile incluse în liste, iar articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031 al
Parlamentului European și al Consiliului (5) instituie un sistem de notificare și de raportare a prezenței organismelor
dăunătoare și de notificare a cazurilor de neconformitate. Toate aceste sisteme ar trebui să funcționeze într-un mod
armonios și coerent, pe baza sinergiilor dintre diferitele sisteme existente, să evite suprapunerile, să simplifice
operarea acestora și să le facă mai eficiente.

(86) În vederea sprijinirii unei gestionări mai eficiente a controalelor oficiale, Comisia ar trebui să instituie un sistem
computerizat de informații care să integreze și să actualizeze, după caz, toate sistemele de informații existente,
permițând utilizarea unor modalități avansate de comunicare și a unor instrumente de certificare, precum și cea mai
eficientă utilizare a datelor și a informațiilor referitoare la controalele oficiale. În vederea evitării redundanței
cerințelor privind informațiile, concepția unui astfel de sistem informatizat ar trebui să ia în considerare necesitatea
de a se asigura, dacă este cazul, compatibilitatea și interoperabilitatea unui astfel de sistem computerizat cu alte
sisteme de informații operate de autorități publice și prin care datele relevante să fie schimbate sau puse la dispoziție
în mod automat. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a se utiliza semnăturile electronice în sensul
Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), în conformitate cu Agenda digitală pentru

(1) Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat (JO L 8,
14.1.2003, p. 44).
(2) Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei
92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).
(3) Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile
intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29).
(4) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale
animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO
L 84, 31.3.2016, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție
împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE)
nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/
57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
(6) Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru
semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/15

Europa. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să fie consultată pe parcursul stadiului de
dezvoltare al oricărei noi funcționalități a acestui sistem computerizat, precum și pe parcursul dezvoltării măsurilor
de implementare relevante care ar putea afecta prelucrarea datelor personale și confidențialitatea.

(87) Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru
aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește funcționarea corespunzătoare a sistemului computerizat de
informații, specificațiile tehnice ale acestuia, precum și obligațiile și prerogativele care revin diferiților actori și
utilizatori implicați, ținând cont în special de necesitatea reducerii la minimum a sarcinilor administrative prin
utilizarea unui limbaj standardizat la nivel internațional, a unei structuri a mesajului și a unor protocoale de schimb,
după caz.

(88) Autoritățile competente ar trebui să investigheze cazurile în care există o suspiciune de neconformitate cu legislația
Uniunii privind lanțul agroalimentar și, în situația în care se stabilește că există o neconformitate, să determine
originea și amploarea acesteia, precum și responsabilitățile operatorilor. De asemenea, autoritățile competente ar
trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorii în cauză vor remedia situația și pentru a preveni apariția
altor neconformități. În organizarea și desfășurarea de anchete și acțiuni de asigurare a respectării legislației,
autoritățile competente ar trebui să ia în considerare în mod adecvat riscurile potențiale și probabilitatea practicilor
frauduloase sau înșelătoare de-a lungul lanțului agroalimentar.

(89) Verificarea conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prin controale oficiale este de o
importanță fundamentală pentru asigurarea îndeplinirii efective, în întreaga Uniune, a obiectivelor legislației
respective. Perturbările din cadrul sistemelor de control ale unui stat membru pot împiedica atingerea acestor
obiective, în anumite cazuri în mod substanțial, și pot conduce la apariția unor riscuri pentru sănătatea umană, a
animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al produselor de protecție a plantelor, și
pentru mediu, independent de implicarea sau de responsabilitatea operatorilor sau a altor actori, sau pot conduce la
cazuri grave și de amploare a nerespectării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar. Prin urmare, în vederea
asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie în măsură
să reacționeze în cazul unor perturbări grave ale unui sistem de control al unui stat membru prin adoptarea unor
măsuri care să aibă drept scop limitarea sau eliminarea din lanțul agroalimentar a riscurilor respective, până când
statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru remedierea perturbărilor sistemului de control. În acest sens, ar
trebui să se confere Comisiei competențe de executare.

(90) Încălcarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și ale prezentului regulament ar trebui să facă obiectul unor
sancțiuni eficiente, descurajatoare și proporționale la nivel național în întreaga Uniune, a căror severitate să țină
seama, printre altele, de prejudiciul potențial pentru sănătatea umană care poate rezulta din încălcări, inclusiv în
cazurile în care operatorii nu cooperează în cursul unui control oficial și în cazurile în care sunt prezentate sau
utilizate certificate sau atestate oficiale false sau înșelătoare. Pentru ca sancțiunile financiare aplicabile în cazul
încălcării normelor comise prin intermediul practicilor frauduloase sau înșelătoare să fie suficient de descurajatoare,
acestea ar trebui să fie stabilite la un nivel care să depășească avantajul ilegal pentru autor rezultat din aceste practici.

(91) Orice persoană ar trebui să poată aduce informații noi în atenția autorităților competente, sprijinindu-le astfel în
detectarea cazurilor de încălcare a prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2),
precum și în aplicarea de sancțiuni în astfel de cazuri. Cu toate acestea, denunțarea ar putea fi descurajată de lipsa
unor proceduri clare sau de teama represaliilor. Raportarea unor cazuri de încălcare a prezentului regulament
constituie un instrument util pentru a se asigura faptul că o autoritate competentă poate detecta încălcările și poate
aplica sancțiuni pentru acestea. Prezentul regulament ar trebui așadar să asigure existența unor proceduri
corespunzătoare pentru a permite oricărei persoane să înștiințeze autoritățile competente cu privire la posibilele
cazuri de încălcare a prezentului regulament și să îi ofere protecție persoanei respective împotriva represaliilor.

(92) Prezentul regulament vizează domenii care sunt deja cuprinse în anumite acte în vigoare în prezent. Pentru a evita
suprapunerile și a stabili un cadru legislativ coerent, următoarele acte ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu
prezentul regulament: Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului Eu-
L 95/16 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ropean și al Consiliului (1), Directivele 89/608/CEE (2), 89/662/CEE (3), 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/
CE (4) și 97/78/CE ale Consiliului și Decizia 92/438/CEE a Consiliului (5).

(93) În vederea asigurării coerenței, următoarele acte ar trebui să fie modificate: Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al
Parlamentului European și al Consiliului (6), Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (7), Regulamentul (CE)
nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (8), Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, Regulamentul (CE)
nr. 1099/2009 al Consiliului (9), Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10),
Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și Directivele 98/58/CE (12), 1999/
74/CE (13), 2007/43/CE (14), 2008/119/CE (15) și 2008/120/CE (16) ale Consiliului.

(94) Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (17) oferă un cadru pentru finanțarea de
către Uniune a unor acțiuni și măsuri de-a lungul lanțului agroalimentar, în domeniile sus-menționate, în temeiul
cadrului financiar multianual 2014-2020. Unele dintre aceste acțiuni și măsuri vizează îmbunătățirea performanței
controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune. Regulamentul (UE) nr. 652/2014 ar trebui să fie
modificat pentru a ține seama de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 prin prezentul regulament.

(95) Având în vedere situația specifică a sectorului vegetal, care până în prezent nu a făcut obiectul aceluiași nivel de
control ca alte bunuri în temeiul prezentului regulament, este esențial ca introducerea noului sistem să fie cât mai
ușoară și fără sincope posibil. Din acest motiv, este necesar să se introducă dispoziții specifice privind calendarul de
adoptare a actelor delegate relevante. De asemenea, este clar că este justificată o derogare de la obligația efectuării de
controale documentare la posturile de inspecție la frontieră pentru sectorul vegetal în ceea ce privește plantele,

(1) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de
organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).
(2) Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative ale statelor
membre și-o acordă și colaborarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislației în sectorul veterinar și
zootehnic (JO L 351, 2.12.1989, p. 34).
(3) Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în
vederea realizării pieței interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13).
(4) Directiva 96/93/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind certificarea animalelor și a produselor animaliere (JO L 13,
16.1.1997, p. 28).
(5) Decizia 92/438/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 privind informatizarea procedurilor veterinare de import (proiect Shift), de
modificare a Directivelor 90/675/CEE, 91/496/CEE, 91/628/CEE și a Deciziei 90/424/CEE și de abrogare a Deciziei 88/192/CEE (JO
L 243, 25.8.1992, p. 27).
(6) Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru
prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).
(7) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al
operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3,
5.1.2005, p. 1).
(8) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime
aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de
modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).
(9) Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (JO
L 303, 18.11.2009, p. 1).
(10) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață
a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(11) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din
domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
(12) Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23).
(13) Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (JO
L 203, 3.8.1999, p. 53).
(14) Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de
carne (JO L 182, 12.7.2007, p. 19).
(15) Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10,
15.1.2009, p. 7).
(16) Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (JO L 47,
18.2.2009, p. 5).
(17) Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziții pentru
gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de
reproducere a plantelor, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE și 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE)
nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 și (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a
Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și de
abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE și 2009/470/CE ale Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/17

produsele vegetale și alte obiecte care prezintă un nivel scăzut de risc, precum și permiterea controalelor
documentare la o anumită distanță de posturile de inspecție la frontieră pentru plante, produse vegetale și alte
obiecte unde astfel de controale la distanță pot oferi un nivel echivalent de siguranță.

(96) În vederea modificării trimiterilor la standardele europene și pentru ca anexele II și III la prezentul regulament să țină
seama de evoluțiile legislative, tehnice și științifice, precum și pentru completarea prezentului regulament cu norme
specifice de reglementare a controalelor oficiale și a altor activități oficiale în domeniile vizate de acesta, inclusiv
normele privind calificarea și formarea personalului, responsabilitățile și sarcinile suplimentare ale autorităților
competente, cazurile în care acreditarea laboratoarelor nu este necesară, anumite scutiri de la controalele oficiale la
frontiere, criteriile care urmează să fie utilizate pentru a stabili frecvența controalelor fizice și de identitate, stabilirea
condițiilor care trebuie îndeplinite de anumite animale sau bunuri care intră în Uniune din țări terțe, cerințele și
sarcinile suplimentare ale laboratoarelor și centrelor de referință ale Uniunii Europene și cerințele suplimentare
pentru laboratoarele naționale de referință, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în
conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia
să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în
conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună
legiferare (1). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și
Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar acești experți au acces
sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate.

(97) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește
desemnarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene și a centrelor de referință ale Uniunii europene pentru
autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și pentru bunăstarea animalelor, adoptarea programului de
controalele efectuate de Comisie în statele membre și efectuarea de controale intensificate în cazurile de încălcare a
legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar care necesită asistență coordonată și acțiuni subsecvente din partea
Comisiei, acesteia ar trebui să-i fie conferite competențe de executare.

(98) În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului regulament, care includ normele și modalitățile
practice privind auditurile, formatul certificatelor și al altor documente, instituirea unor sisteme computerizate de
gestionare a informațiilor, cooperarea dintre operatori și autoritățile competente și dintre autoritățile competente,
autoritățile vamale și alte autorități, metodele de prelevare de eșantioane, de analizare, testare și diagnosticare de
laborator, precum și validarea și interpretarea, trasabilitatea, includerea în liste a animalelor sau a bunurilor care fac
obiectul controalelor, precum și includerea în liste a țărilor sau regiunilor care pot exporta anumite animale și bunuri
în Uniune, notificarea prealabilă a transporturilor, schimburile de informații, posturile de inspecție la frontieră,
izolarea și carantina, autorizarea controalelor anterioare exporturilor efectuate de către țările terțe, măsurile de
limitare a unui risc sau de stopare a neconformităților grave și de amploare cu privire la anumite animale sau bunuri
care provin dintr-o țară terță sau o regiune a unei țări terțe, recunoașterea țărilor terțe sau a regiunilor care oferă
garanții echivalente celor aplicate în Uniune și abrogarea acestei recunoașteri, activitățile de formare și programele de
schimb de personal între statele membre și, respectiv, planurile pentru situații de urgență privind alimentele și
furajele în vederea aplicării planului general de gestionare a situațiilor de criză prevăzute la articolul 55 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Aceste
competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului (2).

(99) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a asigura o abordare armonizată a controalelor oficiale
și a altor activități oficiale efectuate în vederea asigurării aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, nu
poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere efectele sale,
complexitatea sa, natura sa transfrontalieră și internațională, el poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, aceasta
este în măsură să adopte măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul
privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul
regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(2) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și
principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
L 95/18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește norme privind:

(a) efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente din statele membre;

(b) finanțarea controalelor oficiale;

(c) asistența și cooperarea administrativă între statele membre în vederea aplicării corecte a normelor menționate la
alineatul (2);

(d) efectuarea controalelor de către Comisie în statele membre și în țări terțe;

(e) adoptarea condițiilor care trebuie îndeplinite de către animalele și bunurile care sunt introduse în Uniune dintr-o țară
terță;

(f) instituirea unui sistem de informații computerizat pentru gestionarea informațiilor și a datelor privind controalele
oficiale.

(2) Prezentul regulament se aplică controalelor oficiale efectuate pentru verificarea conformității cu normele instituite la
nivelul Uniunii sau de către statele membre în vederea aplicării legislației Uniunii în domeniile referitoare la:

(a) alimente și siguranța alimentelor, integritatea și salubritatea în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a
alimentelor, inclusiv normele care vizează asigurarea practicilor corecte în domeniul comerțului și protejarea intereselor
și informațiilor consumatorilor, precum și fabricarea și utilizarea materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact
cu alimentele;

(b) diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (OMG) pentru producerea de alimente și furaje;

(c) furaje și siguranța furajelor, în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a furajelor și de utilizare a acestora,
inclusiv normele care să asigure practici corecte în domeniul comerțului și să protejeze sănătatea, interesele și
informațiile consumatorilor;

(d) cerințele cu privire la sănătatea animalelor;

(e) prevenirea și minimizarea riscurilor pentru sănătatea umană și a animalelor determinate de subprodusele de origine
animală și produsele derivate;

(f) cerințele cu privire la bunăstarea animalelor;

(g) măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

(h) cerințele privind introducerea pe piață și utilizarea produselor de protecție a plantelor și utilizarea durabilă a
pesticidelor, cu excepția echipamentelor de aplicare a pesticidelor;

(i) producția ecologică și etichetarea produselor ecologice;

(j) utilizarea și etichetarea denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale
garantate.

(3) Prezentul regulament se aplică, de asemenea, controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu
cerințele stabilite în normele menționate la alineatul (2) în cazul în care aceste cerințe sunt aplicabile animalelor și bunurilor
care intră în Uniune sau care urmează să fie exportate din Uniune.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/19

(4) Prezentul regulament nu se aplică controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu:

(a) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; cu toate acestea, prezentul regulament se aplică controalelor în temeiul
articolului 89 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în cazul în care controalele respective identifică posibile practici
frauduloase sau înșelătoare în ceea ce privește standardele de comercializare menționate la articolele 73-91 din
Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b) Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1);

(c) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2).

(5) Articolele 4, 5, 6, 8, articolul 12 alineatele (2) și (3), articolul 15, articolele 18-27, 31-34, 37-42 și articolul 78,
articolele 86-108, articolul 112 litera (b), articolul 130, precum și articolele 131-141 se aplică și altor activități oficiale
efectuate de către autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament sau cu normele menționate la
alineatul (2) de la prezentul articol.

Articolul 2
Controalele oficiale și alte activități oficiale

(1) În sensul prezentului regulament, „controale oficiale” înseamnă activități efectuate de autoritățile competente sau de
organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții oficiale de control în conformitate cu
prezentul regulament pentru a verifica:

(a) conformitatea operatorilor cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2); și

(b) că animalele sau bunurile îndeplinesc cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv
pentru eliberarea unui certificat oficial sau a unui atestat oficial.

(2) În sensul prezentului regulament, „alte activități oficiale” înseamnă activități diferite de controalele oficiale efectuate
de autoritățile competente sau de organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite alte activități
oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv activități
destinate să verifice prezența bolilor animalelor sau a organismelor dăunătoare plantelor, să prevină sau să limiteze
răspândirea acestor boli ale animalelor sau organisme dăunătoare plantelor, să eradicheze respectivele boli ale animalelor
sau organisme dăunătoare plantelor, să acorde autorizații sau aprobări și să elibereze certificate oficiale sau atestate oficiale.

Articolul 3
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1. „legislația privind alimentele” înseamnă legislația privind alimentele astfel cum este definită la articolul 3 punctul 1 din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

2. „legislația privind furajele” înseamnă actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează furajele în
general și siguranța furajelor în special, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național în orice etapă de producție, prelucrare
și distribuție sau utilizare a furajelor;

3. „autorități competente” înseamnă:

(a) autoritățile centrale ale unui stat membru responsabile de organizarea controalelor oficiale și a altor activități
oficiale, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) orice altă autoritate căreia i-a fost conferită respectiva responsabilitate;

(c) după caz, autoritățile corespunzătoare dintr-o țară terță;

(1) Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în
scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).
2
() Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire
la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).
L 95/20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

4. „autoritate de control ecologic” înseamnă o organizație administrativă publică pentru producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice a unui stat membru căreia autoritățile competente i-au conferit, integral sau parțial, competențele
lor privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (1), inclusiv, după caz, autoritatea
corespondentă dintr-o țară terță sau care funcționează într-o țară terță;

5. „organism delegat” înseamnă o persoană juridică distinctă căreia autoritățile competente i-au delegat anumite atribuții
oficiale de control sau anumite atribuții legate de alte activități oficiale;

6. „proceduri de verificare a controalelor” înseamnă sistemele puse în aplicare și acțiunile întreprinse de către autoritățile
competente în vederea asigurării coerenței și eficacității controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

7. „sistem de control” înseamnă un sistem care cuprinde autoritățile competente, precum și resursele, structurile, sistemele
și procedurile instituite într-un stat membru pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu
prezentul regulament și cu normele menționate la articolele 18-27;

8. „plan de control” înseamnă o descriere întocmită de autoritățile competente care conține informații privind structura și
organizarea sistemului de control oficial și a modului său de funcționare și planificarea detaliată a controalelor oficiale
care urmează să fie efectuate într-o perioadă de timp, în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menționate la
articolul 1 alineatul (2);

9. „animale” înseamnă animale astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/429;

10. „boală a animalelor” înseamnă boală astfel cum este definită la articolul 4 punctul 16 din Regulamentul (UE) 2016/429;

11. „bunuri” înseamnă tot ceea ce face obiectul uneia sau mai multor norme menționate la articolul 1 alineatul (2), cu
excepția animalelor;

12. „alimente” înseamnă alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

13. „furaje” înseamnă furaje astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

14. „subproduse de origine animală” înseamnă subproduse de origine animală astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul
1 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

15. „produse derivate” înseamnă produse derivate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009;

16. „plante” înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

17. „organisme dăunătoare plantelor” înseamnă organisme dăunătoare astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1)
din Regulamentul (UE) 2016/2031;

18. „produse de protecție a plantelor” înseamnă produse de protecție a plantelor astfel cum sunt menționate la articolul 2
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

19. „produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală astfel cum sunt definite la punctul 8.1 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2);

20. „materiale germinative” înseamnă materiale germinative astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 28 din
Regulamentul (UE) 2016/429;

21. „produse vegetale” înseamnă produse vegetale astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE)
2016/2031;

22. „alte obiecte” înseamnă alte obiecte astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

23. „pericol” înseamnă orice agent sau condiție cu potențialul de a avea un efect advers asupra sănătății umane, animale sau
a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului;

24. „risc” înseamnă o funcție a probabilității unui efect advers asupra sănătății umane, animale sau a plantelor, a bunăstării
animale sau a mediului și a gravității efectului respectiv, determinat de un pericol;

25. „certificare oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente atestă conformitatea cu una sau mai multe
dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(1) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice,
precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
2
() Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice
de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/21

26. „inspector autorizat” înseamnă:

(a) orice funcționar al autorităților competente autorizat de către acestea să semneze certificate oficiale; sau

(b) orice altă persoană fizică autorizată de către autoritățile competente să semneze certificate oficiale în conformitate
cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

27. „certificat oficial” înseamnă un document scris sau electronic semnat de inspectorul autorizat și care asigură
conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

28. „atestat oficial” înseamnă orice etichetă, marcă sau altă formă de atestare emisă de operatori aflați sub supravegherea
autorităților competente prin controale oficiale dedicate sau chiar de către autoritățile competente și care oferă
asigurarea conformității cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute de prezentul regulament sau de normele
menționate la articolul 1 alineatul (2);

29. „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute în
normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

30. „audit” înseamnă o examinare sistematică și independentă menită să stabilească dacă activitățile și rezultatele lor
respectă dispozițiile stabilite anterior și dacă aceste dispoziții sunt puse în aplicare cu eficiență și permit atingerea
obiectivelor;

31. „rating” înseamnă o clasificare a operatorilor pe baza unei evaluări a conformității acestora cu criteriile de rating;

32. „medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar desemnat de către o autoritate competentă fie în calitate de
angajat, fie într-o altă calitate, și care deține calificările corespunzătoare în vederea efectuării de controale oficiale și alte
activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele relevante menționate la articolul 1
alineatul (2);

33. „inspector fitosanitar oficial” înseamnă o persoană fizică desemnată de către o autoritate competentă fie în calitate de
angajat, fie într-o altă calitate, și care a fost format corespunzător în vederea efectuării de controale oficiale și alte
activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele relevante menționate la articolul 1 alineatul (2)
litera (g);

34. „material cu risc specificat” înseamnă material cu risc specificat astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1)
litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

35. „călătorie de lungă durată” înseamnă o călătorie de lungă durată astfel cum este definită la articolul 2 litera (m) din
Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

36. „echipament de aplicare a pesticidelor” înseamnă un echipament de aplicare a pesticidelor astfel cum este definit la
articolul 3 punctul 4 din Directiva 2009/128/CE;

37. „transport” înseamnă un număr de animale sau o cantitate de bunuri incluse în același certificat oficial, atestat oficial
sau orice alt document, transportate cu același mijloc de transport și provenind din același teritoriu sau din aceeași țară
terță și, cu excepția bunurilor supuse normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), fiind de același tip,
aceeași clasă sau aceeași descriere;

38. „post de inspecție la frontieră” înseamnă un loc, inclusiv toate facilitățile existente în acest loc, desemnat de un stat
membru pentru efectuarea controalelor oficiale prevăzute la articolul 47 alineatul (1);

39. „punct de ieșire” înseamnă un post de inspecție la frontieră sau orice alt loc desemnat de către un stat membru prin care
animalele care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1/2005 părăsesc teritoriul vamal al Uniunii;

40. „introducere în Uniune” sau „intrare în Uniune” înseamnă acțiunea de a introduce animale și bunuri într-unul din
teritoriile enumerate în anexa I la prezentul regulament din afara teritoriilor respective, cu excepția cazurilor
reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) pentru care aceasta înseamnă acțiunea de a
introduce bunuri pe „teritoriul Uniunii” astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf din
Regulamentul (UE) 2016/2031;

41. „control documentar” înseamnă examinarea certificatelor oficiale, a atestatelor oficiale și a altor documente, inclusiv a
documentelor de natură comercială, care trebuie să însoțească transportul, astfel cum se prevede în normele
menționate la articolul 1 alineatul (2), respectiv la articolul 56 alineatul (1) sau în actele de punere în aplicare adoptate
în conformitate cu articolul 77 alineatul (3), cu articolul 126 alineatul (3), cu articolul 128 alineatul (1) și cu
articolul 129 alineatul (1);
L 95/22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

42. „control de identitate” înseamnă o inspecție vizuală efectuată pentru a verifica dacă conținutul și etichetele unui
transport, inclusiv marcajele de pe animale, sigiliile și mijloacele de transport, corespund informațiilor furnizate în
certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente de însoțire;

43. „control fizic” înseamnă un control asupra animalelor sau a bunurilor și, după caz, verificări ale ambalajelor, ale
mijloacelor de transport, ale etichetelor și ale temperaturii, prelevarea de eșantioane în vederea analizării, testării sau
diagnosticării și orice alt control necesar pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2);

44. „tranzit” înseamnă deplasarea dintr-o țară terță în altă țară terță trecând, sub supraveghere vamală, printr-unul din
teritoriile din anexa I sau dintr-unul din teritoriile enumerate în anexa I într-un alt teritoriu enumerat în anexa I, trecând
prin teritoriul unei țări terțe, cu excepția normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) în raport cu care
„tranzit” înseamnă una dintre următoarele:

(a) deplasarea dintr-o țară terță în altă țară terță, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf din
Regulamentul (UE) 2016/2031, trecând, sub supraveghere vamală, prin „teritoriul Uniunii”, astfel cum este definit
la articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv; sau

(b) deplasarea din „teritoriul Uniunii” în altă parte a „teritoriului Uniunii”, astfel cum este definit la articolul 1
alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031, trecând prin teritoriul unei țări terțe, astfel cum
este definit la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul respectiv;

45. „supraveghere de către autoritățile vamale” înseamnă supraveghere vamală astfel cum este definită la articolul 5
punctul 27 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

46. „control efectuat de către autoritățile vamale” înseamnă un control vamal astfel cum este definit la articolul 5 punctul 3
din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

47. „reținere oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente se asigură că animalele și bunurile care fac
obiectul controalelor oficiale nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinația lor; această
procedură include depozitarea de către operatori conform indicațiilor și sub controlul autorităților competente;

48. „jurnal de călătorie” înseamnă documentul menționat la punctele 1-5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

49. „personal auxiliar oficial” înseamnă un reprezentant al autorităților competente format în conformitate cu cerințele
stabilite în temeiul articolului 18 și angajat să exercite anumite atribuții oficiale de control sau anumite atribuții aferente
altor activități oficiale;

50. „carne și organe comestibile” înseamnă, în sensul articolului 49 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament,
produsele enumerate în subcapitolele 0201-0208 din partea II secțiunea I capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CEE)
nr. 2658/87 al Consiliului (2);

51. „marcă de sănătate” înseamnă o marcă aplicată după ce au fost efectuate controalele oficiale menționate la articolul 18
alineatul (2) literele (a) și (c) și care atestă faptul că carnea este adecvată pentru consumul uman.

TITLUL II
CONTROALELE OFICIALE ȘI ALTE ACTIVITĂȚI OFICIALE ÎN STATELE MEMBRE

CAPITOLUL I
Autoritățile competente

Articolul 4
Desemnarea autorităților competente

(1) Pentru fiecare dintre domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), statele membre
desemnează autoritatea sau autoritățile competente cărora le conferă responsabilitatea de a organiza sau de a efectua
controale oficiale și alte activități oficiale.

(1) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al
Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
2
() Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun
(JO L 256, 7.9.1987, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/23

(2) În cazul în care, pentru aceeași zonă, un stat membru conferă responsabilitatea de a organiza sau de a efectua
controale oficiale sau alte activități oficiale mai multor autorități competente, la nivel național, regional sau local, sau în
cazul în care autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) pot transfera, în această calitate,
responsabilități specifice privind controalele oficiale sau alte activități oficiale altor autorități publice, statul membru
respectiv:

(a) asigură o coordonare eficientă și eficace între toate autoritățile implicate, precum și coerența și eficacitatea controalelor
oficiale sau a altor activități oficiale pe teritoriul său; și

(b) desemnează o singură autoritate, în conformitate cu cerințele constituționale din statele membre, responsabilă pentru
coordonarea cooperării și a contactelor cu Comisia și cu alte state membre în ceea ce privește controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) Autoritățile competente responsabile pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2)
litera (i) pot conferi anumite responsabilități aferente controalelor oficiale sau altor activități oficiale uneia sau mai multor
autorități de control ecologic. În astfel de cazuri ele atribuie un număr de cod pentru fiecare dintre aceste autorități de
control.

(4) Statele membre se asigură că informează Comisia privind detaliile de contact și orice modificări în ceea ce privește:

(a) autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1);

(b) autoritățile unice desemnate în conformitate cu alineatul (2) litera (b);

(c) autoritățile de control ecologic menționate la alineatul (3);

(d) organismele delegate menționate la articolul 28 alineatul (1).

Informațiile menționate la primul paragraf se pun și la dispoziția publicului de către statele membre, inclusiv pe internet.

Articolul 5
Obligații generale privind autoritățile competente și autoritățile de control ecologic

(1) Autoritățile competente și autoritățile de control ecologic:

(a) dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării eficacității și a caracterului adecvat ale controalelor oficiale și ale
altor activități oficiale;

(b) dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării imparțialității, a calității și a coerenței controalelor oficiale și ale
altor activități oficiale la toate nivelurile;

(c) dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării faptului că personalul care efectuează controale oficiale și alte
activități oficiale nu este afectat de conflict de interese;

(d) dețin sau au acces la o capacitate adecvată de laborator pentru analizare, testare și diagnosticare;

(e) dețin sau au acces la un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare, astfel încât controalele
oficiale și alte activități oficiale să poată fi efectuate în mod eficient și eficace;

(f) dispun de mijloace și echipamente adecvate și întreținute în mod corespunzător în vederea asigurării unei efectuări
eficiente și eficace a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către personal;

(g) dețin competențele legale în vederea efectuării controalelor oficiale și a altor activități oficiale și a aplicării măsurilor
prevăzute în prezentul regulament și în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(h) dispun de proceduri juridice în vigoare în vederea asigurării accesului personalului la sediile operatorilor și la
documentele păstrate de operatori, astfel încât să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;

(i) dispun de planuri pentru situații de urgență și sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgență, după caz în
conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).
L 95/24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Orice numire a unui medic veterinar oficial se face în scris și precizează controalele oficiale și celelalte activități
oficiale și atribuții aferente pentru care se face numirea. Cerințele autorităților competente pentru personal prevăzute de
prezentul regulament, inclusiv cerința de a nu fi afectat de conflicte de interes, se aplică tuturor medicilor veterinari oficiali.

(3) Orice numire a unui inspector fitosanitar oficial se face în scris și precizează controalele oficiale și celelalte activități
oficiale și atribuții aferente pentru care se face numirea. Cerințele impuse prin prezentul regulament personalului
autorităților competente, inclusiv cerința de a nu se găsi într-o situație de conflict de interese, se aplică tuturor inspectorilor
fitosanitari oficiali.

(4) Personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale:

(a) beneficiază, pentru domeniul său de competență, de programe adecvate de formare care să le permită exercitarea
atribuțiilor în mod competent și efectuarea de controale oficiale și alte activități oficiale într-un mod coerent;

(b) este permanent la curent cu evoluțiile din domeniul său de competență și beneficiază de programe periodice de formare
suplimentară, după necesități; și

(c) beneficiază de formare în domeniile prevăzute la capitolul I din anexa II și cu privire la obligațiile autorităților
competente care decurg din prezentul regulament, după caz.

Autoritățile competente, autoritățile de control ecologic și organismele delegate elaborează și implementează programe de
formare pentru a se asigura că personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale beneficiază de
programele de formare menționate la literele (a), (b) și (c).

(5) În cazul în care, în cadrul serviciilor unei autorități competente, mai multe unități sunt abilitate să efectueze controale
oficiale sau alte activități oficiale, se asigură o coordonare și o cooperare eficiente și eficace între diferitele unități.

Articolul 6
Auditurile autorităților competente

(1) Pentru a garanta respectarea de către autoritățile competente a prezentului regulament, acestea efectuează audituri
interne sau solicită efectuarea auditării lor și iau măsurile necesare având în vedere rezultatele respectivelor audituri.

(2) Auditurile menționate la alineatul (1) fac obiectul unei analize independente și se realizează într-un mod transparent.

Articolul 7
Cale de atac

Deciziile luate de autoritățile competente în conformitate cu articolul 55, cu articolul 66 alineatele (3) și (6), cu articolul 67,
cu articolul 137 alineatul (3) litera (b) și cu articolul 138 alineatele (1) și (2) cu privire la persoanele fizice sau juridice fac
obiectul dreptului acestor persoane de a exercita o cale de atac în conformitate cu dreptul intern.

Dreptul de a exercita o cale de atac nu aduce atingere obligației autorităților competente de a lua măsuri prompte în vederea
eliminării sau a limitării riscurilor pentru sănătatea umană, cea a animalelor sau a plantelor ori pentru bunăstarea
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, în conformitate cu prezentul
regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 8
Obligațiile de confidențialitate ale autorităților competente

(1) Autoritățile competente se asigură, sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (3), că informațiile obținute în cadrul
realizării sarcinilor lor în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale nu sunt divulgate unor părți terțe atunci
când, în temeiul dreptului intern sau legislației Uniunii, respectivele informații, prin natura lor, intră sub incidența secretului
profesional.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/25

În acest scop, statele membre se asigură că membrilor personalului și altor persoane angajate în cursul controalelor oficiale
și al altor activități oficiale le revin obligații de confidențialitate corespunzătoare.

(2) Alineatul (1) se aplică și autorităților de control ecologic, organismelor delegate și persoanelor fizice cărora li s-au
delegat atribuții specifice de control și laboratoarelor oficiale.

(3) Cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea informațiilor care intră sub
incidența secretului profesional astfel cum se menționează la alineatul (1) și fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea
este impusă prin legislația Uniunii sau legislația națională, informațiile respective includ informații a căror divulgare ar
aduce atingere:

(a) obiectivelor activităților de inspecție, de investigație și de audit;

(b) protejării intereselor comerciale ale unui operator sau ale oricărei alte persoane fizice sau juridice; sau

(c) protejării procedurilor judiciare și a consultanței juridice.

(4) Atunci când determină dacă există vreun interes public superior care justifică dezvăluirea unor informații care intră
sub incidența secretului profesional astfel cum se menționează la alineatul (1), autoritățile competente țin cont, printre
altele, de riscurile posibile pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor sau pentru mediu și de natura, gravitatea și
amploarea unor asemenea riscuri.

(5) Obligațiile de confidențialitate prevăzute la prezentul articol nu împiedică autoritățile competente să publice sau să
pună la dispoziția publicului în orice alt mod informații cu privire la rezultatul controalelor oficiale privind operatorii
individuali, fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea este impusă prin legislația Uniunii sau legislația națională, cu
condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

(a) operatorul în cauză are posibilitatea de a prezenta observații cu privire la informațiile pe care autoritatea competentă
intenționează să le publice sau să le pună la dispoziția publicului în alt mod, înainte de publicare sau difuzare, ținând
cont de urgența situației; și

(b) informațiile care sunt publicate sau puse la dispoziția publicului în alt mod iau în considerare observațiile formulate de
către operatorul în cauză sau sunt publicate sau difuzate împreună cu aceste observații.

CAPITOLUL II
Controalele oficiale

Secțiunea I
Condiții generale

Articolul 9
Norme generale privind controalele oficiale

(1) Autoritățile competente efectuează periodic controale oficiale asupra tuturor operatorilor, în funcție de riscuri și cu o
frecvență corespunzătoare, luând în considerare:

(a) riscurile identificate asociate cu:

(i) animalele și bunurile;

(ii) activitățile controlate de operatori;

(iii) locul de desfășurare a activităților sau a operațiunilor operatorilor;

(iv) utilizarea unor produse, procedee, materiale sau substanțe care pot influența siguranța, integritatea și salubritatea
alimentelor sau siguranța furajelor, sănătatea sau bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor sau care, în ceea ce
privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pot avea un impact negativ și asupra mediului;
L 95/26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) orice informație care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induși în eroare, în special în ceea ce privește
natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda
de fabricație sau producție a alimentelor;

(c) antecedentele operatorilor în ceea ce privește rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra acestora și conformitatea
lor cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(d) fiabilitatea și rezultatele controalelor proprii care au fost efectuate de către operatori sau de către un terț la cererea lor,
inclusiv, dacă este cazul, de sisteme private de asigurare a calității, în vederea verificării respectării normelor menționate
la articolul 1 alineatul (2); și

(e) orice informații care ar putea indica neconformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2) Autoritățile competente efectuează controale oficiale periodic, cu frecvența corespunzătoare determinată în funcție
de riscuri, în vederea identificării posibilelor cazuri de încălcare intenționată, prin practici înșelătoare sau frauduloase, a
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și luând în considerare informațiile privind aceste cazuri de încălcare
furnizate prin mecanismele de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108, precum și orice alte informații care
indică posibilitatea acestor cazuri de încălcare.

(3) Controalele oficiale efectuate înainte de introducerea pe piață sau de punerea în circulație a anumitor animale și
bunuri în vederea eliberării certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale prevăzute în normele menționate la articolul 1
alineatul (2) drept condiție pentru introducerea pe piață sau circulația animalelor sau a bunurilor se efectuează în
conformitate cu următoarele două condiții:

(a) normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) actele delegate și de punere în aplicare relevante adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 18-27.

(4) Controalele oficiale se efectuează fără notificare prealabilă, cu excepția cazului în care această notificare este necesară
și justificată în mod corespunzător pentru efectuarea controlului oficial. În ceea ce privește controalele oficiale la cererea
operatorului, autoritatea competentă poate decide dacă controlul oficial trebuie efectuat cu sau fără notificare prealabilă.
Controalele oficiale cu notificare prealabilă nu împiedică efectuarea de controale oficiale fără notificare prealabilă.

(5) Controalele oficiale se efectuează, pe cât posibil, în așa fel încât sarcina administrativă care revine operatorilor și
perturbarea activității acestora să fie minime, fără însă să fie afectată negativ eficacitatea respectivelor controale.

(6) Autoritățile competente efectuează controale oficiale în același mod, ținând cont de necesitatea adaptării controalelor
la situațiile specifice, indiferent dacă animalele și bunurile în cauză:

(a) sunt disponibile pe piața Uniunii, indiferent dacă provin din statul membru în care se efectuează controalele oficiale sau
dintr-un alt stat membru; sau

(b) urmează să fie exportate din Uniune; sau

(c) intră în Uniune.

(7) În măsura strict necesară pentru organizarea controalelor oficiale, statele membre de destinație pot impune
operatorilor care dețin animale sau bunuri livrate lor dintr-un alt stat membru obligația de a raporta sosirea acestor animale
sau bunuri.

Articolul 10
Operatorii, procedeele și activitățile care fac obiectul controalelor oficiale

(1) În măsura necesară pentru a asigura respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile
competente efectuează controale oficiale asupra:

(a) animalelor și bunurilor în orice stadiu de producție, prelucrare, distribuție și utilizare;

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/27

(b) substanțelor, a materialelor sau a altor obiecte care pot influența caracteristicile sau sănătatea animalelor și ale bunurilor
și privind conformitatea acestora cu cerințele aplicabile în orice stadiu de producție, prelucrare, distribuție și utilizare;

(c) operatorilor în ceea ce privește activitățile, inclusiv deținerea animalelor, echipamentele, mijloacele de transport, sediile
și alte locuri pe care le controlează, precum și împrejurimile acestora și documentația aferentă.

(2) Fără a aduce atingere normelor privind listele sau registrele existente instituite pe baza normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2), autoritățile competente redactează și mențin la zi o listă de operatori. În cazul în care există deja în
alte scopuri, această listă sau acest registru se poate utiliza și în sensul prezentului regulament.

(3) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 144 pentru modificarea prezentului regulament în ceea ce
privește definirea categoriilor de operatori care sunt scutiți de includerea pe lista operatorilor menționată la alineatul (2) din
prezentul articol în cazul în care includerea lor pe o astfel de listă ar constitui o sarcină administrativă disproporționată
pentru aceștia comparativ cu riscurile legate de activitățile lor.

Articolul 11
Transparența controalelor oficiale

(1) Autoritățile competente efectuează controale oficiale cu un nivel ridicat de transparență și pun la dispoziția
publicului, inclusiv prin publicarea pe internet, cel puțin o dată pe an, informații relevante cu privire la organizarea și
efectuarea controalelor oficiale.

De asemenea, autoritățile asigură publicarea periodică și în timp util a informațiilor cu privire la:

(a) tipul, numărul și rezultatele controalelor oficiale;

(b) tipul și numărul cazurilor de neconformitate constatate;

(c) tipul și numărul cazurilor în care autoritățile competente au luat măsuri în conformitate cu articolul 138; și

(d) tipul și numărul cazurilor în care au fost aplicate sancțiunile prevăzute la articolul 139.

Informațiile menționate la literele (a)-(d) de la al doilea paragraf din prezentul alineat pot fi furnizate, după caz, prin
publicarea raportului anual menționat la articolul 113 alineatul (1).

(2) Autoritățile competente stabilesc proceduri pentru a se asigura că orice inexactitate în informațiile puse la dispoziția
publicului este corectată în mod corespunzător.

(3) Autoritățile competente pot să publice sau să pună la dispoziția publicului în alt mod informații cu privire la ratingul
operatorilor individuali pe baza rezultatelor unuia sau mai multor controale oficiale, cu condiția îndeplinirii următoarelor
condiții:

(a) criteriile de rating sunt obiective, transparente și disponibile public; și

(b) există măsuri corespunzătoare de asigurare a echității, coerenței și transparenței procesului de rating.

Articolul 12
Procedurile de control documentate

(1) Autoritățile competente efectuează controale oficiale în conformitate cu anumite proceduri documentate.

Procedurile respective vizează domeniile tematice pentru procedurile de control prevăzute la capitolul II din anexa II și
conțin instrucțiuni pentru personalul care efectuează controale oficiale.

(2) Autoritățile competente dispun de proceduri de verificare a controalelor.

L 95/28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Autoritățile competente:

(a) aplică măsuri corective în toate cazurile în care procedurile prevăzute la alineatul (2) identifică deficiențe; și

(b) actualizează procedurile documentate prevăzute la alineatul (1), după caz.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea, organismelor delegate și autorităților de control ecologic.

Articolul 13
Rapoarte scrise ale controalelor oficiale

(1) Autoritățile competente întocmesc rapoarte scrise pentru fiecare control oficial pe care îl efectuează. Respectivele
rapoarte pot fi prezentate pe suport de hârtie sau în format electronic.

Rapoartele respective conțin:

(a) o descriere a scopului controalelor oficiale;

(b) metodele de control aplicate;

(c) rezultatele controalelor oficiale; și

(d) după caz, măsurile pe care autoritățile competente le solicită operatorului în cauză, ca urmare a controalelor oficiale
efectuate de către acestea.

(2) Cu excepția cazului în care scopul anchetelor judiciare sau protejarea procedurilor instanței necesită o altă abordare,
operatorii supuși unui control oficial primesc, la cerere, o copie a raportului prevăzut la alineatul (1), cu excepția cazului în
care s-a emis un certificat oficial sau un atestat oficial. Autoritățile competente informează în scris cu promptitudine
operatorul cu privire la orice caz de neconformitate identificat prin controalele oficiale.

(3) În cazul în care controalele oficiale impun prezența permanentă sau periodică a personalului sau a reprezentanților
autorităților competente la sediul operatorului, rapoartele prevăzute la alineatul (1) se întocmesc cu o frecvență care să
permită autorităților competente și operatorului:

(a) să fie informați periodic cu privire la nivelul de conformitate; și

(b) să fie informați cu promptitudine cu privire la orice caz de neconformitate identificat prin intermediul controalelor
oficiale.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică de asemenea organismelor delegate, autorităților de control ecologic și persoanelor
fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții oficiale de control.

Articolul 14
Metodele și tehnicile de control oficial

Metodele și tehnicile de control oficiale includ, după caz:

(a) o examinare a controalelor pe care operatorii le dețin și a rezultatelor obținute;

(b) o inspecție:

(i) a echipamentelor, a mijloacelor de transport, a sediilor și a altor locuri pe care le controlează, precum și a
împrejurimilor acestora;

(ii) a animalelor și bunurilor, inclusiv a bunurilor semifinite, a materiilor prime, a ingredientelor, a adjuvanților
tehnologici și a altor produse utilizate pentru prepararea și producerea de bunuri sau pentru hrănirea sau tratarea
animalelor;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/29

(iii) a produselor și procedeelor de curățare și de întreținere;

(iv) a trasabilității, a etichetării, a prezentării, a publicității și a materialelor de ambalare relevante, inclusiv a materialelor
destinate să intre în contact cu alimentele;

(c) controale privind condițiile de igienă la sediile operatorilor;

(d) o evaluare a procedurilor privind bunele practici de fabricație, bunele practici de igienă, bunele practici agricole și a
procedurilor bazate pe principiile analizei riscurilor și a punctelor critice de control (HACCP);

(e) o examinare a documentelor, a rapoartelor de trasabilitate și a altor înregistrări care pot fi relevante pentru evaluarea
respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv, dacă este cazul, documente de însoțire a
alimentelor, a furajelor și a oricăror substanțe sau materiale care intră sau ies dintr-o unitate;

(f) interviuri cu operatorii și cu personalul acestora;

(g) verificarea măsurătorilor efectuate de operator și a altor rezultate ale testării;

(h) eșantionare, analiză, diagnosticare și teste;

(i) audituri ale operatorilor;

(j) orice altă activitate necesară în vederea identificării cazurilor de neconformitate.

Articolul 15
Obligațiile operatorilor

(1) În măsura în care este necesar în vederea efectuării controalelor oficiale sau a altor activități oficiale, în cazul în care
autoritățile competente solicită aceasta, operatorii oferă personalului din cadrul autorităților competente acces:

(a) la echipamentele, mijloacele de transport, sediile și alte locuri pe care le controlează, precum și la împrejurimile
acestora;

(b) la sistemele lor computerizate de gestionare a informațiilor;

(c) la animalele și bunurile pe care le controlează;

(d) la documente și la orice alte informații relevante.

(2) În timpul desfășurării controalelor oficiale și a altor activități oficiale, operatorii asistă personalul din cadrul
autorităților competente și al autorităților de control ecologic și cooperează în îndeplinirea sarcinilor acestora.

(3) În plus față de obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2), operatorul responsabil pentru un transport care intră în
Uniune pune la dispoziție pe suport de hârtie sau în format electronic și fără întârziere toate informațiile privind animalele
și bunurile.

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind cooperarea și schimbul de
informații între operatori și autoritățile competente aferente sosirii și descărcării animalelor și bunurilor menționate la
articolul 47 alineatul (1) atunci când este necesar să asigure identificarea completă a acestora și efectuarea cu eficiență a
controalelor oficiale asupra acestor animale și bunuri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(5) În sensul articolului 10 alineatul (2) și sub rezerva articolului 10 alineatul (3), operatorii furnizează autorităților
competente cel puțin următoarele detalii actualizate:

(a) denumirea și forma lor juridică; și

(b) activitățile specifice pe care le desfășoară, inclusiv activitățile desfășurate prin intermediul comunicării la distanță și
locurile pe care le controlează.
L 95/30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(6) Obligațiile care revin operatorilor conform prezentului articol se aplică și în cazul în care controalele oficiale și alte
activități oficiale sunt efectuate de medici veterinari oficiali, inspectori fitosanitari oficiali, organisme delegate, autorități de
control și persoane fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții oficiale de control sau anumite atribuții aferente altor
activități oficiale.

Secțiunea II
Cerințe suplimentare pentru controale oficiale și alte acțiuni of iciale în anumite
domenii

Articolul 16
Cerințe suplimentare

(1) În domeniile reglementate de normele prevăzute la prezenta secțiune, normele respective se aplică în plus față de
celelalte norme prevăzute în prezentul regulament.

(2) La adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secțiune, Comisia ține seama de:

(a) experiența acumulată de către autoritățile competente și operatorii din sectorul alimentar și al furajelor în ceea ce
privește aplicarea procedurilor menționate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului (1) și la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al
Consiliului (2);

(b) evoluțiile științifice și tehnologice;

(c) așteptările consumatorilor cu privire la compoziția alimentelor și modificările modelelor de consum alimentar;

(d) riscuri la adresa sănătății umane, animale și a plantelor asociate cu animale și bunuri; și

(e) informații privind posibile cazuri de încălcare intenționată prin intermediul unor practici frauduloase sau înșelătoare.

(3) La adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secțiune și în măsura în care
aceasta nu împiedică îndeplinirea obiectivelor urmărite prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia ține
cont și de următoarele elemente:

(a) necesitatea de a se facilita aplicarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare, ținând cont de natura și de
dimensiunea întreprinderilor mici;

(b) necesitatea de a se oferi posibilitatea utilizării în continuare a metodelor tradiționale în orice stadiu al producției, al
prelucrării sau al distribuției alimentelor și în producția de alimente tradiționale; și

(c) necesitățile operatorilor situați în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice.

Articolul 17
Definiții specifice

În sensul articolului 18:

(a) „sub responsabilitatea medicului veterinar oficial” înseamnă că medicul veterinar oficial atribuie efectuarea unei acțiuni
personalului auxiliar oficial;

(1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor
alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
2
() Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind
igiena furajelor (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/31

(b) „sub supravegherea medicului veterinar oficial” înseamnă că o acțiune se execută de către personalul auxiliar oficial sub
responsabilitatea medicului veterinar oficial și medicul veterinar oficial este prezent la fața locului în perioada necesară
executării respectivei acțiuni;

(c) „inspecție ante-mortem” înseamnă verificarea, înaintea activităților de sacrificare, a cerințelor de sănătate umană și a
animalelor și de bunăstare a animalelor, inclusiv, după caz, examinarea clinică a fiecărui animal și verificarea informației
privind lanțul alimentar menționată în secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(d) „inspecție post-mortem” înseamnă verificarea în abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului a conformității cu
cerințele aplicabile:

(i) carcaselor, astfel cum sunt definite la punctul 1.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, și organelor, astfel
cum sunt definite la punctul 1.11 din respectiva anexă, cu scopul de a decide dacă carnea este adecvată pentru
consumul uman;

(ii) înlăturării în condiții de siguranță a materialului cu risc determinat; și

(iii) sănătății și bunăstării animalelor.

Articolul 18
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu producția de produse de origine animală destinate consumului uman

(1) Controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din
prezentul regulament referitoare la produsele de origine animală destinate consumului uman cuprind verificarea
conformității cu cerințele prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 852/2004, (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 1069/2009 și (CE)
nr. 1099/2009, după caz.

(2) Controalele oficiale menționate la alineatul (1) efectuate în legătură cu producția de carne includ:

(a) inspecția ante-mortem efectuată în abator de către un medic veterinar oficial care poate să fie asistat, în ceea ce privește
preselecția animalelor, de personal auxiliar oficial format în acest scop;

(b) prin derogare de la litera (a), în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele, inspecția ante-mortem efectuată de un
medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la fața locului suficiente
garanții, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

(c) inspecția post-mortem efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci
când se oferă la fața locului suficiente garanții, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

(d) celelalte controale oficiale efectuate în abatoare, uzine de tranșare și unități de prelucrare a vânatului de către un medic
veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la fața locului suficiente garanții,
sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, în vederea verificării conformității cu cerințele aplicabile privind:

(i) igiena producției de carne;

(ii) prezența reziduurilor de medicamente veterinare și a contaminanților în produsele de origine animală destinate
consumului uman;

(iii) auditarea bunelor practici de igienă și a procedurilor care au la bază principiile HACCP;

(iv) testele de laborator pentru detectarea prezenței agenților zoonotici și a bolilor animalelor și pentru verificarea
conformității cu criteriile microbiologice definite la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al
Comisiei (1);

(1) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare
(JO L 338, 22.12.2005, p. 1).
L 95/32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(v) manipularea și eliminarea subproduselor de origine animală și a materialului cu risc specificat;

(vi) sănătatea și bunăstarea animalelor.

(3) Pe baza unei analize a riscurilor, autoritatea competentă poate permite personalului abatorului să asiste la
îndeplinirea atribuțiilor aferente controalelor oficiale menționate la alineatul (2) în unitățile de sacrificare a păsărilor de
curte sau a lagomorfelor sau, în unitățile care sacrifică animale din alte specii, să îndeplinească atribuții specifice de
eșantionare și testare privitoare la astfel de controale, cu condiția ca personalul:

(a) să acționeze independent de personalul productiv al abatorului;

(b) să fi fost format în mod adecvat pentru îndeplinirea acestor atribuții; și

(c) să îndeplinească aceste atribuții în prezența și urmând instrucțiunile medicului veterinar oficial sau ale personalului
auxiliar oficial.

(4) În cazul în care controalele oficiale menționate la alineatul (2) literele (a) și (c) nu au identificat niciun neajuns care ar
face carnea inadecvată consumului uman, se aplică marca de sănătate ungulatelor domestice, mamiferelor din vânatul de
crescătorie, cu excepția lagomorfelor, și vânatului sălbatic mare, de către medicul veterinar oficial, sub supravegherea
medicului veterinar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial sau de către personalul abatorului, în condițiile
prezentate la alineatul (3).

(5) Medicul veterinar oficial rămâne răspunzător de deciziile adoptate în urma controalelor oficiale prevăzute la
alineatele (2) și (4), chiar dacă atribuie efectuarea unei acțiuni personalului auxiliar oficial.

(6) În sensul controalelor oficiale menționate la alineatul (1) efectuate în legătură cu moluștele bivalve vii, autoritățile
competente clasifică zonele de producție și de reimersie.

(7) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a completa prezentul regulament în ceea ce
privește normele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatele (2)-(6) din prezentul articol
privind:

(a) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (a), inspecția ante-mortem
în anumite abatoare se poate efectua sub supravegherea sau sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial, cu
condiția ca derogările să nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament;

(b) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele, există garanții
suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce privește
inspecțiile ante-mortem menționate la alineatul (2) litera (b);

(c) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (a), inspecția ante-mortem
se poate efectua în afara abatorului, în cazul sacrificării de urgență;

(d) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) literele (a) și (b), inspecția ante-
mortem se poate efectua în exploatația de proveniență;

(e) criterii și condiții pentru determinarea situației în care există garanții suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale
sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce privește inspecția post-mortem și activitățile de audit
menționate la alineatul (2) literele (c) și (d);

(f) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (c), în cazul sacrificării de
urgență, inspecția post-mortem se efectuează de către medicul veterinar oficial;

(g) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, în legătură cu pectinidele (Pectinidae), gasteropodele marine și
castraveții de mare (Holothuroidea), prin derogare de la alineatul (6), nu se clasifică zonele de producție și de reimersie;

(h) derogări specifice în legătură cu Rangifer tarandus tarandus, Lagopus lagopus și Lagopus mutus, pentru a permite
continuarea obiceiurilor și practicilor locale și tradiționale de lungă durată, cu condiția ca aceste derogări să nu
compromită realizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/33

(i) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (d), controalele oficiale în
uzinele de tranșare pot fi efectuate de personal desemnat în acest scop de autoritățile competente și format în mod
adecvat;

(j) cerințe minime specifice pentru personalul autorităților competente și pentru medicul veterinar oficial și personalul
auxiliar oficial în scopul asigurării unei îndepliniri adecvate a atribuțiilor lor prevăzute la prezentul articol, inclusiv
cerințe minime specifice de formare;

(k) cerințe minime adecvate de formare pentru personalul abatorului care asistă la îndeplinirea atribuțiilor aferente
controalelor oficiale și altor activități oficiale în conformitate cu alineatul (3).

(8) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la prezentul articol în ceea ce privește:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a respectivelor controale oficiale,
având în vedere pericolele și riscurile specifice existente în legătură cu fiecare produs de origine animală și cu diferitele
procedee la care este supus acesta, atunci când este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde
pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pe care pot să le prezinte produsele de origine animală;

(b) condițiile de clasificare și monitorizare a zonelor de producție și de reimersie clasificate pentru moluștele bivalve vii;

(c) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în legătură cu anumite cazuri de neconformitate una sau mai
multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2);

(d) modalitățile practice de inspecție ante-mortem și post-mortem menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), inclusiv
cerințele uniforme necesare pentru a se asigura îndeplinirea garanțiilor suficiente atunci când controalele oficiale se
efectuează sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

(e) cerințele tehnice ale mărcii de sănătate și modalitățile practice de aplicare a acesteia;

(f) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra
laptelui crud, a produselor lactate și a produselor pescărești, atunci când este necesar un nivel minim de controale
oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pe care acestea le pot prezenta.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(9) Atunci când se conformează cu obiectivele prezentului regulament și, în special, în ceea ce privește cerințele de
siguranță alimentară, statele membre pot adopta măsuri naționale de punere în aplicare a unor proiecte-pilot limitate ca
durată și extindere, pentru a evalua modalități practice alternative pentru efectuarea controalelor oficiale asupra producției
de carne. Aceste măsuri naționale se notifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 5 și 6 din
Directiva (UE) 2015/1535. Rezultatele evaluării efectuate prin intermediul proiectelor-pilot se comunică, de îndată ce sunt
disponibile, Comisiei.

(10) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 19
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu reziduurile de substanțe relevante din alimente și furaje

(1) În orice stadiu de producție, prelucrare și distribuție se efectuează controale oficiale în vederea verificării respectării
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (c), care includ controale oficiale în ceea ce privește substanțele
relevante, inclusiv substanțe utilizate în materialele destinate să vină în contact cu alimentele, contaminanți și substanțe
neautorizate, interzise și nedorite, a căror utilizare sau prezență pe culturi sau animale sau la producerea sau prelucrarea
alimentelor sau furajelor poate avea ca rezultat apariția de reziduuri ale acestor substanțe în alimente sau furaje.
L 95/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării
prezentului regulament prin stabilirea de norme privind efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din
prezentul articol, precum și privind acțiunile care trebuie întreprinse de către autoritățile competente în urma acestor
controale oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale, inclusiv, după caz, gama de eșantioane și stadiul de producție,
prelucrare și distribuție în care se prelevează eșantioanele în conformitate cu metodele care trebuie utilizate pentru
eșantionare și pentru analizele de laborator, stabilite în conformitate cu articolul 34 alineatul (6) literele (a) și (b), având
în vedere pericolele și riscurile specifice asociate substanțelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol;

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de
neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138
alineatul (2);

(c) situațiile în care autoritățile competente urmează să adopte, într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de
neconformitate a animalelor și bunurilor din țări terțe, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolele 65-
72.

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme de
efectuare a controalelor oficiale menționate la alineatul (1) și a acțiunilor pe care trebuie să le întreprindă autoritățile
competente în urma acestor controale oficiale în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere pericolele și riscurile asociate substanțelor
menționate la alineatul (1);

(b) modalitățile specifice suplimentare și conținutul specific suplimentar celor prevăzute la articolul 110 privind întocmirea
părților relevante ale planului de control național multianual (MANCP) menționat la articolul 109 alineatul (1);

(c) modalități practice specifice pentru activarea mecanismului de asistență administrativă prevăzut la articolele 102-108.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 20
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu animalele, produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală și
produsele derivate

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2)
literele (a), (c), (d) și (e) includ controalele oficiale care urmează să fie efectuate în orice etapă de producție, prelucrare și
distribuție, asupra animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative, subproduselor de origine animală și
produselor derivate.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea unor norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra animalelor, produselor de origine
animală, materialelor germinative, subproduselor de origine animală și produselor derivate în vederea verificării respectării
normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile
competente ca urmare a controalelor oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra animalelor, a produselor de origine animală și a
materialelor germinative pentru a răspunde pericolelor și riscurilor recunoscute la adresa sănătății umane și animale
prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu măsurile de prevenire și control al
bolilor stabilite în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d);

(b) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra subproduselor de origine animală și a produselor derivate
pentru a răspunde pericolelor și riscurilor specifice la adresa sănătății umane și animale prin intermediul controalelor
oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (e);

(c) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de
neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138
alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/35

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1) în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra animalelor, a produselor de origine animală și a
materialelor germinative în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor
și riscurilor uniforme recunoscute la adresa sănătății umane și animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în
vederea verificării conformității cu măsurile de prevenire și control al bolilor stabilite în conformitate cu normele
menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d); și

(b) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra subproduselor de origine animală și a produselor
derivate, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor
specifice la adresa sănătății umane și animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării
respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (e).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 21
Norme specifice privind controalele oficiale și acțiunile care trebuie întreprinse de către autoritățile competente
în legătură cu cerințele în materie de bunăstare a animalelor

(1) Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (f) se
realizează în toate stadiile relevante ale producției, prelucrării și distribuției de-a lungul lanțului agroalimentar.

(2) Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor de stabilire a cerințelor în materie de bunăstare a
animalelor în cazul transportului acestora, în special a conformității cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, includ:

(a) în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, controale oficiale efectuate înainte
de încărcare pentru a verifica dacă animalele sunt apte de a călători;

(b) în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, ale ecvideelor domestice, altele
decât ecvideele înregistrate, și ale animalelor domestice din speciile de bovine, ovine, caprine și porcine și înainte de
respectivele călătorii:

(i) controale oficiale privind jurnalele de călătorie pentru a verifica dacă acestea sunt realiste și conforme cu
Regulamentul (CE) nr. 1/2005; și

(ii) controale oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorul indicat în jurnalul de călătorie deține o autorizație de
transport valabilă, un certificat de autorizare pentru mijloacele de transport pentru călătorii de lungă durată și
certificate de competență pentru șoferi și însoțitori;

(c) la posturile de inspecție la frontieră prevăzute la articolul 59 alineatul (1) și la punctele de ieșire:

(i) controale oficiale asupra capacității animalelor de a fi transportate și asupra mijloacelor de transport cu scopul de a
verifica respectarea capitolului II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 și, după caz, a capitolului VI din
respectiva anexă;

(ii) controale oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorii respectă acordurile internaționale aplicabile și dacă
dețin autorizații valabile de transportator și certificate de competență pentru șoferi și însoțitori; și

(iii) controale oficiale cu scopul de a verifica dacă ecvideele domestice și animalele domestice din speciile bovine, ovine,
caprine și porcine au fost sau urmează să fie transportate în călătorii de lungă durată.

(3) În cursul controalelor oficiale și al altor activități oficiale, autoritățile competente iau măsurile necesare pentru a
preveni sau pentru a reduce la minimum orice întârziere între încărcarea animalelor și plecarea acestora sau în timpul
transportului.
L 95/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Autoritățile competente nu rețin animale în timpul transportului decât dacă este strict necesar pentru bunăstarea animalelor
sau din rațiuni de sănătate umană. În cazul în care trebuie să se rețină animale în timpul transportului pentru mai mult de
două ore, autoritățile competente se asigură că se iau măsurile corespunzătoare pentru îngrijirea acestora și, dacă este
necesar, pentru hrănirea, adăparea, descărcarea și adăpostirea acestora.

(4) În cazul în care, în urma controalelor oficiale menționate la alineatul (2) litera (b), se constată o neconformitate care
nu este corectată de către organizator înainte de călătoria de lungă durată prin modificarea corespunzătoare a condițiilor de
transport, autoritățile competente interzic călătoria de lungă durată.

(5) În cazul în care, în urma controalelor oficiale menționate la alineatul (2) litera (c), constată că animalele nu sunt apte
să încheie călătoria, autoritățile competente ordonă ca animalele să fie descărcate, adăpate, hrănite și odihnite până când
sunt apte să își continue călătoria.

(6) O notificare a nerespectării normelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol în sensul articolelor 105 și 106
se adresează:

(a) statelor membre care au acordat transportatorului autorizația;

(b) statului membru care a acordat certificatul de aprobare a mijlocului de transport, în cazul în care se identifică o
neconformitate cu oricare dintre aceste norme aplicabilă mijloacelor de transport;

(c) statului membru care a eliberat certificatul de competență al șoferului, în cazul în care se identifică o neconformitate cu
oricare dintre aceste norme aplicabilă șoferilor.

(7) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

(8) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea unor norme de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor
Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (f). Aceste acte delegate țin seama de riscul pentru bunăstarea animalelor
legat de activitățile agricole și de transportul, sacrificarea și uciderea animalelor și stabilesc norme privind:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de
animale și mijloace de transport, precum și pentru a preveni practicile neconforme și pentru a limita suferința
animalelor;

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2);

(c) verificarea respectării cerințelor de bunăstare a animalelor la posturile de inspecție la frontieră și la punctele de ieșire,
precum și a cerințelor minime aplicabile la respectivele puncte de ieșire;

(d) criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108;

(e) cazurile și condițiile în care controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării cerințelor în materie de
bunăstare a animalelor pot include utilizarea unor indicatori specifici de bunăstare a animalelor, bazați pe criterii de
performanță măsurabile, precum și concepția unor astfel de indicatori pe bază de dovezi științifice și tehnice.

(9) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme
privind controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1
alineatul (2) litera (f) care stabilesc cerințele privind bunăstarea animalelor și privind acțiunile întreprinse de autoritățile
competente în urma acestor controale oficiale în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial
pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de animale și mijloace de transport, precum și pentru a preveni
practicile neconforme și pentru a limita suferința animalelor; și

(b) modalitățile practice de păstrare a rapoartelor scrise ale controalelor oficiale efectuate, precum și perioada lor de
păstrare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/37

Articolul 22
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu sănătatea plantelor

(1) Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) includ
controalele oficiale cu privire la organisme dăunătoare, plante, produse vegetale și alte obiecte, precum și la operatorii
profesioniști și la alte persoane cărora li se aplică normele respective.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra plantelor, a produselor vegetale și a
altor obiecte în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) aplicabile
respectivelor bunuri și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a efectuării respectivelor
controale oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind introducerea și circulația în Uniune a anumitor
plante, produse vegetale și a altor obiecte vizate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), pentru a
răspunde pericolelor și riscurilor recunoscute pentru sănătatea plantelor, legate de anumite plante, produse vegetale și
alte obiecte cu o anumită origine sau proveniență; și

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale asupra plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în vederea verificării
respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) aplicabile respectivelor bunuri și pentru
acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale privind:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial
pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pentru sănătatea plantelor legate de anumite plante,
produse vegetale și alte obiecte cu o anumită origine sau proveniență;

(b) frecvența uniformă a controalelor oficiale efectuate de către autoritățile competente cu privire la operatorii autorizați să
emită pașapoarte fitosanitare în conformitate cu articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, care să
verifice dacă acești operatori au pus sau nu în aplicare un plan de gestionare a riscului fitosanitar menționat la
articolul 91 din respectivul regulament pentru plante, produse vegetale și alte obiecte pe care le produc;

(c) frecvența uniformă a controalelor oficiale efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor autorizați să aplice
marca menționată la articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau să elibereze atestatul oficial
menționat la articolul 99 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 23
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu OMG în sensul producției de alimente și furaje și cu alimentele și furajele modificate genetic

(1) Controalele oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a), (b) și (c)
includ controalele oficiale în legătură cu OMG în scopul producției de alimente și furaje și cu alimentele și furajele
modificate genetic, efectuate în toate stadiile relevante ale producției, prelucrării și distribuției de-a lungul lanțului
agroalimentar.
L 95/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului
regulament prin stabilirea normelor pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din prezentul articol
și pentru acțiunile care urmează să fie întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale
oficiale. Aceste acte delegate țin seama de necesitatea asigurării unui nivel minim de controale oficiale, în vederea prevenirii
practicilor care încalcă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), și stabilesc:

(a) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute
privind:

(i) prezența în lanțul agroalimentar a unor OMG pentru producția de alimente și furaje și a alimentelor și furajelor
modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE)
nr. 1829/2003;

(ii) cultivarea unor OMG pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare
menționat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE și la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și
articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1), ținând seama de necesitatea asigurării unui nivel minim
de controale oficiale în vederea prevenirii practicilor care încalcă acele norme privind frecvențele uniforme minime ale
acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor și
riscurilor uniforme recunoscute privind:

(a) prezența în lanțul agroalimentar a unor OMG pentru producția de alimente și furaje și a alimentelor și furajelor
modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE)
nr. 1829/2003;

(b) cultivarea unor OMG pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare menționat la
articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE și la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și articolul 17
alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 24
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu produsele de protecție a plantelor

(1) Controalele oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (h) din
prezentul regulament includ controalele oficiale privind substanțele active și agenții fitoprotectori, agenții sinergici,
coformulanții și adjuvanții, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/
2009.

(2) În scopul stabilirii frecvenței controalelor oficiale pe bază de risc menționate la alineatul (1), autoritățile competente
țin cont și de următoarele:

(a) rezultatele activităților de monitorizare relevante, inclusiv cele privind reziduurile de pesticide, efectuate în sensul
articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 și al articolului 8 din Directiva 2000/60/CE a
Parlamentului European și a Consiliului (1);

(1) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică
comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/39

(b) informațiile privind produsele neautorizate de protecție a plantelor, inclusiv comerțul ilegal cu produse de protecție a
plantelor și rezultatele controalelor relevante efectuate de autorități menționate la articolul 8 din Regulamentul (UE)
nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1); și

(c) informații privind intoxicațiile legate de produse de protecție a plantelor, inclusiv informațiile disponibile în
conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și informațiile referitoare la situațiile de urgență
privind sănătatea puse la dispoziție de centrele menționate la articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1272/
2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea de norme de efectuare a controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din prezentul articol.
Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme
recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele de protecție a plantelor, privind fabricarea, introducerea pe piață,
intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor, cu
scopul de a asigura utilizarea sigură și sustenabilă a acestora și de a combate comerțul ilegal cu acestea; și

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme detaliate privind modalități practice
uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor menționate la alineatul (1) în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial
pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele de protecție a
plantelor, privind fabricarea, introducerea pe piață, intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea
și utilizarea produselor de protecție a plantelor, cu scopul de a asigura utilizarea sigură și sustenabilă a acestora și de a
combate comerțul ilegal cu acestea;

(b) colectarea de informații, monitorizarea și raportarea cu privire la suspiciunile de otrăvire cauzată de produsele de
protecție a plantelor;

(c) colectarea de informații, monitorizarea și raportarea cu privire la produsele neautorizate de protecție a plantelor,
inclusiv comerțul ilegal cu produse de protecție a plantelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(5) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 25
Norme specifice privind controalele oficiale și alte activități oficiale pentru producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme pentru
efectuarea de controale oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (i),
privind:

(a) cerințe specifice și conținut suplimentar față de cele prevăzute la articolul 110 pentru pregătirea părților relevante ale
MANCP prevăzut la articolul 109 alineatul (1) și conținut specific suplimentar al raportului prevăzut la articolul 113;

(1) Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul și importul de
produse chimice care prezintă risc (JO L 201, 27.7.2012, p. 60).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea,
etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE,
precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
L 95/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) responsabilități și sarcini specifice pentru centrele de referință ale Uniunii Europene, în plus față de cele prevăzute la
articolul 98;

(c) modalități practice de activare a mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108, inclusiv
schimbul de informații între autorități competente și organisme delegate referitoare la cazuri de neconformitate sau
probabilitatea unor cazuri de neconformitate;

(d) metode care trebuie utilizate pentru prelevarea de eșantioane și efectuarea analizelor și testelor de laborator, cu excepția
oricăror norme care presupun stabilirea unor praguri.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 26
Norme specifice privind controalele oficiale și alte activități oficiale întreprinse de către autoritățile competente
în legătură cu denumirile de origine protejată, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale garantate

(1) Prin derogare de la articolul 31 alineatul (3), în legătură cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j), în
cazul în care au delegat decizii privind autorizarea utilizării denumirii înregistrate a unui produs, autoritățile competente
pot delega, de asemenea, aplicarea următoarelor măsuri:

(a) de impunere a unor controale oficiale sistematice sau intensificate asupra anumitor activități ale operatorului;

(b) de impunere a unei frecvențe sporite a controalelor efectuate de operator;

(c) de impunere a modificării etichetei pentru a se conforma cu specificațiile produsului și cu normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (j).

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea unor norme de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j). Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințe, metode și tehnici menționate la articolele 12 și 14 pentru controalele oficiale efectuate în vederea verificării
conformității cu specificațiile produsului și cu cerințele de etichetare;

(b) metode și tehnici specifice menționate la articolul 14 pentru efectuarea controalelor oficiale menite să asigure
trasabilitatea bunurilor și a animalelor care intră sub incidența normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j)
în toate etapele de producție, pregătire și distribuție, precum și să furnizeze asigurări cu privire la respectarea acestor
norme;

(c) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
acțiunile și măsurile menționate la articolul 138 alineatele (1) și (2).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j)
privind:

(a) modalități practice specifice de activare a mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108,
inclusiv schimbul de informații între autorități competente și organisme delegate referitoare la cazurile de
neconformitate sau probabilitatea unor cazuri de neconformitate; și

(b) obligații specifice de raportare care revin organismelor delegate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/41

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 27
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
cazuri de riscuri nou identificate în ceea ce privește alimentele și furajele

(1) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra anumitor categorii de alimente sau
furaje în vederea verificării respectării normelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(e) și pentru acțiunile care
trebuie întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale. Aceste acte delegate
abordează riscurile nou identificate pe care le pot prezenta alimentele sau furajele asupra sănătății umane sau animale, iar în
ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile
modele de producție sau de consum de alimente sau furaje și care nu pot fi abordate în mod eficient în lipsa unor astfel de
norme comune. Respectivele acte delegate stabilesc norme privind:

(a) cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor specifice
care există în legătură cu fiecare categorie de alimente și furaje și cu diferitele procedee la care este supusă; și

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
privind controalele oficiale efectuate asupra anumitor categorii de alimente sau furaje pentru verificarea respectării
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(e), pentru a aborda riscurile nou identificate pe care le pot
prezenta alimentele sau furajele asupra sănătății umane sau animale, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile modele de producție sau consum de alimente sau
furaje și care nu pot fi abordate cu eficacitate în lipsa unor astfel de norme comune privind frecvența minimă uniformă a
acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și
riscurilor specifice care există în legătură cu fiecare categorie de alimente și furaje și cu diferitele procedee la care este
supusă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).

(3) Din motive imperioase de urgență temeinic justificate legate de cazuri de riscuri grave pentru sănătatea umană sau a
animalelor sau pentru mediu, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura
menționată la articolul 145 alineatul (3).

CAPITOLUL III
Delegarea anumitor atribuții ale autorităților competente

Articolul 28
Delegarea de către autoritățile competente a anumitor atribuții de control oficial

(1) Autoritățile competente pot delega anumite atribuții de control oficial unuia sau mai multor organisme delegate sau
persoane fizice, în condițiile prevăzute la articolul 29 și, respectiv, la articolul 30. Autoritatea competentă se asigură că
organismul delegat sau persoana fizică căreia i s-au delegat aceste atribuții deține competențele necesare pentru îndeplinirea
efectivă a acestor atribuții.

(2) În cazul în care deleagă anumite sarcini de control oficial în vederea verificării respectării normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (i) către unul sau mai multe organisme delegate, autoritatea competentă sau statul membru,
dacă ia această decizie, atribuie un număr de cod fiecărui organism delegat și desemnează autoritățile relevante care răspund
pentru autorizarea și supravegherea lor.
L 95/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 29
Condiții de delegare a anumitor atribuții de control oficial către organisme delegate

Delegarea anumitor atribuții de control oficial către organisme delegate, menționată la articolul 28 alineatul (1), se face în
scris și în condițiile următoare:

(a) delegarea conține o descriere exactă a respectivelor atribuții de control oficial pe care organismul delegat le poate
îndeplini și a condițiilor în care acesta poate îndeplini respectivele atribuții;

(b) organismul delegat:

(i) deține expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a îndeplini respectivele atribuții de control oficial
care i s-au delegat;

(ii) are un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare;

(iii) este imparțial și nu este afectat de niciun conflict de interese și, în special, nu este într-o situație care poate, în mod
direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei sale profesionale în ceea ce privește exercitarea respectivelor
atribuții de control oficial care i s-au delegat;

(iv) activează și este acreditat în conformitate cu standarde relevante atribuțiilor delegate în cauză, inclusiv cu
standardul EN ISO/IEC 17020 „Cerințe pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează
inspecții”;

(v) dispune de suficiente prerogative pentru a exercita atribuțiile de control oficial care i-au fost delegate; și

(c) există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente de delegare și
organismul delegat.

Articolul 30
Condiții de delegare a anumitor atribuții de control oficial către persoane fizice

Autoritățile competente pot delega anumite atribuții de control oficial uneia sau mai multor persoane fizice, dacă
dispozițiile articolelor 18-27 permit aceasta. Delegarea se realizează în scris și respectă următoarelor condiții:

(a) delegarea conține o descriere exactă a respectivelor atribuții de control oficial pe care persoanele fizice le pot îndeplini și
a condițiilor în care persoanele fizice pot îndeplini respectivele atribuții;

(b) persoanele fizice:

(i) dețin expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a îndeplini respectivele atribuții de control oficial
care li s-au delegat;

(ii) dețin calificarea și experiența corespunzătoare;

(iii) acționează imparțial și nu sunt afectate de niciun conflict de interese în privința exercitării respectivelor atribuții de
control oficial care li s-au delegat; și

(c) există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente de delegare și
persoanele fizice.

Articolul 31
Condiții de delegare a anumitor atribuții privind alte activități oficiale

(1) Autoritățile competente pot delega anumite atribuții privind alte activități oficiale unuia sau mai multor organisme
delegate, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) normele menționate la articolul 1 alineatul (2) nu interzic o asemenea delegare; și

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/43

(b) condițiile menționate la articolul 29 sunt îndeplinite, cu excepția celor stabilite la litera (b) punctul (iv).

(2) Autoritățile competente pot delega anumite atribuții privind alte activități oficiale uneia sau mai multor persoane
fizice, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) normele menționate la articolul 1 alineatul (2) permit o astfel de delegare; și

(b) sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 30, aplicate mutatis mutandis.

(3) Autoritățile competente nu pot delega organismelor delegate sau persoanelor fizice competența de a lua decizii cu
privire la atribuțiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) și la alineatele (2) și (3) de la articolul 138.

Articolul 32
Obligațiile organismelor delegate și ale persoanelor fizice

Organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții de control oficial în conformitate cu
articolul 28 alineatul (1) sau anumite atribuții în legătură cu alte activități oficiale în conformitate cu articolul 31:

(a) comunică autorităților competente de delegare regulat și oricând solicită acestea rezultatele controalelor oficiale și ale
altor activități oficiale pe care le efectuează;

(b) informează imediat autoritățile competente de delegare de fiecare dată când rezultatele controalelor oficiale indică un
caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, cu excepția unor prevederi contrare în acordurile
specifice instituite între autoritatea competentă și organismul delegat sau persoana fizică în cauză; și

(c) acordă autorităților competente acces la sediile și la unitățile lor și cooperează și acordă asistență.

Articolul 33
Obligațiile autorităților competente de delegare

Autoritățile competente care au delegat anumite atribuții de control oficial unor organisme delegate sau unor persoane
fizice în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), sau anumite atribuții în legătură cu alte activități oficiale unor organisme
delegate sau unor persoane fizice în conformitate cu articolul 31:

(a) organizează audituri sau inspecții la aceste organisme sau persoane, după necesități și evitând duplicarea, ținând cont de
orice acreditare menționată la articolul 29 alineatul (1) litera (b) punctul (iv);

(b) retrag integral sau parțial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:

(i) există dovezi că aceste organisme delegate sau persoane fizice nu reușesc să își îndeplinească în mod corespunzător
atribuțiile care le-au fost delegate;

(ii) organismul delegat sau persoana fizică nu reușește să ia măsuri corespunzătoare și în timp util în vederea remedierii
deficiențelor identificate; sau

(iii) s-a demonstrat că a fost compromisă independența sau imparțialitatea organismului delegat sau a persoanei fizice.

Prezenta dispoziție nu aduce atingere competenței autorităților competente de a retrage delegarea pentru alte motive
decât cele menționate în prezentul regulament.

CAPITOLUL IV
Eșantionare, analize, teste și diagnosticări

Articolul 34
Metodele utilizate pentru eșantionare, analize, teste și diagnosticări

(1) Metodele utilizate pentru eșantionare și efectuarea analizelor, testelor și diagnosticărilor de laborator în cursul
controalelor oficiale și al altor activități oficiale respectă normele Uniunii de stabilire a acestor metode sau criteriile de
performanță pentru aceste metode.
L 95/44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) În absența unor norme ale Uniunii dintre cele menționate la alineatul (1) și în contextul controalelor oficiale și al
altor activități oficiale, laboratoarele oficiale folosesc una dintre următoarele metode, în funcție de adecvarea la necesitățile
lor specifice de analizare, testare și diagnosticare:

(a) metode disponibile care respectă norme sau protocoale relevante, recunoscute pe plan internațional, inclusiv cele
acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN); sau

metode relevante elaborate sau recomandate de către laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și validate în
conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional;

(b) în absența unor norme sau protocoale adecvate dintre cele menționate la litera (a), metode care respectă normele
relevante instituite la nivel național sau, dacă nu există astfel de norme, metodele relevante elaborate sau recomandate
de către laboratoarele naționale de referință și validate în conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan
internațional; sau

metode relevante elaborate și validate prin studii inter- sau intralaboratoare de validare a metodelor, în conformitate cu
protocoalele științifice acceptate pe plan internațional.

(3) În cazul în care este nevoie urgent de analize, teste sau diagnosticări de laborator și nu există niciuna dintre metodele
prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, laboratorul național de referință sau, în cazul în care nu există niciun
laborator național de referință, orice alt laborator desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) poate utiliza alte
metode decât cele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol până la validarea unei metode adecvate în
conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional.

(4) Ori de câte ori este posibil, metodele utilizate pentru efectuarea analizelor de laborator sunt caracterizate de criteriile
relevante stabilite în anexa III.

(5) Eșantioanele se prelevează, se manipulează și se etichetează în așa fel încât să fie asigurată validitatea lor juridică,
științifică și tehnică.

(6) Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme referitoare la:

(a) metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de eșantioane și pentru efectuarea analizelor, testelor și a
diagnosticărilor de laborator;

(b) criteriile de performanță, parametrii de analizare, testare sau diagnosticare, incertitudinea măsurării și procedurile
pentru validarea acestor metode;

(c) interpretarea rezultatelor analizelor, ale testelor și ale diagnosticărilor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 35
A doua expertiză

(1) Autoritățile competente se asigură că operatorii ale căror animale sau bunuri fac obiectul prelevării de eșantioane,
analizării, testării sau diagnosticării în contextul controalelor oficiale au dreptul la o a doua expertiză pe cheltuiala proprie a
operatorului.

Dreptul la o a doua expertiză permite operatorului să solicite o examinare de către un alt expert recunoscut și calificat
corespunzător a documentelor privind prelevarea de eșantioane, analizarea, testarea sau diagnosticarea.

(2) În cazul în care este relevant și posibil din punct de vedere tehnic, având în vedere, în special, prevalența și distribuția
pericolului la animale sau bunuri, perisabilitatea eșantioanelor sau a bunurilor și cantitatea substratului disponibil,
autoritățile competente:

(a) la prelevarea eșantionului și la cererea operatorului se asigură că se prelevează o cantitate suficientă pentru a permite o a
doua expertiză și pentru revizuirea menționată la alineatul (3), dacă se dovedește necesară; sau

(b) în cazul în care prelevarea unei cantități suficiente astfel cum se menționează la litera (a) nu este posibilă, informează
operatorul cu privire la aceasta.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/45

Prezentul alineat nu se aplică la evaluarea prezenței organismelor dăunătoare de carantină la plante, produse vegetale sau
alte obiecte cu scopul verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g).

(3) Statele membre pot decide că, în cazul în care există un litigiu între autoritățile competente și operatori, pe baza celei
de a doua expertize menționate la alineatul (1), operatorii pot solicita, pe cheltuiala proprie, examinarea documentelor
analizei, testării sau diagnosticării inițiale și, după caz, efectuarea unei alte analize, testări sau diagnosticări de către un alt
laborator oficial.

(4) Solicitarea de către operator a unei a doua expertize în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu aduce atingere
obligației autorităților competente de a lua măsuri prompte în vederea eliminării sau limitării riscurilor pentru sănătatea
umană, a animalelor și a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce privește OMG și al produselor de
protecție a plantelor, și pentru mediu, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1
alineatul (2).

Articolul 36
Prelevarea de eșantioane de la animale și bunuri oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță

(1) În cazul animalelor și al bunurilor oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță, eșantioanele
comandate de la operatori de către autoritățile competente fără a se identifica pot fi utilizate în scopul unui control oficial.

(2) După ce intră în posesia eșantioanelor, autoritățile competente iau toate măsurile pentru a se asigura că operatorii de
la care s-au comandat aceste eșantioane în conformitate cu alineatul (1):

(a) sunt informați cu privire la faptul că aceste eșantioane au fost prelevate în contextul unui control oficial și, după caz,
sunt analizate sau testate în scopul acestui control oficial; și

(b) în cazul în care eșantioanele menționate la alineatul respectiv sunt analizate sau testate, sunt informați cu privire la
faptul că sunt îndreptățiți la o a doua expertiză, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1).

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică organismelor delegate și persoanelor fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții de
control oficial.

Articolul 37
Desemnarea laboratoarelor oficiale

(1) Autoritățile competente desemnează laboratoare oficiale în vederea efectuării de analize, teste și diagnosticări de
laborator pe eșantioane prelevate în cursul controalelor oficiale și al altor activități oficiale, în statul membru pe teritoriul
căruia funcționează aceste autorități competente sau într-un alt stat membru sau o țară terță care este parte contractantă la
Acordul privind Spațiul Economic European.

(2) Autoritățile competente pot desemna ca laborator oficial un laborator situat într-un alt stat membru sau țară terță
care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) există la fața locului sisteme corespunzătoare care permit autorităților competente să efectueze auditurile și inspecțiile
menționate la articolul 39 alineatul (1) sau să delege efectuarea acestor audituri și inspecții către autoritățile competente
din statul membru sau din țara terță care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European în care
se situează laboratorul; și

(b) laboratorul este deja desemnat ca laborator oficial de către autoritățile competente din statul membru pe al cărui
teritoriu se află.

(3) Desemnarea unui laborator oficial se face în scris și include o descriere detaliată:

(a) a sarcinilor pe care laboratorul le îndeplinește în calitate de laborator oficial;

L 95/46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) a condițiilor în care laboratorul desfășoară activitățile menționate la litera (a); și

(c) a sistemelor necesare în vederea asigurării unei coordonări și colaborări eficiente și eficace între laborator și autoritățile
competente.

(4) Autoritățile competente pot desemna ca laborator oficial numai un laborator care:

(a) are expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a efectua analize, teste sau diagnosticări pe eșantioane;

(b) are un număr suficient de angajați calificați și cu experiență în domeniu;

(c) garantează că atribuțiile care i s-au conferit astfel cum se prevede la alineatul (1) se îndeplinesc imparțial și care este liber
de orice conflict de interese în privința îndeplinirii atribuțiilor sale de laborator oficial;

(d) poate livra în timp util rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate pe eșantioanele prelevate în cursul
controalelor oficiale și al altor activități oficiale; și

(e) funcționează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 și este acreditat în conformitate cu standardul respectiv
de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(5) Obiectul acreditării unui laborator oficial, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (e):

(a) include metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator care trebuie să fie utilizate de către laborator pentru
analize, teste sau diagnosticări atunci când funcționează în calitate de laborator oficial;

(b) poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de metode;

(c) poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate ale
metodelor utilizate de către laboratorul oficial în cazul în care acreditarea a fost acordată sau metode noi, în plus față de
metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică efectuată de către organismul
național de acreditare înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi.

(6) În cazul în care niciun laborator oficial desemnat în Uniune sau într-o țară terță care este parte contractantă la
Acordul privind Spațiul Economic European în conformitate cu alineatul (1) nu deține expertiza, echipamentele,
infrastructura și personalul necesare în vederea efectuării de analize, teste sau diagnosticări de laborator noi sau neobișnuite,
autoritățile competente pot solicita unui laborator sau unui centru de diagnosticare care nu îndeplinește una sau mai multe
dintre cerințele prevăzute la alineatele (3) și (4) să efectueze aceste analize, teste și diagnosticări.

Articolul 38
Obligațiile laboratoarelor oficiale

(1) În cazul în care rezultatele unei analize, testări sau diagnosticări efectuate pe eșantioane prelevate în cursul
controalelor oficiale sau al altor activități oficiale indică un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în
ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, sau indică probabilitatea unui caz de
neconformitate, laboratoarele oficiale informează imediat autoritățile competente care le-au desemnat pentru analiza,
testarea sau diagnosticarea respectivă și, după caz, organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat atribuții.
Cu toate acestea, în acordurile specifice dintre autoritățile competente, organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-
au delegat atribuții și laboratoarele oficiale se poate specifica faptul că această informație nu trebuie furnizată imediat.

(2) La cererea laboratorului de referință al Uniunii Europene sau a laboratorului național de referință, laboratoarele
oficiale iau parte la efectuarea de teste comparative între laboratoare sau la teste de competență care sunt organizate pentru
analizele, testele sau diagnosticările pe care le efectuează în calitate de laboratoare oficiale.

(3) La cererea autorităților competente, laboratoarele oficiale pun la dispoziția publicului denumirile metodelor utilizate
pentru analizele, testele sau diagnosticările efectuate în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/47

(4) Laboratoarele oficiale indică, la cererea autorităților competente, împreună cu rezultatele, metodele utilizate pentru
fiecare analiză, test sau diagnosticare efectuată în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale.

Articolul 39
Auditarea laboratoarelor oficiale

(1) Autoritățile competente organizează auditarea laboratoarelor oficiale pe care le-au desemnat în conformitate cu
articolul 37 alineatul (1) periodic și ori de câte ori consideră că este necesar un audit, cu excepția cazului în care consideră
că această auditare este redundantă dacă se ia în considerare evaluarea acreditării menționată la articolul 37 alineatul (4)
litera (e).

(2) Autoritățile competente retrag imediat desemnarea unui laborator oficial, fie integral, fie doar pentru anumite sarcini,
în cazul în care acesta nu reușește să ia măsuri de remediere adecvate și în timp util, ca urmare a rezultatelor unui audit
prevăzut la alineatul (1) care relevă una dintre următoarele situații:

(a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 37 alineatele (4) și (5);

(b) nu îndeplinește obligațiile prevăzute la articolul 38;

(c) este neperformant în cadrul testelor comparative între laboratoare prevăzute la articolul 38 alineatul (2).

Articolul 40
Derogări de la condiția de acreditare obligatorie pentru anumite laboratoare oficiale

(1) Prin derogare de la articolul 37 alineatul (4) litera (e), autoritățile competente pot desemna următoarele ca
laboratoare oficiale, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiția prevăzută la dispoziția menționată:

(a) laboratoare:

(i) a căror unică activitate constă în depistarea prezenței Trichinella în carne;

(ii) care utilizează exclusiv metodele pentru depistarea prezenței Trichinella menționate la articolul 6 din Regulamentul
de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei (1);

(iii) care efectuează testele pentru depistarea prezenței Trichinella sub supravegherea autorităților competente sau a unui
laborator oficial desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) și care este acreditat în conformitate cu
standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea metodelor menționate la punctul (ii) de la prezenta literă; și

(iv) care participă cu regularitate și au rezultate satisfăcătoare la testele comparative între laboratoare sau la testele de
competență organizate de laboratoarele naționale de referință pentru metodele pe care le utilizează pentru
depistarea Trichinella;

(b) laboratoarele care efectuează analize, teste și diagnosticări exclusiv în contextul altor activităților oficiale, cu condiția:

(i) utilizării exclusive a metodele de analizare, testare și diagnosticare de laborator menționate la articolul 34
alineatul (1) și la articolul 34 alineatul (2) litera (a) sau (b);

(ii) efectuării de analize, teste și diagnosticări sub supravegherea autorităților competente sau a laboratoarelor naționale
de referință pentru metodele pe care le utilizează;

(iii) participării cu regularitate și cu rezultate satisfăcătoare la testele comparative între laboratoare sau la testele de
competență organizate de laboratoarele naționale de referință pentru metodele pe care le utilizează; și

(iv) deținerii unui sistem de asigurare a calității în vederea asigurării unor rezultate solide și fiabile prin metodele de
analizare, testare și diagnosticare de laborator utilizate.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei din 10 august 2015 de stabilire a normelor specifice aplicabile
controalelor oficiale privind prezența de Trichinella în carne (JO L 212, 11.8.2015, p. 7).
L 95/48 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) În cazul în care metodele utilizate de către laboratoarele menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol
necesită confirmarea rezultatului analizării, testării sau diagnosticării de laborator, analizarea, testarea sau diagnosticarea de
laborator de confirmare este efectuată de către un laborator oficial care îndeplinește cerințele menționate la articolul 37
alineatul (4) litera (e).

(3) Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alineatul (1) se află în statele membre pe al căror teritoriu se află
autoritățile competente care le-au desemnat.

Articolul 41
Competențele de a adopta derogări de la condiția de acreditare obligatorie a tuturor metodelor de analizare,
testare și diagnosticare de laborator utilizate de laboratoarele oficiale

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot desemna drept laboratoare oficiale, în conformitate cu
articolul 37 alineatul (1), laboratoarele care nu îndeplinesc condițiile menționate la articolul 37 alineatul (4) litera (e) privind
toate metodele pe care acestea le utilizează pentru controale oficiale sau alte activități oficiale, cu condiția ca aceste
laboratoare să respecte următoarele condiții:

(a) să funcționeze și să fie acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea uneia sau mai
multor metode care sunt similare și reprezentative pentru celelalte metode pe care le utilizează; și

(b) să folosească în mod regulat și semnificativ metode pentru care au obținut acreditarea menționată la litera (a) din
prezentul articol exceptând, în ceea ce privește domeniul reglementat de normele menționate de articolul 1 alineatul (2)
litera (g), cazul în care nu există o metodă validată, dintre cele menționate la articolul 34 alineatele (1) și (2), pentru
detectarea organismelor specifice dăunătoare plantelor.

Articolul 42
Derogări temporare de la condiția de acreditare obligatorie a laboratoarelor oficiale

(1) Prin derogare de la articolul 37 alineatul (5) litera (a), autoritățile competente pot desemna temporar ca laborator
oficial un laborator oficial existent în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) pentru utilizarea unei metode de analizare,
testare sau diagnosticare de laborator pentru care acesta nu a obținut acreditarea menționată la articolul 37 alineatul (4)
litera (e):

(a) atunci când utilizarea respectivei metode este nou impusă de normele Uniunii;

(b) atunci când modificările aduse unei metode utilizate necesită o nouă acreditare sau extinderea obiectului acreditării
obținute de către laboratorul oficial; sau

(c) în situațiile în care nevoia de utilizare a metodei apare dintr-o situație de urgență sau dintr-un risc emergent pentru
sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de
protecție a plantelor, și pentru mediu.

(2) Desemnarea temporară menționată la alineatul (1) este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții:

(a) laboratorul oficial este deja acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea unei metode
similare celei care nu este inclusă în obiectul acreditării sale;

(b) în cadrul laboratorului oficial există un sistem de asigurare a calității în vederea asigurării unor rezultate solide și fiabile
prin utilizarea metodei care nu este inclusă în obiectul acreditării existente;

(c) analizele, testele și diagnosticările sunt efectuate sub supravegherea autorităților competente sau a laboratoarelor
naționale de referință pentru acea metodă.

(3) Desemnarea temporară prevăzută la alineatul (1) nu depășește o perioadă de un an. Aceasta poate fi reînnoită o
singură dată pentru o perioadă suplimentară de un an.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/49

(4) Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alineatul (1) se află în statele membre pe al căror teritoriu se află
autoritățile competente care le-au desemnat.

CAPITOLUL V
Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune

Articolul 43
Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune

Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune sunt organizate în funcție de riscuri. În ceea ce
privește animalele și bunurile menționate la articolele 47 și 48, controalele oficiale se efectuează în conformitate cu
articolele 47-64.

Secțiunea I
Animale și bunuri care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la
frontieră în temeiul secțiunii II

Articolul 44
Controale oficiale asupra animalelor și bunurilor care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție
la frontieră în temeiul secțiunii II

(1) Pentru a asigura respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile competente efectuează
controale oficiale în mod periodic, în funcție de riscuri și cu o frecvență adecvată, asupra animalelor și bunurilor care intră
în Uniune și cărora nu li se aplică articolele 47 și 48.

(2) În privința animalelor și bunurilor menționate la alineatul (1), frecvența adecvată a controalelor oficiale se determină
ținând cont de:

(a) riscurile pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și
produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, asociate cu diferite tipuri de animale și bunuri;

(b) orice informație care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induși în eroare, în special în ceea ce privește
natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda
de fabricație sau producție a bunurilor;

(c) antecedentele în ceea ce privește conformitatea cu cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2)
aplicabile animalelor sau bunurilor în cauză:

(i) ale țării terțe și ale unității de origine sau ale locului de producție, după caz;

(ii) ale exportatorului;

(iii) ale operatorului responsabil de transport;

(d) controalele care au fost deja efectuate asupra animalelor și a bunurilor în cauză; și

(e) garanțiile pe care autoritățile competente din țara terță de origine le-au oferit cu privire la conformitatea animalelor și a
bunurilor cu cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cu cerințe recunoscute a fi cel puțin
echivalente cu acestea.

(3) Controalele oficiale prevăzute la alineatul (1) se efectuează într-un loc adecvat, pe teritoriul vamal al Uniunii, care
poate fi:

(a) punctul de intrare în Uniune;

L 95/50 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) un post de inspecție la frontieră;

(c) punctul de punere în liberă circulație în Uniune;

(d) depozitele și sediile operatorului responsabil de transport;

(e) locul de destinație.

(4) Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (3), autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră și din alte
puncte de intrare în Uniune efectuează controale oficiale cu privire la următoarele elemente ori de câte ori au motive să
creadă că intrarea acestora în Uniune poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu:

(a) mijloacele de transport, inclusiv atunci când sunt goale; și

(b) ambalajele, inclusiv paleții.

(5) De asemenea, autoritățile competente pot efectua controale oficiale asupra bunurilor care fac obiectul unuia dintre
regimurile vamale definit la articolul 5 punctul 16 literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și unei
depozitări temporare definită la articolul 5 punctul 17 din respectivul regulament.

Articolul 45
Tipuri de controale oficiale asupra animalelor și bunurilor care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de
inspecție la frontieră în temeiul secțiunii II

(1) În cazul în care se efectuează în conformitate cu articolul 44 alineatul (1), controalele oficiale:

(a) includ întotdeauna un control documentar; și

(b) includ controale de identitate și fizice, în funcție de riscul pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(2) Autoritățile competente efectuează controalele fizice menționate la alineatul (1) litera (b) în condiții adecvate, care
permit o desfășurare corespunzătoare a investigațiilor.

(3) În cazul în care controalele documentare, de identitate sau fizice menționate la alineatul (1) din prezentul articol
indică faptul că animalele și bunurile nu respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2), se aplică articolul 66
alineatele (1), (3) și (5), articolele 67, 68 și 69, articolul 71 alineatele (1) și (2), articolul 72 alineatele (1) și (2) și
articolele 137 și 138.

(4) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot solicita operatorilor să notifice
sosirea anumitor bunuri care intră în Uniune.

Articolul 46
Eșantioane prelevate de la animalele și bunurile care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție
la frontieră în temeiul secțiunii II

(1) În cazul prelevării de eșantioane de la animale și bunuri, autoritățile competente, fără a aduce atingere articolelor 34-
42:

(a) informează operatorii în cauză și, după caz, autoritățile vamale; și

(b) decid dacă animalele sau bunurile trebuie să fie reținute în așteptarea rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticărilor
efectuate sau dacă acestea pot fi eliberate cu condiția asigurării trasabilității animalelor sau a bunurilor.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/51

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:

(a) stabilește procedurile necesare în vederea asigurării trasabilității animalelor sau a bunurilor menționate la alineatul (1)
litera (b); și

(b) identifică documentele care trebuie să însoțească animalele sau bunurile menționate la alineatul (1) în cazurile în care au
fost prelevate eșantioane de către autoritățile competente.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Secțiunea II
Controalele of iciale efectuate la postur ile de inspecție la frontieră asupra animalelor și
bunurilor

Articolul 47
Animalele și bunurile supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră

(1) Pentru a asigura respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile competente efectuează
controale oficiale, la postul de inspecție la frontieră al Uniunii de primă sosire, asupra tuturor transporturilor de
următoarele categorii de animale și bunuri care intră în Uniune:

(a) animale;

(b) produse de origine animală, materiale germinative și subproduse de origine animală;

(c) plante, produse vegetale și alte obiecte, astfel cum sunt menționate în listele stabilite în temeiul articolului 72
alineatul (1) și al articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(d) bunuri din anumite țări terțe pentru care Comisia a decis, prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2)
litera (b) din prezentul articol, că este necesară o măsură care să prevadă obligația de intensificare temporară a
controalelor oficiale la intrarea lor în Uniune din cauza unui risc cunoscut sau emergent sau deoarece există dovezi că ar
putea exista o neconformitate gravă de amploare cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(e) animale și bunuri care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 53
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, cu articolul 249 din Regulamentul (UE) 2016/429 sau cu articolul 28
alineatul (1), articolul 30 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1),
articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/2031 care prevăd obligația de a
supune transporturile de astfel de animale sau bunuri, identificate prin codurile acestora din Nomenclatorul combinat,
unor controale oficiale la intrarea lor în Uniune;

(f) animale și bunuri ale căror condiții sau măsuri de intrare în Uniune au fost stabilite prin actele adoptate în conformitate
cu articolul 126 sau, respectiv, 128 sau cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), care prevăd obligația de
constatare a respectării acestor condiții sau măsuri la intrarea animalelor sau a bunurilor în Uniune.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:

(a) întocmește liste care prevăd toate animalele și bunurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), indicând codurile
acestora din Nomenclatorul combinat; și

(b) întocmește lista cu bunurile din categoria menționată la alineatul (1) litera (d), indicând codurile acestora din
Nomenclatorul combinat, și o actualizează, după caz, cu privire la riscurile menționate la litera respectivă.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește modificările categoriilor de transporturi menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în
vederea includerii produselor compuse, a fânului și a paielor și a altor produse strict limitate la produsele care prezintă un
risc nou identificat sau sporit semnificativ pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce privește OMG
și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.
L 95/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(4) În absența unor prevederi contrare în actele prin care se stabilesc măsurile sau condițiile menționate la alineatul (1)
literele (d), (e) și (f), prezentul articol se aplică și transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la
alineatul (1) literele (a), (b) și (c) atunci când acestea sunt de natură necomercială.

(5) Operatorii responsabili de transport se asigură că animalele și bunurile din categoriile menționate la alineatul (1) sunt
prezentate pentru controalele oficiale la postul de inspecție la frontieră menționat.

Articolul 48
Animalele și bunurile exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele prin care se stabilesc cazurile și condițiile în care următoarele categorii de animale și bunuri sunt exonerate
de la aplicarea articolului 47, și în cazul în care această exonerare se justifică:

(a) bunurile trimise ca eșantioane comerciale sau ca articole de prezentare pentru expoziții, care nu sunt destinate
introducerii pe piață;

(b) animalele și bunurile destinate scopurilor științifice;

(c) bunurile aflate la bordul mijloacelor de transport care operează la nivel internațional, care nu sunt descărcate și care
sunt destinate consumului echipajului și pasagerilor;

(d) bunurile care fac parte din bagajul personal al călătorilor și care sunt destinate consumului sau uzului personal;

(e) transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață;

(f) animalele de companie, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(g) bunurile care au fost supuse unui tratament specific și care nu depășesc cantitățile care urmează să fie stabilite în
respectivele acte delegate;

(h) categoriile de animale sau bunuri care prezintă risc scăzut sau nu prezintă un risc specific și pentru care controalele la
frontieră nu sunt, prin urmare, necesare.

Articolul 49
Controalele oficiale efectuate la posturile de inspecție la frontieră

(1) În scopul verificării conformității cu cerințele aplicabile stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2),
autoritățile competente efectuează controale oficiale asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate
la articolul 47 alineatul (1) la sosirea transportului la postul de inspecție la frontieră. Aceste controale oficiale includ
controale documentare, de identitate și fizice.

(2) Controalele fizice se efectuează, atunci când respectivele controale privesc:

(a) animale, cu excepția animalelor acvatice, sau carnea și organele comestibile, de către un medic veterinar oficial, care
poate fi asistat de personal format în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul alineatului (5) în chestiuni veterinare
și desemnat de autoritățile competente în acest scop;

(b) animalele acvatice, produsele de origine animală cu excepția celor menționate la prezentul alineat litera (a), materialele
germinative sau subprodusele de origine animală, de către un medic veterinar oficial sau de personal format în
conformitate cu cerințele stabilite în temeiul alineatului (5) și desemnat de autoritățile competente în acest scop;

(c) plantele, produsele vegetale și alte obiecte de către un inspector fitosanitar oficial.

(3) Autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră efectuează controale oficiale în mod sistematic asupra
transporturilor de animale transportate și asupra mijloacelor de transport, în vederea verificării conformității cu cerințele în
materie de bunăstare a animalelor stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Autoritățile competente pun în
aplicare măsuri de acordare a priorității controalelor oficiale asupra animalelor transportate și de reducere a întârzierilor în
efectuarea acestor controale.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/53

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalitățile practice de
prezentare a transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1), unitățile de
transport sau subentitățile care pot constitui un transport individual și numărul maxim de astfel de unități de transport sau
subentități în cadrul fiecărui transport, luând în considerare necesitatea de a se asigura rapiditatea și eficiența manipulării
transporturilor și a efectuării de către autoritățile competente a controalelor oficiale și, după caz, standardele internaționale.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(5) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de stabilire a cerințelor specifice de formare pentru personalul menționat la alineatul (2) din prezentul
articol în vederea efectuării controalelor fizice la posturile de inspecție la frontieră.

Articolul 50
Certificatele și documentele de însoțire a transporturilor și a transporturilor divizate

(1) Certificatele sau documentele oficiale originale sau documentele electronice echivalente care, în conformitate cu
normele menționate la articolul 1 alineatul (2), trebuie să însoțească transporturile de animale și bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1) se prezintă autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră și sunt
păstrate de acestea, cu excepția cazului în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) prevăd altfel.

(2) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră eliberează operatorului responsabil de transport un
document legalizat sau copia electronică a certificatelor sau a documentelor oficiale menționate la alineatul (1) sau, în cazul
unui transport divizat, documente autentificate individual sau copii electronice ale acestor certificate sau documente.

(3) Transporturile nu vor fi divizate până la efectuarea controalelor oficiale și finalizarea documentului sanitar comun de
intrare (DSCI) menționat la articolul 56, în conformitate cu articolul 56 alineatul (5) și cu articolul 57.

(4) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește normele de stabilire a cazurilor și a condițiilor în care DSCI trebuie să însoțească
transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) până la locul de destinație.

Articolul 51
Norme specifice privind controalele oficiale efectuate la posturile de inspecție la frontieră

(1) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de stabilire:

(a) a cazurilor și condițiilor în care autoritățile competente de la un post de inspecție la frontieră pot autoriza continuarea
transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) până la locul de destinație
finală, înainte de aflarea rezultatelor controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare;

(b) a termenelor și a modalităților pentru efectuarea controalelor documentare și, după necesități, a controalelor de
identitate și fizice asupra categoriilor de animale și bunuri supuse controalelor oficiale prevăzute la articolul 47
alineatul (1) care intră în Uniune pe cale maritimă sau aeriană dintr-o țară terță, atunci când respectivele animale și
bunuri sunt preluate de pe o navă sau dintr-un avion și se transportă sub supraveghere vamală pe o altă navă sau într-un
alt avion din același port sau pe același aeroport, în pregătirea continuării călătoriei (transporturi „transbordate”);

(c) a cazurilor și a condițiilor în care pot fi efectuate controalele de identitate și fizice ale transporturilor transbordate și ale
animalelor care sosesc pe calea aeriană sau maritimă și care rămân la bordul acelorași mijloace de transport în vederea
continuării călătoriei, la un alt post de inspecție la frontieră decât cel de primă sosire în Uniune;
L 95/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(d) a cazurilor și a condițiilor în care se poate autoriza tranzitul transporturilor de animale și bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1) și a controalelor oficiale specifice care trebuie să fie efectuate la posturile de
inspecție la frontieră asupra acestor transporturi, inclusiv a cazurilor și condițiilor de depozitare a bunurilor în depozite
vamale special autorizate sau în zone libere;

(e) a cazurilor și a condițiilor în care se aplică derogări de la normele privind controalele de identitate și fizice în ceea ce
privește transporturile transbordate și tranzitul transporturilor de bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1)
litera (c).

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește normele de stabilire a cazurilor și a condițiilor în care se aplică derogări de la normele
privind controalele documentare în ceea ce privește transporturile transbordate și tranzitul transporturilor de bunuri
menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).

Articolul 52
Detalii privind efectuarea controalelor documentare, de identitate și fizice

Pentru asigurarea aplicării uniforme a articolelor 49, 50 și 51, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în
aplicare, norme detaliate privind operațiunile care urmează să fie efectuate în timpul și după efectuarea controalelor
documentare, de identitate și fizice menționate în aceste articole, pentru a asigura o efectuare eficientă a acestor controale
oficiale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).

Articolul 53
Controalele oficiale care nu se efectuează la posturile de inspecție la frontieră

(1) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de stabilire a cazurilor și a condițiilor referitoare la:

(a) efectuarea controalelor de identitate și fizice asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la
articolul 47 alineatul (1), astfel încât aceste controale să poată fi efectuate de către autoritățile competente la alte puncte
de inspecție decât posturile de inspecție la frontieră, cu condiția ca respectivele puncte de control să se conformeze
cerințelor prevăzute la articolul 64 alineatul (3) și în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu
articolul 64 alineatul (4);

(b) efectuarea într-un alt post de inspecție la frontieră dintr-un alt stat membru a controalelor fizice asupra transporturilor
care au fost supuse controalelor documentare și de identitate la postul de inspecție la frontieră de primă sosire în
Uniune;

(c) efectuarea într-un alt post de inspecție la frontieră dintr-un alt stat membru a controalelor de identitate și fizice asupra
transporturilor care au fost supuse controalelor documentare la postul de inspecție la frontieră de primă sosire în
Uniune;

(d) în care autoritățile vamale sau alte autorități publice pot îndeplini atribuții specifice de control în următoarele privințe,
în măsura în care atribuțiile respective nu intră deja în responsabilitatea autorităților respective:

(i) transporturile menționate la articolul 65 alineatul (2);

(ii) bagajele personale ale pasagerilor;

(iii) bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanță, inclusiv prin telefon sau prin internet;

(iv) animalele de companie care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului (1);

(e) controalele documentare privind transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47
alineatul (1) litera (c) pot fi efectuate la distanță față de un post de inspecție la frontieră.

(1) Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a
animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/55

(2) În cazul punctelor de control menționate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol se aplică, de asemenea,
articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 57 alineatul (2) litera (a), articolul 59 alineatul (1), articolul 60 alineatul (1)
literele (a) și (d) și articolele 62 și 63.

Articolul 54
Frecvența controalelor documentare, de identitate și fizice

(1) Toate transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) se supun controalelor
documentare.

(2) Controalele de identitate și fizice se efectuează asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate
la articolul 47 alineatul (1) cu o frecvență care depinde de riscul prezentat de fiecare animal, bun sau categorie de animale
sau bunuri pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG
și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme pentru aplicarea uniformă a frecvenței
adecvate menționate la alineatul (2). Respectivele norme garantează frecvențe care sunt mai mari decât zero și stabilesc:

(a) criteriile și procedurile de stabilire și de modificare a frecvenței efectuării controalelor de identitate și fizice care trebuie
să fie efectuate asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1)
literele (a), (b) și (c) și de adaptare a acestora la nivelul de risc asociat acestor categorii, având în vedere:

(i) informațiile colectate de către Comisie în conformitate cu articolul 125 alineatul (1);

(ii) rezultatele controalelor efectuate de către experții Comisiei în conformitate cu articolul 120 alineatul (1);

(iii) antecedentele operatorilor în ceea ce privește respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2);

(iv) datele și informațiile colectate prin intermediul sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale
(IMSOC) menționat la articolul 131;

(v) evaluările științifice disponibile; și

(vi) orice alte informații cu privire la riscurile asociate categoriilor de animale și bunuri;

(b) condițiile în care statele membre pot crește frecvența de efectuare a controalelor de identitate și fizice stabilită în
conformitate cu litera (a), astfel încât să se țină seama de factorii de risc locali;

(c) procedurile pentru asigurarea aplicării uniforme și în timp util a frecvenței de efectuare a controalelor de identitate și
fizice stabilită în conformitate cu litera (a).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a) frecvența efectuării controalelor de identitate și fizice pentru categoriile de bunuri menționate la articolul 47
alineatul (1) litera (d); și

(b) frecvența efectuării controalelor de identitate și fizice pentru categoriile de animale și bunuri menționate la articolul 47
alineatul (1) literele (e) și (f), dacă nu este deja prevăzută în actele menționate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 55
Decizii privind transporturile

(1) Pentru fiecare transport de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1), autoritățile
competente iau o decizie în urma efectuării controalelor oficiale, inclusiv documentare și, după necesități, controale de
identitate și fizice, indicând dacă transportul respectă sau nu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și, dacă este
cazul, regimul vamal aplicabil.
L 95/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Deciziile privind transporturile sunt luate de către:

(a) un medic veterinar oficial, atunci când privesc animalele, produsele de origine animală, materialele germinative sau
subprodusele de origine animală; sau

(b) un inspector fitosanitar oficial, atunci când privesc plantele, produsele vegetale și alte obiecte.

(3) Prin derogare de la alineatul 2 litera (a), autoritățile competente pot decide ca decizia cu privire la transporturile de
produse pescărești, moluște bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii și gasteropode marine vii destinate consumului uman
se fie luată de către un personal instruit în mod adecvat, care a fost desemnat în mod special de către autoritățile competente
în acest scop.

Articolul 56
Utilizarea documentului sanitar comun de intrare (DSCI) de către operator și de către autoritățile competente

(1) Pentru fiecare transport de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1), operatorul
responsabil de transport completează partea relevantă a DSCI, furnizând informațiile necesare în vederea identificării
imediate și complete a transportului și a destinației acestuia.

(2) Trimiterile din prezentul regulament la DSCI includ o trimitere la echivalentul electronic al acestuia.

(3) DSCI se utilizează de către:

(a) operatorii responsabili de transporturi de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) în
vederea notificării prealabile a autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră cu privire la sosirea acestor
transporturi;

(b) autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră, în vederea:

(i) înregistrării rezultatelor controalelor oficiale efectuate și a oricăror decizii luate pe baza acestora, inclusiv decizia de
respingere a unui transport; și

(ii) comunicării informațiilor menționate la punctul (i) prin intermediul IMSOC.

(4) Operatorii responsabili de transport realizează notificarea prealabilă în conformitate cu alineatul (3) litera (a) prin
completarea și transmiterea părții relevante din DSCI în IMSOC în vederea transmiterii către autoritățile competente de la
postul de inspecție la frontieră înainte de sosirea fizică a transportului în Uniune.

(5) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră finalizează DSCI de îndată ce:

(a) s-au efectuat toate controalele oficiale menționate la articolul 49 alineatul (1);

(b) sunt disponibile rezultatele controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare; și

(c) s-a luat o decizie cu privire la transport în conformitate cu articolul 55 și aceasta a fost înregistrată în DSCI.

Articolul 57
Utilizarea DSCI de către autoritățile vamale

(1) Plasarea și manipularea transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1)
printr-o procedură vamală, inclusiv intrarea sau manipularea în depozite libere sau vamale sau în zone libere, se fac pe baza
prezentării DSCI de către operatorul responsabil de transport către autoritățile vamale, fără a se aduce atingere derogărilor
menționate la articolul 48 și normelor menționate la articolele 53 și 54. În etapa respectivă, autoritățile competente de la
postul de inspecție la frontieră trebuie să fi întocmit în mod corespunzător DSCI în IMSOC.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/57

(2) Autoritățile vamale:

(a) nu permit plasarea transportului sub un regim vamal diferit de cel indicat de către autoritățile competente de la postul
de inspecție la frontieră; și

(b) fără a se aduce atingere derogărilor menționate la articolul 48 și normelor menționate la articolele 53 și 54, permit
punerea în liberă circulație a unui transport numai la prezentarea a unui DSCI întocmit în mod corespunzător, care
confirmă faptul că transportul respectă normele aplicabile menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) În cazul în care se întocmește o declarație vamală pentru un transport de animale sau bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1), iar DSCI nu este prezentat, autoritățile vamale rețin transportul și informează
imediat autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră. Autoritățile competente iau măsurile necesare în
conformitate cu articolul 66 alineatul (6).

Articolul 58
Formatul, termenele și normele specifice de utilizare a documentului sanitar comun de intrare

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a) formatul DSCI și instrucțiunile pentru prezentarea și utilizarea acestuia, ținând cont de standardele internaționale
relevante; și

(b) termenul minim de notificare prealabilă a transporturilor de către operatorii responsabili de transport, prevăzut la
articolul 56 alineatul (3) litera (a), pentru a permite efectuarea de către autoritățile competente de la postul de inspecție
la frontieră a controalelor oficiale în timp util și în mod eficient.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 59
Desemnarea posturilor de inspecție la frontieră

(1) Statele membre desemnează posturile de inspecție la frontieră în vederea efectuării de controale oficiale asupra uneia
sau mai multora dintre categoriile de animale și bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1).

(2) Statele membre transmit o notificare Comisiei înainte de desemnarea unui post de inspecție la frontieră. Această
notificare include toate informațiile necesare Comisiei în vederea verificării conformității postului de inspecție la frontieră
propus cu cerințele minime prevăzute la articolul 64.

(3) În termen de trei luni de la primirea notificării menționate la alineatul (2), Comisia informează statul membru:

(a) dacă desemnarea postului de inspecție la frontieră propus depinde de rezultatul favorabil al unui control efectuat de
către experții Comisiei în conformitate cu articolul 116 în vederea verificării conformității cu cerințele minime
prevăzute la articolul 64; și

(b) cu privire la data acestui control, care nu va fi mai târziu de șase luni de la notificare.

(4) În cazurile în care Comisia a informat un stat membru, în conformitate cu alineatul (3), că un control nu este necesar,
statul membru poate trece la desemnare.

(5) Statul membru amână desemnarea postului de inspecție la frontieră până la comunicarea de către Comisie a
rezultatului favorabil al controlului. Comisia comunică rezultatele controlului astfel cum este menționat la alineatul (3)
litera (a) în termen de cel mult trei luni de la data controlului.
L 95/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 60
Lista posturilor de inspecție la frontieră

(1) Fiecare stat membru publică pe internet liste actualizate cu posturile de inspecție la frontieră de pe teritoriul său,
furnizând următoarele informații pentru fiecare post de inspecție la frontieră:

(a) datele de contact ale acestuia;

(b) programul de funcționare al acestuia;

(c) locul exact și dacă acesta este port, aeroport, punct de intrare feroviar sau rutier; și

(d) categoriile de animale și bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) care sunt incluse în obiectul al desemnării sale.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind formatul, categoriile, abrevierile
denumirilor și alte informații care urmează să fie utilizate de către statele membre în listele conținând posturile de inspecție
la frontieră. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).

Articolul 61
Retragerea autorizațiilor și redesemnarea entităților de inspecție la frontieră existente

(1) Se retrag autorizația punctelor de inspecție la frontieră acordată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 97/78/CE
și cu articolul 6 din Directiva 91/496/CEE, desemnarea punctelor de intrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul
(CE) nr. 669/2009 și cu articolul 13c alineatul (4) din Directiva 2000/29/CE, precum și desemnarea primelor puncte de
introducere în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei (1).

(2) Statele membre pot redesemna posturile de inspecție la frontieră, punctele desemnate de intrare, punctele de intrare și
primele puncte de introducere prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol drept posturi de inspecție la frontieră în
conformitate cu articolul 59 alineatul (1), cu condiția respectării cerințelor minime prevăzute la articolul 64.

(3) Articolul 59 alineatele (2), (3) și (5) nu se aplică redesemnării menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 62
Retragerea desemnării posturilor de inspecție la frontieră

(1) În cazul în care posturile de inspecție la frontieră încetează să mai îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 64,
statele membre:

(a) retrag desemnarea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) pentru toate sau pentru anumite categorii de animale și bunuri
pentru care a fost făcută desemnarea; și

(b) elimină respectivele posturi de inspecție la frontieră de pe listele menționate la articolul 60 alineatul (1), pentru
categoriile de animale și bunuri pentru care desemnarea este retrasă.

(2) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la retragerea desemnării unui post de
inspecție la frontieră, în conformitate cu alineatul (1) și cu privire la motivele acestei retrageri.

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cazurile în care și la procedurile prin care posturile de inspecție la frontieră a căror
desemnare a fost retrasă doar parțial în conformitate cu alineatul (1) litera (a) din prezentul articol pot fi redesemnate prin
derogare de la articolul 59.

(1) Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei din 22 martie 2011 de stabilire a condițiilor specifice și a procedurilor detaliate pentru
importul de articole de bucătărie din material plastic pe bază de poliamidă și melamină originare sau expediate din Republica
Populară Chineză și din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze (JO L 77, 23.3.2011, p. 25).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/59

(4) Prezentul articol nu aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la retragerea desemnării
posturilor de inspecție la frontieră din alte motive decât cele menționate în prezentul regulament.

Articolul 63
Suspendarea desemnării posturilor de inspecție la frontieră

(1) Un stat membru suspendă desemnarea unui post de inspecție la frontieră și ordonă încetarea activităților acestuia,
pentru toate sau doar pentru anumite categorii de animale și bunuri pentru care desemnarea a fost acordată, în cazurile în
care aceste activități pot avea ca rezultat un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu. În cazul unui risc major,
suspendarea este imediată.

(2) Statele membre informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la suspendarea desemnării unui post
de inspecție la frontieră și cu privire la motivele acestei suspendări.

(3) Statele membre indică suspendarea desemnării unui post de inspecție la frontieră în listele menționate la articolul 60
alineatul (1).

(4) Statele membre retrag suspendarea prevăzută la alineatul (1) de îndată ce:

(a) autoritățile competente consideră că riscul menționat la alineatul (1) nu mai există; și

(b) au comunicat Comisiei și celorlalte state membre informațiile pe baza cărora se retrage suspendarea.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la suspendarea desemnării
posturilor de inspecție la frontieră din alte motive decât cele menționate în prezentul regulament.

Articolul 64
Cerințe minime privind posturile de inspecție la frontieră

(1) Posturile de inspecție la frontieră se amplasează în imediata vecinătate a punctului de intrare în Uniune și într-un loc
desemnat de către autoritățile vamale în conformitate cu articolul 135 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/
2013 sau într-o zonă liberă.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cazurile și condițiile în care un post de inspecție la frontieră poate fi situat la o altă distanță de
punctul de intrare în Uniune decât în imediata vecinătate, în cazul constrângerilor geografice specifice.

(3) Posturile de inspecție la frontieră sunt dotate cu:

(a) un număr suficient de angajați cu calificări corespunzătoare;

(b) sedii sau alte facilități adecvate pentru natura și volumul categoriilor de animale și bunuri manipulate;

(c) echipamente și sedii sau alte facilități care permit efectuarea controalelor oficiale pentru fiecare dintre categoriile de
animale și bunuri pentru care au fost desemnate;

(d) sisteme instituite de asigurare, după caz, a accesului la orice alt echipament, sediu și servicii necesare în vederea aplicării
măsurilor luate în conformitate cu articolele 65, 66 și 67 în caz de suspiciune a unei neconformități, de transporturi
neconforme sau de transporturi care prezintă un risc;

(e) proceduri pentru situații de urgență în vederea asigurării unei bune funcționări a controalelor oficiale și a aplicării
efective a măsurilor luate în conformitate cu articolele 65, 66 și 67 în cazul unor condiții sau evenimente neprevăzute și
neașteptate;

(f) tehnologiile și echipamentele necesare pentru o funcționare eficientă a IMSOC și, după caz, a altor sisteme
computerizate de gestionare a informațiilor necesare în vederea utilizării și a schimbului de date și informații;
L 95/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(g) accesul la serviciile laboratoarelor oficiale capabile să furnizeze rezultate ale analizelor, testelor și diagnosticărilor în
termenele corespunzătoare și dotate cu instrumentele informatice necesare pentru introducerea în IMSOC a rezultatelor
analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate, după caz;

(h) sisteme adecvate de asigurare a unei manipulări corecte a diferitelor categorii de animale și bunuri și de prevenire a
riscurilor care ar putea rezulta din contaminarea încrucișată; și

(i) sisteme de asigurare a conformității cu standardele relevante de biosecuritate în vederea prevenirii răspândirii bolilor în
Uniune.

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme detaliate privind cerințele prevăzute la
alineatul (3) din prezentul articol astfel încât să țină seama de caracteristicile specifice și de nevoile logistice cu privire la
efectuarea controalelor oficiale și la aplicarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 66 alineatele (3) și (6) și cu
articolul 67 în ceea ce privește diferitele categorii de animale și bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1). Respectivele
acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(5) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește cazurile și condițiile în care posturile de inspecție la frontieră desemnate pentru importul de bușteni neprelucrați și
de rumeguș și așchii de lemn pot fi exceptate de la una sau mai multe dintre obligațiile menționate la alineatul (3) din
prezentul articol pentru a ține seama de necesitățile autorităților competente responsabile de controalele oficiale care
operează în condițiile unor constrângeri geografice specifice, asigurând, în același timp, buna desfășurare a controalelor.

Secțiunea III
Acțiuni în cazul unei suspiciuni de neconformitate și în caz de neconformitate a
animalelor și bunurilor introduse în Uniune

Articolul 65
Suspiciunea de neconformitate și controalele oficiale intensificate

(1) În cazul în care există suspiciunea că transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 44
alineatul (1) și la articolul 47 alineatul (1) nu sunt conforme cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile
competente efectuează controale oficiale în vederea confirmării sau a eliminării suspiciunii respective.

(2) Transporturile de animale și bunuri despre care operatorii nu declară că ar conține animale și bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1) fac obiectul controalelor oficiale ale autorităților competente în cazul în care există
motive pentru a bănui prezența unor animale sau bunuri din categoriile respective în transport.

(3) Autoritățile competente rețin oficial transporturile menționate la alineatele (1) și (2) în așteptarea rezultatelor
controalelor oficiale menționate la alineatele respective.

Dacă este cazul, transporturile respective sunt izolate sau plasate în carantină, iar animalele primesc adăpost, hrană, apă și
tratament, conform necesităților, până la comunicarea rezultatelor controalelor oficiale.

(4) În cazul în care autoritățile competente au motive de a suspecta că un operator responsabil de transport se face
vinovat de practici frauduloase sau înșelătoare sau controalele oficiale oferă motive pentru a se crede că s-au încălcat în mod
grav sau repetat normele menționate la articolul 1 alineatul (2), pe lângă aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 66
alineatul (3), autoritățile intensifică, după caz, controalele oficiale în cazul transporturilor cu aceeași origine sau destinate
aceleiași utilizări.

(5) Autoritățile competente notifică statelor membre și Comisiei, prin intermediul IMSOC, decizia lor de a efectua
controale oficiale intensificate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, indicând motivele care au stat la baza deciziei.

(6) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind procedurile prin care autoritățile
competente efectuează în mod coordonat controalele oficiale intensificate menționate la alineatele (4) și (5) din prezentul
articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/61

Articolul 66
Măsuri de luat în cazul transporturilor neconforme care intră în Uniune

(1) Autoritățile competente rețin oficial orice transport de animale sau bunuri care intră pe teritoriul Uniunii și care nu
respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2), refuzându-i intrarea în Uniune.

Autoritățile competente izolează sau plasează în carantină, după caz, orice astfel de transport, iar animalele din acesta
primesc adăpost, îngrijire sau tratament în condiții corespunzătoare până la comunicarea unei decizii ulterioare. În măsura
în care este posibil, autoritățile competente țin seama, de asemenea, de interesul de a oferi îngrijiri speciale în ceea ce
privește anumite tipuri de bunuri.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalitățile practice de instituire a
izolării sau a carantinei menționate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol. Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(3) În ceea ce privește transportul menționat la alineatul (1), autoritatea competentă ordonă, fără întârziere, ca
operatorul responsabil de transport:

(a) să distrugă transportul;

(b) să reexpedieze transportul în afara Uniunii, în conformitate cu articolul 72 alineatele (1) și (2); sau

(c) să supună transportul unui tratament special în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) și (2) sau oricărei alte măsuri
necesare pentru a asigura conformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și, dacă este cazul, să schimbe
utilizarea transportului astfel încât să fie utilizat în alte scopuri decât cele inițiale.

Măsurile menționate la literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf se efectuează în conformitate cu normele menționate la
articolul 1 alineatul (2), inclusiv, în special în ceea ce privește transporturile de animale vii, cele menite să scutească
animalele de orice durere, angoasă sau suferință care poate fi evitată.

În cazul în care transportul este format din plante, produse vegetale sau alte obiecte, literele (a), (b) și (c) de la primul
paragraf se aplică fie transportului, fie loturilor acestuia.

Înainte de a-i ordona operatorului să ia măsuri în conformitate cu literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf, autoritatea
competentă îi oferă operatorului în cauză posibilitatea să fie audiat, cu excepția cazului în care sunt necesare măsuri
imediate pentru a răspunde unui risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor,
iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(4) În cazul în care autoritatea competentă ordonă operatorului să realizeze una sau mai multe dintre măsurile prevăzute
la alineatul (3) primul paragraf litera (a), (b) sau (c), respectiva autoritate competentă poate autoriza, în mod excepțional,
măsurile care trebuie luate numai pentru o parte a transportului, cu condiția ca distrugerea parțială, reexpedierea,
tratamentul special sau altă măsură:

(a) să fie de natură să garanteze conformitatea;

(b) să nu prezinte un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea
ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu; și

(c) să nu perturbe operațiunile din cadrul controalelor oficiale.

(5) Autoritățile competente notifică imediat orice decizie de refuzare a intrării unui transport în temeiul alineatului (1)
din prezentul articol, precum și orice ordin emis în conformitate cu alineatele (3) și (6) din prezentul articol și cu
articolul 67:

(a) Comisiei;

(b) autorităților competente ale celorlalte state membre;

(c) autorităților vamale;

L 95/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(d) autorităților competente din țara terță de origine; și

(e) operatorului responsabil de transport.

Notificarea se realizează prin intermediul IMSOC.

(6) În cazul în care un transport de animale sau bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) nu este
prezentat în vederea efectuării controalelor oficiale menționate la articolul respectiv sau în cazul în care prezentarea sa nu
respectă cerințele menționate la articolul 50 alineatele (1) și (3), articolul 56 alineatele (1), (3) și (4) sau normele adoptate în
temeiul articolului 48, al articolului 49 alineatul (4), al articolului 51, al articolului 53 alineatul (1) și al articolului 58,
autoritățile competente ordonă oprirea sau rechemarea acestuia și reținerea sa oficială fără întârziere.

Acestor transporturi li se aplică alineatele (1), (3) și (5) din prezentul articol.

(7) Măsurile menționate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 67
Măsuri de luat în cazul animalelor sau bunurilor care intră în Uniune din țări terțe și care prezintă un risc

În cazul în care controalele oficiale indică faptul că un transport de animale sau bunuri prezintă un risc pentru sănătatea
umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, și pentru mediu, transportul în cauză este izolat sau plasat în carantină, iar animalele din acesta primesc adăpost,
îngrijire sau tratament în condiții corespunzătoare până la comunicarea unei decizii ulterioare.

Autoritățile competente rețin oficial transportul în cauză și, fără întârziere, ordonă ca operatorul responsabil de transport:

(a) să distrugă transportul, în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), luând toate măsurile necesare
pentru a proteja sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul și, în ceea ce
privește animalele vii, inclusiv, în special, cu normele menite să scutească animalele de orice durere, angoasă sau
suferință care poate fi evitată; sau

(b) să aplice transportului un tratament special în conformitate cu articolul 71 alineatele (1) și (2).

Măsurile menționate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 68
Acțiunile ulterioare deciziilor luate în legătură cu transporturile neconforme care intră în Uniune din țări terțe

(1) Autoritățile competente:

(a) invalidează certificatele oficiale și, după caz, celelalte documente relevante însoțitoare ale transporturilor care au făcut
obiectul măsurilor luate în temeiul articolului 66 alineatele (3) și (6) și al articolului 67; și

(b) cooperează în conformitate cu articolele 102-108 în vederea adoptării oricăror măsuri suplimentare necesare pentru a
asigura imposibilitatea reintroducerii în Uniune a transporturilor a căror intrare a fost refuzată în temeiul articolului 66
alineatul (1).

(2) Autoritățile competente din statul membru în care s-au efectuat controalele oficiale supraveghează aplicarea
măsurilor dispuse în temeiul articolului 66 alineatele (3) și (6) și al articolului 67 pentru a se asigura că transportul în cauză
nu produce efecte adverse asupra sănătății umane, a animalelor sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra
mediului, pe durata sau în așteptarea aplicării măsurilor respective.

Dacă este cazul, aplicarea măsurilor se realizează sub supravegherea autorităților competente ale unui alt stat membru.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/63

Articolul 69
Neaplicarea de către operator a măsurilor dispuse de autoritățile competente

(1) Operatorul responsabil de transport pune în aplicare toate măsurile dispuse de autoritățile competente în temeiul
articolului 66 alineatele (3) și (6) și al articolului 67, fără întârziere și în termen de maximum 60 de zile de la data la care
autoritățile competente au notificat operatorului în cauză decizia luată în conformitate cu articolul 66 alineatul (5).
Autoritățile competente pot menționa o perioadă mai scurtă decât perioada de 60 de zile.

(2) În cazul în care, după expirarea termenului menționat la alineatul (1), operatorul în cauză nu a întreprins nicio
acțiune, autoritățile competente dispun:

(a) ca transportul să fie distrus sau să-i fie aplicată orice altă măsură corespunzătoare;

(b) în cazurile menționate la articolul 67, ca transportul să fie distrus în unități adecvate, situate cât mai aproape posibil de
postul de inspecție la frontieră, luând toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea oamenilor, a animalelor sau a
plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul.

(3) Autoritățile competente pot extinde termenul menționat la alineatele (1) și (2) din prezentul articol cu durata
necesară obținerii rezultatelor celei de a doua expertize prevăzute la articolul 35, cu condiția ca acest lucru să nu producă
efecte adverse pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al
produselor de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(4) Măsurile menționate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 70
Aplicarea coerentă a articolelor 66, 67 și 68

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme care să asigurare coerența deciziilor, a măsurilor
luate și a dispozițiilor emise de către autoritățile competente în conformitate cu articolele 66, 67 și 68, cu privire la toate
posturile de inspecție la frontieră menționate la articolul 59 alineatul (1) și la toate punctele de control menționate la
articolul 53 alineatul (1) litera (a), pe care autoritățile competente trebuie să le urmeze atunci când reacționează la situații
obișnuite sau recurente de neconformitate sau de risc. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 71
Tratamentul special aplicat transporturilor

(1) Tratamentul special aplicat transporturilor menționat la articolul 66 alineatul (3) litera (c) și la articolul 67 litera (b)
poate, dacă este cazul, să includă:

(a) tratarea sau prelucrarea, inclusiv prin decontaminare, dacă este cazul, dar nu prin diluare, astfel încât transportul să
respecte cerințele normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cerințele țării terțe de reexpediere; sau

(b) tratarea în orice alt mod care să îl facă sigur pentru consumul uman sau animal sau pentru alte scopuri decât consumul
uman sau animal.

(2) Tratamentul special prevăzut la alineatul (1):

(a) se aplică efectiv și asigură eliminarea oricărui risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu;

(b) este documentat și se aplică sub controlul autorităților competente sau, după caz, sub controlul autorităților competente
ale unui alt stat membru de comun acord; și

(c) respectă cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

L 95/64 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cerințele și condițiile conform cărora se aplică tratamentul special menționat la alineatul (1)
din prezentul articol.

În absența unor norme adoptate prin acte delegate, tratamentul special se aplică în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 72
Reexpedierea transporturilor

(1) Autoritățile competente permit reexpedierea transporturilor sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) destinația să fi fost agreată cu operatorul responsabil de transport;

(b) operatorul responsabil de transport să fi informat în scris autoritățile competente din statele membre că autoritățile
competente din țara terță de origine sau din țara terță de destinație, în cazul în care sunt diferite, au fost informate cu
privire la motivele și circumstanțele refuzului intrării în Uniune a transportului de animale sau bunuri în cauză;

(c) în cazul în care țara terță de destinație este diferită de țara terță de origine, operatorul să fi obținut acordul autorităților
competente din țara terță de destinație respectivă, iar autoritățile sale competente să fi informat autoritățile competente
din statul membru despre faptul că sunt dispuse să accepte transportul; și

(d) în cazul transporturilor de animale, reexpedierea să se efectueze în conformitate cu cerințele privind bunăstarea
animalelor.

(2) Condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul articol nu se aplică transporturilor de bunuri din
categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).

Secțiunea IV
Autorizarea controalelor anterioare expor tului

Articolul 73
Autorizarea controalelor anterioare exportului efectuate de țări terțe

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate autoriza, la cerere, efectuarea de către o țară terță a
unor controale specifice ale transporturilor de animale și bunuri, anterioare exportării acestora în Uniune, pentru a verifica
dacă transporturile exportate îndeplinesc cerințele normelor menționate la articolul 1 alineatul (2). Această autorizare
vizează doar transporturile originare din țara terță în cauză și se poate acorda pentru una sau mai multe categorii de
animale sau de bunuri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 145 alineatul (2).

(2) Autorizarea menționată la alineatul (1) precizează:

(a) frecvența maximă a controalelor oficiale pe care le pot efectua autoritățile competente din statele membre la intrarea
transporturilor în Uniune în cazul în care nu există motive de a suspecta că nu s-au respectat normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) sau că există practici înșelătoare sau frauduloase;

(b) certificatele oficiale care trebuie să însoțească transporturile introduse în Uniune;

(c) un model pentru certificatele menționate la litera (b);

(d) autoritățile competente din țara terță sub a cărei responsabilitate trebuie să fie efectuate controalele anterioare
exportului; și

(e) dacă este cazul, eventualele organisme delegate cărora autoritățile competente respective le pot delega anumite atribuții.
Se poate autoriza o astfel de delegare numai în cazul în care se respectă criteriile stabilite la articolele 28-33 sau condiții
echivalente.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/65

(3) Autorizarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol se poate acorda unei țări terțe numai dacă dovezile
disponibile și, dacă este cazul, un control efectuat de către Comisie în conformitate cu articolul 120 demonstrează că
sistemul controalelor oficiale din țara terță respectivă poate asigura faptul că:

(a) transporturile de animale sau bunuri exportate în Uniune îndeplinesc cerințele normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) sau cerințe echivalente; și

(b) controalele efectuate în țara terță înainte de expedierea în Uniune sunt suficient de eficace încât să substituie sau să
reducă frecvența controalelor documentare, de identitate și fizice prevăzute în normele menționate la articolul 1
alineatul (2).

(4) Autoritățile competente sau un organism delegat specificat în autorizație:

(a) sunt responsabile de contactele cu Uniunea; și

(b) se asigură că fiecare transport pe care îl controlează este însoțit de certificatele oficiale menționate la alineatul (2)
litera (b).

(5) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește normele și criteriile detaliate pentru autorizarea
controalelor anterioare exportului efectuate de țările terțe în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și pentru
controalele oficiale efectuate de autoritățile competente din statele membre privind animalele și bunurile care fac obiectul
aprobării menționate la alineatul respectiv. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura
de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 74
Nerespectarea și retragerea autorizației de efectuare a controalelor anterior exportului de către țări terțe

(1) În cazul în care controalele oficiale efectuate asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile pentru care s-
a autorizat efectuarea de controale oficiale specifice anterior exportului în temeiul articolului 73 alineatul (1) relevă cazuri
grave și recurente de nerespectare a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), statele membre:

(a) le notifică imediat Comisiei, celorlalte state membre și operatorilor vizați, prin intermediul IMSOC, solicitând în același
timp asistență administrativă în conformitate cu procedurile stabilite la articolele 102-108; și

(b) sporesc imediat numărul controalelor oficiale efectuate asupra transporturilor provenite din țara terță în cauză și, în
cazul în care este necesar pentru a permite o examinare analitică adecvată a situației, păstrează un număr adecvat de
eșantioane în condiții de depozitare corespunzătoare.

(2) Comisia poate retrage, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, autorizația menționată la articolul 73
alineatul (1) în cazul în care, în urma controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din prezentul articol, există indicii că
nu mai sunt respectate cerințele articolului 73 alineatele (3) și (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în
conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Secțiunea V
Cooperarea dintre autorități în legătură cu transpor turile din țări terțe

Articolul 75
Cooperarea dintre autorități în legătură cu transporturile care intră în Uniune din țări terțe

(1) Autoritățile competente, autoritățile vamale și celelalte autorități din statele membre care se ocupă de animalele și
bunurile care intră în Uniune cooperează îndeaproape pentru a se asigura că controalele oficiale asupra transporturilor de
animale și bunuri care intră în Uniune se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.
L 95/66 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

În acest scop, autoritățile competente, autoritățile vamale și celelalte autorități:

(a) asigură accesul reciproc la informațiile necesare pentru organizarea și desfășurarea activităților lor în ceea ce privește
animalele și bunurile care intră în Uniune; și

(b) asigură schimbul de astfel de informații în timp util, inclusiv prin mijloace electronice.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind acordurile de cooperare uniformă
pe care trebuie să le încheie autoritățile competente, autoritățile vamale și celelalte autorități menționate la alineatul (1)
pentru a asigura:

(a) accesul autorităților competente la informațiile necesare în vederea identificării imediate și complete a transporturilor de
animale și bunuri care intră în Uniune și care fac obiectul controalelor oficiale la un post de inspecție la frontieră în
conformitate cu articolul 47 alineatul (1);

(b) actualizarea reciprocă, prin schimb de informații sau prin sincronizarea seturilor de date relevante, a informațiilor culese
de autoritățile competente, de autoritățile vamale și de alte autorități cu privire la transporturile de animale și bunuri
care intră în Uniune; și

(c) comunicarea rapidă a deciziilor luate de către aceste autorități pe baza informațiilor menționate la literele (a) și (b).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 76
Cooperarea dintre autorități în legătură cu transporturile care nu fac obiectul unor controale specifice la frontieră

(1) Alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol se aplică în cazul altor transporturi de animale și bunuri decât cele care
fac obiectul unor controale la intrarea în Uniune în temeiul articolului 47 alineatul (1) din prezentul regulament și pentru
care s-a emis o declarație vamală de punere în liberă circulație în conformitate cu articolul 5 punctul 12 din Regulamentul
(UE) nr. 952/2013 și cu articolele 158-202 din regulamentul menționat.

(2) Autoritățile vamale suspendă punerea în liberă circulație în cazul în care au motive să creadă că transportul poate
prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește
OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, și informează imediat autoritățile competente cu privire la
suspendare.

(3) Un transport a cărui punere în liberă circulație a fost suspendată în temeiul alineatului (2) este pus în liberă circulație
dacă, în termen de trei zile de la suspendare, autoritățile competente nu au solicitat autorităților vamale să mențină
suspendarea sau dacă le-au informat că nu există nici un risc.

(4) În cazul în care autoritățile competente consideră că există un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a
plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu:

(a) acestea solicită autorităților vamale să nu pună transportul în liberă circulație și să includă următoarea declarație pe
factura comercială care însoțește transportul sau pe orice alt document de însoțire relevant sau pe echivalentele
electronice relevante:

„Produsul prezintă un risc – nu se autorizează punerea în liberă circulație – Regulamentul (UE) 2017/…”;

(b) nu se permite aplicarea niciunui alt regim vamal fără consimțământul autorităților competente; și

(c) se aplică articolul 66 alineatele (1), (3), (5) și (6), articolele 67, 68 și 69, articolul 71 alineatele (1) și (2) și articolul 72
alineatele (1) și (2).

(5) În cazul altor transporturi de animale și bunuri decât cele care fac obiectul unor controale la intrarea în Uniune în
temeiul articolului 47 alineatul (1) și pentru care nu s-a emis o declarație vamală de punere în liberă circulație, autoritățile
competente transmit autorităților vamale din statele membre de destinație finală toate informațiile relevante în cazul în care
au motive să creadă că transportul în cauză poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor,
pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/67

Secțiunea VI
Măsuri specifice

Articolul 77
Norme pentru controalele oficiale specifice și pentru măsurile care trebuie luate în urma efectuării acestor
controale

(1) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de efectuare a controalelor oficiale specifice și privind măsurile necesare în caz de neconformitate, pentru
a lua în considerare particularitățile următoarelor transporturi de animale și de bunuri sau modalitățile și mijloacele de
transport al acestora:

(a) transporturile de produse pescărești proaspete, debarcate de navele de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe
direct în porturile desemnate de către statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1005/2008 al Consiliului (1);

(b) transporturile de vânat sălbatic cu blană, nejupuit;

(c) transporturile de bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (b) care se livrează, cu sau fără
depozitare în antrepozite vamale special autorizate sau în zone libere, unor nave care părăsesc Uniunea, fiind destinate
aprovizionării navelor sau consumului echipajului și pasagerilor;

(d) materialele de ambalaj din lemn;

(e) furajele care însoțesc animalele și sunt destinate hranei acestora;

(f) animalele și bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanță și livrate dintr-o țară terță la o adresă din
Uniune, precum și obligațiile de notificare necesare în vederea efectuării corespunzătoare a controalelor oficiale;

(g) produsele vegetale care, având în vedere destinația lor ulterioară, pot da naștere riscului de răspândire a unor boli
infecțioase sau contagioase la animale;

(h) transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), originare
din Uniune și care se întorc în Uniune după ce li s-a refuzat intrarea într-o țară terță;

(i) bunurile în vrac care intră în Uniune dintr-o țară terță, indiferent dacă toate provin sau nu din țara terță respectivă;

(j) transporturile de bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) care provin de pe teritoriul Croației și tranzitează
teritoriul Bosniei și Herțegovinei pe la Neum („coridorul Neum”) înainte de a reintra pe teritoriul Croației prin punctele
de intrare de la Klek sau Zaton Doli;

(k) animalele și bunurile exonerate de la aplicarea articolului 47 în conformitate cu articolul 48.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește condițiile de monitorizare a transportării și sosirii transporturilor care conțin anumite
animale și bunuri, de la postul de inspecție de la frontiera de intrare până la unitatea aflată la locul de destinație din Uniune,
până la postul de inspecție la frontieră de la punctul de destinație sau până la postul de inspecție la frontiera de ieșire.

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a) modelele de certificate oficiale și normele privind emiterea acestor certificate; și

(b) formatul documentelor care trebuie să însoțească animalele sau bunurile din categoriile menționate la alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(1) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea,
descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE)
nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286,
29.10.2008, p. 1).
L 95/68 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

CAPITOLUL VI
Finanțarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale

Articolul 78
Norme generale

(1) Statele membre se asigură că sunt disponibile resurse financiare adecvate pentru a asigura personalul și celelalte
resurse necesare pentru ca autoritățile competente să efectueze controale oficiale și alte activități oficiale.

(2) Prezentul capitol se aplică și în cazul delegării anumitor atribuții de control oficial și altor activități oficiale în
conformitate cu articolele 28 și 31.

Articolul 79
Taxe sau redevențe obligatorii

(1) Autoritățile competente percep taxe sau redevențe pentru controalele oficiale efectuate în legătură cu activitățile
menționate în capitolul II din anexa IV și asupra animalelor și bunurilor menționate la articolul 47 alineatul (1)
literele (a), (b) și (c), la posturile de inspecție la frontieră sau la punctele de control menționate la articolul 53 alineatul (1)
litera (a):

(a) la nivelul costului calculat în conformitate cu articolul 82 alineatul (1); sau

(b) la nivelul cuantumurilor prevăzute în anexa IV.

(2) Autoritățile competente percep taxe sau redevențe pentru a-și acoperi costurile ocazionate de:

(a) controalele oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f);

(b) controalele oficiale efectuate la cererea operatorului, pentru a obține aprobarea menționată la articolul 10 din
Regulamentul (CE) nr. 183/2005;

(c) controalele oficiale care nu au fost planificate inițial și care:

(i) au devenit necesare în urma detectării unui caz de neconformitate din partea aceluiași operator în cursul unui
control oficial efectuat în conformitate cu prezentul regulament; și

(ii) sunt efectuate pentru a evalua amploarea și impactul cazului de neconformitate sau pentru a verifica remedierea
acesteia.

(3) Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (2), statele membre pot reduce, pe o bază obiectivă și nediscriminatorie,
cuantumurile taxelor sau redevențelor în legătură cu activitățile menționate în capitolul II din anexa IV, luând în considerare:

(a) interesele operatorilor cu o capacitate de producție scăzută;

(b) metodele tradiționale utilizate pentru producție, prelucrare și distribuire;

(c) nevoile operatorilor situați în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice; și

(d) antecedentele operatorilor în ceea ce privește respectarea normelor relevante menționate la articolul 1 alineatul (2),
stabilite în urma controalelor oficiale.

(4) Statele membre pot decide ca taxele și redevențele calculate în conformitate cu articolul 82 alineatul (1) litera (b) să
nu fie percepute dacă perceperea lor ar fi nerentabilă având în vedere valoarea lor redusă comparativ cu costul perceperii și
venitul total preconizat din taxe și redevențe.

(5) Prezentul articol nu se aplică controalelor oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2) literele (i) și (j).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/69

Articolul 80
Alte taxe sau redevențe

Statele membre pot percepe alte taxe sau redevențe pentru a acoperi costurile controalelor oficiale și ale altor activități
oficiale decât taxele sau redevențele menționate la articolul 79, cu excepția cazului în care dispozițiile legislative aplicabile
interzic acest lucru în domenii reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 81
Costuri

Taxele sau redevențele care se percep în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 79 alineatul (2) se
stabilesc pe baza următoarelor costuri, în măsura în care acestea corespund controalelor oficiale în cauză:

(a) salariile personalului implicat în efectuarea controalelor oficiale, inclusiv cele ale personalului auxiliar și administrativ,
costurile cu asigurările sociale, pensiile și asigurările acestora;

(b) costul facilităților și al echipamentelor, incluzând costurile de întreținere și asigurare a acestora și alte costuri asociate;

(c) costul consumabilelor și al instrumentelor;

(d) costul perceput autorităților competente de către organismele delegate pentru serviciile de control oficial care le-au fost
delegate acestor organisme;

(e) costul formării personalului menționat la litera (a), excluzând formarea aferentă obținerii calificării necesare pentru
angajarea de către autoritățile competente;

(f) costurile de deplasare a personalului menționat la litera (a) și costurile de subzistență aferente;

(g) costul eșantionării și al analizării, testării și diagnosticării de laborator perceput de laboratoarele oficiale pentru
atribuțiile respective.

Articolul 82
Calcularea taxelor sau redevențelor

(1) Taxele sau redevențele percepute în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 79 alineatul (2)
se stabilesc în conformitate cu una dintre următoarele metode de calculare și prin combinarea acestora:

(a) forfetar pe baza costurilor globale suportate de către autoritățile competente pentru controalele oficiale dintr-o perioadă
de timp determinată și se aplică tuturor operatorilor, indiferent dacă în perioada de referință s-au efectuat sau nu
controale oficiale asupra fiecărui operator taxat; la stabilirea nivelului taxelor care urmează să fie percepute pentru
fiecare sector, activitate și categorie de operatori, autoritățile competente iau în considerare impactul pe care tipul și
dimensiunea activității în cauză, precum și factorii de risc relevanți, îl au asupra distribuției costurilor globale ale
controalelor oficiale respective; sau

(b) pe baza calculării costurilor efective aferente fiecărui control oficial și se aplică operatorilor care au fost supuși
controlului respectiv.

(2) Costurile de deplasare menționate la articolul 81 litera (f) se iau în considerare la calcularea taxelor sau redevențelor
menționate la articolul 79 alineatul (1) litera (a) și la articolul 79 alineatul (2) într-un mod care să nu creeze discriminări
între operatori din cauza distanței dintre sediile lor și sediul autorităților competente.

(3) În cazul în care se calculează conform alineatului (1) litera (a), taxele sau redevențele percepute de către autoritățile
competente nu depășesc costurile globale suportate în legătură cu controalele oficiale efectuate în perioada menționată la
alineatul respectiv.

(4) În cazul în care se calculează conform alineatului (1) litera (b), taxele sau redevențele nu pot să depășească costurile
efective ale controlului oficial efectuat.
L 95/70 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 83
Perceperea și aplicarea taxelor sau redevențelor

(1) Operatorului i se percepe o taxă sau o redevență pentru un control oficial sau pentru o altă activitate oficială
efectuată pe baza unei reclamații, numai în cazul în care controlul respectiv confirmă neconformitatea.

(2) Taxele sau redevențele percepute în conformitate cu articolele 79 și 80 nu se restituie, direct sau indirect, decât dacă
au fost percepute în mod necuvenit.

(3) Statele membre pot decide ca taxele sau redevențele să fie percepute de alte autorități decât autoritățile competente
sau de către organismele delegate.

Articolul 84
Plata taxelor sau redevențelor

(1) Autoritățile competente se asigură că operatorii primesc, la cerere, dovada privind plata taxelor sau redevențelor în
cazul în care operatorii nu au acces la o astfel de dovadă.

(2) Taxele sau redevențele percepute în temeiul articolului 79 alineatul (1) se achită de către operatorul responsabil de
transport sau de către reprezentantul acestuia.

Articolul 85
Transparență

(1) Statele membre asigură un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește:

(a) taxele sau redevențele prevăzute la articolul 79 alineatul (1) litera (a), articolul 79 alineatul (2) și la articolul 80, și anume
cu privire la:

(i) metoda și datele utilizate la stabilirea taxelor sau redevențelor;

(ii) valoarea taxelor sau redevențelor aplicate fiecărei categorii de operatori și fiecărei categorii de controale oficiale sau
alte activități oficiale;

(iii) defalcarea costurilor menționată la articolul 81;

(b) identitatea autorităților sau organismelor responsabile de perceperea taxelor sau redevențelor.

(2) Fiecare autoritate competentă pune la dispoziția publicului informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul
articol pentru fiecare perioadă de referință și costurile autorităților competente pentru care se cuvine o taxă sau o redevență
în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a), cu articolul 79 alineatul (2) și cu articolul 80.

(3) Statele membre consultă părțile interesate relevante cu privire la metodele generale utilizate pentru a calcula taxele
sau redevențele prevăzute la articolul 79 alineatul (1) litera (a), la articolul 79 alineatul (2) și la articolul 80.

CAPITOLUL VII
Certificarea oficială

Articolul 86
Cerințe generale privind certificarea oficială

(1) Certificarea oficială are ca rezultat eliberarea:

(a) certificatelor oficiale; sau

(b) atestatelor oficiale în cazurile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/71

(2) În cazul în care autoritățile competente deleagă anumite atribuții în legătură cu eliberarea certificatelor oficiale sau a
atestatelor oficiale sau cu supravegherea oficială menționată la articolul 91 alineatul (1), delegarea se face cu respectarea
articolelor 28-33.

Articolul 87
Certificatele oficiale

Articolele 88, 89 și 90 se aplică:

(a) atunci când normele menționate la articolul 1 alineatul (2) impun eliberarea unui certificat oficial; și

(b) în cazul certificatelor oficiale necesare în vederea exportării transporturilor de animale și bunuri către țări terțe sau care
sunt solicitate autorității competente a unui stat membru de expediere de către autoritatea competentă din statul
membru de destinație cu privire la transporturile de animale și bunuri care urmează să fie exportate în țări terțe.

Articolul 88
Semnarea și eliberarea certificatelor oficiale

(1) Certificatele oficiale se eliberează de către autoritățile competente.

(2) Autoritățile competente desemnează inspectorii autorizați să semneze certificatele oficiale și se asigură că inspectorii
în cauză:

(a) sunt imparțiali, nu sunt afectați de niciun conflict de interese și, în special, nu se găsesc într-o situație care poate, în mod
direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale față de ceea ce se certifică; și

(b) au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la normele a căror respectare este atestată printr-un certificat oficial
și cu privire la evaluarea tehnică a respectării acestor norme, precum și cu privire la normele relevante stabilite de
prezentul regulament.

(3) Certificatele oficiale poartă semnătura inspectorului autorizat și se eliberează în baza unuia dintre următoarele
temeiuri:

(a) cunoașterea directă de către inspectorul autorizat a faptelor și datelor actualizate și relevante pentru certificare, obținute:

(i) în urma unui control oficial; sau

(ii) în urma obținerii unui alt certificat oficial eliberat de către autoritățile competente;

(b) fapte și date relevante pentru certificare, constatate de către o altă persoană autorizată în acest sens de către autoritățile
competente și care acționează sub controlul acestora, cu condiția ca inspectorul autorizat să poată verifica acuratețea
faptelor și a datelor respective;

(c) fapte și date relevante pentru certificare, obținute prin intermediul sistemelor de control proprii ale operatorilor,
suplimentate și confirmate de rezultatele controalelor oficiale obișnuite, în cazul în care inspectorul autorizat are
convingerea că prin aceasta se îndeplinesc condițiile necesare pentru eliberarea certificatului oficial.

(4) Certificatele oficiale poartă semnătura inspectorului autorizat și se eliberează exclusiv în temeiul alineatului (3)
litera (a) din prezentul articol în cazul în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) impun aceasta.

Articolul 89
Garanții privind fiabilitatea certificatelor oficiale

(1) Certificatele oficiale:

(a) poartă un cod unic;

L 95/72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) nu se semnează de către inspectorul autorizat în cazul în care sunt necompletate sau incomplete;

(c) se redactează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii pe care inspectorul autorizat le înțelege
și, în cazul în care este relevant, într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinație;

(d) sunt autentice și exacte;

(e) permit identificarea semnatarului și a datei emiterii; și

(f) permit verificarea facilă a legăturii dintre certificat, autoritatea emitentă și transportul, lotul sau animalul sau bunul
individual care face obiectul certificatului.

(2) Autoritățile competente iau toate măsurile adecvate pentru a preveni eliberarea de certificate oficiale false sau
înșelătoare sau abuzul de certificate oficiale.

Articolul 90
Competențe de executare privind certificatele oficiale

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru aplicarea uniformă a articolelor 88
și 89 referitoare la:

(a) modelele de certificate oficiale și normele privind eliberarea acestor certificate, în cazul în care cerințele nu sunt
prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) mecanismele și modalitățile tehnice prin care se asigură eliberarea unor certificate oficiale exacte și fiabile și se
preîntâmpină riscul de fraudă;

(c) procedurile aplicabile în cazul retragerii certificatelor oficiale și în vederea eliberării unor certificate de înlocuire;

(d) normele pentru întocmirea copiilor certificate ale certificatelor oficiale;

(e) formatul documentelor care trebuie să însoțească animalele și bunurile după efectuarea controalelor oficiale;

(f) normele pentru eliberarea certificatelor electronice și utilizarea semnăturilor electronice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 91
Atestatele oficiale

(1) În cazul în care prezentul regulament sau normele menționate la articolul 1 alineatul (2) impun eliberarea unor
atestate oficiale fie de către operatori, sub supravegherea oficială a autorităților competente, fie de către înseși autoritățile
competente, se aplică alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2) Atestatele oficiale:

(a) sunt autentice și exacte;

(b) se redactează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și, în cazul în care este relevant, într-
una din limbile oficiale ale statului membru de destinație; și

(c) în cazul în care se referă la un transport sau un lot specific, permit verificarea legăturii dintre atestatul oficial și
transportul sau lotul respectiv.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/73

(3) Autoritățile competente se asigură că membrii personalului care efectuează controale oficiale de supraveghere a
eliberării certificatelor oficiale sau, în cazul în care atestatele oficiale se eliberează de către autoritățile competente, membrii
personalului care sunt implicați în eliberarea atestatelor oficiale respective:

(a) sunt imparțiali, nu sunt afectați de niciun conflict de interese și, în special, nu sunt într-o situație care poate, în mod
direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale față de ceea ce se certifică prin atestatele oficiale;
și

(b) au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la:

(i) normele a căror respectare se certifică prin atestatele oficiale și în ceea ce privește evaluarea tehnică a respectării
acestor norme;

(ii) normele relevante prevăzute în prezentul regulament.

(4) Autoritățile competente efectuează cu regularitate controale oficiale pentru a verifica dacă:

(a) operatorii care eliberează atestatele respectă condițiile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2); și

(b) atestatul se eliberează în baza unor fapte și date relevante, corecte și verificabile.

TITLUL III
LABORATOARE DE REFERINȚĂ ȘI CENTRE DE REFERINȚĂ

Articolul 92
Decizia de a înființa un laborator de referință al Uniunii Europene

(1) În domeniile reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2), se înființează un laborator de referință al
Uniunii Europene în cazul în care eficacitatea controalelor oficiale și ale altor activități oficiale depinde și de calitatea,
uniformitatea și fiabilitatea:

(a) metodelor de analizare, testare sau diagnosticare utilizate de laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu
articolul 37 alineatul (1); și

(b) rezultatelor analizelor, testelor și diagnosticărilor efectuate de laboratoarele oficiale respective.

(2) Un laborator de referință al Uniunii Europene se înființează în cazul în care există o nevoie recunoscută de a promova
practici uniforme în ceea ce privește elaborarea sau utilizarea metodelor menționate la alineatul (1) litera (a).

(3) Comisia revizuiește cu regularitate mandatul și funcționarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene.

(4) Prin intermediul unui act delegat pentru completarea prezentului regulament, Comisia adoptă decizia de înființare a
unui laborator de referință al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 144.

Articolul 93
Desemnarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia desemnează laboratoare de referință ale Uniunii Europene
în cazurile în care a fost luată o decizie de a înființa un astfel de laborator în conformitate cu articolul 92.

(2) Desemnările prevăzute la alineatul (1):

(a) urmează unui proces public de selecție; și

(b) sunt limitate în timp pentru o perioadă minimă de cinci ani sau sunt revizuite cu regularitate.
L 95/74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene:

(a) funcționează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 și sunt acreditate în conformitate cu standardul respectiv
de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.
Domeniul de aplicare al acreditării respective:

(i) include toate metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator ce trebuie să fie utilizate de către
laborator atunci când funcționează ca laborator de referință al Uniunii Europene;

(ii) poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de
metode;

(iii) poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate
utilizate de către laboratorul de referință al Uniunii Europene, în cazul în care acreditarea a fost acordată, sau
metode noi, în plus față de metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică,
înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi, efectuată de către organismul național de acreditare a
statului membru în care este situat laboratorul de referință al Uniunii Europene;

(b) sunt imparțiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese și, în special, nu se găsesc într-o situație care poate, în
mod direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor
lor de laboratoare de referință ale Uniunii Europene;

(c) dispun de sau au acces prin contract la personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în tehnicile de
analizare, testare și diagnosticare aplicate în domeniul lor de competență, precum și de personal auxiliar, după caz;

(d) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;

(e) se asigură că personalul lor și personalul angajat prin contract au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor
internaționale și iau în considerare ultimele evoluții ale cercetării la nivel național, internațional și al Uniunii în
exercitarea activității lor;

(f) dispun de sau au acces la echipamentul necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile în situații de urgență; și

(g) dacă este cazul, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate relevante.

(4) Prin derogare de la alineatul 3 litera (a) din prezentul articol, pentru domeniul reglementat de normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (g), Comisia poate desemna laboratoare oficiale, desemnate ca atare de către autoritățile
competente pe baza unei derogări adoptate în temeiul articolului 41, ca laboratoare de referință ale Uniunii Europene,
indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiția prevăzută la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.

(5) Prin derogare de la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, laboratoarele menționate la articolul 32 primul paragraf
din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și de la articolul 21 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 constituie
laboratoare de referință ale Uniunii Europene cu responsabilitățile și atribuțiile prevăzute la articolul 94 din prezentul
regulament în următoarele domenii:

(a) OMG și alimentele și furajele modificate genetic; și

(b) aditivii din furaje.

(6) Obligațiile de confidențialitate ale personalului, menționate la articolul 8, se aplică mutatis mutandis personalului din
laboratoarele de referință ale Uniunii Europene.

Articolul 94
Responsabilitățile și atribuțiile laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene

(1) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene contribuie la îmbunătățirea și la armonizarea metodelor de analizare,
testare sau diagnosticare pe care le utilizează laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1),
precum și a datelor generate de acestea cu privire la analize, teste și diagnosticări.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/75

(2) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene desemnate în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) au
următoarele atribuții, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale
laboratoarelor de referință care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele și prioritățile programelor de activitate
relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:

(a) furnizează laboratoarelor naționale de referință detalii și orientări privind metodele de analizare, testare sau
diagnosticare de laborator, inclusiv privind metodele de referință;

(b) furnizează materiale de referință laboratoarelor naționale de referință;

(c) coordonează aplicarea metodelor menționate la litera (a) de către laboratoarele naționale de referință și, după caz, de
către alte laboratoare oficiale, în special prin organizarea de teste comparative periodice între laboratoare sau prin teste
de competență și prin asigurarea monitorizării corespunzătoare a acestor teste comparative sau a testelor de competență
în conformitate cu protocoalele acceptate la nivel internațional, dacă acestea sunt disponibile, și informează Comisia și
statele membre cu privire la rezultatele și monitorizarea testelor comparative între laboratoare sau a testelor de
competență;

(d) coordonează sistemele practice necesare în vederea aplicării noilor metode de analizare, testare sau diagnosticare de
laborator și informează laboratoarele naționale de referință cu privire la evoluțiile din acest domeniu;

(e) susțin cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naționale de referință și, în caz de necesitate, al personalului
altor laboratoare oficiale, precum și al experților din țări terțe;

(f) acordă Comisiei asistență științifică și tehnică în cadrul misiunii lor;

(g) oferă laboratoarelor naționale de referință informații privind activitățile de cercetare relevante la nivel național, al
Uniunii și internațional;

(h) colaborează în cadrul misiunii lor cu laboratoare din țări terțe, precum și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară (EFSA), cu Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și cu Centrul European de Prevenire și Control al
Bolilor (ECDC);

(i) oferă în mod activ asistență pentru identificarea în statele membre a focarelor de boli cu transmitere prin alimente, boli
zoonotice sau boli ale animalelor, precum și a organismelor dăunătoare plantelor, prin studiul izolatelor agentului
patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării și a
efectuării de studii taxonomice sau epizootice;

(j) coordonează sau efectuează teste de verificare a calității reactivilor și a loturilor de reactivi utilizați la diagnosticarea
bolilor cu transmitere prin alimente, a zoonozelor sau a bolilor animalelor și a organismelor dăunătoare plantelor;

(k) în cazul în care este relevant pentru domeniul lor de competență, întocmesc și mențin:

(i) colecții de referință cu organisme dăunătoare plantelor și/sau cu tulpini de referință ale agenților patogeni;

(ii) colecții de referință cu materiale destinate contactului cu alimentele, utilizate la calibrarea echipamentelor de analiză
și furnizează eșantioane laboratoarelor naționale de referință;

(iii) liste actualizate cu reactivii și substanțele de referință disponibile, precum și cu producătorii și furnizorii
substanțelor și reactivilor respectivi; și

(l) în cazul în care este relevant pentru domeniul lor de competență, cooperează între ele și cu Comisia, după caz, pentru a
dezvolta metode de analiză, testare sau diagnosticare la standarde ridicate.

În ceea ce privește litera (k) punctul (i), laboratorul de referință al Uniunii Europene poate, de asemenea, stabili și întreține
respectivele colecții de referință și tulpini de referință pe bază de externalizare prin contract către alte laboratoare oficiale și
organizații științifice.

(3) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene publică lista laboratoarelor naționale de referință desemnate de către
statele membre în conformitate cu articolul 100 alineatul (1).

Articolul 95
Desemnarea centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia desemnează centre de referință ale Uniunii Europene
pentru bunăstarea animalelor care să sprijine Comisia și statele membre în aplicarea normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) litera (f).
L 95/76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Desemnările prevăzute la alineatul (1):

(a) urmează unui proces public de selecție; și

(b) sunt limitate în timp sau sunt revizuite cu regularitate.

(3) Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor:

(a) acționează în mod imparțial în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor ca centre de referință ale Uniunii Europene;

(b) au un nivel ridicat de competență științifică și tehnică în ceea ce privește relația omului cu animalele, comportamentul
animalelor, fiziologia animală, genetica animalelor, sănătatea și nutriția animalelor în perspectiva bunăstării animalelor,
precum și cu privire la aspectele legate de bunăstarea animalelor în cazul utilizării comerciale și în scopuri științifice a
acestora;

(c) dispun de personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în domeniile menționate la litera (b) și în chestiuni
de etică privind animalele, precum și de personal auxiliar, după caz;

(d) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;
și

(e) se asigură că membrii personalului lor au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor internaționale din domeniile
menționate la litera (b), iar în exercitarea activității iau în considerare ultimele evoluții ale cercetărilor în aceste domenii
de la nivel național, internațional și al Uniunii, inclusiv studiile efectuate și acțiunile întreprinse de către alte centre de
referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor.

Articolul 96
Responsabilitățile și atribuțiile centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor

Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor au următoarele atribuții de sprijin, în măsura în
care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale centrelor de referință care au fost stabilite în
conformitate cu obiectivele și prioritățile programelor de activitate relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu
articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:

(a) oferă expertiză științifică și tehnică în domeniul de aplicare al misiunii lor, inclusiv, dacă este cazul, sub forma asistenței
coordonate, rețelelor și organismelor de sprijin național relevante în domeniul reglementat de normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (f);

(b) furnizează expertiză științifică și tehnică în vederea elaborării și a aplicării indicatorilor de bunăstare a animalelor
menționați la articolul 21 alineatul (8) litera (e);

(c) elaborează sau coordonează elaborarea unor metode de evaluare a nivelului de bunăstare a animalelor și a unor metode
de îmbunătățire a bunăstării animalelor;

(d) efectuează studii științifice și tehnice privind bunăstarea animalelor utilizate în scop comercial sau științific;

(e) susțin cursuri de formare pentru personalul rețelelor sau organismelor naționale științifice menționate la litera (a), al
personalului autorităților competente și al experților din țări terțe; și

(f) diseminează rezultatele cercetărilor și inovațiile tehnice și colaborează cu organismele de cercetare ale Uniunii în
domeniile lor de competență.

Articolul 97
Desemnarea centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului
agroalimentar

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate să desemneze centre de referință ale Uniunii Europene
care sprijină activitățile Comisiei și ale statelor membre de prevenire, identificare și sancționare a cazurilor de încălcare a
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) prin practici înșelătoare sau frauduloase.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/77

(2) Desemnările prevăzute la alineatul (1):

(a) urmează unui proces public de selecție; și

(b) sunt limitate în timp sau sunt revizuite cu regularitate.

(3) Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar:

(a) acționează în mod imparțial în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor ca centre de referință ale Uniunii Europene;

(b) posedă un nivel ridicat de competență științifică și tehnică în domeniile reglementate prin normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) și în domeniul medico-legal aplicat domeniilor respective, având astfel capacitatea de a derula și
coordona activități de cercetare la cel mai înalt nivel cu privire la autenticitatea și integritatea bunurilor și de a elabora,
aplica și valida metodele care trebuie utilizate pentru depistarea cazurilor de încălcare a normelor prevăzute la
articolul 1 alineatul (2) prin practici înșelătoare sau frauduloase;

(c) dispun de personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în domeniile menționate la litera (b), precum și de
personalul auxiliar necesar;

(d) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;
și

(e) se asigură că personalul lor are o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor internaționale din domeniile menționate
la litera (b), iar în exercitarea activității iau în considerare ultimele evoluții ale cercetărilor în aceste domenii la nivel
național, internațional și al Uniunii.

Articolul 98
Responsabilitățile și atribuțiile centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea
lanțului agroalimentar

Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar au următoarele
atribuții de sprijin, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale centrelor de
referință care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele și prioritățile programelor de activitate relevante adoptate de
către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:

(a) furnizarea de cunoștințe de specialitate în ceea ce privește autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și
metodele de depistare a cazurilor de încălcare a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul
regulament prin practici înșelătoare sau frauduloase, în legătură cu științele medico-legale aplicate în domeniile
reglementate de aceste norme;

(b) furnizarea unor analize specifice menite să identifice segmentele din lanțul agroalimentar care pot face obiectul
încălcării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament prin practici înșelătoare sau
frauduloase și acordarea de asistență la elaborarea de tehnici și de protocoale pentru controalele oficiale specifice;

(c) în cazul în care este necesar, îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 94 alineatul (2) literele (a)-(h) din prezentul
regulament, evitând suprapunerea cu atribuțiile laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene desemnate în
conformitate cu articolul 93 din prezentul regulament;

(d) în cazul în care este necesar, constituirea și menținerea culegerilor sau băncilor de date cu materiale de referință
autentificate, care să fie utilizate pentru a detecta încălcări ale normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din
prezentul regulament prin practici înșelătoare sau frauduloase;

(e) diseminarea rezultatelor cercetărilor și inovațiilor tehnice din domeniile care intră în domeniul lor de competență.

Articolul 99
Obligațiile Comisiei

(1) Comisia publică și actualizează, ori de câte ori este necesar, lista:

(a) laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene prevăzute la articolul 93;

L 95/78 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor prevăzute la articolul 95;

(c) centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar, prevăzute la
articolul 97.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea cerințelor, a responsabilităților și a atribuțiilor care revin laboratoarelor de referință
ale Uniunii Europene, centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor și centrelor de referință ale
Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar, în plus față de cele prevăzute la articolul 93
alineatul (3), articolul 94, articolul 95 alineatul (3), articolul 96, articolul 97 alineatul (3) și articolul 98. Respectivele acte
delegate se limitează la situații justificate de riscuri noi sau emergente, boli noi sau emergente ale animalelor sau organisme
noi sau emergente dăunătoare plantelor sau noi cerințe juridice.

(3) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și centrele de referință ale Uniunii Europene fac obiectul unor
controale din partea Comisiei pentru a verifica respectarea cerințelor de la articolul 93 alineatul (3), articolul 94,
articolul 95 alineatul (3) și articolul 97 alineatul (3).

(4) În cazul în care controalele efectuate de Comisie menționate la alineatul (3) din prezentul articol constată
nerespectarea cerințelor articolului 93 alineatul (3), ale articolului 94, ale articolului 95 alineatul (3) și ale articolului 97
alineatul (3), după primirea observațiilor din partea laboratorului de referință al Uniunii Europene sau din partea centrului
de referință al Uniunii Europene, Comisia:

(a) prin intermediul unui act de punere în aplicare, retrage desemnarea laboratorului sau a centrului respectiv; sau

(b) ia orice alte măsuri adecvate.

Articolul 100
Desemnarea laboratoarelor naționale de referință

(1) Statele membre desemnează unul sau mai multe laboratoare naționale de referință pentru fiecare laborator de
referință al Uniunii Europene desemnat în conformitate cu articolul 93 alineatul (1).

Statele membre pot desemna un laborator național de referință și în cazul în care nu există un laborator de referință
corespunzător al Uniunii Europene.

Un stat membru poate desemna un laborator cu sediul într-un alt stat membru sau într-o țară terță care este parte
contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European.

Același laborator poate fi desemnat ca laborator național de referință pentru mai multe state membre.

(2) Laboratoarelor naționale de referință li se aplică dispozițiile articolului 37 alineatul (4) litera (e), ale articolului 37
alineatul (5), ale articolului 39, ale articolului 42 alineatul (1), ale articolului 42 alineatul (2) literele (a) și (b) și ale
articolului 42 alineatul (3).

Prin derogare de la articolul 37 alineatul (4) litera (e), pentru domeniul reglementat de normele menționate la articolul 1
alineatul (2) litera (g), autoritățile competente pot desemna laboratoare oficiale, desemnate ca atare de către autoritățile
competente pe baza unei derogări adoptate în temeiul articolului 41, ca laboratoare naționale de referință, indiferent dacă
îndeplinesc sau nu condiția prevăzută la articolul 37 alineatul (4) litera (e).

(3) Laboratoarele naționale de referință:

(a) sunt imparțiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese și, în special, nu se găsesc într-o situație care poate, în
mod direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor
lor de laboratoare de referință naționale;

(b) dispun de sau au acces prin contract la personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în tehnicile de
analizare, testare și diagnosticare în domeniul lor de competență, precum și de personal auxiliar, după caz;

(c) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;

(d) se asigură că personalul lor și personalul angajat prin contract au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor
internaționale și iau în considerare ultimele evoluții ale cercetării la nivel național, internațional și al Uniunii în
exercitarea activității lor;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/79

(e) dispun de sau au acces la echipamentul necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile în situații de urgență; și

(f) dacă este cazul, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate.

(4) Statele membre:

(a) transmit Comisiei, laboratorului de referință al Uniunii Europene relevant și altor state membre denumirea și adresa
fiecărui laborator național de referință;

(b) pun informațiile menționate la litera (a) la dispoziția publicului; și

(c) actualizează informațiile menționate la litera (a) ori de câte ori este necesar.

(5) Statele membre care au mai multe laboratoare naționale de referință pentru un laborator de referință al Uniunii
Europene se asigură că laboratoarele respective conlucrează îndeaproape, pentru a asigura o coordonare eficientă între
acestea, între ele și alte laboratoare naționale, precum și cu laboratorul de referință al Uniunii Europene.

(6) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea pentru laboratoarele naționale de referință a altor cerințe decât cele prevăzute la
alineatele (2) și (3) din prezentul articol. Aceste acte delegate se limitează la asigurarea coerenței cu orice cerințe
suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 99 alineatul (2).

Articolul 101
Responsabilitățile și atribuțiile laboratoarelor naționale de referință

(1) În domeniul lor de competență, laboratoarele naționale de referință:

(a) colaborează cu laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și participă la cursurile de formare și la testele
comparative între laboratoare organizate de către acestea;

(b) coordonează activitățile laboratoarelor oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) în vederea
armonizării și a îmbunătățirii metodelor de analizare, testare sau diagnosticare de laborator și a modului de utilizare a
acestora;

(c) dacă este cazul, organizează teste sau teste de competență comparative între laboratoarele oficiale, asigură acțiuni
corespunzătoare subsecvente testelor și informează autoritățile competente cu privire la rezultatele acestor teste și
acțiuni subsecvente;

(d) asigură diseminarea informațiilor furnizate de către laboratorul de referință al Uniunii Europene la autoritățile
competente și la laboratoarele oficiale;

(e) acordă autorităților competente asistență științifică și tehnică în cadrul domeniului lor de competență, în vederea
aplicării MANCP menționate la articolul 109 și a programelor de control coordonate adoptate în conformitate cu
articolul 112;

(f) dacă este cazul, validează reactivii și loturile de reactivi, întocmesc și actualizează liste cu reactivii și substanțele de
referință disponibile, precum și cu producătorii și furnizorii substanțelor și reactivilor respectivi;

(g) în cazul în care este necesar, susțin cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor oficiale desemnate în temeiul
articolului 37 alineatul (1); și

(h) oferă în mod activ asistență statului membru care le-a desemnat pentru diagnosticarea focarelor de boli cu transmitere
prin alimente, zoonoze sau boli ale animalelor, sau de organisme dăunătoare plantelor, precum și în cazuri de
neconformitate a transporturilor, prin studiul izolatelor agentului patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare
în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării și a efectuării de studii taxonomice sau epizootice.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea unor responsabilități și atribuții ale laboratoarelor naționale de referință
suplimentare față de cele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Aceste acte delegate se limitează la asigurarea
coerenței cu orice responsabilități și atribuții suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 99 alineatul (2).
L 95/80 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

TITLUL IV
ASISTENȚĂ ȘI COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 102
Norme generale

(1) În cazurile care prezintă relevanță în mai multe state membre, autoritățile competente din statele membre vizate își
furnizează reciproc asistență administrativă în conformitate cu articolele 104-107, în vederea asigurării unei aplicări corecte
a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2) Asistența administrativă include, după caz și cu acordul autorităților competente în cauză, participarea autorităților
competente ale unui stat membru la controalele oficiale la fața locului efectuate de către autoritățile competente ale unui alt
stat membru.

(3) Prezentul titlu nu aduce atingere dreptului intern:

(a) aplicabil în cazul eliberării de documente și de informații care fac obiectul sau sunt legate de anchetele judiciare și
procedurile instanței, inclusiv anchetele penale; și

(b) vizează protejarea intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.

(4) Statele membre iau măsuri pentru a facilita transmiterea de către alte autorități de aplicare a legii, procurori și
autorități judiciare către autoritățile competente a informațiilor cu privire la eventuala neconformitate cu normele
menționate la articolul 1 alineatul (2) care sunt relevante pentru aplicarea prezentului titlu și care este posibil să constituie:

(a) un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește
OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu; sau

(b) o posibilă încălcare a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), prin practici înșelătoare sau frauduloase.

(5) Toate comunicările între autoritățile competente în conformitate cu articolele 104-107 se efectuează în scris, pe
suport de hârtie sau electronic.

(6) În vederea eficientizării și a simplificării schimbului de comunicări, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de
punere în aplicare, un format standard pentru:

(a) cererile de asistență prevăzute la articolul 104 alineatul (1);

(b) comunicarea notificărilor și a răspunsurilor obișnuite și recurente.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 103
Organismele de legătură

(1) Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organisme de legătură, care acționează ca puncte de contact,
însărcinate cu facilitarea schimbului de comunicări între autoritățile competente în conformitate cu articolele 104-107.

(2) Desemnarea organismelor de legătură nu exclude contactele directe, schimbul de informații sau cooperarea între
membrii personalului autorităților competente din state membre diferite.

(3) Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre datele de contact ale organismelor de legătură desemnate
în temeiul alineatului (1), precum și orice modificare ulterioară a acestor date.

(4) Comisia publică și actualizează pe site-ul său de internet lista cu organismele de legătură comunicate de către statele
membre în conformitate cu alineatul (3).

(5) Organismul de legătură transmite toate cererile de asistență emise în temeiul articolului 104 alineatul (1), precum și
toate notificările și comunicările emise în temeiul articolelor 105, 106 și 107 organismului corespunzător din statul
membru căruia îi este adresată cererea sau notificarea.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/81

(6) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește specificațiile instrumentelor tehnice și ale
procedurilor de comunicare între organismele de legătură desemnate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 104
Asistența la cerere

(1) În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru consideră că, în vederea efectuării controalelor oficiale
sau a unor acțiuni eficiente de urmărire a acestor controale pe teritoriul lor, au nevoie de date sau de informații de la
autoritățile competente ale unui alt stat membru, ele adresează autorităților competente din statul membru respectiv o
cerere motivată de asistență administrativă. Autoritățile competente cărora li s-a adresat solicitarea:

(a) confirmă fără întârziere primirea cererii;

(b) indică, în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii, timpul estimat a fi necesar furnizării unui răspuns avizat,
în cazul în care autoritatea competentă care a adresat cererea menționează aceasta; și

(c) efectuează controalele oficiale sau investigațiile necesare pentru a furniza autorităților competente solicitante, fără
întârziere, toate informațiile și documentele necesare pentru a le permite să ia decizii în cunoștință de cauză și să verifice
respectarea normelor Uniunii în jurisdicția lor.

(2) Documentele se pot transmite în original sau în copie.

(3) Cu acordul autorităților competente solicitante și al celor cărora le-a fost adresată solicitarea, personalul desemnat de
către cele dintâi poate fi prezent pe durata controalelor oficiale și a investigațiilor menționate la alineatul (1) litera (c),
efectuate de către autoritățile competente cărora le-a fost adresată solicitarea.

În aceste cazuri, membrii personalului autorităților competente solicitante:

(a) prezintă în orice moment o autorizație scrisă care să menționeze identitatea și calitatea lor oficială;

(b) primesc acces, prin intermediarul lor, din partea operatorului la aceleași sedii și documente ca și personalul autorităților
competente cărora le-a fost adresată solicitarea, cu unicul scop al efectuării anchetei administrative;

(c) nu exercită, din proprie inițiativă, competențele de anchetă conferite funcționarilor autorităților competente cărora le-a
fost adresată solicitarea.

Articolul 105
Asistența în caz de neconformitate în lipsa unei cereri

(1) În cazul în care sesizează un caz de neconformitate care poate avea implicații pentru un alt stat membru, autoritățile
competente din statele membre informează neîntârziat autoritățile competente ale celuilalt stat membru, fără a li se solicita
aceasta și fără întârziere nejustificată.

(2) Autoritățile competente notificate în conformitate cu alineatul (1):

(a) confirmă fără întârziere nejustificată primirea notificării;

(b) precizează, în termen de zece zile lucrătoare de la data primirii notificării, în cazul în care autoritatea competentă care a
transmis notificarea menționează aceasta:

(i) care sunt investigațiile pe care intenționează să le efectueze; sau

(ii) motivele pentru care consideră că nu sunt necesare investigații; și

(c) în cazul în care consideră că investigațiile menționate la litera (b) sunt necesare, cercetează problema și informează fără
întârziere autoritățile competente cu privire la rezultate și, dacă este cazul, cu privire la eventualele măsuri luate.
L 95/82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 106
Asistență în caz de neconformitate care creează un risc sau o încălcare repetată sau potențial gravă

(1) În cazul în care, în cursul controalelor oficiale asupra animalelor sau bunurilor originare dintr-un alt stat membru,
autoritățile competente constată că acestea nu respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) în sensul că prezintă
un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și
produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, sau că reprezintă o încălcare potențial gravă a normelor respective,
autoritățile respective notifică fără întârziere autoritățile competente din statul membru de expediere și pe cele ale oricărui
alt stat membru implicat, pentru a permite respectivelor autorități competente să efectueze investigațiile corespunzătoare.

(2) Fără întârziere, autoritățile competente notificate:

(a) confirmă primirea notificării;

(b) precizează care sunt investigațiile pe care intenționează să le efectueze, în cazul în care autoritatea competentă care a
transmis notificarea menționează aceasta; și

(c) cercetează problema, iau toate măsurile necesare și informează autoritățile competente care au transmis notificarea cu
privire la natura investigațiilor și a controalelor oficiale efectuate, la deciziile luate și la motivele care au stat la baza
acestor decizii.

(3) În cazul în care au motive să creadă că investigațiile efectuate sau măsurile luate de către autoritățile competente
notificate nu elimină în mod corespunzător neconformitatea confirmată, autoritățile competente care au transmis
notificarea solicită autorităților competente notificate să suplimenteze controalele oficiale efectuate sau măsurile luate. În
acest caz autoritățile competente ale celor două state membre:

(a) caută o metodă convenabilă în scopul soluționării neconformității în mod adecvat, inclusiv prin efectuarea unor
investigații și controale oficiale în comun în conformitate cu articolul 104 alineatul (3); și

(b) în cazul în care nu reușesc să convină asupra unor măsuri adecvate, acestea informează Comisia fără întârziere.

(4) În cazul în care controalele oficiale efectuate asupra animalelor sau bunurilor originare dintr-un alt stat membru
indică cazuri repetate de neconformitate, astfel cum se menționează la alineatul (1), autoritățile competente din statul
membru de destinație informează fără întârziere Comisia și autoritățile competente ale celorlalte state membre.

Articolul 107
Acordarea de asistență pe baza informațiilor furnizate de țările terțe

(1) În cazul în care primesc din partea unei țări terțe informații care indică un caz de nerespectare a normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2) sau un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, autoritățile competente:

(a) transmit neîntârziat aceste informații autorităților competente din celelalte state membre implicate; și

(b) în cazul în care informațiile au sau pot avea relevanță la nivelul Uniunii, le transmit fără întârziere Comisiei.

(2) Țării terțe menționate la alineatul (1) i se pot transmite informații obținute prin intermediul controalelor oficiale și al
investigațiilor efectuate în conformitate cu prezentul regulament, cu condiția ca:

(a) autoritățile competente care au furnizat informațiile să consimtă la transmiterea acestora;

(b) țara terță să își fi luat angajamentul de a oferi asistența necesară strângerii de dovezi privind practicile care sunt sau par a
fi neconforme cu normele Uniunii sau care prezintă un risc pentru oameni, animale, plante sau mediu; și

(c) să se respecte normele relevante, naționale și ale Uniunii, aplicabile în cazul transmiterii către țările terțe a unor date cu
caracter personal.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/83

Articolul 108
Asistența coordonată și acțiunile subsecvente întreprinse de Comisie

(1) În cazul în care autoritățile competente din statele membre implicate nu reușesc să convină asupra unor acțiuni
adecvate de soluționare a neconformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia coordonează fără
întârziere măsurile și acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în conformitate cu prezentul titlu atunci când
informațiile de care dispune Comisia indică:

(a) fie activități care sunt sau par a fi neconforme cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), iar activitățile
respective au sau pot avea ramificații în mai multe state membre;

(ii) fie posibilitatea ca în mai multe state membre să aibă loc activități identice sau similare care sunt sau par a fi
neconforme cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2) În situațiile menționate la alineatul (1), Comisia poate:

(a) să trimită o echipă de inspecție care să efectueze un control oficial la fața locului, în colaborare cu statul membru
implicat;

(b) să solicite, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, autorităților competente din statul membru de expediere și,
dacă este cazul, autorităților din alte state membre implicate să intensifice în mod corespunzător controalele oficiale și
să raporteze Comisiei care sunt măsurile luate;

(c) să aplice orice alte măsuri adecvate în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea normelor privind realizarea unui schimb rapid de informații în cazurile menționate
la alineatul (1).

TITLUL V
PLANIFICARE ȘI RAPORTARE

Articolul 109
Planurile de control național multianual (MANCP) și un organism unic în sensul MANCP

(1) Statele membre se asigură că autoritățile competente efectuează controalele oficiale în temeiul prezentului
regulament pe baza unui MANCP, care se elaborează și se aplică în mod coordonat pe teritoriul acestora.

(2) Statele membre desemnează un organism unic însărcinat cu:

(a) coordonarea elaborării MANCP de către toate autoritățile competente însărcinate cu controalele oficiale;

(b) asigurarea faptului că MANCP este coerent;

(c) colectarea informațiilor privind implementarea MANCP în vederea prezentării rapoartelor anuale menționate la
articolul 113 și a revizuirii și actualizării acestuia, după caz, în conformitate cu articolul 111 alineatul (2).

Articolul 110
Conținutul MANCP

(1) MANCP sunt elaborate pentru a asigura planificarea controalelor oficiale în toate domeniile vizate prin normele
menționate la articolul 1 alineatul (2) și în conformitate cu criteriile menționate la articolul 9 și în normele prevăzute la
articolele 18-27.

(2) MANCP conțin informații generale cu privire la structura și organizarea sistemelor de control oficial din statul
membru în cauză, în fiecare dintre domeniile implicate, precum și informații privind cel puțin următoarele:

(a) obiectivele strategice ale MANCP și modul în care aceste obiective se reflectă în stabilirea priorităților în ceea ce privește
controalele oficiale și modul de alocare a resurselor;
L 95/84 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) clasificarea controalelor oficiale în funcție de risc;

(c) desemnarea autorităților competente și a atribuțiilor acestora la nivel central, regional și local, precum și a resurselor
disponibile acestor autorități;

(d) după caz, delegarea atribuțiilor către organismele delegate;

(e) organizarea generală și gestionarea controalelor oficiale la nivel național, regional și local, inclusiv a controalelor oficiale
efectuate în unități individuale;

(f) sistemele de control aplicate diferitor sectoare și coordonarea diverselor servicii ale autorităților competente
responsabile de controalele oficiale din aceste sectoare;

(g) procedurile și sistemele instituite pentru asigurarea respectării obligațiilor autorităților competente menționate la
articolul 5 alineatul (1);

(h) formarea personalului autorităților competente;

(i) procedurile documentate menționate la articolul 12 alineatul (1);

(j) organizarea generală și funcționarea planurilor pentru situații de urgență, în conformitate cu normele menționate la
articolul 1 alineatul (2); și

(k) organizarea generală a cooperării și a asistenței reciproce între autoritățile competente din statele membre.

Articolul 111
Elaborarea, actualizarea și revizuirea MANCP

(1) Statele membre se asigură că MANCP prevăzut la articolul 109 alineatul (1) este pus la dispoziția publicului, cu
excepția acelor părți a căror dezvăluire ar putea submina eficacitatea controalelor oficiale.

(2) MANCP se actualizează cu regularitate pentru concordanța cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și se
revizuiește pentru a lua în considerare cel puțin următorii factori:

(a) apariția unor noi boli, a unor noi organisme dăunătoare plantelor sau a altor riscuri pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, și pentru mediu;

(b) schimbări semnificative apărute în structura, administrarea sau funcționarea autorităților competente din statul
membru;

(c) rezultatele controalelor oficiale efectuate de către statele membre;

(d) rezultatele controalelor efectuate de Comisie în statul membru în conformitate cu articolul 116 alineatul (1);

(e) descoperirile științifice; și

(f) rezultatul controalelor oficiale efectuate într-un stat membru de către autoritățile competente ale unei țări terțe.

(3) La cerere, statele membre transmit Comisiei cea mai recentă versiune actualizată a MANCP respectiv.

Articolul 112
Programele de control coordonate și culegerea de date și de informații

În vederea efectuării unei evaluări specifice pentru întreaga Uniune a stadiului aplicării normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) sau în vederea stabilirii prevalenței anumitor pericole pe teritoriul întregii Uniuni, Comisia poate adopta acte de
punere în aplicare cu privire la:

(a) punerea în aplicare a unor programe de control coordonate cu durată limitată în unul dintre domeniile reglementate
prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) organizarea unor activități ad-hoc de culegere de date și informații referitoare la aplicarea unui set specific de norme
menționate la articolul 1 alineatul (2) sau la prevalența anumitor pericole.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/85

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 113
Rapoartele anuale ale statelor membre

(1) Fiecare stat membru transmite Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport care precizează:

(a) orice modificări aduse MANCP pentru a lua în considerare factorii menționați la articolul 111 alineatul (2);

(b) rezultatele controalelor oficiale efectuate în anul precedent în cadrul MANCP;

(c) tipul și numărul cazurilor de neconformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), pe domenii, detectate de
autoritățile competente în anul precedent;

(d) măsurile luate pentru asigurarea eficacității funcționării MANCP, inclusiv acțiunile de asigurare a respectării legislației și
rezultatele acestor măsuri; și

(e) un link către pagina web a autorității competente, conținând informațiile publice privind taxele sau redevențele
menționate la articolul 85 alineatul (2).

(2) În vederea asigurării unei prezentări uniforme a rapoartelor anuale prevăzute la alineatul (1), Comisia adoptă și
actualizează, dacă este necesar, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modele standard de formulare pentru
transmiterea informațiilor și a datelor menționate la alineatul respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare permit, dacă este posibil, utilizarea modelelor standard de formulare adoptate de
Comisie pentru transmiterea altor rapoarte privind controalele oficiale pe care autoritățile competente au obligația de a le
transmite Comisiei în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 114
Rapoartele anuale ale Comisiei

(1) În fiecare an, până la 31 ianuarie, Comisia pune la dispoziția publicului un raport anual privind efectuarea
controalelor oficiale în statele membre, luând în considerare:

(a) rapoartele anuale prezentate de către statele membre în temeiul articolului 113; și

(b) rezultatele controalelor efectuate de către Comisie în temeiul articolului 116 alineatul (1).

(2) Raportul anual prevăzut la alineatul (1) poate include, după caz, recomandări privind îmbunătățirile care se pot
aduce sistemelor de control oficial din statele membre și unor controale oficiale în anumite domenii.

Articolul 115
Planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele

(1) În vederea aplicării planului general de gestionare a situațiilor de criză prevăzut la articolul 55 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002, statele membre întocmesc planuri pentru situații de urgență privind alimentele și furajele,
stabilind măsurile care trebuie aplicate fără întârziere în cazul în care se descoperă că alimentele sau furajele prezintă un risc
major pentru sănătatea umană sau a animalelor, fie în mod direct, fie prin intermediul mediului.

(2) Planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele prevăzute la alineatul (1) precizează:

(a) autoritățile competente care trebuie să fie implicate;

(b) competențele și responsabilitățile autorităților menționate la litera (a); și

(c) canalele și procedurile de comunicare a informațiilor între autoritățile competente și alte părți implicate, după necesități.
L 95/86 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Statele membre își revizuiesc cu regularitate planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele, pentru
a ține seama de modificările apărute în modul de organizare a autorităților competente și de experiența dobândită în urma
aplicării planului și a efectuării de exerciții de simulare.

(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește:

(a) normele pentru întocmirea planurilor pentru situații de urgență prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în
măsura necesară pentru asigurarea unei utilizări coerente și eficace a planului general de gestionare a situațiilor de criză
prevăzut la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002; și

(b) rolul părților interesate în instituirea și funcționarea planurilor pentru situații de urgență respective.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

TITLUL VI
ACTIVITĂȚILE UNIUNII

CAPITOLUL I
Controalele efectuate de Comisie

Articolul 116
Controalele efectuate de Comisie în statele membre

(1) Experții Comisiei efectuează controale, inclusiv audituri, în fiecare stat membru în vederea:

(a) verificării aplicării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și a celor prevăzute în prezentul regulament;

(b) verificării modului de funcționare a sistemelor naționale de control în domeniile reglementate prin normele menționate
la articolul 1 alineatul (2), precum și prin cele prevăzute de prezentul regulament și a autorităților competente care le
operează;

(c) investigării și colectării de informații:

(i) privind controalele oficiale și aplicarea măsurilor de asigurare a respectării legislației în domeniile reglementate prin
normele menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și prin cele prevăzute de prezentul regulament;

(ii) privind problemele importante sau recurente în ceea ce privește aplicarea sau asigurarea aplicării normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2);

(iii) în legătură cu situațiile de urgență, cu problemele emergente sau cu noile evoluții din statele membre în domeniile
reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și prin cele prevăzute de prezentul
regulament.

(2) Controalele prevăzute la alineatul (1) se organizează în cooperare cu autoritățile competente din statele membre și se
efectuează cu regularitate.

(3) Controalele prevăzute la alineatul (1) pot include verificări la fața locului. Experții Comisiei pot însoți personalul din
cadrul autorităților competente care efectuează controale oficiale.

(4) Experții Comisiei pot fi asistați de către experți din statele membre. Experții naționali care îi însoțesc pe experții
Comisiei beneficiază de aceleași drepturi de acces ca și experții Comisiei.

Articolul 117
Rapoartele Comisiei privind controalele efectuate în statele membre

Comisia:

(a) întocmește un proiect de raport cu privire la constatările și recomandările legate de deficiențele identificate de experții
săi în cadrul controalelor efectuate în conformitate cu articolul 116 alineatul (1);

(b) transmite statului membru în care au fost efectuate aceste controale o copie a proiectului de raport prevăzut la litera (a),
pentru observații;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/87

(c) ține seama de observațiile statului membru menționate la litera (b) la întocmirea raportului final cu privire la
constatările controalelor efectuate de către experții ei în statele membre, astfel cum se prevede la articolul 116
alineatul (1); și

(d) pune la dispoziția publicului raportul final menționat la litera (c), precum și observațiile statului membru, menționate la
litera (b).

Articolul 118
Programul controalelor efectuate de Comisie în statele membre

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:

(a) stabilește un program anual sau multianual al controalelor pe care urmează să le efectueze experții săi în statele membre
în conformitate cu articolul 116 alineatul (1); și

(b) până la sfârșitul fiecărui an, comunică statelor membre programul de control anual sau orice actualizare a programului
de control multianual pentru anul următor.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia își poate modifica programul de control pentru a lua în
considerare evoluțiile din domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Orice astfel de
modificare este comunicată, fără întârziere, statelor membre.

Articolul 119
Obligațiile statelor membre în ceea ce privește controalele efectuate de Comisie

Statele membre:

(a) aplică măsuri subsecvente corespunzătoare în vederea remedierii eventualelor probleme specifice sau sistemice
identificate în timpul controalelor efectuate de către experții Comisiei în conformitate cu articolul 116 alineatul (1);

(b) acordă asistența tehnică necesară și furnizează documentele disponibile, inclusiv rezultatele auditurilor menționate la
articolul 6, la cerere motivată, precum și alte forme de asistență tehnică pe care le solicită experții Comisiei, pentru a le
permite să efectueze controale eficiente și eficace; și

(c) acordă asistența necesară pentru a se asigura că experții Comisiei au acces la toate sediile sau părți ale acestora, la
animale și bunuri, precum și la informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor lor, inclusiv la sistemele
computerizate.

Articolul 120
Controalele efectuate de Comisie în țări terțe

(1) Experții Comisiei pot efectua controale în țări terțe în vederea:

(a) verificării conformității sau a echivalenței legislației și a sistemelor din țările terțe, inclusiv a certificării oficiale și a
emiterii de certificate oficiale, etichete oficiale, mărci și alte atestate oficiale, cu cerințele stabilite în normele menționate
la articolul 1 alineatul (2);

(b) verificării capacității sistemului de control al țării terțe de a asigura conformitatea transporturilor de animale și bunuri
exportate în Uniune cu cerințele relevante stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cu cerințe
recunoscute a fi cel puțin echivalente acestora;

(c) colectării de informații și date cu scopul de a elucida cauzele problemelor recurente sau emergente în legătură cu
exporturile de animale și bunuri dintr-o țară terță.

(2) Controalele prevăzute la alineatul (1) vizează, în special:

(a) legislația țării terțe;

(b) modul de organizare a autorităților competente din țara terță, competențele și independența acestora, supravegherea lor
și autoritatea de care dispun pentru a asigura respectarea efectivă a legislației aplicabile;
L 95/88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(c) formarea personalului angajat de autoritatea competentă din țara terță în ceea ce privește efectuarea controalelor
oficiale;

(d) resursele de care dispun autoritățile competente, inclusiv facilitățile de analizare, testare și diagnosticare;

(e) existența unor proceduri de control documentate și a unor sisteme de control bazate pe priorități, precum și modul de
funcționare a acestora;

(f) după caz, situația în materie de sănătate a animalelor, bunăstare a animalelor, zoonoze și sănătate a plantelor, precum și
procedurile de notificare a Comisiei și a organismelor internaționale relevante cu privire la focarele epidemice de boli ale
animalelor și de organisme dăunătoare plantelor;

(g) amploarea și modul de desfășurare a controalelor efectuate de autoritatea competentă a țării terțe asupra animalelor,
plantelor și produselor derivate din acestea care provin din alte țări terțe; și

(h) asigurările pe care le poate oferi țara terță cu privire la conformitatea sau echivalența cu cerințele prevăzute în normele
menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) Pentru a facilita eficiența și eficacitatea sporită a controalelor prevăzute la alineatul (1), Comisia poate impune țării
terțe în cauză, înainte de efectuarea acestor controale, obligația de a furniza:

(a) informațiile necesare menționate la articolul 125 alineatul (1); și

(b) după caz și dacă este necesar, rapoarte scrise cu privire la controalele pe care le efectuează autoritățile sale competente.

(4) Comisia poate numi experți din statele membre care să îi asiste pe experții săi în timpul controalelor prevăzute la
alineatul (1).

Articolul 121
Frecvența controalelor efectuate de Comisie în țări terțe

Frecvența controalelor efectuate de către Comisie în țările terțe, menționate la articolul 120, se stabilește în funcție de
următoarele criterii:

(a) evaluarea riscului pe care îl reprezintă animalele și bunurile exportate din țările terțe în cauză în Uniune;

(b) normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(c) volumul și natura animalelor și a bunurilor care intră în Uniune din țara terță în cauză;

(d) rezultatele controalelor efectuate deja de către experții Comisiei sau de către alte organisme de control;

(e) rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune din țara terță în cauză
respectivă și ale oricăror alte controale oficiale efectuate de către autoritățile competente din statele membre;

(f) informațiile primite de la EFSA sau de la organisme similare;

(g) informațiile primite de la organisme recunoscute pe plan internațional, precum:

(i) Organizația Mondială a Sănătății;

(ii) Comisia Codex Alimentarius;

(iii) Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

(iv) Organizația Europeană și Mediteraneeană pentru Protecția Plantelor și orice alte organizații regionale pentru
protecția plantelor înființate în cadrul Convenției internaționale pentru protecția plantelor (CIPP);

(v) secretariatul CIPP;

(vi) Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică;

(vii) Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

(viii) secretariatul Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/89

(h) dovezi cu privire la boli emergente sau la alte circumstanțe care ar putea avea ca rezultat intrarea în Uniune, dintr-o țară
terță, a unor animale și bunuri care prezintă riscuri pentru sănătate sau mediu sau riscul unor practici înșelătoare sau
frauduloase;

(i) nevoia de a investiga sau de a reacționa la situațiile de urgență din anumite țări terțe.

Articolul 122
Rapoartele Comisiei privind controalele efectuate în țări terțe

Comisia întocmește un raport cu privire la constatările fiecărui control efectuat în conformitate cu articolele 120 și 121.
Dacă este cazul, raportul conține recomandări.

Comisia pune rapoartele sale la dispoziția publicului.

Articolul 123
Programul controalelor efectuate de Comisie în țări terțe

Comisia comunică statelor membre, în avans, programul său de controale în țările terțe și transmite rapoarte privind
rezultatele acestora. Comisia își poate modifica programul astfel încât să țină seama de evoluțiile din domeniile reglementate
prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Orice astfel de modificare este comunicată în avans statelor membre.

Articolul 124
Controalele efectuate de țări terțe în statele membre

(1) Statele membre informează Comisia cu privire la controalele planificate în domeniile reglementate de normele
menționate la articolul 1 alineatul (2), pe teritoriul lor, de către autoritățile competente din țările terțe.

(2) Experții Comisiei pot participa la controalele menționate la alineatul (1), la cererea autorităților competente din
statele membre în care se efectuează aceste controale.

(3) Participarea experților Comisiei la controalele menționate la alineatul (1) are drept scop în special:

(a) să ofere consiliere privind normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) să ofere informații și date disponibile la nivelul Uniunii care pot fi utile pentru controlul efectuat de autoritățile
competente din țara terță;

(c) să asigure coerența și uniformitatea în raport cu controalele efectuate de către autoritățile competente ale țărilor terțe în
diferite state membre.

CAPITOLUL II
Condiții de intrare în Uniune a animalelor și bunurilor

Articolul 125
Informații privind sistemele de control ale țărilor terțe

(1) Comisia solicită țărilor terțe care intenționează să exporte animale și bunuri în Uniune să furnizeze următoarele
informații, exacte și actualizate, cu privire la modul general de organizare și gestionare a sistemelor de control sanitar și
fitosanitar de pe teritoriul acestora:

(a) orice norme sanitare sau fitosanitare adoptate sau propuse pe teritoriul lor;

(b) procedurile de evaluare a riscului și factorii care s-au luat în considerare pentru evaluarea riscurilor și pentru stabilirea
nivelului adecvat de protecție sanitară sau fitosanitară;
L 95/90 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(c) orice proceduri și mecanisme de control și inspecție, inclusiv cu privire la animalele sau bunurile care provin din alte
țări terțe, dacă este cazul;

(d) mecanismele de certificare oficială;

(e) după caz, orice măsuri luate ca urmare a recomandărilor menționate la articolul 122 primul paragraf;

(f) dacă este relevant, rezultatele controalelor efectuate asupra animalelor și bunurilor destinate a fi exportate în Uniune; și

(g) dacă este relevant, informații cu privire la modificările aduse structurii și modului de funcționare a sistemelor de control
adoptate în vederea îndeplinirii cerințelor sanitare sau fitosanitare ale Uniunii sau a recomandărilor menționate la
articolul 122 primul paragraf.

(2) Cererea de informații menționată la alineatul (1) este proporțională, ținând seama de natura animalelor și bunurilor
care urmează să fie exportate în Uniune și de situația și structura specifică a țării terțe.

Articolul 126
Stabilirea unor condiții suplimentare pentru intrarea în Uniune a animalelor și bunurilor

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește condițiile care trebuie respectate de animalele și bunurile care intră în Uniune din țări terțe, în
cazul în care acestea sunt necesare în vederea asigurării conformității animalelor și bunurilor cu cerințele relevante stabilite
prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția articolului 1 alineatul (2) literele (d), (e), (g) și (h) sau cu
cerințe recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea.

(2) Condițiile prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1) identifică animalele și bunurile prin trimitere la
codurile acestora din Nomenclatorul combinat și pot include:

(a) cerința ca anumite animale și bunuri să intre în Uniune numai dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țări terțe care
figurează în lista întocmită de Comisie în acest sens;

(b) cerința ca transporturile de anumite animale și bunuri din țările terțe să fie expediate, respectiv obținute sau preparate,
din/în unități care respectă cerințele relevante menționate la alineatul (1) sau cerințe recunoscute a fi cel puțin
echivalente cu acestea;

(c) cerința ca transporturile de anumite animale și bunuri să fie însoțite de un certificat oficial, un atestat oficial sau de orice
altă dovadă care să ateste conformitatea transportului cu cerințele relevante prevăzute la alineatul (1) sau cu cerințe
recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea, inclusiv rezultatele analizelor efectuate de un laborator acreditat;

(d) obligația de a furniza dovezile menționate la litera (c) cu respectarea unui format specific;

(e) orice altă cerință necesară în vederea asigurării faptului că animalele și bunurile oferă un nivel de protecție a sănătății și,
în cazul OMG, și un nivel de protecție a mediului echivalent celui asigurat prin cerințele menționate la alineatul (1).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind formatul și tipul certificatelor
oficiale, atestatelor oficiale sau ale dovezilor necesare în conformitate cu normele prevăzute la alineatul (2) litera (c) din
prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 127
Includerea în lista țărilor terțe menționată la articolul 126 alineatul (2) litera (a)

(1) Includerea unei țări terțe sau a uneia din regiunile sale în lista menționată la articolul 126 alineatul (2) litera (a) se
efectuează în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/91

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia aprobă cererea transmisă în scopul menționat la
alineatul (1) din prezentul articol de către țara terță, însoțită de dovezi și garanții adecvate care atestă conformitatea
animalelor și bunurilor vizate din țara terță respectivă cu cerințele relevante menționate la articolul 126 alineatul (1) sau cu
cerințe echivalente acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă și se actualizează în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(3) Comisia decide cu privire la cererea menționată la alineatul (2) luând în considerare, după caz:

(a) legislația țării terțe privind sectorul în cauză;

(b) structura și organizarea autorităților competente din țara terță și ale serviciilor sale de control, competențele de care
dispun, garanțiile care pot fi furnizate cu privire la aplicarea și asigurarea respectării legislației țării terțe aplicabile
sectorului în cauză, precum și fiabilitatea procedurilor de certificare oficială;

(c) desfășurarea de către autoritățile competente din țara terță a unor controale oficiale adecvate și a altor activități în
vederea stabilirii prezenței eventualelor pericole pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu;

(d) periodicitatea și rapiditatea furnizării de către țara terță a informațiilor cu privire la prezența pericolelor pentru
sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de
protecție a plantelor, și pentru mediu;

(e) garanțiile oferite de către țara terță cu privire la:

(i) conformitatea condițiilor aplicate unităților din care provin animalele sau bunurile exportate în Uniune cu cerințe
echivalente celor menționate la articolul 126 alineatul (1);

(ii) întocmirea și actualizarea unei liste a unităților menționate la punctul (i);

(iii) transmiterea către Comisie, fără întârziere, a listei unităților menționate la punctul (i) și a versiunilor actualizate;

(iv) efectuarea de către autoritățile competente din țara terță, cu regularitate și eficacitate, a unor controale asupra
unităților menționate la punctul (i);

(f) constatările controalelor efectuate de către Comisie în țara terță în conformitate cu articolul 120 alineatul (1);

(g) orice alte informații sau date privind capacitatea țării terțe de a se asigura că în Uniune intră numai animale sau bunuri
care oferă nivelul de protecție asigurat prin cerințele relevante menționate la articolul 126 alineatul (1) sau un nivel
echivalent.

(4) Comisia elimină mențiunea referitoare la o țară terță sau o regiune a unei țări terțe de pe lista menționată la
articolul 126 alineatul (2) litera (a), în cazul în care condițiile pentru înscrierea pe listă nu mai sunt îndeplinite. Se aplică
procedura menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 128
Măsuri speciale privind intrarea în Uniune a anumitor animale și bunuri

(1) Dacă, în alte situații decât cele menționate la articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la articolul 249 din
Regulamentul (UE) 2016/429 există dovezi care atestă că intrarea în Uniune a anumitor animale sau bunuri care provin
dintr-o țară terță, dintr-o regiune a acesteia sau dintr-un grup de țări terțe constituie un risc pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor sau, în cazul OMG, și pentru mediu, sau în cazul în care există dovezi privind o potențială
neconformitate, gravă și de amploare, față de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament,
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare în vederea limitării acestor riscuri sau a
eliminării neconformității identificate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 145 alineatul (2) din prezentul regulament.
L 95/92 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Măsurile menționate la alineatul (1) identifică animalele și bunurile prin trimitere la codurile acestora din
Nomenclatorul combinat și pot include:

(a) interdicția de intrare în Uniune a animalelor și bunurilor menționate la alineatul (1) originare sau expediate din țările
terțe sau regiunile acestora în cauză;

(b) cerința ca animalele și bunurile menționate la alineatul (1), originare sau expediate din anumite țări terțe sau regiuni ale
acestora, să facă obiectul unui tratament sau al unor controale specifice înainte de expediere;

(c) cerința ca animalele și bunurile menționate la alineatul (1), originare sau expediate din anumite țări terțe sau regiuni ale
acestora, să facă obiectul unui tratament sau al unor controale specifice la intrarea în Uniune;

(d) cerința ca transporturile de animale și bunuri dintre cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, originare sau
expediate din anumite țări terțe sau regiuni ale acestora, să fie însoțite de un certificat oficial, de un atestat oficial sau de
orice altă dovadă care să ateste conformitatea transportului cu cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1
alineatul (2) sau cu cerințe recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea;

(e) cerința ca dovezile menționate la litera (d) să fie transmise cu respectarea unui format specific;

(f) orice alte măsuri necesare în vederea limitării riscului.

(3) La adoptarea măsurilor menționate la alineatul (2), se ține seama de:

(a) informațiile colectate în conformitate cu articolul 125;

(b) orice alte informații furnizate de către țările terțe în cauză; și

(c) după caz, de rezultatele controalelor efectuate de către Comisie în temeiul articolului 120 alineatul (1).

(4) În cazul existenței unor motive imperative de urgență, justificate corespunzător, care privesc sănătatea umană și a
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și protecția mediului, Comisia adoptă acte de
punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 145 alineatul (3).

Articolul 129
Echivalența

(1) În domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția articolului 1 alineatul (2)
literele (d), (e), (g) și (h), Comisia poate recunoaște, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, că măsurile aplicate
într-o țară terță sau în regiuni ale acesteia sunt echivalente cerințelor prevăzute în normele respective, pe baza:

(a) examinării minuțioase a informațiilor și a datelor furnizate de către țara terță în cauză în conformitate cu articolul 125
alineatul (1); și

(b) după caz, a rezultatelor satisfăcătoare ale controlului efectuat în conformitate cu articolul 120 alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) stabilesc modalitățile practice de intrare în Uniune a
animalelor și bunurilor din țara terță sau regiunea respectivă și pot include:

(a) natura și conținutul certificatelor sau atestatelor oficiale care trebuie să însoțească animalele sau bunurile;

(b) cerințe specifice aplicabile la intrarea animalelor sau a bunurilor în Uniune și controalele oficiale care se efectuează la
intrarea în Uniune;

(c) după caz, proceduri pentru întocmirea și modificarea listelor cu regiunile sau unitățile din țara terță în cauză din care se
permite intrarea animalelor și a bunurilor în Uniune.

(3) În cazul în care oricare dintre condițiile de recunoaștere a echivalenței încetează să mai fie îndeplinită, Comisia
abrogă fără întârziere, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1)
din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 145 alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/93

CAPITOLUL III
Formarea personalului autorităților competente și al altor autorități

Articolul 130
Formarea și schimbul de personal

(1) Comisia poate organiza activități de formare pentru personalul autorităților competente și, după caz, pentru
personalul altor autorități din statele membre implicate în investigarea posibilelor cazuri de încălcare a prezentului
regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

Comisia organizează aceste activități în cooperare cu statele membre respective.

(2) Activitățile de formare menționate la alineatul (1) facilitează dezvoltarea unei abordări armonizate a controalelor
oficiale și a altor activități oficiale în statele membre. Acestea includ, după caz, instruire privind:

(a) prezentul regulament și normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) metodele și tehnicile de control relevante pentru controalele oficiale și pentru celelalte activități oficiale efectuate de
autoritățile competente;

(c) metodele și tehnicile de producție, prelucrare și comercializare.

(3) Activitățile de formare prevăzute la alineatul (1) se pot adresa și personalului din cadrul autorităților competente ale
țărilor terțe și pot fi organizate în afara Uniunii.

(4) Autoritățile competente asigură diseminarea cunoștințelor dobândite prin intermediul activităților de formare
prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol după necesități, precum și utilizarea adecvată a acestor cunoștințe în
activitățile de formare a personalului prevăzute la articolul 5 alineatul (4).

Activitățile de formare care vizează difuzarea cunoștințelor respective sunt incluse în programele de formare profesională
menționate la articolul 5 alineatul (4).

(5) Comisia poate organiza, în cooperare cu statele membre, programe de schimb de personal între două sau mai multe
state membre pentru personalul autorităților competente care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale.

Aceste schimburi pot avea loc prin detașarea temporară a membrilor personalului autorităților competente dintr-un stat
membru în altul sau prin schimburi de personal între autoritățile competente relevante.

(6) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind organizarea activităților de
formare menționate la alineatul (1) și a programelor menționate la alineatul (5) din prezentul articol. Respectivele acte de
punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

CAPITOLUL IV
Sistemul de gestionare a informațiilor

Articolul 131
Sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC)

(1) Comisia, în colaborare cu statele membre, instituie și administrează un sistem computerizat de gestionare a
informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) în vederea operării integrate a mecanismelor și a instrumentelor prin care
se gestionează, se tratează și se schimbă automat date, informații și documente referitoare la controalele oficiale și la alte
activități oficiale.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre și de către Comisie, prin intermediul IMSOC și al
oricăreia dintre componentele sale, se realizează numai în scopul efectuării controalelor oficiale și al altor activități oficiale,
în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).
L 95/94 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 132
Funcțiile generale ale IMSOC

IMSOC:

(a) permite gestionarea și schimbul computerizat al informațiilor, datelor și documentelor necesare pentru efectuarea
controalelor oficiale, rezultate în urma efectuării controalelor oficiale, a rapoartelor aferente sau a rezultatelor acestora,
în toate cazurile în care prezentul regulament, normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau actele delegate și actele
de punere în aplicare menționate la articolele 16-27 prevăd schimbul acestor informații, date și documente între
autoritățile competente, între autoritățile competente și Comisie și, după caz, între acestea și alte autorități și operatori;

(b) asigură un mecanism de schimb de date, informații și documente în conformitate cu articolele 102-108;

(c) asigură un instrument de colectare și gestionare a rapoartelor cu privire la controalele oficiale, furnizate de către statele
membre Comisiei;

(d) permite producerea, gestionarea și transmiterea, inclusiv în format electronic, a jurnalului de călătorie menționat la
articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, a înregistrărilor obținute cu ajutorul sistemului de navigație
prevăzut la articolul 6 alineatul (9) din respectivul regulament, a certificatelor oficiale și a DSCI menționat la
articolul 56 din prezentul regulament; și

(e) integrează sistemele computerizate existente gestionate de către Comisie și utilizate pentru schimbul rapid de date,
informații și documente cu privire la riscurile pentru sănătatea umană, sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea
plantelor, instituite prin articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, prin articolul 20 din Regulamentul
(UE) 2016/429 și prin articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031 și asigură legături corespunzătoare între aceste
sisteme și celelalte componente ale lor.

Articolul 133
Utilizarea IMSOC în cazul animalelor și al bunurilor care fac obiectul anumitor controale oficiale

(1) În cazul animalelor sau bunurilor a căror circulație în interiorul Uniunii sau a căror introducere pe piață face obiectul
unor cerințe sau proceduri specifice stabilite prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), IMSOC permite
autorităților competente de la locul de expediere și altor autorități competente responsabile de efectuarea controalelor
oficiale asupra acestor animale și bunuri să realizeze în timp real schimb de date, informații și documente referitoare la
animalele sau bunurile care sunt deplasate dintr-un stat membru în altul și la controalele oficiale efectuate.

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică bunurilor care fac obiectul normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) literele (g) și (h).

(2) În cazul animalelor și bunurilor exportate pentru care se aplică normele Uniunii privind emiterea certificatului de
export, IMSOC permite autorităților competente de la locul de expediere și altor autorități competente responsabile de
efectuarea controalelor oficiale să realizeze în timp real schimb de date, informații și documente referitoare la animalele și
bunurile respective, precum și la rezultatele controalelor efectuate asupra acestora.

(3) În cazul animalelor sau bunurilor care fac obiectul controalelor oficiale menționate la articolele 44-64, IMSOC:

(a) permite autorităților competente de la posturile de inspecție la frontieră și altor autorități competente responsabile de
efectuarea controalelor oficiale asupra acestor animale sau bunuri să realizeze în timp real schimb de date, informații și
documente referitoare la animalele și bunurile respective, precum și la controalele efectuate asupra acestora;

(b) permite autorităților competente de la posturile de inspecție la frontieră să realizeze schimb de date, informații și
documente relevante cu autoritățile vamale și cu alte autorități responsabile de efectuarea controalelor asupra
animalelor sau bunurilor care intră în Uniune din țări terțe, precum și cu operatorii implicați în procedurile de intrare, în
conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (4) și al articolului 75 alineatul (2), precum și cu
alte norme relevante ale Uniunii; și

(c) sprijină și aplică procedurile menționate la articolul 54 alineatul (3) litera (a) și la articolul 65 alineatul (6).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/95

(4) În sensul prezentului articol, IMSOC integrează sistemul Traces existent.

Articolul 134
Funcționarea IMSOC

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru funcționarea IMSOC care stabilesc:

(a) specificațiile tehnice ale sistemului IMSOC și ale componentelor sistemice ale acestuia, inclusiv mecanismul de schimb
electronic de date pentru schimburile cu sistemele naționale existente, identificarea standardelor aplicabile, definiția
structurilor mesajelor, dicționarele de date, schimbul de protocoale și proceduri;

(b) normele specifice privind funcționarea IMSOC și a componentelor sistemice ale acestuia pentru a asigura protecția
datelor cu caracter personal și securitatea schimbului de informații;

(c) norme specifice privind funcționarea și utilizarea IMSOC și a componentelor sale, inclusiv normele de actualizare și
creare a legăturilor necesare între sistemele menționate la articolul 132 litera (e) și la articolul 133 alineatul (4);

(d) procedurile pentru situații de urgență care să fie aplicate în caz de indisponibilitate a oricăreia dintre funcțiile IMSOC;

(e) cazurile și condițiile în care se poate acorda acces parțial la funcțiile IMSOC țărilor terțe și organizațiilor internaționale
implicate, precum și modalitățile practice de acces;

(f) cazurile și condițiile în care datele, informațiile și documentele se transmit prin intermediul sistemului IMSOC;

(g) normele privind un sistem electronic prin care certificatele electronice eliberate de autoritățile competente din țările
terțe să fie acceptate de către autoritățile competente; și

(h) cazurile și condițiile în care se pot acorda scutiri de la utilizarea IMSOC utilizatorilor ocazionali.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 135
Protecția datelor

(1) Directiva 95/46/CE și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (*) se aplică în
măsura în care informațiile prelucrate prin intermediul IMSOC conțin date cu caracter personal astfel cum sunt definite la
articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE și la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2) În ceea ce privește responsabilitățile lor de a transmite IMSOC informațiile relevante și prelucrarea oricăror date cu
caracter personal care ar putea rezulta din activitatea respectivă, autoritățile competente din statele membre sunt
considerate operatori în sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE.

(3) În ceea ce privește responsabilitatea sa de a gestiona IMSOC și prelucrarea oricăror date cu caracter personal care ar
putea rezulta din activitatea respectivă, Comisia este considerată operator în sensul articolului 2 litera (d) din Regulamentul
(CE) nr. 45/2001.

(4) Statele membre pot restrânge drepturile și obligațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1), articolul 10, articolul 11
alineatul (1) și articolul 12 din Directiva 95/46/CE pentru a proteja interesul menționat la articolul 13 alineatul (1)
literele (d) și (f) din directiva menționată anterior.

(5) Comisia poate restrânge drepturile și obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), articolul 11, articolul 12
alineatul (1) și articolele 13-17 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în cazul în care această restricție constituie o măsură
necesară pentru protecția intereselor menționate la articolul 20 alineatul (1) literele (a) și (e) din regulamentul respectiv în
perioada în care sunt planificate sau efectuate acțiuni în vederea verificării conformității cu legislația privind alimentele sau
furajele sau pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele sau furajele în cazul specific la care se referă informațiile.

(*) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor
fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a
acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
L 95/96 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 136
Securitatea datelor

Statele membre și Comisia garantează respectarea de către IMSOC a normelor privind securitatea datelor adoptate de către
Comisie în temeiul articolului 17 din Directiva 95/46/CE și cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

TITLUL VII
ACȚIUNI DE ASIGURARE A RESPECTĂRII LEGISLAȚIEI

CAPITOLUL I
Acțiuni întreprinse de autoritățile competente și sancțiuni

Articolul 137
Obligațiile generale ale autorităților competente în ceea ce privește acțiunile de asigurare a respectării legislației

(1) Atunci când acționează în conformitate cu prezentul capitol, autoritățile competente acordă prioritate acțiunilor care
trebuie întreprinse în vederea eliminării sau a limitării riscurilor pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al produselor de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(2) În cazul în care există o suspiciune de neconformitate, autoritățile competente efectuează o investigație în vederea
confirmării sau eliminării suspiciunii.

(3) În cazul în care este necesar, acțiunile întreprinse în conformitate cu alineatul (2), includ:

(a) intensificarea controalelor oficiale asupra animalelor, bunurilor și operatorilor pentru o perioadă adecvată;

(b) reținerea oficială a animalelor și bunurilor și a oricăror substanțe sau produse neautorizate, după caz.

Articolul 138
Măsurile în cazul constatării unui caz de neconformitate

(1) În cazul în care se constată un caz de neconformitate, autoritățile competente iau:

(a) orice măsură necesară în vederea stabilirii originii și amplorii cazului de neconformitate, precum și a responsabilităților
operatorului; și

(b) măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorul în cauză remediază neconformitatea și previne repetarea acesteia.

Atunci când decid asupra măsurilor care trebuie luate, autoritățile competente iau în considerare natura cazului de
neconformitate și antecedentele operatorului în ceea ce privește conformitatea.

(2) După caz, atunci când acționează în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente iau
orice măsură pe care o consideră adecvată în vederea asigurării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2),
printre care:

(a) dispun sau efectuează tratarea animalelor;

(b) dispun descărcarea, transferul către un alt mijloc de transport, adăpostirea și îngrijirea animalelor, instituirea unor
perioade de carantină și amânarea sacrificării animalelor, precum și solicitarea de asistență veterinară, dacă este necesar;

(c) dispun să fie comunicate consumatorilor tratarea bunurilor, modificarea etichetelor sau corectarea informațiilor;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/97

(d) restricționează sau interzic introducerea pe piață, circulația, intrarea în Uniune sau exportul animalelor și bunurilor și
interzic întoarcerea acestora în statul membru de expediere sau dispun întoarcerea acestora în statul membru de
expediere;

(e) dispun sporirea frecvenței controalelor proprii efectuate de către operator;

(f) dispun efectuarea unor controale oficiale intensificate sau sistematice asupra anumitor activități ale operatorului în
cauză;

(g) dispun rechemarea, retragerea, îndepărtarea și distrugerea bunurilor, autorizând, după caz, utilizarea bunurilor în alte
scopuri decât cele inițiale;

(h) dispun izolarea sau închiderea, pe o durată corespunzătoare, a tuturor activităților operatorului în cauză sau a unei părți
din acestea, a unităților, a exploatațiilor sau a altor sedii ale sale;

(i) dispun încetarea, pe o durată corespunzătoare, a tuturor activităților operatorului în cauză sau a unei părți din acestea
și, dacă este cazul, a site-urilor de internet pe care le administrează sau le folosește;

(j) dispun suspendarea sau retragerea înregistrării sau autorizației unității, fabricii, exploatației sau mijloacelor de transport
în cauză, a autorizației transportatorului sau a certificatului de competență al conducătorului auto;

(k) dispun sacrificarea sau uciderea animalelor, cu condiția ca aceasta să fie măsura cea mai adecvată pentru a proteja
sănătatea umană, precum și sănătatea și bunăstarea animalelor.

(3) Autoritățile competente furnizează operatorului în cauză sau reprezentantului său:

(a) o notificare scrisă cu privire la decizia lor privind acțiunea sau măsura care trebuie întreprinsă în conformitate cu
alineatele (1) și (2), împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii; și

(b) informații privind orice cale de atac împotriva unor astfel de decizii, procedura aplicabilă și termenele limită în ceea ce
privește o astfel de cale de atac.

(4) Toate cheltuielile efectuate în temeiul prezentului articol sunt suportate de către operatorii răspunzători.

(5) Autoritățile competente, în cazul emiterii de certificate oficiale false sau înșelătoare sau în cazul abuzului de
certificate oficiale, adoptă măsuri corespunzătoare, printre care:

(a) suspendarea temporară a inspectorului autorizat din atribuțiile sale;

(b) retragerea autorizației de a semna certificate oficiale;

(c) orice altă măsură necesară pentru a preveni repetarea infracțiunilor menționate la articolul 89 alineatul (2).

Articolul 139
Sancțiuni

(1) Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării prezentului regulament și iau
toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancțiunile aplicate sunt eficiente, proporționale și cu efect de
descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 14 decembrie 2019 și comunică fără întârziere
acesteia orice modificare ulterioară care le aduce atingere.

(2) Statele membre se asigură că sancțiunile financiare pentru încălcarea prezentului regulament și a normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2), prin practici înșelătoare sau frauduloase, reflectă, în conformitate cu dreptul intern,
cel puțin avantajul economic pentru operator sau, după caz, un procent din cifra de afaceri a operatorului.

Articolul 140
Raportarea cazurilor de încălcare

(1) Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de mecanisme eficace care permit raportarea cazurilor
efective sau potențiale de încălcare a prezentului regulament.
L 95/98 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a) proceduri pentru primirea rapoartelor privind cazurile de încălcare și luarea de măsuri ulterioare;

(b) protecție adecvată pentru persoanele care raportează cazuri de încălcare împotriva represaliilor, a discriminării sau a
altor tipuri de tratament inechitabil; și

(c) protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează un caz de încălcare, în conformitate cu dreptul
intern și cu dreptul Uniunii.

CAPITOLUL II
Măsurile de asigurare a respectării legislației Uniunii

Articolul 141
Perturbări grave ale sistemului de control al unui stat membru

(1) În cazul existenței unor dovezi privind o perturbare gravă a sistemului de control al unui stat membru care poate
determina un risc pe scară largă pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în
ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, sau care poate genera un caz de încălcare pe
scară extinsă a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în
aplicare, una sau mai multe dintre următoarele măsuri, care urmează să fie aplicate până la eliminarea acestei perturbări a
sistemului de control:

(a) interdicția de a pune la dispoziție pe piață sau de a transporta, deplasa sau manipula în alte moduri anumite animale sau
bunuri afectate de perturbarea sistemului de control oficial;

(b) condiții speciale pentru activitățile, animalele sau bunurile menționate la litera (a);

(c) suspendarea desfășurării controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră sau la alte puncte de control afectate
de perturbarea sistemului de control oficial sau retragerea acestor posturi de inspecție la frontieră sau a altor puncte de
control;

(d) alte măsuri pertinente cu caracter temporar, necesare în vederea limitării riscului respectiv până la remedierea
perturbării sistemului de control.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(2) Măsurile menționate la alineatul (1) se adoptă numai în cazul în care statul membru în cauză nu a remediat situația la
solicitarea și în termenul stabilit de către Comisie.

(3) În cazul existenței unor motive imperative de urgență, justificate corespunzător, care privesc sănătatea umană și a
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și protecția mediului, Comisia adoptă acte de
punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 145 alineatul (3).

TITLUL VIII
DISPOZIȚII COMUNE

CAPITOLUL I
Dispoziții procedurale

Articolul 142
Modificarea anexelor și a trimiterilor la standardele europene

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește modificarea anexelor II și III, pentru a lua în considerare modificările normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2), progresul tehnic și evoluțiile științifice.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește trimiterile la standardele europene menționate la articolul 29 litera (b) punctul (iv), la
articolul 37 alineatul (4) litera (e) și la articolul 93 alineatul (3) litera (a), în cazul în care CEN modifică standardele
respective.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/99

Articolul 143
Protecția datelor

(1) Statele membre aplică Directiva 95/46/CE atunci când prelucrează date cu caracter personal pe teritoriul lor în
temeiul prezentului regulament.

(2) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de Comisie în
temeiul prezentului regulament.

Articolul 144
Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 18 alineatul (7), la articolul 21 alineatul (8), la
articolul 41, la articolul 45 alineatul (4), la articolul 47 alineatul (3), la articolul 48, la articolul 50 alineatul (4), la
articolul 51, la articolul 53 alineatul (1), la articolul 62 alineatul (3), la articolul 64 alineatele (2) și (5), la articolul 77
alineatele (1) și (2), la articolul 92 alineatul (4), la articolul 99 alineatul (2), la articolul 100 alineatul (6), la articolul 101
alineatul (2), la articolul 126 alineatul (1), la articolul 142 alineatele (1) și (2), la articolul 149 alineatul (2), la articolul 150
alineatul (3), la articolul 154 alineatul (3), la articolul 155 alineatul (3) și la articolul 165 alineatul (3) este conferită Comisiei
pentru o perioadă de cinci ani de la 28 aprilie 2017. Cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani,
Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade
de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu
trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 18 alineatul (7), la articolul 21 alineatul (8), la articolul 41, la
articolul 45 alineatul (4), la articolul 47 alineatul (3), la articolul 48, la articolul 50 alineatul (4), la articolul 51, la
articolul 53 alineatul (1), la articolul 62 alineatul (3), la articolul 64 alineatele (2) și (5), la articolul 77 alineatele (1) și (2), la
articolul 92 alineatul (4), la articolul 99 alineatul (2), la articolul 100 alineatul (6), la articolul 101 alineatul (2), la
articolul 126 alineatul (1), la articolul 142 alineatele (1) și (2), la articolul 149 alineatul (2), la articolul 150 alineatul (3), la
articolul 154 alineatul (3), la articolul 155 alineatul (3) și la articolul 165 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de
către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în
decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la
o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care sunt
deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu
principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18 alineatul (7), al articolului 21 alineatul (8), al articolului 41, al
articolului 45 alineatul (4), al articolului 47 alineatul (3), al articolului 48, al articolului 50 alineatul (4), al articolului 51, al
articolului 53 alineatul (1), al articolului 62 alineatul (3), al articolului 64 alineatele (2) și (5), al articolului 77 alineatele (1)
și (2), al articolului 92 alineatul (4), al articolului 99 alineatul (2), al articolului 100 alineatul (6), al articolului 101
alineatul (2), al articolului 126 alineatul (1), al articolului 142 alineatele (1) și (2), al articolului 149 alineatul (2), al
articolului 150 alineatul (3), al articolului 154 alineatul (3), al articolului 155 alineatul (3) și al articolului 165 alineatul (3)
intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat vreo obiecție în termen de
două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării
termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv
se amână cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 145
Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,
instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, cu excepția articolului 25 și a articolului 26 din
prezentul regulament pentru care Comisia este asistată, respectiv, de comitetele instituite în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 834/2007 și cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Aceste comitete reprezintă comitete în sensul Regulamentului
(UE) nr. 182/2011.
L 95/100 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat
cu articolul 5 din același regulament.

CAPITOLUL II
Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 146
Abrogări

(1) Regulamentele (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004, Directivele 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/
CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE și Decizia 92/438/CEE se abrogă de la 14 decembrie 2019.

(2) Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu
tabelele de corespondență din anexa V.

Articolul 147
Relația cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004

Desemnarea fiecărui laborator de referință al Uniunii Europene prevăzută la anexa VII din Regulamentul (CE) nr. 882/2004
rămâne în vigoare până la desemnarea unui laborator de referință al Uniunii Europene în același domeniu, în conformitate
cu articolul 93 din prezentul regulament.

Articolul 148
Relația cu Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004 în ceea ce privește autorizarea unităților din
sectorul alimentar

(1) Autoritățile competente stabilesc procedurile care trebuie respectate de operatorii din sectorul alimentar la depunerea
cererilor de autorizare a unităților acestora în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004.

(2) La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator din sectorul alimentar, autoritatea competentă
efectuează o vizită la fața locului.

(3) Autoritatea competentă autorizează o unitate pentru activitățile în cauză numai dacă operatorul din sectorul
alimentar a demonstrat conformitatea cu cerințele relevante din legislația privind alimentele.

(4) Autoritatea competentă poate acorda o autorizare condiționată în cazul în care este evident că unitatea îndeplinește
toate cerințele referitoare la infrastructură și echipamente. Aceasta acordă o aprobare definitivă numai în cazul în care, în
urma unui nou control oficial efectuat în termen de trei luni de la acordarea autorizării condiționate, rezultă că unitatea
îndeplinește celelalte cerințe relevante din legislația privind alimentele. În cazul în care s-a înregistrat un progres evident, dar
unitatea nu îndeplinește încă toate cerințele relevante, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiționată. Cu
toate acestea, autorizarea condiționată nu depășește un total de șase luni, cu excepția cazului vaselor fabrică și vaselor
congelator sub pavilionul unui stat membru, pentru care autorizarea condiționată nu depășește un total de 12 luni.

(5) Autoritatea competentă analizează autorizarea unităților când desfășoară controale oficiale.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/101

Articolul 149
Dispoziții tranzitorii privind abrogarea Directivelor 91/496/CEE și 97/78/CE

(1) Dispozițiile relevante ale Directivelor 91/496/CEE și 97/78/CE care reglementează aspectele menționate la
articolul 47 alineatul (2), la articolul 48, la articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 53 alineatul (1) litera (a),
la articolul 54 alineatele (1) și (3) și la articolul 58 litera (a) din prezentul regulament se aplică în continuare, în locul
dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament, până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care
urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a modifica prezentul
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol. Această dată reprezintă data de aplicare a
normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în conformitate cu actele delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolul 47 alineatul (2), la articolul 48, la articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 53
alineatul (1) litera (a), la articolul 54 alineatele (1) și (3) și la articolul 58 litera (a).

Articolul 150
Dispoziții tranzitorii privind abrogarea Directivei 96/23/CE

(1) Autoritățile competente continuă să efectueze controalele oficiale necesare în vederea detectării prezenței
substanțelor și a grupurilor de reziduuri menționate în lista din anexa I la Directiva 96/23/CE, în conformitate cu
anexele II, III și IV la directiva respectivă, în locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament, până
la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu
alineatul (3) din prezentul articol.

(2) Articolul 29 alineatele (1) și (2) din Directiva 96/23/CE se aplică în continuare, în locul dispozițiilor corespunzătoare
din prezentul regulament, până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care urmează să fie stabilită în actul
delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a modifica prezentul
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Data respectivă reprezintă data de
aplicare a normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolele 19 și 112.

Articolul 151
Modificarea Directivei 98/58/CE

Directiva 98/58/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

L 95/102 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”;

(c) la alineatul (3), litera (a) se elimină.

3. Articolul 7 se elimină.

Articolul 152
Modificarea Directivei 1999/74/CE

Directiva 1999/74/CE se modifică după cum urmează:

1. Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”;

(c) la alineatul (3), litera (a) se elimină.

2. Articolul 9 se elimină.

Articolul 153
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 999/2001

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

1. Articolele 19 și 21 se elimină.

2. În anexa X, capitolele A și B se elimină.

Articolul 154
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1/2005 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) «punct de control la frontieră» înseamnă un post de control astfel cum este definit la articolul 3 punctul 38 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/103

(b) litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f) «autoritatea competentă» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/…;”;

(c) litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i) «punct de ieșire» înseamnă un post de inspecție astfel cum este definit la articolul 3 punctul 39 din Regulamentul
(UE) 2017/…;”;

(d) litera (p) se înlocuiește cu următorul text:

„(p) «medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din
Regulamentul (UE) 2017/…;”.

2. Articolele 14, 15, 16 și 21, articolul 22 alineatul (2) și articolele 23, 24 și 26 se elimină.

3. Articolul 27 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu dispozițiile
prezentului regulament. Raportul este însoțit de o analiză a deficiențelor majore detectate și de un plan de acțiune
privind remedierea lor.”

4. Articolul 28 se elimină.

(2) Articolele 14, 15, 16 și 21, articolul 22 alineatul (2) și articolele 23, 24 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1/20015 se
aplică în continuare în locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament până la 14 decembrie 2022 sau până la
o dată anterioară care urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol. Data respectivă reprezintă data de
aplicare a normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolul 21.

Articolul 155
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 396/2005 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Articolele 26 și 27, articolul 28 alineatele (1) și (2) și articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 se elimină.

(2) Articolul 26, articolul 27 alineatul (1) și articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 se aplică în continuare, în
locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care
urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol. Data respectivă reprezintă data de
aplicare a normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolul 19.

Articolul 156
Modificarea Directivei 2007/43/CE

Directiva 2007/43/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (1), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:

„(c) «autoritatea competentă» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);
L 95/104 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(d) «medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din
Regulamentul (UE) 2017/…;

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”

Articolul 157
Modificarea Directivei 2008/119/CE

Directiva 2008/119/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a) alineatele (1) și (2) se elimină;

(b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”

3. Articolul 9 se elimină.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/105

Articolul 158
Modificarea Directivei 2008/120/CE

Directiva 2008/120/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a) alineatele (1) și (2) se elimină;

(b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”

3. Articolul 10 se elimină.

Articolul 159
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1099/2009

Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, litera (q) se înlocuiește cu următorul text:

„(q) «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 22 se elimină.
L 95/106 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 160
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1069/2009

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a) punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”;

(b) punctul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„15. «tranzit» înseamnă tranzitul astfel cum este definit la articolul 3 punctul 44 din Regulamentul (UE) 2017/…”.

2. Articolele 45, 49 și 50 se elimină.

Articolul 161
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport pentru anul anterior, referitor la
obiectul și rezultatele controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu prezentul regulament.”;

(b) al doilea și al treilea paragraf se elimină.

2. La articolul 78 alineatul (1), litera (n) se elimină.

Articolul 162
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1151/2012

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a) titlul se înlocuiește cu următorul text: „Conținutul controalelor oficiale”;

(b) alineatele (1) și (2) se elimină;

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/107

(c) la alineatul (3), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3) controalele oficiale efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al
Consiliului (*) privesc:

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a) la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În ceea ce privește denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale
garantate care desemnează produse originare din Uniune, verificarea conformității cu specificațiile produselor înainte
de introducerea produsului pe piață este efectuată de:

(a) autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) 2017/…; sau

(b) organismele delegate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2017/….”;

(b) la alineatul (3), primul paragraf se elimină;

(c) la alineatul (4), cuvintele „alineatele (1) și (2)” se înlocuiesc cu cuvintele: „alineatul (2)”.

3. Articolul 38 se elimină.

4. Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39
Organismele delegate care efectuează controale în țări terțe

Organismele delegate care efectuează controale în țările terțe menționate la alineatul (2) litera (b) sau la articolul 37 sunt
acreditate conform standardului armonizat relevant pentru «Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care
certifică produse, procedee și servicii». Aceste organisme delegate pot fi acreditate de către un organism național de
acreditare din cadrul Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sau de către un organism de
acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile Forumului internațional
de acreditare.”

Articolul 163
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 652/2014

Regulamentul (UE) nr. 652/2014 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 30, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Pentru a acoperi costurile suportate prin aplicarea programelor de activitate aprobate de către Comisie, se pot
acorda granturi pentru:

(a) laboratoarele de referință ale Uniunii Europene menționate la articolul 93 din Regulamentul (UE) 2017/… al
Parlamentului European și al Consiliului (*) și laboratoarele de referință ale Uniunii Europene menționate la
articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului (**);
L 95/108 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) centrele de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor prevăzute la articolul 95 din Regulamentul
(UE) 2017/…;

(c) centrele de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar, prevăzute la
articolul 97 din Regulamentul (UE) 2017/….

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).
(**) Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și
genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului
germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE)
nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul
ameliorării animalelor («Regulamentul privind ameliorarea animalelor») (JO L 171, 29.6.2016, p. 66).”

2. Se introduce următorul articol:

„Articolul 30a
Acreditarea laboratoarelor naționale de referință pentru sănătatea plantelor

(1) Se pot acorda granturi laboratoarelor naționale de referință menționate la articolul 100 din Regulamentul
(UE) 2017/… pentru acoperirea costurilor suportate în vederea acreditării conform standardului EN ISO/IEC 17025
privind «Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare» pentru utilizarea metodelor de
analizare, testare și diagnosticare de laborator destinate verificării respectării normelor privind măsurile de protecție
împotriva organismelor dăunătoare plantelor.

(2) Pentru fiecare laborator de referință al Uniunii Europene pentru sănătatea plantelor se pot acorda granturi unui
singur laborator național de referință din fiecare stat membru, timp de maximum trei ani de la desemnarea respectivului
laborator de referință al Uniunii Europene.”

Articolul 164
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/429 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Regulamentul (UE) 2016/429 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a) punctul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„33. «control oficial» înseamnă orice formă de control efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/… al
Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/109

(b) punctul 51 se înlocuiește cu următorul text:

„51. «Traces» înseamnă o componentă de sistem integrată în IMSOC astfel cum este prevăzut la articolele 131-136
din Regulamentul (UE) 2017/…;”;

(c) punctul 53 se înlocuiește cu următorul text:

„53. «medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din
Regulamentul (UE) 2017/…;”;

(d) punctul 55 se înlocuiește cu următorul text:

„55. «autoritate competentă» înseamnă autoritatea veterinară centrală a unui stat membru responsabilă de
organizarea de controale oficiale și orice alte activități oficiale, în conformitate cu prezentul regulament și cu
Regulamentul (UE) 2017/…, sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată responsabilitatea respectivă;”.

2. La articolul 229, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Operatorii responsabili pentru transportul în cauză prezintă transporturile de animale, materiale germinative și
produse de origine animală provenind din țări sau teritorii terțe în vederea controlului oficial astfel cum se prevede la
articolul 47 din Regulamentul (UE) 2017/....”

3. Articolul 281 se elimină.

(2) Următoarele dispoziții se aplică în continuare în ceea ce privește aspectele reglementate prin Regulamentul
(UE) 2016/429, până la data aplicării respectivului regulament:

(a) articolul 9 din Directiva 89/662/CEE;

(b) articolul 10 din Directiva 90/425/CEE;

(c) articolul 18 alineatele (1), (3), (4), (5), (6), (7) și (8) din Directiva 91/496/CEE;

(d) articolul 22 alineatele (1), (3), (4), (5), (6) și (7) din Directiva 97/78/CE.

(3) Având în vedere articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/429 și în pofida datei de aplicare prevăzute în
regulamentul respectiv, în sensul articolului 31 alineatul (2) din prezentul regulament, condiția pentru aplicarea acestuia se
consideră a fi îndeplinită de la 14 decembrie 2019.

Articolul 165
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/2031 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Regulamentul (UE) 2016/2031 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6. «autoritate competentă» înseamnă o autoritate competentă, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE
a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”
L 95/110 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

2. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10
Confirmarea oficială de către autoritățile competente a prezenței unui organism dăunător de carantină pentru
Uniune

Dacă o autoritate competentă are suspiciuni sau a primit dovezi cu privire la prezența unui organism dăunător de
carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu
articolul 30 alineatul (1), într-o parte din teritoriul statului membru respectiv unde prezența organismului dăunător
respectiv nu a fost cunoscută până atunci, sau într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse,
destinate să fie introduse sau deplasate în interiorul teritoriului Uniunii, autoritatea competentă ia imediat măsurile
necesare pentru a confirma pe baza unui diagnostic al unui laborator oficial («confirmarea oficială»), astfel cum se
menționează la articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/…, dacă organismul dăunător este sau nu prezent.

În așteptarea confirmării oficiale a prezenței respectivului organism dăunător, statele membre în cauză iau, dacă este
cazul, măsuri fitosanitare pentru a elimina riscul de răspândire a acestui organism dăunător.

Suspiciunile sau dovezile menționate la primul paragraf din prezentul articol se pot baza pe informațiile primite în
conformitate cu articolele 14 și 15 sau pe orice altă sursă.”

3. La articolul 11, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Notificările prevăzute la primul paragraf se transmit de către autoritatea unică a statului membru în cauză, astfel cum
se menționează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/…, prin intermediul sistemului electronic de
notificare menționat la articolul 103.”

4. La articolul 25 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) rolul și responsabilitățile care revin organismelor implicate în execuția planului, în cazul unei prezențe confirmate
sau al unei suspiciuni a prezenței organismului dăunător prioritar în cauză, precum și ierarhia și procedurile
pentru coordonarea acțiunilor întreprinse de către autoritățile competente, de către alte autorități publice, astfel
cum se menționează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/…, de către organismele delegate sau
de către persoanele fizice implicate, astfel cum se menționează la articolul 28 alineatul (1) din respectivul
regulament, de către laboratoarele și operatorii profesioniști, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine și
țările terțe vecine, dacă este cazul;”.

5. La articolul 41, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect a fost introdus sau deplasat pe teritoriul Uniunii, cu
încălcarea alineatului (1) din prezentul articol, statele membre adoptă măsurile necesare, astfel cum se menționează la
articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/…, și notifică acest lucru Comisiei și celorlalte state membre,
prin intermediul sistemului electronic de notificare menționat la articolul 103.

După caz, notificarea respectivă se transmite, de asemenea, țării terțe din care au fost introduse plantele, produsele
vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii.”

6. La articolul 44, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Dacă este cazul, Comisia desfășoară investigații în țara terță în cauză, în conformitate cu articolul 120 din
Regulamentul (UE) 2017/…, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) primul
paragraf literele (a) și (b) din prezentul articol.”

7. La articolul 49 alineatul (6), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la
articolul 103 din prezentul regulament, atunci când introducerea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt
obiect pe teritoriul Uniunii a fost refuzată, sau deplasarea sa în interiorul teritoriului Uniunii a fost interzisă, deoarece
statul membru în cauză a considerat că nu a fost nerespectată interdicția menționată la alineatul (2) al doilea paragraf
litera (c) din prezentul articol. După caz, notificarea respectivă include măsurile luate de respectivul stat membru cu
privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din
Regulamentul (UE) 2017/....”
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/111

8. La articolul 76, alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4) În cazul unei țări terțe care nu este parte contractantă la CIPP, autoritatea competentă acceptă numai certificatele
fitosanitare eliberate de autoritățile care sunt competente în conformitate cu normele naționale ale țării terțe respective
și notificate Comisiei. Comisia informează statele membre și operatorii, prin intermediul sistemului electronic de
notificare menționat la articolul 103, în conformitate cu articolul 132 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/…, cu
privire la notificările primite.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru a completa prezentul
regulament în ceea ce privește condițiile de acceptare menționate la primul paragraf din prezentul alineat, pentru a
asigura fiabilitatea certificatelor respective.

(5) Certificatele fitosanitare electronice sunt acceptate doar dacă sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb
electronic cu sistemul computerizat integrat menționat la articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/….”

9. La articolul 77 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul în care un certificat fitosanitar a fost eliberat în conformitate cu articolul 71 alineatele (1), (2) și (3) și
autoritatea competentă în cauză concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 76, aceasta
anulează certificatul fitosanitar și se asigură că acesta nu mai însoțește respectivele plante, produse vegetale sau alte
obiecte vizate. În acest caz, în ceea ce privește plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, autoritatea
competentă ia una din măsurile prevăzute la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/….”

10. La articolul 91 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Operatorii autorizați care pun în aplicare un plan aprobat de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare
pot face obiectul unor inspecții cu frecvență redusă, astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (3) litera (b) din
Regulamentul (UE) 2017/....”

11. La articolul 94 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prin derogare de la articolul 87 din prezentul regulament, dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect,
introdus în teritoriul Uniunii dintr-o țară terță, necesită un pașaport fitosanitar pentru circulația în interiorul teritoriului
Uniunii în temeiul articolului 79 alineatul (1) și al articolului 80 alineatul (1) din prezentul regulament, un astfel de
pașaport se emite în cazul în care controalele în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/…
privind introducerea acestora au fost finalizate în mod satisfăcător și au condus la concluzia că planta, produsul vegetal
sau alt obiect în cauză îndeplinește cerințele de fond pentru eliberarea unui pașaport fitosanitar în conformitate cu
articolul 85 din prezentul regulament și, dacă este cazul, cu articolul 86 din prezentul regulament.”

12. La articolul 100, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Certificatele fitosanitare electronice pentru export sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu
IMSOC.”

13. La articolul 101, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Certificatele fitosanitare electronice pentru reexport sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu
IMSOC.”

14. La articolul 102, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Certificatul de preexport însoțește plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză în timpul circulației pe
teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care informațiile conținute în acesta sunt schimbate între statele membre în
cauză prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.”
L 95/112 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

15. Articolul 103 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 103
Instituirea unui sistem electronic pentru transmiterea de notificări

Comisia instituie un sistem electronic pentru transmiterea de notificări de către statele membre.

Acest sistem este conectat și compatibil cu IMSOC.”

16. La articolul 109, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Directiva 2000/29/CE se abrogă, fără a se aduce atingere articolului 165 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (UE)
2017/….”

(2) Articolele relevante din Directiva 2000/29/CE continuă să se aplice în ceea ce privește aspectele reglementate de
articolul 47 alineatul (2), articolul 48, articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), articolul 53 alineatul (1) litera (a),
articolul 54 alineatele (1) și (3) și articolul 58 litera (a) din prezentul regulament în locul dispozițiilor acestora din urmă,
până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară, situată după data aplicării prezentului regulament, care urmează
să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a modifica prezentul
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.

(4) Fără a se aduce atingere alineatelor (2) și (3) din prezentul articol și datei de aplicare prevăzute la articolul 167
alineatul (1), Comisia adoptă actele delegate menționate la articolul 53 alineatul (1) literele (a) și (e), în ceea ce privește
bunurile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c), cu cel puțin 12 luni înainte de data punerii în aplicare a acestora.

Articolul 166
Măsuri tranzitorii pentru adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare

Fără a se aduce atingere datelor de aplicare prevăzute la articolul 167, precum și dispozițiilor tranzitorii prevăzute în
prezentul capitol, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate și de punere în aplicare prevăzute în prezentul
regulament începând de la 28 aprilie 2017. Astfel de acte se aplică de la data aplicării prevăzută în conformitate cu
articolul 167, fără a se aduce atingere dispozițiilor tranzitorii prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 167
Intrarea în vigoare și aplicarea

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatele (2)-(4), regulamentul se aplică de la 14 decembrie 2019.

(2) În domeniul reglementat de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), articolul 34 alineatele (1), (2)
și (3), articolul 37 alineatul (4) litera (e) și articolul 37 alineatul (5) se aplică de la 29 aprilie 2022.

(3) Articolele 92-101 din prezentul regulament se aplică de la 29 aprilie 2018, în locul articolelor 32 și 33 din
Regulamentul (CE) nr. 882/2004, care sunt abrogate prin prezentul regulament.

(4) Articolul 163 se aplică de la 28 aprilie 2017.

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/113

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2017.

Pentru Consiliu Pentru Parlamentul European

Președintele Președintele
… …
L 95/114 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ANEXA I

TERITORIILE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3 PUNCTUL 40, EXCEPTÂND APLICAREA ARTICOLULUI 1

ALINEATUL (2) LITERA (G)

1. Teritoriul Regatului Belgiei

2. Teritoriul Republicii Bulgaria
3. Teritoriul Republicii Cehe
4. Teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepția Insulelor Feroe și a Groenlandei
5. Teritoriul Republicii Federale Germania
6. Teritoriul Republicii Estonia
7. Teritoriul Irlandei
8. Teritoriul Republicii Elene
9. Teritoriul Regatului Spaniei, cu excepția Ceuta și Melilla
10. Teritoriul Republicii Franceze
11. Teritoriul Republicii Croația
12. Teritoriul Republicii Italiene
13. Teritoriul Republicii Cipru
14. Teritoriul Republicii Letonia
15. Teritoriul Republicii Lituania
16. Teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului
17. Teritoriul Ungariei
18. Teritoriul Republicii Malta
19. Teritoriul din Europa al Regatului Țărilor de Jos
20. Teritoriul Republicii Austria
21. Teritoriul Republicii Polone
22. Teritoriul Republicii Portugheze
23. Teritoriul României
24. Teritoriul Republicii Slovenia
25. Teritoriul Republicii Slovace
26. Teritoriul Republicii Finlanda
27. Teritoriul Regatului Suediei
28. Teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/115

ANEXA II

FORMAREA PERSONALULUI DIN CADRUL AUTORITĂȚILOR COMPETENTE

CAPITOLUL I

Obiectul programelor de formare a personalului care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale

1. Diferite metode și tehnici de control, precum inspecția, verificarea, screeningul, screeningul țintit, eșantionarea, precum
și analizarea, testarea și diagnosticarea de laborator

2. Proceduri de control

3. Normele menționate la articolul 1 alineatul (2)

4. Evaluarea nerespectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2)

5. Pericole în producția, prelucrarea și distribuția animalelor și a bunurilor

6. Diferitele etape de producție, prelucrare și distribuție, precum și posibilele riscuri pentru sănătatea umană și, după caz,
pentru sănătatea animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, pentru mediu

7. Evaluarea aplicării procedurilor HACCP și a bunelor practici agricole

8. Sisteme de gestionare, precum programele de asigurare a calității administrate de către operatori și evaluarea acestora în
măsura în care sunt relevante pentru cerințele stabilite prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2)

9. Sisteme de certificare oficială

10. Proceduri de intervenție în situații de urgență, inclusiv comunicarea dintre statele membre și Comisie

11. Procedurile juridice și implicațiile controalelor oficiale

12. Examinarea evidențelor scrise, a materialelor documentare și a altor înregistrări, inclusiv a celor referitoare la testele
comparative între laboratoare, la acreditare și la evaluarea riscurilor, care ar putea fi relevante în vederea evaluării
respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2); pot fi incluse aspecte financiare și comerciale

13. Procedurile de control și cerințele aplicabile la intrarea în Uniune a animalelor și a bunurilor care provin din țări terțe

14. Orice alt domeniu necesar pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul regulament

CAPITOLUL II

Domenii tematice ale procedurilor de control

1. Modul de organizare a autorităților competente și relația dintre autoritățile competente centrale și autoritățile cărora le-
au fost conferite atribuții de efectuare a controalelor oficiale sau a altor activități oficiale

2. Relația dintre autoritățile competente și organismele delegate sau persoanele fizice cărora le-au fost delegate atribuții
referitoare la controalele oficiale sau la alte activități oficiale

3. Declarație privind obiectivele care trebuie îndeplinite

4. Atribuțiile, responsabilitățile și sarcinile personalului

5. Proceduri de eșantionare, metode și tehnici de control, inclusiv analize, teste și diagnosticări de laborator, interpretarea
rezultatelor și deciziile subsecvente

6. Programe de screening și de screening țintit

7. Asistență reciprocă în cazul în care controalele oficiale necesită aplicarea de măsuri de către mai multe state membre
L 95/116 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

8. Acțiuni care trebuie întreprinse ca urmare a controalelor oficiale

9. Cooperarea cu alte servicii și departamente care pot avea responsabilități relevante sau cu operatorii
10. Verificarea adecvației metodelor de eșantionare și a analizelor, testelor și diagnosticărilor de laborator
11. Orice alte activități sau informații necesare pentru o desfășurare eficientă a controalelor oficiale
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/117

ANEXA III

CARACTERIZAREA METODELOR DE ANALIZĂ

1. Metodele de analiză și rezultatele măsurătorilor ar trebui să fie caracterizate prin următoarele criterii:
(a) acuratețe (fidelitate și precizie);
(b) aplicabilitate (matrice și interval de concentrare);
(c) limită de detecție;
(d) limită de cuantificare:
(e) precizie;
(f) repetabilitate;
(g) reproductibilitate;
(h) recuperare;
(i) selectivitate;
(j) sensibilitate;
(k) linearitate;
(l) incertitudine de măsurare;
(m) alte criterii care pot fi selectate, după caz.
2. Valorile de precizie menționate la punctul 1 litera (e) se obțin fie în urma unui test interlaboratoare realizat în
conformitate cu un protocol privind testele interlaboratoare recunoscut la nivel internațional [de exemplu,
ISO 5725 „Acuratețea (fidelitatea și precizia) metodelor de măsurare și a rezultatelor”], fie în baza unor teste de
respectare a anumitor criterii, în cazul în care s-au stabilit criterii de performanță pentru metodele de analiză. Valorile
repetabilității și reproductibilității se exprimă într-o formă recunoscută la nivel internațional [de exemplu, intervale de
încredere de 95 %, astfel cum sunt definite în ISO 5725 „Acuratețea (fidelitatea și precizia) metodelor de măsurare și a
rezultatelor”]. Rezultatele testului interlaboratoare se publică sau se pun la dispoziție în mod gratuit.
3. Metodele de analiză care se aplică în mod uniform mai multor grupuri de produse ar trebui să aibă prioritate față de
metodele care se aplică numai unor produse individuale.
4. În cazurile în care metodele de analiză pot fi validate numai în cadrul unui singur laborator, respectivele metode ar trebui
să fie validate în conformitate cu protocoale științifice sau orientări recunoscute la nivel internațional sau, în cazul în
care s-au stabilit criterii de performanță pentru metodele de analiză, în baza unor teste privind respectarea criteriilor.
5. Metodele de analiză adoptate în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie redactate în formatul standard
recomandat în ISO pentru metodele de analiză.
L 95/118 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ANEXA IV

CAPITOLUL I

Taxe sau redevențe pentru controalele oficiale efectuate asupra transporturilor de animale și bunuri care intră în Uniune

I. TRANSPORTURI DE ANIMALE VII

(a) Bovine, ecvidee, porci, oi, capre, păsări, iepuri și vânat mic cu pene sau vânat de pământ, mistreț și rumegătoare:

— 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

— 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

— 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

(b) Animalele din alte specii:

— 55 EUR pe transport, până la 46 de tone; sau

— 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

II. TRANSPORTURI DE CARNE

— 55 EUR pe transport, până la 6 tone; și

— 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

— 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

III. TRANSPORTURI DE PRODUSE PESCĂREȘTI

(a) Produse pescărești, nu în vrac:

(i) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(ii) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(iii) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

(b) Produse pescărești, transportate în vrac, plasate în ambalaj:

(i) 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești de până la 500 de tone;

(ii) 1 200 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești peste 500 și până la 1 000 de tone;

(iii) 2 400 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești peste 1 000 și până la 2 000 de tone;

(iv) 3 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești de peste 2 000 de tone.

IV. TRANSPORTURI DE PRODUSE DIN CARNE, CARNE DE PASĂRE, CARNE DE VÂNAT, CARNE DE IEPURE SAU CARNE DE VÂNAT
DE CRESCĂTORIE

(a) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(b) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(c) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

V. TRANSPORTURI DE ALTE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ DIFERITE DE PRODUSELE DIN CARNE DESTINATE CONSUMULUI
UMAN

(a) Alte produse de origine animală destinate consumului uman, nu în vrac;

(i) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(ii) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(iii) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/119

(b) Alte produse de origine animală destinate consumului uman, transportate în vrac, plasate în ambalaj;

(i) 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de până la 500 de tone;

(ii) 1 200 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 500 și până la 1 000 de tone;

(iii) 2 400 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 1 000 și până la 2 000 de tone;

(iv) 3 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 2 000 de tone.

VI. TRANSPORTURI DE SUBPRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI DE FURAJE DE ORIGINE ANIMALĂ

(a) Transport de subproduse de origine animală și de furaje de origine animală care nu sunt transportate în vrac:

(i) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(ii) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(iii) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

(b) Subproduse de origine animală și furaje de origine animală, transportate în vrac, plasate în ambalaj:

(i) 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de până la 500 de tone;

(ii) 1 200 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 500 și până la 1 000 de tone;

(iii) 2 400 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 1 000 și până la 2 000 de tone;

(iv) 3 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 2 000 de tone.

VII. TRANSPORTURI DE ANIMALE ȘI BUNURI PROVENIND DIN ȚĂRI TERȚE, CARE TRANZITEAZĂ SAU CARE SUNT
TRANSBORDATE

30 EUR pe transport, la care se adaugă 20 EUR pentru fiecare sfert de oră pentru fiecare membru al personalului care
participă la controale.
VIII. TRANSPORTURI DE PLANTE, PRODUSE VEGETALE ȘI ALTE PRODUSE, OBIECTE ȘI MATERIALE CARE AR PUTEA PURTA SAU
RĂSPÂNDI ORGANISME DĂUNĂTOARE PLANTELOR

(a) Pentru controalele documentare: 7 EUR pe transport

(b) Pentru controalele de identitate:

(i) 7 EUR pe transport, până la dimensiunile unei încărcături de camion, ale unui vagon de tren sau ale unui
container de volum comparabil;

(ii) 14 EUR pe transport, în afara acestor dimensiuni.

(c) Pentru controalele fitosanitare, în conformitate cu următoarele specificații:

(i) butași, plantule (cu excepția materialelor forestiere de reproducere), plante tinere de căpșuni și legume:

— 17,5 EUR pe transport, până la 10 000 de unități;

— 0,70 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(ii) arbuști, arbori (cu excepția pomilor de Crăciun tăiați), alte plante lemnoase de pepinieră, inclusiv materialele
forestiere de reproducere (cu excepția semințelor):

— 17,5 EUR pe transport, până la 10 000 de unități;

— 0,44 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(iii) bulbi, cormi, rizomi, tuberculi destinați plantării (cu excepția tuberculilor de cartofi):

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 200 kg;

— 0,16 EUR pe transport, pentru fiecare 10 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

L 95/120 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(iv) semințe, culturi de țesuturi:

— 7,5 EUR pe transport, până la o greutate de 100 kg;

— 0,175 EUR pe transport, pentru fiecare 10 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(v) alte plante destinate plantării, care nu sunt menționate în prezenta dispoziție:

— 17,5 EUR pe transport, până la 5 000 de unități;

— 0,18 EUR pe transport, pentru fiecare 100 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(vi) flori tăiate:

— 17,5 EUR pe transport, până la 20 000 de unități;

— 0,14 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(vii) ramuri cu foliaj, părți din conifere (cu excepția pomilor de Crăciun tăiați):

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 100 kg;

— 1,75 EUR pe transport, pentru fiecare 100 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(viii) pomi de Crăciun tăiați:

— 17,5 EUR pe transport, până la 1 000 de unități;

— 1,75 EUR pe transport, pentru fiecare 100 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(ix) frunze de plante, cum sunt plantele, condimentele sau legumele cu frunze verzi:

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 100 kg;

— 1,75 EUR pe transport, pentru fiecare 10 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(x) fructe, legume (cu excepția legumelor cu frunze verzi):

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 0,7 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 kg suplimentare;

(xi) tuberculi de cartofi:

— 52,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 52,5 EUR pe transport, pentru fiecare 25 000 kg suplimentare;

(xii) lemn (cu excepția scoarței):

— 17,5 EUR pe transport, până la un volum de 1 000 m3;

— 0,175 EUR pe transport, pentru fiecare volum suplimentar de 10 m3;

(xiii) pământ și mediu de cultură, scoarță:

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 0,7 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/121

(xiv) cereale:

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 0,7 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 kg suplimentare;

— 700 EUR taxa maximă pe transport;

(xv) alte plante sau produse vegetale destinate plantării, care nu sunt menționate în prezenta dispoziție:

— 17,5 EUR pe transport.

În cazul în care un transport nu conține exclusiv produse care corespund descrierii de la o liniuță, părțile din transport
care constau în produse care corespund descrierii de la liniuță (lot sau loturi) se consideră transporturi separate.

CAPITOLUL II

Taxe sau redevențe pentru controalele oficiale în abatoare, uzine de tranșare, uzine de procesare în ceea ce privește
producția de lapte, precum și producția și introducerea pe piață a produselor pescărești și de acvacultură

I. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE ÎN ABATOARE

(a) carne de vită:

(i) animale bovine adulte: 5 EUR/animal;

(ii) animale bovine tinere: 2 EUR/animal;

(b) carne de solipede/ecvidee: 3 EUR/animal;

(c) carne de porc: animale cu o greutate a carcasei:

(i) mai mică de 25 kg: 0,5 EUR/animal;

(ii) egală sau mai mare de 25 kg: 1 EUR/animal;

(d) carne de oaie și de capră: animale cu o greutate a carcasei:

(i) mai mică de 12 kg: 0,15 EUR/animal;

(ii) egală sau mai mare de 12 kg: 0,25 EUR/animal;

(e) carne de pasăre:

(i) carne de pasăre de genul Gallus și bibilică: 0,005 EUR/animal;

(ii) rațe și gâște: 0,01 EUR/animal;

(iii) curcani: 0,025 EUR/animal;

(iv) carne de iepure de crescătorie: 0,005 EUR/animal;

(v) prepelițe și potârnichi: 0,002 EUR/animal.

II. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE ÎN UZINE DE TRANȘARE

Pe tonă de carne:

(a) carne de vacă, vițel, porc, solipede/ecvidee, oaie și capră: 2 EUR;

(b) carne de pasăre și de iepure de crescătorie: 1,5 EUR;

(c) carne de vânat de crescătorie și sălbatic:

— vânat mic cu pene și de pământ: 1,5 EUR;

— carne de acarinate (struț, emu, nandu): 3 EUR;

— mistreț și rumegătoare: 2 EUR.

L 95/122 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

III. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE ÎN UZINE DE PROCESARE

(a) vânat mic cu pene: 0,005 EUR/animal;
(b) vânat mic cu blană: 0,01 EUR/animal;
(c) acarinate: 0,5 EUR/animal;
(d) mamifere de uscat:
(i) mistreț: 1,5 EUR/animal;
(ii) rumegătoare: 0,5 EUR/animal.

IV. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE LEGATE DE PRODUCȚIA DE LAPTE
(a) 1 EUR pe 30 de tone;
și
(b) 0,5 EUR pe tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.

V. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE LEGATE DE PRODUCȚIA ȘI INTRODUCEREA PE PIAȚĂ A
PRODUSELOR PESCĂREȘTI ȘI DE ACVACULTURĂ
(a) Prima introducere pe piață a produselor pescărești și de acvacultură:
(i) 1 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
(ii) 0,5 EUR/tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.
(b) Prima vânzare pe piața de pește:
(i) 0,5 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
(ii) 0,25 EUR/tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.
(c) Prima vânzare în caz de absență sau insuficiență a clasificării pe categorie de prospețime și/sau mărime:
(i) 1 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
(ii) 0,5 EUR/tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/123

ANEXA V

TABELE DE CORESPONDENȚĂ MENȚIONATE LA ARTICOLUL 146 ALINEATUL (2)

1. Regulamentul (CE) nr. 882/2004

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (2) Articolul 1 alineatul (4)
Articolul 1 alineatul (3) —
Articolul 1 alineatul (4) —
Articolul 2 Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1) Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2) Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 10
Articolul 3 alineatul (4) Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (5) Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (6) Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 3 alineatul (7) —
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e), (f), (g) și (i)
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 5 alineatul (1) litera (b)
Articolul 4 alineatul (5) Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (6) Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (7) —
Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf Articolul 28 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf —
Articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf Articolul 31 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (2) literele (a), (b), (c), și (f) Articolul 29
Articolul 5 alineatul (2) litera (d) —
Articolul 5 alineatul (2) litera (e) Articolul 32
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 33
Articolul 5 alineatul (4) —
Articolul 6 Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) —
Articolul 7 alineatul (2) prima teză Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) a doua teză —
Articolul 7 alineatul (2) a treia teză —
L 95/124 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 7 alineatul (3) Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (1) Articolul 12 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2) Articolul 5 alineatul (1) litera (h)
Articolul 8 alineatul (3) litera (a) Articolul 12 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3) litera (b) Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (4) —
Articolul 9 alineatul (1) Articolul 13 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 9 alineatul (2) Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 9 alineatul (3) Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 10 Articolul 14
Articolul 11 alineatul (1) Articolul 34 alineatele (1) și (2)
Articolul 11 alineatul (2) —
Articolul 11 alineatul (3) Articolul 34 alineatul (4)
Articolul 11 alineatul (4) Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 11 alineatul (5) Articolul 35 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (6) Articolul 35 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (7) Articolul 34 alineatul (5)
Articolul 12 alineatul (1) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (2) Articolul 37 alineatul (4) litera (e)
Articolul 12 alineatul (3) Articolul 37 alineatul (5) litera (c)
Articolul 12 alineatul (4) Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 13 Articolul 115
Articolul 14 alineatul (1) —
Articolul 14 alineatul (2) Articolul 45 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (3) —
Articolul 15 alineatul (1) Articolul 44 alineatul (1) prima teză
Articolul 15 alineatul (2) Articolul 44 alineatele (3) și (5)
Articolul 15 alineatul (3) Articolul 44 alineatele (3) și (5)
Articolul 15 alineatul (4) —
Articolul 15 alineatul (5) Articolul 47 alineatul (1) litera (d), articolul 47 alineatul (2)
litera (b) și articolul 54 alineatul (4) prima teză
Articolul 16 alineatul (1) Articolul 45 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2) Articolul 44 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3) prima teză Articolul 45 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3) a doua teză Articolul 34 alineatul (5)
Articolul 17 alineatul (1) prima liniuță Articolul 59 alineatul (1)
Articolul 17 alineatul (1) a doua liniuță Articolul 56 alineatul (1), articolul 56 alineatul (3) litera (a),
articolul 56 alineatul (4) și articolul 58
Articolul 17 alineatul (2) —
Articolul 18 Articolul 65 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 19 alineatul (1) Articolul 66 alineatele (1) și (3)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/125

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 19 alineatul (2) litera (a) Articolul 67

Articolul 19 alineatul (2) litera (b) Articolul 66 alineatul (6)
Articolul 19 alineatul (3) Articolul 66 alineatul (5)
Articolul 19 alineatul (4) Articolul 7
Articolul 20 Articolul 71
Articolul 21 alineatul (1) Articolul 72 alineatul (1)
Articolul 21 alineatul (2) Articolul 69
Articolul 21 alineatul (3) Articolul 66 alineatul (1)
Articolul 21 alineatul (4) Articolul 66 alineatul (5)
Articolul 22 Articolul 66 alineatul (7), articolul 67 ultima teză și articolul
69 alineatul (4)
Articolul 23 alineatul (1) Articolul 73 alineatul (1)
Articolul 23 alineatul (2) Articolul 73 alineatul (2) și articolul 74
Articolul 23 alineatul (3) Articolul 73 alineatul (3)
Articolul 23 alineatul (4) Articolul 73 alineatul (2)
Articolul 23 alineatul (5) Articolul 73 alineatul (4) litera (a)
Articolul 23 alineatul (6) Articolul 73 alineatul (2) litera (c) și alineatul (4) litera (b)
Articolul 23 alineatul (7) Articolul 74
Articolul 23 alineatul (8) Articolul 74
Articolul 24 alineatul (1) Articolul 75 alineatul (1)
Articolul 24 alineatul (2) Articolul 57
Articolul 24 alineatul (3) Articolul 46
Articolul 24 alineatul (4) Articolul 76
Articolul 25 alineatul (1) —
Articolul 25 alineatul (2) litera (a) —
Articolul 25 alineatul (2) litera (b) Articolul 77 alineatul (1) litera (c)
Articolul 25 alineatul (2) litera (c) Articolul 77 alineatul (1) litera (f)
Articolul 25 alineatul (2) litera (d) Articolul 48 literele (c) și (d) și articolul 77 alineatul (1)
literele (e) și (k)
Articolul 25 alineatul (2) litera (e) —
Articolul 25 alineatul (2) litera (f) Articolul 70
Articolul 25 alineatul (2) litera (g) Articolul 77 alineatul (1) litera (h)
Articolul 25 alineatul (2) litera (h) Articolul 46 alineatul (2) litera (b)
Articolul 26 Articolul 78 alineatul (1)
Articolul 27 alineatul (1) Articolul 80
Articolul 27 alineatul (2) Articolul 79
Articolul 27 alineatul (3) —
Articolul 27 alineatul (4) Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 27 alineatul (5) —
Articolul 27 alineatul (6) —
Articolul 27 alineatul (7) —
L 95/126 RO
Regulamentul (CE) nr. 882/2004
Articolul 27 alineatul (8)
Articolul 27 alineatul (9)
Articolul 27 alineatul (10)
Articolul 27 alineatul (11)
Articolul 27 alineatul (12) prima teză
Articolul 27 alineatul (12) a doua teză
Articolul 28
Articolul 29
Articolul 30 alineatul (1) litera (a)
Articolul 30 alineatul (1) litera (b)
Articolul 30 alineatul (1) litera (c)
Articolul 30 alineatul (1) litera (d)
Articolul 30 alineatul (1) litera (e)
Articolul 30 alineatul (1) litera (f)
Articolul 30 alineatul (1) litera (g)
Articolul 30 alineatul (2) litera (a)
Articolul 30 alineatul (2) litera (b)
Articolul 30 alineatul (3)
Articolul 31
Articolul 32 alineatul (1) litera (a)
Articolul 32 alineatul (1) litera (b)
Articolul 32 alineatul (1) litera (c)
Articolul 32 alineatul (1) litera (d)
Articolul 32 alineatul (1) litera (e)
Articolul 32 alineatul (1) litera (f)
Articolul 32 alineatul (2) litera (a)
Articolul 32 alineatul (2) litera (b)
Articolul 32 alineatul (2) litera (c)
Articolul 32 alineatul (2) litera (d)
Articolul 32 alineatul (2) litera (e)
Articolul 32 alineatul (3)
Articolul 32 alineatul (4) litera (a)
Articolul 32 alineatul (4) litera (b)
Articolul 32 alineatul (4) litera (c)
Articolul 32 alineatul (4) litera (d)
Articolul 32 alineatul (4) litera (e)
Articolul 32 alineatul (4) litera (f)
Articolul 32 alineatul (4) litera (g)
Articolul 32 alineatul (4) litera (h)
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017
Prezentul regulament
Articolul 84 alineatul (2)
Articolul 83 alineatul (2)
—
Articolul 84 alineatul (1)
Articolul 85
—
—
—
Articolul 87
Articolul 90 litera (a)
Articolul 88 alineatul (2)
Articolul 90 literele (b) și (f)
Articolul 90 litera (c)
Articolul 90 litera (d)
Articolul 90 litera (e)
Articolul 89 alineatul (1) litera (f)
Articolul 89 alineatul (1) litera (d)
—
—
Articolul 94 alineatul (2) litera (a)
Articolul 94 alineatul (2) litera (c)
Articolul 94 alineatul (2) litera (d)
Articolul 94 alineatul (2) litera (e)
Articolul 94 alineatul (2) litera (f)
Articolul 94 alineatul (2) litera (h)
Articolul 94 alineatul (2) literele (a), (c) și (d)
Articolul 94 alineatul (2) litera (i)
Articolul 94 alineatul (2) litera (e)
Articolul 94 alineatul (2) litera (h)
Articolul 94 alineatul (2) litera (e)
Articolul 93 alineatul (3) litera (a)
Articolul 93 alineatul (3) litera (c)
Articolul 93 alineatul (3) litera (d)
Articolul 93 alineatul (3) litera (d)
Articolul 8
Articolul 93 alineatul (3) litera (e)
Articolul 94 alineatul (2) litera (k) punctul (iii)
Articolul 93 alineatul (3) litera (e)
Articolul 93 alineatul (3) litera (f)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/127

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 32 alineatul (5) Articolul 99 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (6) Articolul 99 alineatul (2)
Articolul 32 alineatul (7) —
Articolul 32 alineatul (8) prima teză Articolul 99 alineatul (3)
Articolul 32 alineatul (8) a doua teză Articolul 99 alineatul (4)
Articolul 32 alineatul (9) —
Articolul 33 alineatul (1) Articolul 100 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (2) Articolul 101 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (3) Articolul 100 alineatul (2)
Articolul 33 alineatul (4) Articolul 100 alineatul (4)
Articolul 33 alineatul (5) Articolul 100 alineatul (5)
Articolul 33 alineatul (6) Articolul 101 alineatul (2)
Articolul 33 alineatul (7) —
Articolul 34 alineatul (1) Articolul 102 alineatul (1)
Articolul 34 alineatul (2) Articolul 102 alineatele (1) și (2)
Articolul 34 alineatul (3) Articolul 102 alineatul (3)
Articolul 35 alineatul (1) Articolul 103 alineatul (1)
Articolul 35 alineatul (2) Articolul 103 alineatul (3)
Articolul 35 alineatul (3) Articolul 103 alineatul (2)
Articolul 35 alineatul (4) —
Articolul 36 alineatul (1) Articolul 104 alineatul (1) litera (c)
Articolul 36 alineatul (2) prima teză —
Articolul 36 alineatul (2) a doua teză Articolul 104 alineatul (2)
Articolul 36 alineatul (3) primul paragraf Articolul 104 alineatul (3) prima teză
Articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf —
Articolul 36 alineatul (3) al treilea paragraf prima teză Articolul 104 alineatul (3) litera (c)
Articolul 36 alineatul (3) al treilea paragraf a doua teză Articolul 104 alineatul (3) litera (b)
Articolul 36 alineatul (4) Articolul 104 alineatul (3) litera (a)
Articolul 37 alineatul (1) Articolul 105 alineatul (1)
Articolul 37 alineatul (2) Articolul 105 alineatul (2)
Articolul 38 alineatul (1) Articolul 106 alineatul (1)
Articolul 38 alineatul (2) Articolul 106 alineatul (2) litera (c)
Articolul 38 alineatul (3) Articolul 106 alineatul (3)
Articolul 39 alineatul (1) Articolul 107 alineatul (1)
Articolul 39 alineatul (2) Articolul 107 alineatul (2)
Articolul 40 alineatul (1) Articolul 108 alineatul (1)
Articolul 40 alineatul (2) —
Articolul 40 alineatul (3) Articolul 108 alineatul (2)
Articolul 40 alineatul (4) —
L 95/128 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 41 Articolul 109 alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (1) litera (a) —
Articolul 42 alineatul (1) litera (b) Articolul 111 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (1) litera (c) Articolul 111 alineatul (3)
Articolul 42 alineatul (2) Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (3) Articolul 111 alineatul (2)
Articolul 43 alineatul (1) prima teză —
Articolul 43 alineatul (1) a doua teză —
Articolul 43 alineatul (1) litera (a) —
Articolul 43 alineatul (1) litera (b) —
Articolul 43 alineatul (1) litera (c) —
Articolul 43 alineatul (1) literele (d)-(j) —
Articolul 43 alineatul (1) litera (k) —
Articolul 43 alineatul (2) —
Articolul 44 alineatul (1) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 44 alineatul (2) —
Articolul 44 alineatul (3) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 44 alineatul (4) primul paragraf prima teză Articolul 114 alineatul (1)
Articolul 44 alineatul (4) primul paragraf a doua teză Articolul 114 alineatul (2)
Articolul 44 alineatul (5) —
Articolul 44 alineatul (6) Articolul 114 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (1) Articolul 116 alineatele (1), (2) și (4)
Articolul 45 alineatul (2) Articolul 116 alineatul (3)
Articolul 45 alineatul (3) Articolul 117
Articolul 45 alineatul (4) Articolul 118
Articolul 45 alineatul (5) Articolul 119
Articolul 45 alineatul (6) —
Articolul 46 alineatul (1) prima teză Articolul 120 alineatul (1)
Articolul 46 alineatul (1) a doua teză Articolul 120 alineatul (4)
Articolul 46 alineatul (1) a treia teză Articolul 120 alineatul (2)
Articolul 46 alineatul (2) Articolul 120 alineatul (3)
Articolul 46 alineatul (3) Articolul 121
Articolul 46 alineatul (4) —
Articolul 46 alineatul (5) —
Articolul 46 alineatul (6) Articolul 122
Articolul 46 alineatul (7) Articolul 123
Articolul 47 alineatul (1) Articolul 125 alineatul (1) literele (a)-(e)
Articolul 47 alineatul (2) Articolul 125 alineatul (2)
Articolul 47 alineatul (3) Articolul 125 alineatul (1) literele (f) și (g)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/129

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 47 alineatul (4) —

Articolul 47 alineatul (5) —
Articolul 48 alineatul (1) Articolul 126 alineatul (1)
Articolul 48 alineatul (2) Articolul 126 alineatul (2)
Articolul 48 alineatul (3) Articolul 127 alineatele (1) și (2)
Articolul 48 alineatul (4) Articolul 127 alineatul (3)
Articolul 48 alineatul (5) prima teză Articolul 127 alineatul (3) litera (f)
Articolul 48 alineatul (5) a doua și a treia teză —
Articolul 49 Articolul 129
Articolul 50 —
Articolul 51 alineatul (1) Articolul 130 alineatele (1) și (2)
Articolul 51 alineatul (2) Articolul 130 alineatul (3)
Articolul 51 alineatul (3) —
Articolul 52 Articolul 124
Articolul 53 Articolul 112
Articolul 54 alineatul (1) Articolul 138 alineatul (1)
Articolul 54 alineatul (2) Articolul 138 alineatul (2)
Articolul 54 alineatul (3) Articolul 138 alineatul (3)
Articolul 54 alineatul (4) Articolul 105 alineatul (1)
Articolul 54 alineatul (5) Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 55 alineatul (1) Articolul 139 alineatul (1)
Articolul 55 alineatul (2) Articolul 139 alineatul (1)
Articolul 56 alineatul (1) Articolul 141 alineatul (1)
Articolul 56 alineatul (2) litera (a) —
Articolul 56 alineatul (2) litera (b) Articolul 141 alineatul (2)
Articolele 57-61 —
Articolul 62 Articolul 145
Articolul 63 alineatul (1) —
Articolul 63 alineatul (2) Articolul 25
Articolul 64 primul paragraf Articolul 142 alineatul (1)
Articolul 64 alineatul (1) Articolul 142 alineatul (1)
Articolul 64 alineatul (2) Articolul 142 alineatul (2)
Articolul 65 —
Articolul 66 —
Articolul 67 —
Anexa I Anexa I
Anexa II Anexa II
Anexa III Anexa III
Anexa IV —
L 95/130 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Anexa V —
Anexa VI Articolul 81 și articolul 82 alineatul (2)
Anexa VII —
Anexa VIII —

2. Directiva 96/23/CE

Directiva 96/23/CE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 litera (a) Articolul 19
Articolul 2 litera (b) —
Articolul 2 litera (c) Articolul 19
Articolul 2 litera (d) Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 litera (e) Articolul 19
Articolul 2 litera (f) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 2 litera (g) —
Articolul 2 litera (h) Articolul 19
Articolul 2 litera (i) —
Articolul 3 Articolele 9 alineatele (1) și (2), articolul 19, articolul 109
alineatul (1) și articolul 112
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 4 alineatul (2) litera (a), articolul 109 alineatul (2) și
articolul 113
Articolul 4 alineatul (3) —
Articolul 5 Articolul 111 alineatele (2) și (3), articolul 113 alineatul (1)
litera (a) și articolul 110 alineatul (2)
Articolul 6 Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 7 Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (1) —
Articolul 8 alineatul (2) —
Articolul 8 alineatele (3), (4) și (5) Articolele 11, 113 și 114
Articolul 9 secțiunea A —
Articolul 9 secțiunea B —
Articolul 10 Articolul 15
Articolul 11 alineatele (1) și (2) Articolele 9 și 10
Articolul 11 alineatul (3) Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolele 137 și 138
Articolul 12 alineatul (1) Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 12 alineatul (2) Articolul 15
Articolul 13 Articolul 19 alineatul (2) litera (c), articolele 137 și 138
Articolul 14 alineatul (1) Articolele 100 și 101
Articolul 14 alineatul (2) Articolul 93
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/131

Directiva 96/23/CE Prezentul regulament

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 15 alineatul (1) al treilea paragraf —
Articolul 15 alineatul (2) primul paragraf Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 15 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 35 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (3) primul, al doilea și al treilea Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
paragraf
Articolul 15 alineatul (3) al patrulea paragraf Articolele 65-72
Articolul 16 alineatul (1) Articolul 105 alineatul (1), articolul 108 alineatul (1) și
articolul 138
Articolul 16 alineatele (2) și (3) Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 17 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 18 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 19 Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 20 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf Articolul 106 alineatele (1) și (2)
Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 106 alineatul (3)
Articolul 20 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf Articolul 108 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (2) al cincilea și al șaselea paragraf Articolul 108 alineatul (2)
Articolul 21 Articolele 116, 117 și 119
Articolul 22 Articolul 137
Articolul 23 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 24 alineatele (1) și (2) Articolul 18 alineatul (2) litera (d), articolul 19 alineatul (2)
litera (c) și articolele 137 și 138
Articolul 24 alineatul (3) Articolul 18 alineatul (2) litera (d), articolul 19 alineatul (2)
litera (c) și articolul 138
Articolul 25 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138 alineatul (2)
Articolul 26 Articolul 7
Articolul 27 Articolul 139
Articolul 28 Articolul 139
Articolul 29 alineatele (1) și (2) Articolele 125, 126, 127 și 129
Articolul 29 alineatul (3) Articolele 47-64
Articolul 29 alineatul (4) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 30 alineatele (1) și (2) Articolele 65-72
Articolul 30 alineatul (3) Articolul 129 alineatul (3)
Articolul 31 Articolele 78-85
Articolul 33 Articolul 145
Articolul 34 Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 35 —
Articolul 36 —
L 95/132 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 96/23/CE Prezentul regulament

Articolul 37 —
Articolul 38 —
Articolul 39 —
Anexa I Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Anexa II Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Anexa III Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Anexa IV Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)

3. Directivele 89/662/CEE și 90/425/CEE

Directiva 89/662/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 punctele 1, 2 și 3 —
Articolul 2 punctul 4 Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 punctul 5 Articolul 3 punctul 32
Articolul 3 alineatul (1) primul și al doilea paragraf —
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf Articolul 137 alineatele (2) și (3) și articolul 138
Articolul 3 alineatul (2) —
Articolul 3 alineatul (3) —
Articolul 4 alineatul (1) prima teză Articolul 9 alineatul (1), articolele 10, 137 și 138
Articolul 4 alineatul (1) prima liniuță Articolul 9 alineatul (6) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1) a doua liniuță —
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 139
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) primul paragraf Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf Articolul 137 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) —
Articolul 5 alineatul (2) —
Articolul 5 alineatul (3) literele (a), (b) și (d) —
Articolul 5 alineatul (3) litera (c) Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 5 alineatele (4) și (5) —
Articolul 6 alineatul (1) Articolul 49
Articolul 6 alineatul (2) —
Articolul 7 alineatul (1) Articolele 102-108 și articolul 138
Articolul 7 alineatul (2) —
Articolul 8 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 8 alineatul (2) Articolul 7 și articolul 138 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (3) Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 9 —
Articolul 10 Articolul 4 alineatul (1)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/133

Directiva 89/662/CEE Prezentul regulament

Articolul 11 Articolele 10, 14 și 15

Articolul 12 —
Articolul 13 —
Articolul 14 —
Articolul 15 —
Articolul 16 alineatul (1) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2) —
Articolul 16 alineatul (3) Articolul 113 alineatul (2)
Articolul 17 Articolul 145
Articolul 18 Articolul 145
Articolul 19 —
Articolul 20 —
Articolul 22 —
Articolul 23 —
Anexa A —
Anexa B —

Directiva 90/425/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 punctele 1-5 —
Articolul 2 punctul 6 Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 punctul 7 Articolul 3 punctul 32
Articolul 3 alineatele (1) și (2) —
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 9, articolul 137 alineatele (2) și (3) și articolul 138
Articolul 3 alineatul (4) —
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 9
Articolul 4 alineatul (2) —
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 139
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) primul paragraf Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf Articolul 137 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctul (i) primul paragraf —
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctul (i) al doilea paragraf Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctele (ii), (iii) și (iv) —
Articolul 5 alineatul (2) litera (a) primul paragraf Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 5 alineatul (2) litera (a) al doilea și al treilea paragraf —
Articolul 5 alineatul (2) litera (b) —
Articolul 5 alineatul (3) —
Articolul 6 —
L 95/134 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 90/425/CEE Prezentul regulament

Articolul 7 alineatul (1) Articolul 49

Articolul 7 alineatul (2) —
Articolul 8 alineatul (1) Articolele 102-108 și articolul 138
Articolul 8 alineatul (2) —
Articolul 9 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 9 alineatul (2) Articolul 7 și articolul 138 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (3) Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (4) —
Articolul 10 —
Articolul 11 Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 12 —
Articolul 13 Articolele 10, 14 și 15
Articolul 14 —
Articolul 15 —
Articolul 16 —
Articolul 17 Articolul 145
Articolul 18 Articolul 145
Articolul 19 Articolul 145
Articolul 20 Articolele 131, 132, 133 și 134
Articolul 21 —
Articolul 22 alineatul (1) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 22 alineatul (2) —
Articolul 22 alineatul (3) Articolul 113 alineatul (2)
Articolul 23 —
Articolul 24 —
Articolul 26 —
Articolul 27 —
Anexa A —
Anexa B —
Anexa C —

4. Directivele 97/78/CE și 91/496/CEE

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 Articolul 3
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) Articolul 3 punctul 19
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) Articolul 3 punctul 41
Articolul 2 alineatul (2) litera (c) Articolul 3 punctul 42
Articolul 2 alineatul (2) litera (d) Articolul 3 punctul 43
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/135

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 2 alineatul (2) litera (e) —

Articolul 2 alineatul (2) litera (f) Articolul 3 punctul 37
Articolul 2 alineatul (2) litera (g) Articolul 3 punctul 38
Articolul 2 alineatul (2) litera (h) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (i) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (j) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (k) Articolul 3 punctul 3
Articolul 3 alineatele (1) și (2) Articolul 47 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 15 și articolul 56 alineatele (1) și (3)
Articolul 3 alineatul (4) Articolul 57
Articolul 3 alineatul (5) Articolul 47 alineatele (2) și (3) și articolul 58
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 49 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (2) —
Articolul 4 alineatele (3) și (4) Articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 52
Articolul 4 alineatul (5) Articolul 52
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 56 alineatul (3) litera (b) și alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 50 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 50 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 58
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) primul paragraf Articolul 64 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf Articolul 64 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (1) litera (b) —
Articolul 6 alineatul (2) Articolele 59 și 62
Articolul 6 alineatul (3) Articolul 63
Articolul 6 alineatul (4) Articolul 60 alineatul (1) și articolul 63 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (5) —
Articolul 6 alineatul (6) Articolul 60 alineatul (2), articolul 62 alineatul (3), arti-
colul 63 alineatul (5) și articolul 64 alineatele (2) și (4)
Articolul 7 alineatul (1) Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 52
Articolul 7 alineatul (3) Articolul 57
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 50 alineatul (2), articolul 55 și articolul 56
alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (5) —
Articolul 7 alineatul (6) Articolele 52 și 58
Articolul 8 alineatul (1) —
Articolul 8 alineatul (2) Articolul 77 alineatul (1) litera (b)
Articolul 8 alineatele (3), (4), (5), (6) și (7) Articolul 77 alineatul (2)
Articolul 9 Articolul 51 alineatul (1) literele (b) și (c)
Articolul 10 alineatele (1), (2) și (4) Articolul 54 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (3) —
L 95/136 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 11 Articolul 51 alineatul (1) litera (d)

Articolul 12 Articolul 48 litera (h) și articolul 77 alineatul (1) litera (k)
Articolul 13 Articolul 77 alineatul (1) litera (c)
Articolul 14 —
Articolul 15 Articolul 77 alineatul (1) litera (h)
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) Articolul 48 litera (d)
Articolul 16 alineatul (1) litera (b) Articolul 48 litera (e)
Articolul 16 alineatul (1) litera (c) Articolul 48 litera (c)
Articolul 16 alineatul (1) litera (d) Articolul 48 litera (g)
Articolul 16 alineatul (1) litera (e) Articolul 48 litera (a)
Articolul 16 alineatul (1) litera (f) Articolul 48 litera (b)
Articolul 16 alineatul (2) —
Articolul 16 alineatul (3) —
Articolul 16 alineatul (4) Articolul 77 alineatul (1) literele (c) și (f)
Articolul 17 alineatul (1) Articolul 66 alineatul (3)
Articolul 17 alineatul (2) Articolul 66 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) Articolul 66 alineatul (3) litera (b) și articolele 69 și 72
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță —
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță Articolul 68 alineatul (1) litera (a)
Articolul 17 alineatul (2) litera (b) Articolul 69
Articolul 17 alineatul (3) Articolul 65 alineatele (4), (5) și (6)
Articolul 17 alineatul (4) —
Articolul 17 alineatul (5) Articolul 66 alineatul (7) și articolul 69 alineatul (4)
Articolul 17 alineatul (6) —
Articolul 17 alineatul (7) Articolul 65 alineatul (6), articolul 70 și articolul 71
alineatul (3)
Articolul 18 Articolul 64 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (1) Articolul 77 alineatul (1) litera (g)
Articolul 19 alineatul (2) Articolul 77 alineatul (1) litera (a)
Articolul 19 alineatul (3) Articolul 64 alineatul (3) litera (a) și articolul 64 alineatul (4)
Articolul 20 alineatul (1) Articolul 65
Articolul 20 alineatul (2) —
Articolul 22 alineatul (1) —
Articolul 22 alineatul (2) Articolul 67
Articolul 22 alineatul (3) —
Articolul 22 alineatul (4) —
Articolul 22 alineatul (5) —
Articolul 22 alineatul (6) —
Articolul 22 alineatul (7) —
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/137

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 24 Articolul 65 alineatele (4), (5) și (6)

Articolul 24 alineatul (3) Articolele 73 și 129
Articolul 25 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 25 alineatul (2) Articolul 7
Articolul 25 alineatul (3) —
Articolul 26 Articolul 130 alineatele (5) și (6)
Articolul 27 Articolul 5 alineatele (4) și articolul 130 alineatele (1) și (6)
Articolul 28 —
Articolul 29 —
Articolul 30 —
Articolul 31 —
Articolul 32 —
Articolul 33 —
Articolul 34 —
Articolul 35 —
Articolul 36 —
Anexa I Anexa I
Anexa II Articolul 64
Anexa III Articolul 52

Directiva 91/496/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 alineatul (1) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) Articolul 3 punctul 41
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) Articolul 3 punctul 42
Articolul 2 alineatul (2) litera (c) Articolul 3 punctul 43
Articolul 2 alineatul (2) litera (d) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (e) Articolul 3 punctul 37
Articolul 2 alineatul (2) litera (f) Articolul 3 punctul 38
Articolul 3 alineatul (1) litera (a) Articolul 56 alineatul (1), articolul 56 alineatul (3) litera (a) și
articolul 58 litera (b)
Articolul 3 alineatul (1) litera (b) Articolul 47 alineatul (1) și articolul 66 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) Articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 56 alineatul (5) și
articolul 57
Articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) litera (d) Articolul 57
Articolul 3 alineatul (2) —
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 49 alineatul (1) și articolul 52
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 52
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 51 alineatul (1) litera (c)
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 79 alineatul (1)
L 95/138 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 91/496/CEE Prezentul regulament

Articolul 4 alineatul (5) Articolul 5 alineatul (4), articolul 51 alineatul (1) litera (c) și
articolul 52
Articolul 5 Articolul 55, articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 55
alineatul (5), articolul 57, articolul 58 litera (a) și articolul 66
alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) —
Articolul 6 alineatul (2) litera (a) Articolul 64 alineatele (1) și (2)
Articolul 6 alineatul (2) litera (b) Articolul 64 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2) litera (c) Articolul 59
Articolul 6 alineatul (2) litera (d) Articolul 64 alineatul (3) litera (a) și alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (3) Articolul 60
Articolul 6 alineatul (3) litera (a) Articolul 60 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (3) litera (b) Articolul 60 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (3) litera (c) Articolul 59 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) litera (d) —
Articolul 6 alineatul (3) litera (e) Articolul 59 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) litera (f) Articolul 59 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) litera (g) —
Articolul 6 alineatul (4) Articolul 59 și articolul 60 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (5) Articolul 60 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (1) prima liniuță Articolul 50 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (1) a doua liniuță Articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 56 alineatul (5) și
articolul 58
Articolul 7 alineatul (1) a treia liniuță Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 58
Articolul 7 alineatul (3) —
Articolul 8 Articolul 53 alineatul (1) litera (b)
Articolul 9 Articolul 51 alineatul (1) litera (d)
Articolul 10 Articolul 66 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (1) Articolul 65
Articolul 11 alineatul (2) —
Articolul 12 alineatul (1) Articolele 66, 68 și 69
Articolul 12 alineatul (2) Articolul 66 alineatul (3) și articolul 9
Articolul 12 alineatul (3) Articolul 70, articolul 71 alineatul (3) și articolul 72
alineatul (3)
Articolul 12 alineatul (4) —
Articolul 12 alineatul (5) —
Articolul 13 Articolul 64 alineatul (2)
Articolul 14 —
Articolul 15 Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 16 Articolul 54
Articolul 17 Articolul 7
Articolul 17a —
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/139

Directiva 91/496/CEE Prezentul regulament

Articolul 18 alineatul (1) —

Articolul 18 alineatul (2) Articolul 67
Articolul 18 alineatul (3) —
Articolul 18 alineatul (4) —
Articolul 18 alineatul (5) —

Articolul 18 alineatul (6) —

Articolul 18 alineatul (7) —
Articolul 18 alineatul (8) —
Articolul 19 Articolele 116 și 117
Articolul 20 Articolele 102-108
Articolul 21 Articolul 130 alineatele (5) și (6)
Articolul 22 —
Articolul 23 —
Articolul 24 —
Articolul 25 —
Articolul 26 —
Articolul 27 —
Articolul 28 —
Articolul 29 —
Articolul 30 —
Articolul 31 —
Anexa A Articolul 64
Anexa B Articolul 66 alineatul (2)

5. Directiva 96/93/CE

Directiva 96/93/CE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf —
Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf Articolul 3 punctul 26
Articolul 2 alineatul (2) Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1) Articolul 88 alineatul (2) litera (b)
Articolul 3 alineatul (2) Articolul 88 alineatul (3) literele (a) și (b)
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 89 alineatul (1) litera (b)
Articolul 3 alineatul (4) Articolul 88 alineatul (3) litera (b)
Articolul 3 alineatul (5) Articolul 90

Articolul 4 alineatul (1) Articolul 88 alineatul (2) litera (a) și articolul 89 alineatul (2)
L 95/140 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 96/93/CE Prezentul regulament

Articolul 4 alineatul (2) Articolul 89 alineatul (1) litera (c)

Articolul 4 alineatul (3) Articolul 89 alineatul (1) litera (e)
Articolul 5 Articolul 89 alineatul (2)
Articolul 6 Articolul 129
Articolul 7 Articolul 145
Articolul 8 —
Articolul 9 —
Articolul 10 —

6. Directiva 89/608/CEE

Directiva 89/608/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 —
Articolul 3 Articolele 102-108
Articolul 4 Articolele 102-108
Articolul 5 Articolele 102-108
Articolul 6 Articolele 102-108
Articolul 7 Articolele 102-108
Articolul 8 Articolele 102-108
Articolul 9 Articolele 102-108
Articolul 10 Articolul 8 și articolele 102-108
Articolul 11 —
Articolul 12 Articolele 102-108
Articolul 13 —
Articolul 14 —
Articolul 15 Articolul 8 și articolele 102-108
Articolul 16 —
Articolul 17 —
Articolul 18 —
Articolul 19 —
Articolul 20 —

7. Decizia 92/438/CEE

Decizia 92/438/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 Articolele 131-136

Articolul 2 —
Articolul 3 Articolele 131-136
Articolul 4 Articolele 131-136
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/141

Decizia 92/438/CEE Prezentul regulament

Articolul 5 Articolele 131-136

Articolul 6 Articolul 64 alineatul (3) litera (f)
Articolul 7 —
Articolul 8 —
Articolul 9 —
Articolul 10 —
Articolul 11 —
Articolul 12 —
Articolul 13 —
Articolul 14 —
Articolul 15 —
Anexa I Articolele 131-136
Anexa II Articolele 131-136
Anexa III Articolele 131-136

8. Regulamentul (CE) nr. 854/2004

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1) Articolul 1 alineatul (2) litera (a)

Articolul 1 alineatul (1a) —
Articolul 1 alineatul (2) —
Articolul 1 alineatul (3) —
Articolul 2 alineatul (1) litera (c) Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 alineatul (1) litera (f) Articolul 3 punctul 32
Articolul 2 alineatul (1) litera (g) —
Articolul 2 alineatul (1) litera (h) Articolul 3 punctul 49
Articolul 2 alineatul (1) litera (i) —
Articolul 2 alineatul (2) —
Articolul 3 Articolul 148
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 15 alineatele (1) și (2)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 18
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 18 alineatul (2) litera (d) și articolul 18 alineatul (8)
litera (a)
Articolul 4 alineatul (5) Articolul 18 alineatul (2) litera (d) și articolul 18 alineatul (8)
litera (a)
Articolul 4 alineatul (6) —
Articolul 4 alineatul (7) Articolul 17 literele (a) și (b), articolul 18 alineatul (2)
litera (d) și articolul 18 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (8) Articolul 9 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 4 alineatul (9) Articolul 9 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 17, articolul 18 alineatele (1) și (2), articolul 18
alineatul (7) literele (a) și (b), articolul 18 alineatul (8)
literele (a) și (d)
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 17 literele (a) și (b) și articolul 18 alineatele (4), (5)
și articolul 18 alineatul (8) litera (e)
L 95/142 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 Prezentul regulament

Articolul 5 alineatul (3) Articolul 18 alineatul (8) litera (c) și articolul 138
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 17 literele (a) și (b) și articolul 18 alineatul (5),
articolul 18 alineatul (7) literele (a), (b), (e) și (j), articolul 18
alineatul (8) literele (a) și (d)
Articolul 5 alineatul (5) Articolul 5 alineatul (1) literele (e), (g) și (h)
Articolul 5 alineatul (6) Articolul 18 alineatul (3), alineatul (4) și alineatul (7) litera (k)
Articolul 5 alineatul (7) Articolul 18 alineatul (7) litera (j)
Articolul 6 Articolul 18 alineatul (6), alineatul (7) litera (g) și alineatul (8)
litera (b)
Articolul 7 Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 8 Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 10 —
Articolul 11 Articolele 126 și 127
Articolul 12 Articolul 126
Articolul 13 Articolele 126 și 127
Articolul 14 Articolul 126
Articolul 15 alineatul (1) Articolul 18 alineatul (1) și alineatul (8) litera (a)
Articolul 15 alineatul (2) Articolul 126
Articolul 15 alineatul (3) Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 15 alineatul (4) Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 16 primul paragraf Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 16 al doilea paragraf Articolul 18 alineatul (8)
Articolul 17 alineatul (1) Articolul 18 alineatele (7) și (8)
Articolul 17 alineatul (2) Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 17 alineatele (3)-(7), cu excepția cazurilor —
menționate la alineatul (4) litera (a) punctul (iii)
Articolul 17 alineatele (3)-(8), aplicabile cazurilor mențio- Articolul 18 alineatul (9)
nate la alineatul (4) litera (a) punctul (iii)
Articolul 18 Articolul 18 alineatele (7) și (8)
Articolul 19 Articolul 145
Articolul 20 —
Articolul 21 alineatul (1) Articolul 114
Articolul 22 Articolul 167
Anexa I Articolul 17 și articolul 18 alineatele (1), (2), (3), (4),
articolul 18 alineatul (7) literele (a), (b), (c), (d), (f), (k) și (j);
articolul 18 alineatul (8) literele (a), (c), (d) și (e)
Anexa II Articolul 18 alineatul (1), alineatul (6), alineatul (7) litera (g),
alineatul (8) literele (a) și (b)
Anexa III Articolul 18 alineatul (1) și alineatul (8) litera (a)
Anexa IV Articolul 18 alineatul (1), alineatul (8) literele (a) și (f)
Anexa V Articolul 126
Anexa VI Articolul 126
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 1

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul
său.

►B REGULAMENTUL (CE) NR. 853/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL

CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală

(JO L 226, 25.6.2004, p. 22)

Astfel cum a fost modificat prin:

Jurnalul Oficial

NR. Pagina Data

►M1 Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 L 338 27 22.12.2005
►M2 Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 L 338 83 22.12.2005
►M3 Regulamentul (CE) nr. 1662/2006 al Comisiei din 6 noiembrie 2006 L 320 1 18.11.2006
►M4 Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 L 363 1 20.12.2006
►M5 Regulamentul (CE) nr. 1243/2007 al Comisiei din 24 octombrie 2007 L 281 8 25.10.2007
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 2

▼B
REGULAMENTUL (CE) NR. 853/2004 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică
alimentelor de origine animală

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special

articolul 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din
tratat (3),
întrucât:
(1) Prin Regulamentul (CE) nr. 852/2004 (4), Parlamentul European
și Consiliul stabilesc norme generale privind igiena produselor
alimentare pe care trebuie să le respecte operatorii din sectorul
alimentar.
(2) Anumite produse alimentare pot periclita în mod specific
sănătatea umană și este necesară stabilirea unor norme specifice
de igienă. Este, în special, cazul produselor alimentare de origine
animală la care au fost frecvent constatate riscuri microbiologice
și chimice.
(3) În cadrul politicii agricole comune au fost adoptate numeroase
directive în scopul stabilirii unor norme de sănătate specifice
pentru producerea și introducerea pe piață a produselor înscrise
în lista prevăzută de anexa I la tratat. Aceste norme de sănătate au
redus obstacolele în schimburile comerciale cu produsele
respective, ceea ce a contribuit la realizarea pieței interne,
asigurând în același timp un nivel ridicat al protecției sănătății
publice.
(4) În ceea ce privește sănătatea publică, aceste norme prevăd
principii comune, în special în ceea ce privește responsabilitățile
fabricanților și ale autorităților competente, cerințe în domeniul
structurii, organizării și igienei pentru unități, proceduri de auto-
rizare a acestor unități, cerințe în domeniul depozitării și trans-
portului și mărci de salubritate.
(5) Aceste principii constituie o bază comună pentru producția de
produse alimentare de origine animală în condiții de igienă și
permit simplificarea directivelor existente.
(6) Este de dorit ca simplificarea să fie realizată în continuare prin
aplicarea acelorași norme, după caz, tuturor produselor de origine
animală.
(7) Obligația, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 852/2004, pentru
operatorii din sectorul alimentar, indiferent de stadiul în care
intervin în procesul de producție, de prelucrare și de distribuție
a produselor alimentare după producția primară și operațiunile
conexe de a introduce, de a aplica și de a menține proceduri

(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 58.

(2) JO C 155, 29.5.2001, p. 39.
(3) Avizul Parlamentului European din 15 mai 2002 (JO C 180 E, 31.7.2003,
p. 288), Poziția comună a Consiliului din 27 octombrie 2003 (JO C 48 E,
24.2.2004, p. 23). Poziția Parlamentului European din 30 martie 2004 (nepu-
blicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2004.
(4) JO L 226, 25.6.2004, p. 3.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 3

▼B
bazate pe analiza riscurilor și controlul punctelor critice (HACCP)
contribuie, în egală măsură, la simplificare.
(8) Considerate în totalitatea lor, aceste elemente pun în evidență
necesitatea unei reformări totale a normelor specifice de igienă
prevăzute de directivele existente.
(9) Reformarea are drept obiectiv principal asigurarea unui nivel
ridicat de protecție a consumatorului în domeniul siguranței
alimentelor, în special prin impunerea acelorași norme pentru
operatorii din sectorul alimentar din toată Comunitatea și
asigurarea bunei funcționări a pieței interne a produselor de
origine animală, pentru a contribui astfel la realizarea obiectivelor
politicii agricole comune.
(10) Este necesar să fie menținute și, în cazul în care garantarea
protecției consumatorilor o cere, să fie consolidate normele
detaliate în domeniul igienei pentru produsele de origine animală.
(11) Normele comunitare nu ar trebui să se aplice producției primare
destinate unei utilizări în gospodăria privată sau preparării, mani-
pulării și depozitării produselor alimentare în gospodării în scopul
consumului privat. În plus, în cazul aprovizionării directe a
consumatorului final sau a comerțului cu amănuntul local, în
cantități mici, cu produse primare sau cu anumite tipuri de
carne de către operatorul din sectorul alimentar care produce
aceste alimente, este necesar ca legislația națională să protejeze
sănătatea publică, luându-se în special în considerare relația
strânsă dintre producător și consumator.
(12) În general, cerințele prevăzute de Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 sunt suficiente pentru a garanta siguranța
alimentelor în unitățile care desfășoară activități de vânzare cu
amănuntul, incluzând vânzarea sau furnizarea directă către consu-
matorul final a unor produse alimentare de origine animală.
Prezentul regulament ar trebui să se aplice, în general, activităților
de vânzare cu ridicata (respectiv în cazul în care o unitate de
vânzare cu amănuntul efectuează operațiuni în vederea aprovi-
zionării unei alte unități cu produse alimentare de origine
animală). Cu toate acestea, cu excepția cerințelor specifice
privind temperatura stabilite de prezentul regulament, cerințele
prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 ar trebui să fie
suficiente pentru activitățile de vânzare cu ridicata, care constau
numai în depozitare sau transport.
(13) Statele membre ar trebui să dispună de o anumită marjă, în cadrul
legislației naționale, pentru a extinde sau limita aplicarea
cerințelor prevăzute de prezentul regulament pentru activitățile
de comerț cu amănuntul. Cu toate acestea, statele membre pot
limita aplicarea acestora numai în cazul în care consideră că
cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sunt sufi-
ciente pentru atingerea obiectivelor în domeniul siguranței
alimentelor și în cazul în care aprovizionarea cu produse
alimentare de origine animală a unei unități de către o unitate
de vânzare cu amănuntul constituie o activitate marginală, loca-
lizată și restrânsă. Această aprovizionare ar trebui, prin urmare, să
reprezinte numai o mică parte din activitățile unității respective;
unitățile aprovizionate astfel ar trebui să se situeze în imediata
apropiere a acesteia și aprovizionarea ar trebui să privească numai
anumite tipuri de produse sau unități.
(14) În conformitate cu articolul 10 din tratat, statele membre iau toate
măsurile adecvate care să asigure executarea, de către operatorii
din sectorul alimentar, a obligațiilor stabilite de prezentul regu-
lament.
(15) Trasabilitatea produselor alimentare este un element fundamental
pentru garantarea siguranței alimentelor. Operatorii din sectorul
alimentar care răspund de o unitate supusă autorizării în confor-
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 4

▼B
mitate cu prezentul regulament ar trebui să se conformeze
normelor generale prevăzute la Regulamentul (CE)
nr. 178/2002 (1) și, de asemenea, să asigure că toate produsele
de origine animală pe care le introduc pe piață poartă o marcă de
salubritate a alimentelor sau o marcă de identificare.

(16) Este necesar ca produsele alimentare importate în Comunitate să

fie în conformitate cu cerințele generale ale Regulamentului (CE)
178/2002 sau în conformitate cu standarde echivalente celor din
Comunitate. Prezentul regulament definește anumite cerințe de
igienă specifice pentru produsele alimentare de origine animală
importate în Comunitate.

(17) Adoptarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă nivelul

de protecție prevăzut de garanțiile suplimentare acordate
Finlandei și Suediei la aderarea acestora la Comunitate și
confirmate prin Deciziile 94/968/CE (2), 95/50/CE (3),
95/160/CE ( ), 95/161/CE ( ), 95/168/CE ( ), 95/409/CE (7),
4 5 6

95/410/CE (8), 95/411/CE (9) ale Comisiei. Regulamentul ar

trebui să prevadă o procedură care să permită acordarea, pe o
perioadă de tranziție, a unor garanții fiecărui stat membru care
dispune de un program național de control autorizat echivalent, în
ceea ce privește produsele alimentare de origine animală în cauză,
cu cele aprobate pentru Finlanda și Suedia. Regulamentul (CE)
nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din
17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelelor și al altor
agenți zoonotici specifici prezenți în lanțul alimentar (10)
prevede o procedură analoagă pentru animalele vii și ouăle
destinate incubației.

(18) Este necesar ca cerințele privind structura și igiena menționate de

prezentul regulament să se aplice tuturor tipurilor de unități,
inclusiv întreprinderilor mici și abatoarelor mobile.

(19) Este necesar să se prevadă o anumită flexibilitate care să permită

continuarea utilizării metodelor tradiționale în toate etapele
producției, prelucrării sau distribuției produselor alimentare,
precum și față de cerințele structurale impuse unităților. Flexibi-
litatea este foarte importantă pentru regiunile supuse unor
constrângeri geografice specifice, inclusiv regiunile ultraperiferice
menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat. Cu toate
acestea, flexibilitatea nu ar trebui să compromită obiectivele din
domeniul igienei alimentare. În plus, deoarece toate alimentele
produse în conformitate cu normele de igienă vor beneficia, în
mod normal, de un regim de liberă circulație în Comunitate, este
necesar ca procedura care permite statelor membre să aplice o
anumită flexibilitate să fie, în totalitate, transparentă. Aceasta ar
trebui să prevadă, atunci când este necesar pentru soluționarea
diferendelor, o dezbatere în cadrul Comitetului permanent
pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit de Regula-
mentul (CE) nr. 178/2002 și să permită Comisiei coordonarea
procesului și luarea unor măsuri corespunzătoare.

(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului

din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale
legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru
Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța
produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). Regulament modificat de
Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(2) JO L 371, 31.12.1994, p. 36.
(3) JO L 53, 9.3.1995, p. 31.
(4) JO L 105, 9.5.1995, p. 40.
(5) JO L 105, 9.5.1995, p. 44.
(6) JO L 109, 16.5.1995, p. 44.
(7) JO L 243, 11.10.1995, p. 21.
(8) JO L 243, 11.10.1995, p. 25.
(9) JO L 243, 11.10.1995, p. 29.
(10) JO L 325, 12.12.2003, p. 1.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 5

▼B
(20) Definiția cărnii separate mecanic (CSM) ar trebui să aibă un
caracter generic pentru a cuprinde toate procedeele de separare
mecanică. Este necesar, pentru a lua în considerare viteza cu care
evoluează tehnologia în acest domeniu, să se prevadă o definiție
flexibilă. Cu toate acestea, cerințele tehnice care se aplică în cazul
cărnii separate mecanic ar trebui să varieze în funcție de
evaluarea riscurilor pe care le prezintă produsul obținut prin
diferite procedee.

(21) În toate etapele producției, ale prelucrării și ale distribuției există

interacțiuni ale operatorilor din sectorul alimentar, inclusiv
sectorul alimentației animalelor, precum și legături între conside-
rentele în domeniul sănătății animale, al bunăstării animalelor și
al sănătății publice. Ar trebui, prin urmare, să aibă loc o comu-
nicare corespunzătoare între diferitele părți care participă la toate
procesele din cursul lanțului alimentar, de la producția primară la
vânzarea cu amănuntul.

(22) Pentru a asigura o verificare adecvată a cărnii de vânat sălbatic

introdusă pe piața Comunității, corpul animalelor vânate și
viscerele acestora ar trebui prezentate pentru o inspecție vete-
rinară oficială post mortem într-o unitate de prelucrare a
vânatului. Cu toate acestea, pentru menținerea anumitor tradiții
de vânătoare fără a afecta siguranța alimentelor, este necesar să se
prevadă o formare a vânătorilor care introduc pe piață vânat
sălbatic pentru consumul uman. Această formare ar trebui să
permită vânătorilor să efectueze o primă examinare a vânatului
la fața locului. În aceste condiții, nu este necesar ca vânătorii care
au urmat o astfel de formare să fie obligați să predea toate
viscerele unității de prelucrare a vânatului pentru o examinare
post mortem, în cazul în care au efectuat această primă
examinare și nu au identificat nici o anomalie sau risc. Cu
toate acestea, ar trebui să poată fi adoptate norme mai stricte în
statele membre pentru a se lua în considerare riscurile specifice.

(23) Prezentul regulament ar trebui să definească, până la adoptarea

unor noi cerințe privind introducerea laptelui crud pe piață,
criteriile care se aplică acestuia. Aceste criterii ar trebui să aibă
forma unor valori de declanșare: în cazul depășirii acestor valori,
operatorii din sectorul alimentar trebuie să ia măsuri de corectare
și să informeze autoritatea competentă despre aceasta. Nu ar
trebui să fie vorba de valori maxime dincolo de care laptele
crud să nu poată fi introdus pe piață. Prin urmare, în anumite
circumstanțe, laptele crud care nu respectă toate criteriile poate fi
utilizat fără riscuri în scopul consumului uman în cazul în care au
fost luate măsuri adecvate. În ceea ce privește laptele crud și
smântâna crudă pentru consumul uman direct, este necesar să
se permită fiecărui stat membru să mențină sau să stabilească
sisteme corespunzătoare de garantare a sănătății animale pentru
a asigura realizarea, pe teritoriul acestora, a obiectivelor
prezentului regulament.

(24) Criteriul care se aplică laptelui crud utilizat pentru produsele

lactate trebuie să fie de trei ori mai exigent decât cel care se
aplică laptelui crud obținut în ferme. Criteriul care se aplică
laptelui crud utilizat pentru produsele lactate prelucrate este o
valoare absolută, întrucât este o medie în cazul laptelui crud
obținut în ferme. Respectarea cerințelor de temperatură
prevăzute de prezentul regulament nu împiedică dezvoltarea
bacteriilor în timpul transportului și depozitării.

(25) În urma prezentei reformulări normele existente în domeniul

igienei pot fi abrogate. Acest obiectiv este realizat de Directiva
2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
21 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive privind igiena
produselor alimentare și normele de sănătate care reglementează
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 6

▼B
producția și introducerea pe piață a anumitor produse de origine
animală destinate consumului uman (1).
(26) În plus, normele prevăzute de prezentul regulament privind ouăle
le înlocuiesc pe cele din Decizia 94/371/CE a Consiliului din
20 iunie 1994 de stabilire a anumitor condiții sanitare specifice
pentru comercializarea anumitor tipuri de ouă (2), care, în urma
abrogării anexei II la Directiva 92/118/CEE (3), vor deveni nule.
(27) Legislația comunitară în domeniul igienei produselor alimentare
ar trebui să se bazeze pe avize științifice. În acest sens, este
oportun să fie consultată Autoritatea Europeană pentru
Siguranța Alimentară de fiecare dată când acest lucru este
necesar.
(28) Pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, este
necesar să se asigure o cooperare strânsă și eficientă între
Comisie și statele membre în cadrul Comitetului permanent
pentru lanțul alimentar și sănătate animală.
(29) Cerințele prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice
numai în cazul în care toate elementele noii legislații privind
igiena produselor alimentare vor intra în vigoare. Este, de
asemenea, necesar să fie prevăzut un termen de cel puțin opts-
prezece luni de la data intrării în vigoare până la data punerii în
aplicare a noilor norme, pentru ca sectoarele respective să dispună
de timpul necesar pentru a se adapta.
(30) Este oportun să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în
aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia
1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a moda-
lităților de exercitare a competențelor de punere în aplicare
conferite Comisiei (4),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește, pentru operatorii din sectorul
alimentar, norme specifice care se aplică produselor alimentare de
origine animală. Aceste norme le completează pe cele stabilite de Regu-
lamentul (CE) nr. 852/2004. Acestea se aplică produselor de origine
animală prelucrate sau neprelucrate.
(2) Cu excepția cazului în care există o indicație expres contrară,
prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare care conțin
atât produse de origine vegetală, cât și produse de origine animală
prelucrate. Cu toate acestea, produsele de origine animală prelucrate
utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare sunt obținute și
manipulate în conformitate cu cerințele prezentului regulament.

(1) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.

(2) JO L 168, 2.7.1994, p. 34.
(3) Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a
condițiilor de sănătate animală, precum și a condițiilor de sănătate care regle-
mentează comerțul și importul în Comunitate de produse care, în ceea ce
privește condițiile respective, nu intră sub incidența reglementărilor comu-
nitare specifice prevăzute de anexa A capitolul 1 la Directiva 89/662/CEE
și, în ceea ce privește agenții patogeni, din Directiva 90/425/CEE (JO L 62,
15.3.1993, p. 49). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE)
nr. 445/2004 al Comisiei (JO L 72, 11.3.2004, p. 60).
(4) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 7

▼B
(3) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) producției primare destinate unei utilizări în gospodăria privată;
(b) preparării, manipulării și depozitării produselor alimentare în scopul
consumului în gospodăria privată;
(c) aprovizionării directe de către producător a consumatorului final sau
a comercianților cu amănuntul locali care furnizează produsele
direct consumatorului final, cu cantități mici de produse primare;
(d) aprovizionării directe de către producător, cu cantități mici de carne
de pasăre și de lagomorfe sacrificate în exploatație, a consuma-
torului final sau a comercianților cu amănuntul locali care
furnizează direct această carne consumatorului final sub formă de
carne proaspătă;
(e) vânătorilor care aprovizionează direct, cu cantități mici de vânat
sălbatic sau de carne de vânat sălbatic, comercianții cu amănuntul
locali care furnizează direct consumatorului final.
(4) Statele membre stabilesc, în cadrul legislației naționale, dispoziții
care să reglementeze activitățile și persoanele prevăzute la alineatul (3)
literele (c), (d) și (e). Aceste norme naționale concură la realizarea
obiectivelor prezentului regulament.
(5) (a) Cu excepția cazului în care există o indicație expresă contrară,
prezentul regulament nu se aplică în comerțul cu amănuntul;
(b) cu toate acestea, prezentul regulament se aplică în comerțul cu
amănuntul în cazul operațiunilor efectuate în vederea furnizării
produselor alimentare de origine animală unei alte unități, cu
excepția cazului în care:
(i) operațiunile se limitează la depozitare sau transport, caz în
care se aplică, cu toate acestea, cerințele specifice de
temperatură stabilite la anexa III
sau
(ii) furnizarea produselor alimentare de origine animală care
provin de la unitatea de vânzare cu amănuntul este
destinată numai altor unități de vânzare cu amănuntul și
în cazul în care, în conformitate cu legislația națională, este
vorba despre o activitate marginală, localizată și restrânsă;
(c) statele membre pot adopta măsuri la nivel național pentru
aplicarea cerințelor prezentului regulament unităților de
vânzare cu amănuntul situate pe teritoriul acestora, cărora nu
li s-ar aplica regulamentul în temeiul literelor (a) sau (b).
(6) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere:
(a) normelor corespunzătoare de sănătate animală și de sănătate publică,
inclusiv normele cele mai stricte adoptate pentru prevenirea,
controlul și eradicarea anumitor encefalopatii spongiforme transmi-
sibile;
(b) cerințelor în domeniul bunăstării animalelor
și
(c) cerințelor privind identificarea animalelor și trasabilitatea produselor
de origine animală.

Articolul 2
Definiții
Se aplică următoarele definiții în sensul prezentului regulament:
1. definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
2. definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 8

▼B
3. definițiile prevăzute de anexa I
și
4. orice definiție tehnică menționată de anexele II și III.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚIILE OPERATORILOR DIN SECTORUL

ALIMENTAR

Articolul 3
Obligații generale
(1) Operatorii din sectorul alimentar se conformează dispozițiilor
corespunzătoare din anexele II și III.
(2) Operatorii din sectorul alimentar nu utilizează nici o substanță cu
excepția apei potabile sau, în cazul în care Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 sau prezentul regulament autorizează acest lucru, apei
curate, pentru eliminarea contaminării suprafeței produselor de origine
animală, cu excepția cazului în care utilizarea acestei substanțe a fost
aprobată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul
(2). Operatorii din sectorul alimentar se conformează, de asemenea,
oricărei condiții în ceea ce privește utilizarea care ar putea fi autorizată
prin intermediul aceleiași proceduri. Utilizarea unei substanțe autorizate
nu scutește operatorul din sectorul alimentar de obligația de a se
conforma dispozițiilor prezentului regulament.

Articolul 4
Înregistrarea și autorizarea unităților
(1) Operatorii din sectorul alimentar introduc pe piață produsele de
origine animală produse în Comunitate numai dacă au fost preparate și
manipulate exclusiv în unitățile:
(a) care respectă condițiile corespunzătoare din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 și din anexele II și III la prezentul regulament și
celelalte cerințe care se aplică produselor alimentare
și
(b) care au fost înregistrate sau, în cazurile prevăzute la alineatul (2),
autorizate de autoritatea competentă.
(2) Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul
(CE) nr. 852/2004, unitățile care manipulează produsele de origine
animală supuse unor cerințe în conformitate cu anexa III își pot
exercita activitățile numai în cazul în care au fost autorizate de către
autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (3) din prezentul
articol, cu excepția unităților care asigură numai:
(a) activități de producție primară;
(b) operațiuni de transport;
(c) depozitarea produselor care nu necesită o reglare a temperaturii
sau
(d) activități de vânzare cu amănuntul, altele decât cele cărora li se
aplică prezentul regulament în conformitate cu articolul 1 alineatul
(5) litera (b).
(3) O unitate supusă autorizării în conformitate cu alineatul (2) își
poate exercita activitatea numai în cazul în care autoritatea competentă,
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 9

▼B
norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele
de origine animală destinate consumului uman (1):

(a) a acordat unității autorizația care îi permite să lucreze după o vizită

la fața locului

sau

(b) a acordat unei unități o autorizație condiționată.

(4) Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile

competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
Operatorii din sectorul alimentar asigură în special că o unitate își
încetează activitatea dacă autoritatea competentă îi retrage autorizația
sau, în cazul unei autorizații condiționate, dacă aceasta nu îi prelungește
autorizația sau nu îi acordă o autorizație definitivă.

(5) Prezentul articol nu împiedică nici o unitate să introducă pe piață

alimente între data de aplicare a prezentului regulament și prima
inspecție ulterioară realizată de autoritatea competentă în cazul în care
unitatea:

(a) este supusă autorizării în conformitate cu alineatul (2) și în cazul în

care a introdus pe piață produse de origine animală, cu respectarea
legislației comunitare imediat înainte de aplicarea prezentului regu-
lament

sau

(b) face parte dintr-o categorie pentru care nu exista nici o cerință
privind autorizarea înainte de aplicarea prezentului regulament.

Articolul 5
Marcajul de salubritate și identificarea
(1) Operatorii din sectorul alimentar nu introduc pe piață nici un
produs de origine animală prelucrat într-o unitate supusă autorizării în
conformitate cu articolul 4 alineatul (2) în cazul în care acesta nu are:

(a) o marcă de salubritate aplicată în conformitate cu Regulamentul

(CE) nr. 854/2004

sau

(b) atunci când regulamentul menționat nu prevede aplicarea unei mărci

de salubritate, o marcă de identificare aplicată în conformitate cu
dispozițiile din anexa II secțiunea I la prezentul regulament.

(2) Operatorii din sectorul alimentar pot aplica o marcă de identi-

ficare pe un produs de origine animală numai în cazul în care acesta a
fost produs în conformitate cu prezentul regulament în unități care
respectă cerințele din articolul 4.

(3) Operatorii din sectorul alimentar pot retrage marca de salubritate

a cărnii aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004
numai în cazul în care o tranșează, o prelucrează sau efectuează alte
operațiuni.

Articolul 6
Produse de origine animală care nu provin din Comunitate
(1) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse de origine
animală din țări terțe asigură că aceste importuri au loc numai în cazul
în care:

(1) JO L 226, 25.6.2004, p. 83.

 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 10

▼B
(a) țara terță de expediere este prevăzută într-o listă, stabilită în confor-
mitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004, a țărilor
terțe din care este autorizat importul respectivului produs;
(b) (i) unitatea din care a fost expediat produsul și în care a fost
obținut sau preparat produsul este prevăzută într-o listă,
stabilită în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul
(CE) nr. 854/2004, a unităților din care este autorizat
importul respectivului produs, după caz;
(ii) în cazul cărnii proaspete, al cărnii tocate, al preparatelor din
carne, al produselor din carne și al cărnii separate mecanic,
produsul a fost fabricat din carne obținută în abatoare și
secții de tranșare menționate de liste stabilite și actualizate în
conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE)
nr. 854/2004 sau în unități comunitare autorizate
și
(iii) în cazul moluștelor bivalve, al echinodermelor, al tunicatelor și
gasteropodelor marine vii, în cazul în care zona de producție
este prevăzută de o listă stabilită în conformitate cu articolul 13
din regulamentul menționat, după caz;
(c) produsul respectă:
(i) cerințele prezentului regulament, în special cerințele prevăzute
la articolul 5 privind marcajul de salubritate și de identificare;
(ii) cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004
și
(iii) orice condiție privind importul, definită în conformitate cu
legislația comunitară care reglementează controalele produselor
de origine animală la import
și
(d) sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 14 din Regulamentul
(CE) nr. 854/2004 privind certificatele și alte documente, după caz.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), importul de produse pescărești
poate să aibă, de asemenea, loc în conformitate cu dispozițiile speciale
stabilite la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
(3) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse de origine
animală se asigură că:
(a) produsele sunt accesibile pentru un control la import în conformitate
cu Directiva 97/78/CE (1);
(b) importul este în conformitate cu cerințele Directivei 2002/99/CE (2)
și
(c) operațiunile care au loc după import pe care le controlează sunt
efectuate în conformitate cu cerințele din anexa III.
(4) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse alimentare
care conțin atât produse de origine vegetală, cât și produse de origine
animală prelucrate, oferă garanția că produsele de origine animală
prelucrate pe care le conțin produsele alimentare menționate anterior
sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).
Aceștia trebuie să fie în măsură să furnizeze dovada că s-au achitat de

(1) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a prin-

cipiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele
provenind din țări terțe și introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998,
p. 9). Directivă modificată de Actul de aderare din 2003.
(2) Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a
normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea,
distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului
uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11).
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 11

▼B
această obligație [de exemplu, cu ajutorul unor documente adecvate sau
al autorizației, care nu trebuie să se prezinte, în mod absolut necesar, în
forma prevăzută la alineatul (1) litera (d)].

CAPITOLUL III

COMERȚUL

Articolul 7
Documente
(1) În cazul în care acest lucru este cerut în conformitate cu anexele II
sau III, operatoriii din sectorul alimentar se asigură că loturile de produse
de origine animală sunt însoțite de certificate sau alte documente.
(2) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul
(2):
(a) pot fi stabilite documente tip
și
(b) poate fi prevăzută utilizarea documentelor în format electronic.

Articolul 8
Garanții speciale
(1) Operatorii din sectorul alimentar care intenționează să comercia-
lizeze în Suedia sau în Finlanda următoarele produse alimentare de
origine animală se conformează normelor stabilite la alineatul (2) în
ceea ce privește salmonela:
(a) carnea de animale din speciile bovină și porcină, inclusiv carnea
tocată, dar cu excepția preparatelor din carne și a cărnii separate
mecanic (CSM);
(b) carnea de pasăre din următoarele specii: găini de crescătorie, curci,
bibilici, rațe și gâște, inclusiv carnea tocată, dar cu excepția prepa-
ratelor din carne și CSM
și
(c) ouăle.
(2) (a) În ceea ce privește carnea de animale din speciile bovină și
porcină și carnea de pasăre, este necesar ca eșantioanele din
loturi să fi fost prelevate în unitatea de expediere și supuse
unui test microbiologic, cu rezultat negativ, în conformitate
cu legislația comunitară.
(b) În ceea ce privește ouăle, este necesar ca centrele de condi-
ționare să ofere garanția că loturile provin din efective supuse
unui test microbiologic, cu rezultat negativ, în conformitate
cu legislația comunitară.
(c) În ceea ce privește carnea de animale din speciile bovină și
porcină, testul prevăzut la litera (a) nu este absolut necesar
pentru loturile destinate unei unități pentru a fi pasteurizate,
sterilizate sau pentru o tratare cu efect echivalent. În ceea ce
privește ouăle, testul prevăzut la litera (b) nu este absolut
necesar pentru loturi destinate producției de produse prelucrate
printr-un procedeu care garantează eliminarea salmonelei.
(d) Testele prevăzute la literele (a) și (b) nu sunt absolut necesare
pentru produsele alimentare care provin dintr-o unitate supusă
unui program de control care corespunde produselor
alimentare de origine animală respective și care este recu-
noscut, în conformitate cu procedura prevăzută la
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 12

▼B
articolul 12 alineatul (2), ca fiind echivalent cu cel aprobat
pentru Suedia și Finlanda.
(e) În ceea ce privește carnea de animale din speciile bovină și
porcină și carnea de pasăre, este necesar ca un document sau
certificat comercial conform cu un model prevăzut de legislația
comunitară să însoțească alimentele și să certifice că:
(i) au fost efectuate testele prevăzute la litera (a), iar rezul-
tatele acestora sunt negative
sau
(ii) carnea este destinată unuia din scopurile menționate la
litera (c)
sau
(iii) carnea provine dintr-o unitate prevăzută la litera (d).
(f) În ceea ce privește ouăle, este necesar ca loturile să fie însoțite
de un certificat care să confirme că au fost efectuate testele
menționate la litera (b), cu rezultate negative, sau că ouăle
sunt destinate utilizării în modul menționat la litera (c).
(3) În conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2):
(a) cerințele formulate la alineatele (1) și (2) pot fi actualizate în special
în funcție de modificările aduse programelor de control din statele
membre sau de adoptarea unor criterii microbiologice în confor-
mitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004
și
(b) normele stabilite la alineatul (2) privind produsele alimentare
menționate la alineatul (1) pot fi extinse parțial sau total la orice
stat membru sau la orice regiune dintr-un stat membru care dispune
de un program de control recunoscut ca fiind echivalent cu cel
aprobat pentru Suedia și Finlanda în ceea ce privește produsele
alimentare de origine animală respective.
(4) În sensul prezentului articol, se înțelege prin „program de
control” un program de control aprobat în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 2160/2003.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 9
Dispoziții de aplicare și dispoziții tranzitorii
Dispozițiile de aplicare și dispozițiile tranzitorii sunt adoptate în confor-
mitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 10
Modificarea și adaptarea anexelor II și III
(1) Anexele II și III pot fi adaptate sau actualizate în conformitate cu
procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), ținând seama de:
(a) evoluția ghidurilor de bună practică;
(b) experiența acumulată în cadrul aplicării sistemelor bazate pe analiza
riscurilor și puncte de control decisiv, în conformitate cu articolul 5
din Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
(c) evoluția tehnologică și urmările practice ale acesteia, precum și de
așteptările consumatorilor în ceea ce privește compoziția
alimentelor;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 13

▼B
(d) avizele științifice, în special de noile analize ale riscurilor;
(e) criteriile microbiologice și criteriile de temperatură care se aplică
produselor alimentare;
(f) evoluția obiceiurilor consumatorilor.
(2) Pot fi acordate exceptări în ceea ce privește anexele II și III în
conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), cu
condiția ca respectivele exceptări să nu compromită realizarea obiec-
tivelor stabilite de prezentul regulament.
(3) Statele membre pot lua, fără a compromite realizarea obiectivelor
prezentului regulament, măsuri naționale de adaptare a dispozițiilor
adoptate în anexa III, în conformitate cu alineatele (4)-(8).
(4) (a) Măsurile naționale menționate la alineatul (3) au ca obiect:
(i) posibilitatea de a continua utilizarea metodelor tradiționale
în orice stadiu al producției, al prelucrării sau al distribuției
produselor alimentare
sau
(ii) satisfacerea nevoilor unităților din sectorul alimentar situate
în regiuni supuse unor constrângeri geografice speciale.
(b) În alte cazuri, acestea se aplică numai construirii, configurării și
dotării unităților respective.
(5) Orice stat membru care dorește să adopte măsuri naționale, de
exemplu cele menționate la alineatul (3), informează Comisia și celelalte
state membre despre aceasta. Fiecare notificare:
(a) furnizează o descriere detaliată a dispozițiilor pentru care statul
membru în cauză estimează că este necesară o adaptare și indică
natura adaptării respective;
(b) descrie produsele alimentare și unitățile în cauză;
(c) explică motivele adaptării, furnizând inclusiv, după caz, o sinteză a
analizei riscului și indicând măsurile care trebuie luate pentru ca
adaptarea să nu compromită realizarea obiectivelor alimentare ale
prezentului regulament
și
(d) comunică orice altă informație pertinentă.
(6) Celelalte state membre dispun de un termen de trei luni de la
primirea notificării menționate la alineatul (5) pentru a transmite în scris
observațiile lor Comisiei. În cazul adaptărilor care rezultă din alineatul
(4) litera (b), acest termen este extins la patru luni, la cererea oricărui
stat membru. Comisia poate și trebuie, în cazul în care primește
observații scrise de la unul sau de la mai multe state membre, să
consulte statele membre întrunite în cadrul comitetului menționat la
articolul 12 alineatul (1). Comisia poate hotărî, în conformitate cu
procedura menționată la articolul 12 alineatul (2) dacă măsurile avute
în vedere pot fi puse în aplicare, sub rezerva unor modificări adecvate,
după caz. Dacă este oportun, Comisia poate propune măsuri generale în
conformitate cu alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.
(7) Un stat membru poate adopta măsuri naționale de adaptare a
cerințelor din anexa III numai:
(a) în conformitate cu o decizie luată în temeiul alineatului (6)
sau
(b) în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut la
alineatul (6), Comisia nu a informat statele membre că a primit
observațiile scrise sau că are intenția să propună adoptarea unei
decizii luate în temeiul alineatului (6)
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 14

▼B
sau
(c) în conformitate cu alineatul (8).
(8) Din proprie inițiativă și sub rezerva dispozițiilor generale din
tratat, un stat membru poate menține sau stabili norme naționale:
(a) care interzic sau limitează comercializarea, pe teritoriul acestuia, a
laptelui crud sau a smântânii crude destinate consumului uman
direct
sau
(b) care permit, cu autorizarea autorității competente, utilizarea laptelui
crud care nu respectă criteriile prevăzute de anexa III secțiunea IX
în ceea ce privește conținutul de germeni și celule somatice, la
fabricarea brânzeturilor cu o durată de maturare de cel puțin 60
de zile și a produselor lactate obținute în cadrul procesului de
fabricare a acestor brânzeturi, cu condiția ca aceasta să nu
compromită realizarea obiectivelor prezentului regulament.

Articolul 11
Decizii specifice
Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 9 și al articolului
10 alineatul (1), pot fi adoptate dispoziții de aplicare sau modificări ale
anexelor II și III, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12
alineatul (2), pentru:
1. a stabili norme privind transportul cărnii tratate la cald;
2. a preciza, în ceea ce privește carnea separată mecanic, care este
conținutul de calciu considerat ca nefiind mult mai mare decât cel
al cărnii tocate;
3. a prevedea alte tratamente care pot fi aplicate într-o unitate de
prelucrare a moluștelor bivalve vii provenind din zonele de
producție din clasa B sau C care nu au fost supuse unui
tratament de purificare sau unei relocări;
4. a indica precis metodele de analiză recunoscute pentru biotoxinele
marine;
5. a stabili standarde sanitare suplimentare privind moluștele bivalve
vii în cooperare cu laboratorul comunitar de referință în cauză, și
anume:
(a) valorile limită care trebuie respectate și metodele de analiză
pentru celelalte tipuri de biotoxine marine;
(b) procedurile de identificare a virușilor și standardele virologice
și
(c) planurile de eșantionare, precum și metodele și toleranțele
analitice care trebuie aplicate pentru a controla respectarea stan-
dardelor de sănătate;
6. a stabili standarde de sănătate sau controale sanitare, atunci când
informațiile științifice demonstrează că acestea sunt necesare pentru
protecția sănătății publice;
7. a extinde anexa III secțiunea VII capitolul IX la moluștele bivalve
vii, altele decât pectinidele;
8. a specifica criteriile care să permită determinarea momentului în
care informațiile epidemiologice arată că un loc de pescuit nu
prezintă riscuri pentru sănătate din punctul de vedere al paraziților
și, prin urmare, a momentului în care autoritatea competentă poate
autoriza operatorii din sectorul alimentar să nu congeleze produsele
pescărești în conformitate cu anexa III secțiunea VIII capitolul III
partea D;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 15

▼B
9. a stabili criterii de prospețime și limite de histamine și de azot
volatil total pentru produsele pescărești;
10. a autoriza utilizarea laptelui crud care nu respectă criteriile
prevăzute de anexa III secțiunea IX în ceea ce privește conținutul
de germeni și de celule somatice pentru fabricarea anumitor produse
lactate;
11. a stabili, fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE (1), o valoare
maximă autorizată pentru totalul combinat de reziduuri de substanțe
antibiotice în laptele crud
și
12. a autoriza procedee echivalente pentru producerea gelatinei sau a
colagenului.

Articolul 12
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătate animală.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE în conformitate cu dispozițiile
articolului 8 din aceasta.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE
este stabilită la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 13
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în
cazul oricărei probleme care ține de domeniul de aplicare al prezentului
regulament și care poate avea un efect important asupra sănătății
publice, în special înainte de a propune o extindere a anexei III
secțiunea III la alte specii de animale.

Articolul 14
Raportul către Parlamentul European și Consiliu
(1) La 20 mai 2009 cel târziu, Comisia prezintă Parlamentului
European și Consiliului un raport în care analizează experiența
acumulată în cadrul aplicării prezentului regulament.
(2) Comisia anexează raportului, după caz, propuneri adecvate.

Articolul 15
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică după optsprezece luni de la data de intrare în vigoare a tuturor
actelor următoare:
(a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
(b) Regulamentul (CE) nr. 854/2004

(1) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de

control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente
în animalele vii și în produsele obținute de la acestea (JO L 125,
23.5.1996, p. 10). Directivă modificată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003
(JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 16

▼B
și
(c) Directiva 2004/41/CE.
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică până la 1 ianuarie
2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în toate statele membre.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 17

▼B
ANEXA I

DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1. CARNE

1.1 „carne”: părțile comestibile din animalele menționate la punctele 1.2-1.8,

inclusiv sângele;
1.2 „ungulate domestice”: animalele domestice din speciile bovină (inclusiv
Bubalus și Bison), porcină, ovină și caprină, precum și solipedele
domestice;
1.3 „păsări de curte”: păsări de crescătorie, inclusiv păsările care nu sunt
considerate domestice, dar care sunt crescute ca niște animale domestice,
cu excepția acarinatelor;
1.4 „lagomorfe”: iepuri de casă și iepuri de crescătorie și rozătoare;
1.5 „vânat sălbatic”:
— ungulatele sălbatice și lagomorfele, precum și celelalte mamifere
terestre care sunt vânate în vederea consumului uman și sunt consi-
derate vânat în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru
respectiv, inclusiv mamiferele care trăiesc în spații împrejmuite în
condiții de libertate asemănătoare cu cele ale vânatului sălbatic
și
— păsările sălbatice vânate în vederea consumului uman;
1.6 „vânat de crescătorie”: acarinatele de crescătorie și mamiferele terestre de
crescătorie, altele decât cele menționate la punctul 1.2;
1.7 „vânat mic sălbatic”: vânatul sălbatic cu pene și lagomorfele care trăiesc
în libertate;
1.8 „vânat mare sălbatic”: mamiferele terestre sălbatice care trăiesc în
libertate și nu se încadrează în definiția vânatului sălbatic mic;
1.9 „carcasă”: corpul unui animal crescut pentru carne după sacrificare și
eviscerare;
1.10 „carne proaspătă”: carne care nu a fost supusă nici unui tratament în
vederea conservării, cu excepția refrigerării, congelării, congelării rapide,
inclusiv carnea ambalată prin vacuumare sau în atmosferă controlată;
1.11 „organe comestibile”: carnea proaspătă alta decât carcasa, inclusiv
viscerele și sângele;
1.12 „viscere”: organele din cavitatea toracică, abdominală și pelviană,
precum și traheea și esofagul, iar în cazul păsărilor gușa;
1.13 „carne tocată”: carnea dezosată care a fost supusă unei operațiuni de
tocare și care conține mai puțin de 1 % sare;
1.14 „carne separată mecanic sau CSM”: produsul obținut prin îndepărtarea
cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele
de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modi-
ficarea structurii fibroase a mușchilor;
1.15 „preparate din carne”: carnea proaspătă, inclusiv carnea care a fost
secționată în fragmente, căreia i se adaugă produse alimentare,
condimente sau aditivi sau care a fost supusă unei prelucrări insuficiente
pentru a modifica în esență structura fibroasă a mușchilor și a determina
astfel dispariția caracteristicilor cărnii proaspete;
1.16 „abator”: unitate utilizată pentru sacrificarea și eviscerarea animalelor a
căror carne este destinată consumului uman;
1.17 „secție de tranșare”: unitate de dezosare și/sau tranșare a cărnii;
1.18 „unitate de prelucrare a vânatului”: orice unitate în care sunt preparate, în
vederea introducerii pe piață, vânatul și carnea de vânat obținute după
vânătoare.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 18

▼B
2. MOLUȘTE BIVALVE VII

2.1 „moluște bivalve”: moluștele lamelibranhiate cu hrănire prin filtrare;

2.2 „biotoxine marine”: substanțe toxice acumulate de moluștele bivalve, în

special atunci când se hrănesc cu plancton care conține toxine;

2.3 „condiționare”: depozitarea moluștelor bivalve vii care provin din zone
de producție din clasa A, din centre de purificare sau din centre de
expediere în bazine sau în orice altă instalație care conține apă de
mare curată sau în situri naturale pentru a se înlătura nisipul, mâlul
sau mucusul, pentru a menține sau îmbunătăți calitățile lor organoleptice
și a asigura, înainte de împachetare și ambalare, o stare de vitalitate
bună;

2.4 „producător”: orice persoană fizică sau juridică care colectează moluște
bivalve vii prin orice mijloace într-o zonă de recoltare, în vederea mani-
pulării și introducerii pe piață;

2.5 „zonă de producție”: orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară care
conține bancuri naturale de moluște bivalve sau situri utilizate pentru
cultura moluștelor bivalve, în care sunt recoltate moluște bivalve vii;

2.6 „zonă de relocare”: zonă maritimă, din estuare sau lagune, bine deli-
mitată și semnalizată cu geamanduri, piloni sau orice alt dispozitiv fix
și utilizat, în exclusivitate, pentru purificarea naturală a moluștelor
bivalve vii;

2.7 „centru de expediere”: orice unitate terestră sau plutitoare, rezervată

recepției, condiționării, spălării, curățirii, calibrării, împachetării și
ambalării moluștelor bivalve vii proprii pentru consumul uman;

2.8 „centru de purificare”: o unitate care dispune de bazine alimentate cu apă

de mare curată, în care sunt așezate moluștele bivalve vii pe toată
perioada necesară eliminării contaminanților microbiologici pentru
reducerea contaminării, pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare
consumului uman;

2.9 „relocare”: transferul moluștelor bivalve vii în zone maritime, lagunară

sau a estuarelor, pentru perioada necesară reducerii contaminanților
pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului
uman. Relocarea nu include transferul moluștelor bivalve în zone mai
bine adaptate pentru creșterea sau îngrășarea acestora.

3. PRODUSE PESCĂREȘTI
3.1 „produse pescărești”: toate animalele marine sau de apă dulce (cu
excepția moluștelor bivalve, echinodermelor vii, tunicatelor vii și gaste-
ropodelor marine vii și a tuturor mamiferelor marine, reptile și broaște),
sălbatice sau de crescătorie, inclusiv toate formele și părțile comestibile
ale acestor animale;

3.2 „vas fabrică”: orice navă la bordul căreia produsele pescărești trec printr-
una sau mai multe din următoarele operațiunile înainte de a fi împa-
chetate sau ambalate și, în cazul în care este necesar, sunt refrigerate
sau congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepărtarea cochi-
liilor, tocarea sau prelucrarea;

3.3 „navă frigorifică”: orice navă, de pescuit sau nu, la bordul căreia sunt
congelate produsele pescărești, dacă este cazul după primele etape de
preparare (sângerare, decapitare, eviscerare, înlăturarea aripioarelor și,
în cazul în care este necesar, împachetare și/sau ambalare);

3.4 „produs pescăresc separat mecanic”: orice produs obținut prin înde-
părtarea cărnii produselor pescărești prin mijloace mecanice care duc la
distrugerea sau modificarea structurii cărnii;

3.5 „produs pescăresc proaspăt”: orice produs pescăresc neprelucrat, întreg

sau preparat, inclusiv produsele ambalate prin vacuumare sau în
atmosferă modificată, care nu a fost supus nici unui alt tratament în
afară de refrigerare în vederea conservării;

3.6 „produs pescăresc preparat”: orice produs pescăresc neprelucrat care a

fost supus unei operațiuni care îi modifică integritatea anatomică, de
exemplu eviscerarea, decapitarea, tranșarea, filetarea și tocarea.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 19

▼B
4. LAPTE

4.1 „lapte crud”: laptele produs de secreția glandei mamare a unor animale
de crescătorie și care nu a fost încălzit la o temperatură mai mare de 40 °
C sau supus unui tratament cu efect echivalent;

4.2 „exploatație de producție a laptelui”: o unitate unde sunt deținute unul

sau mai multe animale de crescătorie pentru producția de lapte destinat
comercializării ca aliment.

5. OUĂ

5.1 „ouă”: ouăle în coajă - cu excepția ouălor sparte, incubate sau fierte -
care sunt produse de către păsări de crescătorie și sunt proprii pentru
consumul uman direct sau preparării produselor din ouă;

5.2 „ou lichid”: conținutul neprelucrat al oului după îndepărtarea cojii;

5.3 „ouă crăpate”: ouă a căror coajă este spartă și ale căror membrane sunt
intacte;

5.4 „centru de ambalare”: o unitate unde sunt clasificate ouăle în funcție de

calitatea și de greutatea acestora.

6. PULPE DE PUI DE BALTĂ ȘI MELCI

6.1 „pulpe de pui de baltă”: partea posterioară a corpului speciilor Rana

(familia ranidelor), secționat transversal în spatele membrelor anterioare,
eviscerat și curățat de piele;

6.2 „melci”: gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linné, Helix
aspersa Muller, Helix lucorum și din speciile din familia Achatinidae.

7. PRODUSE PRELUCRATE

7.1 „produse din carne”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea
cărnii sau din prelucrarea produselor astfel prelucrate, astfel încât
suprafața de tranșare permite constatarea dispariției caracteristicilor de
carne proaspătă;

7.2 „produse lactate”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea

laptelui crud sau dintr-o tratare ulterioară a acestor produse prelucrate;

7.3 „produse din ouă”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea
ouălor sau a diferitelor componente sau amestecuri ale acestora sau
dintr-o nouă prelucrare a acestor produse prelucrate;

7.4 „produs pescăresc prelucrat”: produsele prelucrate care rezultă din prelu-
crarea produselor pescărești sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse
prelucrate;

7.5 „grăsimi topite de origine animală”: grăsimile rezultate din topirea cărnii,
inclusiv a oaselor, destinate consumului uman;

7.6 „jumări”: reziduurile proteinice ale topirii, după separarea parțială a

grăsimilor de apă;

7.7 „gelatină”: proteina naturală și solubilă, gelatinizată sau nu, obținută prin
hidroliza parțială a colagenului produs din oase, piei, tendoane și nervi
de animale;

7.8 „colagen”: produs pe bază de proteine derivat din oase, piei și tendoane
de animale, fabricat în conformitate cu exigențele pertinente din
prezentul regulament;

7.9 „stomacuri, vezici și intestine tratate”: stomacuri, vezici și intestine care

au fost supuse, după ce au fost obținute și curățate, unei tratări cum este
punerea în saramură, fierberea sau uscarea.

8. ALTE DEFINIȚII

8.1 „produse de origine animală”:

— produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea și sângele;

 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 20

▼B
— moluștele bivalve, echinodermele, tunicatele și gasteropodele marine
vii destinate consumului uman
și
— celelalte animale destinate preparării pentru a fi furnizate vii consu-
matorului final.
8.2 „piață cu ridicata”: întreprindere din sectorul alimentar care cuprinde mai
multe unități separate care au în comun instalații și secțiuni unde sunt
vândute produsele alimentare unor operatori din sectorul alimentar.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 21

▼B
ANEXA II

CERINȚE PRIVIND MAI MULTE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

SECȚIUNEA I: MARCA DE IDENTIFICARE

În cazurile prevăzute la articolele 5 și 6 și sub rezerva dispozițiilor din anexa III,
operatorii din sectorul alimentar se asigură că a fost aplicată o marcă de identi-
ficare pe produsele de origine animală în conformitate cu următoarele dispoziții:

A. APLICAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE

1. Marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte ca produsul să iasă
din unitate.

▼M3
2. Cu toate acestea, este necesară aplicarea unei noi mărci pe un produs
numai dacă se îndepărtează ambalajul sau învelișul acestuia sau dacă este
supus unei prelucrări ulterioare într-o altă unitate. În astfel de cazuri,
noua marcă trebuie să indice numărul autorizației unității unde au avut
loc aceste operațiuni.

▼B
3. Marca de identificare nu este necesară pentru ouăle pentru care sunt
stabilite cerințe privind etichetarea și marcajul în Regulamentul (CE)
nr. 1907/90 (1).
4. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să dispună, în temeiul articolului
18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, de sisteme și proceduri care să
le permită identificarea operatorilor care le-au furnizat produse de origine
animală și cărora le-au livrat produse de origine animală.

B. PREZENTAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE

5. Marca trebuie să fie lizibilă și de neșters, iar caracterele utilizate trebuie
să poată fi descifrate ușor. Aceasta trebuie să fie ușor vizibilă pentru
autoritățile competente.
6. Marca trebuie să indice numele țării unde se află unitatea; acesta poate
apărea în întregime sau sub forma unui cod de două litere în confor-
mitate cu standardul ISO corespunzător.
Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt urmă-
toarele: ►M1 BE, ►M4 BG, ◄ CZ, DK, DE, EE, GR, ES, FR,
IE, IT, CY, LV, LT, LU, HU, MT, NL, AT, PL, PT, SI, SK, FI,
►M4 RO, ◄ SE și UK ◄.

▼M2
__________

▼B
7. Marca trebuie să indice numărul autorizației unității. În cazul în care o
unitate produce în același timp și produse alimentare cărora li se aplică
prezentul regulament și produse alimentare cărora acesta nu li se aplică,
operatorul din sectorul alimentar poate aplica aceeași marcă de identi-
ficare celor două tipuri de produse alimentare.

▼M1
8. Atunci când se aplică într-o unitate situată în Comunitate, marca trebuie
să aibă formă ovală și să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK,
►M4 EO, ◄ EY, ES, EÜ, EK, EB sau WE.

▼B
C. MODALITĂȚI DE MARCARE
9. Marca poate fi aplicată, în funcție de modul de prezentare a diferitelor
produse de origine animală, direct pe produs, pe materialul în care este
acesta împachetat sau pe ambalaj sau poate fi imprimată pe o etichetă
aplicată pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite
standarde de comercializare aplicabile ouălor (JO L 173, 6.7.1990, p. 5). Regulament
modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2052/2003 (JO L 305, 22.11.2003, p. 1).
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 22

▼B
ambalaj. De asemenea, marca poate fi o placă fixă realizată dintr-un
material rezistent.
10. Atunci când ambalajul conține carne tranșată sau organe comestibile,
marca trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată sau imprimată pe
ambalaj, astfel încât să fie distrusă la deschidere. Cu toate acestea,
această măsură nu este necesară în cazul în care la deschidere
ambalajul este distrus. Atunci când împachetarea oferă aceeași protecție
ca și ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetat.
11. În ceea ce privește produsele de origine animală plasate în containere
pentru transport sau în ambalaje mari și destinate unei manipulări, unei
prelucrări, unei împachetări sau unei ambalări ulterioare într-o altă
unitate, marca poate fi aplicată pe suprafața exterioară a containerului
sau ambalajului.
12. În ceea ce privește produsele de origine animală prezentate sub formă
lichidă, de granule sau de praf transportate vrac sau produsele pescărești
transportate vrac, nu este necesar să se procedeze la o marcare de iden-
tificare în cazul în care documentele de însoțire conțin informațiile
prevăzute la alineatele (6), (7) și, după caz, (8).
13. Atunci când produsele de origine animală sunt introduse într-un ambalaj
în vederea aprovizionării directe a consumatorului final, este suficient să
se aplice marca pe suprafața exterioară a acestui ambalaj.
14. Atunci când marca este aplicată direct pe produsele de origine animală,
culorile utilizate trebuie să facă obiectul unei autorizații, în conformitate
cu dispozițiile comunitare care reglementează utilizarea coloranților
pentru produsele alimentare.

SECȚIUNEA II: OBIECTIVELE PROCEDURILOR BAZATE PE ANALIZA

RISCURILOR ȘI PUNCTE DE CONTROL DECISIV
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare
să se asigure că procedurile pe care le pun în aplicare în conformitate cu
cerințele generale prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 respectă cerințele a căror necesitate este pusă în evidență de
analiza riscului și cerințele specifice menționate la alineatul (2).
2. Procedurile trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot
de animale care este acceptat în abator:
(a) este identificat corect;
(b) este însoțit de informațiile pertinente despre exploatația de origine
menționată de secțiunea III;
(c) nu provine dintr-o exploatație sau dintr-o zonă unde este interzisă
circulația animalelor sau unde acestea fac obiectul altor restricții din
motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepția cazului în
care acest lucru este permis de autoritatea competentă;
(d) este curat;
(e) este sănătos, atât cât își poate da seama operatorul
și
(f) este într-o stare satisfăcătoare în ceea ce privește bunăstarea animală în
momentul în care au ajuns la abator.
3. În cazul în care una din cerințele prevăzute la alineatul (2) nu este respectată,
este necesar ca operatorul din sectorul alimentar să înștiințeze medicul
veterinar oficial despre aceasta și să ia măsurile corespunzătoare.

SECȚIUNEA III: INFORMAȚII PRIVIND LANȚUL ALIMENTAR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să
solicite, să primească și să verifice, după caz, informațiile despre lanțul alimentar
și să intervină în conformitate cu prezenta secțiune pentru toate animalele, cu
excepția vânatului sălbatic, care sunt trimise sau destinate trimiterii la abator.
1. Operatorii abatoarelor nu trebuie să accepte animale în instalațiile abatorului
fără să fi solicitat și obținut informațiile pertinente privind siguranța
alimentelor care sunt prevăzute de registrele ținute în exploatația de origine
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 23

▼B
2. Operatorii abatoarelor trebuie să obțină informațiile cu cel puțin 24 de ore
înaintea sosirii animalelor la abator, cu excepția circumstanțelor prevăzute la
punctul 7.
3. Informațiile pertinente privind siguranța alimentelor menționate la punctul 1
trebuie să vizeze în special:
(a) statutul exploatației de origine sau statutul regional privind sănătatea
animală;
(b) starea sănătății animalelor;
(c) medicamentele de uz veterinar sau celelalte tratamente administrate
animalelor în cursul unei perioade determinate și a căror perioadă de
așteptare este mai mare de zero, precum și datele când au fost admi-
nistrate aceste tratamente și perioadele de așteptare;
(d) apariția unor boli care pot influența siguranța cărnii;
(e) rezultatele, în cazul în care acestea sunt importante pentru protecția
sănătății publice, oricărei analize de eșantioane prelevate de la animale
sau alte eșantioane prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot
influența siguranța cărnii, inclusiv eșantioanele prelevate în cadrul supra-
vegherii și controlului zoonozelor și reziduurilor;
(f) raporturile pertinente privind rezultatele anterioare ale unor inspecții vete-
rinare ante mortem și post mortem efectuate în cazul unor animale care
provin din aceeași exploatație, inclusiv, în special, rapoartele medicului
veterinar oficial;
(g) datele privind producția, atunci când acestea ar putea indica prezența
unei boli
și
(h) numele și adresa medicului veterinar particular care îngrijește în mod
curent animalele din exploatația de origine.
4. (a) Cu toate acestea, nu este necesar ca exploatantului abatorului să i se
furnizeze:
(i) informațiile prevăzute la punctul 3 literele (a), (b), (f) și (h), în cazul
în care acesta deține deja aceste informații (de exemplu, prin inter-
mediul unui dispozitiv permanent sau printr-un sistem de asigurare a
calității)
sau
(ii) informațiile prevăzute la punctul 3 literele (a), (b), (f) și (g), în cazul
în care producătorul declară că nu există nici o informație pertinentă
de semnalat.
(b) informațiile nu trebuie să fie furnizate sub forma unui extras, cuvânt cu
cuvânt, din registrele exploatației de origine. Acestea pot fi comunicate
printr-un transfer electronic de date sau sub forma unei declarații stan-
dardizate semnate de producător.
5. Operatorii din sectorul alimentar care iau hotărârea de a accepta animale în
instalațiile abatoarelor după ce au evaluat informațiile pertinente privind
lanțul alimentar trebuie să le pună, fără întârziere, la dispoziția medicului
veterinar oficial și, cu excepția circumstanțelor prevăzute la punctul 7, cu cel
puțin 24 de ore înaintea sosirii animalului sau lotului de animale. Operatorul
din sectorul alimentar trebuie să notifice medicului veterinar oficial infor-
mațiile care pot genera preocupări privind sănătatea animală înainte de
inspecția veterinară ante mortem a animalului în cauză.
6. În cazul în care un animal ajunge la abator fără să fie însoțit de informații
privind lanțul alimentar, operatorul trebuie să înștiințeze de îndată medicul
veterinar oficial despre aceasta. Sacrificarea animalului nu poate avea loc atât
timp cât medicul veterinar oficial nu autorizează acest lucru.
7. În cazul în care autoritatea competentă este de acord cu aceasta, informațiile
privind lanțul alimentar pot însoți animalele la care se referă în momentul
sosirii acestora la abator, în loc de cel puțin 24 de ore înainte de sosire, în
cazul:
(a) animalelor din specia porcină, păsărilor de curte sau vânatului de cres-
cătorie care au fost supuse unei inspecții veterinare ante mortem în
exploatația de origine, în cazul în care acestea sunt însoțite de un
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 24

▼B
certificat semnat de medicul veterinar, prin care acesta arată că a
examinat animalele la exploatație și că le consideră sănătoase;
(b) solipedelor domestice;
(c) animalelor care au fost sacrificate de urgență, în cazul în care acestea
sunt însoțite de o declarație semnată de medicul veterinar care atestă
concluziile favorabile ale inspecției veterinare ante mortem
și
(d) animalelor care nu sunt furnizate abatorului direct de către exploatația de
origine.
Este necesar ca operatorii abatoarelor să evalueze informațiile pertinente. În
cazul în care acceptă animalele pentru sacrificare, aceștia trebuie să comunice
documentele menționate la literele (a) și (c) medicului veterinar oficial.
Sacrificarea sau pregătirea pentru tranșare a animalelor nu poate avea loc
înainte ca medicul veterinar oficial să autorizeze acest lucru.
8. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să verifice pașapoartele care
însoțesc solipedele domestice pentru a se asigura că animalul este destinat
sacrificării în vederea consumului uman. În cazul în care acceptă animalul
pentru sacrificare, aceștia trebuie să dea pașaportul medicului veterinar
oficial.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 25

▼B
ANEXA III

CERINȚE SPECIFICE

SECȚIUNEA I: CARNE DE UNGULATE DOMESTICE

CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PÂNĂ LA ABATOR

Operatorii din sectorul alimentar care transportă animale vii până la abator trebuie
să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. în timpul colectării și transportului, animalele trebuie să fie manipulate cu
precauție și trebuie evitată orice suferință inutilă;
2. animalele care prezintă simptome de boală sau care provin din efective
despre care s-a stabilit că sunt contaminate cu agenți importanți din
punctul de vedere al sănătății publice pot fi transportate spre abator numai
cu autorizarea autorității competente.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ ABATOARELOR

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că construcția, configurarea
și echipamentul abatoarelor unde sunt sacrificate ungulatele domestice sunt în
conformitate cu următoarele cerințe:
1. (a) abatoarele trebuie să dispună de spații pentru stabulație corespunzătoare și
igienice sau, dacă o permite clima, boxe de așteptare pentru animale, ușor
de curățat și de dezinfectat. Aceste spații și boxe trebuie să fie echipate
pentru adăparea animalelor și, în cazul în care este necesar, pentru
hrănire. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie să compromită siguranța
alimentelor;
(b) de asemenea, acestea trebuie să fie dotate cu instalații separate care se
încuie sau, dacă o permite clima, boxe pentru animalele bolnave sau
suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat și
amplasate astfel încât să se evite orice contaminare a celorlalte animale,
cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră că aceste
instalații nu sunt necesare;
(c) spațiile pentru stabulație trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a
asigura respectarea bunăstării animalelor. Acestea trebuie să fie amenajate
astfel încât să faciliteze inspecțiile veterinare ante mortem, inclusiv iden-
tificarea animalelor sau grupurilor de animale;
2. pentru a evita contaminarea cărnii, este necesar ca abatoarele:
(a) să dispună de un număr suficient de spații adaptate operațiunilor;
(b) să dispună de un spațiu separat pentru golirea și curățarea stomacurilor și
intestinelor, cu excepția cazului în care autoritatea competentă auto-
rizează, după caz, ca aceste operațiuni să fie efectuate separat în timp
și într-un abator determinat;
(c) să se asigure că următoarele operațiuni sunt efectuate separat în spațiu și
timp:
(i) asomarea și sângerarea;
(ii) în cazul sacrificării porcilor, opărirea, depilarea, curățarea și
pârlirea;
(iii) eviscerarea și continuarea pregătirii cărnii;
(iv) manipularea stomacului și a intestinelor curățate;
(v) pregătirea și curățarea celorlalte organe comestibile, în special
manipularea capetelor jupuite, în cazul în care aceste operațiuni
nu sunt efectuate pe linia de sacrificare;
(vi) împachetarea organelor comestibile
și
(vii) expedierea cărnii;
(d) să dispună de instalații care să împiedice orice contact între carne și sol,
pereți sau echipamente
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 26

▼B
și
(e) să dispună de linii de sacrificare (în cazul în care sunt utilizate)
concepute pentru a permite desfășurarea continuă a procesului de sacri-
ficare și a evita o contaminare încrucișată între diferitele părți ale liniei.
Atunci când în aceleași spații funcționează mai mult de o linie de sacri-
ficare, este necesar să fie asigurată o separare corespunzătoare în vederea
evitării unei contaminări încrucișate;
3. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații pentru dezinfectarea instru-
mentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt
sistem care are un efect echivalent;
4. este necesar ca echipamentul utilizat de către personalul care manipulează
carnea expusă pentru a se spăla pe mâini să fie dotat cu robinete proiectate
pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;
5. este necesar să se prevadă instalații care se încuie pentru depozitarea frigo-
rifică a cărnii reținute și instalații separate care se încuie pentru depozitarea
cărnii declarate improprii pentru consumul uman;
6. este necesar ca un spațiu separat să fie echipat cu instalații corespunzătoare
pentru curățarea, spălarea și dezinfectarea mijloacelor de transport utilizate
pentru vite. Cu toate acestea, este posibil ca abatoarele să nu dispună de acest
spațiu și de aceste instalații atunci când autoritatea competentă autorizează
acest lucru și atunci când în apropiere există spații și instalații autorizate
oficial;
7. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații care se încuie, rezervate
sacrificării animalelor bolnave sau suspecte de boală. Aceste instalații nu sunt
indispensabile în cazul în care sacrificarea este efectuată într-o altă unitate
autorizată în acest scop de către autoritatea competentă sau la încheierea
perioadei normale de efectuare a sacrificării;
8. în cazul în care în abator sunt depozitate gunoiul de grajd și conținutul
tubului digestiv, este necesar ca abatorul să fie dotat cu o incintă sau un
spațiu special pentru aceasta;
9. este necesar ca abatoarele să dispună de o instalație echipată corect care se
încuie sau, după caz, de un spațiu rezervat exclusiv utilizării de către
serviciul veterinar.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ SECȚIILOR DE TRANȘARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că secțiile de
tranșare unde se manipulează carne de ungulate domestice:
1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special:
(a) prin realizarea unei desfășurări continue a operațiunilor
sau
(b) prin separarea loturilor de producție diferite;
2. dispun de spații care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea
neambalată, cu excepția cazului în care carnea a fost depozitată în momente
diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare să nu poată
constitui o sursă de contaminare pentru carne;
3. dispun de săli de tranșare dotate cu echipamente care să asigure confor-
mitatea cu cerințele prevăzute de capitolul V;
4. dispun, pentru personalul care manipulează carnea expusă, de un echipament
pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea
răspândirii contaminărilor
și
5. dispun de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o
temperatură de ce puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echi-
valent.

CAPITOLUL IV: IGIENA SACRIFICĂRII

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în abatoare unde
sunt sacrificate ungulate domestice să asigure respectarea următoarelor cerințe:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 27

▼B
1. după sosirea animalelor în abator, nu trebuie ca sacrificarea să fie amânată
fără motiv. Cu toate acestea, atunci când cerințele privind bunăstarea animală
cer acest lucru, animalele trebuie lăsate să se odihnească înainte de sacri-
ficare;
2. (a) carnea care provine de la alte animale decât cele menționate la literele (b)
și (c) nu poate fi utilizată pentru consumul uman în cazul în care
animalele în cauză mor în alt fel decât prin sacrificare în abator;
(b) numai animalele vii destinate sacrificării pot fi introduse în spațiile de
sacrificare, cu excepția:
(i) animalelor care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exte-
riorul abatorului în conformitate cu prevederile capitolului VI;
(ii) animalelor sacrificate la locul de producție în conformitate cu
secțiunea III
și
(iii) vânatului sălbatic, în conformitate cu secțiunea IV capitolul II;
(c) carnea care provine de la animale care au făcut obiectul unei sacrificări
în urma unui accident într-un abator poate fi utilizată pentru consumul
uman în cazul în care, după inspecția veterinară, nu a fost constatată nici
o altă leziune gravă în afara celei provocate de accident;
3. este necesar ca animalele sau, după caz, fiecare lot de animale destinat
sacrificării să fie identificate astfel încât să se poată stabili originea lor;
4. animalele trebuie să fie curate;
5. este necesar ca operatorii abatoarelor să urmeze instrucțiunile medicului
veterinar numit de autoritatea competentă în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 854/2004 pentru ca inspecția veterinară ante mortem a fiecărui
animal înainte de sacrificare să fie efectuată în condiții corespunzătoare;
6. este necesar ca animalele introduse în sala de sacrificare să fie sacrificate fără
amânări nejustificate;
7. este necesar ca asomarea, sângerarea, jupuirea, eviscerarea și orice altă
pregătire pentru tranșare să fie efectuate fără nici o întârziere nejustificată,
astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii. În special:
(a) traheea și esofagul trebuie să rămână intacte la sângerare, cu excepția
cazului în care este vorba de o sacrificare conform unui ritual religios;
(b) la îndepărtarea pieilor și firelor de păr:
(i) este necesar să fie evitat orice contact între suprafața exterioară a
pielii și carcasă
și
(ii) operatorii și echipamentele care intră în contact cu suprafața exte-
rioară a pieilor și firelor de păr nu trebuie să atingă carnea;
(c) este necesar să fie luate măsuri pentru evitarea deversării conținutului
gastric în timpul și după eviscerare și pentru a asigura că eviscerarea este
încheiată cât mai repede posibil după asomare
și
(d) ablația mamelei nu trebuie să genereze contaminarea carcasei prin inter-
mediul laptelui sau colostrului;

▼M3
8. este oportun să se realizeze o jupuire completă a carcaselor și a celorlalte
părți ale corpului animalului destinate consumului uman, cu excepția
porcului, a capetelor de ovine, de caprine și de viței, a botului și a buzelor
de bovine și a picioarelor de bovine, ovine și caprine. Capetele și picioarele,
inclusiv botul și buzele, trebuie să fie manipulate astfel încât să fie evitată
orice contaminare a cărnii;

▼B
9. în cazul în care nu sunt jupuite, porcinelor trebuie să li se înlăture, de îndată,
firele de păr. Este necesar ca riscul de contaminare a cărnii cu apa folosită la
opărire să fie minim. Pentru această operațiune, pot fi utilizați numai aditivi
autorizați. Porcinele trebuie apoi să fie clătite cu apă potabilă din abundență;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 28

▼B
10. carcasele trebuie să fie ferite de orice contaminare vizibilă cu materii fecale.
Este necesar ca orice contaminare vizibilă să fie eliminată, fără întârziere,
prin fasonare sau orice alt procedeu care are un efect echivalent;
11. carcasele și organele nu trebuie să intre în contact cu solul, pereții sau
locurile de muncă;
12. exploatanții de abatoare urmează instrucțiunile autorității competente, astfel
încât inspecția veterinară post mortem a tuturor animalelor sacrificate să fie
efectuată în condiții corespunzătoare în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 854/2004;
13. atât timp cât nu a fost încheiată inspecția veterinară post mortem, părțile
animalului sacrificat care fac obiectul acestei inspecții:
(a) trebuie să poată fi identificate ca provenind dintr-o anumită carcasă
și
(b) nu trebuie să intre în contact cu alte carcase, organe comestibile sau
viscere, inclusiv cele care aparțin animalelor supuse deja unei inspecții
veterinare post mortem.
Cu toate acestea, penisul poarte fi îndepărtat de îndată, dacă nu prezintă nici
o leziune patologică;
14. este necesar ca cei doi rinichi să fie desprinși din învelișul lor de grăsime.
Pentru bovine și porcine, ca și pentru solipede, trebuie, de asemenea, înde-
părtată capsula perirenală;
15. în cazul în care sângele și celelalte organe ale mai multor animale sunt
adunate în același recipient înainte de încheierea inspecției veterinare post
mortem, este necesar ca întreg conținutul acestuia să fie declarat impropriu
pentru consumul uman atunci când carcasa unuia sau mai multora dintre
aceste animale este declarată improprie pentru consumul uman;
16. după inspecția veterinară post mortem:

▼M3
(a) este necesar să fie extirpate în mod igienic amigdalele bovinelor, ale
porcinelor și ale solipedelor;

▼B
(b) părțile improprii pentru consumul uman trebuie să fie evacuate din zona
curată a unității;
(c) carnea reținută sau declarată improprie pentru consumul uman și subpro-
dusele necomestibile nu trebuie să intre în contact cu carnea declarată
proprie pentru consumul uman
și
(d) este necesar ca viscerele și părțile de viscere care rămân în carcasă, cu
excepția rinichilor, să fie îndepărtate în întregime și cât mai repede
posibil, cu excepția cazului în care există o autorizație contrară din
partea autorității competente;
17. după sacrificare și inspecția veterinară post mortem, carnea trebuie să fie
depozitată în conformitate cu dispozițiile stabilite în capitolul VII;
18. atunci când sunt destinate unei prelucrări ulterioare:
(a) stomacurile trebuie să fie opărite sau curățate;
(b) intestinele trebuie să fie golite și curățate
și
(c) capetele și picioarele trebuie să fie jupuite sau opărite și depilate;
19. atunci când unitățile sunt autorizate pentru sacrificarea unor specii de animale
diferite sau pentru manipularea carcaselor de vânat de crescătorie și de vânat
sălbatic, este necesar să se prevadă precauții în vederea evitării oricărei
contaminări încrucișate, prin efectuarea separat în spațiu și timp a opera-
țiunilor executate în cazul diferitelor specii. Este necesar să fie disponibile
instalații separate pentru primirea și depozitarea carcaselor nejupuite de vânat
de crescătorie sacrificat în exploatație sau pentru vânatul sălbatic;
20. în cazul în care abatorul nu dispune de instalații care se încuie pentru sacri-
ficarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, este necesar ca instalațiile
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 29

▼B
utilizate pentru sacrificarea acestor animale să fie curățate și dezinfectate sub
control oficial înaintea reluării sacrificării altor animale.

CAPITOLUL V: IGIENA ÎN TIMPUL TRANȘĂRII ȘI DEZOSĂRII

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că tranșarea și
dezosarea ungulatelor domestice are loc în conformitate cu următoarele cerințe:

1. într-un abator, carcasele de ungulate domestice pot fi tranșate în semi-carcase

sau în sferturi și în semicarcase de cel mult trei bucăți. Ulterior, orice tranșare
și dezosare trebuie să fie efectuate într-o secție de tranșare;

2. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel

încât să se evite sau să se reducă, pe cât posibil, contaminarea. În acest scop,
este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure în special că:

(a) se introduce progresiv carnea destinată tranșării în spațiile de lucru;

(b) în timpul operațiunilor de tranșare, dezosare, fasonare, tăiere, debitare, de

împachetare și de ambalare, se menține carnea la o temperatură care să
nu fie mai mare de 3 °C pentru organe comestibile și 7 °C pentru alte
tipuri de carne cu ajutorul unei temperaturi ambientale maxime de 12 °C
sau unui alt sistem cu efect echivalent

și

(c) atunci când spațiile sunt autorizate pentru tranșarea cărnii care provine de
la specii diferite de animale, se prevăd măsuri de precauție în vederea
evitării oricărei contaminări încrucișate, dacă este cazul, prin efectuarea
separat în spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor
specii;

3. cu toate acestea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la

temperaturile prevăzute la punctul 2 litera (b), în conformitate cu prevederile
din capitolul VII, punctul 3;

4. de asemenea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la

temperaturile prevăzute la punctul 2 litera (b), atunci când secția de tranșare
se află în același loc ca și abatorul. În acest caz, carnea trebuie să fie trans-
ferată în sala de tranșare fie direct din spațiile de sacrificare, fie după o
perioadă de așteptare într-un spațiu de răcire sau refrigerare. De îndată ce
este tranșată și, după caz, ambalată, carnea trebuie să fie refrigerată la tempe-
ratura prevăzută la punctul 2 litera (b).

CAPITOLUL VI: SACRIFICAREA DE URGENȚĂ ÎN EXTERIORUL

ABATORULUI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că orice carne care
provine de la ungulate domestice care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență
în exteriorul abatorului poate fi destinată consumului uman numai în cazul în
care este în conformitate cu următoarele cerințe:

1. un animal sănătos trebuie să fi fost, pe de altă parte, victima unui accident

care a împiedicat transportarea acestuia până la abator din considerente
privind bunăstarea animală;

2. un medic veterinar trebuie să efectueze o inspecție veterinară ante mortem a

animalului;

3. animalul sacrificat și sângerat trebuie să fie transportat spre abator în condiții

de igienă și fără întârzieri nejustificate. Prelevarea stomacului și a intes-
tinelor, cu excepția oricărei alte pregătiri, poate fi realizată la fața locului,
sub supravegherea medicului veterinar. Toate viscerele prelevate trebuie să
însoțească animalul sacrificat până la abator și trebuie să se indice ca apar-
ținând acelui animal;

4. în cazul în care între sacrificare și sosirea la abator trec mai mult de două
ore, este necesar ca animalul să fie refrigerat. În cazul în care o permit
condițiile de climă, nu este necesară refrigerarea activă;

5. este necesar ca o declarație întocmită de către operatorul din sectorul

alimentar care a crescut animalul, în care se indică identitatea acestuia,
orice produs de uz veterinar sau alt tratament care i-a fost administrat
animalului respectiv, precum și datele de administrare a acestor tratamente
și perioada de așteptare, să însoțească animalul sacrificat până la abator;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 30

▼B
6. este necesar ca o declarație întocmită de către medicul veterinar prin care să
se ateste rezultatul favorabil al inspecției veterinare ante mortem, data, ora și
motivul sacrificării de urgență, precum și natura eventualului tratament admi-
nistrat animalului de către medicul veterinar să însoțească animalul sacrificat
până la abator;
7. animalul sacrificat trebuie să fie declarat propriu pentru consumul uman după
inspecția veterinară post mortem efectuată în abator în conformitate cu Regu-
lamentul (CE) nr. 854/2004, inclusiv după orice test suplimentar necesar în
cazul unei sacrificări de urgență;
8. este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să urmeze toate instrucțiunile
privind utilizarea cărnii pe care le poate da medicul veterinar oficial în urma
inspecției veterinare post mortem;
9. operatorii din sectorul alimentar nu pot introduce pe piață carnea animalelor
care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în cazul în care aceasta nu
are o marcă specială de salubritate care nu poate fi confundată nici cu marca
de salubritate prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 854/2004, nici cu marca
de identificare prevăzută de anexa II secțiunea I la prezentul regulament.
Carnea în cauză poate fi introdusă pe piață numai în statul în care a avut
loc sacrificarea în conformitate cu legislația națională.

CAPITOLUL VII: DEPOZITAREA ȘI TRANSPORTUL

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că depozitarea și trans-
portul cărnii de ungulate domestice sunt efectuate în conformitate cu următoarele
cerințe:
1. (a) cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, este necesar ca
inspecția veterinară post-mortem să fie imediat urmată de o refrigerare
în abator pentru a se asigura, în toate părțile cărnii, o temperatură care să
nu fie mai mare de 3 °C pentru organele comestibile și 7 °C pentru
celelalte tipuri de carne, după o curbă care să asigure o scădere continuă
a temperaturii. Cu toate acestea, carnea poate fi tranșată și dezosată în
timpul refrigerării în conformitate cu dispozițiile din capitolul V
punctul 4;
(b) în timpul procesului de refrigerare trebuie să fie asigurată o ventilare
corespunzătoare pentru a evita orice condens la suprafața cărnii;
2. carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul 1 și să și-o
mențină înainte de depozitare și în timpul acesteia;
3. carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul 1 și să și-o
mențină înainte de transport și în timpul acestuia. Cu toate acestea, trans-
portul poate avea loc, de asemenea, cu autorizarea autorității competente,
pentru a permite producția de produse specifice, cu condiția ca:
(a) acest transport să se efectueze în conformitate cu cerințele prevăzute de
autoritatea competentă pentru transportul de la o unitate dată la alta
și
(b) carnea să părăsească de îndată abatorul sau o sală de tranșare care se află
în aceeași clădire cu abatorul și ca transportul să nu dureze mai mult de
două ore;
4. carnea destinată congelării trebuie să fie congelată fără întârzieri nejustificate,
luând în considerare perioada de stabilizare, necesară eventual înainte de
congelare;
5. în timpul depozitării și transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea
ambalată, cu excepția cazului în care aceasta este depozitată sau transportată
în momente diferite sau astfel încât ambalajul și modul de depozitare sau de
transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

SECȚIUNEA II: CARNEA DE PASĂRE DE CURTE ȘI DE LAGOMORFE

CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PÂNĂ LA ABATOR

Operatorii din sectorul alimentar care transportă animale vii până la abator trebuie
să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. în timpul colectării și transportului, animalele trebuie să fie manipulate cu
precauție și orice suferință inutilă trebuie evitată;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 31

▼B
2. animalele care prezintă simptome de boală sau care provin din efective
despre care s-a stabilit că sunt contaminate cu agenți importanți din
punctul de vedere al sănătății publice pot fi transportate spre abator numai
cu autorizarea autorității competente;

3. cuștile utilizate pentru livrarea animalelor la abator și modulele, atunci când

sunt utilizate, trebuie să fie realizate din materiale care rezistă la coroziune,
se curăță și se dezinfectează ușor. Imediat după descărcare și înainte de a fi
reutilizat, tot echipamentul utilizat pentru colectarea și livrarea animalelor vii
trebuie să fie curățat, spălat și dezinfectat.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ ABATOARELOR

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că construcția, configurarea
și echipamentul abatoarelor unde sunt sacrificate păsări de curte sau lagomorfe
sunt în conformitate cu următoarele cerințe:

1. abatoarele trebuie să dispună de un spațiu sau de un loc acoperit pentru

primirea animalelor și pentru inspecția veterinară înainte de sacrificarea
acestora;

2. pentru a evita contaminarea cărnii, este necesar ca abatoarele:

(a) să dispună de un număr suficient de spații corespunzătoare operațiunilor
care trebuie efectuate;
(b) să dispună de un spațiu separat pentru eviscerarea și pregătirea cărnii,
inclusiv adăugarea condimentelor la carcasele întregi de păsări de curte,
cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează ca aceste
operațiuni să fie efectuate separat în timp și într-un anumit abator, după
caz;

(c) să se asigure că, în cazul în care sunt efectuate în abator, următoarele

operațiuni sunt efectuate separat în spațiu și timp:

(i) asomarea și sângerarea;

(ii) deplumarea sau jumulirea și, eventual, opărirea

și

(iii) expedierea cărnii;

(d) să dispună de instalații care să împiedice contactul între carne și sol,
pereți și echipamente

și

(e) să dispună de linii de sacrificare (acolo unde acestea funcționează)

concepute pentru a permite desfășurarea continuă a procesului de sacri-
ficare și a evita o contaminare încrucișată între diferitele părți ale liniei.
Atunci când în același spațiu funcționează mai mult de o linie de sacri-
ficare, este necesar să fie asigurată o separare corespunzătoare în vederea
evitării unei contaminări de la o linie la alta;

3. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații pentru dezinfectarea instru-

mentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt
sistem care are un efect echivalent;

4. este necesar ca echipamentul utilizat de către personalul care manipulează

carnea ca atare pentru a se spăla pe mâini să fie dotat cu robinete proiectate
pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;

5. este necesar să se prevadă instalații care se încuie pentru depozitarea frigo-

rifică a cărnii reținute și instalații separate care se încuie pentru depozitarea
cărnii declarate improprii pentru consumul uman;

6. este necesar ca abatoarele să dispună de un spațiu separat echipat cu instalații

corespunzătoare pentru curățarea, spălarea și dezinfectarea:

(a) echipamentelor de transport, de exemplu cuștile

și

(b) mijloacelor de transport.

Aceste spații și instalații nu sunt obligatorii pentru litera (b) atunci când în
apropiere există spații și instalații autorizate oficial;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 32

▼B
7. este necesar ca abatoarele să dispună de o instalație care se încuie și care este
echipată corespunzător sau, după caz, de un spațiu rezervat exclusiv utilizării
de către serviciul veterinar.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ SECȚIILOR DE TRANȘARE

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că secțiile de
tranșare unde se manipulează carne de păsări de curte sau de lagomorfe:
(a) să fie construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special:
(i) prin realizarea unei desfășurări continue a operațiunilor
sau
(ii) prin separarea loturilor de producție diferite;
(b) să dispună de spații care permit depozitarea cărnii ambalate separat de
carnea expusă, cu excepția cazului în care carnea a fost depozitată în
momente diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare să nu
poată constitui o sursă de contaminare pentru carne;
(c) să dispună de săli de tranșare dotate cu echipamente care să asigure
conformitatea cu cerințele prevăzute de capitolul V;
(d) să dispună, pentru personalul care manipulează carnea ca atare, de un
echipament pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru
prevenirea răspândirii contaminărilor
și
(e) să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă
la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect
echivalent.
2. În cazul în care următoarele operațiuni sunt efectuate într-o secție de tranșare:
(a) eviscerarea gâștelor și rațelor crescute pentru producția de foie gras,
asomate, sângerate și deplumate la ferma de îngrășare
sau
(b) eviscerarea păsărilor de curte cu eviscerare amânată,
operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că sunt disponibile
spații separate în acest scop.

CAPITOLUL IV: IGIENA SACRIFICĂRII

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în abatoare unde
sunt sacrificate păsări de curte sau lagomorfe să asigure respectarea următoarelor
cerințe.
1. (a) carnea care provine de la alte animale decât cele menționate la punctul
(b) nu poate fi utilizată pentru consumul uman în cazul în care animalele
în cauză mor în alt fel decât prin sacrificare în abator;
(b) numai animalele vii destinate sacrificării pot fi introduse în spațiile de
sacrificare, cu excepția:
(i) păsărilor de curte cu eviscerare amânată, gâștelor și rațelor crescute
pentru producția de foie gras și păsărilor care nu sunt considerate ca
fiind domestice, dar care sunt crescute ca animale domestice, atunci
când sunt sacrificate în exploatație în conformitate cu prevederile
capitolului VI;
(ii) vânatului de crescătorie sacrificat în exploatație în conformitate cu
secțiunea III
și
(iii) vânatului mic sălbatic în conformitate cu secțiunea IV, capitolul III.
2. este necesar ca operatorii abatoarelor să urmeze instrucțiunile autorității
competente pentru ca inspecția veterinară ante mortem să fie efectuată în
condiții corespunzătoare;
3. atunci când anumite unități sunt autorizate pentru sacrificarea unor specii
animale diferite sau pentru manipularea ratitelor de crescătorie și a
vânatului mic sălbatic, trebuie să fie luate măsuri de precauție în vederea
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 33

▼B
evitării oricărei contaminări încrucișate; astfel operațiunile executate pe specii
diferite sunt efectuate separat în timp și spațiu. Este necesar să fie disponibile
instalații separate pentru recepția și depozitarea carcaselor de ratite de cres-
cătorie sacrificate în exploatație și pentru vânatul mic sălbatic;
4. este necesar ca animalele introduse în sala de sacrificare să fie sacrificate fără
amânări nejustificate;
5. este necesar ca asomarea, sângerarea, jumulirea sau deplumarea, eviscerarea
și orice altă pregătire să fie efectuate fără nici o întârziere nejustificată, astfel
încât să fie evitată orice contaminare a cărnii. Este necesar, în special, să fie
luate măsuri pentru evitarea deversării conținutului tubului digestiv în timpul
eviscerării;
6. exploatanții de abatoare trebuie să urmeze instrucțiunile autorității
competente, astfel încât inspecția veterinară post mortem să fie efectuată în
condiții corespunzătoare și, în special, ca animalele sacrificate să poată fi
inspectate în mod corespunzător;
7. după inspecția veterinară post mortem:
(a) de îndată ce acest lucru este posibil, este necesar ca părțile improprii
pentru consumul uman să fie evacuate din zona curată a unității;
(b) carnea reținută sau declarată improprie pentru consumul uman și subpro-
dusele necomestibile nu trebuie să intre în contact cu carnea declarată
proprie pentru consumul uman
și
(c) este necesar ca viscerele și părțile de viscere care rămân în carcasă, cu
excepția rinichilor, să fie înlăturate, în cazul în care este posibil, în
întregime și cât mai repede posibil, cu excepția cazului în care există
o autorizație contrară din partea autorității competente;
8. după inspecția veterinară și eviscerare, este necesar ca animalele sacrificate să
fie curățate și refrigerate, de îndată ce acest lucru este posibil, la o tempe-
ratură care să nu fie mai mare de 4 °C, cu excepția cazului în care tranșarea
este efectuată la cald;
9. atunci când carcasele sunt supuse unui proces de refrigerare prin imersiune,
este necesar să fie respectate următoarele dispoziții:
(a) trebuie luate toate măsurile de precauție pentru evitarea unei contaminări
a carcaselor, luând în considerare parametri cum ar fi greutatea carcasei,
temperatura apei, volumul și direcția fluxului de apă și timpul de refri-
gerare;
(b) este necesar ca echipamentul să fie golit în întregime, curățat și dezin-
fectat de fiecare dată când acest lucru este necesar și cel puțin o dată pe
zi;
10. animalele bolnave sau suspecte de boală și animalele sacrificate în cadrul
unor programe de eradicare sau de luptă împotriva unei boli nu trebuie să fie
sacrificate în unitate, cu excepția cazului în care acest lucru este permis de
autoritatea competentă. În acest caz, este necesar ca sacrificarea să fie
realizată sub control oficial și trebuie luate măsuri pentru prevenirea
oricărei contaminări. Este necesar ca spațiile să fie curățate și dezinfectate
înainte de a fi reutilizate.

CAPITOLUL V: IGIENA ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ TRANȘARE ȘI DEZOSARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că tranșarea și
dezosarea cărnii de pasăre de curte și de lagomorfe are loc în conformitate cu
următoarele cerințe:
1. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel
încât să se evite sau să se reducă la minim orice contaminare. În acest scop,
este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure în special că:
(a) carnea destinată tranșării este introdusă progresiv în funcție de nevoie în
spațiul unde se lucrează;
(b) în timpul operațiunilor de tranșare, de dezosare, de fasonare, de feliere,
de debitare, de împachetare și de ambalare, se menține carnea la o
temperatură de cel mult 4 °C cu ajutorul unei temperaturi ambientale
de 12 °C sau a unui alt sistem cu efect echivalent
și
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 34

▼B
(c) atunci când spațiile sunt autorizate pentru tranșarea cărnii care provine de
la specii diferite de animale, se prevăd măsuri de precauție în vederea
evitării oricărei contaminări încrucișate, prin efectuarea separat în spațiu
și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor specii;

2. cu toate acestea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la

temperatura prevăzută la punctul 1 litera (b), atunci când secția de tranșare se
află în aceeași clădire cu abatoarele, cu condiția transferării cărnii în sala de
tranșare:

(a) direct din spațiile de sacrificare

sau

(b) după o perioadă de așteptare într-un spațiu de răcire sau refrigerare;

3. de îndată ce este tranșată și, după caz, ambalată, carnea trebuie să fie refri-
gerată la temperatura prevăzută la punctul 1 litera (b);

4. în timpul depozitării și transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea

ambalată, cu excepția cazului în care aceasta este depozitată sau transportată
în momente diferite sau astfel încât ambalajul și modul de depozitare sau de
transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

CAPITOLUL VI: SACRIFICAREA ÎN EXPLOATAȚIE

Operatorii din sectorul alimentar pot sacrifica păsările de curte menționate de
capitolul IV, punctul 1 litera (b) punctul (i) în exploatație numai cu autorizarea
autorității competente și cu respectarea următoarelor condiții:

1. este necesar ca exploatația să fie supusă unor inspecții veterinare periodice;

2. operatorul din sectorul alimentar trebuie să informeze, în prealabil, autoritatea

competentă cu privire la data și ora sacrificării păsărilor de curte;

3. exploatația trebuie să dispună de spații de adunare a animalelor care permit

realizarea unei inspecții veterinare ante mortem a grupului;

4. exploatația trebuie să dispună de spații corespunzătoare pentru sacrificarea

animalelor în condiții igienice și pentru manipularea ulterioară a păsărilor de
curte;

5. este necesar să se respecte cerințele privind bunăstarea animalelor;

6. păsările de curte sacrificate trebuie să fie transportate spre abator însoțite de o

declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care le-a
crescut, în care se indică orice produs de uz veterinar sau alt tratament
care le-a fost administrat, precum și datele de administrare a acestor
tratamente, perioadele de așteptare și data și ora sacrificării;

7. animalul sacrificat trebuie să fie transportat spre abator însoțit de un certificat

întocmit de medicul veterinar oficial sau de medical veterinar autorizat în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004;

8. în ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie gras,

carcasele neeviscerate trebuie să fie transportate de îndată și refrigerate, în
cazul în care este necesar, până la un abator sau la o secție de tranșare. Este
necesar ca acestea să fie eviscerate în termen de 24 de ore după sacrificare
sub controlul autorității competente;

9. păsările de curte cu eviscerare amânată obținute în exploatația de producție

pot fi ținute timp de cel mult 15 zile la o temperatură care să nu fie mai mare
de 4 °C. Acestea trebuie să fie apoi eviscerate într-un abator sau o secție de
tranșare care se află în același stat membru ca și exploatația de producție.

▼M1

CAPITOLUL VII: AGENȚI DE RETENȚIE A APEI

Operatorii din sectorul alimentar nu introduc pe piață carnea de pasăre tratată
pentru a favoriza retenția de apă ca fiind carne proaspătă, ci ca preparat de carne,
sau o utilizează în producția de produse prelucrate.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 35

▼B

SECȚIUNEA III: CARNE DE VÂNAT DE CRESCĂTORIE

1. Dispozițiile din secțiunea I se aplică producției și introducerii pe piață a

cărnii de ungulate paricopitate (cervidee și suide), cu excepția cazului în
care autoritatea competentă le consideră inoportune.
2. Dispozițiile din secțiunea II se aplică producției și introducerii pe piață a
cărnii de ratite. Cu toate acestea, dispozițiile din secțiunea I se aplică atunci
când autoritatea competentă le consideră corespunzătoare. Este necesar să se
prevadă instalații corespunzătoare, adaptate dimensiunii animalelor.
3. Fără a aduce atingere punctelor 1 și 2, operatorii din sectorul alimentar pot
sacrifica păsările alergătoare (ratite) și ungulatele de crescătorie prevăzute la
punctul 1 la locul de origine cu autorizarea autorității competente în cazul în
care:
(a) animalele nu pot fi transportate în vederea evitării oricărui risc pentru
manipulator sau a garantării bunăstării animalelor;
(b) efectivul este supus unor controale veterinare regulate;
(c) proprietarul animalelor prezintă o cerere;
(d) autoritatea competentă este informată în prealabil cu privire la data și ora
sacrificării animalelor;
(e) exploatația aplică o procedură de adunare a animalelor pentru a permite
realizarea unei inspecții veterinare ante mortem a grupului;
(f) exploatația dispune de instalații corespunzătoare pentru sacrificarea,
sângerarea și, atunci când ratitele trebuie deplumate, deplumarea
animalelor;
(g) sunt respectate cerințele privind bunăstarea animalelor;
(h) animalele sacrificate și sângerate sunt transportate spre abator în condiții
de igienă și fără întârzieri nejustificate. În cazul în care transportul
durează mai mult de două ore, animalele sunt refrigerate. Eviscerarea
poate fi efectuată la fața locului, sub control veterinar;
(i) o declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care a
crescut animalele, în care se indică identitatea acestora, orice produs de
uz veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat animalelor
respective, precum și datele de administrare a acestor tratamente și
perioadele de așteptare însoțește animalele sacrificate până la abator
și
(j) în timpul transportului către unitatea autorizată, un certificat eliberat și
semnat de către medicul veterinar oficial sau de către medicul veterinar
autorizat care să ateste rezultatul favorabil al inspecției veterinare ante-
mortem, efectuarea corectă a sacrificării și sângerării și care să indice
data și ora însoțește animalele sacrificate.
4. Operatorii din sectorul alimentar pot, de asemenea, sacrifica bizoni în
exploatație, în conformitate cu punctul 3 în circumstanțe excepționale.

SECȚIUNEA IV: CARNE DE VÂNAT SĂLBATIC

CAPITOLUL I: FORMAREA VÂNĂTORILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII

ȘI IGIENEI
1. Este necesar ca persoanele care vânează vânat sălbatic în vederea introducerii
pe piață pentru consumul uman să posede cunoștințe suficiente privind
patologia vânatului sălbatic precum și producția și manipularea vânatului
sălbatic și a cărnii de vânat sălbatic după vânare pentru a proceda la o
examinare inițială la fața locului.
2. Cu toate acestea, este suficient ca cel puțin unul din membrii unei echipe de
vânători să dispună de cunoștințele prevăzute la punctul 1. Trimiterile, în
cadrul acestei secțiuni, la o „persoană formată” sunt trimiteri la această
persoană.
3. Persoana formată ar putea, de asemenea, fi pădurarul în cazul în care face
parte din echipa de vânătoare sau în cazul în care se află în apropierea
locului unde are loc vânătoarea. În acest din urmă caz, vânătorul trebuie
să prezinte vânatul sălbatic pădurarului și să-l informeze cu privire la orice
comportament anormal pe care l-a constatat înainte de uciderea acestuia.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 36

▼B
4. Formarea trebuie să fie realizată, la cererea autorității competente, pentru a
permite vânătorilor să devină persoane formate. Aceasta trebuie să cuprindă
cel puțin următoarele elemente:
(a) anatomia, fiziologia și comportamentul normal al vânatului sălbatic;
(b) comportamentul anormal și alterarea patologică a vânatului sălbatic în
urma unor boli, a unei contaminări a mediului înconjurător sau a oricărui
alt factor care ar putea afecta sănătatea umană după consum;
(c) regulile de igienă și tehnicile corespunzătoare de manipulare, transport,
eviscerare etc. a vânatului sălbatic după ucidere
și
(d) legislația și actele administrative în domeniul sănătății animale și publice
și condițiile de igienă care reglementează introducerea pe piață a
vânatului sălbatic.
5. Este necesar ca autoritatea competentă să încurajeze organizațiile de vânători
să asigure aceste formări.

CAPITOLUL II: MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MARE

1. Este necesar ca după uciderea vânatului sălbatic mare, stomacurile și intes-
tinele să fie îndepărtate cât mai repede posibil și, în cazul în care este
necesar, să fie sângerate.
2. Persoana formată trebuie să efectueze o examinare a corpului și viscerelor,
îndepărtate eventual, pentru a identifica orice caracteristică care să indice un
risc privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar ca această
examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere.
3. Carnea vânatului sălbatic mare este introdusă pe piață numai în cazul în care
corpul este transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce
este posibil după examinarea prevăzută la punctul 2. Așa cum precizează
punctul 4, este necesar ca viscerele să însoțească animalul. Este necesar ca
acestea să poată fi identificate ca aparținând unui animal dat.
4. (a) În cazul în care, cu ocazia examinării prevăzute la punctul 2, nu este
identificată nici o caracteristică anormală, în cazul în care nu a fost
observat nici un comportament anormal înainte de ucidere și nu există
suspiciunea nici unei contaminări a mediului înconjurător, persoana
formată trebuie să atașeze corpului animalului o declarație numerotată
care atestă această situație. De asemenea, declarația trebuie să indice
data, ora și locul uciderii. În acest caz, capul și viscerele nu trebuie să
însoțească corpul animalului, cu excepția speciilor care pot fi purtătoare
de trichinoză (porcine, solipede și altele), al căror cap (cu excepția
colților) și diafragma trebuie să însoțească corpul animalului. Cu toate
acestea, este necesar ca vânătorii să respecte orice cerință suplimentară
impusă de statul membru în care are loc vânătoarea, în special pentru a
permite monitorizarea anumitor reziduuri și substanțe în conformitate cu
Directiva 96/23/CE;
(b) în alte circumstanțe, capul (cu excepția colților și coarnelor) și toate
viscerele, cu excepția stomacului și intestinelor, trebuie să însoțească
corpul animalului. Persoana formată care a efectuat examinarea trebuie
să informeze autoritatea competentă cu privire la caracteristicile
anormale, comportamentul anormal sau suspiciunea de contaminare a
mediului înconjurător care au împiedicat-o să întocmească o declarație
în conformitate cu litera (a);
(c) în cazul în care nu este disponibilă nici o persoană formată pentru
efectuarea examinării prevăzute la alineatul (2) într-un caz special,
capul (cu excepția colților și coarnelor) și toate viscerele, cu excepția
stomacului și intestinelor, trebuie să însoțească corpul animalului.
5. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după
uciderea animalului și carnea să aibă în întregime o temperatură care să nu
fie mai mare de 7 °C. În cazul în care condițiile de climă o permit, nu este
necesară o refrigerare activă.
6. Este interzisă orice îngrămădire a animalelor în timpul transportului spre
unitatea de prelucrare.
7. Este necesar ca vânatul sălbatic mare livrat unei unități de prelucrare a
vânatului să fie prezentat autorității competente pentru inspecția veterinară.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 37

▼B
8. În plus, vânatul sălbatic mare poate fi jupuit și introdus pe piață numai dacă:
(a) înainte de jupuire, este depozitat și manipulat separat de celelalte produse
alimentare și nu este congelat
și
(b) după jupuire, face obiectul unei inspecții veterinare finale în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
9. Normele prevăzute de secțiunea I capitolul V se aplică tranșării și dezosării
vânatului sălbatic mare.

CAPITOLUL III: MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MIC

1. Persoana formată trebuie să efectueze o examinare care să permită identi-
ficarea oricărei caracteristici care indică un risc privind sănătatea animală
prezentat de carne. Este necesar ca această examinare să aibă loc de îndată
ce este posibil după ucidere.
2. În cazul în care, cu ocazia acestei examinări, sunt constatate caracteristici
anormale, se observă un comportament anormal înainte de ucidere sau există
suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător, este necesar ca
persoana formată să informeze autoritatea competentă despre aceasta.
3. Carnea vânatului sălbatic mic poate fi introdusă pe piață numai dacă animalul
este transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce este
posibil după examinarea prevăzută la punctul 1.
4. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după
uciderea animalului și să cuprindă carnea în întregime la o temperatură
care să nu fie mai mare de 4 °C. În cazul în care condițiile de climă o
permit, nu este necesară o refrigerare activă.
5. Este necesar ca eviscerarea să fie efectuată sau încheiată fără întârziere la
sosirea în unitatea de prelucrare a vânatului, cu excepția cazului în care
autoritatea competentă autorizează practici diferite.
6. Este necesar ca vânatul sălbatic mic încredințat unei unități de prelucrare a
vânatului să fie prezentat autorității competente pentru inspecția veterinară.
7. Normele prevăzute de secțiunea II capitolul V se aplică tranșării și dezosării
vânatului sălbatic mic.

SECȚIUNEA V: CARNE TOCATĂ, PREPARATE DIN CARNE ȘI CARNE

SEPARATĂ MECANIC (CSM)

CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR DE PRODUCȚIE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în unități pentru
producția de carne tocată, de preparate din carne și de carne separată mecanic
(CSM) să se asigure că aceste unități:
1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii și a produselor, în
special:
(a) prin faptul că permit desfășurarea continuă a operațiunilor
sau
(b) prin faptul că se asigură prelucrarea în mod separat a loturilor de
producție diferite;
2. dispun de spații care permit depozitarea cărnii și a produselor ambalate
separat de carnea și produsele neambalate, cu excepția situației în care
acestea sunt depozitate în momente diferite sau astfel încât ambalajele și
modul de depozitare nu pot constitui o sursă de contaminare pentru carne
sau produse;
3. sunt dotate cu spații echipate astfel încât să se asigure respectarea cerințelor
privind temperatura stabilite în capitolul III;
4. dispun, pentru personalul care manipulează carnea și produsele neambalate,
de un echipament pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru
prevenirea răspândirii contaminărilor
și
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 38

▼B
5. dispun de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o
temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect
echivalent.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată,
preparate din carne și carne separată mecanic (CSM) să se asigure că materiile
prime utilizate respectă următoarele cerințe:
1. materiile prime utilizate pentru prepararea cărnii tocate trebuie să respecte
următoarele cerințe:
(a) este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii
proaspete;
(b) este necesar ca acestea să fi fost preparate din mușchi scheletici, inclusiv
din țesuturile grase aferente acestora;
(c) acestea nu pot fi obținute din:
(i) resturi de la tranșare sau fasonare (altele decât resturile de mușchi
întregi);
(ii) carne separată mecanic (CSM);
(iii) carne care conține fragmente de oase sau de piele
sau
(iv) carne care provine de la cap, cu excepția maseterilor, porțiunea care
nu este musculară de linea alba, regiunea carpiană și tarsiană, resturi
de carne curățată de pe oase și mușchi ai diafragmei (cu excepția
cazului în care a fost eliminată membrana seroasă);
2. următoarele materii prime pot fi utilizate pentru preparatele din carne:
(a) carnea proaspătă;
(b) carnea care respectă cerințele de la punctul 1
și
(c) atunci când este evident că aceste preparate din carne nu sunt destinate
consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic:
(i) carnea care rezultă din tocarea sau fragmentarea cărnii în confor-
mitate cu cerințele menționate la punctul 1, cu excepția celor
prevăzute la punctul 1 litera (c) punctul (i)
și
(ii) carnea separată mecanic care respectă cerințele prevăzute de capitolul
III punctul 3 litera (d);
3. materiile prime utilizate pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM)
trebuie să respecte următoarele cerințe:
(a) este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii
proaspete;
(b) nu este autorizată utilizarea următoarelor părți pentru producerea cărnii
separate mecanic (CSM):
(i) pentru păsările de curte: ghearele, pielea gâtului și capul
și
(ii) pentru celelalte animale: oasele capului, labele, coada, femurul, tibia,
peroneul, humerusul, radiusul și cubitusul.

CAPITOLUL III: IGIENA ÎN TIMPUL PRODUCȚIEI ȘI DUPĂ PRODUCȚIE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată,
preparate din carne și carne separată mecanic să asigure respectarea următoarelor
cerințe:
1. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel
încât să se evite sau să se reducă pe cât posibil orice contaminare. În acest
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 39

▼B
scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că, în
special, carnea utilizată:
(a) este menținută la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C pentru
păsările de curte, 3 °C pentru organe comestibile și 7 °C pentru alte
tipuri de carne
și
(b) este introdusă progresiv și în funcție de nevoi în spațiile de preparare;
2. următoarele cerințe se aplică producției de carne tocată și de preparate din
carne:
(a) cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează dezosarea
cărnii imediat înainte de tocare, carnea congelată sau congelată rapid
utilizată pentru prepararea cărnii tocate sau a preparatelor din carne
trebuie să fie dezosată înainte de congelare. Aceasta poate fi depozitată
numai pentru o perioadă limitată;
(b) atunci când a fost preparată din carne refrigerată, carnea tocată trebuie să
fie preparată:
(i) fie, pentru păsările de curte, în termen de cel mult trei zile după
sacrificarea animalelor;
(ii) fie, pentru alte animale, în termen de cel mult 6 zile după sacri-
ficarea acestora
sau
(iii) în termen de cel mult 15 zile după sacrificarea animalelor pentru
carnea de vită dezosată și ambalată în vid;
(c) imediat după producție, carnea tocată și preparatele din carne trebuie să
fie împachetate și/sau ambalate și
(i) răcite la o temperatură internă care să nu fie mai mare de 2 °C pentru
carnea tocată și 4 °C pentru preparatele din carne
sau
(ii) congelate la o temperatură internă care să nu fie mai mare de -18 °C.
Aceste condiții de temperatură trebuie să fie menținute în timpul depo-
zitării și transportului;
3. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic
(CSM) produse cu ajutorul unor tehnici care nu alterează structura oaselor
utilizate în producția de carne separată mecanic (CSM) și al căror conținut de
calciu nu este mult mai mare decât cel al cărnii tocate:
(a) materiile prime de dezosat care provin dintr-un abator aflat la fața locului
nu pot fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai
vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de curte nu pot fi
mai vechi de 3 zile;
(b) separarea mecanică trebuie efectuată imediat după dezosare;
(c) în cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obținută, carnea
separată mecanic (CSM) trebuie să fie împachetată și ambalată, iar apoi
refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C sau
congelată la o temperatură internă care să nu fie mai mare de -18 °C.
Aceste temperaturi trebuie menținute în timpul depozitării și trans-
portului;
(d) în cazul în care operatorul din sectorul alimentar a efectuat analize care
demonstrează că toată carnea separată mecanic (CSM) respectă criteriile
microbiologice care reglementează carnea tocată adoptate în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, aceasta poate fi utilizată în prepa-
ratele pe bază de carne despre care se știe sigur că nu sunt destinate
consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic și în
produsele din carne;
(e) carnea separată mecanic (CSM) despre care se poate dovedi că nu
respectă criteriile stabilite la litera (d) poate fi utilizată numai pentru
fabricarea produselor din carne tratate termic în unități autorizate în
conformitate cu prezentul regulament;
4. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic
(CSM) produse cu alte tehnici decât cele menționate la punctul 3:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 40

▼B
(a) atunci când provin dintr-un abator aflat la fața locului, materiile prime
pentru dezosat nu pot fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea
nu pot fi mai vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de
curte nu pot fi mai vechi de 3 zile;
(b) în cazul în care separarea mecanică nu intervine imediat după dezosare,
oasele cu carne trebuie să fie depozitate și transportate la o temperatură
care să nu fie mai mare de 2 °C sau, în cazul în care sunt congelate, la o
temperatură care să nu fie mai mare de -18 °C;
(c) oasele cu carne care provin din carcase congelate nu pot fi recongelate;
(d) în cazul în care nu este utilizată în ora următoare obținerii, carnea
separată mecanic (CSM) trebuie să fie imediat refrigerată la o tempe-
ratură care să nu fie mai mare de 2 °C;
(e) în cazul în care, după refrigerare, carnea separată mecanic (CSM) nu este
prelucrată într-un interval de 24 de ore, este necesar ca aceasta să fie
congelată în cele 12 ore ale producției și să ajungă, în șase ore, la o
temperatură internă care să nu fie mai mare de -18 °C;
(f) carnea separată mecanic congelată trebuie să fie împachetată sau
ambalată înainte de a fi depozitată sau transportată, dar nu trebuie să
fie depozitată mai mult de trei luni și trebuie menținută la o temperatură
care să nu fie mai mare de -18 °C în timpul depozitării sau transportului;
(g) carnea separată mecanic (CSM) poate fi utilizată numai pentru fabricarea
produselor pe bază de carne care fac obiectul unui tratament termic în
unitățile autorizate în conformitate cu prezentul regulament;
5. carnea tocată, preparatele de carne și carnea separată mecanic nu pot fi
recongelate după decongelare.

CAPITOLUL IV: ETICHETAREA

1. Pe lângă cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE (1), operatorii din
sectorul alimentar trebuie să asigure conformitatea cu cerința de la punctul
2 dacă și în măsura în care o cer normele naționale ale statului membru pe
teritoriul căruia este introdus pe piață produsul.
2. Este necesar ca ambalajele destinate livrării la consumatorul final și care
conțin carne tocată provenind de la păsări de curte sau solipede sau
preparate din carne care conțin carne separată mecanic să conțină o inscriptie
prin care se atrage atenția că aceste produse trebuie să fie fierte înainte de a fi
consumate.

SECȚIUNEA VI: PRODUSE DIN CARNE

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că următoarele

elemente nu sunt utilizate în scopul preparării produselor din carne:
(a) organele aparatului genital al femelelor și masculilor, cu excepția testi-
culelor;
(b) organele aparatului urinar, cu excepția rinichilor și vezicii;
(c) cartilagiul laringelui, al traheei și al bronhiilor extralobulare;
(d) ochii și pleoapele;
(e) canalul auditiv extern;
(f) țesuturile corneene
și
(g) la păsările de curte, capul, cu excepția crestei și urechilor, a carunculei și
bărbii, esofagul, gușa, intestinele și organele aparatului genital.
2. Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată și preparatele din carne,
utilizate pentru produsele din carne trebuie să respecte cerințele privind
carnea proaspătă. Cu toate acestea, carnea tocată și preparatele din carne

(1) Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea
produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29).
Directivă modificată ultima dată de Directiva 2003/89/CE (JO L 308, 25.11.2003, p. 15).
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 41

▼B
utilizate pentru produsele din carne nu sunt supuse celorlalte cerințe specifice
din secțiunea V.

SECȚIUNEA VII: MOLUȘTELE BIVALVE VII

1. Prezenta secțiune se aplică moluștelor bivalve vii. Cu excepția dispozițiilor

privind purificarea, aceasta se aplică, de asemenea, echinodermelor, tuni-
catelor și gasteropodelor marine vii.
2. Capitolele I-VIII se aplică animalelor recoltate în zonele de producție pe care
autoritatea competentă le-a clasificat în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 854/2004. Capitolul IX se aplică pectinidelor recoltate în afara acestor
zone.
3. Capitolele V, VI, VIII și IX, precum și punctul 3 din capitolul VII se aplică
în cazul comerțului cu amănuntul.
4. Cerințele prevăzute de prezenta secțiune le completează pe cele stabilite în
Regulamentul (CE) nr. 852/2004:
(a) în ceea ce privește operațiunile care sunt efectuate înainte de sosirea
moluștelor bivalve vii într-un centru de expediere sau de purificare,
acestea completează cerințele prevăzute de anexa I la regulamentul
menționat;
(b) în ceea ce privește celelalte operațiuni, acestea completează cerințele
prevăzute de anexa II la regulamentul menționat.

CAPITOLUL I: CERINȚE GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTRO-

DUCEREA PE PIAȚĂ A MOLUȘTELOR BIVALVE VII
1. Moluștele bivalve vii pot fi introduse pe piață în vederea vânzării cu
amănuntul numai de către un centru de expediere în care trebuie să fie
aplicată o marcă de identificare în conformitate cu capitolul VII.
2. Operatorii din sectorul alimentar pot accepta loturi de moluște bivalve vii
numai în cazul în care sunt respectate cerințele prevăzute la alineatele (3)-(7)
privind documentația.
3. Atunci când un operator din sectorul alimentar transferă un lot de moluște
bivalve vii între unități, lotul trebuie să fie însoțit până la sosirea în centrul
de expediere sau în unitatea de prelucrare de un document de înregistrare.
4. Este necesar ca acest document de înregistrare să fie întocmit în cel puțin una
din limbile oficiale ale statului membru în care se află unitatea de primire și
să conțină cel puțin informațiile indicate în continuare:
(a) în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate din regiunea de
producție, documentul de înregistrare trebuie să conțină cel puțin urmă-
toarele informații:
(i) identitatea și adresa producătorului;
(ii) data recoltării;
(iii) localizarea zonei de producție, descrisă cât de detaliat posibil, sau cu
ajutorul unui număr de cod;
(iv) starea de sănătate a zonei de producție;
(v) specia de scoici și cantitatea acestora
și
(vi) destinația lotului;
(b) în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate dintr-o zonă de
relocare, documentul de înregistrare trebuie să cuprindă cel puțin infor-
mațiile menționate la litera (a), precum și următoarele informații:
(i) locul unde se află zona de relocare
și
(ii) durata relocării;
(c) în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate dintr-un centru de
purificare, documentul de înregistrare trebuie să cuprindă cel puțin infor-
mațiile menționate la litera (a), precum și următoarele informații:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 42

▼B
(i) adresa centrului de purificare;
(ii) data purificării
și
(iii) data intrării și data ieșirii din centrul de relocare.
5. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care expediază loturi de
moluște bivalve vii să completeze în mod lizibil și de neșters secțiunile
pertinente din documentul de înregistrare. Operatorii din sectorul alimentar
care primesc loturi trebuie să aplice pe document o ștampilă care indică data
de primire a lotului sau să înregistreze data de primire în alt fel.
6. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să păstreze un exemplar din docu-
mentul de înregistrare privind fiecare lot expediat și primit, timp de cel puțin
douăsprezece luni după expediere sau primire (sau timp de o perioadă
eventual mai lungă, stabilită de către autoritatea competentă).
7. Cu toate acestea:
(a) în cazul în care personalul care recoltează moluștele bivalve vii operează
și la centrul de expediere, la centrul de purificare, la zona de relocare sau
la unitatea de prelucrare care primește moluștele bivalve vii
și
(b) în cazul în care o autoritate competentă unică exercită o supraveghere
asupra tuturor unităților în cauză,
documentele de înregistrare nu sunt necesare, în cazul în care autoritatea
competentă menționată este de acord.

CAPITOLUL II: CERINȚE PRIVIND IGIENA CARE SE APLICĂ

PRODUCȚIEI ȘI RECOLTĂRII MOLUȘTELOR BIVALVE VII

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ ZONELOR DE PRODUCȚIE

1. Producătorii pot recolta moluște bivalve vii numai în zonele de producție
ale căror situare și limite sunt fixe și pe care autoritatea competentă le-a
clasificat - după caz, în cooperare cu operatorii din sectorul alimentar - în
clasele A, B sau C, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
2. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, în vederea
consumului uman direct, moluște bivalve vii care provin dintr-o zonă
de producție din clasa A în cazul în care respectă standardele stabilite în
capitolul V.
3. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, pentru consumul
uman, moluște bivalve vii care provin dintr-o zonă de producție din clasa
B numai după ce acestea au fost tratate într-un centru de purificare sau
după relocare.
4. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, pentru consumul
uman, moluște bivalve vii care provin dintr-o zonă de producție din clasa
C numai după relocare timp de o perioadă îndelungată în conformitate cu
partea C a acestui capitol.
5. După purificare sau relocare, moluștele bivalve vii care provin din zone
de producție din clasa B sau C trebuie să respecte toate cerințele din
capitolul V. Cu toate acestea, moluștele bivalve vii care provin din aceste
zone care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau unei relocări
pot fi trimise într-o unitate pentru a fi supuse acolo unui tratament care
să elimine microorganismele patogene (dacă este necesar, după
eliminarea nisipului, mâlului sau mucusului în aceeași unitate sau în
alta). Metodele de tratament autorizate sunt următoarele:
(a) sterilizare în recipiente închise ermetic
și
(b) tratamente termice care cuprind:
(i) scufundarea în apă clocotită atât timp cât este necesar pentru
ridicarea temperaturii interne a cărnii moluștelor la cel puțin 90
°C și menținerea acestei temperaturi interne minime pentru o
durată egală sau mai mare de 90 de secunde;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 43

▼B
(ii) fierberea timp de 3-5 minute într-un spațiu închis unde tempe-
ratura este cuprinsă între 120 și 160 °C și unde presiunea este
cuprinsă între 2 și 5 kg/cm2, urmată de o îndepărtare a cochi-
liilor și de o congelare a cărnii la o temperatură internă de -20 °
C

și

(iii) fierberea în aburi sub presiune într-un spațiu închis unde sunt
respectate cel puțin cerințele privind timpul și temperatura
internă a cărnii moluștelor prevăzute la punctul (i). Este
necesar să fie utilizată o metodologie validată. Este necesar să
fie puse în aplicare proceduri bazate pe principiile analizei
riscurilor și punctelor de control decisiv pentru a verifica
omogenitatea distribuirii căldurii.

6. Operatorii din sectorul alimentar nu trebuie să producă sau să recolteze

moluște bivalve vii în zonele pe care autoritatea competentă nu le-a
clasificat sau care sunt improprii din motive de sănătate animală.
Aceștia trebuie să ia în considerare informațiile pertinente disponibile
privind disponibilitatea acestor zone pentru producție și recoltare,
inclusiv informațiile obținute prin autocontrol și de la autoritatea
competentă. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să folosească
aceste informații, în special informațiile privind condițiile de mediu și
meteorologice, pentru a hotărî tratamentul potrivit care să fie aplicat
loturilor recoltate.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ RECOLTĂRII ȘI MANIPULĂRII DUPĂ

RECOLTARE
Operatorii din sectorul alimentar care recoltează moluște bivalve vii sau care
le manipulează imediat după recoltare trebuie să se conformeze următoarelor
condiții:

1. tehnicile de recoltare și manipulările ulterioare nu trebuie să ducă la o

contaminare suplimentară sau la degradarea excesivă a cochiliilor sau
țesuturilor moluștelor bivalve vii și nu trebuie să genereze modificări
care afectează evident posibilitatea ca acestea să fie tratate prin puri-
ficare, prelucrare sau relocare. Operatorii din sectorul alimentar trebuie
în special:

(a) să protejeze în mod corespunzător moluștele bivalve vii contra

zdrobirii, abraziunii și vibrațiilor;

(b) să nu expună moluștele bivalve vii la temperaturi extreme;

(c) să nu scufunde încă o dată moluștele bivalve vii într-o apă care poate
duce la o contaminare suplimentară

și

(d) în cazul în care împachetarea este efectuată în zone naturale, să

utilizeze numai zonele pe care autoritatea competentă le-a clasificat
în clasa A;

2. mijloacele de transport trebuie să permită o drenare satisfăcătoare și să

fie dotate astfel încât să asigure cele mai bune condiții posibile de
supraviețuire și o protecție eficientă împotriva contaminărilor.

C. EXIGENȚE CARE SE APLICĂ RELOCĂRII MOLUȘTELOR BIVALVE

VII
Operatorii din sectorul alimentar care relocă moluște bivalve vii trebuie să se
conformeze următoarelor dispoziții:

1. operatorii din sectorul alimentar pot utiliza numai zonele autorizate de

către autoritatea competentă pentru relocarea moluștelor bivalve vii.
Limitele acestor zone trebuie să fie clar balizate cu geamanduri, piloni
sau alte echipamente fixe; zonele de relocare trebuie să fie separate de o
distanță minimă între ele, precum și de zonele de producție pentru a
reduce orice risc de propagare a contaminării;

2. condițiile de relocare trebuie să asigure condiții optime de purificare.

Operatorii din sectorul alimentar trebuie în special:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 44

▼B
(a) să utilizeze tehnici de manipulare a moluștelor bivalve vii care
urmează a fi relocate care permit reluarea activității de hrănire prin
filtrare după scufundarea în apa naturală;
(b) să nu reloce moluște bivalve vii la o densitate care nu permite
purificarea;
(c) să scufunde moluștele bivalve vii în apa de mare din interiorul zonei
de relocare pe o perioadă de timp corespunzătoare, stabilită în funcție
de temperatura apei; această perioadă trebuie să fie de cel puțin două
luni, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează o
perioadă mai scurtă pe baza analizei riscurilor efectuată de operatorul
din sectorul alimentar
și
(d) să asigure că diferitele situri dintr-o zonă de relocare sunt clar
separate pentru a evita orice posibilitate ca loturile să se amestece;
este necesar să fie utilizat sistemul „totul în exterior, totul în
interior”, astfel încât să nu existe posibilitatea introducerii unui lot
nou până când nu a fost îndepărtat lotul precedent;
3. operatorii din sectorul alimentar care gestionează zonele de relocare
trebuie să țină o evidență permanentă a originii moluștelor bivalve vii,
a perioadelor de relocare, a zonelor de relocare utilizate și a destinației
ulterioare a fiecărui lot după relocare pentru inspecția efectuată de auto-
ritatea competentă.

CAPITOLUL III: CERINȚE STRUCTURALE PRIVIND CENTRELE DE

EXPEDIERE ȘI DE PURIFICARE
1. Este necesar să nu existe posibilitatea ca locurile utilizate la sol să fie
inundate în timpul fluxului sau de ape provenind din zone înconjurătoare.
2. Este necesar ca bazinele și rezervoarele de apă să respecte următoarele
condiții:
(a) suprafețele interioare să fie netede, tari, impermeabile și ușor de curățat;
(b) să fie construite astfel încât să se poată realiza o golire totală de apă;
(c) orificiile pe unde intră apa în rezervor trebuie să fie plasate într-un loc
care permite evitarea oricărui risc de contaminare a apei.
3. În plus, centrele de purificare trebuie să fie adaptate volumului și tipului de
produse care urmează să fie purificate.

CAPITOLUL IV: CERINȚE PRIVIND IGIENA CENTRELOR DE

EXPEDIERE ȘI DE PURIFICARE

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ CENTRELOR DE PURIFICARE

Operatorii din sectorul alimentar care purifică moluștele bivalve vii trebuie să
se conformeze următoarelor obligații:
1. este necesar ca, înainte de începerea purificării, să se îndepărteze mâlul și
resturile de pe moluștele bivalve vii printr-o spălare cu apă curată;
2. funcționarea sistemului de purificare trebuie să permită ca moluștele
bivalve vii să-și poată regăsi repede și să-și poată menține activitatea
de hrănire prin filtrare, să elimine contaminarea cu reziduuri, să nu fie
recontaminate și să poată rămâne în viață în bune condiții după puri-
ficarea în vederea împachetării, a depozitării și a transportului înainte de
introducerea pe piață;
3. cantitate de moluște bivalve vii care vor fi purificate nu trebuie să fie mai
mare decât capacitatea centrului de purificare. Moluștele bivalve vii
trebuie să fie supuse unei purificări continue pe o perioadă suficientă
pentru ca acestea să fie în conformitate cu standardele sanitare
menționate de capitolul V și cu criteriile microbiologice adoptate în
temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004;
4. în cazul în care un bazin de purificare conține mai multe specii de
moluște bivalve, durata tratamentului trebuie să fie stabilită pe baza
timpului necesar speciei care are nevoie de cea mai lungă perioadă de
purificare;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 45

▼B
5. containerele utilizate pentru menținerea moluștelor bivalve vii în
sistemele de purificare trebuie să fie construite astfel încât apa de mare
curată să poată trece prin ele. Grosimea straturilor de moluște bivalve vii
nu trebuie să împiedice deschiderea cochiliilor în timpul purificării;

6. în bazinul de purificare în care sunt în curs de purificare moluște bivalve

vii nu trebuie să se afle nici un crustaceu, pește sau alt animal marin;

7. este necesar ca orice ambalaj care conține moluște bivalve vii purificate
trimis către un centru de expediere să poarte o etichetă care atestă puri-
ficarea acestora.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ CENTRELOR DE EXPEDIERE

Operatorii din sectorul alimentar care operează în centre de expediere trebuie
să se conformeze următoarelor obligații:

1. manipulările moluștelor bivalve vii, în special operațiunile de condi-

ționare, de calibrare, de ambalare și de împachetare nu trebuie să fie o
sursă de contaminare a produsului sau să afecteze viabilitatea moluștelor;

2. înainte de expediere, cochiliile moluștelor bivalve vii trebuie să fie

spălate complet cu apă curată;

3. moluștele bivalve vii trebuie să provină:

(a) dintr-o zonă de producție din clasa A;

(b) dintr-o zonă de relocare;

(c) dintr-un centru de purificare

sau

(d) dintr-un alt centru de expediere;

4. obligațiile menționate la punctele 1 și 2 se aplică, de asemenea, centrelor

de expediere situate la bordul navelor. Moluștele manipulate în astfel de
centre trebuie să provină dintr-o zonă de producție din clasa A sau dintr-
o zonă de relocare.

CAPITOLUL V: STANDARDE SANITARE CARE SE APLICĂ

MOLUȘTELOR BIVALVE VII
Pe lângă asigurarea conformității cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul
Regulamentului (CE) nr. 852/2004, operatorii din sectorul alimentar trebuie să
asigure conformitatea moluștelor bivalve vii comercializate pentru consumul
uman cu standardele prevăzute de prezentul capitol.

1. Acestea trebuie să aibă caracteristicile organoleptice legate de prospețime și

viabilitate, inclusiv absența murdăriilor pe cochilie, un răspuns corespunzător
la percuție și o cantitate normală de lichid între valve.

2. Cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate în tot corpul sau, separat, în

orice parte comestibilă) nu trebuie să depășească următoarele limite:

(a) pentru „Paralytic Shellfish Poison” (PSP), 800 micrograme la kilogram;

(b) pentru „Amnesic Shellfish Poison” (ASP), 20 miligrame de acid domoic

la kilogram;

(c) pentru acidul ocadaic, dinofizistoxine și pectenotoxine luate împreună,

160 micrograme de echivalent acid ocadaic la kilogram;

(d) pentru iesotoxine, 1 miligram de echivalent iesotoxine la kilogram

și

(e) pentru azaspiracide, 160 micrograme de echivalent azaspiracide la

kilogram.

CAPITOLUL VI: ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA MOLUȘTELOR

BIVALVE VII
1. Este necesar ca stridiile să fie împachetate și ambalate cu valva cavă
dedesubt.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 46

▼B
2. Pachetele individuale cu moluște bivalve vii remise direct consumatorului
trebuie să fie închise și să rămână așa după plecarea de la centrul de
expediere până la prezentarea acestora spre vânzare consumatorului final.

CAPITOLUL VII: MARCAJUL DE IDENTIFICARE ȘI ETICHETAREA

1. Este necesar ca eticheta, inclusiv marca de identificare, să fie rezistentă la
apă.

2. Pe etichetă trebuie să fie prevăzute dispozițiile generale privind marcajul de

identificare menționate de anexa II, precum și următoarele informații:

(a) specia de moluscă bivalvă (denumirea comună și denumirea științifică)

și

(b) data de împachetare, formată din zi și lună cel puțin.

Prin derogare de la Directiva 2000/13/CE, termenul minim de valabilitate

poate fi înlocuit de formula „Aceste animale trebuie să fie vii în momentul
când sunt cumpărate”.

3. Mărcile de identificare stabilite pentru loturile de moluștele bivalve vii care

nu sunt împachetate în pachete individuale remise direct consumatorului
trebuie păstrate cel puțin 60 de zile de către vânzătorul cu amănuntul după
fracționarea conținutului lotului.

CAPITOLUL VIII: ALTE DISPOZIȚII

1. Operatorii din sectorul alimentar care depozitează și transportă moluștele
bivalve vii trebuie să se asigure că acestea sunt menținute la o temperatură
care nu afectează caracteristicile privind siguranța alimentelor și viabilitatea.

2. Moluștele bivalve vii nu trebuie să fie scufundate înapoi în apă sau stropite
după ce au fost împachetate sau după plecarea din centrul de expediere.

CAPITOLUL IX: CERINȚE SPECIFICE CARE SE APLICĂ PECTINIDELOR

RECOLTATE ÎN AFARA ZONELOR DE PRODUCȚIE CLASIFICATE
Operatorii din sectorul alimentar care recoltează pectinide în afara zonelor de
producție clasificate sau care manipulează aceste pectinide trebuie să se
conformeze următoarelor obligații:

1. pectinidele pot fi introduse pe piață numai în cazul în care sunt recoltate și

manipulate în conformitate cu prevederile din capitolul II, partea B, și
respectă standardele stabilite în capitolul V, aprobate de un sistem de auto-
control;

2. în plus, atunci când datele care provin de la programele de supraveghere

oficiale permit autorității competente să clasifice fondurile pescărești - după
caz, în colaborare cu operatorii din sectorul alimentar -, se aplică pecti-
nidelor, prin analogie, dispozițiile din capitolul II partea A;

3. pectinidele pot fi introduse pe piață în vederea consumului uman numai prin

licitație, prin intermediul unui centru de expediere sau al unei unități de
prelucrare. Atunci când manipulează pectinide, operatorii din sectorul
alimentar care operează în astfel de unități trebuie să informeze autoritatea
competentă despre aceasta și, în ceea ce privește centrele de expediere, să
respecte cerințele pertinente din capitolele III și IV;

4. operatorii din sectorul alimentar care manipulează pectinide trebuie să

respecte:

(a) cerințele din capitolul I, alineatele (3)-(7), privind documentele, după caz.
În acest caz, documentul de înregistrare trebuie să indice clar locul unde
se află zona de recoltare a pectinidelor

sau

(b) pentru pectinidele ambalate și pectinidele împachetate, cerințele din

capitolul VII privind marca de identificare și etichetarea, atunci când
împachetarea oferă o protecție echivalentă celei oferite de ambalare.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 47

▼B
SECȚIUNEA VIII: PRODUSE PESCĂREȘTI

1. Prezenta secțiune nu se aplică moluștelor bivalve vii, echinodermelor, tuni-

catelor și gasteropodelor marine atunci când sunt introduse pe piață vii. Cu
excepția capitolelor I și II, aceasta se aplică acestor animale atunci când nu
sunt introduse pe piață vii, caz în care acestea trebuie să fi fost obținute în
conformitate cu secțiunea VII.
2. Capitolul III, părțile A, C și D și capitolele IV și V se aplică în cazul
comerțului cu amănuntul.
3. Cerințele din prezenta secțiune le completează pe cele din Regulamentul
(CE) nr. 852/2004:
(a) pentru unitățile, inclusiv nave, care se ocupă de producția primară și
operațiunile conexe, acestea completează cerințele prevăzute de anexa I
la acest regulament;
(b) pentru celelalte unități, inclusiv navele, acestea completează cerințele
prevăzute de anexa II la acest regulament.
▼M5
Prin derogare de la litera (a), punctul 7 din partea A din anexa I la Regu-
lamentul (CE) nr. 852/2004 nu se poate aplica operatorilor angajați în
pescuitul de coastă la scară redusă, în sensul articolului 26 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului (1) și care își desfășoară
activitățile pentru perioade mai scurte de 24 de ore.
▼B
4. În ceea ce privește produsele pescărești:
(a) producția primară cuprinde creșterea, pescuitul și recoltarea produselor
pescărești vii în vederea introducerii pe piață
și
(b) operațiunile conexe cuprind următoarele operațiuni, cu condiția ca
acestea să fie efectuate la bordul navei de pescuit: sacrificare,
sângerare, decapitare, eviscerare, îndepărtarea înotătoarelor, refrigerare
și împachetare; acestea includ, de asemenea:
1. transportul și depozitarea produselor pescărești a căror natură nu a
fost substanțial modificată, inclusiv produsele pescărești vii, în ferme
piscicole situate la sol
și
2. transportul produselor pescărești a căror natură nu a fost substanțial
modificată, inclusiv produsele pescărești vii, de la locul de producție
până la prima unitate de destinație.

CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că:
1. navele utilizate pentru recoltarea produselor pescărești în mediul natural al
acestora sau pentru manipularea sau prelucrarea acestor produse după
recoltare respectă condițiile structurale și de echipament stabilite în partea I
și
2. operațiunile efectuate la bordul navelor au loc cu respectarea condițiilor
stabilite în partea II.

I. CERINȚE STRUCTURALE ȘI PRIVIND ECHIPAMENTUL

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ TUTUROR NAVELOR
1. Este necesar ca navele să fie proiectate și construite astfel încât să se
evite orice contaminare a produselor cu apa din cală, apele reziduale,
fum, carburant, ulei, grăsime sau alte substanțe nocive.
2. Este necesar ca suprafețele cu care produsele pescărești intră în
contact să fie fabricate dintr-un material corespunzător, rezistent la
coroziune, neted și ușor de curățat. Acestea trebuie să fie îmbrăcate
în materiale solide netoxice.

(1) JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 48

▼B
3. Este necesar ca echipamentul și materialul utilizate în cursul opera-
țiunilor cu produsele pescărești să fie fabricate dintr-un material
rezistent la coroziune și ușor de curățat și dezinfectat.
4. Atunci când navele dispun de o sursă de apă destinată produselor
pescărești, aceasta trebuie să se afle într-un loc care să evite conta-
minarea apei.
B. CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR PROIECTATE ȘI
ECHIPATE PENTRU A ASIGURA CONSERVAREA
PRODUSELOR PESCĂREȘTI PROASPETE MAI MULT DE
DOUĂZECI ȘI PATRU DE ORE
1. Este necesar ca navele proiectate și echipate pentru a asigura
conservarea produselor pescărești mai mult de douăzeci și patru de
ore să fie echipate cu cale, cisterne sau containere pentru depozitarea
produselor pescărești la temperaturile stabilite în capitolul VII.
2. Calele trebuie să fie separate de hala mașinilor și de spațiile rezervate
echipajului prin pereți care permit îndepărtarea oricărui risc de conta-
minare a produselor pescărești depozitate. Recipientele utilizate
pentru depozitarea produselor pescărești trebuie să poată asigura
conservarea acestora în condiții de igienă satisfăcătoare și, după
caz, să permită o evacuare adecvată astfel încât apa provenită din
topirea gheții să nu rămână în contact cu produsele.
3. În navele echipate pentru refrigerarea produselor pescărești în apă de
mare curată răcită, cisternele trebuie să fie echipate cu un sistem care
să asigure o temperatură omogenă. Acest dispozitiv trebuie să
permită atingerea unei rate de refrigerare astfel încât temperatura
amestecului de pești și de apă de mare curată să nu fie mai mare
de 3 °C la șase ore după încărcare sau 0 °C după șaisprezece ore,
precum și să permită supravegherea și, dacă este necesar, înregis-
trarea temperaturii.
C. CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR FRIGORIFICE
Este necesar ca navele frigorifice:
1. să dispună de un echipament de congelare cu o putere suficientă
pentru ca interiorul produselor să ajungă repede la o temperatură
care să nu fie mai mare de -18 °C;
2. să dispună de instalații frigorifice cu o putere suficientă pentru a
menține produsele pescărești în spațiile de depozitare la o temperatură
care să nu fie mai mare de -18 °C. Spațiile de depozitare trebuie să
fie echipate cu un sistem de înregistrare a temperaturii așezat astfel
încât să poată fi consultat ușor. Sonda termică a sistemului de înre-
gistrare trebuie să fie situată în zona unde temperatura spațiului de
depozitare este cea mai mare
și
3. să respecte cerințele, stabilite la punctul 2 din partea B, care se aplică
navelor proiectate și echipate pentru a asigura conservarea produselor
pescărești proaspete mai mult de douăzeci și patru de ore.
D. CERINȚE CARE SE APLICĂ VASELOR FABRICĂ
1. Este necesar ca vasele fabrică să dispună cel puțin:
(a) de un spațiu de primire rezervat aducerii produselor pescărești la
bord, proiectat pentru a permite separarea tranșelor care se aduc
succesiv. Acesta trebuie să fie ușor de curățat și proiectat astfel
încât să protejeze produsele de acțiunea soarelui sau de intemperii
precum și de orice sursă de contaminare;
(b) de un sistem de transportare a produselor pescărești de la spațiul de
primire spre locul operațiunilor, în conformitate cu regulile de igienă;
(c) de spații de lucru de dimensiuni suficiente pentru a permite
prepararea și prelucrarea produselor pescărești în condiții de igienă
satisfăcătoare, ușor de curățat și de dezinfectat, proiectate și dispuse
pentru a evita orice contaminare a produselor;
(d) de spații de depozitare a produselor finite, de dimensiuni satisfă-
cătoare, proiectate astfel încât să fie ușor de curățat; în cazul în
care la bord funcționează o unitate de prelucrare a deșeurilor,
trebuie prevăzută o cală separată pentru depozitarea acestor deșeuri;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 49

▼B
(e) de un spațiu pentru depozitarea materialului de ambalat, separat de
locurile de pregătire și prelucrare a produselor;

(f) de echipamente speciale pentru evacuarea, fie direct în mare, fie, în

cazul în care o cer circumstanțele, într-o cuvă etanșă prevăzută în
acest scop, a deșeurilor și produselor pescărești necorespunzătoare
pentru consumul uman; în cazul în care aceste deșeuri sunt depo-
zitate și prelucrate la bord pentru a fi epurate, în acest scop trebuie
prevăzute spații separate;

(g) de un orificiu de pompare a apei situat într-un loc care să evite

contaminarea apei

și

(h) de dispozitive pentru spălarea mâinilor pentru personalul care mani-

pulează produsele pescărești expuse, care să fie prevăzute cu robinete
proiectate pentru evitarea propagării contaminării;

2. Cu toate acestea, vasele fabrică la bordul cărora se practică fierberea,

refrigerarea și împachetarea crustaceelor și a moluștelor nu sunt obligate
să se conformeze cerințelor din alineatul (1) în cazul în care la bordul
acestor vase nu are loc nici o altă formă de tratare sau prelucrare.

3. Este necesar ca vasele fabrică care congelează produsele pescărești să

dispună de un echipament care respectă condițiile care se aplică vaselor
fabrică prevăzute de partea C punctele 1 și 2.

II. CERINȚE PRIVIND IGIENA

1. În momentul utilizării, părțile vaselor sau containerele rezervate depo-
zitării produselor pescărești trebuie să fie menținute curate și bine între-
ținute. Acesta nu trebuie, în special, să fie murdărite de carburant sau de
apa din cală.

2. De îndată ce acest lucru este posibil după ce au fost aduse la bord,

produsele pescărești trebuie să fie puse la adăpost de orice contaminare
și protejate de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură. Atunci
când sunt spălate, apa utilizată trebuie să fie apă potabilă sau, după caz,
apă curată.

3. Este necesar ca produsele pescărești să fie manipulate și depozitate astfel

încât să nu fie lovite. Manipulatorii pot utiliza instrumente ascuțite pentru
a deplasa peștii mari sau peștii care i-ar putea răni, cu condiția să nu
deterioreze carnea acestor produse.

4. Produsele pescărești altele decât cele care sunt conservate vii trebuie să
fie refrigerate cât mai repede posibil după încărcare. Cu toate acestea,
atunci când refrigerarea acestora nu este posibilă, produsele pescărești
trebuie să fie debarcate cât mai repede posibil.

5. Este necesar ca gheața utilizată pentru refrigerarea produselor pescărești

să fie obținută din apă potabilă sau curată.

6. Atunci când peștii sunt decapitați și/sau eviscerați la bord, aceste

operațiuni trebuie să fie efectuate igienic și de îndată ce este posibil
după ce au fost capturați, iar produsele trebuie să fie imediat spălate
cu apă potabilă sau apă curată din abundență. În acest caz, viscerele și
părțile care pot constitui un pericol pentru sănătatea publică trebuie să fie
îndepărtate cât mai repede și păstrate separat de produsele destinate
consumului uman. Ficatul, icrele și lapții destinați consumului uman
trebuie să fie conservați cu gheață, la o temperatură apropiată de cea a
gheții care se topește, sau congelați.

7. Atunci când peștii întregi pentru industria conservelor sunt congelați în

saramură, aceștia trebuie să ajungă la o temperatură care nu este mai
mare de -9 °C. Saramura nu trebuie să constituie o sursă de contaminare
a peștilor.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN TIMPUL

DEBARCĂRII ȘI DUPĂ DEBARCARE
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care răspund de descărcarea
și debarcarea produselor pescărești să:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 50

▼B
(a) asigure că materialul de descărcare și debarcare care intră în contact cu
produsele pescărești este fabricat dintr-un material ușor de curățat și de
dezinfectat și este ținut în bună stare de întreținere și curățenie
și
(b) evite, în timpul descărcării și debarcării, orice contaminare a produselor
pescărești, în special:
(i) printr-o descărcare și debarcare rapidă;
(ii) prin plasarea produselor pescărești, fără întârziere, într-un mediu
protejat, la temperatura indicată în capitolul VII
și
(iii) prin utilizarea unor echipamente și manipulări care să nu poată
deteriora inutil părțile comestibile ale produselor pescărești.
2. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care răspund de halele de
licitație, de piețele pentru vânzarea cu ridicata sau de părți din halele de
licitație și din piețele pentru vânzarea cu ridicata în care sunt expuse
produsele pescărești la vânzare să asigure respectarea următoarelor cerințe:
(a) (i) trebuie să fie prevăzute instalații care se încuie pentru depozitarea
frigorifică a produselor pescărești reținute. Este necesar să fie
prevăzute instalații separate care se încuie pentru depozitarea
produselor pescărești declarate improprii pentru consumul uman;
(ii) în cazul în care autoritatea competentă cere acest lucru, este necesar
să fie prevăzută o instalație corect echipată care se încuie sau, după
caz, un spațiu rezervat exclusiv utilizării de către autoritatea
competentă;
(b) în momentul expunerii sau depozitării produselor pescărești:
(i) spațiile nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri;
(ii) vehiculele care emană gaze de eșapament care pot afecta calitatea
produselor pescărești nu pot pătrunde în aceste spații;
(iii) persoanele care au acces în aceste spații nu trebuie să introducă alte
animale
și
(iv) spațiile trebuie să fie bine iluminate pentru a facilita controalele
oficiale.
3. Atunci când nu a fost posibilă efectuarea refrigerării la bordul navei, este
necesar ca produsele pescărești proaspete, altele decât cele care sunt
conservate vii, să fie înghețate de îndată ce este posibil după debarcare și
depozitate la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește.
4. Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile competente pentru
ca acestea să poată efectua controalele oficiale în conformitate cu Regula-
mentul (CE) nr. 854/2004, în special în ceea ce privește procedurile de
notificare a debarcării produselor pescărești pe care autoritatea competentă
a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava sau a statului membru
unde se efectuează debarcarea produselor pescărești le-ar putea considera
necesare.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR, INCLUSIV

NAVELOR, CARE MANIPULEAZĂ PRODUSELE PESCĂREȘTI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure respectarea urmă-
toarelor cerințe, atunci când este necesar, în ceea ce privește unitățile care mani-
pulează produse pescărești.

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI PROASPETE

1. În cazul în care produsele refrigerate neîmpachetate nu sunt distribuite,
expediate, preparate sau prelucrate de îndată, după sosirea acestora într-o
unitate la sol, este necesar ca acestea să fie depozitate la gheață și într-un
loc corespunzător. Este necesar să fie efectuată o reînghețare ori de câte
ori este necesar. Produsele pescărești proaspete împachetate trebuie să fie
refrigerate la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 51

▼B
2. Este necesar ca operațiuni cum sunt decapitarea și eviscerarea să fie
efectuate în condiții de igienă. Atunci când este posibil, din punct de
vedere tehnic și comercial, să se procedeze la eviscerare, este necesar ca
aceasta să fie efectuată cât mai repede posibil după capturarea sau
debarcarea produselor pescărești. Produsele trebuie spălate abundent cu
apă potabilă sau, la bordul vasului, cu apă curată de îndată după aceste
operațiuni.
3. Este necesar ca operațiuni cum sunt tranșarea fileului din pește și
tranșarea să fie realizate astfel încât să se evite contaminarea sau
murdărirea fileurilor și a bucăților de carne. Fileurile și bucățile de
pește nu trebuie să stea pe mesele de lucru mai mult timp decât este
necesar pentru prepararea lor. Este necesar ca fileurile și bucățile de pește
să fie împachetate și, dacă este oportun, ambalate și refrigerate cât mai
repede posibil după preparare.
4. Containerele utilizate pentru expedierea sau depozitarea produselor
pescărești proaspete preparate și neambalate și păstrate la gheață
trebuie să permită apei provenite din topirea gheții să nu rămână în
contact cu produsele.
5. Produsele pescărești proaspete întregi și golite pot fi transportate și
conservate în apa refrigerată la bordul navelor. Acestea pot fi, de
asemenea, transportate în continuare în apă refrigerată și după
debarcare și pot fi transportate de la instalații de acvacultură până la
sosirea în prima unitate la sol care exercită orice activitate, alta decât
transport sau sortare.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR CONGELATE

Este necesar ca unitățile la sol în care sunt congelate produsele pescărești să
dispună de echipamente care respectă cerințele stabilite pentru navele frigo-
rifice în secțiunea VIII, capitolul I partea I titlul C punctele 1 și 2.

C. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI SEPARATE

MECANIC
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse
pescărești separate mecanic să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca materiile prime utilizate să răspundă următoarelor criterii:
(a) pentru producerea produselor pescărești separate mecanic pot fi
utilizați numai peștii întregi și carnea care rămâne pe oase după
tranșarea fileului de pește;
(b) materiile prime nu trebuie să conțină viscere;
2. este necesar ca procesul de fabricare să respecte următoarele cerințe:
(a) este necesar ca separarea mecanică să fie realizată de îndată după
tranșarea fileului de pește;
(b) dacă sunt utilizați pești întregi, este necesar ca în prealabil aceștia să
fie eviscerați și spălați;
(c) după fabricare, produsele pescărești separate mecanic trebuie să fie
congelate cât mai repede posibil sau încorporate într-un produs care
urmează să fie congelat sau supus unui tratament stabilizator.

D. CERINȚE PRIVIND PARAZIȚII

1. Este necesar ca următoarele produse pescărești să fie congelate la o
temperatură care să nu fie mai mare de -20 °C în toate punctele
produsului timp de cel puțin 24 de ore; este necesar ca acest tratament
să fie aplicat produsului crud sau produsului finit:
(a) produsele pescărești care trebuie consumate crude sau aproape crude;
(b) produsele pescărești care provin din următoarele specii dacă trebuie
să fie supuse unui proces de afumare la rece în timpul căruia tempe-
ratura internă a produsului pescăresc nu este mai mare de 60 °C:
(i) heringul;
(ii) macroul;
(iii) sprotul;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 52

▼B
(iv) somonul (sălbatic) din Atlantic sau Pacific
și
(c) produsele pescărești marinate și/sau sărate, în cazul în care procedeul
este insuficient pentru distrugerea larvelor de nematode.
2. Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să opteze pentru trata-
mentul menționat la punctul 1:
(a) în cazul în care există date epidemiologice care să indice că locurile
de pescuit de origine nu prezintă pericole privind sănătatea publică în
ceea ce privește prezența paraziților
și
(b) în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.
3. Este necesar ca, la introducerea pe piață a produselor pescărești
menționate la punctul 1, cu excepția cazului în care sunt furnizate consu-
matorului final, să fie însoțite de un document al fabricantului care să
indice tipul de tratare la care au fost supuse.

▼M3
E. CERINȚE PRIVIND ULEIUL DE PEȘTE DESTINAT CONSUMULUI
UMAN
Operatorii din sectorul alimentar au obligația de a se asigura ca materiile
prime utilizate pentru prepararea uleiului de pește destinat consumului uman
să răspundă următoarelor criterii:
1. provin din produse pescărești care au fost considerate proprii pentru
consumul uman;
2. provin de la unități, inclusiv vase, aprobate în conformitate cu prezentul
regulament;
3. sunt transportate și depozitate în condiții igienice până la momentul prelu-
crării.

▼B

CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI

PRELUCRATE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care efectuează fierberea crusta-
ceelor și moluștelor să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. fierberea trebuie să fie urmată de o răcire rapidă. Apa utilizată în acest scop
trebuie să fie apă potabilă sau, la bordul vasului, apă curată. În cazul în care
nu este folosit nici un alt mijloc de conservare, răcirea trebuie să fie
continuată până ce se ajunge la o temperatură apropiată de cea a gheții care
se topește;
2. cojirea trebuie să fie efectuată în condiții de igienă prin care să se evite orice
contaminare a produsului. În cazul în care această operațiune este executată
manual, personalul trebuie să se spele bine pe mâini;
3. după cojire, produsele fierte trebuie să fie congelate sau refrigerate de îndată
ce este posibil la temperatura stabilită în capitolul VII.

CAPITOLUL V: STANDARDE SANITARE CARE SE APLICĂ

PRODUSELOR PESCĂREȘTI
Pe lângă asigurarea conformității cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul
Regulamentului (CE) nr. 852/2004, operatorii din sectorul alimentar trebuie, în
funcție de natura produsului sau a speciei, să se asigure că produsele pescărești
introduse pe piață pentru consumul uman sunt în conformitate cu standardele
prevăzute de prezentul capitol.

A. PROPRIETĂȚI ORGANOLEPTICE ALE PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să realizeze o evaluare
organoleptică a produselor pescărești. Această evaluare trebuie să permită,
în special, verificarea conformității acestor produse cu criteriile de pros-
pețime.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 53

▼B
B. HISTAMINA
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că limitele care
se aplică histaminei nu sunt depășite.

C. AZOTUL VOLATIL TOTAL

Produsele pescărești neprelucrate nu trebuie introduse pe piață în cazul în
care testele chimice arată că au fost depășite limitele de TVB-N (azot bazic
volatil total) sau de TMA-N (azot-trimetilamină).

D. PARAZIȚI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că produsele
pescărești au fost supuse, înaintea introducerii pe piață, unui control vizual
care să detecteze prezența paraziților vizibili. Aceștia nu trebuie să introducă
pe piață pentru consumul uman produsele pescărești care sunt în mod vizibil
infestate cu paraziți.

E. TOXINE PERICULOASE PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ

▼M1
1. Produsele pescărești derivate din pești toxici din următoarele familii nu
trebuie introduse pe piață: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidaeși
Canthigasteridae. Produsele pescărești proaspete, preparate și prelucrate
din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosusși Lepidocybium
flavobrunneum, nu pot fi introduse pe piață decât ambalate sau împa-
chetate și trebuie să fie etichetate în mod corespunzător pentru a informa
consumatorul cu privire la metodele de preparare și/sau de fierbere,
precum și cu privire la prezența substanțelor care pot provoca tulburări
gastrointestinale. Pe etichetă trebuie să figureze, lângă denumirea
comună, numele științific.

▼B
2. Produsele pescărești care conțin biotoxine cum sunt ciguatoxina sau
toxinele paralizante ale mușchilor nu trebuie introduse pe piață. Cu
toate acestea, produsele pescărești derivate din moluște bivalve, echi-
noderme, tunicate și gasteropode marine pot fi introduse pe piață în
măsura în care au fost produse în conformitate cu secțiunea VII și
respectă standardele stabilite în capitolul V punctul 2 din această
secțiune.

CAPITOLUL VI: ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA PRODUSELOR

PESCĂREȘTI
1. Este necesar ca recipientele în care sunt conservate produsele pescărești
proaspete la gheață să fie rezistente la apă și să permită apei provenite din
topirea gheții să nu rămână în contact cu produsele.

2. Este necesar ca blocurile congelate, preparate la bordul navelor să fie bine

împachetate corespunzător înainte de debarcare.

3. Atunci când produsele pescărești sunt împachetate la bordul navei de pescuit,

este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materialul
utilizat pentru împachetare:

(a) nu constituie o sursă de contaminare;

(b) este depozitat astfel încât să nu fie expus unor riscuri de contaminare

și

(c) atunci când se intenționează a fi reutilizat, să fie ușor de curățat și, după
caz, de dezinfectat.

CAPITOLUL VII: DEPOZITAREA PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care depozitează produse
pescărești să asigure respectarea următoarelor cerințe:

1. este necesar ca produsele pescărești proaspete, produsele pescărești nepre-

lucrate decongelate precum și produsele din crustacee și din moluște fierte
și refrigerate să fie ținute la o temperatură apropiată de cea a gheții topite;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 54

▼B
2. este necesar ca produsele pescărești congelate să fie ținute la o temperatură
care să nu fie mai mare de -18 °C în toate punctele; cu toate acestea, peștii
întregi congelați în saramură și destinați industriei conservelor pot fi ținuți la o
temperatură care să nu fie mai mare de -9 °C;
3. este necesar ca produsele pescărești conservate vii să fie ținute la o tempe-
ratură și în condiții care să nu le afecteze caracteristicile din punctul de vedere
al siguranței alimentelor și al viabilității.

CAPITOLUL VIII: TRANSPORTUL PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care transportă produse
pescărești să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca, în timpul transportului, produsele pescărești să fie ținute la
temperaturile stabilite. În special:
(a) produsele pescărești proaspete, produsele pescărești neprelucrate decon-
gelate precum și produsele din crustacee și din moluște fierte și refri-
gerate trebuie să fie ținute la o temperatură apropiată de cea a gheții
topite;
(b) produsele pescărești congelate, cu excepția peștilor congelați în saramură
și destinați industriei conservelor, trebuie să fie ținute în timpul trans-
portului la o temperatură omogenă în toată masa produsului care să nu
fie mai mare de -18 °C, fiind tolerate scurte fluctuații înspre limita
superioară de cel mult 3 °C;
2. operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să se conformeze dispozi-
țiilor de la punctul 1 litera (b) atunci când sunt transportate produse
pescărești congelate de la un depozit frigorific până la o unitate autorizată
pentru a fi decongelate de îndată după sosire, în vederea unei preparări și/sau
prelucrări atunci când distanța parcursă este scurtă și autoritatea competentă
autorizează acest lucru;
3. în cazul în care produsele pescărești sunt conservate la gheață, apa provenită
din topirea gheții nu trebuie să rămână în contact cu produsele;
4. este necesar ca produsele pescărești destinate introducerii pe piață vii să fie
transportate în condiții care să nu le afecteze caracteristicile din punctul de
vedere al siguranței alimentelor și al viabilității.
▼M3

SECȚIUNEA IX: LAPTE CRUD, COLOSTRU, PRODUSE LACTATE ȘI

PRODUSE PE BAZĂ DE COLOSTRU
În sensul prezentei secțiuni:
1. Prin „colostru” se înțelege fluidul secretat de glandele mamare ale animalelor
producătoare de lapte de la trei până la cinci zile după naștere, bogat în
anticorpi și minerale, și care precede producția de lapte crud.
2. Prin „produse pe bază de colostru” se înțelege produse care rezultă din prelu-
crarea colostrului sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse.

CAPITOLUL I: LAPTE CRUD ȘI COLOSTRU – PRODUCȚIA PRIMARĂ

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc sau, după caz,
colectează lapte crud și colostru să asigure respectarea cerințelor prevăzute în
acest capitol.

I. CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ CARE SE APLICĂ PRODUCȚIEI

DE LAPTE CRUD ȘI DE COLOSTRU
1. Este necesar ca laptele crud și colostrul să provină de la animale:
(a) care nu prezintă nici un simptom de boală contagioasă care poate fi
transmisă omului prin lapte și colostru;
(b) în bună stare de sănătate și care nu prezintă nici un semn de boală
care ar putea duce la contaminarea laptelui și, în special, care nu
suferă de o infecție a aparatului genital însoțită de scurgeri, de
enterită cu diaree și febră sau de o inflamație vizibilă a ugerului;
(c) care nu prezintă nici o rană a ugerului care ar putea altera laptele și
colostrul;
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 55

▼M3
(d) cărora nu li s-au administrat substanțe sau produse neautorizate sau
animale care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal în temeiul
Directivei 96/23/CE;
(e) pentru care, în cazul administrării unor produse sau substanțe auto-
rizate, a fost respectată perioada de așteptare prescrisă pentru aceste
produse sau substanțe.
2. (a) În ceea ce privește în special bruceloza, este necesar ca laptele crud și
colostrul să provină:
(i) de la vaci sau bivolițe care aparțin unui efectiv care, în sensul
Directivei 64/432/CEE (1), este indemn sau oficial indemn de
bruceloză;
(ii) de la oi sau de la capre care aparțin unei exploatații oficial
indemne sau indemne de bruceloză în sensul Directivei
91/68/CEE (2) sau
(iii) de la femele din alte specii care aparțin, pentru speciile sensibile
la bruceloză, unui efectiv controlat regulat pentru această maladie
în cadrul unui plan de supraveghere aprobat de autoritatea
competentă.
(b) În ceea ce privește tuberculoza, laptele crud și colostrul trebuie să
provină:
(i) de la vaci sau bivolițe care aparțin unui efectiv care, în sensul
Directivei 64/432/CEE, este indemn sau oficial indemn de
bruceloză sau
(ii) de la femele din alte specii care aparțin, pentru speciile sensibile
la tuberculoză, unui efectiv controlat regulat pentru această
maladie în cadrul unui plan de supraveghere aprobat de auto-
ritatea competentă.
(c) În cazul în care sunt ținute capre împreună cu vaci, este necesar ca
aceste capre să fie controlate și să fie supuse unor teste de tuber-
culoză.
3. Cu toate acestea, laptele crud care provine de la animale care nu respectă
cerințele de la punctul 2 poate fi utilizat cu autorizația autorității
competente:
(a) în cazul vacilor sau al bivolițelor care nu prezintă o reacție pozitivă la
testele de depistare a tuberculozei sau a brucelozei și nici un simptom
al acestor boli după ce au fost supuse unui tratament termic, astfel
încât să prezinte o reacție negativă la testul de fosfatază;
(b) în cazul oilor sau al caprelor care nu prezintă o reacție pozitivă la
testele de depistare a brucelozei sau care au fost vaccinate împotriva
brucelozei în cadrul unui program de eradicare aprobat și care nu
prezintă nici un simptom al acestei boli:
(i) fie pentru fabricarea brânzeturilor cu o durată de maturare de cel
puțin două luni;
(ii) fie după ce au fost supuse unui tratament termic, astfel încât să
prezinte o reacție negativă la testul de fosfatază și
(c) în cazul femelelor altor specii care nu prezintă o reacție pozitivă la
testele de depistare a tuberculozei sau a brucelozei și nici un simptom
al acestor boli, dar care aparțin unui efectiv în care a fost detectată
bruceloza sau tuberculoza în urma controalelor menționate la punctul
2 litera (a) punctul (iii) sau la punctul 2 litera (b) punctul (ii), în cazul
în care sunt supuse unui tratament care să asigure siguranța acestuia.
4. Laptele crud și colostrul de la un animal care nu respectă cerințele de la
punctele 1-3 – și anume orice animal care prezintă individual o reacție
pozitivă la testele profilactice privind tuberculoza sau bruceloza

(1) Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție
veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (JO L 121,
29.7.1964, p. 1977/64). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regula-
mentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).
2
( ) Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind problemele de sănătate
animală care afectează schimburile intracomunitare cu ovine și caprine (JO L 46,
19.2.1991, p. 19). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia
2005/932/CE a Comisiei.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 56

▼M3
prevăzute în Directiva 64/432/CEE și de Directiva 91/68/CEE – nu
trebuie să fie utilizat pentru consumul uman.

5. Izolarea animalelor infectate sau suspecte de a fi infectate cu una dintre

bolile menționate la punctul 1 sau 2 este necesar să fie eficientă, în
scopul evitării oricărui efect nefast asupra laptelui și a colostrului altor
animale.

II. IGIENA ÎN EXPLOATAȚIILE DE PRODUCȚIE A LAPTELUI ȘI A

COLOSTRULUI
A. Cerințe care se aplică spațiilor și echipamentelor
1. Este necesar ca instalațiile de muls și spațiile în care este depozitat,
manipulat sau răcit laptele și colostrul să fie situate și să fie construite
astfel încât să limiteze riscurile de contaminare a laptelui și a colos-
trului.

2. Este necesar ca spațiile destinate depozitării laptelui și a colostrului să

fie protejate de vermină și bine separate de spațiile unde sunt
adăpostite animalele și, după caz, pentru a răspunde cerințelor
prevăzute de partea B, să dispună de un echipament de refrigerare
corespunzător.

3. Este necesar ca suprafața echipamentelor care intră în contact cu

laptele și colostrul (ustensile, recipiente, cisterne etc. utilizate la
muls, la colectare și la transport) să fie ușor de curățat și, dacă este
necesar, de dezinfectat și bine întreținută. Aceasta impune utilizarea
unor materiale netede, lavabile și netoxice.

4. După utilizare, aceste suprafețe trebuie să fie curățate și, dacă este
necesar, dezinfectate. După fiecare transport sau fiecare serie de trans-
porturi, atunci când intervalul dintre descărcare și încărcarea
următoare este foarte scurt, dar în toate cazurile cel puțin o dată pe
zi, este necesar ca recipientele și cisternele utilizate pentru transportul
laptelui crud să fie curățate și dezinfectate în mod corespunzător
înainte de a fi reutilizate.

B. Igiena în timpul mulsului, al colectării și al transportului

1. Este necesar ca mulsul să fie efectuat în condiții de igienă, asigurând
în special:

(a) ca, înainte de a începe mulsul, ugerul și părțile adiacente să fie

curate;

(b) ca laptele și colostrul de la fiecare animal să fie controlate de

către persoana care răspunde de muls sau cu ajutorul unei metode
care permite obținerea unor rezultate similare, în vederea
detectării unor caracteristici organoleptice sau fizico-chimice
anormale, și ca laptele și colostrul care prezintă astfel de caracte-
ristici să nu fie utilizate pentru consumul uman;

(c) ca laptele și colostrul care provin de la animale care prezintă

semnele clinice ale unei boli care poate afecta mamela să nu
fie utilizate pentru consumul uman în cazul în care nu sunt în
conformitate cu indicațiile unui medic veterinar;

(d) să fie identificate animalele supuse unui tratament în urma căruia

există riscul ca reziduuri de medicamente să treacă în lapte și ca
laptele care provine de la aceste animale înainte de încheierea
perioadei de așteptare prescrise să nu fie utilizat pentru
consumul uman și

(e) ca tratamentele prin imersiune sau prin pulverizare aplicate

ugerelor să fie utilizate în conformitate cu procedurile prevăzute
de Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din16 februarie 1998 privind introducerea pe piață a produselor
biocide (1);

(f) colostrul se mulge separat și nu se amestecă împreună cu laptele

crud.

(1) JO L 123, 24.4.1998, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva
2006/50/CE (JO L 142, 30.5.2006, p. 6).
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 57

▼M3
2. Imediat după muls este necesar ca laptele și colostrul să fie plasat într-
un spațiu curat, proiectat și echipat astfel încât să se evite orice
contaminare.

(a) Laptele trebuie de îndată adus la o temperatură care să nu fie mai

mare de 8 °C, atunci când este colectat în fiecare zi, și 6 °C,
atunci când colectarea nu este efectuată în fiecare zi.

(b) Colostrul trebuie de îndată adus și depozitat separat la o tempe-

ratură care să nu fie mai mare de 8 °C, atunci când este colectat
în fiecare zi, și de 6 °C, atunci când colectarea nu este efectuată
în fiecare zi, sau congelat.

3. În timpul transportului este necesar ca răcirea să fie menținută, iar la

sosirea în unitatea de destinație temperatura laptelui nu trebuie să fie
mai mare de 10 °C.

4. Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să respecte cerințele

privind temperatura menționate la punctele 2 și 3, în cazul în care
laptele nu întrunește criteriile prevăzute în partea III și în cazul în
care:

(a) laptele este tratat în două ore după muls sau în cazul în care

(b) este necesară o temperatură mai mare din motive tehnologice legate
de fabricarea anumitor produse lactate, și autoritatea competentă
autorizează acest lucru.

C. Igiena personalului
1. Este necesar ca persoanele care efectuează mulsul și/sau manipulează
lapte crud și colostru să poarte haine curate și adaptate.

2. Este necesar ca persoanele care efectuează mulsul să respecte un

nivel ridicat de igienă personală. Este necesar ca în apropierea
spațiilor de muls să fie amplasate instalații adaptate care să
permită persoanelor care efectuează mulsul și manipulează laptele
crud să se spele pe mâini și pe brațe.

III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI CRUD ȘI COLOSTRULUI

1. (a) Până la stabilirea unor standarde în cadrul unei legislații mai
specifice privind calitatea laptelui și a produselor lactate, se aplică
următoarele criterii în cazul laptelui crud.

(b) Până la adoptarea unei legislații comunitare specifice sunt aplicabile

criteriile naționale pentru colostru, în ceea ce privește conținutul de
germeni și de celule somatice sau reziduuri de antibiotice.

2. Controlul trebuie să fie efectuat pe un număr reprezentativ de eșantioane

de lapte crud și colostru colectat de la exploatații de producție a laptelui
și prelevate prin eșantionare aleatorie, în conformitate cu punctele 3 și 4,
în cazul laptelui crud, și cu criteriile naționale existente menționate la
punctul 1 litera (b), în cazul colostrului. Controalele pot fi efectuate:

(a) de către sau în numele operatorului din sectorul alimentar care

produce laptele;

(b) de către sau în numele operatorului din sectorul alimentar care

colectează sau prelucrează laptele;

(c) de către sau în numele unui grup de operatori din sectorul alimentar
sau

(d) în cadrul unui program de control național sau regional.

3. (a) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să pună în aplicare

proceduri pentru ca laptele crud să întrunească următoarele criterii:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 58

▼M3
(i) pentru laptele crud de vacă:

Conținutul de germeni la 30 ° ≤ 100 000 (*)

C (per ml)
Conținutul de celule somatice ≤ 400 000 (**)
(per ml)

(*) Medie geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu

cel puțin două prelevări pe lună.
(**) Medie geometrică variabilă constatată pe o perioadă de trei luni, cu
cel puțin o prelevare pe lună, cu excepția cazului în care autoritatea
competentă definește o altă metodologie pentru a lua în considerare
variațiile sezoniere ale nivelurilor de producție.

(ii) pentru laptele crud de la alte specii

Conținutul de germeni la 30 ° ≤ 1 500 000 (*)

C (per ml)

(*) Medie geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu

cel puțin două prelevări pe lună.

(b) Cu toate acestea, în cazul în care laptele crud care provine de la alte
specii decât vacile este destinat fabricării de produse fabricate cu
lapte crud printr-un procedeu care nu implică nici un tratament
termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să facă tot
ce este necesar pentru ca laptele crud să întrunească următoarele
criterii:

Conținutul de germeni la 30 °C ≤ 500 000 (*)

(*) Medie geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel

puțin două prelevări pe lună.

4. Fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE, este necesar ca operatorii din

sectorul alimentar să pună în aplicare proceduri pentru evitarea intro-
ducerii pe piață a laptelui crud:

(a) al cărui conținut de reziduuri de antibiotice depășește nivelul

autorizat pentru una dintre substanțele prevăzute în anexele I și III
la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 (1) sau

(b) în cazul în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanțelor

antibiotice depășește o valoare maximă autorizată.

5. În cazul în care laptele crud nu respectă dispozițiile punctului 3 sau 4,

este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să informeze autoritatea
competentă și să ia măsuri pentru remedierea situației.

CAPITOLUL II: CERINȚE PRIVIND PRODUSELE LACTATE ȘI CELE PE

BAZĂ DE COLOSTRU

I. CERINȚE PRIVIND TEMPERATURA

1. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că, la sosirea în
unitatea de prelucrare:

(a) laptele este răcit rapid la o temperatură care nu este mai mare de
6 °C;

(b) colostrul este răcit rapid la o temperatură care nu este mai mare de
6 °C sau este menținut înghețat

și este menținut la această temperatură până la prelucrare.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei
proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente
de uz veterinar în alimentele de origine animală (JO L 224, 18.8.1990, p. 1). Regu-
lament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1231/2006
(JO L 225, 17.8.2006, p. 3).
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 59

▼M3
2. Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar pot păstra laptele și
colostrul la o temperatură mai mare:
(a) în cazul în care prelucrarea începe de îndată după muls sau în patru
ore după sosirea laptelui și a colostrului în unitatea de prelucrare sau
(b) în cazul în care autoritatea competentă autorizează o temperatură mai
mare din motive tehnologice legate de producerea anumitor produse
lactate sau pe bază de colostru.

II. CERINȚE PRIVIND TRATAMENTUL TERMIC

1. Atunci când laptele crud, colostrul, produsele lactate sau cele pe bază de
colostru sunt supuse unui tratament termic, este necesar ca operatorii din
sectorul alimentar să asigure respectarea cerințelor menționate în Regu-
lamentul (CE) nr. 852/2004 anexa II capitolul XI. În special, să se
asigure, în cazul în care se utilizează următoarele procedee, că sunt
conforme cu specificațiile menționate:
(a) Pasteurizarea se realizează printr-un tratament care implică:
(i) o temperatură mai mare pentru scurt timp (cel puțin 72 °C
pentru 15 secunde);
(ii) o temperatură scăzută pentru un timp mai lung (cel puțin 63 °C
pentru 30 de minute) sau
(iii) orice altă combinație a condițiilor de timp și temperatură pentru
a se obține un efect echivalent,
astfel încât produsele să prezinte, după caz, o reacție negativă la
testul de fosfatază imediat după un astfel de tratament.
(b) Tratamentul de ultrapasteurizare (UHT) se realizează printr-un
tratament:
(i) care implică un flux continuu de căldură la temperatură înaltă
pentru un scurt timp (nu mai puțin de 135 °C în combinație cu o
perioadă de menținere potrivită), astfel încât să nu se poată
dezvolta microorganisme sau spori viabili în produsul tratat
atunci când este păstrat într-un recipient închis și aseptic la
temperatura mediului înconjurător și
(ii) suficient pentru a garanta că produsele rămân stabile din punct
de vedere microbiologic o perioadă de 15 zile la o temperatură
de 30 °C în recipiente închise sau după punerea în aplicare a
oricărei alte metode care demonstrează că s-a aplicat tratamentul
termic corespunzător.
2. În cazul în care urmează să supună laptele crud și colostrul unui
tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar:
(a) să ia în considerare procedurile puse la punct în conformitate cu
principiile HACCP în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 și
(b) să respecte cerințele pe care le-ar putea formula autoritatea
competentă în această privință atunci când autorizează unități sau
efectuează controale în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 854/2004.

III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI DE VACĂ CRUD

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse
lactate să pună în aplicare proceduri pentru a asigura că, imediat
înainte de prelucrare:
(a) laptele de vacă crud utilizat pentru prepararea produselor lactate are
conținutul de germeni mai mic de 300 000 pe ml la o temperatură de
30 °C și
(b) laptele de vacă prelucrat, utilizat pentru prepararea produselor lactate,
are conținutul de germeni mai mic de 100 000 pe ml la o temperatură
de 30 °C.
2. În cazul în care laptele crud nu întrunește criteriile stabilite la punctul 1,
este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să informeze autoritatea
competentă și să ia măsuri pentru a remedia situația.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 60

▼M3
CAPITOLUL III: ÎMPACHETARE ȘI AMBALARE
Este necesar ca închiderea ambalajelor destinate consumatorului să fie efectuată
în unitatea unde a avut loc ultimul tratament termic al produselor lactate care se
prezintă în formă lichidă, de îndată după umplere, cu ajutorul unor dispozitive de
închidere care previn contaminarea. Sistemul de închidere trebuie să fie proiectat
astfel încât după deschidere să rămână vizibil și ușor de controlat faptul că
ambalajul a fost deschis.

CAPITOLUL IV: ETICHETARE

1. Pe lângă cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE, cu excepția cazurilor
menționate la articolul 13 alineatele (4) și (5) din această directivă,
etichetarea trebuie să indice în mod clar:

(a) în cazul laptelui crud destinat consumului uman ca atare, termenii „lapte
crud”;

(b) în cazul produselor din lapte crud, la care procesul de producție nu

comportă nici tratament termic nici tratament fizic sau chimic, termenii
„cu lapte crud”;

(c) în cazul colostrului, termenul „colostru”;

(d) în cazul produselor pe bază de colostru, termenii „pe bază de colostru”.

2. Cerințele de la punctul 1 se aplică produselor destinate comerțului cu

amănuntul. Termenul „etichetaj” include orice ambalaj, document, plăcuță,
etichetă, inel sau banderolă care însoțește sau se referă la aceste produse.

CAPITOLUL V: MARCAJUL DE IDENTIFICARE

Prin derogare de la cerințele prevăzute în anexa II secțiunea I:

1. marca de identificare poate conține o trimitere la locul de origine pe înveliș

sau pe ambalaj unde este indicat numărul autorizației unității, în loc să indice
numărul autorizației unității;

2. în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate indica numai codul

țării de expediere și numărul autorizației unității.

▼B

SECȚIUNEA X: OUĂ ȘI PRODUSE DIN OUĂ

CAPITOLUL I: OUĂ
1. În spațiile producătorului și până la vânzarea către cumpărător, este necesar
ca ouăle să fie ținute curate, uscate, ferite de mirosuri străine, protejate
eficient contra loviturilor și ferite de acțiunea directă a soarelui.

2. Este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate la o temperatură, de

preferință constantă, care este cea mai potrivită pentru a asigura o conservare
optimă a calităților acestora cu privire la igienă.

3. Este necesar ca ouăle să fie livrate consumatorului în termen de cel mult 21

de zile după ouat.

CAPITOLUL II: PRODUSE DIN OUĂ

I. CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unitățile care
fabrică produse din ouă sunt construite, proiectate și echipate astfel încât să
asigure efectuarea următoarelor operațiuni în mod separat:

1. spălarea, uscarea și dezinfectarea ouălor murdare, după caz;

2. spargerea ouălor, colectarea conținutului acestora și îndepărtarea frag-

mentelor de coajă și de membrană

și

3. alte operațiuni decât cele menționate la punctele 1 și 2.

 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 61

▼B
II. MATERII PRIME UTILIZATE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR
DIN OUĂ
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materiile
prime utilizate pentru fabricarea produselor din ouă respectă următoarele
cerințe:
1. cojile ouălor utilizate la fabricarea produselor din ouă trebuie să fie total
dezvoltate și să nu prezinte crăpături. Cu toate acestea, ouăle crăpate pot
fi utilizate pentru fabricarea produselor din ouă în cazul în care unitatea de
producție sau un centru de ambalare le livrează direct unei unități de
prelucrare unde este necesar ca acestea să fie sparte cât mai repede
posibil;
2. ouăle lichide obținute într-o unitate autorizată în acest sens pot fi utilizate
ca materii prime. Este necesar ca ouăle lichide să fie obținute în confor-
mitate cu cerințele de la punctele 1, 2, 3, 4 și 7 din titlul III.

III. CERINȚE SPECIFICE CU PRIVIRE LA IGIENĂ CARE SE APLICĂ

FABRICĂRII PRODUSELOR DIN OUĂ
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că toate opera-
țiunile sunt efectuate astfel încât să se evite orice contaminare în timpul
producției, al manipulării și al depozitării produselor din ouă, în special,
asigurând respectarea următoarelor cerințe:
1. ouăle pot fi sparte numai dacă sunt curate și uscate;
2. ouăle trebuie sparte astfel încât să fie redusă la minim contaminarea,
având grijă în special ca această operațiune să fie efectuată în mod
corespunzător separat de celelalte. Este necesar ca ouăle crăpate să fie
prelucrate de îndată ce este posibil;
3. ouăle care nu sunt ouă de găină, de curcă și de bibilică trebuie să fie
manipulate și prelucrate separat. Este necesar ca toate echipamentele să
fie curățate și dezinfectate înaintea reluării prelucrării ouălor de găină, de
curcă și de bibilică;
4. conținutul ouălor nu trebuie să fie extras prin centrifugare sau zdrobire;
de asemenea, este interzisă utilizarea centrifugării cojilor goale pentru a
extrage din acestea reziduuri de albuș destinate consumului uman;
▼M1
5. după spargere, oul lichid trebuie să fie supus integral, cât mai repede
posibil, unui tratament care urmărește eliminarea riscurilor microbio-
logice sau reducerea acestora la un nivel acceptabil. Un lot a cărui
prelucrare este insuficientă poate face obiectul unei noi transformări în
aceeași unitate, cu condiția ca prin această prelucrare să devină adecvat
consumului uman. În cazul în care un lot se dovedește a fi necores-
punzător pentru consumul uman, trebuie denaturat pentru a se asigura
că nu se folosește pentru consumul uman;
▼B
6. nu este cerută nici o prelucrare pentru albușul destinat fabricării de
albumină uscată sau cristalizată care urmează să fie supus unui
tratament termic;
7. în cazul în care prelucrarea nu este efectuată de îndată după spargere,
este necesar ca ouăle lichide să fie depozitate fie congelate, fie la o
temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Această perioadă de
depozitare înaintea prelucrării la 4 °C nu trebuie să fie mai mare de
48 de ore. Cu toate acestea, aceste cerințe nu se aplică produselor care
trebuie să facă obiectul unei eliminări a zaharurilor, în cazul în care acest
proces este realizat cât mai repede posibil;
8. este necesar ca produsele nestabilizate pentru a fi păstrate la o tempe-
ratură ambientă să fie aduse la o temperatură care să nu fie mai mare de
4 °C. Pentru produsele care urmează să fie congelate, congelarea trebuie
efectuată de îndată după prelucrare.

IV. SPECIFICAȚII ANALITICE

1. Concentrația de acid butiric 3 OH nu trebuie să fie mai mare de 10 mg/
kg de materie uscată din produsul din ouă nemodificat.
2. Conținutul de acid lactic în cazul materiei prime utilizate pentru
fabricarea produselor din ouă nu trebuie să fie mai mare de 1g/kg de
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 62

▼B
materie uscată. Cu toate acestea, pentru produsele fermentate, este
necesar ca această valoare să fie valoarea înregistrată înainte de
procesul de fermentație.
3. Cantitatea de reziduuri de coajă, de membrane de ouă și de alte particule
care s-ar putea găsi în produsul din ouă prelucrat nu trebuie să fie mai
mare de 100 mg/kg din produsul din ouă.

V. ETICHETAREA ȘI MARCAJUL DE IDENTIFICARE

1. Pe lângă cerințele generale care se aplică marcajului de identificare
prevăzut de anexa II, secțiunea I, este necesar ca loturilor de produse
din ouă care nu sunt destinate vânzării cu amănuntul, ci utilizării ca
ingrediente la fabricarea unui alt produs să li se aplice o etichetă cu
indicarea temperaturii la care este necesar să fie menținute produsele
din ouă și perioada în care conservarea acestora poate fi asigurată astfel.

▼M1
2. Pentru ouăle lichide, eticheta menționată la punctul 1 trebuie, de
asemenea, să cuprindă mențiunea: „ou lichid nepasteurizat – se tratează
la locul de destinație” și să indice data și ora spargerii ouălor.

▼B

SECȚIUNEA XI: PULPE DE PUI DE BALTĂ ȘI MELCI DE MARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară pulpe de pui de
baltă sau melci de mare pentru consumul uman să asigure respectarea urmă-
toarelor cerințe:
1. este necesar ca puii de baltă și melcii de mare să fie sacrificați într-o unitate
construită, amenajată și echipată în acest sens;
2. este necesar ca unitățile în care sunt preparate pulpele de pui de baltă să
dispună de un spațiu rezervat depozitării și spălării puilor de baltă vii, sacri-
ficării și sângerării acestora. Este necesar ca acest spațiu să fie separat fizic
de sala de preparare;
3. puii de baltă și melcii de mare care mor altfel decât prin sacrificarea în
unitate nu trebuie preparați pentru consumul uman;
4. este necesar ca puii de baltă și melcii de mare să facă obiectul unei examinări
organoleptice efectuate prin sondaj. În cazul în care în urma acestei
examinări se consideră că puii de baltă și melcii de mare pot prezenta un
pericol, aceștia nu mai trebuie utilizați pentru consumul uman;
5. de îndată după preparare, este necesar ca pulpele de pui de baltă să fie
spălate din abundență cu apă potabilă curentă apoi refrigerate fără întâziere
la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește, congelate sau
prelucrate;
6. este necesar ca, după sacrificare, hepatopancreasul melcilor de mare, în cazul
în care poate prezenta un pericol, să fie îndepărtat și nu trebuie să fie utilizat
pentru consumul uman.

SECȚIUNEA XII: GRĂSIMI ANIMALE TOPITE ȘI JUMĂRI

CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR DE

COLECTARE SAU DE PRELUCRARE A MATERIILOR PRIME
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unitățile de
colectare sau de prelucrare a materiilor prime destinate producției de grăsimi
animale topite și de jumări respectă următoarele cerințe:
1. centrele care răspund de colectarea materiilor prime și ulterior de transportul
acestora la unitățile de prelucrare trebuie să fie dotate cu instalații pentru
depozitarea materiilor prime la o temperatură care să nu fie mai mare de 7 °
C;
2. este necesar ca fiecare unitate de prelucrare să dispună de:
(a) instalații de refrigerare;
(b) un spațiu de expediere, cu excepția cazului în care unitatea expediază
grăsimi animale topite numai în cisterne
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 63

▼B
și

(c) în cazul în care este necesar, echipamente corespunzătoare pentru

prepararea produselor din grăsimi animale topite amestecate cu alte
produse alimentare și/sau condimente;

3. cu toate acestea, instalațiile de refrigerare prevăzute la punctele 1 și 2 (a) nu

sunt necesare în cazul în care dispozitivul de aprovizionare cu materii prime
oferă garanții că acestea nu sunt niciodată depozitate sau transportate fără
refrigerare activă altfel decât în condițiile descrise în capitolul II punctul 1
(d).

CAPITOLUL II: CERINȚE CU PRIVIRE LA IGIENA PENTRU

PREPARAREA GRĂSIMILOR ANIMALE TOPITE ȘI A JUMĂRILOR
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară grăsimi animale
topite și cretoane să asigure respectarea următoarelor cerințe:

1. este necesar ca materiile prime:

(a) să provină de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a

constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post
mortem, că sunt proprii pentru consumul uman;

(b) să constea în țesuturi adipoase sau oase care conțin cât mai puțin sânge și
impurități;

(c) să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regula-

mentului (CE) nr. 852/2004 sau în temeiul prezentului regulament

și

(d) să fie transportate și depozitate în condiții de igienă corespunzătoare și la

o temperatură internă care să nu fie mai mare de 7 °C înainte de a fi
topite. Cu toate acestea, materiile prime pot fi depozitate și transportate
fără refrigerare activă cu condiția să fie topite în douăsprezece ore de la
ziua obținerii;

2. este interzisă utilizarea unor substanțe dizolvante în cursul topirii;

3. în cazul în care grăsimile destinate rafinării respectă standardele prevăzute la

punctul 4, grăsimile animale topite preparate în conformitate cu punctele 1 și
2 pot fi rafinate în aceeași unitate sau într-o altă unitate în vederea ameliorării
calităților fizico-chimice ale acestora;

4. este necesar ca, în funcție de tipul acestora, grăsimile animale topite să

respecte următoarele standarde:

Rumegătoare Porcine Alte grăsimi animale

Seu comestibil Grăsimi comestibile Untură și

alte
Seu pentru Comes- Pentru
Seu de grăsimi
rafinare tibile rafinare
saturația Altele Untură (2) Altele pentru
I ( 1) rafinare

FFA (m/m% acid oleic) 0,75 1,25 3,0 0,75 1,25 2,0 1,25 3,0
maxim

Peroxid maxim 4 meq/ 4 meq/ 6 meq/ 4 meq/ 4 meq/ 6 meq/ 4 meq/ 10 meq/
kg kg kg kg kg kg kg kg

Impurități insolubile totale Maximum 0,15 % Maximum 0,5 %

Miros, gust, culoare Normale

( 1) Grăsimi animale topite obținute prin topirea la temperaturi joase a grăsimilor proaspete din jurul inimii, al prapurelui, al
rinichilor și mezenterului bovinelor și grăsimi care provin din secții de tranșare.
( 2) Grăsimi animale topite obținute din țesuturi adipoase de porcine.

5. este necesar ca jumările destinate consumului uman să fie depozitate în

conformitate cu următoarele cerințe privind temperatura:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 64

▼B
(a) atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mică sau egală
cu 70 °C, acestea trebuie să fie depozitate:
(i) la o temperatură care nu este mai mare de 7 °C pentru o perioadă de
timp de maxim 24 de ore
sau
(ii) la o temperatură care nu este mai mare de -18 °C;
(b) atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mare de 70 °C și
au un grad de umiditate mai mare sau egal cu 10 % (m/m), acestea
trebuie să fie depozitate:
(i) la o temperatură care nu este mai mare de 7 °C pentru o perioadă de
timp de maxim 48 de ore sau în orice combinație de timp și tempe-
ratură care să ofere garanții echivalente
sau
(ii) la o temperatură care nu este mai mare de -18 °C;
(c) atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mare de 70 °C și
au un grad de umiditate mai mic 10 % (m/m), nu există nici o dispoziție
specifică.

SECȚIUNEA XIII: STOMACURI, VEZICI ȘI INTESTINE TRATATE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care tratează stomacuri, vezici și
intestine să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. intestinele, vezicile și stomacurile de animale pot fi introduse pe piață numai
în cazul în care:
(a) provin de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat,
după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că sunt
proprii pentru consumul uman;
(b) sunt sărate, opărite sau uscate
și
(c) sunt luate măsuri eficiente, după tratamentul prevăzut la litera (b), pentru
evitarea recontaminării;
2. este necesar ca stomacurile, vezicile și intestinele tratate care nu pot fi
păstrate la o temperatură ambientă să fie depozitate, până la expediere, în
stare refrigerată în instalații destinate acestei utilizări. În special produsele
care nu sunt nici sărate nici uscate trebuie păstrate la o temperatură care nu
este mai mare de 3 °C.

SECȚIUNEA XIV: GELATINA

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică gelatină să

asigure respectarea cerințelor prevăzute de prezenta secțiune.
2. În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „tanare” întărirea pieilor cu
ajutorul agenților vegetali de tanare, al sărurilor de crom sau al altor
substanțe cum sunt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu,
aldehidele și quinonele sau alți agenți sintetici.

CAPITOLUL I: DISPOZIȚII CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

1. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producția de gelatină care
urmează să fie utilizată în produse alimentare:
(a) oasele:
(b) pielea de rumegătoare de crescătorie;
(c) pielea de porc;
(d) pielea de păsări de curte;
(e) tendoanele și nervii;
(f) pielea de vânat sălbatic
și
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 65

▼B
(g) pielea și oasele de pește.

2. Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei
operațiuni de tanare, fie că această operațiune a fost încheiată sau nu.

3. Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele 1 (a)-1 (e) să provină

de la animale care au fost sacrificate într-un abator și despre care s-a
constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post
mortem, că au carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor
de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat propriu pentru consumul
uman.

4. Este necesar ca materiile prime să provină din unități înregistrate sau auto-
rizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 sau în temeiul
prezentului regulament.

5. Centrele de colectare și tăbăcăriile pot, de asemenea, livra materii prime

pentru producția gelatinei destinate consumului uman în cazul în care sunt
autorizate în mod expres de către autoritățile competente pentru aceasta și
respectă următoarele cerințe:

(a) este necesar să dispună de spații de depozitare dotate cu podele tari și

pereți netezi, ușor de curățat și de dezinfectat și, după caz, echipate cu
instalații frigorifice;

(b) este necesar ca spațiile de depozitare să fie păstrate în bună stare de

întreținere și igienă astfel încât să nu existe riscul contaminării materiilor
prime;

(c) în cazul în care materiile prime care nu respectă cerințele prezentului

capitol sunt depozitate și/sau prelucrate în aceste spații, este necesar ca
acestea să fie ținute separat de materiile prime care respectă cerințele din
prezentul capitol pe toată perioada recepției, depozitării, prelucrării și
expedierii.

CAPITOLUL II: TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME

1. În locul mărcii de identificare prevăzută de anexa II secțiunea I, este necesar
ca materiile prime să fie însoțite în timpul transportului și în momentul
livrării la centrul de colectare, la tăbăcărie sau la unitatea de producție a
gelatinei de un document care să indice unitatea de origine și care să
cuprindă informațiile prevăzute de apendicele la prezenta anexă.

2. Este necesar ca în timpul transportului și depozitării materiile prime să fie

refrigerate sau congelate, cu excepția cazului în care prelucrarea acestora
intervine în 24 de ore după plecare. Cu toate acestea, oasele degresate și
uscate sau oseina, pieile sărate, uscate și cenușărite și pieile care au fost
supuse unui tratament alcalin sau acid pot fi transportate și depozitate la o
temperatură ambientă.

▼M5

CAPITOLUL III: CERINȚE PRIVIND PRODUCEREA GELATINEI

1. Procesul de producere a gelatinei trebuie să asigure că:

(a) întreg materialul din oase de rumegătoare provenit de la animale născute,

crescute sau tăiate în țări sau regiuni cu risc controlat sau nedeterminat de
ESB, în conformitate cu legislația comunitară, este supus unui proces care
asigură că întreg materialul osos este măcinat fin și degresat cu apă
fierbinte și tratat cu acid clorhidric diluat (la o concentrație minimă de
4 % și un pH < 1,5) timp de cel puțin două zile. Acest tratament este
urmat fie de:

— un tratament alcalin cu soluție saturată de lapte de var (pH > 12,5)

timp de cel puțin 20 de zile cu un tratament termic de minimum 138 °
C timp de cel puțin patru secunde; fie de

— un tratament cu acid (pH < 3,5) timp de minimum 10 ore cu un

tratament termic de minimum 138 °C timp de cel puțin patru
secunde; fie de

— un proces de încălzire și presare pentru cel puțin 20 de minute cu abur

saturat la 133 °C, la o presiune de cel puțin 3 bari; fie de

— orice proces similar aprobat;

 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 66

▼M5
(b) celelalte materii prime sunt supuse unui tratament cu acid sau substanțe
alcaline, urmat de una sau mai multe clătiri. PH-ul trebuie să fie adaptat în
consecință. Gelatina trebuie extrasă prin una sau mai multe operațiuni
succesive de încălzire, urmate de purificare prin filtrare și tratament
termic.

2. Un operator din sectorul alimentar poate produce și depozita în aceeași locație

atât gelatina destinată consumului uman, cât și gelatina care nu este destinată
consumului uman, cu condiția ca materiile prime și procesul de producție să
fie în conformitate cu cerințele aplicabile gelatinei destinate consumului uman.

CAPITOLUL IV: CERINȚE PENTRU PRODUSELE FINITE

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că gelatina respectă limitele
de reziduuri prezentate în tabelul următor:

Reziduuri Limită

As 1 ppm

Pb 5 ppm

Cd 0,5 ppm

Hg 0,15 ppm

Cr 10 ppm

Cu 30 ppm

Zn 50 ppm

SO2 (Farmacopeea europeană 2005) 50 ppm

H2O2 (Farmacopeea europeană 2005) 10 ppm

CAPITOLUL V: ETICHETARE
Pachetele și ambalajele care conțin gelatină trebuie să conțină formularea
„gelatină proprie consumului uman” și trebuie să indice termenul de valabilitate.

▼B

SECȚIUNEA XV: COLAGENUL

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică colagen să

asigure respectarea cerințelor prevăzute de prezenta secțiune.

2. În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „tanare” întărirea pieilor cu

ajutorul agenților vegetali de tanare, al sărurilor de crom sau al altor
substanțe cum sunt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu,
aldehidele și quinonele sau alți agenți sintetici.

CAPITOLUL I: DISPOZIȚII CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

1. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producția de colagen care
urmează să fie utilizat în produse alimentare:

(a) pielea de rumegătoare de crescătorie;

(b) pielea și oasele de porc;

(c) pielea și oasele de păsări de curte;

(d) tendoanele;

(e) pielea de vânat sălbatic

și

(f) pielea și oasele de pește.

2. Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei
operațiuni de tanare fie că această operațiune a fost încheiată sau nu.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 67

▼B
3. Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele 1(a)-1 (d) să provină
de la animale care au fost sacrificate într-un abator și despre care s-a
constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post
mortem, că au carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor
de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat propriu pentru consumul
uman.

4. Este necesar ca materiile prime să provină din unități înregistrate sau auto-
rizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 sau în temeiul
prezentului regulament.

5. Centrele de colectare și tăbăcăriile pot, de asemenea, livra materii prime

pentru producția colagenului destinat consumului uman în cazul în care
sunt autorizate în mod expres de către autoritățile competente pentru
aceasta și respectă următoarele cerințe:

(a) este necesar să dispună de spații de depozitare dotate cu podele tari și

pereți netezi, ușor de curățat și de dezinfectat și, după caz, echipate cu
instalații frigorifice;

(b) este necesar ca spațiile de depozitare să fie păstrate în bună stare de

întreținere și igienă, astfel încât să nu existe riscul contaminării materiilor
prime;

(c) în cazul în care materiile prime care nu respectă cerințele prezentului

capitol sunt depozitate și/sau prelucrate în aceste spații, este necesar ca
acestea să fie ținute separat de materiile prime care respectă cerințele din
prezentul capitol pe toată perioada recepției, depozitării, prelucrării și
expedierii.

CAPITOLUL II: TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME

1. În locul mărcii de identificare prevăzute de anexa II secțiunea I, este necesar
ca materiile prime să fie însoțite în timpul transportului și în momentul
livrării la centrul de colectare, la tăbăcărie sau la unitatea de producție a
colagenului de un document care să indice unitatea de origine și care să
cuprindă informațiile prevăzute de apendicele la prezenta anexă.

2. Este necesar ca în timpul transportului și depozitării materiile prime să fie

refrigerate sau congelate, cu excepția cazului în care prelucrarea acestora
intervine în 24 de ore după plecare. Cu toate acestea, oasele degresate și
uscate sau oseina, pieile sărate, uscate și cenușărite și pieile care au fost
supuse unui tratament alcalin sau acid pot fi transportate și depozitate la o
temperatură ambientă.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ FABRICĂRII COLA-

GENULUI
▼M3
1. Colagenul trebuie să fie produs cu ajutorul unui procedeu care oferă garanții
că materia primă face obiectul unui tratament care constă în spălare, adaptare
a pH-ului prin utilizarea unui tratament acid sau alcalin urmat de una sau mai
multe clătiri, de o filtrare și de o extruziune, sau cu ajutorul unui procedeu
echivalent autorizat. Măsura extruziunii poate să nu fie efectuată atunci când
se produce colagen cu masă moleculară mică din materii prime provenite de
la animale nerumegătoare.

▼B
2. După ce a fost supus procedeului menționat la punctul 1, colagenul trebuie să
fie supus unui proces de uscare.

▼M5
3. Un operator din sectorul alimentar poate produce și depozita în aceeași
locație atât colagenul destinat consumului uman, cât și colagenul care nu
este destinat consumului uman, cu condiția ca materiile prime și procesul de
producție să fie în conformitate cu cerințele aplicabile colagenului destinat
consumului uman.

▼B

CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR FINITE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că limitele rezi-
duurilor prevăzute de următorul tabel sunt respectate de colagen:
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 68

▼B

Reziduuri Limită

As 1 ppm

Pb 5 ppm

Cd 0,5 ppm

Hg 0,15 ppm

Cr 10 ppm

Cu 30 ppm

Zn 50 ppm

SO2 (Reith Williams) 50 ppm

H2O2 [Farmacopeea europeană 1986 (V2O2)] 10 ppm

CAPITOLUL V: ETICHETARE
Pe pachetele și ambalajele care conțin colagen trebuie să fie aplicat textul
„colagen propriu pentru consumul uman” și să fie indicată data preparării.
 2004R0853 — RO — 14.11.2007 — 003.001 — 69

▼M5
Apendice la ANEXA III

DOCUMENT TIP DE ÎNSOȚIRE A MATERIEI PRIME DESTINATE

PRODUCERII GELATINEI SAU COLAGENULUI DESTINAT(E)
CONSUMULUI UMAN
Numărul documentului comercial: ………………………………………………

I. Identificarea materiei prime

Natura materiei prime: ………………………………………………………
Specie animală: ………………………………………………………………
Tipul ambalajului: ……………………………………………………………
Număr de ambalaje: …………………………………………………………
Greutate netă (kg): ……………………………………………………………

II. Originea materiei prime

Tipul, denumirea, adresa și numărul autorizației de aprobare/de înregistrare/
speciale al unității de origine:
…………………………………………………………………………………
Numele și adresa expeditorului (1): …………………………………………

III. Destinația materiei prime

Tipul, denumirea, adresa și numărul autorizației de aprobare/de înregistrare/
speciale al unității producătoare de destinație:
…
Numele și adresa destinatarului (2): …
IV. Mijloc de transport: …………………………………………………………

Adoptat la ……………………………… , la data de …………………………

………………………………………………………………………………………
(Semnătura operatorului unității de origine sau a reprezentanților acesteia)

(1) Numai dacă este diferit de unitatea de origine.

(2) Numai dacă este diferit de unitatea de destinație.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/1

I
(Acte legislative)

REGULAMENTE

REGULAMENTUL (UE) 2018/848 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018
privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 834/2007 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1) Producția ecologică este un sistem global de gestionare agricolă și de producție alimentară care combină cele mai
bune practici de mediu și de acțiune climatică, un nivel înalt al biodiversității, conservarea resurselor naturale și
aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și a unor standarde de producție ridicate care
îndeplinesc cerințele tot mai multor consumatori, care doresc produse obținute cu ajutorul unor substanțe și
procese naturale. Astfel, producția ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o
piață specifică ce răspunde cererii de produse ecologice a consumatorilor, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri
disponibile public care contribuie la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.

(2) Respectarea unor standarde înalte privind sănătatea, mediul și bunăstarea animalelor în producția de produse
ecologice este o parte intrinsecă a calității superioare a produselor respective. Astfel cum se subliniază în Comu­
nicarea Comisiei din 28 mai 2009 privind politica în domeniul calității produselor agricole, producția ecologică
face parte din sistemele Uniunii din domeniul calității produselor agricole, împreună cu indicațiile geografice și cu
specialitățile tradiționale garantate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European
și al Consiliului (4) și cu produsele regiunilor ultraperiferice ale Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5). În acest sens, în cadrul politicii agricole comune
(PAC), producția ecologică urmărește aceleași obiective care sunt inerente tuturor sistemelor Uniunii din domeniul
calității produselor agricole.

(3) Mai exact, obiectivele politicii privind producția ecologică fac parte integrantă din obiectivele PAC, prin garantarea
faptului că fermierii primesc un câștig echitabil în schimbul respectării normelor privind producția ecologică. În
plus, creșterea tot mai mare a cererii consumatorilor pentru produse ecologice creează condițiile pentru dezvoltarea
și pentru expansiunea ulterioară a pieței produselor respective și, prin urmare, pentru creșterea câștigurilor
fermierilor implicați în producția ecologică.

(1 )JO C 12, 15.1.2015, p. 75.

(2 )JO C 19, 21.1.2015, p. 84.
(3 )Poziția Parlamentului European din 19 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 22 mai 2018.
(4 )Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul
calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din
domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al
Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).
L 150/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(4) În plus, producția ecologică este un sistem care contribuie la integrarea în PAC a cerințelor privind protecția
mediului și care promovează producția agricolă durabilă. Din acest motiv, în cadrul PAC au fost introduse măsuri
de sprijinire financiară a producției ecologice, în special prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului (1), măsuri care sunt consolidate în mod deosebit prin reforma cadrului juridic al politicii
de dezvoltare rurală stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(5) De asemenea, producția ecologică contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii de mediu a Uniunii, mai ales a
celor prevăzute în comunicarea Comisiei din 22 septembrie 2006 intitulată „Strategia tematică pentru protecția
solului”, în cea din 3 mai 2011 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în
domeniul biodiversității pentru 2020” și în cea din 6 mai 2013 intitulată „Infrastructurile ecologice – Valorificarea
capitalului natural al Europei” și în legislația de mediu, precum Directivele 2000/60/CE (3), 2001/81/CE (4),
2009/128/CE (5) și 2009/147/CE (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivele 91/676/CEE (7)
și 92/43/CEE (8) ale Consiliului.

(6) Având în vedere obiectivele politicii Uniunii privind producția ecologică, cadrul juridic stabilit pentru imple­
mentarea politicii respective ar trebui să vizeze asigurarea concurenței loiale și a funcționării adecvate a pieței
interne a produselor ecologice, menținerea și justificarea încrederii consumatorilor în produsele etichetate ca
ecologice și crearea unor condiții care să permită dezvoltarea politicii în armonie cu evoluțiile producției și ale
pieței.

(7) Prioritățile politice ale strategiei Europa 2020, astfel cum sunt prezentate în Comunicarea Comisiei din 3 martie
2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă inclu­
ziunii”, includ realizarea unei economii competitive bazate pe cunoaștere și inovare, promovarea unei economii cu
o rată ridicată de ocupare a forței de muncă oferind coeziune socială și teritorială și sprijinirea trecerii la o
economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Prin
urmare, politica privind producția ecologică ar trebui să ofere operatorilor instrumentele corespunzătoare pentru a-
și identifica și promova mai bine produsele, protejându-i, în același timp, de practicile neloiale.

(8) Sectorul agriculturii ecologice din Uniune s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, în ceea ce privește nu numai suprafața
folosită pentru agricultura ecologică, ci și numărul de exploatații agricole și numărul total de operatori ecologici
înregistrați în Uniune.

(9) Având în vedere evoluția dinamică a sectorului ecologic, Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (9) a
identificat necesitatea unei viitoare revizuiri a normelor Uniunii privind producția ecologică, ținând cont de
experiența dobândită prin aplicarea normelor respective. Potrivit rezultatelor respectivei revizuiri efectuate de
Comisie, cadrul juridic al Uniunii care reglementează producția ecologică ar trebui îmbunătățit pentru a
prevedea norme care să corespundă așteptărilor ridicate ale consumatorilor și care să garanteze suficientă
claritate pentru cei cărora li se adresează. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 834/2007 ar trebui abrogat și
înlocuit de un nou regulament.

(10) Experiența dobândită până acum prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 834/2007 demonstrează necesitatea de a
se preciza care sunt produsele cărora li se aplică prezentul regulament. În primul rând, acesta ar trebui să vizeze
produsele care provin din agricultură, inclusiv din acvacultură și apicultură, astfel cum sunt enumerate în anexa I la
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, acesta ar trebui să vizeze produsele agricole
prelucrate destinate utilizării ca alimente sau hrană pentru animale, deoarece comercializarea unor astfel de
produse ca produse ecologice oferă un debușeu important pentru produsele agricole și asigură vizibilitatea

(1) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme
privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).
(2) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru
dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).
(3) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică
comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(4) Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru
anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22).
(5) Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune
comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).
(6) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice
(JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
(7) Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse
agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).
(8) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
(JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(9) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice,
precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/3

pentru consumator a caracterului ecologic al produselor agricole din care sunt prelucrate. În mod similar, prezentul
regulament ar trebui să vizeze anumite alte produse legate de produsele agricole într-un grad de apropiere
asemănător cu cel al produselor agricole prelucrate destinate utilizării ca alimente și hrană pentru animale,
deoarece respectivele alte produse fie constituie un debușeu important pentru produsele agricole, fie sunt parte
integrantă din procesul de producție. În sfârșit, în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să se
includă sarea de mare și alte tipuri de sare utilizate pentru alimente și hrana pentru animale, deoarece ele pot fi
produse prin aplicarea unor tehnici de producție naturale, iar producerea lor contribuie la dezvoltarea zonelor
rurale, încadrându-se astfel în obiectivele prezentului regulament. Din motive de claritate, astfel de alte produse,
care nu sunt enumerate în anexa I la TFUE, ar trebui incluse într-o anexă la prezentul regulament.

(11) În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, ar trebui să se
delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de
important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel
de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interin­
stituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (1). În special, pentru a asigura participarea egală la
pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții
din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei
însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(12) Pentru a se ține cont de noile metode de producție, de noile materiale ori de angajamentele internaționale, ar trebui
să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește extinderea listei cu alte produse
strâns legate de agricultură care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(13) Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, dar care provin din vânatul sau pescuitul
animalelor sălbatice, nu ar trebui să fie considerate produse ecologice, deoarece procesul de producție nu poate fi
controlat integral.

(14) Având în vedere caracterul local al operațiunilor de alimentație colectivă, măsurile luate de statele membre și
sistemele private în acest domeniu sunt considerate adecvate pentru a asigura funcționarea pieței unice. Așadar,
alimentele pregătite în propriile spații de furnizorii de servicii de alimentație publică nu ar trebui să facă obiectul
prezentului regulament și, prin urmare, nu ar trebui să fie etichetate sau promovate cu logoul Uniunii Europene
pentru producția ecologică.

(15) Proiectele de cercetare au demonstrat că încrederea consumatorilor este crucială pe piața alimentelor ecologice. Pe
termen lung, normele care nu sunt demne de încredere pot știrbi încrederea publicului și pot duce la eșecul pieței.
Prin urmare, dezvoltarea durabilă a producției ecologice în Uniune ar trebui să se bazeze pe norme de producție
robuste, armonizate la nivelul Uniunii și care răspund așteptărilor operatorilor și ale consumatorilor în ceea ce
privește calitatea produselor ecologice și respectarea principiilor și a normelor stabilite în prezentul regulament.

(16) Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației conexe, în special legislației din domeniul
siguranței lanțului alimentar, al sănătății și bunăstării animalelor, al sănătății plantelor, al materialului de repro­
ducere a plantelor, al etichetării și al mediului.

(17) Prezentul regulament ar trebui să reprezinte baza dezvoltării durabile a producției ecologice și a obținerii unor
efecte pozitive ale acesteia asupra mediului, asigurând în același timp funcționarea eficace a pieței interne a
produselor ecologice și o concurență loială, ajutând astfel fermierii să obțină un venit echitabil, asigurând
încrederea consumatorilor, protejând interesele consumatorilor și încurajând circuitele scurte de distribuție și
producția locală. Aceste obiective ar trebui să fie realizate prin respectarea principiilor generale și specifice și a
normelor de producție generale și detaliate aplicabile producției ecologice.

(18) Având în vedere particularitățile sistemelor de producție ecologică, alegerea soiurilor de plante ar trebui să pună
accentul pe performanța agronomică, pe diversitatea genetică, pe rezistența la boli, pe longevitate și pe adaptarea la
diversele condiții pedoclimatice locale și ar trebui să respecte barierele încrucișării naturale.

(19) Riscul de nerespectare a normelor privind producția ecologică este considerat mai ridicat în exploatațiile agricole
care includ unități ce nu sunt gestionate în conformitate cu normele respective. Prin urmare, după o perioadă de

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

L 150/4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

conversie adecvată, toate exploatațiile agricole din Uniune care doresc să devină ecologice ar trebui să fie gestionate
în întregime în conformitate cu cerințele aplicabile producției ecologice. Cu toate acestea, exploatațiile care includ
atât unități gestionate în conformitate cu normele privind producția ecologică, cât și unități gestionate în confor­
mitate cu normele privind producția neecologică, ar trebui să fie autorizate în anumite condiții, care includ, în
special, condiția separării clare și efective între unitățile de producție ecologică, cele de producție în conversie și cele
de producție neecologică, precum și între produsele obținute de unitățile respective.

(20) Întrucât utilizarea factorilor de producție externi ar trebui să fie limitată în producția ecologică, ar trebui să fie
identificate anumite obiective pentru care produsele și substanțele sunt adesea utilizate în producția de produse
agricole sau de produse agricole prelucrate. Atunci când sunt utilizate în mod normal pentru obiectivele respective,
utilizarea produselor sau a substanțelor ar trebui să fie permisă numai în cazul în care acestea au fost autorizate în
conformitate cu prezentul regulament. O astfel de autorizare ar trebui totuși să fie valabilă doar atât timp cât
utilizarea unor astfel de factori de producție externi în producția neecologică nu este interzisă în dreptul Uniunii
sau în dreptul intern care este întemeiat pe dreptul Uniunii. Utilizarea produselor sau a substanțelor pe care
produsele de protecție a plantelor le conțin sau în care acestea constau, altele decât substanțe active, ar trebui
să fie permisă în producția ecologică atât timp cât utilizarea lor este autorizată în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1), iar introducerea pe piață sau utilizarea
produselor respective de protecție a plantelor nu este interzisă de statele membre în conformitate cu regulamentul
menționat.

(21) În cazul în care întreaga exploatație sau părți ale exploatației sunt destinate să producă produse ecologice, acestea
ar trebui să treacă printr-o perioadă de conversie în cursul căreia să fie gestionate în temeiul normelor privind
producția ecologică, dar să nu poată să producă produse ecologice. Produsele ar trebui să fie introduse pe piață ca
produse ecologice numai după încheierea perioadei de conversie. Perioada respectivă nu ar trebui să înceapă înainte
ca fermierul sau operatorul care produce alge sau animale de acvacultură să fi notificat conversia respectivă la
producția ecologică autorităților competente din statul membru în care exploatația se află și, prin urmare, face
obiectul sistemului de control care urmează să fie instituit de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE)
2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și cu prezentul regulament. Autoritățile competente ar
trebui să fie în măsură să recunoască retroactiv perioade anterioare datei notificării ca perioade de conversie numai
atunci când exploatația sau părțile relevante ale acesteia au făcut obiectul unor măsuri de agromediu sprijinite din
fonduri ale Uniunii sau sunt suprafețe naturale sau agricole care nu au fost tratate timp de cel puțin trei ani cu
produse sau substanțe neautorizate pentru utilizare în producția ecologică.

(22) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament în ceea ce privește producția
ecologică și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite
acte în ceea ce privește norme suplimentare privind împărțirea exploatațiilor în unități de producție ecologică,
unități de producție în conversie și unități de producție neecologică.

(23) Utilizarea radiațiilor ionizante, a clonării animalelor și a animalelor cu poliploidie indusă artificial sau a orga­
nismelor modificate genetic (OMG-uri), precum și a produselor obținute din OMG-uri sau cu ajutorul acestora, este
incompatibilă cu noțiunea de producție ecologică și cu percepția consumatorilor privind produsele ecologice. Prin
urmare, o astfel de utilizare ar trebui să fie interzisă în producția ecologică.

(24) Pentru a sprijini și a facilita respectarea prezentului regulament, ar trebui ca, în toate etapele de producție, pregătire
și distribuție, operatorii să ia măsuri preventive, după caz, pentru a asigura conservarea biodiversității și a calității
solului, pentru prevenirea și controlul dăunătorilor și bolilor și pentru a preveni efectele negative asupra mediului și
sănătății animalelor și plantelor. De asemenea, ei ar trebui să ia, după caz, măsuri de precauție proporționale aflate

(1) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a
produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(2) Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea
animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE)
nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE)
2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului
și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor
(CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE,
89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului
(Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/5

sub controlul lor pentru a evita contaminarea cu produse sau substanțe care nu sunt autorizate pentru utilizare în
producția ecologică în conformitate cu prezentul regulament și pentru a evita amestecarea produselor ecologice cu
produse în conversie și produse neecologice.

(25) Produsele obținute în timpul perioadei de conversie nu ar trebui să fie introduse pe piață ca produse ecologice. De
asemenea, pentru a se evita riscul de confuzie și de inducere în eroare a consumatorilor, produsele respective nu ar
trebui să fie comercializate ca produse în conversie, cu excepția materialului de reproducere a plantelor, a
produselor alimentare de origine vegetală și a produselor destinate hranei animalelor de origine vegetală care
conțin un singur ingredient provenit din culturi agricole, cu condiția respectării, în toate cazurile, a unei
perioade de conversie de cel puțin 12 luni înainte de recoltă.

(26) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește normele de conversie pentru
alte specii de animale.

(27) Ar trebui stabilite norme de producție detaliate în ceea ce privește producția de plante, de animale și de acva­
cultură, inclusiv norme referitoare la culegerea de plante sălbatice și alge, și în ceea ce privește producția de
alimente prelucrate și de hrană pentru animale prelucrată, precum și producția de vin și drojdie utilizate ca
alimente sau ca hrană pentru animale, pentru a se asigura armonizarea și respectarea obiectivelor și principiilor
producției ecologice.

(28) Deoarece producția vegetală ecologică are la bază hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului, plantele
ar trebui obținute pe și în soluri vii aflate în contact cu subsolul și roca de bază. Prin urmare, nu ar trebui permisă
producția hidroponică, nici cultivarea plantelor în containere, saci sau straturi în care rădăcinile nu se află în
contact cu solul viu.

(29) Cu toate acestea, anumite practici de cultivare care nu au legătură cu solul, cum ar fi producția de semințe
germinate sau de andive și producția de plante ornamentale și de plante aromatice în ghivece care sunt
vândute consumatorilor împreună cu ghiveciul, pentru care principiul cultivării de culturi legate de sol nu este
adaptat sau pentru care nu există riscul de inducere în eroare a consumatorului în ceea ce privește metoda de
producție, ar trebui să fie permise. Pentru a se facilita producția ecologică într-o etapă de cultivare a plantelor mai
timpurie, ar trebui să fie permisă și cultivarea de plantule sau răsaduri în containere pentru transplantare ulterioară.

(30) Principiul cultivării de culturi legate de sol și al hrănirii plantelor în principal prin ecosistemul solului a fost stabilit
prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007. Cu toate acestea, anumiți operatori au dezvoltat o activitate economică prin
cultivarea de plante în „straturi înălțate” și au fost certificați ca fiind ecologici în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 834/2007 de către autoritățile lor naționale. La 28 iunie 2017, în cadrul procedurii legislative ordinare s-a ajuns
la un acord conform căruia producția ecologică ar trebui să aibă la bază hrănirea plantelor în principal prin
ecosistemul solului și să fie legată de sol, iar cultivarea plantelor în „straturi înălțate” nu ar mai trebui să fie permisă
de la data menționată. Pentru a le da operatorilor care au dezvoltat o astfel de activitate economică până la acea
dată posibilitatea de a se adapta, acestora ar trebui să li se permită să își mențină suprafețele de producție, dacă au
fost certificate ca fiind ecologice înainte de data respectivă de către autoritățile lor naționale, în temeiul Regula­
mentului (CE) nr. 834/2007, pentru o perioadă suplimentară de 10 ani începând cu data aplicării prezentului
regulament. Pe baza informațiilor furnizate Comisiei de către statele membre, această activitate a fost autorizată în
Uniune înainte de 28 iunie 2017 numai în Finlanda, Suedia și Danemarca. Utilizarea straturilor înălțate în agri­
cultura ecologică ar trebui să facă obiectul unui raport al Comisiei care urmează să fie publicat la cinci ani de la
data aplicării prezentului regulament.

(31) Producția vegetală ecologică ar trebui să implice utilizarea unor tehnici de producție care să împiedice sau să reducă
la minimum orice contribuție la contaminarea mediului.

(32) În timp ce agricultura neecologică are mai multe mijloace externe de a se adapta la mediu pentru a obține o
creștere optimă a culturilor, sistemele de producție vegetală ecologică au nevoie de material de reproducere a
plantelor care să fie capabil să se adapteze la rezistența la boli, diversitatea condițiilor pedoclimatice locale și la
practicile de cultivare specifice ale agriculturii ecologice, contribuind la dezvoltarea sectorului ecologic. Prin urmare,
este important să se dezvolte material ecologic de reproducere a plantelor adecvat agriculturii ecologice.

(33) În ceea ce privește gestionarea și fertilizarea solului, ar trebui stabilite practicile de cultivare permise în cazul
producției vegetale ecologice și condițiile referitoare la utilizarea îngrășămintelor și a amelioratorilor.
L 150/6 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(34) Utilizarea produselor de protecție a plantelor ar trebui restricționată în mod semnificativ. Ar trebui să se acorde
preferință măsurilor de prevenire a daunelor cauzate de dăunători și de buruieni, cu ajutorul unor tehnici care nu
implică utilizarea produselor de protecție a plantelor, precum rotația culturilor. Prezența dăunătorilor și a buru­
ienilor ar trebui monitorizată pentru a se decide dacă o eventuală intervenție este justificată din punct de vedere
economic și ecologic. Cu toate acestea, utilizarea anumitor produse de protecție a plantelor ar trebui permisă, dacă
astfel de tehnici nu oferă o protecție adecvată și numai dacă respectivele produse de protecție a plantelor au fost
autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, după ce au fost evaluate și considerate compa­
tibile cu obiectivele și principiile producției ecologice, inclusiv în cazul în care respectivele produse au fost
autorizate cu respectarea condițiilor de utilizare restrictive, și după ce au fost, ulterior, autorizate în conformitate
cu prezentul regulament.

(35) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește anumite derogări, utilizarea
materialului de reproducere a plantelor în conversie sau neecologic, acordurile dintre operatorii de exploatații
agricole, măsurile suplimentare referitoare la gestionarea dăunătorilor și a buruienilor și normele detaliate supli­
mentare, precum și practicile de cultivare pentru anumite plante și pentru producția vegetală.

(36) Cercetarea din Uniune referitoare la materialul de reproducere a plantelor care nu respectă definiția soiului în ceea
ce privește omogenitatea arată că ar putea exista beneficii din utilizarea unui astfel de material divers, în special în
ceea ce privește producția ecologică, de exemplu, pentru a reduce răspândirea bolilor, a îmbunătăți reziliența și
pentru a spori biodiversitatea.

(37) Prin urmare, materialul de reproducere a plantelor care nu aparține unui soi, dar care aparține unui grup de plante
dintr-un singur taxon botanic cu un nivel ridicat al diversității genetice și fenotipice între diferitele unități de
reproducere, ar trebui să fie disponibil pentru utilizare în producția ecologică.

Din acest motiv, operatorilor ar trebui să li se permită să comercializeze materialul de reproducere a plantelor din
material eterogen ecologic, fără a trebui să respecte cerințele privind înregistrarea și fără a trebui să respecte
categoriile de certificare a materialului prebază, de bază și certificat sau cerințele pentru alte categorii, astfel
cum sunt prevăzute în Directivele 66/401/CEE (1), 66/402/CEE (2), 68/193/CEE (3), 98/56/CE (4), 2002/53/CE (5),
2002/54/CE (6), 2002/55/CE (7), 2002/56/CE (8), 2002/57/CE (9), 2008/72/CE (10) și 2008/90/CE (11) ale Consiliului
sau în acte adoptate în temeiul directivelor menționate.

Comercializarea respectivă ar trebui să se desfășoare în urma unei notificări către organismele competente indicate
în directivele menționate și, de îndată ce Comisia adoptă cerințe armonizate pentru un astfel de material, cu
condiția ca acesta să respecte cerințele respective.

(38) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea anumitor norme
pentru producerea și comercializarea materialului de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic din
anumite genuri sau specii.

(39) Pentru a răspunde nevoilor producătorilor ecologici, a promova cercetarea și a dezvolta soiuri ecologice adecvate
producției ecologice, luând în considerare nevoile specifice și obiectivele agriculturii ecologice, cum ar fi o mai
mare diversitate genetică, rezistența sau toleranța la boli și adaptarea la diverse condiții pedoclimatice locale, ar

(1) Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere (JO 125, 11.7.1966,
p. 2298).
(2) Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale (JO 125, 11.7.1966, p. 2309).
( ) Directiva 68/193/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1968 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței de vie
3

(JO L 93, 17.4.1968, p. 15).

(4) Directiva 98/56/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind comercializarea materialelor de înmulțire pentru plantele ornamentale
(JO L 226, 13.8.1998, p. 16).
(5) Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002,
p. 1).
(6) Directiva 2002/54/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de sfeclă (JO L 193, 20.7.2002, p. 12).
(7) Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de legume (JO L 193, 20.7.2002, p. 33).
(8) Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânță (JO L 193, 20.7.2002, p. 60).
(9) Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre
(JO L 193, 20.7.2002, p. 74).
(10) Directiva 2008/72/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare legumicol, altul
decât semințele (JO L 205, 1.8.2008, p. 28).
(11) Directiva 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer
destinat producției de fructe (JO L 267, 8.10.2008, p. 8).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/7

trebui organizat un experiment temporar în conformitate cu Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE,

2002/53/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE și 2008/90/CE. Experimentul
temporar respectiv ar trebui să se desfășoare pe o perioadă de șapte ani, ar trebui să implice cantități suficiente
din materialul de reproducere a plantelor și ar trebui să facă obiectul unor raportări anuale. Acesta ar trebui să
permită stabilirea criteriilor pentru descrierea caracteristicilor materialului respectiv și să stabilească condițiile de
producție și comercializare pentru materialul respectiv.

(40) Întrucât producția animalieră implică în mod firesc gestionarea de terenuri agricole, dejecțiile animaliere fiind
utilizate pentru fertilizarea producției vegetale, producția animalieră în lipsa terenului ar trebui interzisă, cu
excepția apiculturii. La alegerea raselor, ar trebui încurajată optarea pentru caracteristicile care sunt importante
pentru agricultura ecologică, cum ar fi un grad ridicat de diversitate genetică, capacitatea de a se adapta la condițiile
locale și rezistența la boli.

(41) Animalele ecologice nu sunt întotdeauna disponibile în cantitate și la o calitate suficiente pentru a răspunde
nevoilor fermierilor care doresc să constituie un efectiv pentru prima dată sau să își mărească ori să își reînnoiască
efectivul de animale. Prin urmare, în anumite condiții, ar trebui să se poată introduce animale crescute în mod
neecologic într-o unitate de producție ecologică.

(42) Efectivul de animale ar trebui să fie hrănit cu materii prime pentru hrana pentru animale produse în conformitate
cu normele privind producția ecologică, de preferință provenite din exploatația proprie a fermierilor, luând în
considerare nevoile fiziologice ale animalelor. Cu toate acestea, fermierilor ar trebui să li se dea posibilitatea de a
utiliza și hrană în conversie pentru animale care provine din propriile exploatații, în anumite condiții. De
asemenea, pentru a satisface cerințele nutriționale de bază ale efectivului, fermierii ar trebui să poată utiliza
anumite materii prime pentru hrana pentru animale de origine microbiană sau minerală ori anumiți aditivi
pentru hrana animalelor și adjuvanți tehnologici în condiții bine definite.

(43) Gestionarea sănătății animalelor ar trebui să se bazeze în principal pe prevenirea bolilor. De asemenea, ar trebui
aplicate măsuri specifice de curățare și dezinfectare. Utilizarea preventivă a medicamentelor alopatice chimice de
sinteză, inclusiv a antibioticelor, nu ar trebui permisă în producția ecologică. În cazul unei boli sau al unei răni a
unui animal care necesită tratament imediat, utilizarea acestor medicamente ar trebui limitată la minimul necesar
pentru restabilirea confortului animalului. În astfel de cazuri, pentru a se garanta integritatea producției ecologice
pentru consumatori, perioada oficială de așteptare după utilizarea unor astfel de medicamente, astfel cum este
specificată în legislația relevantă a Uniunii, ar trebui să fie de două ori perioada normală de așteptare și să aibă o
durată minimă de 48 de ore.

(44) Condițiile de adăpostire și practicile de creștere pentru efectivul de animale ecologic ar trebui să răspundă nevoilor
comportamentale ale animalelor și ar trebui să asigure un nivel ridicat de bunăstare a animalelor care, în ceea ce
privește anumite aspecte, ar trebui să depășească standardele Uniunii în materie de bunăstare a animalelor aplicabile
producției animaliere în general. În majoritatea cazurilor, efectivul de animale ar trebui să aibă acces permanent la
zone în aer liber pentru mișcare. Suferința, durerea și stresul ar trebui evitate sau ar trebui menținute la un nivel
minim în toate stadiile vieții animalului. Priponirea și mutilările, precum scurtarea cozilor la oi, tăierea ciocurilor în
primele trei zile de viață și excizarea mugurilor de coarne, ar trebui să fie posibile numai dacă sunt permise de
autoritățile competente și numai în anumite condiții.

(45) Întrucât producția ecologică este cea mai dezvoltată în cazul bovinelor, ovinelor, caprinelor, ecvideelor, cervidelor,
porcinelor, precum și al păsărilor de curte, al iepurilor și al albinelor, ar trebui să se aplice norme de producție
detaliate suplimentare pentru speciile menționate. Pentru speciile menționate, Comisia trebuie să stabilească
anumite cerințe care sunt importante pentru producția de astfel de animale, cum ar fi cerințe privind densitatea
efectivelor, suprafețele minime și caracteristicile, precum și cerințe tehnice pentru adăposturi. Pentru alte specii,
astfel de cerințe ar trebui stabilite de îndată ce li se aplică normele de producție detaliate suplimentare.

(46) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește reducerea derogărilor în ceea
ce privește originea animalelor, limita de azot ecologic aferentă densității totale a efectivelor, hrănirea coloniilor de
albine, tratamentele acceptabile pentru dezinfectarea stupinelor, metodele și tratamentele pentru combaterea lui
Varroa destructor, precum și norme detaliate referitoare la producția animalieră pentru alte specii.

(47) Prezentul regulament reflectă obiectivele noii politici comune în domeniul pescuitului în ceea ce privește acva­
cultura, care are un rol esențial în asigurarea securității alimentare durabile pe termen lung și în creșterea
economică și ocuparea forței de muncă, reducând totodată presiunea asupra stocurilor de pește din mediul
sălbatic, în contextul creșterii cererii de alimente de origine acvatică la nivel mondial. Comunicarea Comisiei
din 29 aprilie 2013 privind orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE evidențiază
principalele provocări cu care se confruntă acvacultura în Uniune și potențialul de creștere al acesteia. Potrivit
acestei comunicări, acvacultura ecologică este un sector deosebit de promițător, textul evidențiind avantajele
concurențiale care derivă din certificarea ecologică.
L 150/8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(48) Acvacultura ecologică este un domeniu relativ nou al producției ecologice, în comparație cu agricultura ecologică,
sector în care există o experiență îndelungată la nivelul fermelor. Având în vedere creșterea interesului consuma­
torilor pentru produsele obținute din acvacultura ecologică, este probabil că va crește în continuare și rata de
conversie a unităților de acvacultură care trec la producția ecologică. Această evoluție va duce la creșterea nivelului
de experiență, de cunoștințe tehnice și de dezvoltare, iar îmbunătățirile din sectorul acvaculturii ecologice ar trebui
să se reflecte în normele de producție.

(49) Acvacultura ecologică ar trebui să se bazeze pe creșterea de efective tinere provenite de la unități de producție
ecologică. Animalele de acvacultură ecologice pentru ameliorare sau în scopul creșterii nu sunt întotdeauna
disponibile în cantitate și la o calitate suficiente pentru a răspunde nevoilor operatorilor care produc animale
de acvacultură. În anumite condiții, ar trebui să se poată introduce animale sălbatice capturate sau animale de
acvacultură neecologice într-o unitate de producție ecologică.

(50) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește hrana pentru animalele de
acvacultură și tratamentele veterinare alee acestor animale și în ceea ce privește condițiile detaliate pentru
gestionarea genitorilor, pentru ameliorare și pentru producția de efective tinere.

(51) Operatorii care produc alimente ecologice sau hrană ecologică pentru animale ar trebui să urmeze proceduri
corespunzătoare, bazate pe identificarea sistematică a etapelor critice ale prelucrării, pentru a se asigura că
produsele prelucrate se conformează normelor privind producția ecologică. Produsele ecologice prelucrate ar
trebui obținute cu ajutorul unor metode de prelucrare care să garanteze că caracteristicile și calitățile ecologice
ale produselor se mențin pe parcursul tuturor etapelor producției ecologice.

(52) Ar trebui stabilite dispoziții privind compoziția alimentelor și a hranei pentru animale ecologice prelucrate. În
special, aceste alimente ar trebui produse în principal din ingrediente agricole ecologice sau alte ingrediente care se
încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament care sunt ecologice, posibilitatea de utilizare a
anumitor ingrediente agricole neecologice, specificate în prezentul regulament, fiind limitată. În plus, doar
anumite produse și substanțe autorizate în conformitate cu prezentul regulament ar trebui permise pentru a fi
utilizate în producția de alimente și de hrană pentru animale ecologice prelucrate.

(53) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește măsurile de precauție și
preventive care trebuie luate de către operatorii care produc alimente procesate sau hrană procesată pentru animale,
în ceea ce privește tipul și compoziția produselor și substanțelor a căror utilizare în alimentele prelucrate este
permisă, precum și condițiile de utilizare a acestora și în ceea ce privește calcularea procentului de ingrediente
agricole, inclusiv specificarea aditivilor a căror utilizare în producția ecologică este permisă care sunt luați în calcul
ca ingrediente agricole în vederea calculării procentului care trebuie atins pentru ca produsul să fie etichetat în
descrierea comercială ca fiind ecologic.

(54) Vinul ecologic ar trebui să facă obiectul normelor relevante privind alimentele ecologice prelucrate. Cu toate
acestea, dat fiind faptul că vinul este o categorie specifică și importantă de produse ecologice, ar trebui
prevăzute norme de producție detaliate suplimentare în mod specific pentru vinul ecologic. Vinul ecologic ar
trebui produs în întregime din materii prime ecologice și ar trebui permisă adăugarea doar a anumitor produse și
substanțe autorizate în conformitate cu prezentul regulament. În cazul producției de vin ecologic, utilizarea
anumitor practici, procese și tratamente enologice ar trebui interzise. Alte practici, procese și tratamente ar
trebui permise în condiții bine definite.

(55) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește specificarea altor practici,
procese și tratamente enologice interzise și în ceea ce privește modificarea listei practicilor, proceselor și trata­
mentelor enologice permise.

(56) Inițial, drojdia nu era considerată un ingredient agricol în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și, prin
urmare, nu era luată în calcul în ceea ce privește compoziția agricolă a produselor ecologice. Regulamentul (CE)
nr. 889/2008 al Comisiei (1) a introdus însă obligativitatea luării în calcul a drojdiei și a produselor din drojdie ca

(1) Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică,
etichetarea și controlul (JO L 250, 18.9.2008, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/9

ingrediente agricole în sensul producției ecologice începând de la 31 decembrie 2013. În consecință, începând cu
1 ianuarie 2021, doar substraturile produse în mod ecologic ar trebui utilizate pentru producția de drojdie
ecologică destinată utilizării ca aliment și hrană pentru animale. În plus, doar anumite produse și substanțe ar
trebui permise pentru a fi utilizate la producerea, prepararea și elaborarea sa.

(57) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește norme de producție detaliate
suplimentare referitoare la drojdie.

(58) Prezentul regulament ar trebui să armonizeze normele privind producția ecologică în Uniune pentru toate
produsele care intră în domeniul său de aplicare și ar trebui să prevadă norme de producție detaliate pentru
diferite categorii de produse, dar anumite norme de producție, cum ar fi normele de producție detaliate supli­
mentare pentru alte specii de animale sau pentru produse care nu se încadrează în categoriile pentru care în
prezentul regulament sunt prevăzute norme de producție detaliate, se vor putea adopta numai într-o etapă
ulterioară. În absența unor astfel de norme de producție stabilite la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să
aibă în continuare posibilitatea de a stabili norme naționale pentru propria lor producție națională, cu condiția ca
normele respective să nu contravină prezentului regulament. Totuși, statele membre nu ar trebui să aplice normele
naționale respective unor produse realizate sau comercializate în alte state membre atunci când produsele
respective respectă prezentul regulament. În absența unor astfel de norme de producție detaliate naționale,
operatorii ar trebui cel puțin să respecte normele de producție generale și principiile producției ecologice, în
măsura în care respectivele norme și principii se pot aplica pentru produsele în cauză, atunci când introduc
astfel de produse pe piață cu termeni referitori la producția ecologică.

(59) Pentru a se ține cont de o eventuală necesitate viitoare de a avea norme de producție specifice pentru produse a
căror producție nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de norme de producție specifice stabilite de prezentul
regulament, precum și pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea, respectarea prezentului regulament și, ulterior,
adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce
privește stabilirea unor norme de producție detaliate, precum și a unor norme privind obligația de conversie,
pentru astfel de produse.

(60) Ar trebui prevăzute excepții de la normele privind producția ecologică numai în cazuri de circumstanțe catastrofale.
Pentru a-i permite producției ecologice să continue sau să reînceapă în astfel de cazuri, ar trebui să se delege
Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea criteriilor pentru a stabili dacă o
situație se califică drept circumstanță catastrofală, precum și norme specifice, inclusiv o posibilă derogare de la
prezentul regulament, privind modul în care statele membre urmează să abordeze astfel de circumstanțe catas­
trofale și privind cerințele de monitorizare și raportare necesare în astfel de cazuri.

(61) În anumite condiții, produsele ecologice, produsele în conversie și produsele neecologice pot fi colectate și trans­
portate simultan. Pentru separarea corespunzătoare a produselor ecologice de produsele în conversie și de
produsele neecologice pe parcursul manipulării acestora și pentru a se evita orice amestec al acestor tipuri de
produse ar trebui stabilite dispoziții specifice.

(62) Pentru a se asigura integritatea producției ecologice și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei
competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește norme privind ambalarea și transportarea produselor
ecologice.

(63) Utilizarea în producția ecologică a anumitor produse sau substanțe ca substanțe active care să fie utilizate în
produse de protecție a plantelor reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, îngrășăminte, amelioratori de
sol, nutrienți, componente neecologice ale nutriției animalelor de diverse origini, aditivi pentru hrana pentru
animale, adjuvanți tehnologici și produse pentru curățenie și dezinfectare ar trebui limitată la minimum și ar
trebui să respecte condițiile specifice prevăzute în prezentul regulament. Aceeași abordare ar trebui urmată în ceea
ce privește utilizarea unor produse și substanțe ca aditivi alimentari și adjuvanți tehnologici și în ceea ce privește
utilizarea ingredientelor agricole neecologice în producția de alimente ecologice prelucrate. Prin urmare, ar trebui
definite utilizările posibile ale unor astfel de produse și substanțe în producția ecologică în general și în producția
de alimente ecologice prelucrate în special, care să respecte principiile stabilite în prezentul regulament și să
îndeplinească anumite criterii.

(64) Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și respectarea prezentului regulament în ceea ce privește producția
ecologică în general și producția de alimente ecologice prelucrate în special, precum și pentru a se asigura
adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire
la criterii suplimentare pentru autorizarea produselor și substanțelor destinate utilizării în producția ecologică în
general și în producția de alimente ecologice prelucrate în special, precum și criterii pentru retragerea unei astfel de
autorizări.
L 150/10 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(65) Pentru a se asigura accesul la ingrediente agricole care nu sunt disponibile în cantitate suficientă sub formă
ecologică pentru producția de alimente ecologice prelucrate, statele membre ar trebui de asemenea să aibă
posibilitatea de a permite utilizarea de ingrediente agricole neecologice în anumite condiții și pentru o perioadă
limitată.

(66) Pentru a stimula producția ecologică și pentru a răspunde nevoii de date fiabile, informațiile și datele referitoare la
disponibilitatea pe piață a materialului de reproducere a plantelor ecologic și în conversie, a animalelor ecologice și
a animalelor tinere de acvacultură ecologice trebuie colectate și diseminate fermierilor și operatorilor. În acest scop,
statele membre ar trebui să se asigure că pe teritoriul lor se stabilesc baze de date și sisteme cu astfel de informații
actualizate în mod regulat, iar Comisia ar trebui să pună astfel de informații la dispoziția publicului.

(67) Pentru a se asigura conformitatea cu cerințele privind producția ecologică, precum și pentru a asigura încrederea
consumatorilor în această metodă de producție, este necesar ca operatorii să informeze autoritățile competente sau,
după caz, autoritățile de control sau organismele de control despre cazurile de suspiciune de nerespectare a
prezentului regulament, care este probată sau nu poate fi eliminată, privind produsele pe care le produc, le
prepară, le importă sau le primesc de la alți operatori. O astfel de suspiciune poate, între altele, să apară din
cauza prezenței unui produs sau a unei substanțe a cărei utilizare nu este autorizată în producția unui produs care
este prevăzut să fie utilizat sau comercializat ca produs ecologic sau în conversie. Operatorii ar trebui să informeze
autoritățile competente atunci când sunt în măsură să probeze o suspiciune de nerespectare sau atunci când nu pot
exclude o astfel de suspiciune. În asemenea cazuri, produsul respectiv ar trebui să nu fie introdus pe piață ca
produs ecologic sau în conversie atât timp cât suspiciunea nu poate fi eliminată. Operatorii ar trebui să coopereze
cu autoritățile competente sau, după caz, cu autoritățile de control sau organismele de control în scopul identi­
ficării și verificării motivelor unei astfel de nerespectări.

(68) Pentru a se evita contaminarea producției ecologice cu produse sau substanțe care nu au fost autorizate de Comisie
pentru utilizare în producția ecologică pentru anumite scopuri, operatorii ar trebui să adopte măsuri proporționale
și adecvate aflate sub controlul lor, pentru a identifica și evita riscurile de astfel de contaminare. Astfel de măsuri ar
trebui să fie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar.

(69) Pentru a se asigura o abordare armonizată în întreaga Uniune în ceea ce privește măsurile care trebuie adoptate în
caz de suspiciune de nerespectare, în special în cazul în care o astfel de suspiciune de nerespectare apare din cauza
prezenței de produse și substanțe neautorizate în produsele ecologice sau în conversie, și pentru a se evita
incertitudinile pentru operatori, autoritățile competente sau, după caz, autoritățile de control sau organismele de
control ar trebui să efectueze o anchetă oficială în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 în scopul
verificării respectării cerințelor privind producția ecologică. În cazul specific al suspiciunii de nerespectare
datorate prezenței unor produse sau substanțe neautorizate, ancheta ar trebui să stabilească sursa și cauza
prezenței unor astfel de produse sau substanțe în scopul de a asigura faptul că operatorii respectă cerințele
privind producția ecologică și, în special, faptul că nu au utilizat produse sau substanțe neautorizate în
producția ecologică și faptul că operatorii respectivi au luat măsuri de precauție proporționale și adecvate
pentru a evita contaminarea producției ecologice cu astfel de produse și substanțe. O astfel de anchetă ar trebui
să fie proporțională cu nerespectarea suspectată și, prin urmare, ar trebui să fie încheiată cât mai curând posibil și
într-un termen rezonabil, ținând seama de durabilitatea produsului și de complexitatea cazului. Aceasta ar putea
include orice metodă sau tehnică de control oficial considerată adecvată, în vederea excluderii sau a confirmării, în
mod eficient și fără întârzieri inutile, a oricărei suspiciuni de nerespectare a prezentului regulament, inclusiv
utilizarea tuturor informațiilor relevante care ar permite excluderea sau confirmarea suspiciunilor de nerespectare
fără o inspecție la fața locului.

(70) Cazurile de prezență a unor produse sau substanțe care nu sunt autorizate pentru utilizare în producția ecologică
în produse care sunt comercializate ca produse ecologice sau în conversie, precum și măsurile adoptate în acest
sens, ar trebui să fie monitorizate în continuare de statele membre și de Comisie. Prin urmare, Comisia ar trebui să
prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului la patru ani de la data aplicării prezentului regulament pe
baza informațiilor colectate de statele membre cu privire la cazurile în care, în producția ecologică, au fost
investigate produse și substanțe neautorizate. Un astfel de raport ar putea fi însoțit, după caz, de o propunere
legislativă în vederea unei armonizări mai avansate.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/11

(71) În absența unei astfel de armonizări avansate, statele membre care au dezvoltat abordări pentru a evita comer­
cializarea ca produse ecologice sau în conversie a produselor care conțin un anumit nivel de produse sau substanțe
a căror utilizare în producția ecologică pentru anumite scopuri nu a fost autorizată ar trebui să aibă posibilitatea de
a continua să aplice abordările respective. Cu toate acestea, pentru a se asigura libera circulație a produselor
ecologice și în conversie pe piața internă a Uniunii, astfel de abordări nu ar trebui să interzică, să restricționeze
sau să împiedice introducerea pe piață a unor produse realizate în alte state membre în conformitate cu prezentul
regulament. Prin urmare, astfel de abordări ar trebui să fie aplicate numai produselor realizate pe teritoriul statului
membru care alege să continue să aplice abordarea respectivă. Statele membre care decid să facă uz de această
posibilitate ar trebui să informeze Comisia fără întârziere.

(72) Pe lângă obligațiile privind măsurile care trebuie luate de operatorii care produc, prepară, importă sau utilizează
produse ecologice și în conversie și de către autoritățile competente sau, după caz, de autoritățile de control ori
organismele de control stabilite în prezentul regulament pentru a se evita contaminarea produselor ecologice sau în
conversie cu produse sau substanțe neautorizate pentru utilizare în producția ecologică, statele membre ar trebui,
de asemenea, să aibă posibilitatea de a lua alte măsuri adecvate pe teritoriul lor pentru a se evita prezența
accidentală a produselor și substanțelor neautorizate în agricultura ecologică. Statele membre care decid să facă
uz de această posibilitate ar trebui să informeze Comisia și celelalte state membre fără întârziere.

(73) Etichetarea produselor agricole și a alimentelor ar trebui să facă obiectul normelor generale prevăzute de Regu­
lamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și, în special, obiectul dispozițiilor care
vizează prevenirea unei etichetări care ar putea crea confuzie în rândul consumatorilor sau ar putea induce în
eroare consumatorii. În plus, în prezentul regulament ar trebui prevăzute dispoziții specifice referitoare la
etichetarea produselor ecologice și în conversie. Aceste dispoziții ar trebui să protejeze atât interesele operatorilor,
prin faptul că produsele lor sunt corect identificate pe piață, bucurându-se de condiții de concurență loiale, cât și
interesele consumatorilor de a putea alege în cunoștință de cauză.

(74) În consecință, termenii utilizați pentru a indica produsele ecologice ar trebui protejați în toată Uniunea împotriva
utilizării acestora în etichetarea produselor neecologice, indiferent de limba utilizată. Protecția respectivă ar trebui
aplicată, de asemenea, cuvintelor derivate și diminutivelor obișnuite ale acestor termeni, indiferent dacă sunt
folosite independent sau în combinație.

(75) Alimentele prelucrate ar trebui etichetate ca fiind ecologice doar atunci când toate sau aproape toate ingredientele
lor de origine agricolă sunt ecologice. Pentru încurajarea utilizării ingredientelor ecologice, ar trebui, de asemenea,
ca, în anumite condiții, să se ofere posibilitatea menționării producției ecologice numai în lista ingredientelor
alimentelor prelucrate, în special faptul că alimentele în cauză respectă anumite norme de producție ecologică din
prezentul regulament. De asemenea, ar trebui să se stabilească dispoziții speciale de etichetare pentru a oferi
operatorilor posibilitatea de a identifica ingredientele ecologice utilizate în produse care constau în principal
într-un ingredient care provine din vânătoare sau pescuit.

(76) Hrana pentru animale prelucrată ar trebui etichetată ca fiind ecologică doar atunci când toate sau aproape toate
ingredientele de origine agricolă sunt ecologice.

(77) Pentru a asigura claritatea pentru consumatorii de pe întreaga piață a Uniunii, utilizarea logoului Uniunii Europene
pentru producția ecologică ar trebui să devină obligatorie pentru toate alimentele ecologice preambalate produse pe
teritoriul Uniunii. În plus, ar trebui să fie posibilă utilizarea voluntară a logoului respectiv în cazul produselor
ecologice care nu sunt preambalate și care sunt produse în Uniune și în cazul oricăror produse ecologice importate
din țări terțe, precum și în scopuri de informare și educaționale. Modelul logoului Uniunii Europene pentru
producția ecologică ar trebui stabilit.

(78) Totuși, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor în ceea ce privește caracterul ecologic al întregului
produs, este oportună limitarea utilizării logoului respectiv la produsele care conțin numai sau aproape numai
ingrediente ecologice. Prin urmare, nu ar trebui permisă utilizarea logoului în etichetarea produselor în conversie
sau a produselor prelucrate în cazul cărora ingredientele agricole sunt ecologice într-o proporție mai mică de 95 %
ca greutate.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consuma­
torilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parla­
mentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a
Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și
2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).
L 150/12 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(79) Pentru a se evita orice confuzie posibilă în rândul consumatorilor în privința originii produsului, din UE sau din
afara UE, atunci când se utilizează logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică, consumatorii ar trebui
informați despre locul în care au fost cultivate materiile prime agricole din care este compus produsul. În acest
context, ar trebui să fie permisă referirea la acvacultură, în loc de agricultură, pe eticheta produselor obținute din
acvacultură ecologică.

(80) Pentru a se oferi claritate consumatorilor și pentru a se garanta faptul că acestora le sunt comunicate informații
adecvate, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor
norme suplimentare privind etichetarea produselor ecologice și modificarea listelor de termeni referitori la
producția ecologică conținute în prezentul regulament, a logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică
și a normelor legate de acesta.

(81) Anumite produse sau substanțe utilizate în produsele de protecție a plantelor sau ca îngrășăminte ar trebui să nu
intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament și, prin urmare, în principiu ar trebui să nu facă obiectul
normelor din prezentul regulament, inclusiv normele privind etichetarea. Cu toate acestea, dat fiind faptul că
produsele și substanțele respective joacă un rol important în agricultura ecologică iar utilizarea lor în producția
ecologică face obiectul autorizării în conformitate cu prezentul regulament, dat fiind faptul că în practică au apărut
anumite incertitudini în ceea ce privește etichetarea lor, în special în ceea ce privește utilizarea termenilor referitori
la producția ecologică, ar trebui clarificat faptul că, atunci când astfel de produse sau substanțe sunt autorizate
pentru a fi utilizate în producția ecologică în conformitate cu prezentul regulament, ele pot fi etichetate în mod
corespunzător.

(82) Producția ecologică este credibilă doar dacă este însoțită de verificări și controale eficace în toate etapele producției,
prelucrării și distribuției.

(83) Ar trebui să fie prevăzute cerințe specifice pentru operatori pentru a se asigura conformitatea cu prezentul
regulament. În special, ar trebui prevăzute dispoziții privind notificarea activităților operatorilor autorităților
competente și privind un sistem de certificare pentru identificarea operatorilor care se conformează normelor
care reglementează producția ecologică și etichetarea produselor ecologice. Dispozițiile respective ar trebui, în
principiu, să se aplice și eventualilor subcontractanți ai operatorilor în cauză, cu excepția cazului în care activitatea
de subcontractare este în întregime integrată în activitatea principală a operatorului subcontractant și este
controlată în acest context. Transparența sistemului de certificare ar trebui asigurată prin obligația ca statele
membre să publice listele operatorilor care și-au notificat activitățile și eventualele taxe care pot fi percepute în
legătură cu controalele efectuate pentru verificarea respectării normelor privind producția ecologică.

(84) Magazinele mici de vânzare cu amănuntul care nu comercializează alte produse ecologice decât produse ecologice
preambalate prezintă un risc relativ scăzut de nerespectare a normelor privind producția ecologică și ar trebui să
nu se confrunte cu sarcini disproporționate pentru comercializarea produselor ecologice. Prin urmare, aceste
magazine nu ar trebui să fie supuse obligațiilor de notificare și certificare, dar ar trebui să facă obiectul unor
controale oficiale efectuate pentru verificarea respectării normelor privind producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice. De asemenea, magazinele mici de vânzare cu amănuntul care comercializează produse
ecologice neambalate ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale, însă, pentru a se facilita comercializarea
produselor ecologice, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a excepta astfel de magazine de la obligația
de a-și certifica activitatea.

(85) Fermierii și operatorii mici care produc alge sau animale de acvacultură în Uniune în mod individual se confruntă
cu costuri de inspecție și cu sarcini administrative relativ mari legate de certificarea ecologică. Ar trebui permis un
sistem de certificare în grup, în scopul reducerii costurilor aferente inspecțiilor și certificării și a sarcinii adminis­
trative conexe, în scopul consolidării rețelelor locale, al contribuției la debușeuri de piață mai bune și al asigurării
unor condiții de concurență echitabile cu operatorii din țările terțe. Din acest motiv, ar trebui introdus și definit
conceptul de „grup de operatori” și ar trebui stabilite norme care să reflecte nevoile și capacitatea în materie de
resurse ale fermierilor și operatorilor mici.

(86) Pentru a se asigura eficacitatea, eficiența și transparența producției ecologice și a etichetării produselor ecologice, ar
trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește cerințele pentru ținerea de
registre de către operatori sau grupurile de operatori și modelul certificatului de conformitate.

(87) Pentru a se garanta că certificarea grupurilor de operatori se efectuează în mod eficace și eficient, ar trebui să se
delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește responsabilitățile fiecăruia dintre membrii
grupurilor de operatori, criteriile de stabilire a proximității geografice a membrilor lor și instituirea și funcționarea
sistemului lor de controale interne.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/13

(88) Producția ecologică face obiectul unor controale oficiale și al altor activități oficiale desfășurate în conformitate cu
Regulamentul (UE) 2017/625 în scopul verificării respectării normelor privind producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice. Cu toate acestea, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute de prezentul regulament,
pentru producția ecologică ar trebui să se aplice dispoziții suplimentare față de cele care sunt prevăzute în
regulamentul menționat în ceea ce privește controalele și acțiunile oficiale ale autorităților competente și, după
caz, ale autorităților de control și ale organismelor de control, în ceea ce privește acțiunile care trebuie întreprinse
de către operatori și grupurile de operatori, în ceea ce privește delegarea anumitor atribuții oficiale de control sau a
anumitor atribuții legate de alte activități oficiale și supravegherea lor, precum și în ceea ce privește acțiunile în
cazurile de nerespectare suspectată sau constatată, inclusiv interdicția de a comercializa produsele ca produse
ecologice sau în conversie atunci când nerespectarea constatată afectează integritatea produselor respective.

(89) În scopul de a asigura o abordare uniformă pe teritoriul lor, numai autoritățile competente ar trebui să aibă
competența de a prevedea un catalog de măsuri care urmează să fie luate în cazurile de nerespectare suspectată sau
constatată.

(90) În prezentul regulament ar trebui prevăzute, pe lângă dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/625, dispoziții
suplimentare privind schimbul de anumite informații relevante între autoritățile competente, autoritățile de
control sau organismele de control și anumite alte organisme și privind acțiunile întreprinse de astfel de autorități
și organisme.

(91) Pentru a se sprijini desfășurarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de verificare a respectării prezentului
regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește criteriile și
condițiile specifice pentru desfășurarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea în toate etapele de
producție, pregătire și distribuție, precum și respectarea prezentului regulament și în ceea ce privește elementele
suplimentare de care trebuie să se țină seama la stabilirea, pe baza experienței practice, a probabilității de
nerespectare.

(92) Pentru a se sprijini efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale în scopul verificării respectării
prezentului regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce
privește condițiile pentru delegarea atribuțiilor oficiale de control și a altor atribuții legate de alte activități
oficiale către organismele de control, în plus față de condițiile stabilite în prezentul regulament.

(93) Experiența dobândită prin acordurile pentru importul de produse ecologice în Uniune în temeiul Regulamentului
(CE) nr. 834/2007 a arătat necesitatea revizuirii acordurilor respective, pentru a se răspunde așteptărilor consuma­
torilor ca produsele ecologice importate să respecte standarde la fel de stricte ca și cele ale Uniunii, precum și
pentru a se asigura accesul produselor ecologice din Uniune pe piața internațională. În plus, este necesar să se
asigure claritate în ceea ce privește normele aplicabile exportului de produse ecologice, în special prin stabilirea
certificatelor de export ecologic.

(94) Ar trebui consolidate și mai mult dispozițiile care reglementează importul produselor conforme cu normele
Uniunii în materie de producție și etichetare, în privința cărora operatorii au fost supuși controlului de către
autoritățile de control și de către organismele de control recunoscute de Comisie ca având competența de a efectua
în țări terțe controale și certificări în domeniul producției ecologice. În special, ar trebui stabilite cerințe privind
organismele de acreditare care acreditează organismele de control în scopul importului în Uniune de produse
ecologice conforme, scopul fiind asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru supravegherea de către
Comisie a organismelor de control. Mai mult, este necesar să se prevadă posibilitatea ca Comisia să contacteze
direct organismele de acreditare și autoritățile competente din țările terțe pentru a eficientiza supravegherea
autorităților de control și, respectiv, a organismelor de control. În cazul produselor importate din țări terțe sau
din regiunile ultraperiferice ale Uniunii care prezintă condiții pedoclimatice specifice, este oportun să se prevadă
posibilitatea ca Comisia să acorde autorizații specifice pentru utilizarea produselor și a substanțelor în producția
ecologică.

(95) Ar trebui menținută posibilitatea accesului pe piața Uniunii a produselor ecologice care nu sunt conforme cu
normele Uniunii privind producția ecologică, dar care provin din țări terțe ale căror producții ecologice și sisteme
de control au fost recunoscute ca echivalente cu cele ale Uniunii. Totuși, recunoașterea echivalenței țărilor terțe,
astfel cum este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 834/2007, ar trebui acordată doar prin intermediul acordurilor
internaționale dintre Uniune și țările terțe respective, în cadrul căruia s-ar urmări, de asemenea, recunoașterea
reciprocă a echivalenței pentru Uniune.

(96) Țările terțe recunoscute în scopul echivalenței în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 ar trebui recunoscute
în continuare ca atare în temeiul prezentului regulament, pentru o perioadă limitată, necesară pentru asigurarea
unei tranziții fără probleme la sistemul de recunoaștere prin acord internațional, cu condiția ca țările terțe
L 150/14 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

respective să asigure în continuare echivalența producției lor ecologice și a normelor lor de control cu normele
relevante ale Uniunii aflate în vigoare și cu condiția să îndeplinească toate cerințele legate de supravegherea
recunoașterii lor de către Comisie. Supravegherea respectivă ar trebui să se bazeze în special pe rapoartele
anuale trimise Comisiei de țările terțe recunoscute în cauză.

(97) Experiența dobândită cu sistemul de autorități de control și de organisme de control recunoscute de Comisie ca
fiind competente să desfășoare controale și să elibereze certificate în țările terțe în scopul importului de produse ce
oferă garanții echivalente arată că normele aplicate de autoritățile și de organismele respective sunt diferite și ar
putea fi dificil să fie considerate echivalente cu normele Uniunii în domeniu. În plus, multiplicarea standardelor
autorităților de control și ale organismelor de control împiedică supravegherea adecvată de către Comisie. Prin
urmare, respectivul sistem de recunoaștere a echivalenței ar trebui desființat. Totuși, ar trebui să se acorde suficient
timp autorităților de control și organismelor de control respective să se pregătească pentru obținerea recunoașterii
în scopul importului de produse în conformitate cu normele Uniunii. În plus, noile norme pentru recunoașterea
autorităților de control și a organismelor de control în scopul importului de produse conforme ar trebui să se
aplice deja de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru a da Comisiei posibilitatea de a pregăti
recunoașterea acestor autorități de control și organisme de control de la data aplicării prezentului regulament.

(98) Introducerea pe piață ca produs ecologic a oricărui produs ecologic, în cazul în care acel produs a fost importat în
Uniune, în temeiul oricăruia dintre acordurile de import prevăzute în prezentul regulament, ar trebui condiționată
de disponibilitatea informațiilor necesare pentru asigurarea trasabilității produsului în lanțul alimentar.

(99) Pentru a se asigura concurența loială între operatori, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta
anumite acte în ceea ce privește documentele destinate autorităților vamale din țările terțe, în special certificatele de
export ecologic.

(100) Pentru a se asigura transparența procedurii de recunoaștere și supraveghere pentru autoritățile de control și
organismele de control în contextul importului de produse ecologice conforme, precum și eficacitatea, eficiența
și transparența controalelor produselor importate, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite
acte în ceea ce privește criteriile suplimentare pentru recunoașterea autorităților de control și a organismelor de
control în contextul importului de produse ecologice care respectă prezentul regulament, precum și criterii
suplimentare pentru retragerea unei astfel de recunoașteri, în ceea ce privește exercitarea supravegherii de către
Comisie a autorităților de control și a organismelor de control recunoscute și în ceea ce privește controalele și alte
acțiuni care trebuie efectuate de către autoritățile de control și organismele de control în acest scop.

(101) Atunci când au fost descoperite încălcări grave sau repetate în ceea ce privește certificarea sau controalele și
acțiunile efectuate în temeiul prezentului regulament, iar autoritatea de control sau organismul de control în
cauză nu ia măsuri de remediere adecvate și în timp util ca răspuns la solicitarea Comisiei, recunoașterea auto­
rităților de control sau a organismelor de control respective ar trebui retrasă fără întârziere.

(102) Pentru a se asigura gestiunea listei țărilor terțe recunoscute în scopul echivalenței în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 834/2007, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește informațiile
care trebuie trimise de țările terțe recunoscute respective care sunt necesare pentru supravegherea recunoașterii lor
și pentru exercitarea respectivei supravegheri de către Comisie.

(103) Ar trebui prevăzută o dispoziție care să garanteze că circulația produselor ecologice care respectă prezentul
regulament și au făcut obiectul unui control într-un stat membru nu poate fi restricționată în alt stat membru.

(104) În scopul obținerii de informații fiabile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, statele membre ar
trebui să furnizeze periodic Comisiei informațiile necesare. Din motive de claritate și transparență, statele membre
ar trebui să țină liste actualizate ale autorităților competente, ale autorităților de control și ale organismelor de
control. Statele membre ar trebui să pună listele cu autoritățile de control și organismele de control la dispoziția
publicului, iar Comisia ar trebui să le publice.

(105) În vederea eliminării treptate a derogărilor privind utilizarea materialului neecologic de reproducere a plantelor, a
păsărilor de curte crescute neecologic și a efectivului de animale neecologic pentru ameliorare, Comisia ar trebui să
ia în considerare disponibilitatea unui astfel de material în formă ecologică pe piața Uniunii. În acest scop și pe
baza datelor privind disponibilitatea materialului ecologic colectate prin intermediul bazei de date și al sistemelor
instituite de statele membre, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, la cinci ani de la
data aplicării prezentului regulament, un raport referitor la disponibilitatea și motivele unui posibil acces limitat al
operatorilor ecologici la acest material.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/15

(106) În vederea eliminării treptate a derogărilor privind utilizarea furajelor proteice neecologice pentru păsările de curte
și porcine și pe baza datelor furnizate în fiecare an de statele membre privind disponibilitatea unor astfel de furaje
proteice în formă ecologică pe piața Uniunii” Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului,
la cinci ani de la data aplicării prezentului regulament, un raport referitor la disponibilitatea și motivele unui posibil
acces limitat al operatorilor ecologici la astfel de furaje proteice ecologice.

(107) Pentru a se ține seama de evoluția disponibilității pe piață a materialului de reproducere a plantelor ecologic, a
animalelor ecologice și a furajelor proteice ecologice pentru păsări de curte și porcine, ar trebui să se delege
Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește încetarea sau prelungirea derogărilor și a
autorizațiilor privind utilizarea materialului de reproducere a plantelor neecologic, a animalelor neecologice și a
furajelor proteice neecologice pentru păsări de curte și porcine.

(108) Este necesar să se prevadă măsuri pentru asigurarea unei tranziții fără dificultăți la cadrul juridic care reglementează
importul de produse ecologice și în conversie în Uniune, astfel cum este modificat prin prezentul regulament.

(109) Mai mult, ar trebui stabilit un termen pentru expirarea recunoașterii autorităților de control și a organismelor de
control în scopul echivalenței acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și ar trebui prevăzute
dispoziții în vederea abordării situației până la expirarea recunoașterii lor. De asemenea, ar trebui prevăzute
dispoziții referitoare la cererile de recunoaștere în vederea echivalenței depuse de țări terțe în temeiul Regula­
mentului (CE) nr. 834/2007 și care sunt pendinte la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(110) Pentru a se asigura gestiunea listei autorităților de control și a organismelor de control recunoscute în scopul
echivalenței în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta
anumite acte în ceea ce privește informațiile pe care autoritățile de control și organismele de control respective ar
trebui să le trimită în scopul supravegherii recunoașterii lor și pentru exercitarea respectivei supravegheri de către
Comisie.

(111) Pentru a se facilita încheierea examinării cererilor de recunoaștere în scopul echivalenței ale țărilor terțe care sunt
pendinte la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a
adopta anumite acte în ceea ce privește normele procedurale necesare pentru examinarea cererilor pendinte ale
țărilor terțe.

(112) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește documentele care trebuie furnizate în vederea recunoașterii
unei perioade anterioare ca făcând parte din perioada de conversie, în ceea ce privește perioada minimă pentru
hrănirea cu lapte matern a animalelor alăptate și anumite norme tehnice pentru adăpostirea efectivului de animale
și practicile de creștere, în ceea ce privește normele detaliate pentru fiecare specie sau grup de specii de alge și
animale de acvacultură privind densitatea efectivelor și privind caracteristicile specifice pentru sistemele de
producție și sistemele de reținere, în ceea ce privește tehnicile autorizate în prelucrarea produselor destinate
alimentației umane și animale și în ceea ce privește autorizarea produselor și substanțelor care pot fi utilizate
în producția ecologică în general și în producția de alimente ecologice prelucrate în special, precum și retragerea
unei astfel de autorizări, și în ceea ce privește procedurile pentru autorizare și listele de astfel de produse și
substanțe și, după caz, descrierea, cerințele referitoare la compoziția și condițiile de utilizare ale unor astfel de
produse.

(113) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește detaliile tehnice pentru instituirea și întreținerea bazelor de
date cu lista materialului de reproducere a plantelor ecologic sau în conversie obținut prin metoda de producție
ecologică, în ceea ce privește detaliile tehnice pentru stabilirea și întreținerea sistemelor de punere la dispoziție a
datelor privind materialul de reproducere a plantelor ecologic sau în conversie sau animalele ecologice ori
animalele tinere de acvacultură ecologice și specificațiile pentru colectarea de date în acest scop, în ceea ce
privește modalitățile privind participarea operatorilor la sistemele respective și în ceea ce privește detaliile
privind informațiile care trebuie furnizate de statele membre cu privire la derogările de la utilizarea materialului
de reproducere a plantelor ecologic, a animalelor ecologice și a hranei ecologice pentru animale, precum și cu
privire la disponibilitatea pe piață a anumitor produse ecologice.

(114) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește măsurile care trebuie adoptate și revizuite de operatori pentru
a identifica și a evita riscul de contaminare a producției și produselor ecologice cu produse și substanțe neauto­
rizate, în ceea ce privește etapele procedurale care trebuie urmate în caz de suspiciune de nerespectare și docu­
mentele relevante, în ceea ce privește metodologia privind detectarea și evaluarea prezenței de produse și substanțe
neautorizate, precum și în ceea ce privește detaliile și formatul informațiilor care trebuie transmise de către statele
membre Comisiei și celorlalte state membre cu privire la rezultatele anchetelor privind prezența unor produse sau
substanțe neautorizate.
L 150/16 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(115) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește cerințele detaliate privind etichetarea și promovarea anumitor
produse în conversie și în ceea ce privește modalitățile practice privind utilizarea, prezentarea, alcătuirea și
dimensiunea indicațiilor referitoare la numerele de cod ale autorităților de control și ale organismelor de
control și utilizarea, prezentarea, alcătuirea și dimensiunea indicației locului în care au fost cultivate materiile
prime agricole, în ceea ce privește alocarea numerelor de cod autorităților de control și organismelor de control și
în ceea ce privește indicarea locului în care au fost cultivate materiile prime agricole.

(116) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește detaliile și specificațiile privind forma și mijloacele tehnice
prin care operatorii și grupurile de operatori urmează să notifice activitatea lor autorităților competente, privind
modalitățile de publicare a listelor cu astfel de operatori și grupuri de operatori, privind procedurile și modalitățile
de publicare a taxelor care pot fi percepute în legătură cu controale, privind detaliile și specificațiile privind forma
certificatului pentru operatori și grupurile de operatori și mijloacele tehnice prin care acesta este eliberat și în ceea
ce privește alcătuirea și dimensiunile unui grup de operatori, privind documentele și sistemele de păstrare a
evidențelor relevante, privind sistemul de trasabilitate internă și lista operatorilor, și privind schimbul de informații
între grupurile de operatori și autoritățile competente, autoritățile de control sau organismele de control și
schimbul de informații între statele membre și Comisie.

(117) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește procentul minim al tuturor controalelor oficiale care trebuie
să fie efectuate fără notificare prealabilă și procentul minim al controalelor suplimentare, precum și numărul minim
de probe care urmează să fie prelevate și de operatori care urmează să fie controlați în cadrul unui grup de
operatori, în ceea ce privește registrele necesare pentru a demonstra respectarea, în ceea ce privește declarațiile și
alte comunicări necesare pentru controalele oficiale, în ceea ce privește măsurile practice relevante pentru a asigura
conformitatea, în ceea ce privește modalitățile uniforme pentru cazurile în care autoritățile competente trebuie să ia
măsuri în legătură cu nerespectarea suspectată sau constatată, în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate
în caz de nerespectare suspectată sau constatată, în ceea ce privește destinatarii unor astfel de informații, precum și
în ceea ce privește procedurile pentru furnizarea unor astfel de informații, inclusiv funcționalitățile sistemului
informatic utilizat.

(118) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește conținutul certificatelor de inspecție eliberate de țările terțe, în
ceea ce privește procedura de urmat pentru eliberarea și verificarea unor astfel de certificate, în ceea ce privește
mijloacele tehnice prin care se eliberează astfel de certificate, în ceea ce privește recunoașterea autorităților de
control și a organismelor de control competente să desfășoare controale și să elibereze certificatul ecologic în țări
terțe, precum și retragerea unei astfel de recunoașteri, în ceea ce privește stabilirea listei cu respectivele autorități de
control și organisme de control, în ceea ce privește normele de garantare a aplicării măsurilor în legătură cu
cazurile de nerespectare suspectată sau constatată, în special cele care afectează integritatea produselor ecologice
sau în conversie importate, în ceea ce privește stabilirea unei listei cu țări terțe recunoscute în temeiul articolului 33
alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și modificarea listei respective și în ceea ce privește normele de
garantare a aplicării măsurilor în legătură cu cazurile de nerespectare suspectată sau constatată, în special cele care
afectează integritatea produselor ecologice sau în conversie importate din țările respective.

(119) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare în ceea ce privește sistemul care trebuie utilizat pentru transmiterea informațiilor
necesare pentru punerea în aplicare și monitorizarea prezentului regulament, în ceea ce privește detaliile infor­
mațiilor care urmează să fie transmise și data până la care informațiile trebuie transmise, precum și în ceea ce
privește stabilirea listei cu autoritățile de control și organismele de control recunoscute în temeiul articolului 33
alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și modificarea listei respective.

(120) Competențele de executare conferite Comisiei ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

(121) Comisia ar trebui să aibă competența de a adopta acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată atunci când,
în cazuri justificate corespunzător, legate de practicile neloiale sau practicile incompatibile cu principiile și normele
privind producția ecologică, de protejarea încrederii consumatorilor sau de protecția concurenței loiale între
operatori, motive imperative de urgență impun acest lucru, pentru a se asigura aplicarea măsurilor referitoare la
cazurile de nerespectare suspectată sau constatată sub controlul autorităților de control sau al organismelor de
control recunoscute.

(1) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și
principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/17

(122) Ar trebui prevăzută o dispoziție care să permită epuizarea după data aplicării prezentului regulament a stocurilor
de produse care au fost obținute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 înainte de data menționată.

(123) Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special concurența loială și funcționarea adecvată a pieței interne a
produselor ecologice, precum și asigurarea încrederii consumatorilor în produsele respective și în logoul Uniunii
Europene pentru producția ecologică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în
vedere armonizarea necesară a normelor privind producția ecologică, obiectivele respective pot fi realizate mai bine
la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este
prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității,
astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru
atingerea acestor obiective.

(124) Este necesar să se prevadă o dată de aplicare a prezentului regulament care ar da operatorilor posibilitatea de a se
adapta la noile cerințe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește principiile producției ecologice și instituie normele privind producția ecologică, certificarea
aferentă și utilizarea indicațiilor referitoare la producția ecologică în etichetare și în publicitate, precum și normele privind
controalele suplimentare celor prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică următoarelor produse de origine agricolă, inclusiv celor provenite din acvacultură și
apicultură, enumerate în anexa I la TFUE și produselor derivate din produsele respective, atunci când acestea sunt sau se
intenționează ca acestea să fie produse, pregătite, etichetate, distribuite, introduse pe piață, importate în ori exportate din
Uniune:

(a) produse agricole vii sau neprelucrate, inclusiv semințe și alte materiale de reproducere a plantelor;

(b) produse agricole prelucrate pentru utilizare ca alimente;

(c) hrană pentru animale.

Prezentul regulament se aplică de asemenea și anumitor alte produse strâns legate de agricultură, enumerate în anexa I la
prezentul regulament, care sunt sau cu privire la care se intenționează să fie produse, pregătite, etichetate, distribuite,
introduse pe piață, importate în Uniune sau exportate din Uniune.

(2) Prezentul regulament se aplică oricărui operator implicat, în orice etapă a producției, a pregătirii și a distribuției, în
activități legate de produsele menționate la alineatul (1).

(3) Operațiunile de alimentație colectivă desfășurate de o unitate de restaurație colectivă, astfel cum este definită la
articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, nu fac obiectul prezentului regulament, cu
excepția cazurilor prevăzute în prezentul alineat.

Statele membre pot aplica norme naționale sau, în absența acestora, standarde private privind producerea, etichetarea și
controlul produselor provenite din operațiuni de alimentație colectivă. Logoul Uniunii Europene pentru producția
ecologică nu se utilizează la etichetarea, prezentarea sau publicitatea unor astfel de produse și nu se utilizează în
publicitatea unității de alimentație colectivă.

(4) Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel, prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere legislației conexe
a Uniunii, în special legislației din domeniile siguranței lanțului alimentar, sănătății și bunăstării animalelor, sănătății
plantelor și materialelor de reproducere a plantelor.

(5) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice din dreptul Uniunii privind intro­
ducerea produselor pe piață și, în special, Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliu­
lui (1) și Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări
comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și
(CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
L 150/18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(6) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a listei de produse
prevăzute în anexa I prin adăugarea de produse suplimentare pe listă sau prin modificarea rubricilor adăugate. Doar
produsele care sunt strâns legate de produsele agricole sunt eligibile pentru includere în lista respectivă.

Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1. „producție ecologică” înseamnă utilizarea, inclusiv pe durata perioadei de conversie menționate la articolul 10, a unor
metode de producție conforme cu prezentul regulament, în toate etapele producției, pregătirii și distribuției;

2. „produs ecologic” înseamnă un produs care provine din producția ecologică, altul decât un produs obținut în timpul
perioadei de conversie menționate la articolul 10. Produsele obținute din vânatul sau pescuitul animalelor sălbatice nu
sunt considerate produse ecologice;

3. „materie primă agricolă” înseamnă un produs agricol care nu a fost supus niciunei operațiuni de conservare sau
prelucrare;

4. „măsuri preventive” înseamnă măsuri care trebuie luate de către operatori în fiecare etapă a producției, pregătirii și
distribuției pentru a asigura conservarea biodiversității și calitatea solului, măsuri pentru prevenirea și controlul
dăunătorilor și bolilor și măsuri care urmează să fie luate pentru prevenirea efectelor negative asupra mediului, a
sănătății animalelor și a sănătății plantelor;

5. „măsuri de precauție” înseamnă măsuri care trebuie luate de operatori în fiecare etapă a producției, pregătirii și
distribuției pentru a evita contaminarea cu produse sau substanțe care nu sunt autorizate pentru utilizare în producția
ecologică în conformitate cu prezentul regulament și pentru a evita amestecarea produselor ecologice cu produse
neecologice;

6. „conversie” înseamnă tranziția de la producția neecologică la producția ecologică într-o anumită perioadă de timp, pe
parcursul căreia se aplică dispozițiile prezentului regulament privind producția ecologică;

7. „produs în conversie” înseamnă un produs obținut în perioada de conversie menționate la articolul 10;

8. „exploatație” înseamnă toate unitățile de producție care funcționează cu management unic pentru producerea de
produse vii sau neprelucrate de origine agricolă, inclusiv produse provenite din acvacultură și apicultură, astfel cum
sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) și/sau produsele enumerate în anexa I altele decât uleiurile
esențiale și drojdia;

9. „unitate de producție” înseamnă toate activele unei exploatații, precum spațiile de producție primară, parcelele
agricole, pășunile, suprafețele în aer liber, clădirile pentru efectivele de animale sau părți ale acestor clădiri, stupii,
iazurile, sistemele și locurile de reținere pentru alge sau animale de acvacultură, unitățile de creștere, concesiunile de
țărm sau de platformă continentală, precum și spațiile de stocare pentru culturi, pentru produse agricole vegetale,
produse din alge, produse animale, materii prime și pentru orice alte elemente de bază relevante gestionate astfel cum
sunt descrise la punctul 10, 11 sau 12;

10. „unitate de producție ecologică” înseamnă o unitate de producție care, cu excepția duratei perioadei de conversie
menționate la articolul 10, este gestionată în conformitate cu cerințele aplicabile producției ecologice;

11. „unitate de producție în conversie” înseamnă o unitate de producție care, pe durata perioadei de conversie menționate
la articolul 10, este gestionată în conformitate cu cerințele aplicabile producției ecologice; aceasta poate fi formată din
parcele agricole sau alte active pentru care perioada de conversie menționată la articolul 10 începe la diferite
momente în timp;

12. „unitate de producție neecologică” înseamnă o unitate de producție care nu este gestionată în conformitate cu
cerințele aplicabile producției ecologice;

13. „operator” înseamnă persoana fizică sau juridică responsabilă cu garantarea respectării prezentului regulament în toate
etapele producției, pregătirii și distribuției aflate sub controlul persoanei respective;

14. „fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul
juridic al grupului respectiv și al membrilor săi în temeiul dreptul intern, care desfășoară o activitate agricolă;

15. „suprafață agricolă” înseamnă suprafața agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (e) din
Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

16. „plante” înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/19

17. „material de reproducere a plantelor” înseamnă plante și părți de plante, inclusiv semințe, în orice stadiu de creștere,
care sunt capabile și destinate să producă plante întregi;
18. „material eterogen ecologic” înseamnă un grup de plante dintr-un singur taxon botanic, de cel mai jos rang cunoscut,
care:
(a) prezintă caracteristici fenotipice comune;
(b) este caracterizat de un nivel ridicat de diversitate genetică și fenotipică între diferitele unități reproductive, astfel
încât grupul de plante respectiv este reprezentat de material în ansamblu, și nu de un mic număr de unități;
(c) nu este un soi în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului (1);
(d) nu este un amestec de soiuri; și
(e) a fost produs în conformitate cu prezentul regulament;
19. „soi ecologic adecvat producției ecologice” înseamnă un soi, astfel cum este definit la articolul 5 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 2100/94, care:
(a) este caracterizat de un nivel ridicat de diversitate genetică și fenotipică între diferitele unități reproductive;
(b) a rezultat în urma unor activități de ameliorare ecologice menționate în partea I punctul 1.8.4 din anexa II la
prezentul regulament;
20. „plantă-mamă” înseamnă o plantă identificată de la care se prelevează materiale de reproducere a plantelor pentru
reproducerea de noi plante;
21. „generație” înseamnă un grup de plante care reprezintă o etapă unică din descendența plantelor;
22. „producție vegetală” înseamnă producția de produse agricole vegetale, inclusiv recoltarea în scop comercial a
produselor vegetale spontane;
23. „produse vegetale” înseamnă produse vegetale astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 din Regulamentul (CE)
nr. 1107/2009;
24. „dăunător” înseamnă un organism dăunător astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE)
2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (2);
25. „preparate biodinamice” înseamnă amestecuri utilizate în mod tradițional în agricultura biodinamică;
26. „produse de protecție a plantelor” înseamnă produsele menționate la articolul 2 din Regulamentul (CE)
nr. 1107/2009;
27. „producție animalieră” înseamnă producția de animale terestre domestice sau domesticite, inclusiv de insecte;
28. „verandă” înseamnă o structură adițională, în aer liber, a unei clădiri destinate păsărilor de curte, cu acoperiș,
neizolată, latura cea mai lungă fiind echipată de obicei cu garduri din sârmă sau din plasă, cu climă exterioară,
iluminare naturală și, dacă este necesar, artificială și o podea cu material de litieră;
29. „puicuțe” înseamnă animale tinere din specia Gallus gallus, care au o vârstă mai mică de 18 săptămâni;
30. „găini ouătoare” înseamnă animale din specia Gallus gallus destinate producției de ouă pentru consum și care au o
vârstă de cel puțin 18 săptămâni;
31. „suprafață utilizabilă” înseamnă o suprafață utilizabilă astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (2) litera (d) din
Directiva 1999/74/CE a Consiliului (3);
32. „acvacultură” înseamnă acvacultura astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul
(UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4);
33. „produse de acvacultură” înseamnă produse de acvacultură astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1)
punctul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

(1) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de
plante (JO L 227, 1.9.1994, p. 1).
(2) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție
împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE)
nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE,
98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
(3) Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (JO L 203,
3.8.1999, p. 53).
(4) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în
domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354,
28.12.2013, p. 22).
L 150/20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

34. „instalație pentru acvacultură cu sistem închis de recirculare” înseamnă o instalație pe uscat sau pe o navă în care
acvacultura se realizează într-un mediu închis, implicând recircularea apei și depinzând de o alimentare externă
permanentă cu energie în vederea stabilizării mediului pentru animalele de acvacultură;
35. „energie din surse regenerabile” înseamnă energie din surse regenerabile de alt tip decât fosile, precum energia eoliană,
solară, geotermală, energia valurilor, energia mareelor, energia hidraulică, gazul de depozit, gazul provenit din stațiile
de epurare a apei și biogazele;
36. „incubator” înseamnă un loc de ameliorare, de incubare și de creștere, în cursul primelor stadii de viață, pentru
animalele de acvacultură, în special pești cu înotătoare și crustacee;
37. „pepinieră” înseamnă un loc în care se aplică un sistem de producție de acvacultură intermediar între incubator și
stadiile de creștere. Stadiul de pepinieră se încheie în prima treime a ciclului de producție, cu excepția speciilor care
trec printr-o serie de procese metabolice asociate migrației din apă dulce în apă sărată (smoltification);
38. „poluarea apei” înseamnă poluare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 33 din Directiva 2000/60/CE și la
articolul 3 punctul 8 din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), în apele cărora li se
aplică fiecare dintre cele două directive menționate;
39. „policultură” înseamnă creșterea în acvacultură a două sau mai multe specii, de obicei aparținând unor niveluri trofice
diferite, în aceeași unitate de cultură;
40. „ciclu de producție” înseamnă ciclul de viață al unui animal de acvacultură sau al unei alge de la stadiul incipient de
viață (al ouălor fertilizate în cazul animalelor de acvacultură) până la recoltare;
41. „specii crescute la nivel local” înseamnă specii de acvacultură care nu sunt nici specii exotice, nici specii absente la
nivel local, în sensul articolului 3 punctul 6 și, respectiv, 7 din Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului (2),
precum și speciile enumerate în anexa IV la regulamentul respectiv;
42. „tratament veterinar” înseamnă toate etapele unui tratament curativ sau preventiv împotriva apariției unei boli
specifice;
43. „medicament veterinare” înseamnă un medicament veterinar astfel cum este definit la articolul 1 punctul 2 din
Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3);
44. „pregătire” înseamnă operațiunile de conservare sau de prelucrare a produselor ecologice ori în conversie sau orice
altă operațiune efectuată asupra unui produs neprelucrat, fără modificarea produsului inițial, cum ar fi sacrificarea,
tranșarea, curățarea ori măcinarea, precum și ambalarea, etichetarea sau modificările în ceea ce privește etichetarea
referitoare la producția ecologică;
45. „alimente” înseamnă alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parla­
mentului European și al Consiliului (4);
46. „hrană pentru animale” înseamnă hrană pentru animale astfel cum este definită la articolul 3 punctul 4 din Regula­
mentul (CE) nr. 178/2002;
47. „materii prime pentru hrana pentru animale” înseamnă materii prime pentru furaje astfel cum sunt definite la
articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5);
48. „introducere pe piață” înseamnă introducerea pe piață, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din Regula­
mentul (CE) nr. 178/2002;
49. „trasabilitate” înseamnă capacitatea de a depista și a urmări alimente, hrana pentru animale sau orice produs
menționat la articolul 2 alineatul (1) sau orice substanță destinată sau prevăzută a fi încorporată într-un aliment
sau în hrana pentru animale sau în orice produs menționat la articolul 2 alineatul (1), pe parcursul tuturor etapelor
producției, pregătirii și distribuției;
50. „etapă a producției, pregătirii și distribuției” înseamnă orice etapă, începând cu producția primară a unui produs
ecologic, continuând cu depozitarea, prelucrarea, transportul și vânzarea sau furnizarea către consumatorul final,
inclusiv, după caz, etichetarea, publicitatea, importul, exportul și activitățile de subcontractare;

(1) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară
în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).
(2) Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor
absente la nivel local (JO L 168, 28.6.2007, p. 1).
(3) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire
la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a
cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a
procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(5) Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și
utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a
Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE,
93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/21

51. „ingredient” înseamnă un ingredient astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE)
nr. 1169/2011 sau, în cazul altor produse decât alimentele, orice substanță sau produs utilizat în producerea sau
pregătirea produselor, care este încă prezent în produsul finit, chiar și sub formă modificată;
52. „etichetare” înseamnă orice mențiune, indicație, marcă de fabrică sau de comerț, imagine sau simbol legat de un
produs care este aplicat pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care însoțește sau menționează
produsul respectiv;
53. „publicitate” înseamnă orice prezentare a unor produse adresată publicului, prin orice alte mijloace decât o etichetă,
care are scopul sau este susceptibilă de a influența și de a forma atitudinea, convingerile și comportamentele, cu
scopul de a promova direct sau indirect vânzarea de produse;
54. „autorități competente” înseamnă autorități competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din Regula­
mentul (UE) 2017/625;
55. „autoritate de control” înseamnă o autoritate de control ecologic astfel cum este definită la articolul 3 punctul 4 din
Regulamentul (UE) 2017/625 sau o autoritate recunoscută de Comisie, sau de o țară terță recunoscută de Comisie, în
vederea efectuării de controale în țări terțe în scopul importului de produse ecologice sau în conversie în Uniune;
56. „organism de control” înseamnă un organism delegat astfel cum este definit la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul
(UE) 2017/625 sau un organism recunoscut de Comisie, sau de o țară terță recunoscută de Comisie, în vederea
efectuării de controale în țările terțe în scopul importului de produse ecologice sau de produse în conversie în
Uniune;
57. „nerespectare” înseamnă nerespectarea prezentului regulament sau nerespectarea actelor delegate sau a actelor de
punere în aplicare adoptate în conformitate cu prezentul regulament;
58. „organism modificat genetic” sau „OMG” înseamnă un organism modificat genetic astfel cum este definit la articolul 2
punctul 2 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), care nu este obținut prin tehnicile
de modificare genetică enumerate în anexa I.B la directiva menționată;
59. „obținut din OMG-uri” înseamnă derivat, integral sau parțial, din OMG-uri, dar care nu conține sau nu constă în
OMG-uri;
60. „obținut prin OMG-uri” înseamnă derivat prin proceduri în care ultimul organism viu din procesul de producție este
un OMG, dar care nu conține sau nu constă în OMG-uri și nici nu este obținut din OMG-uri;
61. „aditiv alimentar” înseamnă un aditiv alimentar astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regu­
lamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2);
62. „aditivi pentru hrana animalelor” înseamnă aditivi pentru hrana animalelor astfel cum sunt definiți la articolul 2
alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (3);
63. „nanomaterial fabricat” înseamnă un nanomaterial fabricat astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) litera (f)
din Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului (4);
64. „echivalență” înseamnă îndeplinirea acelorași obiective și principii prin aplicarea unor norme care garantează același
nivel de asigurare a respectării;
65. „adjuvant tehnologic” înseamnă un adjuvant tehnologic astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din
Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 pentru alimente și la articolul 2 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (CE)
nr. 1831/2003 pentru hrana pentru animale;
66. „enzimă alimentară” înseamnă o enzimă alimentară astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din
Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5);
67. „radiație ionizantă” înseamnă radiația ionizantă astfel cum este definită la articolul 4 punctul 46 din Directiva
2013/59/Euratom a Consiliului (6);

(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a
organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO
L 354, 31.12.2008, p. 16).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana
animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).
(4) Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de
modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (JO L 327, 11.12.2015,
p. 1).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare și
de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a
Directivei 2001/112/CE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 258/97 (JO L 354, 31.12.2008, p. 7).
(6) Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția
împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom,
96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (JO L 13, 17.1.2014, p. 1).
L 150/22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

68. „aliment preambalat” înseamnă un produs alimentar preambalat astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2)
litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;
69. „adăpost pentru păsări de curte” înseamnă o clădire fixă sau mobilă pentru adăpostirea efectivelor de păsări de curte,
care include toate suprafețele acoperite de plafoane, inclusiv o verandă; adăpostul poate fi împărțit în mai multe
compartimente separate, fiecare adăpostind un singur efectiv;
70. „cultivare de culturi legată de soluri” înseamnă producerea în soluri vii sau în soluri amestecate ori fertilizate cu
materiale și produse permise în producția ecologică, în contact cu subsolul și roca de bază;
71. „produse neprelucrate” înseamnă produse neprelucrate astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (n) din
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1), indiferent de operațiunile de
ambalare sau de etichetare;
72. „produse prelucrate” înseamnă produse prelucrate astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (o) din
Regulamentul (CE) nr. 852/2004, indiferent de operațiunile de ambalare sau de etichetare;
73. „prelucrare” înseamnă prelucrare astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004; aceasta include utilizarea substanțelor menționate la articolele 24 și 25 din prezentul regulament, dar
nu include operațiunile de ambalare sau de etichetare;
74. „integritate a produselor ecologice sau în conversie” înseamnă că produsul nu prezintă neconformități care:
(a) în orice etapă a producției, pregătirii și distribuției, afectează caracteristicile produsului care îl califică drept
ecologic sau, respectiv, în conversie; sau
(b) sunt repetitive sau intenționate;
75. „țarc” înseamnă o incintă care include o parte în care animalelor li se asigură protecție împotriva condițiilor
meteorologice nefavorabile.
CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ȘI PRINCIPIILE PRODUCȚIEI ECOLOGICE

Articolul 4
Obiective
Producția ecologică urmărește atingerea următoarelor obiective generale:
(a) aducerea unei contribuții la protecția mediului și a climei;
(b) menținerea fertilității pe termen lung a solurilor;
(c) aducerea unei contribuții la un înalt nivel de biodiversitate;
(d) aducerea unei contribuții semnificative la un mediu netoxic;
(e) aducerea unei contribuții la standarde înalte de bunăstare a animalelor și, în special, satisfacerea nevoilor comporta­
mentale ale animalelor specifice speciilor;
(f) încurajarea circuitelor scurte de distribuție și a producției locale în diferitele regiuni ale Uniunii;
(g) încurajarea conservării raselor de animale rare și/sau a populațiilor locale în pericol de dispariție;
(h) aducerea unei contribuții la dezvoltarea ofertei de materiale genetice vegetale adaptate la nevoile și obiectivele specifice
agriculturii ecologice;
(i) aducerea unei contribuții la un înalt nivel de biodiversitate, cu precădere prin utilizarea de materiale genetice vegetale
diverse, cum ar fi materiale eterogene ecologice și soiuri ecologice adecvate producției ecologice;
(j) promovarea dezvoltării activităților de ameliorare a plantelor ecologice pentru a contribui la perspectivele economice
favorabile ale sectorului ecologic.
Articolul 5
Principii generale
Producția ecologică este un sistem de gestionare durabilă bazat pe următoarele principii generale:
(a) respectarea sistemelor și a ciclurilor naturii și susținerea și îmbunătățirea stării solului, a apei și a aerului, a sănătății
plantelor și animalelor și a echilibrului dintre ele;
(b) menținerea elementelor peisajului natural, precum siturile de patrimoniu natural;

(1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare
(JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/23

(c) utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale, precum apa, solul, materia organică și aerul;

(d) producerea unei varietăți extinse de alimente de înaltă calitate și de alte produse agricole și de acvacultură care
răspund cererii consumatorilor pentru bunuri care sunt produse prin utilizarea unor procese care nu dăunează
mediului, sănătății umane, sănătății plantelor sau sănătății și bunăstării animalelor;

(e) asigurarea integrității producției ecologice în toate etapele producției, pregătirii și distribuției alimentelor și a hranei
pentru animale;

(f) proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse
naturale interne sistemului de gestionare, prin metode care:

(i) utilizează organisme vii și metode de producție mecanice;

(ii) practică cultivarea de culturi legată de soluri și producția animalieră legată de terenuri sau practică acvacultura cu
respectarea principiului exploatării durabile a resurselor acvatice;

(iii) exclud utilizarea OMG-urilor și a produselor obținute din OMG-uri și a produselor obținute prin OMG-uri, altele
decât medicamentele veterinare;

(iv) se bazează pe evaluarea riscurilor și pe utilizarea de măsuri de precauție și preventive, după caz;

(g) limitarea utilizării de factori de producție externi; în cazul în care sunt necesari factori de producție externi sau nu
există practicile și metodele de gestionare adecvate menționate la litera (f), respectivii factori de producție externi se
limitează la:

(i) factori proveniți din producția ecologică; în cazul materialului de reproducere a plantelor, ar trebui să se acorde
prioritate varietăților selectate pentru capacitatea lor de a răspunde nevoilor și obiectivelor specifice ale agriculturii
ecologice;

(ii) substanțe naturale sau substanțe derivate în mod natural;

(iii) îngrășăminte minerale cu solubilitate scăzută;

(h) adaptarea procesului de producție, după caz și în cadrul instituit prin prezentul regulament, pentru a ține seama de
statutul sanitar, de diferențele regionale privind echilibrul ecologic și condițiile climatice și locale, de etapele de
dezvoltare și de practicile specifice de creștere a animalelor;

(i) excluderea din întregul lanț alimentar ecologic a clonării animalelor, a creșterii de animale cu poliploidie indusă
artificial și a radiațiilor ionizante;

(j) respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale speciilor.

Articolul 6
Principii specifice aplicabile activităților agricole și acvaculturii
În ceea ce privește activitățile agricole și acvacultura, producția ecologică se bazează în special pe următoarele principii
specifice:

(a) menținerea și îmbunătățirea vieții solului și a fertilității naturale a solului, a stabilității solului, a capacității solului de a
reține apa și a biodiversității acestuia, prevenirea și combaterea pierderii materiei organice din sol, a tasării și a
eroziunii solului, precum și hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului;

(b) limitarea la minimum a utilizării resurselor neregenerabile și a factorilor de producție externi;

(c) reciclarea deșeurilor și a produselor secundare de origine vegetală și animalieră, prin utilizarea lor ca factori de
producție în producția vegetală și animalieră;

(d) menținerea sănătății plantelor prin măsuri preventive, în special prin selectarea de specii, soiuri sau materiale
eterogene adecvate, rezistente la dăunători și la boli, prin rotația corespunzătoare a culturilor, prin metode
mecanice și fizice și prin protecția dușmanilor naturali ai dăunătorilor;

(e) utilizarea semințelor și animalelor care au un grad ridicat de diversitate genetică, rezistență la boli și longevitate;

(f) selecționarea soiurilor de plante ținând seama de particularitățile sistemelor specifice de producție ecologică, punând
accentul pe performanța agronomică, pe rezistența împotriva bolilor, pe adaptarea la diversele condiții pedoclimatice
locale și pe respectarea barierelor încrucișării naturale;
L 150/24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(g) utilizarea materialelor ecologice de reproducere a plantelor, cum ar fi materialele de reproducere a plantelor din
materialele eterogene ecologice și din soiuri ecologice adecvate producției ecologice;

(h) producția de soiuri ecologice prin capacitatea de reproducere naturală și axarea pe limitarea între barierele încrucișării
naturale;

(i) fără a aduce atingere articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 și nici drepturilor naționale de protecție a
soiurilor de plante acordate în temeiul dreptului intern al statelor membre, posibilitatea ca fermierii să utilizeze
materiale de reproducere a plantelor obținute în propriile ferme pentru a promova resurse genetice adaptate la
condițiile speciale ale producției ecologice;

(j) selecționarea raselor de animale ținând seama de un grad înalt de diversitate genetică, de capacitatea animalelor de a
se adapta la condițiile locale, de valoarea de ameliorare a acestora, de longevitatea acestora, de vitalitatea acestora și
de rezistența acestora la boli și probleme de sănătate;

(k) practicarea producției animaliere adaptate zonei și tipului de teren;

(l) aplicarea unor practici de creștere a animalelor care stimulează sistemul imunitar și întăresc apărarea naturală
împotriva bolilor, inclusiv exerciții periodice și accesul la zone în aer liber și pășuni;

(m) hrănirea efectivelor de animale cu hrană pentru animale ecologică alcătuită din ingrediente agricole rezultate din
producția ecologică și din substanțe neagricole naturale;

(n) producerea de produse ecologice de origine animală provenite de la animale care au fost crescute în exploatații
ecologice pe parcursul întregii vieți, de la naștere sau ecloziune;

(o) menținerea sănătății mediului acvatic și a calității ecosistemelor acvatice și terestre înconjurătoare;

(p) hrănirea organismelor acvatice cu hrană pentru animale obținută prin exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii în
conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 sau cu hrană pentru animale ecologică formată din ingrediente
agricole rezultate din producția ecologică, inclusiv prin acvacultură ecologică, și din substanțe neagricole naturale;

(q) evitarea oricărei puneri în pericol a speciilor care prezintă interes de conservare, care ar putea decurge din producția
ecologică.

Articolul 7
Principii specifice aplicabile prelucrării alimentelor ecologice
Producția de alimente ecologice prelucrate se bazează, în special, pe următoarele principii specifice:

(a) producția de alimente ecologice din ingrediente agricole ecologice;

(b) restricționarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții preponderent tehnologice și
organoleptice, precum și a micronutrienților și a adjuvanților tehnologici, astfel încât aceste elemente să fie
utilizate în cea mai mică măsură și doar în cazuri de nevoie tehnologică esențială sau în scopuri nutriționale speciale;

(c) excluderea substanțelor și a metodelor de prelucrare ce ar putea induce în eroare în privința adevăratei naturi a
produsului;

(d) prelucrarea atentă a alimentelor ecologice, de preferință prin metode biologice, mecanice și fizice;

(e) excluderea alimentelor care conțin sau sunt alcătuite din nanomateriale fabricate.

Articolul 8
Principii specifice aplicabile prelucrării hranei ecologice pentru animale
Producția de hrană ecologică pentru animale prelucrată se bazează, în special, pe următoarele principii specifice:

(a) producția de hrană ecologică pentru animale din materii prime ecologice pentru hrana pentru animale;

(b) restricționarea utilizării aditivilor pentru hrana animalelor și a adjuvanților tehnologici, astfel încât aceștia să fie
utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unor nevoi tehnologice sau zootehnice esențiale sau în scopuri
nutriționale speciale;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/25

(c) excluderea substanțelor și a metodelor de prelucrare ce ar putea induce în eroare în privința adevăratei naturi a
produsului;

(d) prelucrarea atentă a hranei pentru animale ecologice, de preferință prin metode biologice, mecanice și fizice.

CAPITOLUL III

NORME DE PRODUCȚIE

Articolul 9
Norme de producție generale
(1) Operatorii se conformează normelor de producție generale stabilite în prezentul articol.

(2) Întreaga exploatație este gestionată în conformitate cu cerințele din prezentul regulament aplicabile producției
ecologice.

(3) Pentru scopurile și utilizările menționate la articolele 24 și 25 și în anexa II, doar produsele și substanțele care au
fost autorizate în temeiul dispozițiilor menționate se pot utiliza în producția ecologică, cu condiția ca utilizarea lor în
producția neecologică să fi fost autorizată în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii și, după caz, în
conformitate cu dispozițiile naționale întemeiate pe dreptul Uniunii.

Următoarele produse și substanțe menționate la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sunt
permise pentru utilizare în producția ecologică, cu condiția să fie autorizate în conformitate cu regulamentul menționat:

(a) agenți fitoprotectori, agenți sinergici și coformulanți drept componente ale produselor de protecție a plantelor;

(b) adjuvanții destinați amestecării cu produse de protecție a plantelor.

Utilizarea în producția ecologică a produselor și substanțelor destinate altor scopuri care nu fac obiectul prezentului
regulament este permisă cu condiția respectării principiilor stabilite în capitolul II.

(4) Radiația ionizantă nu se utilizează pentru tratarea alimentelor ecologice sau a hranei ecologice pentru animale și
pentru tratarea materiilor prime utilizate pentru producerea alimentelor ecologice sau a hranei ecologice pentru animale.

(5) Se interzice utilizarea clonării animalelor și creșterea de animale cu poliploidie indusă artificial.

(6) Se iau măsuri preventive și de precauție, după caz, în fiecare etapă a producției, pregătirii și distribuirii.

(7) În pofida alineatului (2), o exploatație poate fi împărțită în mod clar și efectiv în unități de producție separate
pentru producția ecologică, în conversie și producția neecologică, cu condiția ca, pentru unitățile de producție neeco­
logică:

(a) în ceea ce privește efectivele de animale, să fie implicate specii diferite;

(b) în ceea ce privește plantele, să fie implicate varietăți diferite care să poată fi ușor diferențiate.

În ceea ce privește algele și animalele de acvacultură, pot fi implicate aceleași specii, cu condiția să existe o separare clară
și efectivă între locurile sau unitățile de producție.

(8) Prin derogare de la alineatul (7) litera (b), în cazul culturilor perene care necesită o perioadă de cultivare de cel puțin
trei ani, se pot implica soiuri care nu pot fi diferențiate cu ușurință sau aceleași soiuri, cu condiția ca producția în cauză să
facă parte dintr-un plan de conversie și cu condiția ca conversia ultimei părți a suprafeței aferente producției în cauză la
producția ecologică să înceapă cât mai repede posibil și să fie finalizată în maximum cinci ani.

În astfel de cazuri:

(a) fermierul notifică autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea de control sau organismul de control, cu cel puțin
48 de ore în avans, cu privire la începerea recoltării fiecăruia dintre produsele în cauză;

(b) la încheierea recoltării, fermierul informează autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea de control sau orga­
nismul de control cu privire la cantitățile exacte recoltate din unitățile în cauză și cu privire la măsurile luate pentru
separarea produselor;

(c) planul de conversie și măsurile care urmează să fie luate pentru asigurarea separării efective și clare trebuie să fie
confirmate de autoritatea competentă sau, după caz, de autoritatea de control ori de organismul de control, în fiecare
an după începerea aplicării planului de conversie.

(9) Cerințele privind speciile și soiurile diferite prevăzute la alineatul (7) literele (a) și (b) nu se aplică în cazul centrelor
de cercetare și educaționale, a pepinierelor, a multiplicatoarelor de semințe și a operațiunilor de ameliorare.
L 150/26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(10) Atunci când, în cazurile menționate la alineatele (7), (8) și (9), nu toate unitățile de producție ale unei exploatații
sunt gestionate în temeiul normelor privind producția ecologică, operatorii:

(a) păstrează produsele utilizate pentru unitățile de producție ecologică și în conversie separat de cele utilizate pentru
unitățile de producție neecologică;

(b) păstrează produsele provenite din unitățile de producție ecologică, din cele de producție în conversie și din cele de
producție neecologică separat unele de altele;

(c) țin registre adecvate pentru a demonstra separarea efectivă a unităților de producție și a produselor.

(11) Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 54, să adopte acte delegate care să modifice alineatul (7)
de la prezentul articol fie prin adăugarea unor norme suplimentare privind împărțirea exploatațiilor în unități de producție
ecologică, unități de producție în conversie și unități de producție neecologică, în special în ceea ce privește produsele
enumerate în anexa I, fie prin modificarea respectivelor norme adăugate.

Articolul 10
Conversia
(1) Fermierii și operatorii care produc alge sau animale de acvacultură respectă o perioadă de conversie. Pe parcursul
întregii perioade de conversie, aceștia aplică toate normele privind producția ecologică prevăzute în prezentul regulament,
în special normele aplicabile privind conversia prevăzute în prezentul articol și în anexa II.

(2) Perioada de conversie începe cel mai devreme atunci când fermierul sau operatorul care produce alge sau animale
de acvacultură și-a notificat activitatea autorităților competente, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), în statul
membru în care își desfășoară activitatea și în care exploatația fermierului sau a operatorului face obiectul sistemului de
control.

(3) Nicio perioadă anterioară nu poate fi recunoscută retroactiv ca făcând parte din perioada de conversie, cu excepția
cazului în care:

(a) parcelele agricole ale operatorului au făcut obiectul unor măsuri definite într-un program pus în aplicare în temeiul
Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 în vederea asigurării că pe parcelele agricole respective nu au fost utilizate alte
produse sau substanțe decât cele autorizate pentru producția ecologică; sau

(b) operatorul poate aduce probe că parcelele agricole sunt zone naturale sau agricole și că, pe o perioadă de cel puțin trei
ani, nu au fost tratate cu produse sau substanțe neautorizate pentru utilizarea în producția ecologică.

(4) Produsele obținute în timpul perioadei de conversie nu se comercializează ca produse ecologice sau ca produse în
conversie.

Cu toate acestea, următoarele produse obținute în timpul perioadei de conversie și în conformitate cu alineatul (1) pot fi
comercializate ca produse în conversie:

(a) materiale de reproducere a plantelor, cu condiția să se fi respectat o perioadă de conversie de cel puțin 12 luni;

(b) produse alimentare de origine vegetală și produsele destinate hranei de origine vegetală, cu condiția ca produsul să
conțină numai un singur ingredient provenit din culturi agricole și să se fi respectat o perioadă de conversie de cel
puțin 12 luni înainte de recoltare.

(5) Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 54, să adopte acte delegate care să modifice anexa II
partea II punctul 1.2.2 fie prin adăugarea unor norme de conversie pentru alte specii decât cele reglementate în
anexa II partea II la 17 iunie 2018, fie prin modificarea respectivelor norme adăugate.

(6) După caz, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care specifică documentele care trebuie furnizate în
scopul recunoașterii retroactive a perioadelor anterioare în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 11
Interzicerea utilizării OMG-urilor
(1) Se interzice utilizarea în producția ecologică a OMG-urilor și a produselor obținute din OMG-uri și a produselor
obținute prin OMG-uri în alimente sau în hrana pentru animale sau ca alimente, hrană pentru animale, adjuvanți
tehnologici, produse de protecție a plantelor, îngrășăminte, amelioratori de sol, material de reproducere a plantelor,
microorganisme sau animale.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/27

(2) În sensul interdicției prevăzute la alineatul (1), în ceea ce privește OMG-urile și produsele obținute din OMG-uri și
destinate alimentelor sau hranei pentru animale, operatorii se pot baza pe etichetele unui produs care au fost aplicate sau
furnizate în temeiul Directivei 2001/18/CE, al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al
Consiliului (1) sau al Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau pe orice alt
document de însoțire a acestuia.
(3) Operatorii pot presupune că în producția alimentelor sau a hranei pentru animale achiziționate nu s-au folosit
OMG-uri sau produse obținute din OMG-uri atunci când astfel de produse nu au o etichetă aplicată sau furnizată sau nu
sunt însoțite de un document furnizat în conformitate cu actele legislative menționate la alineatul (2), cu excepția cazului
în care au obținut alte informații indicând faptul că etichetarea produselor respective nu este în conformitate cu actele
legislative menționate.
(4) În sensul interdicției prevăzute la alineatul (1), în ceea ce privește produsele care nu sunt reglementate de alinea­
tele (2) și (3), operatorii care utilizează produse neecologice achiziționate de la terți solicită vânzătorului să confirme faptul
că produsele respective nu au fost obținute din OMG-uri sau prin OMG-uri.
Articolul 12
Norme privind producția vegetală
(1) Operatorii care produc plante sau produse vegetale respectă, în special, normele detaliate prevăzute în partea I din
anexa II.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a:
(a) punctelor 1.3 și 1.4 din anexa II partea I în ceea ce privește derogările;
(b) punctului 1.8.5 din anexa II partea I în ceea ce privește utilizarea materialului de reproducere a plantelor neecologic
sau în conversie;
(c) punctului 1.9.5 din anexa II partea I prin adăugarea unor dispoziții suplimentare referitoare la acordurile dintre
operatorii exploatațiilor agricole sau prin modificarea dispozițiilor respective adăugate;
(d) punctului 1.10.1 din anexa II partea I prin adăugarea unor măsuri suplimentare referitoare la gestionarea dăunătorilor
și a buruienilor sau prin modificarea acestor măsuri adăugate;
(e) părții I din anexa II fie prin adăugarea unor norme detaliate și practici de cultivare suplimentare pentru anumite plante
și produse vegetale, inclusiv norme pentru semințele germinate, fie prin modificarea acestor norme adăugate.
Articolul 13
Dispoziții specifice privind comercializarea materialului de reproducere a plantelor din material eterogen
ecologic
(1) Materialul de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic poate fi comercializat fără respectarea
cerințelor privind înregistrarea și fără respectarea categoriilor de certificare a materialului de prebază, de bază și certificat
sau a cerințelor pentru alte categorii, care sunt prevăzute în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 98/56/CE,
2002/53/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE și 2008/90/CE sau în actele adoptate în
temeiul directivelor menționate.
(2) Materialul de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic menționat la alineatul (1) poate fi comercializat
în urma unei notificări referitoare la materialul eterogen ecologic, din partea furnizorului către organismele oficiale
competente menționate în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 98/56/CE, 2002/53/CE, 2002/54/CE,
2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE și 2008/90/CE, utilizând un dosar care să conțină:
(a) datele de contact ale solicitantului;
(b) specia și denumirea materialului eterogen ecologic;
(c) descrierea principalelor caracteristici agronomice și fenotipice care sunt comune în acest grup de plante, inclusiv
metodele de ameliorare, rezultatele testelor privind caracteristicile respective, țara de producție și materialul parental
utilizat;
(d) o declarație a solicitantului privind veridicitatea elementelor menționate la literele (a), (b) și (c); și
(e) un eșantion reprezentativ.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și
furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și
etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din
organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (JO L 268, 18.10.2003, p. 24).
L 150/28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

Notificarea respectivă se trimite prin scrisoare recomandată sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de orga­
nismele oficiale, cu solicitarea confirmării de primire.
La trei luni de la data indicată pe confirmarea de primire, cu condiția să nu fi fost solicitate informații suplimentare sau să
nu fi fost comunicat furnizorului un refuz oficial din motive ce țin de un dosar incomplet ori de nerespectare astfel cum
este definită la articolul 3 punctul 57, se consideră că organismul oficial responsabil a confirmat notificarea și conținutul
acesteia.
După confirmarea expresă sau implicită a notificării, organismul oficial responsabil poate include pe o listă materialul
eterogen ecologic notificat. Includerea pe listă menționată se face gratuit pentru furnizor.
Includerea pe listă a oricărui material eterogen ecologic se comunică autorităților competente ale celorlalte state membre
și Comisiei.
Un astfel de material eterogen ecologic trebuie să respecte cerințele din actele delegate adoptate în conformitate cu
alineatul (3).
(3) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de completare a prezentului
regulament prin stabilirea de norme privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor din
material eterogen ecologic din anumite genuri sau specii, în ceea ce privește:
(a) descrierea materialului eterogen ecologic, inclusiv metodele de ameliorare și de producție relevante și materialul
parental utilizat;
(b) cerințele minime de calitate pentru loturile de semințe, inclusiv identitatea, puritatea specifică, capacitatea de
germinare și calitatea sanitară;
(c) etichetarea și ambalarea;
(d) informațiile și eșantioanele de producție care trebuie să fie păstrate de operatorii profesioniști;
(e) după caz, întreținerea materialului eterogen ecologic.
Articolul 14
Norme privind producția animalieră
(1) Operatorii care cresc animale se conformează, în special, normelor detaliate de producție prevăzute în anexa II
partea II și în orice act de punere în aplicare menționat la alineatul (3) de la prezentul articol.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a:
(a) punctelor 1.3.4.2, 1.3.4.4.2 și 1.3.4.4.3 din anexa II partea II prin reducerea procentajelor în ceea ce privește originea
animalelor odată ce s-a constatat disponibilitatea suficientă a animalelor ecologice pe piața Uniunii;
(b) punctului 1.6.6 din anexa II partea II în ceea ce privește limita de azot ecologic aferentă densității totale a efectivelor;
(c) punctului 1.9.6.2 litera (b) din anexa II partea II în ceea ce privește hrănirea coloniilor de albine;
(d) punctului 1.9.6.3 literele (b) și (e) din anexa II partea II în ceea ce privește tratamentele acceptabile pentru dezin­
fectarea stupinelor și metodele și tratamentele pentru combaterea lui Varroa destructor;
(e) părții II din anexa II fie prin adăugarea unor norme detaliate referitoare la producția animalieră, pentru alte specii
decât cele reglementate în partea menționată, la 17 iunie 2018, fie prin modificarea respectivelor norme adăugate, în
ceea ce privește:
(i) derogările referitoare la originea animalelor;
(ii) alimentația;
(iii) practicile de adăpostire și de creștere;
(iv) asistența medicală;
(v) bunăstarea animalelor.
(3) Comisia adoptă, după caz, acte de punere în aplicare referitoare la anexa II partea II, prin care stabilește norme
privind:
(a) perioada minimă care trebuie respectată pentru hrănirea cu lapte matern a animalelor alăptate, menționată la
punctul 1.4.1 litera (g);
(b) densitatea efectivelor și suprafața minimă pentru suprafețele interioare și exterioare, care trebuie respectate în cazul
anumitor specii de animale pentru a asigura respectarea nevoilor de dezvoltare, fiziologice și etologice ale animalelor,
în conformitate cu punctele 1.6.3, 1.6.4 și 1.7.2;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/29

(c) caracteristicile și cerințele tehnice legate de suprafața minimă pentru suprafețele interioare și exterioare;
(d) caracteristicile și cerințele tehnice legate de clădirile și țarcurile pentru toate speciile de animale, altele decât albinele,
pentru a asigura respectarea nevoilor de dezvoltare, fiziologice și etologice ale animalelor, în conformitate cu punc­
tul 1.7.2;
(e) cerințele legate de vegetație și caracteristicile instalațiilor protejate și ale suprafețelor în aer liber.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 15
Norme de producție aplicabile algelor și animalelor de acvacultură
(1) Operatorii care produc alge și animale de acvacultură respectă, în special, normele detaliate de producție prevăzute
în anexa II partea III și în orice act de punere în aplicare menționat la alineatul (3) de la prezentul articol.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a:
(a) punctului 3.1.3.3 din anexa II partea III în ceea ce privește hrana pentru animalele de acvacultură carnivore;
(b) punctului 3.1.3.4 din anexa II partea III prin adăugarea unor norme specifice suplimentare privind hrana pentru
anumite animale de acvacultură sau prin modificarea acestor norme adăugate;
(c) punctului 3.1.4.2 din anexa II partea III în ceea ce privește tratamentele veterinare pentru animalele de acvacultură;
(d) părții III din anexa II fie prin adăugarea unor condiții suplimentare detaliate în cazul fiecărei specii pentru gestionarea
genitorilor, ameliorare și producția de efective tinere, fie prin modificarea acestor condiții detaliate adăugate.
(3) După caz, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii unor norme detaliate pentru fiecare specie
sau grup de specii în ceea ce privește densitatea efectivelor și caracteristicile specifice pentru sistemele de producție și
sistemele de reținere, pentru a asigura îndeplinirea nevoilor specifice ale fiecărei specii.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
(4) În sensul prezentului articol și al partea III din anexa II, „densitatea efectivelor” înseamnă greutatea în viu a
animalelor de acvacultură pe metru cub de apă în orice moment din timpul fazei de îngrășare, iar în cazul peștilor
plați și al creveților, greutatea pe metru pătrat de suprafață.
Articolul 16
Norme de producție privind alimentele prelucrate
(1) Operatorii care produc alimente prelucrate respectă, în special, normele detaliate de producție prevăzute în anexa II
partea IV și în orice act de punere în aplicare menționat la alineatul (3) din prezentul articol.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a:
(a) punctului 1.4 din anexa II partea IV în ceea ce privește măsurile de precauție și măsurile preventive care trebuie luate
de operatori;
(b) punctului 2.2.2 din anexa II partea IV în ceea ce privește tipul și compoziția produselor și substanțelor a căror
utilizare în alimentele prelucrate este permisă, precum și condițiile în care pot fi folosite;
(c) punctului 2.2.4 din anexa II partea IV în ceea ce privește calcularea procentului de ingrediente agricole menționat la
articolul 30 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (i), inclusiv aditivii alimentari autorizați în temeiul
articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică, care sunt considerați ingrediente agricole în sensul unui astfel de
calcul.
Actele delegate respective nu includ posibilitatea de a utiliza substanțe aromatizante sau preparate aromatizante care nu
sunt nici naturale, în sensul articolului 16 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului
European și al Consiliului (1), și nici ecologice.
(3) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește tehnicile autorizate în prelucrarea produselor
alimentare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

(1) Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite
ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului
(CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE (JO L 354,
31.12.2008, p. 34).
L 150/30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

Articolul 17
Norme de producție privind hrana prelucrată pentru animale
(1) Operatorii care produc hrană prelucrată pentru animale respectă, în special, normele detaliate de producție
prevăzute în anexa II partea V și în orice act de punere în aplicare menționat la alineatul (3) de la prezentul articol.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a punctului 1.4
din anexa II partea V prin adăugarea de măsuri preventive și de precauție suplimentare care trebuie luate de operatori sau
prin modificarea respectivelor măsuri adăugate.
(3) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește tehnicile autorizate pentru utilizarea în
prelucrarea produselor destinate alimentației animale.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 18
Norme de producție privind vinul
(1) Operatorii care produc produse în sectorul vitivinicol respectă în special normele de producție detaliate prevăzute
în partea VI din anexa II.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a:
(a) punctului 3.2 din anexa II partea VI prin adăugarea unor practici, procese și tratamente enologice suplimentare care
sunt interzise sau prin modificarea respectivelor elemente adăugate;
(b) punctului 3.3 din anexa II partea VI.
Articolul 19
Norme de producție privind drojdia utilizată ca aliment sau ca hrană pentru animale
(1) Operatorii care produc drojdie destinată utilizării ca aliment sau ca hrană pentru animale respectă în special
normele de producție detaliate prevăzute în partea VII din anexa II.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a punctului 1.3
din anexa II partea VII prin adăugarea de norme detaliate suplimentare referitoare la producția de drojdie sau prin
modificarea respectivelor norme adăugate.
Articolul 20
Absența unor norme de producție specifice pentru anumite specii de animale și specii de animale de acvacultură
Până la adoptarea:
(a) unor norme generale suplimentare pentru alte specii de animale decât cele reglementate la punctul 1.9 din anexa II
partea II, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (e);
(b) actelor de punere în aplicare menționate la articolul 14 alineatul (3) pentru specii de animale; sau a
(c) actelor de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (3) pentru specii sau grupuri de specii de animale de
acvacultură,
un stat membru poate aplica norme de producție detaliate la nivel național pentru anumite specii sau grupuri de specii de
animale cu privire la elementele care trebuie să facă obiectul măsurilor menționate la literele (a), (b) și (c), cu condiția ca
normele naționale respective să fie în conformitate cu prezentul regulament și să nu interzică, restricționeze sau împiedice
introducerea pe piață de produse care au fost produse în afara teritoriului lor și care respectă prezentul regulament.
Articolul 21
Norme de producție pentru produse care nu se încadrează în categoriile de produse menționate la articolele 12-
19
(1) Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 54, să adopte acte delegate care să modifice anexa II fie prin
adăugarea unor norme de producție detaliate, precum și a unor norme privind obligația de conversie, pentru produsele
care nu se încadrează în categoriile de produse menționate la articolele 12-19, fie prin modificarea acestor norme
adăugate.
Actele delegate respective se bazează pe obiectivele și pe principiile producției ecologice prevăzute în capitolul II și
respectă normele de producție generale prevăzute la articolele 9, 10 și 11, precum și normele de producție detaliate
existente, prevăzute pentru produse similare în anexa II. Actele delegate stabilesc cerințe privind în mod special trata­
mente, practici și factori de producție care sunt permise sau interzise sau perioade de conversie pentru produsele în cauză.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/31

(2) În absența normelor de producție detaliate menționate la alineatul (1):

(a) operatorii, în ceea ce privește produsele menționate la alineatul (1), se conformează principiilor prevăzute la articolele
5 și 6 și, mutatis mutandis, principiilor prevăzute la articolul 7, precum și normelor de producție generale prevăzute la
articolele 9-11;
(b) în ceea ce privește produsele menționate la alineatul (1), statele membre pot aplica norme de producție detaliate la
nivel național cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu prezentul regulament și să nu interzică, restricționeze
sau împiedice introducerea pe piață de produse care au fost produse în afara teritoriului lor și care respectă prezentul
regulament.
Articolul 22
Adoptarea unor norme de producție excepționale
(1) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de completare a prezentului
regulament prin stabilirea:
(a) criteriilor de calificare a unei situații drept circumstanță catastrofală generată de un „fenomen climatic nefavorabil”,
„boli ale animalelor”, un „incident de mediu”, un „dezastru natural” sau un „eveniment catastrofal”, astfel cum sunt
definite la articolul 2 alineatul (1) literele (h), (i), (j), (k) și, respectiv, (l) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, precum
și orice situație asemănătoare;
(b) unor norme specifice, inclusiv o posibilă derogare de la prezentul regulament, referitoare la modul în care statele
membre trebuie să trateze astfel de circumstanțe catastrofale în cazul în care decid să aplice prezentul articol; și
(c) norme specifice privind monitorizarea și raportarea în astfel de cazuri.
Aceste criterii și norme fac obiectul principiilor producției ecologice stabilite în capitolul II.
(2) În cazurile în care un stat membru a recunoscut oficial un eveniment ca dezastru natural, astfel cum se
menționează la articolul 18 alineatul (3) sau la articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, iar eveni­
mentul respectiv face imposibilă respectarea normelor de producție prevăzute în prezentul regulament, statul membru
respectiv poate acorda derogări de la normele de producție pentru o perioadă limitată, până când producția ecologică
poate fi restabilită, sub rezerva respectării principiilor prevăzute în capitolul II și a oricărui act delegat adoptat în
conformitate cu alineatul (1).
(3) Statele membre pot adopta măsuri în conformitate cu actul delegat menționat la alineatul (1), pentru a permite
producției ecologice să continue sau să reînceapă în eventualitatea unor circumstanțe catastrofale.
Articolul 23
Colectarea, ambalarea, transportul și depozitarea
(1) Operatorii se asigură că produsele ecologice și produsele în conversie se colectează, se ambalează, se transportă și
se depozitează în conformitate cu normele prevăzute în anexa III.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a:
(a) secțiunii 2 din anexa III;
(b) secțiunilor 3, 4 și 6 din anexa III prin adăugarea unor norme speciale suplimentare privind transportul și primirea
produselor în cauză sau prin modificarea respectivelor norme adăugate.
Articolul 24
Autorizarea produselor și a substanțelor pentru utilizare în producția ecologică
(1) Comisia poate autoriza anumite produse și substanțe pentru a fi utilizate în producția ecologică, incluzând toate
produsele și substanțele astfel autorizate pe liste supuse restricțiilor, în următoarele scopuri:
(a) ca substanțe active care să fie utilizate în produse de protecție a plantelor;
(b) ca îngrășăminte, amelioratori de sol și nutrienți;
(c) ca materii prime pentru hrana pentru animale de origine vegetală sau animală ori provenite din alge sau drojdie sau ca
materii prime pentru hrana pentru animale de origine microbiană ori minerală;
(d) ca aditivi pentru hrana animalelor și adjuvanți tehnologici;
(e) ca produse pentru curățarea și dezinfectarea iazurilor, a cuștilor, a rezervoarelor, a bazinelor lungi (raceways), a
clădirilor sau a instalațiilor utilizate pentru producția animalieră;
(f) ca produse pentru curățarea și dezinfectarea clădirilor și a instalațiilor utilizate pentru producția vegetală, inclusiv
pentru depozitarea într-o exploatație agricolă;
L 150/32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(g) ca produse de curățare și dezinfectare a spațiilor de prelucrare și depozitare.

(2) În plus față de produsele și substanțele autorizate în conformitate cu alineatul (1), Comisia poate autoriza anumite
produse și substanțe pentru a fi utilizate în producția de alimente ecologice prelucrate și de drojdie utilizată ca aliment sau
ca hrană pentru animale, incluzând toate produsele și substanțele astfel autorizate pe liste supuse restricțiilor, în urmă­
toarele scopuri:

(a) ca aditivi pentru alimente și adjuvanți tehnologici;

(b) ca ingrediente agricole neecologice care se utilizează pentru producția de alimente ecologice prelucrate;

(c) ca adjuvanți tehnologici pentru producția de drojdie și de produse pe bază de drojdie.

(3) Autorizarea produselor și substanțelor menționate la alineatul (1) pentru utilizarea în producția ecologică se face cu
respectarea principiilor stabilite în capitolul II și cu îndeplinirea criteriilor următoare, care se evaluează în ansamblu:

(a) produsele și substanțele respective sunt esențiale pentru menținerea producției și pentru utilizarea prevăzută;

(b) toate produsele și substanțele respective sunt de origine vegetală, animală, microbiană ori minerală sau provenite din
alge, cu excepția cazurilor în care produsele sau substanțele provenite din astfel de surse nu sunt disponibile în
cantități sau la calități suficiente sau dacă nu există alternative;

(c) în cazul produselor menționate la alineatul (1) litera (a):

(i) utilizarea lor este esențială pentru controlul unui dăunător pentru care nu sunt disponibile alternative biologice,
fizice sau de ameliorare, nici alte metode de cultivare sau practici de gestionare eficace;

(ii) dacă astfel de produse nu sunt de origine vegetală, animală, microbiană ori minerală sau provenite din alge și nu
sunt identice cu forma lor naturală, condițiile lor de utilizare exclud orice contact direct cu părțile comestibile ale
plantei;

(d) în cazul produselor menționate la alineatul (1) litera (b), utilizarea lor este esențială pentru creșterea sau menținerea
fertilității solului sau pentru îndeplinirea cerințelor nutriționale specifice ale culturilor sau în scopuri specifice de
ameliorare a solului;

(e) în cazul produselor menționate la alineatul (1) literele (c) și (d):

(i) utilizarea lor este necesară pentru menținerea sănătății, a bunăstării și a vitalității animalelor și contribuie la un
regim alimentar adecvat ce răspunde necesităților fiziologice și comportamentale ale speciilor în cauză sau
utilizarea lor este necesară pentru producerea sau conservarea hranei pentru animale deoarece producția sau
conservarea hranei pentru animale este imposibilă fără utilizarea acestor substanțe;

(ii) hrana pentru animale de origine minerală, oligoelementele, vitaminele sau provitaminele au origine naturală, cu
excepția cazurilor în care produsele sau substanțele provenite din astfel de surse nu sunt disponibile în cantitatea
sau la calitatea suficientă sau dacă nu există alternative;

(iii) utilizarea de materii prime neecologice, de origine vegetală sau animală, pentru hrana pentru animale este
necesară deoarece materiile prime pentru hrana pentru animale, de origine vegetală sau animală, produse în
conformitate cu normele de producție ecologică nu sunt disponibile în cantitate suficientă;

(iv) utilizarea de mirodenii, plante aromatice și melase neecologice este necesară deoarece produsele respective nu
sunt disponibile în formă ecologică, trebuie să fie produse sau pregătite fără solvenți chimici și utilizarea lor este
limitată la 1 % din rația de hrană pentru o anumită specie, calculată anual ca procent din substanța uscată din
hrana pentru animale de origine agricolă.

(4) Autorizarea produselor și substanțelor menționate la alineatul (2) pentru utilizarea în producția de alimente
ecologice prelucrate sau pentru producția de drojdie utilizată ca aliment sau ca hrană pentru animale se face cu
respectarea principiilor stabilite în capitolul II și cu îndeplinirea criteriilor următoare, care se evaluează în ansamblu:

(a) nu sunt disponibile produse sau substanțe alternative autorizate în conformitate cu prezentul articol sau tehnologii
conforme cu prezentul regulament;

(b) fără recurgerea la aceste produse și substanțe, ar fi imposibilă producerea sau conservarea alimentelor sau îndeplinirea
anumitor cerințe referitoare la regimul alimentar prevăzute în temeiul legislației Uniunii;

(c) se găsesc în natură și este posibil să fi făcut obiectul unor procese exclusiv mecanice, fizice, biologice, enzimatice sau
microbiene, cu excepția cazului în care produsele sau substanțele din astfel de surse nu sunt disponibile în cantități
sau la calități suficiente;

(d) ingredientul ecologic nu este disponibil în cantități suficiente.

14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/33

(5) Autorizarea utilizării unor produse și substanțe obținute prin sinteză chimică în conformitate cu alineatele (1) și (2)
de la prezentul articol este limitată strict la cazurile în care utilizarea factorilor de producție externi menționați la
articolul 5 litera (g) ar contribui la impacturi inacceptabile asupra mediului.

(6) Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 54, să adopte acte delegate de modificare a alineatelor (3)
și (4) din prezentul articol prin adăugarea de criterii suplimentare pentru autorizarea pentru produsele și substanțele
menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, destinate utilizării în producția ecologică în general și în producția
de alimente ecologice prelucrate în special, precum și adăugarea de criterii suplimentare pentru retragerea unei astfel de
autorizări, sau prin modificarea respectivelor criterii adăugate.

(7) În cazul în care un stat membru consideră că un produs sau o substanță ar trebui să fie inclus(ă) în sau retras(ă) din
listele de produse și substanțe autorizate menționate la alineatele (1) și (2) sau că specificațiile de utilizare menționate în
normele de producție ar trebui modificate, acesta asigură transmiterea oficială către Comisie și celelalte state membre a
unui dosar care motivează includerea, retragerea sau alte modificări și care este disponibil public, sub rezerva legislației
naționale și a Uniunii privind protecția datelor.

Comisia publică orice cerere de tipul celor menționate în prezentul alineat.

(8) Comisia revizuiește cu regularitate listele menționate la prezentul articol.

Lista de ingrediente neecologice menționată la alineatul (2) litera (b) se revizuiește cel puțin o dată pe an.

(9) Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind autorizarea sau retragerea autorizării unor produse și substanțe
în conformitate cu alineatele (1) și (2), care pot fi utilizate în producția ecologică în general și în producția de alimente
ecologice prelucrate în special, și stabilește procedurile care trebuie urmate pentru autorizare și listele cu astfel de produse
și substanțe, precum și, după caz, descrierea acestora, cerințele referitoare la compoziția lor și condițiile de utilizare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 25
Autorizarea de către statele membre a unor ingrediente agricole neecologice pentru alimente ecologice
prelucrate
(1) În cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura accesul la anumite ingrediente agricole și în cazul în care
astfel de ingrediente nu sunt disponibile sub formă ecologică în cantitate suficientă, un stat membru poate, la cererea unui
operator, să autorizeze cu titlu provizoriu utilizarea de ingrediente agricole neecologice pentru producția de alimente
ecologice prelucrate pe teritoriul său pentru o perioadă de maxim șase luni. Autorizația respectivă se aplică tuturor
operatorilor din statul membru respectiv.

(2) Statul membru notifică de îndată Comisiei și celorlalte state membre, prin intermediul unui sistem informatic care
permite schimbul de documente și de informații pus la dispoziție de Comisie, orice autorizație acordată pentru teritoriul
său în conformitate cu alineatul (1).

(3) Statul membru poate prelungi autorizația prevăzută la alineatul (1) de maximum două ori, de fiecare dată pentru o
perioadă de șase luni, dacă niciun alt stat membru nu a formulat obiecții indicând, prin intermediul sistemului menționat
la alineatul (2), că astfel de ingrediente sunt disponibile sub formă ecologică în cantități suficiente.

(4) O autoritate de control sau un organism de control recunoscut în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) poate
acorda o autorizație provizorie, astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, pentru o perioadă de
maximum șase luni operatorilor din țări terțe care solicită o astfel de autorizație și care fac obiectul controalelor efectuat
de autoritatea de control sau organismul de control respectiv, cu respectarea condițiilor de la alineatul menționat în țara
terță în cauză. Autorizația poate fi prelungită de maximum două ori, de fiecare dată pentru o perioadă de șase luni.

(5) În cazul în care, după două prelungiri ale autorizației provizorii, un stat membru consideră, pe baza unor
informații obiective, că disponibilitatea unor astfel de ingrediente sub formă ecologică rămâne insuficientă pentru a
satisface nevoile calitative și cantitative ale operatorilor, acesta poate înainta o solicitare Comisiei în conformitate cu
articolul 24 alineatul (7).

Articolul 26
Culegerea datelor referitoare la disponibilitatea pe piață a materialului de reproducere a plantelor ecologic și în
conversie, a animalelor ecologice și a animalelor tinere de acvacultură ecologice
(1) Fiecare stat membru se asigură că este instituită o bază de date actualizată în mod regulat pentru constituirea unei
liste a materialului de reproducere a plantelor ecologic și în conversie, cu excepția plantulelor, dar incluzând cartofii de
sămânță, care este disponibil pe teritoriul său.
L 150/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(2) Statele membre instituie sisteme care permit operatorilor care comercializează material de reproducere a plantelor
ecologic sau în conversie sau animale ecologice sau animale tinere de acvacultură ecologice și care sunt în măsură să le
furnizeze în cantități suficiente și într-un termen rezonabil, să publice voluntar și gratuit următoarele informații, împreună
cu numele lor și cu datele lor de contact:
(a) materialul de reproducere a plantelor ecologic și în conversie disponibil, cum ar fi materialul de reproducere a
plantelor din material eterogen ecologic sau din soiuri ecologice adecvate producției ecologice, cu excepția plantulelor,
dar incluzând cartofii de sămânță; cantitatea în greutate a materialului respectiv și perioada anului în care este
disponibil; un astfel de material se include pe listă cel puțin cu denumirea sa științifică latină;
(b) animalele ecologice pentru care poate fi acordată o derogare, în conformitate cu partea II punctul 1.3.4.4 din anexa II;
numărul animalelor disponibile, defalcat pe sexe; informații, dacă sunt relevante, referitoare la diferitele specii de
animale în ceea ce privește rasele și tulpinile disponibile; rasele de animale, vârsta animalelor și orice altă informație
relevantă;
(c) animalele tinere de acvacultură ecologice disponibile pe exploatație și starea de sănătate a acestora, în conformitate cu
Directiva 2006/88/CE a Consiliului (1), și capacitatea de producție pentru fiecare specie de acvacultură.
(3) Statele membre pot, de asemenea, să instituie sisteme care să permită operatorilor care comercializează rase și
tulpini adaptate la producția ecologică în conformitate cu punctul 1.3.3 din anexa II partea II sau puicuțe ecologice și care
sunt în măsură să furnizeze respectivele animale în cantități suficiente și într-un termen rezonabil să publice voluntar și
gratuit informațiile relevante, împreună cu numele și datele de contact.
(4) Operatorii care aleg să includă informațiile privind materialul de reproducere a plantelor, animalele sau animalele
tinere de acvacultură în sistemele menționate la alineatele (2) și (3) se asigură că informațiile sunt actualizate cu regula­
ritate și se asigură că informațiile sunt retrase de pe liste odată ce materialul de reproducere a plantelor, animalele sau
animalele tinere de acvacultură nu mai sunt disponibile.
(5) În scopul respectării dispozițiilor de la alineatele (1), (2) și (3), statele membre pot continua să utilizeze sistemele de
informații relevante deja existente.
(6) Comisia pune la dispoziția publicului, pe un site dedicat al Comisiei, un link către fiecare dintre bazele de date sau
sistemele naționale, permițând astfel utilizatorilor să aibă acces la astfel de baze de date sau sisteme în întreaga Uniune.
(7) Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să furnizeze:
(a) detaliile tehnice pentru instituirea și întreținerea bazelor de date menționate la alineatul (1), precum și a sistemelor
menționate la alineatul (2);
(b) specificații în ceea ce privește colectarea informațiilor menționate la alineatele (1) și (2);
(c) specificații cu privire la modalitățile de participare la bazele de date menționate la alineatul (1) și la sistemele
menționate la alineatele (2) și (3); și
(d) detalii în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 53
alineatul (6).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 27
Obligații și acțiuni în cazul suspiciunii de nerespectare
În cazul în care un operator suspectează că un produs pe care l-a produs, pregătit, importat sau pe care l-a primit de la un
alt operator nu respectă cerințele prezentului regulament, operatorul respectiv, sub rezerva articolului 28 alineatul (2):
(a) identifică și izolează produsul în cauză;
(b) verifică dacă suspiciunea poate fi probată;
(c) nu plasează produsul în cauză pe piață ca produs ecologic sau în conversie și nu îl utilizează în producția ecologică,
decât dacă suspiciunea poate fi exclusă;
(d) în cazul în care suspiciunea este probată sau în cazul în care nu poate fi exclusă, informează imediat autoritatea
competentă relevantă sau, după caz, autoritatea de control sau organismul de control relevant, prezentând elementele
disponibile, după caz;
(e) cooperează pe deplin cu autoritatea competentă relevantă sau, după caz, cu autoritatea de control ori cu organismul
de control relevant în cadrul verificării și identificării motivelor de nerespectare suspectată.

(1) Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de
acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/35

Articolul 28
Măsuri de precauție pentru a evita prezența produselor și substanțelor neautorizate
(1) Pentru a evita contaminarea cu produse sau substanțe neautorizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (3)
primul paragraf pentru utilizarea în producția ecologică, operatorii iau următoarele măsuri de precauție în fiecare
etapă a producției, pregătirii și distribuției:

(a) instituie și mențin măsuri proporționale și adecvate pentru a identifica riscurile de contaminare a producției și a
produselor ecologice cu produse sau substanțe neautorizate, inclusiv identificarea sistematică a etapelor procedurale
esențiale;

(b) instituie și mențin măsuri proporționale și adecvate pentru a evita riscurile de contaminare a producției și a
produselor ecologice cu produse sau substanțe neautorizate;

(c) revizuiesc și adaptează aceste măsuri cu regularitate; și

(d) respectă alte cerințe relevante din prezentul regulament, care asigură separarea produselor ecologice, în conversie și
neecologice.

(2) În cazul în care un operator suspectează, din cauza prezenței unui produs sau a unei substanțe neautorizate în
temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf pentru utilizarea în producția ecologică, într-un produs care este
conceput pentru a fi utilizat sau comercializat ca produs ecologic sau în conversie, că acesta din urmă nu respectă
prezentul regulament, operatorul:

(a) identifică și izolează produsul în cauză;

(b) verifică dacă suspiciunea poate fi probată;

(c) nu plasează produsul în cauză pe piață ca produs ecologic sau în conversie și nu îl utilizează în producția ecologică,
decât dacă suspiciunea poate fi exclusă;

(d) în cazul în care suspiciunea este probată sau în cazul în care nu poate fi exclusă, informează imediat autoritatea
competentă relevantă sau, după caz, autoritatea de control sau organismul de control relevant, prezentându-i
elementele disponibile, după caz;

(e) cooperează pe deplin cu autoritatea competentă relevantă sau, după caz, cu autoritatea de control ori cu organismul
de control relevant la identificarea și verificarea motivelor pentru prezența produselor sau substanțelor neautorizate.

(3) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili norme uniforme care să specifice:

(a) etapele procedurale care trebuie urmate de operatori, în conformitate cu alineatul (2) literele (a)-(e), și documentele
relevante care trebuie furnizate de aceștia;

(b) măsurile proporționale și corespunzătoare care trebuie adoptate și revizuite de către operatori pentru a identifica și
evita riscurile de contaminare, în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(c).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 29
Măsurile care trebuie luate în cazurile de prezență a unor produse sau substanțe neautorizate
(1) Atunci când autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea de control ori organismul de control primește
informații probate cu privire la prezența unor produse sau substanțe neautorizate în temeiul articolului 9 alineatul (3)
primul paragraf pentru utilizarea în producția ecologică sau a fost informată de un operator în conformitate cu arti­
colul 28 alineatul (2) sau detectează astfel de produse ori substanțe într-un produs ecologic sau în conversie:

(a) efectuează imediat o anchetă oficială în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625, cu scopul de a stabili sursa și
cauza în vederea verificării respectării articolului 9 alineatul (3) primul paragraf și a articolului 28 alineatul (1); o astfel
de anchetă trebuie finalizată cât mai curând posibil, într-un termen rezonabil, și trebuie să tină seama de durabilitatea
produsului și de complexitatea cazului;

(b) interzice provizoriu atât introducerea pe piață a produselor în cauză ca produse ecologice sau în conversie cât și
utilizarea lor în producția ecologică, în așteptarea rezultatelor anchetei, astfel cum se menționează la litera (a).
L 150/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(2) Produsul în cauză nu se comercializează ca produs ecologic ori în conversie și nu se utilizează în producția
ecologică în cazul în care autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea de control ori organismul de control a
stabilit că operatorul respectiv:

(a) a utilizat produse sau substanțe neautorizate în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf pentru utilizare în
producția ecologică;

(b) nu a luat măsurile de precauție menționate la articolul 28 alineatul (1); sau

(c) nu a luat măsuri ca urmare a solicitărilor anterioare relevante din partea autorităților competente, a autorităților de
control sau a organismelor de control.

(3) Operatorului în cauză i se acordă posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la rezultatele anchetei
menționate la alineatul (1) litera (a). Autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea de control sau organismul de
control ține un registru al anchetei efectuate.

În cazul în care este necesar, operatorul în cauză ia măsurile corective necesare pentru evitarea unei viitoare contaminări.

(4) Până la 31 decembrie 2024, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea
în aplicare a prezentului articol, cu privire la prezența de produse și substanțe neautorizate în temeiul articolului 9
alineatul (3) primul paragraf pentru utilizare în producția ecologică și cu privire la evaluarea normelor naționale
menționate la alineatul (5) de la prezentul articol. Raportul respectiv poate fi însoțit, după caz, de o propunere legislativă
pentru a ridica nivelul de armonizare.

(5) Statele membre care au instituit norme potrivit cărora produsele care conțin produse sau substanțe neautorizate în
temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf pentru utilizare în producția ecologică nu pot fi comercializate ca
produse ecologice pot continua să aplice normele respective cu condiția ca acestea să nu interzică, restricționeze sau
împiedice introducerea pe piață a produselor care au fost produse în alte state membre ca fiind produse ecologice, în
cazul în care produsele respective au fost obținute în conformitate cu prezentul regulament. Statele membre care aplică
prezentul alineat informează Comisia fără întârziere.

(6) Autoritățile competente păstrează documente referitoare la rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1),
precum și referitoare la toate măsurile care au fost luate în scopul formulării unor bune practici și cu alte măsuri de
evitare a prezenței unor produse și substanțe neautorizate în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf pentru
utilizarea în producția ecologică.

Statele membre pun astfel de informații la dispoziția altor state membre și a Comisiei prin intermediul unui sistem
informatic care permite schimburi electronice de documente și informații, pus la dispoziție de Comisie.

(7) Statele membre pot lua măsuri corespunzătoare pe teritoriul lor pentru a evita prezența neintenționată în agri­
cultura ecologică de produse și substanțe neautorizate în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf pentru utilizare
în producția ecologică. Astfel de măsuri nu interzic, restricționează sau împiedică introducerea pe piață a produselor
produse în alte state membre ca fiind produse ecologice sau în conversie, în cazul în care produsele respective au fost
obținute în conformitate cu prezentul regulament. Statele membre care aplică prezentul alineat informează Comisia și
celelalte state membre fără întârziere.

(8) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili norme uniforme care să specifice:

(a) metodologia care trebuie aplicată de autoritățile competente sau, după caz, de autoritățile sau organismele de control,
pentru detectarea și evaluarea prezenței de produse și substanțe neautorizate în temeiul articolului 9 alineatul (3)
primul paragraf pentru utilizare în producția ecologică;

(b) detaliile și formatul informațiilor care trebuie puse la dispoziție de către statele membre Comisiei și celorlalte state
membre, în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

(9) Până la data de 31 martie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei pe cale electronică informațiile relevante
privind cazurile de contaminare cu produse sau substanțe neautorizate în anul anterior, inclusiv informațiile colectate la
posturile de inspecție la frontieră, în ceea ce privește natura contaminării detectate și, în special, cauza, sursa, nivelul
contaminării și volumul și natura produselor contaminate. Aceste informații sunt colectate de Comisie prin intermediul
sistemului informatic pus la dispoziție de Comisie și sunt utilizate pentru a facilita formularea de bune practici pentru
evitarea contaminării.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/37

CAPITOLUL IV

ETICHETAREA

Articolul 30
Utilizarea termenilor referitori la producția ecologică
(1) În sensul prezentului regulament, un produs este considerat ca purtând termeni referitori la producția ecologică în
cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză, ingredientele sale
sau materiile prime pentru hrana pentru animale utilizate pentru producerea sa sunt descrise în termeni care sugerează
cumpărătorului că produsul, ingredientele sau materiile sale prime pentru hrana pentru animale au fost produse în
conformitate cu prezentul regulament. În special, termenii enumerați în anexa IV, cuvintele derivate și diminutivele
acestora, precum „bio” și „eco”, singure sau în combinație, pot fi folosite, pe întreg teritoriul Uniunii și în orice limbă
enumerată în anexa respectivă, pentru etichetarea și promovarea produselor menționate la articolul 2 alineatul (1)
conforme cu prezentul regulament.
(2) În cazul produselor menționate la articolul 2 alineatul (1), termenii menționați la prezentul articol alineatul (1) nu
se utilizează nicăieri în Uniune, în niciuna dintre limbile enumerate în anexa IV, pe etichetă, pe materialele publicitare sau
în documentele comerciale ale unui produs care nu este conform cu prezentul regulament.
Mai mult, nu se folosesc în etichetare sau în publicitate niciun fel de termeni, inclusiv termenii utilizați în mărci
comerciale sau nume de societăți, sau practici dacă ar putea induce în eroare consumatorul sau utilizatorul sugerând
că un produs sau ingredientele acestuia respectă prezentul regulament.
(3) Produsele obținute în timpul perioadei de conversie nu se etichetează și nu se promovează drept produse ecologice
sau produse în conversie.
Cu toate acestea, materialul de reproducere a plantelor, produsele alimentare de origine vegetală și produsele destinate
hranei animalelor de origine vegetală obținute în timpul perioadei de conversie care respectă articolul 10 alineatul (4) se
pot eticheta și promova drept produse în conversie, utilizând termenul „în conversie” sau un termen corespunzător,
alături de termenii prevăzuți la alineatul (1).
(4) Termenii menționați la alineatele (1) și (3) nu se folosesc pentru un produs pentru care, în conformitate cu dreptul
Uniunii, trebuie să se indice pe etichetă sau în materialul publicitar că produsul conține OMG-uri, constă în OMG-uri sau
este produs din OMG-uri.
(5) Pentru alimentele prelucrate, se pot folosi termenii menționați la alineatul (1):
(a) în descrierea comercială și în lista de ingrediente, în cazul în care o astfel de listă este obligatorie în temeiul legislației
Uniunii, cu condiția ca:
(i) alimentele prelucrate să se conformeze normelor de producție prevăzute în partea IV din anexa II și normelor
specifice prevăzute în conformitate cu articolul 16 alineatul (3);
(ii) cel puțin 95 % din ingredientele agricole ale produsului în greutate să fie ecologice; și
(iii) în cazul aromelor, se pot folosi numai pentru substanțele aromatizante naturale și pentru preparatele aroma­
tizante naturale etichetate în conformitate cu articolul 16 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CE)
nr. 1334/2008 și în cazul în care toate componentele lor aromatizante și substanțele purtătoare de componente
aromatizante din substanțele aromatizante sunt ecologice;
(b) doar în lista de ingrediente, cu condiția ca:
(i) mai puțin de 95 % din ingredientele agricole ale produsului în greutate să fie ecologice, iar ingredientele respective
să fie conforme cu normele de producție prevăzute în prezentul regulament; și
(ii) alimentele prelucrate să se conformeze normelor de producție prevăzute la punctul 1.5, punctul 2.1 litera (a),
punctul 2.1 litera (b) și punctul 2.2.1 din partea IV din anexa II și normelor prevăzute în conformitate cu arti­
colul 16 alineatul (3);
(c) în descrierea comercială și în lista de ingrediente, cu condiția ca:
(i) ingredientul principal să fie un produs al activității de vânat sau pescuit;
(ii) termenul menționat la alineatul (1) să aibă legătură clară în descrierea comercială cu un alt ingredient care să fie
ecologic și diferit de ingredientul principal;
(iii) toate celelalte ingrediente agricole să fie ecologice; și
(iv) alimentele să se conformeze punctului 1.5, punctului 2.1 literele (a) și (b) și punctului 2.2.1 din anexa II partea IV,
precum și normelor prevăzute în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).
Lista ingredientelor menționată la primul paragraf literele (a), (b) și (c) precizează care ingrediente sunt ecologice. Referirile
la producția ecologică pot apărea doar în raport cu ingredientele ecologice.
L 150/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

Lista de ingrediente menționată la primul paragraf literele (b) și (c) include precizarea procentajului total de ingrediente
ecologice în raport cu cantitatea totală a ingredientelor agricole.

Termenii menționați la alineatul (1), atunci când sunt utilizați în lista de ingrediente menționată la primul paragraf
literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat, și indicația procentajului menționat la al treilea paragraf de la prezentul
alineat apar cu aceeași culoare și cu caractere de aceeași dimensiune și de același stil ca și restul indicațiilor din lista de
ingrediente.

(6) În ceea ce privește hrana pentru animale prelucrată, termenii menționați la alineatul (1) se pot utiliza în descrierea
comercială și în lista de ingrediente, cu condiția ca:

(a) hrana pentru animale prelucrată să se conformeze normelor de producție prevăzute în părțile II, III și V din anexa II și
normelor specifice prevăzute în conformitate cu articolul 16 alineatul (3);

(b) toate ingredientele de origine agricolă pe care le conține hrana pentru animale prelucrată să fie ecologice; și

(c) cel puțin 95 % din substanța uscată a produsului să fie ecologică.

(7) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare:

(a) a prezentului articol prin adăugarea unor norme suplimentare privind etichetarea produselor enumerate în anexa I sau
prin modificarea acestor norme adăugate; și

(b) a listei de termeni stabilită în anexa IV, ținând cont de evoluțiile lingvistice din statele membre.

(8) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili cerințe detaliate privind aplicarea alineatului (3) de
la prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 31
Etichetarea produselor și a substanțelor utilizate în producția vegetală
În pofida domeniului de aplicare al prezentului regulament, astfel cum este stabilit la articolul 2 alineatul (1), produsele și
substanțele utilizate în produsele de protecție a plantelor sau ca îngrășământ, ca ameliorator de sol ori ca nutrient
autorizat în conformitate cu articolele 9 și 24 pot purta o mențiune care să indice că produsele sau substanțele respective
sunt autorizată pentru utilizarea în producția ecologică în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 32
Indicații obligatorii
(1) Atunci când produsele poartă termeni menționați la articolul 30 alineatul (1), inclusiv produsele etichetate ca fiind
produse în conversie în conformitate cu articolul 30 alineatul (3):

(a) pe etichetă apare, de asemenea, numărul de cod al autorității de control sau al organismului de control care
reglementează activitatea operatorului care a desfășurat ultima operațiune de producție sau de pregătire; și

(b) în cazul alimentelor preambalate, pe ambalaj apare, de asemenea, logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică
menționat la articolul 33, cu excepția cazurilor menționate la articolul 30 alineatul (3) și alineatul (5) literele (b) și (c).

(2) În cazul în care se utilizează logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică, în același câmp vizual cu acesta
apare și o indicație a locului în care au fost cultivate materiile prime agricole din care este compus produsul, sub una din
următoarele forme, după caz:

(a) „Agricultură UE”, atunci când materia primă agricolă a fost cultivată în Uniune;

(b) „Agricultură non-UE”, atunci când materia primă agricolă a fost cultivată în țări terțe;

(c) „Agricultură UE/non-UE”, atunci când o parte din materiile prime agricole a fost cultivată în Uniune, iar altă parte a
fost cultivată într-o țară terță.

În sensul primului paragraf, cuvântul „Agricultură” poate fi înlocuit cu „Acvacultură” după caz, iar cuvintele „UE” și „non-
UE” pot fi înlocuite sau completate cu numele unei țări sau cu numele unei țări și al unei regiuni, dacă toate materiile
prime agricole din care se compune produsul au fost cultivate în țara respectivă și, după caz, în regiunea respectivă.

În ceea ce privește indicația locului în care au fost cultivate materiile prime agricole din care este compus produsul, astfel
cum se menționează la primul și al treilea paragraf, cantitățile reduse de ingrediente, măsurate după greutate, pot fi
ignorate, cu condiția ca întreaga cantitate de ingrediente ignorate să nu depășească 5 % din cantitatea totală, măsurată
după greutate, de materii prime agricole.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/39

Cuvântul „UE” sau „non-UE” nu este mai proeminent, prin culoarea, dimensiunea și stilul caracterelor, decât denumirea
produsului.
(3) Informațiile menționate la prezentul articol alineatele (1) și (2) și la articolul 33 alineatul (3) sunt marcate într-un
loc care atrage atenția, în așa fel încât să fie ușor vizibile, și sunt clar lizibile și indelebile.
(4) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a prezentului
articol alineatul (2) și a articolului 33 alineatul (3) prin adăugarea de norme suplimentare privind etichetarea sau prin
modificarea acestor norme adăugate.
(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește:
(a) modalități practice referitoare la utilizarea, prezentarea, compoziția și dimensiunea indicațiilor menționate la prezentul
articol alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) și la articolul 33 alineatul (3);
(b) alocarea numerelor de cod autorităților de control și organismelor de control;
(c) indicarea locului în care au fost cultivate materiile prime agricole, în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul
articol și cu articolul 33 alineatul (3).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 33
Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică
(1) Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat pentru etichetarea, prezentarea și publicitatea
produselor conforme cu prezentul regulament.
Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat, de asemenea, în scopuri de informare și
educaționale legate de existența și de publicitatea logoului propriu-zis, cu condiția ca o astfel de utilizare să nu fie de
natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce privește producția ecologică de produse specifice și cu condiția ca
logoul să fie reprodus în conformitate cu normele stabilite în anexa V. Într-un astfel de caz, cerințele de la articolul 32
alineatul (2) și de la punctul 1.7 din anexa V nu se aplică.
Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică nu se utilizează pentru alimentele prelucrate menționate la arti­
colul 30 alineatul (5) literele (b) și (c) și pentru produsele în conversie menționate la articolul 30 alineatul (3).
(2) Cu excepția cazului în care este utilizat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, logoul Uniunii Europene
pentru producția ecologică este o atestare oficială în conformitate cu articolele 86 și 91 din Regulamentul (UE) 2017/625.
(3) Utilizarea logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică este opțională în cazul produselor importate din
țări terțe. Atunci când pe eticheta unor astfel de produse figurează logoul respectiv, atunci apare pe etichetă și indicația
menționată la articolul 32 alineatul (2).
(4) Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică respectă modelul prezentat în anexa V și este conform cu
normele prevăzute în anexa respectivă.
(5) La etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor conforme cu prezentul regulament pot fi utilizate logouri
naționale și logouri private.
(6) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a anexei V în ceea
ce privește logoul Uniunii Europene privind producția ecologică și normele referitoare la acesta.
CAPITOLUL V

CERTIFICAREA

Articolul 34
Sistemul de certificare
(1) Înainte de a introduce pe piață orice produs ca „ecologic” ori „în conversie” sau înaintea perioadei de conversie,
operatorii și grupurile de operatori, astfel cum sunt prevăzute la articolul 36, care produc, pregătesc, distribuie sau
depozitează produse ecologice ori în conversie, care importă astfel de produse dintr-o țară terță sau exportă astfel de
produse spre o țară terță sau care introduc astfel de produse pe piață notifică propria activitate autorităților competente
ale statului membru în care își desfășoară activitatea și în care întreprinderea lor face obiectul sistemului de control.
În cazul în care autoritățile competente și-au conferit responsabilitățile sau au delegat anumite atribuții oficiale de control
sau anumite atribuții legate de alte activități oficiale mai multor autorități sau organisme de control, operatorii sau
grupurile de operatori indică în notificarea menționată la primul paragraf autoritatea de control sau organismul de
control care verifică dacă activitatea lor respectă prezentul regulament și furnizează certificatul menționat la articolul 35
alineatul (1).
L 150/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(2) Operatorii care vând produse ecologice preambalate direct consumatorului sau utilizatorului final sunt scutiți de la
obligația de notificare prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol și de obligația de a fi în posesia unui certificat
menționat la articolul 35 alineatul (2), cu condiția ca aceștia să nu producă, să nu pregătească, să nu depoziteze altfel
decât în legătură cu punctul de vânzare, sau să nu importe astfel de produse dintr-o țară terță sau să nu subcontracteze
astfel de activități unui alt operator.

(3) Dacă operatorii sau grupurile de operatori subcontractează oricare dintre propriile activități unor părți terțe, atât
operatorii sau grupurile de operatori, cât și părțile terțe cărora le-au fost subcontractate activitățile respective respectă
alineatul (1), cu excepția cazului în care operatorul sau grupul de operatori declară în notificarea menționată la alinea­
tul (1) că rămâne responsabil în ceea ce privește producția ecologică și că nu a transferat responsabilitatea respectivă
subcontractantului. În astfel de cazuri, autoritățile competente sau, după caz, de autoritatea de control sau de organismul
de control verifică faptul că activitățile subcontractate respectă prezentul regulament în contextul controlului pe care îl
efectuează la operatori sau grupuri de operatori care și-au subcontractat activitățile.

(4) Statele membre pot desemna o autoritate sau aproba un organism care să primească notificările menționate la
alineatul (1).

(5) Operatorii, grupurile de operatori și subcontractanții țin registre, în conformitate cu prezentul regulament, privind
diferitele activități în care se implică.

(6) Statele membre păstrează liste actualizate cu numele și adresele operatorilor și ale grupurilor de operatori care și-au
notificat activitățile în conformitate cu alineatul (1) și fac publică în mod corespunzător, inclusiv prin intermediul unor
linkuri către un site unic, o listă cuprinzătoare cu datele respective, împreună cu informațiile referitoare la certificatele
furnizate operatorilor și grupurilor de operatori în conformitate cu articolul 35 alineatul (1). În acest sens, statele membre
respectă cerințele privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parla­
mentului European și al Consiliului (1).

(7) Statele membre se asigură că orice operator sau grup de operatori care respectă prezentul regulament și care, în
cazul în care se colectează o taxă în conformitate cu articolele 78 și 80 din Regulamentul (UE) 2017/625, achită o taxă
rezonabilă care să acopere costurile controalelor, are dreptul să fie acoperit de sistemul de control. Statele membre se
asigură că eventualele taxe care pot fi percepute sunt făcute publice.

(8) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a anexei II în ceea
ce privește cerințele pentru ținerea de registre.

(9) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a furniza detalii și specificații privind:

(a) formatul și mijloacele tehnice pentru notificarea menționată la alineatul (1);

(b) modalitățile de publicare a listelor menționate la alineatul (6); și

(c) procedurile și modalitățile de publicare a taxelor menționate la alineatul (7).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 35
Certificatul
(1) Autoritățile competente sau, după caz, autoritățile de control sau organismele de control furnizează un certificat
oricărui operator sau grup de operatori care și-a notificat propria activitate în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) și
care respectă prezentul regulament. Certificatul:

(a) se eliberează, ori de câte ori este posibil, în format electronic;

(b) permite cel puțin identificarea operatorului sau a grupului de operatori, inclusiv lista membrilor acestuia, categoria de
produse vizate de certificat și perioada de valabilitate a acestuia;

(c) certifică faptul că activitatea notificată respectă prezentul regulament; și

(d) se eliberează în conformitate cu modelul prezentat în anexa VI.

(2) Fără a aduce atingere alineatul (8) de la prezentul articol sau articolului 34 alineatul (2), operatorii și grupurile de
operatori nu introduc pe piață produsele menționate la articolul 2 alineatul (1) ca fiind produse ecologice sau în conversie
decât dacă posedă deja un certificat, astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol.

(1) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE
(Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/41

(3) Certificatul menționat la prezentul articol reprezintă un certificat oficial în sensul articolului 86 alineatul (1)
litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625.
(4) Un operator sau un grup de operatori nu are dreptul de a obține un certificat de la mai multe organisme de control
pentru activități desfășurate în același stat membru, în ceea ce privește aceeași categorie de produse, inclusiv atunci când
respectivul operator sau grup de operatori se implică în etape diferite ale producției, pregătirii și distribuției.
(5) Membrii unui grup de operatori nu au dreptul de a obține un certificat individual pentru niciuna dintre activitățile
vizate de certificarea grupului de operatori de care aparțin.
(6) Operatorii verifică certificatele operatorilor care le sunt furnizori.
(7) În sensul alineatelor (1) și (4) de la prezentul articol, produsele se clasifică în conformitate cu următoarele categorii:
(a) plante și produse vegetale neprelucrate, inclusiv semințe și alte materiale de reproducere a plantelor;
(b) animale și produse de origine animală neprelucrate;
(c) alge și produse de acvacultură neprelucrate;
(d) produse agricole prelucrate, inclusiv produse de acvacultură, destinate utilizării ca alimente;
(e) hrană pentru animale;
(f) vin;
(g) alte produse enumerate în anexa I la prezentul regulament sau necuprinse în categoriile anterioare.
(8) Statele membre pot scuti de la obligația de a fi în posesia unui certificat prevăzut la alineatul (2) pe operatorii care
vând direct consumatorului final produse ecologice neambalate, cu excepția hranei pentru animale, cu condiția ca
operatorii respectivi să nu producă, să nu pregătească, să nu depoziteze altfel decât în legătură cu punctul de vânzare,
sau să nu importe astfel de produse dintr-o țară terță sau să nu subcontracteze astfel de activități unei părți terțe, și cu
condiția ca:
(a) vânzările respective să nu depășească 5 000 kg pe an;
(b) vânzările respective să reprezinte o cifră de afaceri anuală pentru produse ecologice neambalate care nu depășește
20 000 EUR; sau
(c) costurile potențiale de certificare ale operatorului să nu depășească 2 % din cifra de afaceri totală pentru produse
ecologice neambalate vândute de operatorul respectiv.
Dacă un stat membru decide să scutească operatorii menționați la primul paragraf, acesta poate stabili limite mai stricte
decât cele stabilite la primul paragraf.
Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia lor de a excepta operatori, în temeiul
primului paragraf, și cu privire la limitele până la care sunt exceptați operatorii respectivi.
(9) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a modelului
certificatului care figurează în anexa VI.
(10) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a furniza detalii și specificații privind forma certificatului
menționat la alineatul (1) și mijloacele tehnice prin care acesta se eliberează.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 36
Grupul de operatori
(1) Fiecare grup de operatori:
(a) este alcătuit numai din membri care sunt fermieri sau din operatori care produc alge sau animale de acvacultură și
care, în plus, pot fi implicați în prelucrarea, pregătirea sau introducerea pe piață de alimente ori de hrană pentru
animale;
(b) este alcătuit numai din membri:
(i) al căror cost de certificare individual reprezintă mai mult de 2 % din cifra de afaceri a fiecărui membru sau din
producția sa ecologică standard și a căror cifră de afaceri anuală pentru producția ecologică nu depășește
25 000 EUR sau a căror producție ecologică standard nu depășește 15 000 EUR pe an; sau
(ii) care dețin fiecare exploatații de maximum:
— cinci hectare,
L 150/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

— 0,5 hectare în cazul serelor, sau

— 15 hectare, exclusiv în cazul pajiștilor permanente;
(c) este stabilit într-un stat membru sau într-o țară terță;
(d) are personalitate juridică;
(e) este alcătuit numai din membri ale căror activități de producție se desfășoară în proximitate geografică una față de
cealaltă;
(f) instituie un sistem comun de comercializare pentru produsele produse de grup; și
(g) instituie un sistem de controale interne care cuprinde un set documentat de activități și proceduri de control, potrivit
căruia o anumită persoană sau un anumit organism este responsabil(ă) cu verificarea respectării prezentului regu­
lament de către fiecare membru al grupului.
(2) Autoritățile competente sau, după caz, autoritățile de control sau organismele de control retrag certificatele
menționate la articolul 35 pentru întregul grup în cazul în care deficiențele în ceea ce privește structura sau funcționarea
sistemului de controale interne prevăzut la alineatul (1), în special în ceea ce privește nedetectarea sau nesoluționarea
nerespectării de către membri individuali ai grupului de operatori, afectează integritatea produselor ecologice și în
conversie.
(3) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a prezentului
articol alineatele (1) și (2) prin adăugarea de norme sau prin modificarea acestor norme adăugate, în special în ceea ce
privește:
(a) responsabilitățile membrilor individuali ai unui grup de operatori;
(b) criteriile de determinare a proximității geografice a membrilor grupului, cum ar fi utilizarea comună a instalațiilor sau
a locurilor de desfășurare a activităților;
(c) instituirea și funcționarea sistemului de controale interne, inclusiv domeniul de aplicare, conținutul și frecvența
controalelor care urmează să fie efectuate și criteriile de identificare a deficiențelor în structura sau funcționarea
sistemului de controale interne.
(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme specifice privind:
(a) alcătuirea și dimensiunile unui grup de operatori;
(b) documentele și sistemele de ținere a evidențelor, sistemul de trasabilitate internă și lista operatorilor;
(c) schimbul de informații dintre un grup de operatori și autoritatea competentă sau autoritățile competente, autoritățile
de control sau organismele de control și dintre statele membre și Comisie.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
CAPITOLUL VI

CONTROALELE OFICIALE ȘI ALTE ACTIVITĂȚI OFICIALE

Articolul 37
Relația cu Regulamentul (UE) 2017/625 și normele suplimentare pentru controalele oficiale și alte activități
oficiale în legătură cu producția ecologică și cu etichetarea produselor ecologice
Normele specifice din prezentul capitol se aplică, în plus față de normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625, cu
excepția cazului în care articolul 40 alineatul (2) din prezentul regulament prevede dispoziții contrare și în plus față de
articolul 29 din prezentul regulament, cu excepția cazului în care articolul 41 alineatul (1) din prezentul regulament
prevede dispoziții contrare, în ceea ce privește controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a verifica
pe parcursul întregului proces, în toate etapele de producție, preparare și distribuție, că produsele menționate la articolul 2
alineatul (1) din prezentul regulament au fost produse cu respectarea prezentului regulament.
Articolul 38
Norme suplimentare privind controalele oficiale și acțiunile care trebuie întreprinse de către autoritățile
competente
(1) Controalele oficiale efectuate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru verificarea
respectării prezentului regulament includ, în special:
(a) verificarea aplicării de către operatori a măsurilor preventive și de precauție, astfel cum sunt menționate la articolul 9
alineatul (6) și la articolul 28 din prezentul regulament, în fiecare etapă de producție, pregătire și distribuție;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/43

(b) în cazul în care exploatația include unități de producție neecologică sau în conversie, verificarea registrelor și a
măsurilor sau procedurilor sau mecanismelor instituite în vederea asigurării unei separări clare și efective între
unitățile de producție ecologică, în conversie și neecologică, precum și între produsele respective produse în
unitățile respective, precum și a substanțelor și produselor utilizate pentru unitățile de producție ecologică, în
conversie și neecologică; o astfel de verificare include controale pe parcelele pentru care o perioadă anterioară a
fost recunoscută retroactiv ca parte a perioadei de conversie și controale în ceea ce privește unitățile de producție
neecologică;

(c) în cazurile în care produsele ecologice, în conversie și neecologice sunt colectate simultan de către operatori, sunt
preparate ori depozitate în aceeași unitate, zonă sau spații de preparare sau sunt transportate către alți operatori ori
alte unități, verificarea registrelor și a măsurilor, procedurilor sau mecanismelor instituite pentru a se asigura că
operațiunile sunt efectuate separat în spațiu sau în timp, că sunt puse în aplicare măsuri adecvate de curățenie și, după
caz, măsuri pentru a preveni substituirea produselor, că produsele ecologice și produsele în conversie sunt identificate
în orice moment și că produsele ecologice, produsele în conversie și produsele neecologice sunt depozitate, înainte și
după operațiunile de pregătire, în mod separat în spațiu sau în timp unele de altele;

(d) verificarea instituirii și funcționării sistemului de control intern al grupurilor de operatori;

(e) în cazurile în care operatorii sunt scutiți de obligația de notificare în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din
prezentul regulament sau de obligația de a fi în posesia unui certificat în conformitate cu articolul 35 alineatul (8) din
prezentul regulament, verificarea îndeplinirii cerințelor pentru scutire și verificarea produselor vândute de operatorii
respectivi.

(2) Controalele oficiale efectuate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru verificarea
respectării prezentului regulament se desfășoară de-a lungul întregului proces în toate etapele de producție, pregătire și
distribuție, în funcție de probabilitatea nerespectării, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 57 din prezentul
regulament, care se determină ținând seama, în plus față de elementele menționate la articolul 9 din Regulamentul
(UE) 2017/625, în special de următoarele elemente:

(a) tipul, dimensiunea și structura operatorilor și a grupurilor de operatori;

(b) vechimea operatorilor și a grupurilor de operatori în producția, pregătirea și distribuția ecologică;

(c) rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu prezentul articol;

(d) momentul relevant pentru activitățile efectuate;

(e) categoriile de produse;

(f) tipul, cantitatea și valoarea produselor și evoluția lor de-a lungul timpului;

(g) posibilitatea amestecării produselor sau a contaminării cu produse sau substanțe neautorizate;

(h) aplicarea de derogări sau exceptări de la norme pentru operatori și grupuri de operatori;

(i) punctele critice pentru nerespectare și probabilitatea nerespectării în fiecare etapă a producției, pregătirii și distribuției;

(j) activitățile de subcontractare.

(3) În orice caz, toți operatorii și toate grupurile de operatori, cu excepția celor menționați la articolul 34 alineatul (2)
și la articolul 35 alineatul (8), fac obiectul verificării respectării cel puțin o dată pe an.

Verificarea respectării include o inspecție fizică la fața locului, cu excepția cazului în care se îndeplinesc următoarele
condiții:

(a) controalele anterioare ale operatorului sau ale grupului de operatori în cauză nu au evidențiat nicio nerespectare care
să afecteze integritatea produselor ecologice sau în conversie timp de cel puțin trei ani consecutivi; și

(b) operatorul sau grupurile de operatori în cauză au fost evaluate pe baza elementelor menționate la alineatul (2) de la
prezentul articol și la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/625 ca prezentând o probabilitate redusă de neres­
pectare.

În acest caz, perioada dintre două inspecții fizice la fața locului nu depășește 24 de luni.
L 150/44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(4) Controalele oficiale efectuate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru verificarea
respectării prezentului regulament:
(a) sunt realizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625, asigurându-se totodată că
un procent minim din toate controalele oficiale ale operatorilor sau grupurilor de operatori se efectuează fără
notificare prealabilă;
(b) asigură că se efectuează un procent minim de controale suplimentare față de cele menționate la alineatul (3) de la
prezentul articol;
(c) se efectuează prin prelevarea unui număr minim de probe, care au fost prelevate în conformitate cu articolul 14
litera (h) din Regulamentul (UE) 2017/625;
(d) asigură că un număr minim de operatori care sunt membri ai unui grup de operatori sunt controlați în legătură cu
verificarea respectării menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.
(5) Eliberarea sau reînnoirea certificatului menționat la articolul 35 alineatul (1) se bazează pe rezultatele verificării
respectării astfel cum este menționată la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol.
(6) Evidența scrisă care trebuie întocmită pentru fiecare control oficial efectuat în vederea verificării respectării
prezentului regulament, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, se contrasemnează
de către operator sau de către grupul de operatori pentru a confirma primirea respectivei evidențe scrise.
(7) Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 nu se aplică auditurilor și inspecțiilor efectuate de
autoritățile competente în contextul activităților lor de supraveghere a organismelor de control cărora le-au fost
delegate anumite atribuții de oficiale de control sau alte atribuții legate de alte activități oficiale.
(8) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate:
(a) de completare a prezentului regulament prin stabilirea de criterii și condiții specifice pentru efectuarea controalelor
oficiale menite să asigure trasabilitatea în toate etapele producției, pregătirii și distribuției și respectarea prezentului
regulament, în ceea ce privește:
(i) verificările documentelor contabile;
(ii) controalele efectuate la anumite categorii de operatori;
(iii) după caz, perioada în care urmează să fie efectuate controalele prevăzute în prezentul regulament, inclusiv
inspecția fizică la fața locului menționată la alineatul (3) de la prezentul articol, și spațiile sau zona anume în
care urmează să fie efectuate;
(b) de modificare a alineatului (2) de la prezentul articol prin adăugarea unor elemente suplimentare întemeiate pe
experiența practică sau prin modificarea acestor norme adăugate.
(9) Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să specifice:
(a) procentul minim din totalitatea controalelor oficiale efectuate la operatori sau grupuri de operatori care trebuie să fie
efectuate fără notificare prealabilă, menționat la alineatul (4) litera (a);
(b) procentul minim de controale suplimentare menționat la alineatul (4) litera (b);
(c) numărul minim de probe menționat la alineatul (4) litera (c);
(d) numărul minim de operatori care sunt membri ai unui grup de operatori menționat la alineatul (4) litera (d).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 39
Norme suplimentare privind acțiunile care trebuie întreprinse de către operatori și grupurile de operatori
(1) În plus față de obligațiile prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2017/625, operatorii și grupurile de
operatori:
(a) țin registre pentru a demonstra respectarea prezentului regulament;
(b) efectuează toate declarațiile și alte comunicări care sunt necesare în vederea controalelor oficiale;
(c) iau măsuri practice relevante pentru a asigura respectarea prezentului regulament;
(d) furnizează, sub forma unei declarații care urmează să fie semnată și actualizată, după caz:
(i) descrierea completă a unității de producție ecologice sau în conversie și a activităților care urmează să fie
desfășurate în conformitate cu prezentul regulament;
(ii) măsurile practice relevante care urmează să fie luate pentru a asigura respectarea prezentului regulament;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/45

(iii) un angajament:
— să informeze în scris și fără întârzieri nejustificate cumpărătorii produselor și să facă schimb de informații
relevante cu autoritatea competentă sau, după caz, cu autoritatea de control sau cu organismul de control, în
cazul în care o suspiciune de nerespectare a fost probată, o suspiciune de nerespectare nu poate fi exclusă sau
a fost constatată o nerespectare care afectează integritatea produselor în cauză;
— să accepte transferul dosarului de control, în caz de schimbare a organismului de control ori a autorității de
control, sau, în cazul retragerii din producția ecologică, păstrarea dosarului de control timp de cel puțin cinci
ani de către ultima autoritate de control sau ultimul organism de control;
— să informeze imediat autoritatea competentă sau autoritatea ori organismul desemnat în conformitate cu
articolul 34 alineatul (4) în cazul retragerii din producția ecologică; și
— să accepte schimbul de informații dintre autoritățile sau organismele respective în cazul în care subcontrac­
tanții sunt verificați de autorități de control sau organisme de control diferite.
(2) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a furniza detalii și specificații privind:
(a) registrele pentru a demonstra respectarea prezentului regulament;
(b) declarațiile și alte comunicări care sunt necesare în vederea controalelor oficiale;
(c) măsurile practice relevante pentru asigurarea respectării prezentului regulament.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
Articolul 40
Norme suplimentare privind delegarea anumitor atribuții oficiale de control și atribuții legate de alte activități
oficiale
(1) Autoritățile competente pot delega organismelor de control anumite atribuții oficiale de control și anumite atribuții
legate alte activități oficiale doar dacă, pe lângă condițiile prevăzute în capitolul III din Regulamentul (UE) 2017/625, sunt
îndeplinite și următoarele condiții:
(a) delegarea conține o descriere detaliată a atribuțiilor delegate oficiale de control și a atribuțiilor delegate legate de alte
activități oficiale, inclusiv a obligațiilor de raportare și a altor obligații specifice, precum și a condițiilor în care
organismul de control le poate efectua. În special, organismul de control transmite autorităților competente pentru
aprobare prealabilă următoarele:
(i) procedura sa de evaluare a riscurilor prin care se stabilește, în special, baza pentru intensitatea și frecvența
verificării respectării de către operatori și grupuri de operatori, care este constituită pe baza elementelor
menționate la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/625 și a articolului 38 din prezentul regulament și care
trebuie urmată în vederea controalelor oficiale la operatori și grupuri de operatori;
(ii) procedura de control standard instituită, care trebuie să conțină o descriere detaliată a măsurilor de control pe
care organismul de control se angajează să le aplice operatorilor și grupurilor de operatori care fac obiectul
controalelor sale;
(iii) o listă de măsuri care sunt în conformitate cu catalogul comun menționat la articolul 41 alineatul (4) și care
urmează să fie aplicate operatorilor și grupurilor de operatori în cazurile de nerespectare suspectată sau
constatată;
(iv) mecanismele pentru monitorizarea eficace în ceea ce privește atribuțiile oficiale de control și atribuțiile legate de
alte activități oficiale efectuate față de operatori și grupuri de operatori și mecanismele pentru raportarea cu
privire la atribuțiile respective.
Organismul de control notifică autorității competente orice modificare ulterioară adusă elementelor menționate la
punctele (i)-(iv);
(b) autoritățile competente respective dispun de proceduri și mecanisme pentru a asigura supravegherea organismelor de
control, inclusiv verificarea eficacității, independenței și obiectivității modului în care se execută atribuțiile delegate, în
special în ceea ce privește intensitatea și frecvența verificării respectării.
Cel puțin o dată pe an, autoritățile competente organizează, în temeiul articolului 33 litera (a) din Regulamentul (UE)
2017/625, audituri ale organismelor de control cărora le-au delegat atribuții oficiale de control sau atribuțiile legate de
alte activități oficiale.
(2) Prin derogare de la articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente pot delega
unui organism de control decizia cu privire la atribuțiile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) litera (b) și la articolul 138
alineatele (2) și (3) din regulamentul respectiv.
L 150/46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(3) În sensul articolului 29 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (UE) 2017/625, standardul pentru delegarea
anumitor atribuții oficiale de control și a anumitor atribuții legate de alte activități oficiale în vederea verificării respectării
prezentului regulament, care este relevant în domeniul reglementat de prezentul regulament, este versiunea notificată cel
mai recent a standardului armonizat internațional intitulat „Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care
certifică produse, procese și servicii”, a cărui referință a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4) Autoritățile competente nu deleagă organismelor de control următoarele atribuții oficiale de control și atribuții
legate de alte activități oficiale:

(a) supravegherea și auditul altor autorități de control sau organisme de control;

(b) competența de a acorda derogări, altele decât derogările pentru utilizarea materialului de reproducere a plantelor care
nu a fost obținut din producția ecologică;

(c) capacitatea de a primi notificări ale activității de către operatori sau grupuri de operatori, în temeiul articolului 34
alineatul (1) din prezentul regulament;

(d) evaluarea probabilității nerespectării dispozițiilor prezentului regulament care stabilesc frecvența controalelor fizice
care trebuie să fie efectuate asupra transporturilor ecologice înaintea punerii lor în liberă circulație în Uniune, în
conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE) 2017/625;

(e) stabilirea unui catalog comun de măsuri astfel cum se menționează la articolul 41 alineatul (4) din prezentul regu­
lament.

(5) Autoritățile competente nu deleagă unor persoane fizice atribuții oficiale de control sau atribuțiile legate de alte
activități oficiale.

(6) Autoritățile competente se asigură că informațiile primite de la organismele de control în temeiul articolului 32 din
Regulamentul (UE) 2017/625 și informațiile privind măsurile aplicate de organismele de control în caz de nerespectare
constatată sau probabilă sunt colectate și utilizate de autoritățile competente pentru supravegherea activităților orga­
nismelor de control respective.

(7) În cazul în care o autoritate competentă retrage complet sau parțial delegarea anumitor atribuții oficiale de control
sau a anumitor atribuții legate de alte activități oficiale în conformitate cu articolul 33 litera (b) din Regulamentul (UE)
2017/625, aceasta decide dacă vreun certificat dintre cele eliberate de organismele de control în cauză înainte de data
deciziei respective privind retragerea parțială sau completă rămâne valabil și informează operatorii afectați de decizia
respectivă.

(8) Fără a aduce atingere articolului 33 litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/625, înaintea retragerii complete sau
parțiale a delegării de atribuții oficiale de control sau atribuțiile legate de alte activități oficiale în cazurile menționate la
litera respectivă, autoritățile competente pot suspenda complet sau parțial delegarea respectivă:

(a) pentru o perioadă care nu depășește 12 luni și în care organismul de control trebuie să remedieze deficiențele
identificate în cursul auditurilor și inspecțiilor sau pentru a aborda nerespectările pentru care se desfășoară un
schimb de informații cu alte autorități și organisme de control, cu autorități competente, precum și cu Comisia, în
conformitate cu articolul 43 din prezentul regulament; sau

(b) pentru perioada în care este suspendată acreditarea menționată la articolul 29 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul
(UE) 2017/625, în legătură cu articolul 40 alineatul (3) din prezentul regulament.

În caz de suspendare a delegării atribuțiilor oficiale de control sau a atribuțiilor legate de alte activități oficiale, orga­
nismele de control în cauză nu eliberează certificate menționate la articolul 35 pentru părțile pentru care a fost
suspendată delegarea. Autoritățile competente decid dacă vreun certificat dintre cele eliberate de organismele de
control în cauză înainte de data deciziei respective privind retragerea parțială sau completă rămâne valabil și informează
operatorii în cauză cu privire la decizia respectivă.

Fără a aduce atingere articolului 33 din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente revocă suspendarea
delegării atribuțiilor oficiale de control sau a atribuțiilor legate de alte activități oficiale cât mai curând posibil, atunci
când organismul de control a remediat deficiențele sau neconformitățile menționate la primul paragraf litera (a) sau atunci
când organismul de acreditare a ridicat suspendarea acreditării menționate la primul paragraf litera (b).

(9) În cazul în care un organism de control căruia autoritățile competente i-au delegat anumite atribuții oficiale de
control sau anumite atribuții legate de alte activități oficiale a fost, de asemenea, recunoscut de Comisie, în conformitate
cu articolul 46 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru efectuarea de activități de control în țări terțe, iar Comisia
are intenția de a retrage sau a retras recunoașterea organismului de control respectiv, autoritățile competente organizează
audituri sau inspecții la organismul de control în ceea ce privește activitățile sale în statul membru/statele membre în
cauză, în conformitate cu articolul 33 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/47

(10) Organismele de control transmit autorităților competente:

(a) o listă a operatorilor care făceau obiectul controalelor lor la data de 31 decembrie a anului precedent, până la data de
31 ianuarie a fiecărui an; și

(b) informații privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate în anul precedent pentru a sprijini pregătirea
părții referitoare la producția ecologică și etichetarea produselor ecologice din cadrul raportului anual menționat la
articolul 113 din Regulamentul (UE) 2017/625, până la data de 31 martie a fiecărui an.

(11) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 54, de completare a prezentului
regulament în ceea ce privește condițiile pentru delegarea atribuțiilor oficiale de control și a atribuțiilor legate de alte
activități oficiale către organismele de control, în plus față de condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1).

Articolul 41
Norme suplimentare privind acțiunile în caz de nerespectare
(1) Sub rezerva articolului 29, în cazul în care o autoritate competentă sau, după caz, o autoritate de control ori un
organism de control are suspiciuni sau primește informații probate, inclusiv informații din partea altor autorități
competente sau, după caz, din partea altor autorități de control ori organisme de control, cu privire la faptul că un
operator intenționează să utilizeze sau să introducă pe piață un produs care poate să nu respecte prezentul regulament,
dar care poartă termeni referitori la producția ecologică, sau în cazul în care o astfel de autoritate competentă, autoritate
de control ori organism de control este informat de un operator în legătură cu o suspiciune de nerespectare în
conformitate cu articolul 27:

(a) aceasta efectuează imediat o anchetă oficială în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 cu scopul de a verifica
respectarea prezentului regulament; ancheta respectivă trebuie finalizată cât mai curând posibil, într-un termen
rezonabil, ținând seama de durabilitatea produsului și de complexitatea cazului;

(b) aceasta/acesta interzice provizoriu atât introducerea pe piață a produselor în cauză ca produse ecologice sau în
conversie cât și utilizarea lor în producția ecologică, în așteptarea rezultatelor anchetei menționate la litera (a).
Înainte de a lua o astfel de decizie, autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea de control ori organismul de
control îi oferă operatorului ocazia de a prezenta observații.

(2) În cazul în care rezultatele anchetei menționate la alineatul (1) litera (a) nu demonstrează vreo nerespectare care să
afecteze integritatea produselor ecologice sau în conversie, operatorului i se permite să utilizeze produsele în cauză sau să
le introducă pe piață ca produse ecologice sau în conversie.

(3) Statele membre adoptă măsurile și prevăd eventuale sancțiuni necesare pentru a evita utilizarea frauduloasă a
indicațiilor menționate în capitolul IV din prezentul regulament.

(4) Autoritățile competente pun la dispoziție un catalog comun de măsuri pentru cazurile de nerespectare suspectată și
de nerespectare constatată, care urmează să fie aplicate pe teritoriul lor, inclusiv de autoritățile de control și de orga­
nismele de control.

(5) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a specifica modalitățile uniforme pentru cazurile în care
autoritățile competente trebuie să ia măsuri în legătură cu o nerespectare suspectată sau constatată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 42
Norme suplimentare privind măsurile în caz de nerespectare
(1) În eventualitatea unei nerespectări care afectează integritatea produselor ecologice sau în conversie pe parcursul
oricăreia dintre etapele producției, pregătirii și distribuției, de exemplu, din cauza utilizării unor produse, substanțe sau
tehnici neautorizate ori a amestecării cu produse neecologice, autoritățile competente și, după caz, autoritățile de control
și organismele de control se asigură că, pe lângă măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolul 138 din
Regulamentul (UE) 2017/625, în etichetarea și publicitatea întregului lot sau a întregii serii de producție în cauză nu
se face referire la producția ecologică.

(2) În eventualitatea unei nerespectări grave sau repetitive ori continue, autoritățile competente și, după caz, autoritățile
de control și organismele de control se asigură că, pe lângă măsurile prevăzute la alineatul (1) și pe lângă orice măsuri
adecvate adoptate în mod specific în conformitate cu articolul 138 din Regulamentul (UE) 2017/625, operatorilor sau
grupurilor de operatori în cauză li se interzice comercializarea de produse cu referire la producția ecologică pe o perioadă
dată și că se retrage sau se suspendă certificatul acestora menționat la articolul 35, după caz.
L 150/48 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

Articolul 43
Norme suplimentare privind schimbul de informații
(1) Pe lângă obligațiile prevăzute la articolul 105 alineatul (1) și la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul (UE)
2017/625, autoritățile competente fac imediat schimb de informații cu alte autorități competente, precum și cu Comisia
cu privire la orice suspiciune de nerespectare care afectează integritatea produselor ecologice sau în conversie.

Autoritățile competente comunică informațiile respective altor autorități competente și Comisiei prin intermediul unui
sistem informatic care permite schimburi electronice de documente și de informații, pus la dispoziție de Comisie.

(2) În cazul în care există o nerespectare suspectată sau constatată în ceea ce privește produse aflate sub controlul altor
autorități de control sau al altor organisme de control, autoritățile de control și organismele de control informează
imediat celelalte autorități sau organisme de control.

(3) Autoritățile de control și organismele de control fac schimb de alte informații relevante cu alte autorități de control
și organisme de control.

(4) În urma primirii unei cereri justificate de nevoia garantării faptului că un produs a fost realizat în conformitate cu
prezentul regulament, autoritățile de control și organismele de control fac schimb de informații cu alte autorități
competente, precum și cu Comisia, în privința rezultatelor controalelor efectuate.

(5) Autoritățile competente fac schimb de informații privind supravegherea organismelor de control cu organismele
naționale de acreditare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parla­
mentului European și al Consiliului (1).

(6) Autoritățile competente iau măsurile adecvate și instituie proceduri documentate pentru a se asigura că informațiile
privind rezultatele controalelor sunt comunicate agenției de plăți în conformitate cu necesitățile sale, în sensul artico­
lului 58 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și al actelor adoptate în
temeiul articolului menționat.

(7) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se precizează informațiile care trebuie furnizate de către
autoritățile competente, autoritățile de control și organismele de control responsabile cu controalele oficiale și cu alte
activități oficiale în conformitate cu prezentul articol, destinatarii relevanți ai acestor informații și procedurile în confor­
mitate cu care se furnizează aceste informații, inclusiv funcționalitățile sistemului informatic menționat la alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

CAPITOLUL VII

COMERȚUL CU ȚĂRI TERȚE

Articolul 44
Exportul de produse ecologice
(1) Un produs poate fi exportat din Uniune ca produs ecologic și poate purta logoul Uniunii Europene pentru
producția ecologică dacă respectă normele pentru producția ecologică în temeiul prezentului regulament.

(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de completare a prezentului
regulament în ceea ce privește documentele destinate autorităților vamale din țările terțe, în special în ceea ce privește
eliberarea certificatelor de export pentru produse ecologice în format electronic ori de câte ori este posibil și asigurarea că
produsele ecologice exportate respectă prezentul regulament.

(1) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și
de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218,
13.8.2008, p. 30).
(2) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea
și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE)
nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/49

Articolul 45
Importul de produse ecologice și de produse în conversie
(1) Un produs poate fi importat dintr-o țară terță pentru a fi introdus pe piață în Uniune ca produs ecologic sau ca
produs în conversie dacă sunt îndeplinite următoarele trei condiții:

(a) produsul este un produs menționat la articolul 2 alineatul (1);

(b) se aplică una din următoarele:

(i) produsul respectă capitolele II, III și IV din prezentul regulament, iar autoritățile de control sau organismele de
control recunoscute în conformitate cu articolul 46 au controlat toți operatorii și grupurile de operatori, astfel
cum sunt menționate la articolul 36, inclusiv exportatorii din țara terță în cauză, iar autoritățile sau organismele
respective le-au furnizat tuturor operatorilor, grupurilor de operatori și exportatorilor respectivi un certificat care
confirmă că respectă prezentul regulament;

(ii) în cazul în care produsul provine dintr-o țară terță recunoscută în conformitate cu articolul 47, produsul respectiv
respectă condițiile stabilite în acordul comercial relevant; sau

(iii) în cazul în care produsul provine dintr-o țară terță recunoscută în conformitate cu articolul 48, produsul respectiv
respectă normele echivalente de producție și control ale țării terțe respective și este importat cu un certificat de
inspecție care confirmă respectarea și care a fost eliberat de autoritățile competente, autoritățile de control sau
organismele de control ale țării terțe respective; și

(c) operatorii din țările terțe pot furniza în orice moment importatorilor și autorităților naționale din Uniune și din țările
terțe respective informații care permit identificarea operatorilor care sunt furnizorii lor și a autorităților de control sau
a organismelor de control ale acestor furnizori, pentru a se asigura trasabilitatea produsului ecologic sau în conversie
în cauză. Aceste informații se pun, de asemenea, la dispoziția autorităților de control sau a organismelor de control
ale importatorilor.

(2) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 24 alineatul (9),Comisia poate să acorde autorizații specifice
pentru utilizarea de produse și substanțe în țările terțe și în regiunile ultraperiferice ale Uniunii, ținând seama de
diferențele privind echilibrul ecologic din producția vegetală sau animalieră, de condițiile climatice specifice, de tradițiile
și de condițiile locale din zonele respective. Astfel de autorizații specifice pot fi acordate pentru o perioadă de doi ani, care
poate fi reînnoită, și respectă principiile stabilite în capitolul II și criteriile prevăzute la articolul 24 alineatele (3) și (6).

(3) Atunci când stabilește criteriile pentru ca anumite situații să se califice drept circumstanțe catastrofale și când
stabilește normele specifice cu privire la modul de gestionare a unor astfel de circumstanțe în conformitate cu articolul 22,
Comisia ia în considerare diferențele privind echilibrul ecologic și condițiile climatice și locale din țările terțe și regiunile
ultraperiferice ale Uniunii.

(4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme specifice privind conținutul certificatelor
menționate la alineatul (1) litera (b), procedura care trebuie urmată pentru eliberarea acestora, verificarea acestora și
mijloacele tehnice prin care sunt eliberate, în special în ceea ce privește rolul autorităților competente, al autorităților
de control și al organismelor de control, asigurând trasabilitatea și conformitatea produselor importate destinate să fie
introduse pe piața Uniunii drept produse ecologice sau produse în conversie, după cum se prevede la alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

(5) Respectarea condițiilor și a măsurilor prevăzute la alineatul (1) pentru importul de produse ecologice și produse în
conversie menționate la alineatul (1) în Uniune este verificată la posturile de inspecție la frontieră, în conformitate cu
articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625. Frecvența controalelor fizice menționate la articolul 49
alineatul (2) din regulamentul menționat depinde de probabilitatea nerespectării, astfel cum este definită la articolul 3
punctul 57 din prezentul regulament.

Articolul 46
Recunoașterea autorităților de control și a organismelor de control
(1) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să recunoască autoritățile de control și organismele de
control care au competența de a efectua controale și de a emite un certificat ecologic în țări terțe, să retragă recunoașterea
unor astfel de autorități și organisme de control, și să elaboreze o listă a autorități de control și organisme de control
recunoscute.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
L 150/50 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(2) Autoritățile de control sau organismele de control sunt recunoscute, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul
articol, pentru controlul importului categoriilor de produse enumerate la articolul 35 alineatul (7), dacă îndeplinesc
următoarele criterii:

(a) sunt stabilite legal într-un stat membru sau într-o țară terță;

(b) au capacitatea de a executa controale pentru a asigura îndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 45 alineatul (1)
litera (a), litera (b) punctul (i) și litera (c) și la prezentul articol pentru produsele ecologice și produsele în conversie
destinate importului în Uniune;

(c) oferă garanții adecvate de obiectivitate și imparțialitate și sunt libere de orice conflicte de interese în exercitarea
sarcinilor lor de control;

(d) în cazul organismelor de control, acestea sunt acreditate conform standardului armonizat relevant pentru „Evaluarea
conformității – Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii”, a cărui referință a fost publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

(e) dețin cunoștințele de specialitate, echipamentele și infrastructura necesare pentru desfășurarea sarcinilor de control și
un personal cu un nivel adecvat de calificare și experiență în număr suficient; și

(f) îndeplinesc orice criterii suplimentare care pot fi stabilite într-un act delegat adoptat în temeiul alineatului (7).

(3) Acreditarea menționată la alineatul (2) litera (d) poate fi acordată numai de:

(a) un organism de acreditare național din Uniune, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008; sau

(b) un organism de acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile
Forumului internațional de acreditare.

(4) Autoritățile de control și organismele de control transmit Comisiei o cerere de recunoaștere. O astfel de cerere
constă într-un dosar tehnic care conține toate informațiile care sunt necesare pentru asigurarea îndeplinirii criteriilor
stabilite la alineatul (2).

Autoritățile de control furnizează cel mai recent raport de evaluare emis de autoritatea competentă iar organismele de
control furnizează certificatul de acreditare eliberat de organismul de acreditare. După caz, autoritățile de control sau
organismele de control furnizează de asemenea cele mai recente rapoarte privind evaluarea periodică la fața locului,
supravegherea și reevaluarea multianuală a activităților lor.

(5) Pe baza informațiilor menționate la alineatul (4) și a oricăror alte informații relevante legate de autoritatea de
control sau de organismul de control, Comisia asigură supravegherea corespunzătoare a autorităților de control și a
organismelor de control recunoscute prin revizuirea periodică a funcționării și a recunoașterii acestora. În scopul
respectivei supravegheri, Comisia poate solicita informații suplimentare de la organismele de acreditare sau, după caz,
de la autoritățile competente.

(6) Caracterul supravegherii menționate la alineatul (5) se stabilește pe baza unei evaluări a probabilității nerespectării,
ținând cont în special de activitatea autorității de control sau a organismului de control, de tipul produselor și de
operatorii pe care îi controlează și de modificările normelor de producție și ale măsurilor de control.

Recunoașterea autorităților de control sau a organismelor de control menționate la alineatul (1) trebuie în special să fie
retrasă fără întârziere în conformitate cu procedura menționată la alineatul menționat în cazul în care au fost descoperite
încălcări grave sau repetate în ceea ce privește certificarea sau controalele și acțiunile stabilite în conformitate cu
alineatul (8) și în cazul în care autoritatea de control sau organismul de control în cauză nu ia măsuri de remediere
adecvate și în timp util ca răspuns la solicitarea Comisiei într-un termen stabilit de Comisie. Un astfel de termen este
stabilit în funcție de gravitatea problemei și, în general, nu poate fi mai scurt de 30 de zile.

(7) Comisia este împuternicită, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 54 care:

(a) să modifice alineatul (2) de la prezentul articol prin adăugarea unor criterii suplimentare față de cele stabilite la
alineatul respectiv pentru recunoașterea autorităților de control și a organismelor de control menționate la alineatul (1)
de la prezentul articol sau pentru retragerea unei astfel de recunoașteri, sau prin modificarea respectivelor criterii
adăugate;

(b) să completeze prezentul regulament în ceea ce privește:

(i) exercitarea supravegherii de către autoritățile de control și organismele de control recunoscute de Comisie în
conformitate cu alineatul (1), inclusiv prin examinare la fața locului; și

(ii) controalele și alte acțiuni care trebuie efectuate de autoritățile de control și organismele de control respective.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/51

(8) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a garanta aplicarea unor măsuri în ceea ce privește cazurile
de nerespectare suspectată sau constatată, în special cele care afectează integritatea produselor ecologice sau în conversie
importate în temeiul recunoașterii prevăzute la prezentul articol. Măsurile de acest gen pot consta în special în verificarea
integrității produselor ecologice sau în conversie înaintea introducerii produselor pe piață în Uniune și, după caz, în
suspendarea autorizației de introducere pe piață în Uniune a unor astfel de produse ca produse ecologice sau produse în
conversie.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

(9) Din motive imperative de urgență justificate corespunzător, legate de practici neloiale sau practici incompatibile cu
principiile și normele referitoare la producția ecologică, de protejarea încrederii consumatorilor sau de protejarea
concurenței loiale între operatori, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate
cu procedura menționată la articolul 55 alineatul (3), pentru a lua măsurile menționate la prezentul articol alineatul (8)
sau pentru a decide în privința retragerii recunoașterii autorităților de control și a organismelor de control menționate la
alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 47
Echivalența în temeiul unui acord comercial
O țară terță recunoscută menționată la articolul 45 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) este o țară terță pe care Uniunea a
recunoscut-o în temeiul unui acord comercial ca având un sistem de producție care îndeplinește aceleași obiective și
principii prin aplicarea unor norme care asigură același nivel de garantare a conformității pe care îl asigură normele
Uniunii.

Articolul 48
Echivalența în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007
(1) O țară terță recunoscută menționată la articolul 45 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) este o țară terță care a fost
recunoscută în scopul echivalenței în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, inclusiv cele
recunoscute în temeiul măsurii tranzitorii prevăzute la articolul 58 din prezentul regulament.

Recunoașterea respectivă a țărilor terțe expiră la 31 decembrie 2025.

(2) Pe baza rapoartelor anuale care trebuie trimise Comisiei până la data de 31 martie a fiecărui an de țările terțe
menționate la alineatul (1), referitoare la punerea în aplicare și executarea măsurilor de control stabilite de țările respective,
și având în vedere orice altă informație primită, Comisia asigură supravegherea adecvată a țărilor terțe recunoscute prin
reexaminarea regulată a recunoașterii lor. În acest scop, Comisia poate solicita ajutorul statelor membre. Caracterul
supravegherii se stabilește pe baza unei evaluări a probabilității nerespectării, ținând cont în special de volumul expor­
turilor către Uniune din țara terță în cauză, de rezultatele activităților de monitorizare și supraveghere efectuate de
autoritatea competentă și de rezultatele controalelor anterioare. Comisia prezintă periodic Parlamentului European și
Consiliului un raport privind rezultatele reexaminării efectuate.

(3) Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă cu țările terțe menționate la alineatul (1)
și poate modifica lista respectivă prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

(4) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de completare a prezentului
regulament în ceea ce privește informațiile care trebuie transmise de țările terțe incluse pe listă în conformitate cu
alineatul (3) de la prezentul articol, necesare pentru supravegherea de către Comisie a recunoașterii lor, precum și în
ceea ce privește exercitarea de către Comisie a respectivei supravegheri, inclusiv prin examinare la fața locului.

(5) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a garanta aplicarea unor măsuri în ceea ce privește cazurile
de nerespectare suspectată sau constatată, în special cele care afectează integritatea produselor ecologice sau în conversie
importate din țările terțe prevăzute la prezentul articol. Măsurile de acest gen pot consta în special în verificarea
integrității produselor ecologice sau în conversie înaintea introducerii produselor pe piață în Uniune și, după caz, în
suspendarea autorizației de introducere pe piață în Uniune a unor astfel de produse ca produse ecologice sau produse în
conversie.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
L 150/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

Articolul 49
Raportul Comisiei privind aplicarea articolelor 47 și 48
Până la 31 decembrie 2021, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la stadiul aplicării
articolelor 47 și 48, în special în ceea ce privește recunoașterea țărilor terțe în sensul echivalenței.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII GENERALE

SECȚIUNEA 1

Libera circulație a produselor ecologice și în conversie

Articolul 50
Neinterzicerea și nerestricționarea comercializării produselor ecologice și în conversie
Autoritățile competente, autoritățile de control și organismele de control nu interzic sau restricționează, pe motive legate
de producție, de etichetare sau de prezentarea produselor, comercializarea produselor ecologice și în conversie controlate
de o altă autoritate competentă, de o altă autoritate de control sau de un alt organism de control, aflat în alt stat membru,
dacă produsele respective sunt conforme cu prezentul regulament. În special, nu se efectuează niciun control oficial sau
alte activități oficiale decât cele în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 și nu se percep taxe pentru controale oficiale și
alte activități oficiale altele decât cele prevăzute în capitolul VI din regulamentul menționat.

SECȚIUNEA 2

Informații, raportare și derogări conexe

Articolul 51
Informații referitoare la sectorul ecologic și la comerțul conex
(1) În fiecare an, statele membre transmit Comisiei informațiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului
regulament și pentru monitorizarea acestei aplicări. Pe cât posibil, aceste informații se bazează pe surse de date
confirmate. Comisia ține cont de nevoile de date și de sinergiile dintre potențialele surse de date, mai ales de utilizarea
datelor în scopuri statistice, atunci când este cazul.

(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește sistemul care trebuie utilizat pentru transmiterea
informațiilor menționate la alineatul (1), detaliile referitoare la informațiile care trebuie transmise și data până la care
trebuie transmise respectivele informații.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).

Articolul 52
Informații referitoare la autoritățile competente, la autoritățile de control și la organismele de control
(1) Statele membre păstrează o listă actualizată periodic, care conține:

(a) denumirile și adresele autorităților competente;

(b) denumirile, adresele și numerele de cod ale autorităților de control și ale organismelor de control.

Statele membre transmit Comisiei listele respective și orice modificare adusă acestora și le fac publice, cu excepția
cazurilor în care o astfel de transmitere și publicare au fost deja solicitate în conformitate cu articolul 4 alineatul (4)
din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2) Pe baza informațiilor prevăzute la alineatul (1), Comisia publică periodic pe internet o listă actualizată a autori­
tăților de control și a organismelor de control menționate la alineatul (1) litera (b).

Articolul 53
Derogări, autorizații și rapoarte
(1) Derogările de la utilizarea materialului ecologic de reproducere a plantelor și de la utilizarea animalelor ecologice,
prevăzute în partea I punctul 1.8.5 din anexa II și în partea II punctele 1.3.4.3 și 1.3.4.4 din anexa II, cu excepția părții II
punctul 1.3.4.4.2 din anexa II, expiră la 31 decembrie 2035.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/53

(2) Începând cu 1 ianuarie 2028, pe baza concluziilor în ceea ce privește disponibilitatea materialului ecologic de
reproducere a plantelor și a animalelor ecologice prezentată în raportul prevăzut la alineatul (7) de la prezentul articol,
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de modificare a prezentului regu­
lament după cum urmează:

(a) încetarea derogărilor menționate la punctul 1.8.5 din anexa II partea I și la punctele 1.3.4.3 și 1.3.4.4 din anexa II
partea I, cu excepția punctului 1.3.4.4.2 din anexa II partea II, înainte de 31 decembrie 2035 sau prelungirea acestora
dincolo de data menționată; sau

(b) încetarea derogării menționate în partea II punctul 1.3.4.4.2 din anexa II.

(3) Începând cu 1 ianuarie 2026, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de
modificare a articolului 26 alineatul (2) litera (b) pentru a extinde domeniul de aplicare al sistemului de informații
menționat la articolul 26 alineatul (2) astfel încât să cuprindă și puicuțele, precum și a părții II punctul 1.3.4.3 din
anexa II pentru a întemeia derogările în ceea ce privește puicuțele pe datele colectate în conformitate cu acest sistem;

(4) Începând cu 1 ianuarie 2025, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate în
temeiul informațiilor referitoare la disponibilitatea hranei proteice ecologice pentru păsări de curte și porcine puse la
dispoziție de statele membre în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol sau prezentate în raportul menționat
la alineatul (7) de la prezentul articol, care prevăd încetarea autorizațiilor de a utiliza hrană proteică neecologică în nutriția
păsărilor de curte și a porcinelor prevăzute în partea II punctul 1.9.3.1 litera (c) și punctul 1.9.4.2 litera (c) din anexa II
înainte de 31 decembrie 2025 sau prelungirea acestora după această dată.

(5) Atunci când prelungește derogările sau autorizațiile menționate la alineatele (2), (3) și (4), Comisia procedează astfel
numai atât timp cât deține informații, în special informații furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (6),
care confirmă indisponibilitatea pe piața Uniunii a materialului de reproducere a plantelor, a animalelor și a hranei pentru
animale în cauză.

(6) Până la data de 30 iunie a fiecărui an, statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre:

(a) informațiile furnizate în baza de date, astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (1), și în sistemele menționate la
articolul 26 alineatul (2) și, dacă este cazul, în sistemele menționate la articolul 26 alineatul (3);

(b) informațiile privind derogările acordate în conformitate cu partea I punctul 1.8.5 din anexa II partea II punctele
1.3.4.3 și 1.3.4.4 din anexa II; și

(c) informațiile privind disponibilitatea pe piața Uniunii a hranei proteice ecologice pentru păsări de curte și porcine și
privind autorizațiile acordate în conformitate cu partea II punctele 1.9.3.1 litera (c) și 1.9.4.2 litera (c) din anexa II.

(7) Până la 31 decembrie 2025, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la
disponibilitatea pe piața Uniunii și, dacă este cazul, cu privire la cauzele accesului limitat la:

(a) materialul ecologic de reproducere a plantelor;

(b) animalele ecologice care fac obiectul derogărilor menționate la punctele 1.3.4.3 și 1.3.4.4 din anexa II partea II;

(c) hrana proteică ecologică destinată alimentației păsărilor de curte și a porcinelor sub rezerva autorizațiilor menționate
la punctul 1.9.3.1 litera (c) și la punctul 1.9.4.2 litera (c) din anexa II partea II.

La elaborarea acestui raport, Comisia ține cont, în special, de datele colectate în conformitate cu articolul 26 și de
informațiile referitoare la derogările și la autorizațiile menționate la alineatul (6) de la prezentul articol.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII PROCEDURALE, TRANZITORII ȘI FINALE

SECȚIUNEA 1

Dispoziții procedurale
Articolul 54
Exercitarea delegării de competențe
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
L 150/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (6), articolul 9 alineatul (11), articolul 10
alineatul (5), articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3), articolul 14 alineatul (2), articolul 15 alineatul (2), arti­
colul 16 alineatul (2), articolul 17 alineatul (2), articolul 18 alineatul (2), articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (1),
articolul 22 alineatul (1), articolul 23 alineatul (2), articolul 24 alineatul (6), articolul 30 alineatul (7), articolul 32 alinea­
tul (4), articolul 33 alineatul (6), articolul 34 alineatul (8), articolul 35 alineatul (9), articolul 36 alineatul (3), articolul 38
alineatul (8), articolul 40 alineatul (11), articolul 44 alineatul (2), articolul 46 alineatul (7), articolul 48 alineatul (4), arti­
colul 53 alineatele (2), (3) și (4), articolul 57 alineatul (3) și articolul 58 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de
cinci ani de la 1 ianuarie 2021. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni
înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu
excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de
încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (6), articolul 9 alineatul (11), articolul 10 alineatul (5),
articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3), articolul 14 alineatul (2), articolul 15 alineatul (2), articolul 16 alinea­
tul (2), articolul 17 alineatul (2), articolul 18 alineatul (2), articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (1), articolul 22
alineatul (1), articolul 23 alineatul (2), articolul 24 alineatul (6), articolul 30 alineatul (7), articolul 32 alineatul (4), arti­
colul 33 alineatul (6), articolul 34 alineatul (8), articolul 35 alineatul (9), articolul 36 alineatul (3), articolul 38 alineatul (8),
articolul 40 alineatul (11), articolul 44 alineatul (2), articolul 46 alineatul (7), articolul 48 alineatul (4), articolul 53 alinea­
tele (2), (3) și (4), articolul 57 alineatul (3) și articolul 58 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European
sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia
produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată
ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate
cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (6), al articolului 9 alineatul (11), al articolului 10 alinea­
tul (5), al articolului 12 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (3), al articolului 14 alineatul (2), al articolului 15 alinea­
tul (2), al articolului 16 alineatul (2), al articolului 17 alineatul (2), al articolului 18 alineatul (2), al articolului 19 alinea­
tul (2), al articolului 21 alineatul (1), al articolului 22 alineatul (1), al articolului 23 alineatul (2), al articolului 24 alinea­
tul (6), al articolului 30 alineatul (7), al articolului 32 alineatul (4), al articolului 33 alineatul (6), al articolului 34 alinea­
tul (8), al articolului 35 alineatul (9), al articolului 36 alineatul (3), al articolului 38 alineatul (8), al articolului 40 alinea­
tul (11), al articolului 44 alineatul (2), al articolului 46 alineatul (7), al articolului 48 alineatul (4), al articolului 53 alinea­
tele (2), (3) și (4), al articolului 57 alineatul (3) și al articolului 58 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici
Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către
Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și
Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa
Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 55
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet denumit „Comitetul pentru producția ecologică”. Respectivul comitet este un
comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011,
coroborat cu articolul 5.

(4) În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

SECȚIUNEA 2

Abrogare și dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 56
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 se abrogă.

Totuși, regulamentul menționat se aplică în continuare în scopul încheierii procesului de examinare a cererilor pendinte
din partea țărilor terțe, menționate la articolul 58 din prezentul regulament.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/55

Articolul 57
Măsuri tranzitorii referitoare la autoritățile de control și la organismele de control recunoscute în temeiul
articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007
(1) Recunoașterea acordată autorităților de control și organismelor de control în temeiul articolului 33 alineatul (3) din
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 expiră până la 31 decembrie 2023 cel târziu.
(2) Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă cu autoritățile de control și organismele
de control recunoscute în temeiul articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și poate modifica lista
respectivă prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55
alineatul (2).
(3) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de completare a prezentului
regulament în ceea ce privește informațiile care trebuie transmise de autoritățile de control și de organismele de control
menționate la prezentul articol alineatul (2), care sunt necesare pentru supravegherea de către Comisie a recunoașterii lor,
precum și în ceea ce privește exercitarea de către Comisie a respectivei supravegheri, inclusiv prin examinare la fața
locului.
Articolul 58
Măsuri tranzitorii referitoare la cererile depuse de țările terțe în temeiul articolului 33 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 834/2007
(1) Comisia încheie examinarea cererilor depuse de țările terțe care au fost depuse în temeiul articolului 33 alineatul (2)
din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt în curs de examinare la 17 iunie 2018. În privința examinării cererilor
respective, se aplică regulamentul menționat.
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 54, acte delegate de completare a prezentului
regulament prin stabilirea normelor procedurale necesare pentru examinarea cererilor menționate la prezentul articol
alineatul (1), inclusiv cu privire la informațiile care trebuie transmise de țările terțe.
Articolul 59
Măsuri tranzitorii referitoare la prima recunoaștere a autorităților de control și a organismelor de control
Prin derogare de la data aplicării prevăzută la articolul 61 al doilea paragraf, articolul 46 se aplică de la 17 iunie 2018 în
măsura în care acest lucru este necesar pentru a permite o recunoaștere în timp util a autorităților de control și a
organismelor de control.
Articolul 60
Măsuri tranzitorii privind stocurile de produse ecologice produse în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 834/2007
Produsele produse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 înainte de 1 ianuarie 2021 pot fi introduse pe
piață după data respectivă, până la epuizarea stocurilor.
Articolul 61
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Strasbourg, 30 mai 2018.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele
A. TAJANI L. PAVLOVA
______
L 150/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

ANEXA I

ALTE PRODUSE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

— Drojdie utilizată ca aliment sau hrană pentru animale;

— maté, porumb dulce, frunze de viță, miezuri de palmier, muguri de hamei și alte părți comestibile ale plantelor și
produse obținute din acestea;

— sare de mare și alte tipuri de sare utilizate pentru alimente și hrana pentru animale;

— gogoși de viermi de mătase de pe care se pot depăna fire;

— gume și rășini naturale;

— ceară de albine;

— uleiuri esențiale;

— dopuri de plută din plută naturală, neaglomerate și fără niciun fel de lianți;

— bumbac, necardat și nepieptănat;

— lână, necardată și nepieptănată;

— piei brute și piei netratate;

— preparate tradiționale din plante pe bază de plante.

14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/57

ANEXA II

NORMELE DE PRODUCȚIE DETALIATE MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL III

Partea I: Norme privind producția vegetală

Pe lângă normele de producție stabilite la articolele 9-12, normele prevăzute în această parte se aplică producției vegetale
ecologice.

1. Cerințe generale
1.1. Culturile ecologice, cu excepția acelora care sunt cultivate în mod natural în apă, se produc în soluri vii sau în
soluri vii amestecate ori fertilizate cu materiale și produse permise în producția ecologică, în contact cu
subsolul și roca de bază.

1.2. Este interzisă producția hidroponică, o metodă de cultivare a plantelor care nu cresc în apă în mod natural,
constând în plasarea rădăcinilor acestora numai într-o soluție de nutrienți sau într-un mediu inert în care se
adaugă o soluție de nutrienți.

1.3. Prin derogare de la punctul 1.1, sunt permise producția de germeni prin umezirea semințelor și obținerea de
andive inclusiv prin scufundare în apă curată.

1.4. Prin derogare de la punctul 1.1, următoarele practici sunt permise:

(a) cultivarea plantelor pentru producția de plante ornamentale și de plante aromatice în ghivece, care urmează
să fie vândute împreună cu ghiveciul către consumatorul final;

(b) cultivarea de plantule sau răsaduri în containere pentru transplantare ulterioară.

1.5. Prin derogare de la punctul 1.1, cultivarea plantelor în straturi înălțate este permisă numai pentru suprafețele
care au fost certificate ca fiind ecologice pentru această practică înainte de 28 iunie 2017 în Finlanda, Suedia și
Danemarca. Nicio extindere a suprafețelor respective nu este permisă.

Această derogare expiră la 31 decembrie 2030.

Până la 31 decembrie 2025, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la
utilizarea straturilor înălțate în agricultura ecologică. Raportul respectiv poate fi însoțit, atunci când este cazul,
de o propunere legislativă privind utilizarea straturilor înălțate în agricultura ecologică.

1.6. Toate tehnicile de producție vegetală utilizate previn sau reduc la minimum orice contribuție la contaminarea
mediului.

1.7. Conversia
1.7.1. Pentru ca plantele și produsele vegetale să fie considerate produse ecologice, normele de producție stabilite în
prezentul regulament trebuie să fi fost puse în aplicare cu privire la parcele pe parcursul unei perioade de
conversie de cel puțin doi ani înainte de însămânțare sau, în cazul pășunilor și al furajelor perene, pe parcursul
unei perioade de cel puțin doi ani înainte de utilizarea acestora ca hrană ecologică pentru animale sau, în cazul
culturilor perene altele decât furajele, pe parcursul unei perioade de cel puțin trei ani înainte de prima recoltă a
produselor ecologice.

1.7.2. În cazurile în care terenul sau una sau mai multe parcele ale acestuia au fost contaminate cu produse sau
substanțe neautorizate pentru utilizarea în producția ecologică, autoritatea competentă poate decide să prelun­
gească perioada de conversie pentru terenul sau parcelele în cauză peste perioada menționată la punctul 1.7.1.

1.7.3. În cazul în care are loc un tratament cu un produs sau o substanță neautorizată pentru utilizarea în producția
ecologică, autoritatea competentă solicită o nouă perioadă de conversie în conformitate cu punctul 1.7.1.

Perioada respectivă poate fi redusă în următoarele două cazuri:

(a) un tratament cu un produs sau o substanță neautorizată pentru utilizarea în producția ecologică, ca parte
dintr-o măsură obligatorie de control al dăunătorilor sau al buruienilor, inclusiv al organismelor de
carantină sau al speciilor invazive, impusă de autoritatea competentă a statului membru în cauză;

(b) un tratament cu un produs sau o substanță neautorizată pentru utilizarea în producția ecologică, ca parte a
unor teste științifice aprobate de autoritatea competentă a statului membru în cauză.
L 150/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

1.7.4. În cazurile menționate la punctele 1.7.2. și 1.7.3, durata perioadei de conversie se fixează luând în considerare
următoarele cerințe:
(a) procesul de degradare a produsului sau substanței în cauză trebuie să garanteze, la sfârșitul perioadei de
conversie, un nivel nesemnificativ de reziduuri în sol și, în cazul unei culturi perene, în plantă;
(b) în urma tratamentului, recolta nu poate fi introdusă pe piață drept produse ecologice sau în conversie.
1.7.4.1. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice decizie pe care au luat-o pentru
a stabili măsuri obligatorii legate de tratamentul cu un produs sau o substanță neautorizată pentru utilizare în
producția ecologică;
1.7.4.2. În cazul în care are loc un tratament cu un produs sau o substanță neautorizată pentru utilizare în producția
ecologică, nu se aplică punctul 1.7.5 litera (b).
1.7.5. În cazul terenurilor asociate producției animaliere ecologice:
(a) normele de conversie se aplică întregii suprafețe a unității de producție pe care se produce hrana pentru
animale.
(b) în pofida dispozițiilor de la punctul 1.7.5 litera (a), perioada de conversie poate fi redusă la un an în cazul
pășunilor și al suprafețelor în aer liber utilizate de specii neerbivore.
1.8. Originea plantelor, inclusiv a materialului de reproducere a plantelor
1.8.1. Pentru producția de alte plante și produse vegetale decât materialul de reproducere a plantelor se folosește
numai material ecologic de reproducere a plantelor.
1.8.2. Pentru obținerea materialului ecologic de reproducere a plantelor care urmează să fie utilizat pentru producția
de alte produse decât materialul de reproducere a plantelor, planta-mamă și, dacă este relevant, alte plante
destinate producției de material de reproducere a plantelor trebuie să fi fost produse în conformitate cu
prezentul regulament pe durata a cel puțin o generație sau, în cazul culturilor perene, timp de cel puțin o
generație în cursul a două perioade de vegetație.
1.8.3. Atunci când aleg tipul de material ecologic de reproducere a plantelor, operatorii acordă prioritate materialului
ecologic de reproducere a plantelor adecvat agriculturii ecologice.
1.8.4. Pentru producția de soiuri ecologice adecvate agriculturii ecologice, activitățile de ameliorare ecologică se
realizează în condiții ecologice și se concentrează pe îmbunătățirea diversității genetice, pe fundamentarea
pe capacitatea de reproducție naturală, precum și pe performanțele agronomice, rezistența la boli și adaptarea
la diversele condiții pedoclimatice locale.
Toate practicile de înmulțire, cu excepția culturii de meristeme, se desfășoară în cadrul unei gestionări ecologice
certificate.
1.8.5. Utilizarea materialului în conversie și neecologic de reproducere a plantelor
1.8.5.1. Prin derogare de la punctul 1.8.1, în cazul în care datele colectate în baza de date menționată la articolul 26a
alineatul (1) sau în sistemul menționat la articolul 26 alineatul (2) litera (a) arată că nu sunt îndeplinite nevoile
calitative sau cantitative ale operatorului cu privire la materialul ecologic relevant de reproducere a plantelor, cu
excepția plantulelor, autoritățile competente pot autoriza utilizarea materialului de reproducere a plantelor
neecologic sau în conversie în conformitate cu condițiile stabilite la punctele 1.8.5.3, 1.8.5.4 și 1.8.5.5.
Înainte de a solicita orice astfel de derogare, operatorul consultă baza de date menționată la articolul 26
alineatul (1) sau sistemul menționat la articolul 26 alineatul (2) litera (a) pentru a verifica dacă solicitarea sa
este justificată.
1.8.5.2. Autoritățile de control sau organismele de control recunoscute în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) pot
autoriza operatorii din țările terțe să utilizeze materialului de reproducere a plantelor neecologic sau în
conversie într-o unitate de producție ecologică, atunci când materialul ecologic de reproducere a plantelor
nu este disponibil în cantitate suficientă sau la un nivel calitativ suficient pe teritoriul țării terțe în care își are
sediul operatorul și în conformitate cu condițiile prevăzute la punctele 1.8.5.3., 1.8.5.4 și 1.8.5.5.
1.8.5.3. Materialul neecologic de reproducere a plantelor nu se tratează cu alte produse de protecție a plantelor decât
cele autorizate pentru tratamentul semințelor în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din prezentul regu­
lament, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a statului membru în cauză a prescris tratament
chimic în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2016/2031 în scopuri fitosanitare, pentru toate soiurile unei
specii date în zona în care urmează să se utilizeze materialul de reproducere a plantelor.
1.8.5.4. Autorizația de utilizare a materialului în conversie sau neecologic de reproducere a plantelor se acordă înainte
de semănarea culturii.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/59

1.8.5.5. Autorizația de utilizare a materialului în conversie sau neecologic de reproducere a plantelor se acordă doar
utilizatorilor individuali de la un sezon la altul, iar autoritatea competentă responsabilă de autorizare alcătuiește
o listă cu cantitățile autorizate de material de reproducere a plantelor.
1.9. Gestionarea și fertilizarea solului
1.9.1. În producția vegetală ecologică se folosesc practici de prelucrare a solului și de cultivare care mențin sau
sporesc materia organică a solului, ameliorează stabilitatea și biodiversitatea solului și previn tasarea și
eroziunea solului.
1.9.2. Fertilitatea și activitatea biologică a solului sunt menținute și sporite:
(a) cu excepția cazului pajiștilor sau furajelor perene, prin utilizarea rotației multianuale a culturilor, inclusiv a
culturilor obligatorii de leguminoase, ca culturi principale sau culturi de protecție pentru culturile de rotație,
și a altor culturi pentru îngrășăminte verzi;
(b) în cazul serelor sau al culturilor perene, altele decât furajele, prin utilizarea culturilor pentru îngrășăminte
verzi pe termen scurt și leguminoase, precum și prin utilizarea diversității vegetale; și
(c) în toate cazurile, prin aplicarea de îngrășăminte de origine animală sau de materii organice, ambele de
preferință compostate, provenite din producția ecologică.
1.9.3. În cazul în care nevoile nutritive ale plantelor nu pot fi satisfăcute prin măsurile prevăzute la punctele 1.9.1
și 1.9.2, se pot folosi numai îngrășămintele și amelioratorii de sol care au fost autorizați în temeiul artico­
lului 24 pentru utilizare în producția ecologică și numai în măsura în care este necesar. Operatorii țin registre
privind utilizarea produselor respective.
1.9.4. Cantitatea totală de gunoi de grajd, astfel cum este definit în Directiva 91/676/CEE, utilizat în unitățile de
producție în conversie sau ecologică, nu depășește 170 kg de azot pe an/hectar de suprafață agricolă utilizată.
Această limită se aplică numai utilizării gunoiului de grajd, a gunoiului de grajd uscat și a dejecțiilor animaliere
deshidratate de la pasări de curte, a compostului din excremente de animale, inclusiv dejecțiile animaliere de la
pasări de curte, a compostului de gunoi de grajd și a excrementelor lichide de animale.
1.9.5. Operatorii exploatațiilor agricole pot stabili acorduri de cooperare scrise exclusiv cu alte exploatații și între­
prinderi agricole care respectă normele privind producția ecologică, cu scopul de a răspândi surplusul de
dejecții animaliere provenit din unități de producție ecologică. Limita maximă menționată la punctul 1.9.4
se calculează pe baza tuturor unităților de producție ecologică implicate într-o astfel de cooperare.
1.9.6. Pentru îmbunătățirea stării generale a solului sau în scopul îmbunătățirii disponibilității nutrienților în sol sau
în culturi, se pot utiliza preparate pe bază de microorganisme.
1.9.7. Pentru activarea compostului se pot folosi preparate adecvate pe bază de plante sau preparate din microor­
ganisme.
1.9.8. Nu se folosesc îngrășăminte minerale pe bază de azot.
1.9.9. Se pot utiliza preparate biodinamice.
1.10. Gestionarea dăunătorilor și a buruienilor
1.10.1. Prevenirea daunelor cauzate de dăunători și buruieni se bazează în principal pe protecția prin:
— inamici naturali,
— alegerea speciilor, a soiurilor și a materialului eterogen,
— rotația culturilor,
— tehnici de cultivare precum fumigația ecologică, metode mecanice și fizice, și
— procese termice, precum solarizarea și, în cazul culturilor protejate, tratamentul cu abur la suprafață aplicat
solului (la o adâncime maximă de 10 cm).
1.10.2. Dacă plantele nu pot fi protejate în mod adecvat de dăunători prin măsurile prevăzute la punctul 1.10.1 sau în
cazul unei amenințări constatate pentru o cultură, se pot utiliza numai produsele și substanțele autorizate în
temeiul articolelor 9 și 24 pentru utilizare în producția ecologică și numai în măsura în care este necesar.
Operatorii țin registre care să dovedească necesitatea utilizării unor astfel de produse.
1.10.3. În legătură cu produsele și substanțele folosite în capcane sau în dozatoare de produse și substanțe, altele decât
feromonii, capcanele și/sau dozatoarele împiedică eliberarea produselor și substanțelor în mediu și contactul
dintre produse și substanțe și culturi. Toate capcanele, inclusiv capcanele cu feromoni, se colectează după
utilizare și se elimină în condiții de siguranță.
L 150/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

1.11. Produsele folosite pentru curățare și dezinfecție

Se folosesc numai acele produse pentru curățare și dezinfecție în producția vegetală autorizate în temeiul
articolului 24 pentru folosire în producția ecologică.
1.12. Obligația de a ține evidențe
Operatorii țin registre cu privire la parcelele în cauză și cu privire la cantitatea recoltei.
1.13. Pregătirea produselor neprelucrate
În cazul în care operațiunile de pregătire, altele decât cele de prelucrare, sunt efectuate pe plante, cerințele
generale stabilite la punctele 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 și 2.2.3 din partea IV se aplică mutatis mutandis unor astfel de
operațiuni.
2. Norme detaliate pentru anumite plante și produse vegetale
2.1. Norme privind producția de ciuperci

Pentru producția de ciuperci pot fi folosite substraturi, în cazul în care acestea sunt formate exclusiv din
următoarele componente:
(a) gunoi de grajd și excremente de animale:
(i) fie din unități de producție ecologică, fie din unități în conversie aflate în cel de-al doilea an de
conversie; fie
(ii) menționate la punctul 1.9.3, numai în cazul în care produsul menționat la punctul (i) nu este dispo­
nibil, cu condiția ca excrementele de animale și gunoiul de grajd respective să nu depășească 25 % din
greutatea tuturor componentelor substratului, cu excepția materialului de acoperire și a apei eventual
adăugate, înainte de compostare;
(b) produse de origine agricolă, altele decât cele menționate la litera (a), provenite din unități de producție
ecologică;
(c) turbă netratată cu produse chimice;
(d) lemn netratat cu produse chimice după tăiere;
(e) produsele minerale menționate la punctul 1.9.3, apă și sol.
2.2. Norme privind culegerea plantelor sălbatice

Culegerea de plante sălbatice și de părți ale acestora, care cresc în mod spontan în zone naturale, păduri și zone
agricole, este considerată drept o metodă de producție ecologică, dacă:
(a) suprafețele respective nu au fost tratate, timp de cel puțin trei ani înainte de culegere, cu alte produse sau
substanțe decât cele autorizate în temeiul cu articolelor 9 și 24 pentru utilizare în producția ecologică;
(b) culegerea nu afectează stabilitatea habitatului natural sau prezervarea speciilor din zona de culegere.
Partea II: Norme privind producția animalieră
Pe lângă normele de producție stabilite la articolele 9, 10, 11 și 14, normele stabilite în prezenta parte se aplică producției
animaliere ecologice.
1. Cerințe generale
1.1. Cu excepția apiculturii, se interzice producția animalieră în lipsa terenurilor, în cazul în care fermierul care
intenționează să producă animale ecologice nu gestionează terenuri agricole și nu a încheiat un acord scris de
cooperare cu un fermier în ceea ce privește utilizarea unor unități de producție ecologică sau în conversie,
pentru animalele respective.
1.2. Conversia
1.2.1. În cazul începerii simultane a conversiei unității de producție, inclusiv a pășunilor sau a oricărui teren utilizat
pentru hrănirea animalelor, și a animalelor existente în unitatea de producție la începutul perioadei sale de
conversie, astfel cum este prevăzut la punctele 1.7.1 și 1.7.5 litera (b) din partea I, animalele și produsele de
origine animală pot fi considerate ecologice la sfârșitul perioadei de conversie a unității de producție, chiar dacă
perioada de conversie stabilită la punctul 1.2.2 din prezenta parte pentru tipul de animal în cauză este mai
lungă decât perioada de conversie pentru unitatea de producție.
Prin derogare de la punctul 1.4.3.1, în cazul unei astfel de conversii simultane și în timpul perioadei de
conversie a unității de producție, animalele prezente în unitatea de producție respectivă de la începutul
perioadei de conversie pot fi hrănite cu hrană în conversie pentru animale produsă în cadrul unității de
producție în conversie în primul an de conversie și/sau cu hrană pentru animale în conformitate cu punc­
tul 1.4.3.1 și/sau cu hrană pentru animale ecologică.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/61

Animalele neecologice pot fi introduse într-o unitate de producție în conversie după începerea perioadei de
conversie, în conformitate cu punctul 1.3.4.

1.2.2. Se stabilesc perioade de conversie specifice în funcție de tipul de producție animalieră, după cum urmează:

(a) 12 luni în cazul bovinelor și ecvideelor pentru producția de carne și, în orice caz, cel puțin trei sferturi din
durata lor de viață;

(b) șase luni în cazul ovinelor, caprinelor și porcinelor, precum și al animalelor pentru producția de lapte;

(c) 10 săptămâni în cazul păsărilor de curte pentru producția de carne, cu excepția rațelor din rasa Pekin,
aduse în exploatație înainte de a împlini trei zile;

(d) șapte săptămâni în cazul rațelor din rasa Pekin, aduse în exploatație înainte de a împlini trei zile;

(e) șase săptămâni în cazul păsărilor de curte pentru producția de ouă, aduse în exploatație înainte de a împlini
trei zile;

(f) 12 luni în cazul albinelor.

Pe durata perioadei de conversie, ceara se înlocuiește cu ceară provenită din apicultura ecologică.

Cu toate acestea, se poate utiliza ceară de albine neecologică:

(i) dacă ceara de albine provenită din apicultura ecologică nu este disponibilă pe piață;

(ii) dacă se dovedește că aceasta nu este contaminată cu produse sau substanțe neautorizate utilizare în
producția ecologică; și

(iii) cu condiția să provină de la operculii celulelor;

(g) trei luni în cazul iepurilor;

(h) 12 luni în cazul cervidelor.

1.3. Originea animalelor

1.3.1. Fără a aduce atingere normelor privind conversia, animalele ecologice se nasc sau eclozează și sunt crescute în
unități de producție ecologică.

1.3.2. În privința ameliorării animalelor ecologice:

(a) pentru reproducție se folosesc metode naturale; însămânțarea artificială este permisă;

(b) ciclurile de reproducție nu sunt induse sau împiedicate prin tratament hormonal sau cu alte substanțe cu
efect similar, decât ca formă de tratament terapeutic veterinar în cazul unui anumit animal;

(c) nu se folosesc alte forme de reproducție artificială, precum clonarea sau transferul de embrioni;

(d) selecționarea raselor trebuie să fie adecvată la principiile producției ecologice, să asigură un standard ridicat
al bunăstării animalelor și să contribuie la prevenirea suferințelor și la evitarea necesității de a mutila
animalele.

1.3.3. La selecționarea raselor sau a tulpinilor, operatorii iau în considerare acordarea de preferință pentru rasele sau
tulpinile cu un grad ridicat de diversitate genetică, capacitatea animalelor de adaptare la condițiile locale,
valoarea de ameliorare a acestora, longevitatea acestora, vitalitatea acestora și rezistența acestora la boli și
probleme de sănătate, fără ca toți acești factori să dăuneze bunăstării lor. De asemenea, rasele sau tulpinile de
animale se selectează pentru a se evita bolile specifice sau problemele de sănătate asociate anumitor rase sau
tulpini folosite în producția intensivă, cum ar fi sindromul stresului la porcine, care poate avea drept consecințe
carnea palidă, moale și exudativă (PSE), moartea subită, avortul spontan și dificultățile la fătare care necesită
operație cezariană. Se acordă preferință raselor și tulpinilor indigene.

Pentru a alege rase și tulpini pure în conformitate cu primul paragraf, operatorii utilizează informațiile
disponibile în sistemele menționate la articolul 26 alineatul (3).

1.3.4. Utilizarea animalelor neecologice

1.3.4.1. Prin derogare de la punctul 1.3.1, în scopuri de ameliorare a animalelor, pot fi aduse într-o unitate de
producție ecologică animale crescute în mod neecologic dacă rasele sunt în pericol să fie pierdute pentru
agricultură în conformitate cu articolul 28 alineatul (10) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și cu
actele adoptate pe baza acestuia. În acest caz, animalele de rasa respectivă nu trebuie neapărat să fie nulipare.
L 150/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

1.3.4.2. Prin derogare de la punctul 1.3.1, pentru reînnoirea stupinelor, în unitatea de producție ecologică se pot înlocui
anual 20 % dintre mătci și roiuri cu mătci și roiuri neecologice, cu condiția ca mătcile și roiurile să fie plasate
în stupi cu faguri sau structuri de faguri care provin din unități de producție ecologice. În orice caz, se poate
înlocui un roi sau o matcă pe an cu un roi sau o matcă neecologică.

1.3.4.3. Prin derogare de la punctul 1.3.1, atunci când un efectiv de păsări se constituie pentru prima dată, se
reînnoiește sau se reconstituie, și atunci când nevoile fermierilor în materie de calitate și cantitate nu pot fi
satisfăcute, autoritatea competentă poate decide că se pot aduce păsări de curte crescute neecologic într-o
unitate de producție ecologică de păsări de curte, cu condiția ca puicuțele pentru producția de ouă și păsările de
curte pentru producția de carne să fie mai mici de trei zile. Produsele derivate de la aceste animale pot fi
considerate ecologice cu condiția să fie respectată perioada de conversie menționată la punctul 1.2.

1.3.4.4. Prin derogare de la punctul 1.3.1, în cazul în care datele colectate în sistemul menționat la articolul 26
alineatul (2) litera (b) arată că nu sunt îndeplinite nevoile calitative sau cantitative ale fermierilor cu privire
la animalele ecologice, autoritățile competente pot autoriza introducerea de animale neecologice într-o unitate
de producție ecologică, în conformitate cu condițiile prevăzute la punctele 1.3.4.4.1-1.3.4.4.4.

Înainte de a solicita orice astfel de derogare, fermierul consultă datele colectate în sistemul menționat la
articolul 26 alineatul (2) litera (b) pentru a verifica dacă solicitarea sa este justificată.

Pentru operatorii din țările terțe, autoritățile de control și organismele de control recunoscute în conformitate
cu articolul 46 alineatul (1) pot autoriza introducerea animalelor neecologic într-o unitate de producție
ecologică, dacă animalele ecologice nu sunt disponibile în cantitate suficientă sau la un nivel calitativ
suficient pe teritoriul țării în care își are sediul operatorul.

1.3.4.4.1. Atunci când un efectiv se constituie pentru prima dată, pot fi introduse animale tinere neecologice în scopuri
de ameliorare. Acestea se cresc în conformitate cu normele privind producția ecologică imediat ce sunt
înțărcate. În plus, la data la care animalele intră în efectiv, se aplică următoarele restricții:

(a) bovinele, ecvideele și cervidele au mai puțin de șase luni;

(b) ovinele și caprinele au mai puțin de 60 de zile;

(c) porcinele cântăresc mai puțin de 35 kg;

(d) iepurii au mai puțin de trei luni.

1.3.4.4.2. În scopuri de ameliorare, se pot introduce masculi adulți neecologici și femelele nulipare neecologice pentru
reînnoirea unui efectiv. Acestea se cresc ulterior în conformitate cu normele de producție ecologică. În plus,
numărul de femele se supune următoarelor restricții anuale:

(a) pot fi introduse cel mult de 10 % din ecvideele sau bovinele adulte și 20 % din porcinele, ovinele, caprinele,
iepurii sau cervidele adulte;

(b) pentru unitățile cu mai puțin de 10 ecvidee, cervide, bovine ori iepuri sau cu mai puțin de cinci porcine,
ovine ori caprine, orice astfel de reînnoire se limitează la maximum un animal pe an.

1.3.4.4.3. Procentajele de la subpunctul 1.3.4.4.2 pot crește până la 40 %, cu condiția ca autoritatea competentă să fi
confirmat că este îndeplinită oricare din condițiile următoare:

(a) s-a realizat o extindere majoră a fermei;

(b) o rasă a fost înlocuită cu alta;

(c) s-a inițiat o nouă specializare de creștere a animalelor.

1.3.4.4.4. În cazurile menționate la punctele 1.3.4.4.1, 1.3.4.4.2 și 1.3.4.4.3, animalele neecologice pot fi considerate
ecologice cu condiția să fie respectată perioada de conversie menționată la punctul 1.2. Perioada de conversie
prevăzută la punctul 1.2.2 începe cel mai devreme atunci când animalele sunt introduse în unitatea de
producție în conversie.

1.3.4.4.5. În cazurile menționate la punctele 1.3.4.4.1-1.3.4.4.4, animalele neecologice sunt ținute separat de alte animale
sau rămân identificabile până la sfârșitul perioadei de conversie menționate la punctul 1.3.4.4.4.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/63

1.4. Alimentația
1.4.1. Cerințe generale privind alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) hrana pentru animale se obține în principal din exploatația agricolă în care sunt ținute animalele sau se
obține din unități de producție ecologice sau în conversie aparținând altor exploatații din aceeași regiune;

(b) animalele sunt hrănite cu hrană ecologică sau în conversie care satisface cerințele nutriționale ale
animalelor în diversele etape de dezvoltare ale acestora; în producția animalieră nu este permisă
limitarea cantității de hrană, cu excepția cazurilor justificate din motive veterinare;

(c) se interzice ținerea animalelor în condiții care pot favoriza anemia sau supunerea acestora la regimuri care
pot favoriza anemia;

(d) practicile de îngrășare respectă întotdeauna modelele normale de alimentație pentru fiecare specie și
bunăstarea animalelor, în fiecare stadiu al procesului de creștere; se interzice hrănirea forțată;

(e) cu excepția porcinelor, a păsărilor de curte și a albinelor, animalele au acces permanent la pășuni, ori de
câte ori permit condițiile, sau au acces permanent la furaje grosiere;

(f) nu se folosesc factori de creștere și aminoacizi de sinteză;

(g) animalele alăptate sunt hrănite de preferință cu lapte matern pe durata unei perioade minime prevăzute de
Comisie în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) litera (a); înlocuitorii de lapte care conțin componente
obținute prin sinteză chimică sau componente de origine vegetală nu sunt utilizați în cursul perioadei
respective;

(h) materiile prime de origine vegetală, animală ori provenite din alge sau drojdie și utilizate pentru pentru
hrana pentru animale sunt ecologice;

(i) materiile prime pentru hrana pentru animale neecologice de origine vegetală, animală sau provenite din
alge ori drojdie, materiile prime de origine microbiană sau minerală destinate hranei pentru animale, aditivii
furajeri și adjuvanții tehnologici pot fi utilizați numai dacă au fost autorizați în temeiul cu articolul 24
pentru utilizare în producția ecologică.

1.4.2. Pășunat
1.4.2.1. Pășunatul pe teren ecologic

Fără a aduce atingere punctului 1.4.2.2, animalele ecologice pasc pe teren ecologic. Cu toate acestea, pășunile
ecologice pot fi utilizate de animale neecologice pentru o perioadă limitată în fiecare an, cu condiția ca acestea
să fi fost crescute într-un mod favorabil mediului pe teren care beneficiază de sprijin în temeiul articolelor 23,
25, 28, 30, 31 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și ca pe pășunea respectivă să nu fie prezente în
același timp cu animale ecologice.

1.4.2.2. Pășunatul pe terenuri comune și transhumanța

1.4.2.2.1. Animalele ecologice pot paște pe terenuri comune, cu condiția ca:

(a) terenul comun să nu fi fost tratat cu produse sau substanțe neautorizate pentru utilizare în producția
ecologică timp de cel puțin trei ani;

(b) toate animalele neecologice care utilizează terenul comun să fi fost crescute într-un mod favorabil mediului
pe teren care beneficiază de sprijin în temeiul articolelor 23, 25, 28, 30, 31 și 34 din Regulamentul (UE)
nr. 1305/2013;

(c) produsele de origine animală provenite de la animale ecologice care au fost produse în timpul pășunării pe
terenul comun să nu fie considerate produse ecologice, decât dacă se poate dovedi o separare adecvată de
animalele neecologice.

1.4.2.2.2. În perioada de transhumanță, animalele ecologice pot paște pe terenuri neecologice atunci când sunt mutate pe
jos de pe o suprafață de pășunat pe alta. În această perioadă, animalele ecologice se țin separate de alte animale.
Este permisă ingerarea de hrană neecologică sub formă de iarbă sau de alte tipuri de vegetație păscută de
animale:

(a) timp de maximum 35 de zile, incluzând drumul dus-întors; sau

(b) în proporție de maximum 10 % din rația totală de hrană pe an, calculată ca procent din materia uscată de
furaje de origine agricolă.
L 150/64 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

1.4.3. Hrană în conversie pentru animale

1.4.3.1. Pentru exploatațiile agricole care produc animale ecologice:

(a) o proporție de până la 25 % în medie din formula nutritivă a rațiilor poate cuprinde hrană în conversie
pentru animale provenită din al doilea an de conversie. Acest procent poate fi majorat la 100 % dacă
această hrană în conversie pentru animale provine din exploatația în care sunt ținute animalele; și

(b) o proporție de până la 20 % din cantitatea medie totală de hrană oferită animalelor poate proveni din
pășunatul sau recoltarea pășunilor permanente, a parcelelor cu furaje perene sau culturi proteice, însă­
mânțate în cadrul gestionării ecologice pe terenuri în primul an de conversie a acestora, cu condiția ca
terenurile respective să facă parte din exploatația în sine.

În cazul în care se utilizează pentru hrănire ambele tipuri de hrană în conversie menționate la literele (a) și (b),
procentul total combinat al acestui tip de hrană nu depășește procentul maxim stabilit la litera (a).

1.4.3.2. Cifrele de la punctul 1.4.3.1 se calculează anual ca procent din substanța uscată a hranei de origine vegetală.
1.5. Asistența medicală
1.5.1. Prevenirea bolilor
1.5.1.1. Prevenirea bolilor se bazează pe selecția raselor și a tulpinilor, pe practici de gestionare a creșterii, pe hrană de
înaltă calitate și pe mișcare, pe densitatea adecvată a efectivelor și pe adăposturi corespunzătoare, menținute în
condiții de igienă.

1.5.1.2. Este permisă utilizarea medicamentelor imunologice veterinare.

1.5.1.3. Nu se utilizează pentru tratamente preventive medicamentele veterinare alopatice chimice de sinteză, inclusiv
antibioticele și bolusul de molecule chimice alopatice de sinteză.

1.5.1.4. Nu se utilizează substanțele pentru stimularea creșterii sau a producției (inclusiv antibiotice, coccidiostatice și
alți aditivi artificiali pentru stimularea creșterii) și hormoni și substanțe similare în scopul controlării repro­
ducerii sau în alte scopuri (de exemplu, inducerea sau sincronizarea estrului).

1.5.1.5. În cazul în care animalele provin din unități de producție neecologice, se aplică măsuri speciale, precum testele
de screening sau perioadele de carantină, în funcție de circumstanțele locale.

1.5.1.6. Pentru curățare și dezinfecție în clădirile și instalațiile pentru animale, se folosesc numai produsele pentru
curățare și dezinfecție autorizate în temeiul articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică.

1.5.1.7. Adăposturile, țarcurile, echipamentele și ustensilele se curăță și se dezinfectează în mod corespunzător pentru a
preveni contaminarea încrucișată și dezvoltarea organismelor vectori. Fecalele, urina și hrana neconsumată sau
împrăștiată se îndepărtează cât de des este necesar pentru a reduce la minimum mirosurile și a evita atragerea
insectelor sau a rozătoarelor. Rodenticidele (care trebuie folosite doar în capcane) și produsele și substanțele
autorizate în temeiul articolelor 9 și 24 pentru utilizare în producția ecologică pot fi folosite pentru eliminarea
insectelor și a altor dăunători în clădiri și în alte instalații în care este ținut efectivul de animale.

1.5.2. Tratamentul veterinar

1.5.2.1. În cazul în care animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc, în ciuda măsurilor preventive luate în vederea asigurării
sănătății animalelor, acestea sunt tratate imediat.

1.5.2.2. Bolile sunt tratate imediat, pentru a se evita orice suferință a animalului; medicamentele veterinare alopatice
chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, pot fi folosite atunci când este necesar, în condiții stricte și sub
responsabilitatea unui medic veterinar, atunci când nu este adecvată folosirea produselor fitoterapeutice, a celor
homeopatice și a altor produse. Trebuie definite, în special, restricții privind tratamentele și perioadele de
așteptare.

1.5.2.3. Se preferă utilizarea materiilor prime de origine minerală pentru hrana pentru animale autorizate în temeiul
articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică și a aditivilor nutriționali autorizați în conformitate cu
articolul 24 pentru utilizare în producția ecologică, precum și a produselor fitoterapeutice și homeopatice în
detrimentul tratamentelor cu medicamente veterinare alopatice chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, cu
condiția ca efectul lor terapeutic să fie eficace pentru specia de animale în cauză și pentru boala căreia îi este
destinat tratamentul.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/65

1.5.2.4. Cu excepția vaccinurilor, a tratamentelor pentru paraziți și a schemelor obligatorii de eradicare, în cazul în care
un animal sau un grup de animale primește mai mult de trei tratamente cu medicamente veterinare alopatice
chimice de sinteză, inclusiv cu antibiotice, în decurs de 12 luni sau mai mult de un tratament în cazul în care
ciclul lor de viață productivă este mai scurt de un an, animalele în cauză sau produsele obținute de la acestea
nu sunt vândute ca produse ecologice, iar animalele în cauză trebuie să treacă prin perioadele de conversie
menționate la punctul 1.2.

1.5.2.5. Perioada de așteptare dintre ultima administrare unui animal a unui medicament veterinare alopatic obținut
prin sinteză chimică sau a unui antibiotic în condiții normale de utilizare și producția de alimente produse
ecologic de la animalul respectiv este de două ori perioada de așteptare menționată la articolul 11 din Directiva
2001/82/CE și de cel puțin 48 de ore.

1.5.2.6. Sunt permise tratamente impuse pe baza legislației Uniunii, destinate să protejeze sănătatea umană și animală.

1.6. Practici de adăpostire și de creștere

1.6.1. Izolarea, încălzirea și ventilarea clădirii asigură faptul că circulația aerului, nivelul de praf, temperatura,
umiditatea relativă a aerului și concentrația de gaze sunt menținute în limite care garantează bunăstarea
animalelor. Clădirea permite o ventilare naturală abundentă și pătrunderea din abundență a luminii.

1.6.2. Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele cu condiții climatice corespunzătoare care permit
animalelor să trăiască afară. În astfel de cazuri, animalele au acces la adăposturi sau la zone umbroase care
să le protejeze de condiții meteorologice nefavorabile.

1.6.3. Densitatea efectivelor în clădiri oferă confort și bunăstare și respectă nevoile specifice ale animalelor, care
depind, în principal, de specia, rasa și vârsta acestora. Se iau în considerare inclusiv nevoile comportamentale
ale animalelor, care depind, în special, de dimensiunea grupului și de sexul animalelor. Densitatea asigură
bunăstarea animalelor, oferindu-le suficient spațiu pentru a sta confortabil în picioare, a se mișca, a se lungi cu
ușurință, a se întoarce, a se curăța, a lua orice poziție și a face orice mișcare firească, cum ar fi să se întindă sau
să bată din aripi.

1.6.4. Se respectă suprafețele interioare și în aer liber minime, precum și detaliile tehnice legate de adăposturi, astfel
cum sunt prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 14 alineatul (3).

1.6.5. Suprafețele în aer liber pot fi parțial acoperite. Verandele nu sunt considerate suprafețe în aer liber.

1.6.6. Densitatea totală a efectivelor nu depășește limita de 170 kg de azot organic pe an și pe hectar de suprafață
agricolă.

1.6.7. Pentru a stabili densitatea corespunzătoare a efectivelor de animale menționată la punctul 1.6.6, autoritatea
competentă stabilește numărul de unități de șeptel echivalent cu limita menționată la punctul 1.6.6, în funcție
de cifrele stabilite în fiecare dintre cerințele specifice fiecărui tip de producție animalieră.

1.6.8. Nu se utilizează cuști, cutii și platforme pentru creșterea animalelor pentru nicio specie de animale.

1.6.9. În cazul în care bovinelor li se administrează un tratament individual din motive veterinare, acestea sunt
adăpostite în spații cu pardoseli rigide și trebuie să beneficieze de paie sau de litieră corespunzătoare. Animalul
trebuie să se poată răsuci cu ușurință și să se întindă complet în mod confortabil.

1.6.10. Creșterea ecologică a animalelor într-un țarc cu sol foarte umed sau mlăștinos nu este permisă.

1.7. Bunăstarea animalelor

1.7.1. Toate persoanele implicate în creșterea animalelor și în manipularea animalelor pe durata transportului și a
sacrificării dispun de cunoștințele și competențele de bază necesare în ceea ce privește nevoile în materie de
sănătate și de bunăstare ale animalelor și trebuie să fi urmat o formare adecvată, astfel cum se cere în special în
Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (1) și în Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului (2), pentru
a asigura aplicarea corectă a normelor stabilite în prezentul regulament.

1.7.2. Practicile de creștere, inclusiv densitățile efectivelor și condițiile de adăpostire, asigură satisfacerea nevoilor de
dezvoltare, fiziologice și etologice ale animalelor.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al
operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3,
5.1.2005, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii
(JO L 303, 18.11.2009, p. 1).
L 150/66 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

1.7.3. Animalele au acces permanent la suprafețe în aer liber care să le permită să fie active, de preferință pășuni, ori
de câte ori condițiile meteorologice și sezoniere și starea terenului o permit, cu excepția cazurilor în care au
fost impuse restricții și obligații legate de protecția sănătății umane și animale în baza legislației Uniunii.
1.7.4. Numărul de animale se limitează în scopul reducerii la minimum a pășunatului excesiv, a tasării solului, a
eroziunii și a poluării cauzate de animale sau de răspândirea dejecțiilor provenite de la acestea.
1.7.5. Se interzice priponirea sau izolarea animalelor, cu excepția unor anumite exemplare pentru o perioadă limitată
și în măsura în care acest lucru se justifică din considerente veterinare. Se poate autoriza izolarea animalelor,
pentru o perioadă limitată, doar atunci când siguranța lucrătorilor este compromisă sau din rațiuni de
bunăstare a animalelor. Autoritățile competente pot autoriza priponirea vitelor din ferme cu maximum
50 de animale (cu excepția șeptelului tânăr) dacă nu este posibilă ținerea acestora în grupuri corespunzătoare
necesităților lor comportamentale, cu condiția ca animalele respective să aibă acces la pășuni pe durata
perioadei de pășunat și, de cel puțin două ori pe săptămână, să aibă acces la suprafețe în aer liber atunci
când pășunatul nu este posibil.
1.7.6. Se reduce la minimum durata transportului animalelor.
1.7.7. Orice suferință, durere și stres sunt evitate și menținute la un nivel minim pe durata întregii vieți a animalului,
inclusiv în momentul sacrificării.
1.7.8. Fără a aduce atingere evoluției legislației Uniunii privind bunăstarea animalelor, scurtarea cozilor în cazul oilor,
tăierea ciocurilor atunci când se efectuează în primele trei zile de viață, tăierea coarnelor pot fi permise în mod
excepțional doar de la caz la caz și doar atunci când îmbunătățesc sănătatea, bunăstarea sau igiena animalelor
sau atunci când siguranța lucrătorilor ar fi compromisă. Excizarea mugurilor de coarne este permisă doar de la
caz la caz, atunci când îmbunătățește sănătatea, bunăstarea sau igiena animalelor sau atunci când siguranța
lucrătorilor ar fi compromisă. Astfel de operațiuni sunt autorizate de autoritatea competentă numai dacă
operatorul a notificat și a justificat în mod corespunzător operațiunea către autoritatea competentă respectivă
și dacă operațiunea este executată de personal calificat.
1.7.9. Se reduce la minimum orice suferință a animalelor prin administrarea de anestezice și/sau analgezice cores­
punzătoare și prin executarea fiecărei operațiuni numai la vârsta cea mai potrivită, cu personal calificat.
1.7.10. Castrarea fizică este permisă pentru păstrarea calității produselor și pentru menținerea practicilor tradiționale de
producție, însă numai în condițiile stabilite la punctul 1.7.9.
1.7.11. Încărcarea și descărcarea animalelor se efectuează fără a utiliza vreun tip de stimulare electrică sau alt tip de
stimulare dureroasă pentru a constrânge animalele. Este interzisă utilizarea tranchilizantelor alopatice înaintea
sau pe durata transportului.
1.8. Pregătirea produselor neprelucrate
În cazul în care operațiunile de pregătire, altele decât cele de prelucrare, sunt efectuate pe animale, cerințele
generale stabilite la punctele 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 și 2.2.3 din partea IV se aplică mutatis mutandis unor astfel de
operațiuni.
1.9. Norme generale suplimentare
1.9.1. Referitor la bovine, ovine, caprine și ecvidee
1.9.1.1. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) cel puțin 60 % din hrana pentru animale provine de la ferma respectivă sau, în cazul în care nu este fezabil
sau o astfel de hrană nu este disponibilă, este produsă în cooperare cu alte unități de producție ecologice
sau în conversie și cu operatori din sectorul hranei pentru animale care utilizează hrană pentru animale și
materii prime pentru hrana pentru animale din aceeași regiune. Acest procent se majorează la 70 %
începând cu 1 ianuarie 2023;
(b) animalele au acces la pășuni pentru a paște ori de câte ori condițiile o permit;
(c) fără a se aduce atingere dispozițiilor de la litera (b), bovinele masculi cu vârsta mai mare de un an au acces
la pășuni sau la o suprafață în aer liber;
(d) în cazurile în care animalele au acces la pășuni pe parcursul perioadei de pășunat și în cazul în care
sistemul de adăpostire pe timpul iernii oferă libertate de mișcare animalelor, poate fi ridicată obligația de a
oferi suprafețe în aer liber pe parcursul lunilor de iarnă;
(e) sistemele de creștere au la bază utilizarea maximă a pășunilor pentru păscut, în funcție de disponibilitatea
pășunilor în diferitele perioade ale anului;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/67

(f) substanța uscată din rațiile zilnice constă în proporție de cel puțin 60 % din furaje grosiere, nutreț proaspăt
sau uscat ori din furaje însilozate. Acest procentaj poate fi redus la 50 % pentru animalele din producția de
lapte pentru o perioadă maximă de trei luni la începutul perioadei de lactație.

1.9.1.2. Practici de adăpostire și de creștere

În ceea ce privește practicile de adăpostire și de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) adăpostul are podele netede, dar nu alunecoase;

(b) adăpostul este prevăzut cu o suprafață de întins/de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni
suficiente, constând într-o construcție solidă care nu este sub formă de grilaje. Zona de odihnă cuprinde un
culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este formată din paie sau alte materiale
naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice produs mineral autorizat în temeiul
articolului 24 ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare în producția ecologică;

(c) în pofida dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și dispozițiilor de la articolul 3
alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/119/CE a Consiliului (1), adăpostirea vițeilor în boxe
individuale este interzisă după împlinirea vârstei de o săptămână, cu excepția anumitor animale pentru o
perioadă limitată și în măsura în care acest lucru este justificat din considerente veterinare.

(d) în cazul în care unui vițel i se administrează un tratament individual din motive veterinare, acesta este
adăpostit în spații cu pardoseli rigide și trebuie să beneficieze de litieră. Vițelul trebuie să se poată răsuci cu
ușurință și să se întindă complet în mod confortabil.

1.9.2. Referitor la cervide

1.9.2.1. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) cel puțin 60 % din hrana pentru animale provine de la ferma respectivă sau, în cazul în care nu este fezabil
sau o astfel de hrană nu este disponibilă, este produsă în cooperare cu alte unități de producție ecologice
sau în conversie și cu operatori din sectorul hranei pentru animale care utilizează hrană pentru animale și
materii prime pentru hrana pentru animale din aceeași regiune. Acest procent se majorează la 70 %
începând cu 1 ianuarie 2023;

(b) animalele au acces la pășuni pentru a paște ori de câte ori condițiile o permit;

(c) în cazurile în care animalele au acces la pășuni pe parcursul perioadei de pășunat și în cazul în care
sistemul de adăpostire pe timpul iernii oferă libertate de mișcare animalelor, poate fi ridicată obligația de a
oferi suprafețe în aer liber pe parcursul lunilor de iarnă;

(d) sistemele de creștere au la bază utilizarea maximă a pășunilor pentru păscut, în funcție de disponibilitatea
pășunilor în diferitele perioade ale anului;

(e) substanța uscată din rațiile zilnice constă în proporție de cel puțin 60 % în furaje grosiere, nutreț proaspăt
sau uscat ori furaje însilozate. Acest procentaj poate fi redus la 50 % pentru cervidele femele din producția
de lapte pentru o perioadă maximă de trei luni la începutul perioadei de lactație;

(f) se asigură pășunat natural în țarc în perioada de vegetație. Nu sunt permise țarcurile care nu pot asigura
hrana din pășunat în perioada de vegetație;

(g) hrănirea este permisă numai în cazul în care pășunatul este limitat ca urmare a condițiilor meteorologice
nefavorabile;

(h) animalelor crescute într-un țarc li se asigură apă curată și proaspătă. În cazul în care nu există o sursă de
apă ușor accesibilă pentru animale, trebuie prevăzute locuri cu apă.

1.9.2.2. Practici de adăpostire și de creștere

În ceea ce privește practicile de adăpostire și de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) cervidelor li se asigură locuri de refugiu, adăposturi și garduri care nu rănesc animalele;

(b) în țarcurile destinate cerbilor roșii, animalele trebuie să se poată rostogoli în noroi pentru a asigura
îngrijirea pielii și reglarea temperaturii corpului;

(1) Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10,
15.1.2009, p. 7).
L 150/68 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(c) adăposturile sunt prevăzute cu podele netede, dar nu alunecoase;

(d) adăpostul este prevăzut cu o suprafață de întins sau de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni
suficiente, constând într-o construcție care să fie solidă și să nu fie sub formă de grilaje. Zona de odihnă
cuprinde un culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este formată din paie sau alte
materiale naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice produs mineral autorizat în
temeiul articolului 24 ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare în producția ecologică;

(e) locurile de hrănire sunt instalate în zone protejate de intemperii și accesibile atât pentru animale, cât și
pentru persoanele care le îngrijesc. Solul pe care sunt situate locurile de hrănire este consolidat, iar aparatul
de hrănire este prevăzut cu un acoperiș;

(f) dacă nu se poate asigura accesul permanent la hrană, locurile de hrănire sunt concepute astfel încât toate
animalele să se poată hrăni în același timp.

1.9.3. Referitor la porcine

1.9.3.1. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) cel puțin 30 % din hrana pentru animale provine de la ferma respectivă sau, în cazul în care nu este fezabil
sau o astfel de hrană nu este disponibilă, este produsă în cooperare cu alte unități de producție ecologice
sau în conversie și cu operatori din sectorul hranei pentru animale care utilizează hrană pentru animale și
materii prime pentru hrana pentru animale din aceeași regiune;

(b) la rația zilnică se adaugă furaje grosiere, nutreț proaspăt sau uscat ori furaje însilozate;

(c) în cazul în care fermierii nu au posibilitatea să obțină hrană proteică exclusiv din producția ecologică și
autoritatea competentă a confirmat că hrana proteică ecologică nu este disponibilă în cantitate suficientă, se
poate utiliza hrană proteică neecologică până la 31 decembrie 2025, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiții:

(i) hrana nu este disponibilă în formă ecologică;

(ii) hrana este produsă sau pregătită fără solvenți chimici;

(iii) utilizarea sa este limitată la hrănirea purceilor de până la 35 kg cu compuși proteici specifici; și

(iv) procentul maxim autorizat într-o perioadă de 12 luni pentru aceste animale nu depășește 5 %. Se
calculează procentul substanței uscate din hrana pentru animale de origine agricolă.

1.9.3.2. Practici de adăpostire și de creștere

În ceea ce privește practicile de adăpostire și de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) adăposturile au podele netede, dar nu alunecoase;

(b) adăposturile sunt prevăzute cu o suprafață de întins sau de odihnă confortabilă, curată și uscată, de
dimensiuni suficiente, constând într-o construcție care să fie solidă și să nu fie sub formă de grilaje.
Zona de odihnă cuprinde un culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este
formată din paie sau alte materiale naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice
produs mineral autorizat în temeiul articolului 24 ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare
în producția ecologică;

(c) se pune întotdeauna la dispoziție o litieră din paie sau din alt material adecvat, suficient de mare pentru a
se asigura că toți porcii din țarc se pot întinde în același timp în maniera care ocupă cel mai mult spațiu;

(d) scroafele sunt ținute în grupuri, cu excepția ultimelor stadii ale gestației și a perioadei alăptării, timp în care
trebui să poată să se miște liber în țarc iar deplasările lor se restricționează numai pentru perioade scurte;

(e) fără a neglija cerințele suplimentare pentru paie, cu câteva zile înaintea termenului prevăzut pentru fătare,
scroafele trebuie să aibă la dispoziție o cantitate suficientă de paie sau de alt material natural adecvat care să
le permită să construiască locuri de fătare;

(f) trebuie ca porcinele să se poată bălega și să poată râma pe suprafețele pentru mișcare. Pentru râmare se pot
folosi mai multe substraturi.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/69

1.9.4. Referitor la păsări de curte

1.9.4.1. Originea animalelor

Pentru a preveni utilizarea metodelor de creștere intensivă, păsările de curte sunt fie crescute până la o vârsta
minimă, fie provin din rase cu creștere lentă, adaptate creșterii în aer liber.
Autoritatea competentă definește criteriile pentru rasele cu creștere lentă sau întocmește o listă a raselor
respective și comunică aceste informații operatorilor, altor state membre și Comisiei.
În cazul în care fermierul nu utilizează rase de păsări cu creștere lentă, vârsta minimă la sacrificare este
următoarea:
(a) 81 de zile pentru pui;
(b) 150 de zile pentru claponi;
(c) 49 de zile pentru rațe din rasa Pekin;
(d) 70 de zile pentru rațele leșești femele;
(e) 84 de zile pentru rațele leșești masculi;
(f) 92 de zile pentru rațele sălbatice;
(g) 94 de zile pentru bibilici;
(h) 140 de zile pentru curcani și gâștele de carne; și
(i) 100 de zile pentru curci.
1.9.4.2. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) cel puțin 30 % din hrana pentru animale provine de la ferma respectivă sau, în cazul în care nu este fezabil
sau o astfel de hrană nu este disponibilă, este produsă în cooperare cu alte unități de producție ecologice
sau în conversie și cu operatori din sectorul hranei pentru animale care utilizează hrană pentru animale și
materii prime pentru hrana pentru animale din aceeași regiune;
(b) la rația zilnică se adaugă furaje grosiere, nutreț proaspăt sau uscat ori furaje însilozate;
(c) în cazul în care fermierii nu au posibilitatea să obțină hrană proteică exclusiv din producția ecologică
pentru specii de păsări de curte și autoritatea competentă a confirmat că hrana proteică ecologică nu este
disponibilă în cantitate suficientă, se poate utiliza hrană proteică neecologică până la 31 decembrie 2025,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(i) hrana nu este disponibilă în formă ecologică;
(ii) hrana este produsă sau pregătită fără solvenți chimici;
(iii) utilizarea sa este limitată la hrănirea păsărilor de curte tinere cu compuși proteici specifici; și
(iv) procentul maxim autorizat într-o perioadă de 12 luni pentru aceste animale nu depășește 5 %. Se
calculează procentul substanței uscate din hrana de origine agricolă.
1.9.4.3. Bunăstarea animalelor
Este interzisă deplumarea păsărilor de curte vii.
1.9.4.4. Practici de adăpostire și de creștere

În ceea ce privește practicile de adăpostire și de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) cel puțin o treime din suprafața podelei este solidă, adică nu este construită din grilaje sau din plasă, și este
acoperită cu material de litieră precum paie, surcele, nisip sau turbă;
(b) în adăposturile pentru găinile ouătoare, o parte suficient de mare din suprafața podelei care este la
dispoziția găinilor este disponibilă pentru colectarea dejecțiilor de la păsări;
(c) clădirile sunt golite de păsări de fiecare dată când se schimbă lotul de păsări care au fost crescute. În acest
timp, se curăță și se dezinfectează clădirile și echipamentele. De asemenea, atunci când s-a încheiat
creșterea fiecărui lot de păsări, țarcurile se lasă goale pe durata unei perioade care urmează a fi stabilită
de statele membre, pentru a permite vegetației să crească la loc. Aceste cerințe nu se aplică în cazul în care
păsările de curte nu sunt crescute în loturi, nu sunt ținute în țarcuri și se pot deplasa liber pe toată durata
zilei;
L 150/70 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(d) păsările de curte au acces la o suprafață în aer liber cel puțin o treime din viața lor. Totuși, găinile ouătoare
și păsările de curte pentru îngrășare au acces la o suprafață în aer liber cel puțin o treime din viața lor, cu
excepția cazului în care au fost impuse restricții temporare pe baza legislației Uniunii;
(e) se asigură accesul permanent în timpul zilei la spații în aer liber de la o vârstă cât mai mică posibil din
punct de vedere practic și ori de câte ori starea fiziologică și fizică permite acest lucru, cu excepția cazului
în care au fost impuse restricții temporare pe baza legislației Uniunii;
(f) prin derogare de la punctul 1.6.5, în cazul păsărilor de reproducție și al puicuțelor cu vârsta sub 18
săptămâni, dacă condițiile menționate la punctul 1.7.3 în ceea ce privește restricțiile și obligațiile legate de
protecția sănătății umane și animale impuse pe baza legislației Uniunii sunt îndeplinite și împiedică
păsările de reproducție și puicuțele cu vârsta sub 18 săptămâni să aibă acces la zone în aer liber,
verandele sunt considerate suprafețe în aer liber și, în astfel de cazuri, sunt prevăzute cu o barieră din
plasă de sârmă pentru a bloca accesul altor păsări;
(g) suprafețele în aer liber pentru păsările de curte permit accesul ușor al păsărilor la un număr adecvat de
adăpătoare;
(h) suprafețele în aer liber pentru păsările de curte sunt în cea mai mare parte acoperite cu vegetație;
(i) în condițiile în care suprafața în aer liber oferă hrană pentru animale în cantități limitate, de exemplu, din
cauza acoperirii cu zăpadă pe o durată mare de timp sau a condițiilor meteorologice aride, rațiile păsărilor
de curte trebuie să includă furaje grosiere suplimentare;
(j) dacă sunt ținute în interior din cauza unor restricții sau a unor obligații impuse în baza legislației UE,
păsările de curte au acces în permanență la cantități suficiente de furaje grosiere și la materiale corespun­
zătoare pentru a-și putea satisface nevoile etologice;
(k) păsările de apă au acces la un curs de apă, la un iaz, la un lac sau la o baltă ori de câte ori condițiile de
igienă și cele meteorologice fac posibil acest lucru, pentru a se respecta nevoile specifice speciei lor și
cerințele în materie de bunăstare a animalelor; atunci când un astfel de acces nu este posibil din cauza
condițiilor meteorologice, păsările respective au acces la apă astfel încât să își poată scufunda capul în ea
pentru a-și curăța penajul;
(l) lumina naturală poate fi suplimentată prin mijloace artificiale pentru a oferi un maxim de 16 ore de
lumină pe zi, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă fără lumină artificială de cel puțin opt ore;
(m) suprafața utilizabilă totală destinate îngrășării păsărilor de curte în adăposturi pentru păsări de curte pentru
oricare unitate de producție nu depășește 1 600 m2;
(n) numărul de găini ouătoare dintr-un compartiment al unui adăpost pentru păsări de curte nu depășește
3 000.
1.9.5. Referitor la iepuri
1.9.5.1. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) cel puțin 70 % din hrana pentru animale provine de la ferma respectivă sau, în cazul în care nu este fezabil
sau o astfel de hrană nu este disponibilă, este produsă în cooperare cu alte unități de producție ecologice
sau în conversie și cu operatori din sectorul hranei pentru animale care utilizează hrană pentru animale și
materii prime pentru hrana pentru animale din aceeași regiune;
(b) iepurii au acces la pășuni pentru a paște ori de câte ori condițiile o permit;
(c) sistemele de creștere au la bază utilizarea maximă a pășunilor pentru păscut, în funcție de disponibilitatea
pășunilor în diferitele perioade ale anului;
(d) atunci când nu există iarbă suficientă, trebuie furnizată hrană fibroasă, cum ar fi paie sau fân. Nutrețul
reprezintă cel puțin 60 % din alimentație.
1.9.5.2. Practici de adăpostire și de creștere

În ceea ce privește practicile de adăpostire și de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) adăpostul este prevăzut cu o suprafață de întins sau de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni
suficiente, constând într-o construcție care să fie solidă și să nu fie sub formă de grilaje. Zona de odihnă
cuprinde un culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este formată din paie sau alte
materiale naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice produs mineral autorizat în
temeiul articolului 24 ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare în producția ecologică;
(b) iepurii sunt ținuți în grupuri;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/71

(c) fermele de iepuri utilizează rase robuste, adaptate la condițiile în aer liber;

(d) iepurii au acces la:

(i) un adăpost acoperit, inclusiv zone de refugiu întunecoase;

(ii) un spațiu de mișcare situat în exterior cu vegetație, de preferință pășune;

(iii) o platformă deasupra solului pe care să poată sta, fie în interior, fie în exterior;
(iv) material pentru cuib în cazul femelelor care alăptează.

1.9.6. Referitor la albine

1.9.6.1. Originea animalelor
Pentru apicultură, se preferă utilizarea Apis mellifera și a ecotipurilor locale ale acesteia.

1.9.6.2. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) la sfârșitul sezonului de producție, stupii trebuie să rămână cu rezerve suficiente de miere și polen pentru
ca albinele să supraviețuiască peste iarnă;

(b) coloniile de albine pot fi hrănite numai în cazul în care supraviețuirea coloniilor este pusă în pericol din
cauza condițiilor climatice. În acest caz, coloniile sunt hrănite cu miere ecologică, siropuri de zahăr
ecologic sau zahăr ecologic.

1.9.6.3. Asistența medicală

În ceea ce privește asistența medicală, se aplică următoarele norme:

(a) în scopul protejării ramelor, a stupilor și a fagurilor, în special de dăunători, sunt permise doar rodenti­
cidele, utilizate în capcane, și produsele și substanțele corespunzătoare autorizate în temeiul articolelor 9
și 24 pentru utilizare în producția ecologică;
(b) sunt permise tratamentele fizice pentru dezinfectarea stupinelor, precum fumul sau flacăra directă;

(c) practica distrugerii masculilor pentru ameliorare este permisă doar în scopul de a limita infestarea cu Varroa
destructor;

(d) dacă, în ciuda tuturor măsurilor preventive, coloniile se îmbolnăvesc sau sunt infestate, acestea sunt tratate
imediat și, dacă este necesar, pot fi plasate în stupine izolate;

(e) în cazurile de infestare cu Varroa destructor, se pot folosi acidul formic, acidul lactic, acidul acetic și acidul
oxalic, precum și mentolul, timolul, eucaliptolul sau camforul;
(f) în cazul în care se aplică un tratament cu produse alopatice chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, altele
decât produsele și substanțele autorizate pentru utilizare în temeiul articolelor 9 și 24 în producția
ecologică, pe durata tratamentului, coloniile tratate se plasează în stupine izolate și toată ceara este
înlocuită cu ceară provenită din apicultura ecologică. Ulterior, în cazul coloniilor respective, se aplică
perioada de conversie de 12 luni stabilită la punctul 1.2.2.
1.9.6.4. Bunăstarea animalelor

În ceea ce privește apicultura, se aplică următoarele norme generale suplimentare:

(a) se interzice distrugerea albinelor în faguri ca metodă asociată recoltării produselor apicole;

(b) se interzice mutilarea, precum tăierea aripilor mătcilor.

1.9.6.5. Practici de adăpostire și de creștere

În ceea ce privește practicile de adăpostire și de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) stupinele se amplasează în zone în care se asigură resurse de nectar și polen provenite în principal din
culturi produse în mod ecologic sau, după caz, din flora spontană sau din păduri, ori culturi gestionate în
mod neecologic care sunt tratate doar prin metode cu impact scăzut asupra mediului;

(b) stupinele sunt ținute la distanță de surse care pot conduce la contaminarea produselor apicole sau la
afectarea sănătății albinelor;
L 150/72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(c) amplasarea stupinelor se face în așa fel încât, pe o rază de 3 km de la locul unde se află stupina, sursele de
nectar și de polen să constea în principal în culturi produse prin metode ecologice sau în vegetație
spontană ori în culturi tratate prin metode cu impact scăzut asupra mediului echivalente celor
prevăzute la articolele 28 și 30 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, care nu pot afecta calificarea
producției apicole drept ecologică. Cerința menționată nu se aplică atunci când plantele nu sunt
înflorite sau coloniile de albine sunt inactive;

(d) stupii și materialele utilizate în apicultură sunt fabricate în principal din materiale naturale care nu prezintă
niciun risc de contaminare pentru mediu sau pentru produsele apicole;

(e) ceara de albine pentru fagurii noi provine din unități de producție ecologică;

(f) în stupi se pot folosi numai produse naturale precum propolisul, ceara și uleiurile vegetale;

(g) nu se utilizează repelenți chimici de sinteză pe parcursul operațiunilor de extragere a mierii;

(h) nu se utilizează faguri cu larve pentru extragerea mierii;

(i) apicultura nu este considerată ecologică atunci când este practicată în regiuni sau zone desemnate de statele
membre ca regiuni sau zone în care nu poate fi practicată apicultura ecologică.

Partea III: Norme de producție privind algele și animalele de acvacultură

1. Cerințe generale
1.1. Operațiunile se desfășoară în locuri neafectate de contaminare cu produse sau substanțe neautorizate pentru
utilizare în producția ecologică sau cu poluanți care ar compromite caracterul ecologic al produselor.

1.2. Unitățile de producție ecologică și neecologică se separă în mod corespunzător și în conformitate cu distanțele
minime de separare stabilite de statele membre, după caz. Astfel de măsuri de separare se bazează pe situarea
naturală, pe sisteme separate de distribuție a apei, pe distanțe, pe maree, și pe situarea în amonte și în aval a
unității de producție ecologică. Producția de alge și de acvacultură nu este considerată ecologică atunci când
este practicată în locuri sau în zone desemnate de autoritățile statelor membre ca locuri sau zone neadecvate
pentru astfel de activități.

1.3. În cazul tuturor operațiunilor noi pentru care se solicită recunoașterea producției ca fiind ecologică și care
produc mai mult de 20 de tone de produse de acvacultură pe an, este necesară o evaluare de mediu cores­
punzătoare pentru unitatea de producție pentru a se stabili condițiile din unitatea de producție și din mediul
din imediata sa apropiere, precum și posibilele efecte ale funcționării acesteia. Operatorul furnizează evaluarea
de mediu organismului de control sau autorității de control. Conținutul evaluării de mediu se bazează pe
anexa IV la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1). Dacă unitatea de producție a
făcut deja obiectul unei evaluări echivalente, se permite utilizarea respectivei evaluări în acest scop.

1.4. Nu este permisă distrugerea de mangrove.

1.5. Operatorul prezintă un plan de gestionare durabilă proporțional cu unitatea de producție pentru acvacultură și
recoltarea de alge.

1.6. Planul se actualizează anual și prezintă în detaliu efectele operațiunii asupra mediului și monitorizarea de
mediu care urmează să fie efectuată și enumeră măsurile care trebuie luate în vederea reducerii la minimum a
efectelor negative asupra mediului înconjurător acvatic și terestru, inclusiv, acolo unde este cazul, a cantității de
nutrienți evacuați în mediu pe ciclu de producție sau pe an. Planul înregistrează date privind verificarea și
reparațiile echipamentului tehnic.

1.7. Măsurile defensive și preventive adoptate împotriva prădătorilor în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și cu
normele naționale se înregistrează în planul de gestionare durabilă.

1.8. După caz, redactarea planului de gestionare se face în coordonare cu operatorii din vecinătate.

1.9. Operatorii din sectorul acvaculturii și al cultivării algelor întocmesc, ca parte a planului de gestionare durabilă,
un calendar de reducere a cantității de deșeuri, care urmează să fie aplicat odată cu începerea operațiunilor.
Dacă este posibil, utilizarea căldurii reziduale se limitează la energia din surse regenerabile.

(1) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte
publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/73

1.10. Pregătirea produselor neprelucrate

În cazul în care operațiunile de pregătire, altele decât cele de prelucrare sunt efectuate pe alge sau animale de
acvacultură, cerințele generale stabilite la punctele 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 și 2.2.3 din partea IV se aplică mutatis
mutandis unor astfel de operațiuni.

2. Cerințe aplicabile algelor

Pe lângă normele generale de producție stabilite la articolele 9, 10, 11 și 15 și, dacă este relevant, în secțiunea 1
din prezenta parte, normele stabilite în prezenta secțiune se aplică culegerii și producției ecologice de alge.
Normele respective se aplică mutatis mutandis producției de fitoplancton.

2.1. Conversia
2.1.1. Perioada de conversie pentru o unitate de producție pentru culegerea de alge este de șase luni.

2.1.2. Perioada de conversie pentru o unitate de producție pentru cultivarea algelor este o perioadă de șase luni sau
un ciclu de producție complet, în funcție de care dintre acestea două are o durată mai mare.

2.2. Norme aplicabile producției de alge

2.2.1. Culegerea algelor sălbatice și a părților acestora este considerată metodă de producție ecologică dacă:

(a) zonele de creștere sunt adecvate din punct de vedere al sănătății și au o stare ecologică foarte bună, astfel
cum este definită în Directiva 2000/60/CE, sau au o calitate echivalentă cu:

— zonele de producție încadrate în categoriile A și B în Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului

European și al Consiliului (1), până la 13 decembrie 2019, sau

— zonele de clasificare aferente stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în confor­
mitate cu articolul 18 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2017/625, începând cu 14 decembrie 2019;

(b) culegerea nu afectează în mod semnificativ stabilitatea ecosistemului natural sau conservarea speciilor în
zona de culegere.

2.2.2. Pentru a fi considerată ecologică, cultivarea algelor are loc în zone cu caracteristici de mediu și sanitare cel
puțin echivalente cu cele evidențiate la punctul 2.2.1 litera (a). În plus, se aplică următoarele norme de
producție:

(a) se utilizează practici durabile în toate etapele de producție, de la culegerea algelor tinere până la recoltare;

(b) pentru a se asigura menținerea unui fond genetic extins, culegerea algelor tinere în zonele de creștere
spontană se efectuează cu regularitate, în scopul de a menține și de a spori diversitatea stocurilor cultivate
în interior;

(c) nu se utilizează îngrășăminte decât în instalațiile de interior și numai dacă utilizarea acestora în producția
ecologică a fost autorizată în temeiul articolului 24 în acest scop.

2.3. Cultivarea algelor

2.3.1. Cultura de alge în larg utilizează numai nutrienți care există în mod natural în mediu sau care provin din
unități de producție ecologică a animalelor de acvacultură situate de preferință în apropiere, ca parte a unui
sistem de policultură.
2.3.2. În cazul instalațiilor de pe uscat în care sunt folosite surse externe de nutrienți, nivelurile de nutrienți din
efluent trebuie să fie, în mod verificabil, aceleași cu nivelurile de nutrienți din apa care intră în instalație sau
inferioare acestora. Se pot folosi numai nutrienți de origine vegetală sau minerală autorizați în temeiul
articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică.
2.3.3. Densitatea culturii sau intensitatea operațională se înregistrează și menține integritatea mediului acvatic prin
garantarea faptului că nu se depășește cantitatea maximă de alge care poate fi realizată fără efecte negative
asupra mediului.
2.3.4. Corzile și alte echipamente utilizate pentru creșterea algelor se reutilizează sau se reciclează atunci când este
posibil.
2.4. Culegerea sustenabilă a algelor sălbatice
2.4.1. Se efectuează o singură estimare a biomasei la începutul culegerii algelor.

(1) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de
organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).
L 150/74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

2.4.2. În unitatea de producție sau în localurile producătorului se păstrează documente contabile care permit opera­
torului să identifice, iar organismului de control sau autorității de control să verifice că culegătorii au furnizat
numai alge sălbatice produse în conformitate cu prezentul regulament.

2.4.3. Culegerea se realizează astfel încât cantitățile culese să nu producă un impact semnificativ asupra stării mediului
acvatic. Pentru a se asigura că algele se pot regenera și că sunt împiedicate capturile accidentale, se iau măsuri
precum tehnicile de culegere, dimensiunile minime, vârstele, ciclurile de reproducere sau dimensiunea algelor
care rămân.

2.4.4. În cazul în care algele sunt culese dintr-o zonă de culegere partajată sau comună, trebuie să fie disponibile
documente justificative elaborate de autoritatea relevantă desemnată de către statul membru în cauză, din care
să reiasă că întreaga culegere respectă prezentul regulament.

3. Cerințe privind animalele de acvacultură

Pe lângă normele de producție generale stabilite la articolele 9, 10, 11 și 15 și, dacă este relevant, în secțiunea 1
din prezenta parte, normele stabilite în prezenta secțiune se aplică producției ecologice de specii de pești,
crustacee, echinoderme și moluște. Normele respective se aplică mutatis mutandis și producției de zooplancton,
microcrustacee, rotifere, viermi și alte animale acvatice care constituie hrană pentru animale.

3.1. Cerințe generale

3.1.1. Conversia

Se aplică următoarele perioade de conversie pentru unitățile de producție de acvacultură în cazul tipurilor de
instalații de acvacultură enumerate mai jos, inclusiv al animalelor de acvacultură existente:

(a) pentru instalațiile care nu pot fi drenate, curățate și dezinfectate, o perioadă de conversie de 24 de luni;

(b) pentru instalațiile care au fost drenate sau care au făcut obiectul unui vid sanitar, o perioadă de conversie
de 12 luni;

(c) pentru instalațiile care au fost drenate, curățate și dezinfectate, o perioadă de conversie de șase luni;

(d) pentru instalațiile de apă cu circuit deschis, inclusiv cele care produc moluște bivalve, o perioadă de
conversie de trei luni.

3.1.2. Originea animalelor de acvacultură

3.1.2.1. În ceea ce privește originea animalelor de acvacultură, se aplică următoarele norme:

(a) acvacultura ecologică se bazează pe creșterea de efective tinere provenite de la genitori ecologici și din
unități de producție ecologice;

(b) se utilizează specii crescute la nivel local, iar ameliorarea animalelor urmărește obținerea de subspecii mai
bine adaptate la condițiile de producție, asigurând o bună stare de sănătate și bunăstarea animalelor,
precum și o utilizare eficientă a resurselor de hrană pentru animale. Se pun la dispoziția autorității
competente sau, dacă este cazul, a organismului de control sau a autorității de control documente justi­
ficative privind originea și tratamentul acestora;

(c) sunt alese specii robuste, care pot fi crescute fără a crea prejudicii semnificative efectivelor sălbatice;

(d) în scopul ameliorării, într-o exploatație pot fi introduse animale sălbatice capturate sau animale neecologice
de acvacultură numai în cazuri bine întemeiate, dacă nu există rase ecologice sau dacă în unitatea de
producție se aduce stoc genetic nou în scopul ameliorării, după ce autoritatea competentă a emis o
autorizație, în vederea îmbunătățirii calității stocului genetic. Aceste animale se țin într-un sistem de
gestionare ecologică timp de cel puțin trei luni înainte de a putea fi utilizate pentru ameliorare. Pentru
animalele care se află pe lista roșie a IUCN a speciilor pe cale de dispariție, autorizația de utilizare a
exemplarelor sălbatice capturate se poate acorda numai în contextul programelor de conservare recu­
noscute de autoritatea publică relevantă responsabilă de efortul de conservare;

(e) în scopul creșterii, recoltarea de efective tinere sălbatice de acvacultură se restrânge specific la următoarele
cazuri:

(i) afluxul natural de larve și puiet de pește sau de crustacee la umplerea iazurilor, a sistemelor de reținere
și a țarcurilor;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/75

(ii) repopularea cu pești mici sau larve de crustacee din speciile care nu se regăsesc pe lista roșie a IUCN a
speciilor pe cale de dispariție în fermele de acvacultură extensivă din interiorul zonelor umede, cum ar
fi apele salmastre, regiunile mareice și lagunele costiere, cu condiția ca:

— repopularea să fie conformă cu măsurile de gestionare aprobate de autoritățile relevante pentru a se

asigura exploatarea durabilă a speciilor în cauză; și

— animalele să fie hrănite în exclusivitate cu hrană disponibilă în mod natural în mediu.

Prin derogare de la litera (a), statele membre pot autoriza introducerea, în scopul creșterii, într-o unitate de
producție ecologică, a unui procent de efective tinere neecologice de cel mult 50 %, din specii care nu au
fost dezvoltate drept ecologice în Uniune până la 1 ianuarie 2021, cu condiția ca cel puțin ultimele două
treimi din durata ciclului de producție să fie gestionate în cadrul gestionării ecologice. O astfel de derogare
poate fi acordată pentru o perioadă de maximum doi ani și nu poate fi reînnoită.

În cazul exploatațiilor de acvacultură situate în afara Uniunii, o astfel de derogare nu poate fi acordată decât
de către autoritățile de control sau organismele de control care au fost recunoscute în conformitate cu
articolul 46 alineatul (1) pentru specii care nu au fost dezvoltate drept ecologice nici pe teritoriul țării în
care este situată exploatația, nici în Uniune. O astfel de derogare poate fi acordată pentru o perioadă de
maximum doi ani și nu poate fi reînnoită.

3.1.2.2. În privința ameliorării, se aplică următoarele norme:

(a) nu se utilizează hormoni și derivați ai hormonilor;

(b) nu se utilizează producția artificială de subspecii monosex, cu excepția sortării manuale, inducerii poli­
ploidiei, hibridizării artificiale și clonării;

(c) se aleg subspeciile adecvate.

3.1.3. Alimentația
3.1.3.1. În ceea ce privește hrana pentru pești, crustacee și echinoderme, se aplică următoarele norme:

(a) animalele sunt hrănite cu hrană care să satisfacă cerințele nutriționale ale animalelor în diversele stadii de
dezvoltare a acestora;

(b) regimurile alimentare sunt concepute ținând cont de următoarele priorități:

(i) sănătatea animală și bunăstarea animalelor;

(ii) calitatea superioară a produselor, inclusiv în ceea ce privește compoziția nutrițională a produsului care
trebuie să asigure calitatea ridicată a produsului final comestibil;

(iii) impact redus asupra mediului;

(c) componenta vegetală a hranei pentru animale este ecologică, iar componenta din hrană derivată din
animale acvatice provine din acvacultura ecologică sau din activități de pescuit care au fost certificate ca
fiind durabile în cadrul unui program recunoscut de către autoritatea competentă, în conformitate cu
principiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

(d) materiile prime neecologice de origine vegetală, animală sau provenite din alge ori drojdie destinate hranei
pentru animale, materiile prime de origine minerală sau de origine microbiană destinate hranei pentru
animale, aditivii furajeri și adjuvanții tehnologici se utilizează numai dacă au fost autorizați în temeiul
prezentului regulament pentru utilizare în producția ecologică;

(e) nu se folosesc factori de creștere și aminoacizi de sinteză.

3.1.3.2. În privința moluștelor bivalve și a altor specii care nu sunt hrănite de către om, ci se hrănesc cu plancton
natural, se aplică următoarele norme:

(a) astfel de animale filtrante primesc tot necesarul nutrițional din natură, cu excepția exemplarelor tinere
crescute în incubatoare și pepiniere;

(b) zonele de creștere sunt adecvate din punct de vedere al sănătății și se află într-o stare ecologică foarte bună,
astfel cum este definită de Directiva 2000/60/CE, sau într-o stare ecologică bună, astfel cum se definește în
Directiva 2008/56/CE, sau au o calitate echivalentă cu:

— zonele de producție încadrate în categoria A în Regulamentul (CE) nr. 854/2004, până la 13 decembrie
2019, sau
L 150/76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

— zonele de clasificare aferente stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în confor­
mitate cu articolul 18 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2017/625, începând cu 14 decembrie 2019.

3.1.3.3. Norme specifice privind hrana pentru animalele de acvacultură carnivore

Hrana pentru animalele de acvacultură carnivore se obține conform următoarelor priorități:

(a) hrană ecologică pentru animale, de origine acvicolă;

(b) făină și ulei de pește obținute din resturi provenind din acvacultura ecologică obținute din pești, crustacee
sau moluște;

(c) făină și ulei de pește, precum și materiile prime destinate hranei pentru animale pe bază de pește derivate
din resturi provenind de la pești, crustacee sau moluște capturate deja pentru consumul uman în pescării
durabile;

(d) făină și ulei de pește, precum și materiile prime destinate hranei pentru animale pe bază de pește derivate
din pești, crustacee sau moluște întregi capturate în pescării durabile și nefolosite pentru consumul uman;

(e) materii prime ecologice de origine vegetală sau animală destinate hranei pentru animale; proporția mate­
riilor prime vegetale nu depășește 60 % din totalul ingredientelor.

3.1.3.4. Norme specifice privind hrana pentru anumite animale de acvacultură

În faza de creștere, peștii din apele interioare, creveții din familia Penaeidae și creveții de apă dulce, precum și
peștii tropicali de apă dulce sunt hrăniți după cum urmează:

(a) sunt hrăniți cu hrană pentru animale care se găsește în mod natural în iazuri și lacuri;

(b) dacă hrana naturală pentru animale menționată la litera (a) nu este disponibilă în cantități suficiente, se
poate utiliza hrană pentru animale ecologică de origine vegetală, crescută de preferință în ferma propriu-
zisă, sau alge. Operatorii păstrează documente justificative privind necesitatea de a folosi hrană supli­
mentară;

(c) dacă hrana naturală pentru animale este suplimentată în conformitate cu litera (b):

(i) rațiile de hrană pentru creveții din familia Penaeidae și pentru creveții de apă dulce (Macrobrachium spp.)
pot include maximum 25 % făină și 10 % ulei de pește derivate din pescării durabile;

(ii) rațiile de hrană pentru pangasius (Pangasius spp.) pot include maximum 10 % făină sau ulei de pește
derivat din pescării durabile.

3.1.4. Asistența medicală

3.1.4.1. Prevenirea bolilor

În ceea ce privește prevenirea bolilor, se aplică următoarele norme:

(a) prevenirea bolilor se bazează pe ținerea animalelor în condiții optime prin selectarea corespunzătoare a
amplasării, ținând seama, printre altele, de necesitățile speciilor în ceea ce privește calitatea bună a apei,
debitul și rata schimbului de apă, prin proiectarea optimă a exploatațiilor, prin aplicarea bunelor practici de
gestionare și de creștere, inclusiv curățarea și dezinfectarea periodică a localurilor, prin hrană de calitate
superioară pentru animale, prin asigurarea unei densități adecvate a efectivelor, precum și prin selecția
raselor și a tulpinilor;

(b) este permisă utilizarea de medicamente imunologice veterinare;

(c) un plan de gestionare a sănătății animale detaliază practicile privind biosecuritatea și prevenirea bolilor,
inclusiv un acord scris privind consilierea în materie de sănătate, proporțională cu unitatea de producție,
încheiat cu servicii calificate în domeniul sănătății animalelor de acvacultură care efectuează o vizită la
fermă cel puțin o dată pe an sau, în cazul crustaceelor bivalve, cel puțin o dată la doi ani;

(d) sistemele, echipamentele și ustensilele din cadrul exploatației se curăță și se dezinfectează corespunzător;

(e) depunerile (bio-fouling) de organisme se îndepărtează numai prin mijloace fizice sau manual și, după caz, se
aruncă înapoi în mare la distanță mare de fermă;

(f) se pot folosi numai substanțe pentru curățarea și dezinfectarea echipamentelor și a instalațiilor autorizate în
temeiul articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică;
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/77

(g) în ceea ce privește vidul sanitar, se aplică următoarele norme:

(i) autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea sau organismul de control stabilește dacă este necesar
vidul sanitar și stabilește durata adecvată care trebuie respectată și documentată după fiecare ciclu de
producție în sisteme de reținere în circuit deschis amplasate în larg;

(ii) nu este obligatoriu în cazul culturii de moluște bivalve;

(iii) pe durata vidului sanitar, cușca scufundată sau alte structuri utilizate pentru producția de animale de
acvacultură sunt golite, dezinfectate și rămân goale până la reutilizare;

(h) dacă este cazul, hrana pentru pești neconsumată, excrementele și animalele moarte se îndepărtează imediat
pentru a se evita riscul unor daune semnificative pentru mediu în ceea ce privește calitatea stării apei,
pentru a se reduce la minimum riscul apariției bolilor și pentru a se evita atragerea insectelor sau a
rozătoarelor;

(i) lumina ultravioletă și ozonul se pot utiliza numai în incubatoare și pepiniere;

(j) pentru controlul biologic al ectoparaziților, se utilizează de preferință peștii curățători, precum și apa dulce,
apa de mare și soluțiile de clorură de sodiu.

3.1.4.2. Tratamentele veterinare

În privința tratamentelor veterinare, se aplică următoarele norme:

(a) bolile sunt tratate imediat, pentru a se evita orice suferință a animalului; medicamentele veterinare alopatice
chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, pot fi folosite atunci când este necesar, în condiții stricte și sub
responsabilitatea unui medic veterinar, atunci când nu este adecvată folosirea produselor fitoterapeutice, a
celor homeopatice și a altor produse. Acolo unde este cazul, se definesc restricții privind tratamentele și
perioadele de așteptare;

(b) sunt permise tratamente impuse pe baza legislației Uniunii, destinate să protejeze sănătatea umană și
animală;

(c) atunci când apare o problemă de sănătate cu toate că s-au luat măsuri de prevenire pentru a se garanta
sănătatea animală menționate la punctul 3.1.4.1, pot fi utilizate tratamente veterinare, de preferință în
următoarea ordine:

(i) substanțe de origine vegetală, animală sau minerală în diluție homeopatică;

(ii) plante și extracte de plante care nu au efect anestezic; și

(iii) substanțe precum oligoelementele, metalele, imunostimulentele naturale sau probioticele autorizate;

(d) utilizarea tratamentelor alopatice este limitată la două tratamente pe an, cu excepția vaccinărilor și a
programelor obligatorii de eradicare. Cu toate acestea, în cazul unui ciclu de producție mai scurt de un
an, se aplică o limită de un tratament alopatic. În cazul depășirii limitelor indicate pentru tratamentele
alopatice, animalele de acvacultură în cauză nu se comercializează ca produse ecologice;

(e) tratamentele pentru paraziți, altele decât sistemele obligatorii de control realizate de statele membre, se
limitează la două utilizări pe an sau la o utilizare pe an în cazul în care ciclul de producție este mai scurt de
18 luni;

(f) perioada de așteptare dintre tratamentele veterinare alopatice și tratamentele pentru paraziți în conformitate
cu litera (d), inclusiv tratamentele efectuate în cadrul sistemelor obligatorii de control și eradicare, este dublă
față de perioada de așteptare prevăzută la articolul 11 din Directiva 2001/82/CE sau de 48 de ore în cazul
în care această perioadă nu este specificată;

(g) orice utilizare de medicamente veterinare se declară autorității competente sau, după caz, organismului sau
autorității de control înainte de comercializarea animalelor ca produse ecologice. Efectivele tratate trebuie să
poată fi identificate în mod clar.

3.1.5. Condiții de adăpostire și practici de creștere

3.1.5.1. Se interzic instalațiile de recirculare cu circuit închis pentru producția de animale de acvacultură, cu excepția
incubatoarelor și a pepinierelor sau pentru producția de specii utilizate ca hrană ecologică pentru animale.
L 150/78 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

3.1.5.2. Încălzirea sau răcirea artificială a apei este permisă numai în incubatoare și pepiniere. Se poate utiliza apa
naturală dintr-un puț de foraj pentru încălzirea sau răcirea apei în toate etapele de producție.

3.1.5.3. Mediul de creștere a animalelor de acvacultură este conceput astfel încât, în conformitate cu nevoile specifice
fiecărei specii, animalele de acvacultură:

(a) să aibă spațiu suficient pentru bunăstarea lor și să aibă densitatea relevantă a efectivelor, astfel cum se
prevede în actele de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (3);

(b) să fie ținute în apă de bună calitate, printre altele cu un debit și o rată a schimbului de apă adecvate, cu
niveluri suficiente de oxigen și menținându-se un nivel scăzut de metaboliți;

(c) să fie ținute în condiții de temperatură și lumină conforme cu cerințele pentru fiecare specie și ținând
seama de situarea geografică.

Atunci când se analizează efectele densității efectivelor asupra bunăstării peștilor produși, se monitorizează
starea peștilor (de exemplu, leziuni ale înotătoarelor, alte leziuni, rata de creștere, comportamentul manifestat și
starea generală de sănătate) și se monitorizează și se ține seama de calitatea apei.

În cazul peștilor de apă dulce, fundul apei trebuie să se apropie cât mai mult posibil de condițiile naturale.

În cazul crapilor și al speciilor similare:

— fundul apei constă în pământ natural;

— fertilizarea ecologică și minerală a iazurilor și a lacurilor se realizează numai cu îngrășăminte și amelioratori

de sol care au fost autorizați în temeiul articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică, aplicându-se
maximum 20 kg de azot/ha;

— sunt interzise tratamentele care implică utilizarea unor substanțe chimice de sinteză pentru combaterea
plantelor hidrofite și a vegetației prezente în apele în care are loc producția.

3.1.5.4. Sistemele acvatice de reținere sunt concepute și construite astfel încât să se asigure debite și parametri fizico-
chimici care să protejeze sănătatea și bunăstarea animalelor și să satisfacă nevoile comportamentale ale
acestora.

Se respectă caracteristicile specifice pentru sistemele de producție și sistemele de reținere pentru speciile sau
grupul de specii, astfel cum sunt stabilite în actele de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (3).

3.1.5.5. Unitățile de creștere de pe uscat întrunesc următoarele condiții:

(a) sistemele de tip flow-through (apa trece o singură dată prin sistem, fiind apoi deversată înapoi în mediul
acvatic) trebuie să permită monitorizarea și controlul debitului și calitatății apei atât la intrarea, cât și la
ieșirea acesteia din sistem;

(b) cel puțin 10 % din perimetru („interfața uscat-apă”) conține vegetație naturală.

3.1.5.6. Sistemele de reținere amplasate în larg întrunesc următoarele condiții:

(a) sunt situate acolo unde debitul, adâncimea apei și rata schimburilor de corpuri de apă sunt de natură să
reducă la minimum impactul asupra fundului mării și a corpului de apă înconjurător;

(b) sunt constituite din cuști scufundate a căror proiectare, construcție și întreținere sunt adaptate expunerii lor
la mediul operațional.

3.1.5.7. Sistemele de reținere sunt concepute, amplasate și utilizate astfel încât să se reducă la minimum evadările.

3.1.5.8. În cazul în care peștii sau crustaceele evadează, se iau măsuri adecvate pentru reducerea impactului asupra
ecosistemului local, inclusiv, dacă este cazul, recapturarea animalelor. Trebuie să se țină registre în acest sens.

3.1.5.9. Pentru producția de animale de acvacultură în iazuri piscicole, în rezervoare sau în bazine lungi (raceway),
fermele sunt fie echipate cu straturi de filtrare naturală, cu iazuri de decantare, cu filtre biologice sau mecanice
pentru colectarea deșeurilor de nutrienți, fie utilizează alge sau animale (bivalve) care contribuie la ameliorarea
calității efluenților. Monitorizarea efluenților se realizează la intervale regulate, dacă este cazul.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/79

3.1.6. Bunăstarea animalelor

3.1.6.1. Toate persoanele implicate în creșterea animalelor de acvacultură dispun de cunoștințele și competențele de
bază necesare în ceea ce privește nevoile în materie de sănătate și de bunăstare ale animalelor.

3.1.6.2. Manipularea animalelor de acvacultură se reduce la minimum și se realizează cu cea mai mare grijă. Se
utilizează echipamente și protocoale adecvate în scopul de a se evita stresul și vătămarea fizică asociate
procedurilor de manipulare. Genitorii se manipulează astfel încât să se reducă la minimum vătămarea fizică
și stresul și, dacă este cazul, manipularea se face sub anestezie. Operațiunile de clasificare se limitează la
minimum și se utilizează numai dacă este necesar pentru a se asigura bunăstarea peștilor.

3.1.6.3. În cazul utilizării luminii artificiale, se aplică următoarele restricții:

(a) prelungirea perioadei de lumină naturală de zi nu depășește o valoare maximă care respectă nevoile
etologice, condițiile geografice și starea generală de sănătate a animalelor produse; această valoare
maximă nu depășește 14 ore pe zi, cu excepția cazului în care este necesară în scopul reproducerii;

(b) se evită modificările bruște ale intensității luminii în momentul trecerii de la lumină la întuneric sau invers,
prin utilizarea unor variatoare ale intensității luminii sau a unei iluminări de fond.

3.1.6.4. Se permite aerarea pentru a se asigura bunăstarea și sănătatea animalelor. Aeratoarele mecanice să alimentează
de preferință de la surse regenerabile de energie.

3.1.6.5. Utilizarea oxigenului este permisă numai în scopul de a se satisface necesitățile în materie de bunăstare și
sănătate a animalelor și în perioade critice de producție sau de transport, în următoarele cazuri:

(a) cazuri excepționale de schimbare a temperaturii, de scădere a presiunii atmosferice sau de poluare acci­
dentală a apei;

(b) proceduri ocazionale de gestionare a efectivelor, cum sunt prelevarea de eșantioane și sortarea;

(c) pentru a se asigura supraviețuirea efectivelor din fermă.

3.1.6.6. Se iau măsuri adecvate pentru a se menține durata transportului animalelor de acvacultură la un nivel minim.

3.1.6.7. Orice suferință este menținută la un nivel minim pe durata întregii vieți a animalului, inclusiv în momentul
sacrificării.

3.1.6.8. Este interzisă ablația pedunculului ocular, inclusiv toate practicile similare, cum ar fi ligaturarea, incizarea și
comprimarea.

3.1.6.9. Prin tehnicile de sacrificare, trebuie ca peștii să devină imediat inconștienți și insensibili la durere. Manipularea
înainte de sacrificare se efectuează astfel încât să se evite leziunile, menținându-se, în același timp, suferința și
stresul la un nivel minim. Atunci când se analizează cele mai bune metode de sacrificare, se ține seama de
diferențele dintre dimensiunile animalelor în momentul recoltării, dintre specii și dintre locurile de producție.

3.2. Norme detaliate aplicabile moluștelor

3.2.1. Originea materialului de însămânțare

În ceea ce privește originea materialului de însămânțare, se aplică următoarele norme:

(a) materialul de însămânțare de la exemplare sălbatice provenit din afara unității de producție poate fi utilizat
în cazul crustaceelor bivalve, cu condiția să nu existe nicio deteriorare semnificativă a mediului, să fie
permis în conformitate cu legislația locală și materialul de însămânțare să provină din:

(i) straturi de populații care este improbabil să supraviețuiască vremii de iarnă sau care reprezintă un
surplus față de necesități; sau

(ii) straturi naturale de material de însămânțare de la crustacee aflate pe colectoare;

(b) în cazul stridiei japoneze (Crassostrea gigas), se preferă efectivele înmulțite în mod selectiv pentru a se reduce
depunerea icrelor în mediul natural;

(c) se țin registre privind modul, locul și perioada în care a fost colectat materialul de însămânțare de la
exemplare sălbatice, pentru a se permite trasabilitatea până la zona de colectare;

(d) materialul de însămânțare poate fi colectat numai după ce autoritatea competentă a acordat autorizarea în
acest sens.
L 150/80 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

3.2.2. Condiții de adăpostire și practici de creștere

În ceea ce privește condițiile de adăpostire și practicile de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) producția poate fi realizată în aceeași zonă acvatică în care are loc și producția ecologică de pești cu
înotătoare și alge, într-un sistem de policultură care trebuie documentat în planul de gestionare durabilă.
Moluștele bivalve pot fi crescute de asemenea în policultură împreună cu moluște gasteropode precum
speciile de litorină;

(b) producția de moluște bivalve ecologice are loc în zone delimitate de stâlpi, de balize sau prin alte mijloace
clare de marcaj și este izolată, dacă este cazul, prin saci din plasă, cuști scufundate sau alte mijloace create
de om;

(c) fermele de conchiliocultură ecologică reduc la minimum riscurile la adresa speciilor în privința cărora există
un interes de conservare. Dacă se utilizează plase împotriva animalelor de pradă, acestea trebuie să fie astfel
concepute încât să nu producă vătămări păsărilor scufundătoare.

3.2.3. Cultivarea

În ceea ce privește cultivarea, se aplică următoarele norme:

(a) pentru producția ecologică pot fi utilizate cultivarea pe corzi pentru midii și alte metode enumerate în
actele de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (3);

(b) cultivarea moluștelor pe fundul apei este permisă numai dacă în locurile de colectare și de creștere nu se
produce un impact semnificativ asupra mediului. Înaintea începerii operațiunilor, operatorul furnizează
autorității competente sau, după caz, autorității de control sau organismului de control și adaugă, drept
capitol separat în cadrul planului de gestionare durabilă, un studiu și un raport care sprijină dovezile
existenței unui impact minim asupra mediului.

3.2.4. Gestionare

În ceea ce privește gestionarea, se aplică următoarele norme:

(a) producția utilizează o densitate a efectivelor care nu depășește densitatea utilizată în localitate pentru
moluștele neecologice. Sortarea, rărirea și ajustările densității efectivelor se efectuează în funcție de
biomasă și în vederea asigurării bunăstării animalelor și a calității ridicate a produselor;

(b) depunerile de organisme se îndepărtează prin mijloace fizice sau manual și, dacă este cazul, se aruncă
înapoi în mare, departe de fermele de moluște. Moluștele pot fi tratate o singură dată pe durata ciclului de
producție cu o soluție de var în scopul combaterii depunerii de organisme concurente.

3.2.5. Norme specifice de cultivare a stridiilor

Este permisă cultivarea în saci, în buzunare situate pe tăblii. Acestea sau oricare alte structuri cu colectori
pentru stridii se dispun astfel încât să se evite formarea unei bariere compacte de-a lungul țărmului. Pentru
optimizarea producției, efectivele de stridii se poziționează cu grijă pe straturi în funcție de maree. Producția
respectă cerințele stabilite în actele de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (3).

Partea IV: Norme de producție referitoare la alimentele prelucrate

Pe lângă normele generale de producție stabilite la articolele 9, 11 și 16, normele stabilite în prezenta parte se aplică
producției ecologice de alimente prelucrate.

1. Cerințe generale pentru producția de alimente prelucrate

1.1. Aditivii alimentari, adjuvanții tehnologici și alte substanțe și ingrediente folosite la prelucrarea alimentelor,
precum și orice practică de prelucrare aplicată, cum ar fi afumarea, respectă principiile bunelor practici de
fabricație (1).

1.2. Operatorii care produc alimente prelucrate stabilesc și actualizează proceduri corespunzătoare bazate pe o
identificare sistematică a etapelor esențiale ale prelucrării.

(1) Bunele practici de fabricație (BPF), astfel cum sunt definite la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 al Comisiei
din 22 decembrie 2006 privind buna practică de fabricație a materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele
alimentare (JO L 384, 29.12.2006, p. 75).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/81

1.3. Aplicarea procedurilor menționate la punctul 1.2 asigură că produsele prelucrate obținute din producție
respectă prezentul regulament în orice moment.

1.4. Operatorii respectă și pun în aplicare procedurile menționate la punctul 1.2 și fără a aduce atingere articolu­
lui 28, în special:

(a) iau măsuri de precauție;

(b) implementează măsuri de curățare adecvate, monitorizează eficacitatea acestora și țin registre privind
operațiunile în cauză;

(c) garantează faptul că produsele neecologice nu sunt introduse pe piață cu o indicație referitoare la producția
ecologică.

1.5. Pregătirea produselor ecologice prelucrate, în conversie și neecologice se efectuează separat în timp sau în
spațiu. Dacă în unitatea de pregătire în cauză se pregătesc sau se depozitează produse ecologice, în conversie și
neecologice, în orice combinație, operatorul:

(a) informează autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea sau organismul de control în consecință;

(b) efectuează în mod continuu operațiunile până la încheierea unui ciclu de producție, separate în spațiu sau
în timp de operațiuni similare efectuate asupra oricărui alt tip de produse (ecologice, în conversie sau
neecologice);

(c) înainte și după operațiuni, depozitează produsele ecologice, în conversie și neecologice separat unele de
celelalte în spațiu sau în timp;

(d) ține disponibil un registru actualizat al tuturor operațiunilor efectuate și al tuturor cantităților prelucrate;

(e) ia măsurile necesare pentru a asigura identificarea loturilor și pentru evitarea amestecurilor sau a schim­
burilor între produse ecologice, în conversie și neecologice;

(f) efectuează operațiuni asupra produselor ecologice sau în conversie numai după o curățare corespunzătoare
a echipamentelor de producție.

1.6. Nu se utilizează produse, substanțe și tehnici care reconstituie proprietăți ce se pierd în timpul prelucrării și al
depozitării alimentelor ecologice, care corectează rezultatele neglijenței în prelucrarea alimentelor ecologice sau
care pot induce în eroare în alt fel în privința adevăratei naturi a produselor destinate să fie comercializate ca
alimente ecologice.

2. Cerințe detaliate pentru producția de alimente prelucrate

2.1. Se aplică următoarele condiții compoziției alimentelor ecologice prelucrate:

(a) produsul este obținut în principal din ingrediente agricole sau din produse destinate utilizării ca alimente,
enumerate în anexa I; pentru a stabili dacă un produs este obținut în principal din produsele respective, nu
se iau în considerare adaosul de apă și de sare;

(b) un ingredient ecologic nu este prezent împreună cu același ingredient sub formă neecologică;

(c) un ingredient în conversie nu este prezent împreună cu același ingredient sub formă ecologică sau
neecologică.

2.2. Utilizarea anumitor produse și substanțe în prelucrarea alimentelor

2.2.1. Aditivii alimentari, adjuvanții tehnologici și ingredientele agricole neecologice autorizate în temeiul artico­
lului 24 sau 25pentru utilizare în producția ecologică, precum și produsele și substanțele menționate la punc­
tul 2.2.2 sunt singurele care pot fi utilizate la prelucrarea alimentelor, cu excepția produselor și a substanțelor
din sectorul vitivinicol, în cazul cărora se aplică punctul 2 din partea VI, și a drojdiei, în cazul căreia se aplică
punctul 1.3 din partea VII.

2.2.2. La prelucrarea alimentelor, este permisă utilizarea următoarelor produse și substanțe:

(a) preparatele din microorganisme și enzime alimentare utilizate în mod normal la prelucrarea alimentelor, cu
condiția ca enzimele care urmează a fi folosite ca aditivi alimentari să fi fost autorizate în temeiul
articolului 24 pentru folosirea în producția ecologică;

(b) substanțele și produsele definite la articolul 3 alineatul (2) litera (c) și litera (d) punctul (i) din Regulamentul
(CE) nr. 1334/2008 care au fost etichetate ca substanțe aromatizante naturale sau preparate aromatizante
naturale, în conformitate cu articolul 16 alineatele (2), (3) și (4) din respectivul regulament;
L 150/82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(c) coloranții pentru ștampilarea cărnii și a ouălor în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008;

(d) coloranții naturali și substanțele naturale pentru învelișuri pentru colorarea decorativă tradițională a cojii
ouălor fierte produse cu intenția de a fi introduse pe piață într-o anumită perioadă a anului;

(e) apa potabilă și sarea ecologică sau neecologică (cu componentele de bază clorură de sodiu sau clorură de
potasiu) folosite în general la prelucrarea alimentelor;

(f) mineralele (inclusiv oligoelementele), vitaminele, aminoacizii și micronutrienții, cu condiția ca:

(i) utilizarea lor în alimentele destinate consumului normal este o cerință legală care decurge direct din
dispoziții de drept al Uniunii sau din dispoziții de drept intern compatibile cu dreptul Uniunii, cu
consecința că alimentele nu pot fi introduse deloc pe piață ca alimente destinate consumului normal
dacă mineralele, vitaminele, aminoacizii sau micronutrienții respectivi nu sunt adăugați; sau

(ii) în ceea ce privește alimentele introduse pe piață ca având anumite caracteristici sau efecte în legătură cu
sănătatea ori nutriția sau în legătură cu nevoile anumitor grupuri de consumatori:

— în produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE)
nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1), utilizarea acestora este autorizată în
temeiul regulamentului menționat și al actelor adoptate în temeiul articolului 11 alineatul (1) din
regulamentul menționat pentru produsele în cauză, sau

— în produsele reglementate prin Directiva 2006/125/CE a Comisiei (2), utilizarea lor este autorizată în
temeiul directivei menționate.

2.2.3. Pentru curățare și dezinfecție se folosesc numai produsele de curățare și dezinfecție autorizate în temeiul
articolului 24 pentru utilizare în prelucrare.

2.2.4. În vederea efectuării calculului menționat la articolul 30 alineatul (5), se aplică următoarele norme:

(a) anumiți aditivi alimentari autorizați în temeiul articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică se
calculează ca ingrediente agricole;

(b) preparatele și substanțele menționate la punctul 2.2.2 literele (a), (c), (d), (e) și (f) nu se calculează ca
ingrediente agricole;

(c) drojdia și produsele din drojdie se calculează ca ingrediente agricole.

Partea V: Norme de producție referitoare la hrana pentru animale prelucrată

Pe lângă normele generale de producție stabilite la articolele 9, 11 și 17, normele stabilite în prezenta parte se aplică
producției ecologice de hrană pentru animale prelucrată.

1. Cerințe generale pentru producția de hrană pentru animale prelucrată

1.1. Aditivii furajeri, adjuvanții tehnologici și alte substanțe și ingrediente folosite la prelucrarea hranei pentru
animale, precum și orice practică de prelucrare utilizată, cum ar fi afumarea, respectă principiile bunelor
practici de fabricație.

1.2. Operatorii care produc hrană pentru animale prelucrată stabilesc și actualizează proceduri corespunzătoare
bazate pe o identificare sistematică a etapelor esențiale ale prelucrării.

1.3. Aplicarea procedurilor menționate la punctul 1.2 asigură că produsele prelucrate obținute din producție
respectă prezentul regulament în orice moment.

1.4. Operatorii respectă și pun în aplicare procedurile menționate la punctul 1.2 și, în special, fără a aduce atingere
articolului 28:

(a) iau măsuri de precauție;

(b) implementează măsuri de curățare adecvate, monitorizează eficacitatea acestora și țin registre privind
operațiunile în cauză;

(1) Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor
și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății
și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei,
a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale
Comisiei (JO L 181, 29.6.2013, p. 35).
(2) Directiva 2006/125/CE a Comisiei din 5 decembrie 2006 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate
sugarilor și copiilor de vârstă mică (JO L 339, 6.12.2006, p. 16).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/83

(c) garantează faptul că produsele neecologice nu sunt introduse pe piață cu o indicație referitoare la producția
ecologică.

1.5. Pregătirea produselor ecologice prelucrate, în conversie și neecologice se efectuează separat în timp sau în
spațiu. Dacă în unitatea de pregătire în cauză se pregătesc sau se depozitează produse ecologice, în conversie și
neecologice, în orice combinație, operatorul:

(a) informează autoritatea sau organismul de control în consecință;

(b) efectuează în mod continuu operațiunile până la încheierea unui ciclu de producție, separate în spațiu sau
în timp de operațiuni similare efectuate asupra oricărui alt tip de produse (ecologice, în conversie sau
neecologice);

(c) înainte și după operațiuni, depozitează produsele ecologice, în conversie și neecologice separat unele de
celelalte în spațiu sau în timp;

(d) ține disponibil un registru actualizat al tuturor operațiunilor efectuate și al tuturor cantităților prelucrate;

(e) ia măsurile necesare pentru a asigura identificarea loturilor și pentru evitarea amestecurilor sau a schim­
burilor între produse ecologice, în conversie și neecologice;

(f) efectuează operațiuni asupra produselor ecologice sau în conversie numai după o curățare corespunzătoare
a echipamentelor de producție.

2. Cerințe detaliate pentru producția de hrană pentru animale prelucrată

2.1. Materiile prime ecologice sau materiile prime în conversie pentru hrana pentru animale nu intră simultan cu
aceleași materii prime pentru hrana pentru animale produse prin mijloace neecologice în compoziția
produselor furajere ecologice.

2.2. Se interzice prelucrarea cu ajutorul solvenților chimici de sinteză a oricăror materii prime pentru hrana pentru
animale utilizate sau prelucrate în cadrul producției ecologice.

2.3. La prelucrarea hranei pentru animale pot fi utilizate numai materii prime neecologice de origine vegetală,
animală sau provenite din alge ori drojdie destinate hranei pentru animale, materii prime de origine minerală
destinate hranei pentru animale, aditivi furajeri și adjuvanți tehnologici a căror utilizare în producția ecologică
este autorizată în conformitate cu articolul 24.

2.4. Pentru curățare și dezinfecție se folosesc numai produsele de curățare și dezinfecție autorizate în temeiul
articolului 24 pentru folosire în prelucrare.

Partea VI: Vinul

1. Domeniul de aplicare
1.1. În plus față de normele generale de producție prevăzute la articolele 9, 10, 11, 16 și 18, normele stabilite în
prezenta parte se aplică producției ecologice a produselor din sectorul vitivinicol, astfel cum se menționează la
articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

1.2. Se aplică Regulamentele (CE) nr. 606/2009 (1) și (CE) nr. 607/2009 (2) ale Comisiei, cu excepția cazului în care
există dispoziții contrare explicite în prezenta parte.

2. Utilizarea anumitor produse și substanțe

2.1. Produsele din sectorul vitivinicol se obțin din materii prime ecologice.

2.2. Numai produsele și substanțele autorizate în temeiul articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică pot fi
folosite la fabricarea produselor din sectorul vitivinicol, inclusiv în cursul practicilor enologice, al proceselor și
al tratamentelor, cu respectarea condițiilor și a restricțiilor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și în
Regulamentul (CE) nr. 606/2009 și, în special, în anexa I A la ultimul regulament menționat.

(1) Regulamentul (CE) nr. 606/2009 al Comisiei din 10 iulie 2009 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 479/2008 al Consiliului în privința categoriilor de produse viticole, a practicilor oenologice și a restricțiilor care se aplică acestora
(JO L 193, 24.7.2009, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile
tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (JO L 193, 24.7.2009, p. 60).
L 150/84 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

3. Practici enologice și restricții

3.1. Fără a se aduce atingere secțiunilor 1 și 2 din prezenta parte și interdicțiilor și restricțiilor specifice prevăzute la
punctele 3.2, 3.3 și 3.4, sunt permise numai practicile, procesele și tratamentele enologice utilizate înainte de
data de 1 august 2010, ținând cont inclusiv de restricțiile prevăzute la articolul 80 și la articolul 83 alineatul (2)
din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și la articolele 3, 5-9 și 11-14 din Regulamentul (CE)
nr. 606/2009 și în anexele la regulamentele respective.

3.2. Se interzice utilizarea următoarelor practici, procese și tratamente enologice:

(a) concentrarea parțială prin răcire, în conformitate cu partea I secțiunea B.1 litera (c) din anexa VIII la Regu­
lamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b) eliminarea anhidridei sulfuroase prin procedee fizice, în conformitate cu punctul 8 din anexa I A la Regu­
lamentul (CE) nr. 606/2009;

(c) tratarea prin electrodializă pentru a se asigura stabilizarea tartrică a vinului, în conformitate cu punctul 36
din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009;

(d) dezalcoolizarea parțială a vinului în conformitate cu punctul 40 din anexa I A la Regulamentul (CE)
nr. 606/2009;

(e) tratamentul cu schimbători de cationi pentru asigurarea stabilizării tartrice a vinului, în conformitate cu
punctul 43 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009.

3.3. Utilizarea următoarelor practici, procese și tratamente enologice este permisă în următoarele condiții:

(a) tratamente termice în conformitate cu punctul 2 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009, cu
condiția ca temperatura să nu depășească 75 °C;

(b) centrifugări și filtrări cu sau fără agent de filtrare inert, în conformitate cu punctul 3 din anexa I A la
Regulamentul (CE) nr. 606/2009, cu condiția ca mărimea porilor să nu fie mai mică de 0,2 micrometri.

3.4. Orice modificare introdusă după 1 august 2010 în ceea ce privește practicile, procesele și tratamentele
enologice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau în Regulamentul (CE) nr. 606/2009 poate fi
aplicată în producția ecologică de vin numai după includerea măsurilor respective astfel cum prevede prezenta
secțiune și, dacă este necesar, după efectuarea unei evaluări în conformitate cu articolul 24 din prezentul
regulament.

Partea VII: Drojdie utilizată ca aliment sau hrană pentru animale

Pe lângă normele de producție generale stabilite la articolele 9, 11, 16, 17 și 19, normele stabilite în prezenta parte se
aplică producției ecologice de drojdie utilizată ca aliment sau hrană pentru animale.

1. Cerințe generale
1.1. Pentru producția de drojdie ecologică se utilizează numai substraturi produse în mod ecologic. Cu toate
acestea, până la 31 decembrie 2023, se permite adăugarea de până la 5 % extras sau autolizat de drojdie
neecologic (calculat ca greutate a materiei uscate) la substrat pentru producerea de drojdie ecologică, atunci
când operatorii nu pot obține extras sau autolizat de drojdie din producție ecologică.

1.2. Alimentele ecologice sau hrana ecologică pentru animale nu conțin concomitent drojdie ecologică și drojdie
neecologică.

1.3. La producerea, prepararea și elaborarea drojdiei ecologice se pot folosi următoarele produse și substanțe:

(a) adjuvanții tehnologici autorizați în temeiul articolului 24 pentru utilizare în producția ecologică;

(b) produsele și substanțele menționate la punctul 2.2.2 literele (a), (b) și (e) din partea IV.

1.4. Pentru curățare și dezinfecție se folosesc numai produsele de curățare și dezinfecție autorizate în temeiul
articolului 24 pentru folosire în prelucrare.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/85

ANEXA III

COLECTAREA, AMBALAREA, TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA PRODUSELOR

1. Colectarea produselor și transportul către unitățile de pregătire

Operatorii pot efectua colectarea simultană a produselor ecologice, în conversie și neecologice numai în cazul în care
se iau măsuri corespunzătoare pentru a se evita orice posibil amestec sau schimb între produsele ecologice, în
conversie și neecologice și pentru a se garanta identificarea produselor ecologice și în conversie. Operatorul ține la
dispoziția organismului de control sau a autorității de control informațiile referitoare la zilele, orele și circuitul de
colectare, precum și la data și ora primirii produselor.

2. Ambalarea și transportul produselor către alți operatori sau alte unități

2.1. Operatorii garantează că produsele ecologice și în conversie sunt transportate către alți operatori sau alte unități,
inclusiv către angrosiști și comercianți cu amănuntul, numai în ambalaje, recipiente sau vehicule corespunzătoare
închise astfel încât substituirea conținutului să nu poată fi realizată fără manipularea sau deteriorarea sigiliului și
cărora li se aplică o etichetă pe care se precizează, fără a se aduce atingere altor indicații impuse prin dreptul Uniunii:

(a) denumirea și adresa operatorului și, dacă aceștia sunt diferiți, ale proprietarului sau ale vânzătorului produsului;

(b) denumirea produsului sau o descriere a furajelor combinate, însoțite de o referire la metoda de producție
ecologică;

(c) denumirea sau numărul de cod al organismului de control sau al autorității de control de care aparține
operatorul; și

(d) dacă este cazul, marca de identificare a lotului, aplicată în conformitate cu un sistem de marcare aprobat la nivel
național sau convenit cu autoritatea de control sau organismul de control, care să permită stabilirea unei legături
între lot și registrele menționate la articolul 34 alineatul (5).

Informațiile menționate la literele (a)-(d) pot fi prezentate și într-un document de însoțire, în cazul în care un astfel
de document poate fi legat în mod incontestabil de ambalajul, recipientul sau vehiculul în care este transportat
produsul. Acest document de însoțire cuprinde informații cu privire la furnizor sau la transportator.

2.2. Închiderea ambalajelor, a recipientelor sau a vehiculelor nu este obligatorie în cazul în care:

(a) transportul se efectuează direct între doi operator, ambii făcând obiectul sistemului de control privind producția
ecologică;

(b) transportul include numai produse ecologice sau numai produse în conversie;

(c) produsele sunt însoțite de un document care furnizează informațiile prevăzute la punctul 2.1; și

(d) atât operatorul care expediază, cât și operatorul destinatar țin la dispoziția organismului de control sau a
autorității de control registre cu privire la operațiunile de transport respective.

3. Norme speciale privind transportul hranei pentru animale către alte unități de producție sau de pregătire ori către
spații de depozitare

La transportarea hranei pentru animale către alte unități de producție sau de pregătire ori spații de depozitare,
operatorii se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

(a) pe parcursul transportului, hrana pentru animale produsă prin metode ecologice, hrana în conversie pentru
animale și hrana pentru animale neecologică sunt efectiv separate fizic;
L 150/86 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

(b) vehiculele sau recipientele care au transportat produse neecologice sunt utilizate pentru a transporta produse
ecologice sau în conversie numai dacă:

(i) înainte de începerea transportului de produse ecologice sau în conversie, s-au luat măsuri adecvate de
curățare a căror eficacitate a fost verificată, iar operatorii țin registre privind operațiunile respective;

(ii) sunt puse în aplicare toate măsurile corespunzătoare, în funcție de riscurile evaluate în conformitate cu
măsurile de control și, dacă este necesar, operatorii garantează faptul că produsele neecologice nu pot fi
introduse pe piață cu o indicație referitoare la producția ecologică;

(iii) operatorii țin la dispoziția organismului de control sau a autorității de control registre cu privire la astfel de
operațiuni de transport;

(c) transportul hranei pentru animale finite ecologice sau în conversie este separat fizic sau în timp de transportul
altor produse finite;

(d) pe durata transportului, se înregistrează cantitatea de produse de la început și fiecare cantitate individuală livrată
pe parcursul unei curse de livrare.

4. Transportul peștilor vii

4.1. Peștii vii se transportă în cisterne corespunzătoare cu apă curată care satisface nevoile fiziologice ale acestora în ceea
ce privește temperatura și cantitatea de oxigen dizolvat.

4.2. Înainte de transportarea peștilor ecologici și a produselor ecologice din pește, cisternele se curăță, se dezinfectează și
se clătesc cu multă grijă.

4.3. Se iau măsuri de precauție pentru a se reduce stresul. În timpul transportului, densitatea se menține la un nivel care
nu dăunează speciei respective.

4.4. Se țin registre pentru operațiunile menționate la punctele 4.1, 4.2 și 4.3.

5. Recepția produselor de la alți operatori de unități

La recepția unui produs ecologic sau în conversie, operatorul verifică închiderea ambalajului, a recipientului sau a
vehiculului în cazurile în care acest lucru este necesar, precum și prezența indicațiilor prevăzute în secțiunea 2.

Operatorul compară informațiile de pe eticheta menționată în secțiunea 2 cu informațiile din documentele de

însoțire. Rezultatul acestor verificări se menționează în mod explicit în registrele menționate la articolul 34
alineatul (5).

6. Norme speciale referitoare la recepția produselor dintr-o țară terță

Dacă se importă produse ecologice sau în conversie dintr-o țară terță, acestea se transportă în ambalaje sau recipiente
corespunzătoare, închise într-un mod care să împiedice înlocuirea conținutului și prevăzute cu datele de identificare
ale exportatorului și cu oricare alte mărci și numere care servesc la identificarea lotului, iar acestea sunt însoțite de
certificatul de control pentru importul din țări terțe, după caz.

La recepția unui produs ecologic sau în conversie importat dintr-o țară terță, persoana fizică sau juridică destinatară a
transportului importat și care îl recepționează în vederea pregătirii ulterioare sau a comercializării verifică închiderea
ambalajului sau a recipientului și, în cazul produselor importate în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) litera (b)
punctul (iii), verifică dacă certificatul de inspecție menționat la articolul respectiv vizează tipul de produs conținut de
transport. Rezultatul acestei verificări se precizează în mod explicit în registrele menționate la articolul 34
alineatul (5).
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/87

7. Depozitarea produselor
7.1. Zonele de depozitare a produselor se gestionează în așa fel încât să se asigure identificarea loturilor și să se evite
orice amestec sau orice contaminare cu produse sau substanțe care nu sunt conforme cu normele de producție
ecologică. Produsele ecologice și în conversie se pot identifica în mod clar în orice moment.

7.2. Este interzisă depozitarea altor factori de producție, reprezentând produse sau substanțe, decât cei autorizați în
temeiul articolelor 9 și 24 pentru utilizare în producția ecologică în unitățile de producție vegetală și animalieră
ecologică sau în conversie.

7.3. Este permisă depozitarea medicamentelor veterinare alopatice, inclusiv a antibioticelor, în exploatațiile agricole și de
acvacultură cu condiția ca acestea să fi fost prescrise de un medic veterinar în legătură cu tratamentele menționate la
punctul 1.5.2.2 din partea II și la punctul 3.1.4.2 litera (a) din partea III din anexa II, să fie depozitate într-un loc
supravegheat și să fie înregistrate în registrele menționate la articolul 34 alineatul (5).

7.4. În cazul în care operatorii manipulează produse ecologice, în conversie și neecologice în orice combinație, iar
produsele ecologice sau în conversie sunt depozitate în spații de depozitare în care sunt depozitate și alte
produse agricole sau alimentare:

(a) produsele ecologice sau în conversie se păstrează separat de celelalte produse agricole sau alimentare;

(b) se iau toate măsurile pentru a se asigura identificarea transporturilor și pentru a se evita amestecurile sau
schimburile între produse ecologice, în conversie și neecologice;

(c) înainte de depozitarea produselor ecologice sau în conversie, s-au luat măsuri adecvate de curățare a căror
eficacitate a fost verificată, iar operatorii țin registre cu privire la operațiunile respective.

7.5. Pentru curățare și dezinfecție se folosesc în spațiile de depozitare numai produsele pentru curățare și dezinfecție
autorizate în temeiul articolului 24 pentru folosire în producția ecologică.
L 150/88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

ANEXA IV

TERMENII PREVĂZUȚI LA ARTICOLUL 30

BG: биологичен.
ES: ecológico, biológico, orgánico.
CS: ekologické, biologické.
DA: økologisk.
DE: ökologisch, biologisch.
ET: mahe, ökoloogiline.
EL: βιολογικό.
EN: organic.
FR: biologique.
GA: orgánach.
HR: ekološki.
IT: biologico.
LV: bioloģisks, ekoloģisks.
LT: ekologiškas.
LU: biologesch, ökologesch.
HU: ökológiai.
MT: organiku.
NL: biologisch.
PL: ekologiczne.
PT: biológico.
RO: ecologic.
SK: ekologické, biologické.
SL: ekološki.
FI: luonnonmukainen.
SV: ekologisk.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/89

ANEXA V

LOGOUL UNIUNII EUROPENE PENTRU PRODUCȚIA ECOLOGICĂ ȘI NUMERELE DE COD

1. Logoul
1.1. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică respectă modelul de mai jos:

1.2. Culoarea de referință în sistemul Pantone este verde Pantone nr. 376 și verde (50 % cyan + 100 % galben), atunci
când se folosește cvadricromia.

1.3. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică se poate utiliza și în alb și negru, astfel cum este ilustrat, dar
numai în cazul în care nu este posibilă utilizarea variantei în culori:

1.4. În cazul în care culoarea de fond a ambalajului sau a etichetei este închisă, simbolurile pot fi reproduse în negativ,
utilizând culoarea de fond a ambalajului sau a etichetei.

1.5. Dacă un logo este utilizat în culori pe un fond colorat, ceea ce îl face greu de văzut, se poate folosi, pentru a se
îmbunătăți contrastul cu culorile de fond, o linie de delimitare care înconjoară logoul.
L 150/90 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

1.6. În cazul în care pe ambalaj există indicații într-o singură culoare, logoul Uniunii Europene pentru producția
ecologică poate fi utilizat în aceeași culoare.

1.7. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică trebuie să aibă o înălțime de minimum 9 mm și o lățime de
minimum 13,5 mm; raportul înălțime/lățime trebuie să fie în permanență 1:1,5. În mod excepțional, pentru amba­
lajele foarte mici, dimensiunea minimă poate fi redusă până la o înălțime de 6 mm.

1.8. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi asociat cu elemente grafice sau de text referitoare la
producția ecologică, cu condiția ca acestea să nu modifice sau să nu schimbe natura logoului Uniunii Europene
pentru producția ecologică și nici indicațiile definite în conformitate cu articolul 32. Atunci când este asociat cu
logouri naționale sau private care utilizează o culoare verde diferită de culoarea de referință menționată la punc­
tul 1.2, logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat în acea culoare diferită de culoarea de
referință.

2. Numerele de cod

Formatul general al numerelor de cod este următorul:

AB-CDE-999
unde:

(a) „AB” este codul ISO al țării în care au loc controalele;

(b) „CDE” este un termen indicat în trei litere care trebuie hotărâte de Comisie sau de fiecare stat membru, precum
„bio”, „öko”, „org” sau „eko”, care stabilește o legătură cu producția ecologică; și

(c) „999” este numărul de referință, indicat în maximum trei cifre, care trebuie atribuit de:

(i) autoritatea competentă a fiecărui stat membru autorităților de control sau organismelor de control cărora le-a
delegat sarcini de control;

(ii) Comisie:

— autorităților de control și organismelor de control recunoscute de Comisie în temeiul articolului 46,

— autorităților competente din țări terțe recunoscute de Comisie în temeiul articolului 48.
14.6.2018 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150/91

ANEXA VI

MODEL DE CERTIFICAT

Certificat în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/848 privind producția ecologică și
etichetarea produselor ecologice
L 150/92 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.6.2018

Anexă – Lista membrilor grupului de operatori, astfel cum este definit la articolul 36 din Regulamentul (UE)
2018/848

Numele membrului Adresa

L 304/18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 octombrie 2011
privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a
Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale
Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a
Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a
Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
în special articolul 114,
reprezintă un principiu general al legislației alimentare
acela de a oferi consumatorilor o bază comună pentru
a alege în cunoștință de cauză în domeniul produselor
alimentare pe care le consumă și pentru a preveni orice
practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social
European (1),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
întrucât:
(1) În conformitate cu articolul 169 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie
să contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul
articolului 114 din tratat.
(2) Libera circulație a unor produse alimentare sigure și
sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne
și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și
bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele sociale și
economice ale acestora.
(5) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori (4) reglementează anumite aspecte ale
informării consumatorilor, cu scopul precis de a
împiedica acțiunile înșelătoare și omisiunile de informații.
Principiile generale privind practicile comerciale neloiale
ar trebui să fie completate de norme specifice referitoare
la informarea consumatorilor cu privire la produsele
alimentare.
(6) Normele Uniunii privind etichetarea produselor
alimentare aplicabile tuturor produselor alimentare sunt
prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind
apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la
etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum
și la publicitatea acestora (5). Majoritatea dispozițiilor
prevăzute în respectiva directivă datează din 1978 și
prin urmare ar trebui să fie actualizate.

(3) Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a
sănătății consumatorilor și pentru garantarea dreptului
acestora la informare, ar trebui să se asigure informarea
corespunzătoare a consumatorilor cu privire la produsele
alimentare pe care aceștia le consumă. Alegerea consu­
matorilor poate fi influențată, printre altele, de
considerații privind sănătatea, economice, ecologice,
sociale sau etice.
(4) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al
Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie
2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale
legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene
pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor
în domeniul siguranței produselor alimentare (3),
(1) JO C 77, 31.3.2009, p. 81.
(2) Poziția Parlamentului European din 16 iunie 2010 (JO C 236 E,
12.8.2011, p. 187) și Poziția în primă lectură a Consiliului din
21 februarie 2011 (JO C 102 E, 2.4.2011, p. 1). Poziția Parla­
mentului European din 6 iulie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul
Oficial) și decizia Consiliului din 29 septembrie 2011.
(3) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(7) Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie
1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele
produselor alimentare (6) stabilește norme privind
conținutul și prezentarea informațiilor nutriționale pe
produsele alimentare preambalate. În conformitate cu
aceste norme, includerea informațiilor nutriționale este
voluntară, cu excepția cazului în care se face o
mențiune nutrițională cu privire la produsul alimentar.
Majoritatea dispozițiilor prevăzute în respectiva directivă
datează din 1990 și prin urmare ar trebui să fie actua­
lizate.
(8) Cerințele generale de etichetare sunt completate de o
serie de dispoziții aplicabile tuturor produselor alimentare
în circumstanțe speciale sau anumitor categorii de
produse alimentare. În plus, există o serie de norme
specifice care sunt aplicabile unor produse alimentare
specifice.
(4) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(5) JO L 109, 6.5.2000, p. 29.
(6) JO L 276, 6.10.1990, p. 40.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(9) Deși obiectivele originale și componentele principale ale
legislației actuale privind etichetarea sunt încă valabile, se
impune raționalizarea acesteia în scopul de a asigura
faptul că părțile interesate o vor respecta mai ușor și
vor beneficia de o mai mare claritate și în scopul moder­
nizării acesteia, pentru a ține cont de noile evoluții în
domeniul informațiilor referitoare la produsele
alimentare. Prezentul regulament va servi atât intereselor
pieței interne, prin simplificarea legislației, asigurarea
securității juridice și reducerea birocrației, cât și celor
ale cetățenilor, prin impunerea etichetării obligatorii a
produselor alimentare de o manieră clară, pe înțelesul
cetățeanului și lizibilă.
(10) Publicul larg manifestă interes pentru relația dintre
alimentație și sănătate, precum și pentru alegerea unei
alimentații adecvate, adaptate necesității fiecăruia. Cartea
Albă a Comisiei din 30 mai 2007 referitoare la o
Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate
legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate
(„Cartea albă a Comisiei”) a semnalat faptul că etichetarea
nutrițională reprezintă o metodă importantă de
informare a consumatorilor cu privire la compoziția
produselor alimentare, care îi ajută să facă o alegere în
deplină cunoștință de cauză. Comunicarea Comisiei din
13 martie 2007 intitulată „Strategia UE pentru politica de
protecție a consumatorilor 2007-2013 – Mai multă
putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție
eficientă a acestora” a subliniat că această posibilitate de
alegere în cunoștință de cauză este esențială atât pentru
asigurarea unei veritabile concurențe, cât și pentru
bunăstarea consumatorilor. Cunoașterea principiilor de
bază ale nutriției, precum și prezentarea unor informații
nutriționale corespunzătoare pe produsele alimentare ar
ajuta în mod substanțial consumatorul în efectuarea unei
astfel de alegeri în cunoștință de cauză. Campaniile de
educare și informare reprezintă un mecanism important
prin care consumatorii pot înțelege mai bine informațiile
referitoare la produsele alimentare.
(11) Pentru a spori certitudinea juridică și pentru a asigura
raționalitatea și coerența aplicării legislației, este
necesară abrogarea Directivelor 90/496/CEE și
2000/13/CE și înlocuirea acestora cu un regulament
unic care să garanteze certitudinea pentru consumatori
și pentru alte părți implicate și să reducă obligațiile admi­
nistrative.
(12) Din motive de claritate, se impune să fie abrogate și să fie
încorporate de prezentul regulament alte acte orizontale,
și anume Directiva 87/250/CEE a Comisiei din 15 aprilie
1987 privind menționarea tăriei alcoolice în volume în
etichetarea băuturilor alcoolice destinate consumatorului
final (1), Directiva 1999/10/CE a Comisiei din 8 martie
1999 de prevedere a unor derogări de la dispozițiile
articolului 7 din Directiva 79/112/CEE a Consiliului în
ceea ce privește etichetarea produselor alimentare (2),
Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002
privind etichetarea produselor alimentare care conțin
chinină și a produselor alimentare care conțin cafeină (3),
Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei din
31 martie 2004 privind etichetarea produselor alimentare
(1) JO L 113, 30.4.1987, p. 57.
(2) JO L 69, 16.3.1999, p. 22.
(3) JO L 191, 19.7.2002, p. 20.
L 304/19
și a ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli,
esteri de fitosterol, fitostanoli și/sau esteri de fitostanol (4)
și Directiva 2008/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2008
privind indicarea pe etichetele anumitor produse
alimentare a altor mențiuni obligatorii decât cele
prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului (5).
(13) Se impune stabilirea unor definiții, principii, cerințe și
proceduri comune pentru a constitui un cadru clar și o
bază comună pentru măsurile naționale și la nivelul
Uniunii care reglementează informațiile referitoare la
produsele alimentare.
(14) Pentru a urmări o abordare cuprinzătoare și evolutivă a
informării consumatorilor cu privire la produsele
alimentare pe care le consumă, ar trebui să existe o
definiție generală a legislației privind informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare, care să includă norme
cu caracter general și specific, precum și o definiție
generală a informațiilor referitoare la produsele
alimentare, care să includă și informațiile furnizate prin
alte mijloace decât eticheta.
(15) Normele Uniunii ar trebui să se aplice numai întreprin­
derilor, noțiune care implică o anumită continuitate a
activităților și un anumit nivel de organizare. Operațiuni
cum ar fi manipularea și livrarea ocazională de produse
alimentare, servirea hranei și vânzarea unor produse
alimentare de către persoane fizice, de exemplu în
cadrul evenimentelor în scopuri caritabile sau la
târgurile și reuniunile comunității locale, nu ar trebui să
intre sub incidența prezentului regulament.
(16) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să prevadă suficientă flexibilitate
pentru a se putea menține la zi cu noile cerințe de
informare a consumatorilor și să asigure un echilibru
între protecția pieței interne și diferențele de percepție
ale consumatorilor din statele membre.
(17) Solicitarea de informații obligatorii referitoare la
produsele alimentare ar trebui să permită consumatorilor,
înainte de orice, să identifice și să utilizeze corespunzător
produsul alimentar și să facă o alegere adecvată nevoilor
de alimentație individuale. În acest scop, operatorii din
sectorul alimentar ar trebui să faciliteze persoanelor cu
deficiențe de vedere accesibilitatea la informațiile oferite
de ei.
(18) Pentru a permite legislației privind informațiile referitoare
la produsele alimentare să se adapteze la evoluția
necesităților de informare a consumatorilor, orice consi­
derente privind necesitatea informațiilor obligatorii refe­
ritoare la produsele alimentare ar trebui să țină seama și
de interesul larg demonstrat al majorității consumatorilor
pentru dezvăluirea anumitor informații.
(19) Cu toate acestea, noi cerințe privind informațiile obli­
gatorii referitoare la produsele alimentare ar trebui să
fie stabilite numai dacă este necesar, în conformitate cu
principiile subsidiarității, proporționalității și durabilității.
(4) JO L 97, 1.4.2004, p. 44.
(5) JO L 27, 31.1.2008, p. 12.
L 304/20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(20) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să interzică utilizarea de informații
care ar induce consumatorul în eroare în special în ceea
ce privește caracteristicile produselor alimentare, efectele
sau proprietățile produselor alimentare sau atribuirea de
virtuți medicinale produselor alimentare. Pentru a fi
eficientă, această interdicție trebuie să fie extinsă asupra
publicității și prezentării produselor alimentare.
(21) În scopul de a evita fragmentarea normelor privind
responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar în
ceea ce privește informațiile referitoare la produsele
alimentare, se impune clarificarea responsabilităților care
revin operatorilor din sectorul alimentar în acest
domeniu. Respectiva clarificare ar trebui să fie
conformă cu responsabilitățile în privința consumatorului
menționate la articolul 17 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002.
(22) Ar trebui să fie elaborată o listă a tuturor informațiilor
obligatorii care ar trebui furnizate în principiu pentru
toate produsele alimentare destinate consumatorului
final și unităților de restaurație colectivă. Această listă
ar trebui să mențină informațiile impuse deja de legislația
existentă a Uniunii, considerate în general un acquis
valoros în domeniul informării consumatorului.
(23) Pentru a se ține cont de schimbările și evoluțiile în
domeniul informațiilor referitoare la produsele
alimentare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să
permită punerea la dispoziție a anumitor mențiuni prin
mijloace alternative. Consultarea părților interesate ar
trebui să faciliteze o modificare bine orientată și
oportună a cerințelor aplicabile în materie de informații
referitoare la produsele alimentare.
(24) Atunci când sunt utilizate pentru producerea produselor
alimentare și rămân prezente în acestea, anumite ingre­
diente, alte substanțe sau produse (precum adjuvanții
tehnologici) pot provoca alergii sau intoleranțe unor
persoane, iar unele dintre aceste alergii sau intoleranțe
reprezintă un pericol pentru sănătatea celor în cauză.
Este important să se furnizeze informații cu privire la
prezența aditivilor alimentari, a adjuvanților tehnologici
și a altor substanțe sau produse cu un efect alergenic sau
de intoleranță demonstrat din punct de vedere științific
pentru a permite consumatorilor, în special acelora dintre
ei care suferă de alergii sau intoleranțe alimentare, să
poată alege în cunoștință de cauză produse sigure
pentru ei.
(25) Pentru a informa consumatorii cu privire la prezența în
produsele alimentare a unor nanomateriale fabricate, ar
trebui să se furnizeze o definiție a nanomaterialelor
fabricate. Ținând seama de faptul că produsele alimentare
care constau în nanomateriale fabricate sau care conțin
acest tip de nanomateriale ar putea constitui alimente
noi, cadrul legislativ potrivit pentru respectiva definiție
ar trebui să fie luat în considerare în contextul viitoarei
revizuiri a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parla­
mentului European și al Consiliului din 27 ianuarie
1997 privind alimentele și ingredientele alimentare
noi (1).
(1) JO L 43, 14.2.1997, p. 1.
22.11.2011
(26) Etichetele produselor alimentare ar trebui să fie clare și
ușor de înțeles pentru a-i ajuta pe consumatorii care
doresc să facă alegeri în mod mai avizat în privința
produselor alimentare și a regimului alimentar. Studiile
arată că o bună lizibilitate este un element important în
maximizarea posibilității ca mențiunile de pe etichetă să
influențeze publicul și că informațiile ilizibile referitoare
la produse reprezintă una dintre principalele cauze de
nemulțumire a consumatorilor față de etichetele
produselor alimentare. Prin urmare, ar trebui să fie
elaborată o abordare cuprinzătoare pentru a se ține
seama de toate aspectele privind lizibilitatea, inclusiv
fontul, culoarea și contrastul.
(27) Pentru a se asigura informarea cu privire la produsele
alimentare, este necesar să se ia în considerare toate
mijloacele de furnizare a produselor alimentare către
consumatori, inclusiv vânzarea produselor alimentare
prin mijloace de comunicare la distanță. Deși este
evident că orice produs alimentar vândut la distanță ar
trebui să îndeplinească aceleași cerințe ca produsele
vândute în magazine, este necesar să se clarifice faptul
că, în astfel de cazuri, informațiile obligatorii relevante
referitoare la produsele alimentare ar trebui de asemenea
să fie disponibile înainte de încheierea cumpărării
produsului.
(28) Tehnologia folosită pentru înghețarea produselor
alimentare s-a dezvoltat în mod semnificativ în ultimele
decenii și a început să fie folosită frecvent atât pentru a
îmbunătăți circulația bunurilor în cadrul pieței interne a
Uniunii, cât și pentru a reduce riscurile referitoare la
siguranța alimentară. Totuși, înghețarea urmată mai
târziu de dezghețarea anumitor produse alimentare, în
special a produselor de carne sau de pescuit, limitează
posibilele utilizări viitoare ale acestora și poate avea, de
asemenea, un efect asupra siguranței, gustului și calității
fizice ale acestora. În schimb, în cazul altor produse, în
special în cazul untului, înghețarea nu are astfel de efecte.
Prin urmare, în cazul dezghețării unui produs, consu­
matorul final ar trebui informat în mod corespunzător
cu privire la starea acestuia.
(29) Ar trebui să se indice țara de origine sau locul de
proveniență a unui produs alimentar atunci când, în
absența unei astfel de mențiuni, consumatorul ar putea
fi indus în eroare cu privire la țara de origine reală sau
locul real de proveniență a produsului. În toate cazurile,
modul de indicare a țării de origine sau a locului de
proveniență nu ar trebui să înșele consumatorul și ar
trebui să se bazeze pe criterii clar definite care să
asigure condiții de concurență echitabile la nivelul
industriei și care să îmbunătățească înțelegerea de către
consumatori a informațiilor privind țara de origine sau
locul de proveniență a produsului alimentar. Astfel de
criterii nu ar trebui să se aplice indicațiilor referitoare la
denumirea sau adresa operatorului din sectorul alimentar.
(30) În anumite cazuri, operatorii din sectorul alimentar ar
putea dori să indice în mod voluntar originea unui
produs alimentar, pentru a atrage atenția consumatorilor
asupra calităților produsului lor. Aceste indicații ar trebui
să corespundă, de asemenea, unor criterii armonizate.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(31) Indicarea originii este în momentul de față obligatorie
pentru carnea de vită și mânzat și pentru produsele din
carne de vită și mânzat în Uniune (1), ca urmare a crizei
encefalopatiei spongiforme bovine, această situație creând
un anumit nivel de așteptare din partea consumatorilor.
Evaluarea de impact realizată de Comisie confirmă faptul
că originea cărnii pare să reprezinte o preocupare
importantă pentru consumatori. În Uniune sunt
consumate pe scară largă și alte tipuri de carne,
precum carnea de animale din specia porcină, ovină,
caprină și carnea de păsări de curte. Prin urmare ar
trebui să se impună declararea obligatorie a originii
acestor produse. Cerințele specifice privind originea ar
putea să difere în funcție de tipul de carne, conform
caracteristicilor speciilor animale. Ar trebui să se
prevadă stabilirea prin norme de punere în aplicare a
cerințelor obligatorii care ar putea varia în funcție de
tipul de carne, ținând seama de principiul
proporționalității și de obligațiile administrative care
revin operatorilor din sectorul alimentar și autorităților
de aplicare.
(32) Dispozițiile privind indicarea obligatorie a originii au fost
elaborate pe baza unor abordări verticale precum cele
pentru miere (2), fructe și legume (3), pește (4), carne de
vită și mânzat și produse din carne de vită și mânzat (5),
ulei de măsline (6). Este necesar să se ia în calcul posibi­
litatea de a extinde dispozițiile privind indicarea obli­
gatorie a originii pe etichetă la alte produse alimentare.
Prin urmare ar trebui să se solicite Comisiei să pregă­
tească rapoarte referitoare la următoarele produse
alimentare: alte tipuri de carne decât carnea de vită și
mânzat, carnea de animale din specia porcină, ovină,
caprină și carnea de păsări de curte; lapte; laptele
utilizat ca ingredient în produsele lactate; carnea
utilizată ca ingredient; produsele alimentare neprelucrate;
produse dintr-un singur ingredient; ingrediente care
reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar.
Laptele fiind unul dintre produsele în cazul cărora se
consideră că indicarea originii prezintă un interes
deosebit, raportul Comisiei cu privire la acest produs ar
trebui să fie pus la dispoziție cât mai curând posibil. Pe
baza concluziilor rapoartelor menționate, Comisia poate
înainta propuneri de modificare a dispozițiilor relevante
ale Uniunii sau, după caz, poate avea noi inițiative, în
funcție de sector.
(33) Normele de origine nepreferențiale aplicabile în Uniune
sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al
(1) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al
Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identi­
ficare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și
mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (JO L 204,
11.8.2000, p. 1).
(2) Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind
mierea (JO L 10, 12.1.2002, p. 47).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie
2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE)
nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului
în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, 31.12.2007, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie
1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor
pescărești și de acvacultură (JO L 17, 21.1.2000, p. 22).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
(6) Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei din 13 iunie 2002
privind standardele de comercializare a uleiului de măsline
(JO L 155, 14.6.2002, p. 27).
L 304/21
Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a
Codului vamal comunitar (7), iar dispozițiile sale de
punere în aplicare în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93
al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții
de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consi­
liului de instituire a Codului vamal comunitar (8).
Stabilirea țării de origine a produselor alimentare se va
întemeia pe normele menționate, cu care operatorii din
sectorul alimentar și administrațiile sunt familiarizați,
ceea ce ar trebui să faciliteze punerea în aplicare.
(34) Declarația nutrițională privind un produs alimentar se
referă la informațiile privind valoarea sa energetică și
prezența anumitor nutrienți. Indicarea obligatorie pe
ambalaj a informațiilor nutriționale ar trebui să sprijine
acțiunile din domeniul nutriției ca parte a politicilor din
domeniul sănătății publice care ar putea include
furnizarea de recomandări științifice pentru educația
cetățenilor în domeniul nutriției și să le permită să facă
o alegere a produselor alimentare în cunoștință de cauză.
(35) Pentru a facilita compararea produselor cu ambalaje de
dimensiuni diferite, se impune reținerea cerinței ca
declarația nutrițională obligatorie să facă referire la
cantitatea de 100 g sau 100 ml și, dacă este cazul, să
se permită introducerea de declarații suplimentare
pentru alte porții. Prin urmare, în cazul în care
produsul alimentar respectiv este preambalat și se pot
identifica porții separate sau unități de consum, ar
trebui să se permită introducerea unei declarații
nutriționale per porție sau per unitate de consum, pe
lângă informațiile per cantitate de 100 g sau 100 ml. În
plus, pentru a furniza indicații comparabile legate de
porții sau unități de consum, Comisia ar trebui împuter­
nicită să adopte norme privind prezentarea declarației
nutriționale per porție sau per unitate de consum
pentru categorii specifice de produse alimentare.
(36) Cartea albă a Comisiei a subliniat anumite aspecte
nutriționale importante pentru sănătatea publică
precum acizii grași saturați, zaharurile sau sodiul. Prin
urmare, cerințele privind furnizarea obligatorie a
informațiilor nutriționale trebuie să țină seama de
aceste aspecte.
(37) Deoarece unul dintre obiectivele urmărite de prezentul
regulament constă în punerea la dispoziția consuma­
torului final a unei baze pentru ca acesta să facă alegeri
în cunoștință de cauză, este important să se asigure, în
acest scop, înțelegerea cu ușurință a informațiilor
furnizate pe etichetă de către consumatorul final. Prin
urmare, ar trebui să se utilizeze pe etichetă termenul
„sare” în locul termenului corespunzător al nutrientului
„sodiu”.
(38) În interesul consecvenței și coerenței dreptului Uniunii,
includerea voluntară a mențiunilor nutriționale și de
sănătate pe etichetele produselor alimentare ar trebui să
se realizeze în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consi­
liului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile
nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele
alimentare (9).
(7) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(8) JO L 253, 11.10.1993, p. 1.
(9) JO L 404, 30.12.2006, p. 9.
L 304/22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(39) Pentru a evita obligațiile inutile pentru operatorii din
sectorul alimentar, anumite categorii de produse
alimentare neprelucrate sau pentru care informațiile
nutriționale nu constituie un factor determinant pentru
decizia de cumpărare a consumatorului, respectiv al căror
ambalaj este prea mic pentru a se putea satisface cerințele
obligatorii în materie de etichetare, ar trebui să fie
exceptate de la furnizarea obligatorie a unei declarații
nutriționale, cu excepția cazului în care obligația de a
furniza respectivele informații este prevăzută de alte
norme ale Uniunii.
(40) Ținând seama de natura specifică a băuturilor alcoolice,
Comisia ar trebui invitată să analizeze mai îndeaproape
cerințele de furnizare a informațiilor pentru aceste
produse. Prin urmare, Comisia ar trebui, ținând seama
de nevoia de a asigura coerența cu alte politici
relevante ale Uniunii, să producă un raport în termen
de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regu­
lament cu privire la aplicarea cerințelor de a furniza
informații cu privire la ingrediente și informații nutrițiale
în cazul băuturilor alcoolice. În plus, ținând seama de
Rezoluția Parlamentului European din 5 septembrie
2007 privind strategia Uniunii Europene de sprijinire a
statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale
consumului de alcool (1), de avizul Comitetului Economic
și Social European (2), de activitatea Comisiei, precum și
de preocupările publicului larg privind problemele
generate de alcool, în special în cazul tinerilor și al
consumatorilor vulnerabili, Comisia, după consultarea
părților interesate și a statelor membre, ar trebui să
analizeze dacă este necesară o definiție a băuturilor de
tipul „alcopop”, destinate în mod specific tinerilor. De
asemenea, Comisia ar trebui să propună, dacă este
cazul, cerințe specifice referitoare la băuturile alcoolice
în contextul prezentului regulament.
(41) Pentru a atrage consumatorul de rând și pentru a servi
scopului informativ pentru care a fost introdusă și dat
fiind nivelul actual de cunoștințe privind alimentația,
informațiile nutriționale prezentate ar trebui să fie
simple și ușor de înțeles. Plasarea informațiilor
nutriționale parțial în câmpul vizual principal, cunoscut
sub denumirea de „partea frontală a ambalajului” și
parțial pe altă parte a ambalajului, cum ar fi pe „partea
posterioară a ambalajului” ar putea crea confuzii pentru
consumatori. Prin urmare, declarația nutrițională ar trebui
să figureze în același câmp vizual. În plus, cu titlu
voluntar, cele mai importante elemente ale informațiilor
nutriționale pot fi repetate în câmpul vizual principal,
pentru a ajuta consumatorii să observe cu ușurință
informațiile nutriționale esențiale în momentul
achiziționării produselor alimentare. Alegerea liberă
privind informațiile care pot fi repetate ar putea crea
confuzii pentru consumatori. Prin urmare, este necesar
să se clarifice care sunt informațiile care pot fi repetate.
(42) Pentru a-i încuraja pe operatorii din sectorul alimentar să
furnizeze în mod voluntar informațiile incluse în
(1) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 160.
(2) JO C 77, 31.3.2009, p. 81.
22.11.2011
declarația nutrițională pentru produse alimentare precum
băuturile alcoolice și produsele alimentare care nu au fost
preambalate și care pot fi exceptate de la obligația unei
declarații nutriționale, ar trebui acordată posibilitatea de a
declara numai un număr redus de elemente din declarația
nutrițională. Cu toate acestea, ar trebui să fie stabilite în
mod clar informațiile care pot fi furnizate în mod
voluntar, pentru a se evita situația în care consumatorul
ar fi indus în eroare de alegerea liberă a operatorului din
sectorul alimentar.
(43) Există evoluții recente în ceea ce privește exprimarea
declarației nutriționale, sub altă formă decât per 100 g,
per 100 ml, per porție, sau în ceea ce privește
prezentarea acesteia, prin utilizarea unor reprezentări
grafice sau simboluri, în anumite state membre și
anumite organizații din cadrul sectorului alimentar.
Aceste forme suplimentare de exprimare și de prezentare
pot ajuta consumatorii să înțeleagă mai bine declarația
nutrițională. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi
științifice la nivelul întregii Uniuni cu privire la modul în
care consumatorul de rând înțelege și utilizează formele
alternative de exprimare și de prezentare a informațiilor.
Prin urmare, ar trebui să se permită dezvoltarea a diferite
forme de exprimare și de prezentare pe baza criteriilor
stabilite în prezentul regulament, iar Comisia ar trebui să
fie invitată să pregătească un raport referitor la utilizarea
respectivelor forme de exprimare și de prezentare, la
efectul lor pe piața internă și la oportunitatea continuării
armonizării.
(44) Pentru a ajuta Comisia în elaborarea acestui raport,
statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei
informațiile relevante referitoare la utilizarea unor
forme suplimentare de exprimare și de prezentare a
declarației nutriționale pe piețele naționale. În acest
scop, statele membre ar trebui să fie împuternicite să
solicite operatorilor din sectorul alimentar care introduc
pe piețele naționale produse alimentare care fac obiectul
unor forme suplimentare de exprimare sau de prezentare
să notifice autorităților naționale utilizarea unor astfel de
forme suplimentare, precum și justificările relevante refe­
ritoare la îndeplinirea cerințelor prevăzute de prezentul
regulament.
(45) Este de dorit să se asigure un anumit nivel de
consecvență în dezvoltarea unor forme suplimentare de
exprimare și de prezentare a declarației nutriționale. Prin
urmare, este oportun să se promoveze schimbul constant
de bune practici și experiență între statele membre și cu
Comisia și să se promoveze participarea părților inte­
resate la astfel de schimburi.
(46) Menționarea în același câmp vizual a cantității
elementelor nutriționale și a indicatorilor comparativi
într-o formă ușor de identificat pentru a permite o
apreciere a proprietăților nutriționale ale unui produs
alimentar ar trebui considerată în ansamblu ca o parte
a declarației nutriționale și nu ar trebui să fie tratată ca
un grup de mențiuni individuale.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(47) Experiența arată că, în multe cazuri, informațiile furnizate
în mod voluntar referitoare la produsele alimentare sunt
în detrimentul clarității informațiilor care trebuie
menționate în mod obligatoriu. Prin urmare, ar trebui
să se stabilească criterii care să sprijine operatorii din
sectorul alimentar și autoritățile însărcinate cu aplicarea
să găsească un echilibru între furnizarea informațiilor
obligatorii și a informațiilor facultative referitoare la
produsele alimentare.
(48) Statele membre ar trebui să își păstreze dreptul, în funcție
de condițiile locale și de împrejurările practice, de a
stabili norme referitoare la furnizarea informațiilor
pentru produsele alimentare care nu sunt preambalate.
Deși în astfel de cazuri solicitarea de către consumatori
a unor informații suplimentare este limitată, informațiile
referitoare la alergenii potențiali sunt considerate extrem
de importante. Dovezile arată că majoritatea cazurilor de
alergii alimentare își găsesc originea în produse
alimentare care nu au fost preambalate. În consecință,
informațiile referitoare la alergenii potențiali ar trebui să
fie întotdeauna furnizate consumatorilor.
(49) În ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific
prin prezentul regulament, statele membre nu ar trebui
să fie în măsură să adopte dispoziții naționale, cu
excepția cazurilor permise de dreptul Uniunii. Prezentul
regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să
adopte măsuri la nivel național privind chestiunile care
nu sunt în mod specific armonizate prin acesta. Totuși,
respectivele măsuri naționale nu ar trebui să interzică, să
obstrucționeze sau să restricționeze libera circulație a
bunurilor care sunt în conformitate cu prezentul regu­
lament.
(50) Consumatorii Uniunii manifestă un interes din ce în ce
mai mare pentru punerea în aplicare a normelor Uniunii
referitoare la bunăstarea animalelor în momentul sacri­
ficării, inclusiv dacă animalul a fost asomat înainte de
sacrificare. În acest sens, în contextul viitoarei strategii
a Uniunii în domeniul protecției și bunăstării animalelor,
ar trebui să se analizeze posibilitatea efectuării unui
studiu referitor la oportunitatea de a furniza consuma­
torilor informațiile relevante referitoare la asomarea
animalelor.
(51) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să poată fi adaptată la evoluția
rapidă a mediului social, economic și tehnologic.
(52) Statele membre ar trebui să efectueze controale oficiale
pentru a impune respectarea prezentului regulament, în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie
2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a
asigura verificarea conformității cu legislația privind
hrana pentru animale și produsele alimentare și cu
normele de sănătate animală și de bunăstare a
animalelor (1).
(53) Trimiterile la Directiva 90/496/CEE din Regulamentul
(CE) nr. 1924/2006 și din Regulamentul (CE)
(1) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.
L 304/23
nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consi­
liului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de
vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe
de alt tip în produsele alimentare (2) ar trebui să fie
actualizate pentru a ține seama de prezentul regulament.
Regulamentele (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006
ar trebui modificate în consecință.
(54) Actualizarea frecventă și neregulată a cerințelor privind
informațiile referitoare la produsele alimentare poate
impune sarcini administrative considerabile întreprin­
derilor din sectorul alimentar, în special întreprinderilor
mici și mijlocii. Prin urmare, ar trebui să se garanteze că
măsurile care pot fi adoptate de Comisie în exercitarea
competențelor conferite de prezentul regulament s-ar
aplica de la aceeași dată a oricărui an calendaristic, la
expirarea unei perioade de tranziție corespunzătoare. În
cazuri de urgență, ar trebui să se permită derogări de la
acest principiu atunci când scopul măsurilor vizate este
protecția sănătății umane.
(55) Pentru a le permite operatorilor din sectorul alimentar să
adapteze etichetarea produselor lor la noile cerințe
introduse de prezentul regulament, este important să se
prevadă perioade de tranziție corespunzătoare pentru
aplicarea prezentului regulament.
(56) Având în vedere modificările substanțiale ale cerințelor în
materie de etichetare nutrițională introduse prin
prezentul regulament, în special modificările legate de
conținutul declarației nutriționale, operatorii din
sectorul alimentar ar trebui să fie autorizați să anticipeze
aplicarea prezentului regulament.
(57) Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi
realizate în mod satisfăcător de statele membre și prin
urmare acestea pot fi realizate mai bine la nivelul
Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate
cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la
articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În
conformitate cu principiul proporționalității enunțat la
același articol, prezentul regulament nu depășește ceea
ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(58) Competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu
articolul 290 din TFUE, ar trebui delegată Comisiei, în
ceea ce privește, printre altele, disponibilitatea anumitor
mențiuni obligatorii prin alte mijloace decât pe ambalaj
sau pe etichetă, lista produselor alimentare pentru care
nu este obligatorie furnizarea unei liste a ingredientelor,
reexaminarea listei substanțelor sau a produselor care
provoacă alergii sau intoleranțe sau lista nutrienților
care pot fi declarați în mod voluntar. Este deosebit de
important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare,
Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la
nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor
delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea
simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante
către Parlamentul European și Consiliu.
(2) JO L 404, 30.12.2006, p. 26.
L 304/24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

(59) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a Articolul 2

prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie împuter­
nicită să adopte acte de punere în aplicare în ceea ce
privește, printre altele, modalitățile de exprimare a
uneia sau a mai multor mențiuni prin intermediul picto­
gramelor sau al simbolurilor în locul cuvintelor sau al
cifrelor, modalitățile de indicare a datei durabilității
minimale, modalitățile de indicare a țării de origine sau
a locului de proveniență pentru carne, precizia valorilor
declarate în vederea declarației nutriționale sau
exprimarea per porție sau per unitate de consum a
declarației nutriționale. Respectivele competențe ar
trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului
din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și princi­
piilor generale privind mecanismele de control de către
statele membre al exercitării competențelor de executare
de către Comisie (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele
definiții:
(a) definițiile referitoare la „produs alimentar”, „legislație
alimentară”, „întreprindere cu profil alimentar”, „operator
din sectorul alimentar”, „comerț cu amănuntul”, „introducere
pe piață” și „consumator final” de la articolul 2 și de la
articolul 3 punctele 1, 2, 3, 7, 8 și 18 din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002;
(b) definițiile referitoare la „prelucrare”, „produse neprelucrate”
și „produse prelucrate” de la articolul 2 alineatul (1) literele
(m), (n) și (o) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parla­
mentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004
privind igiena produselor alimentare (2);

CAPITOLUL I
(c) definiția referitoare la „enzimă alimentară” de la articolul 3
DISPOZIȚII GENERALE alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1332/2008
Articolul 1 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie
2008 privind enzimele alimentare (3);
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește bazele pentru asigurarea
unui înalt nivel de protecție a consumatorului în domeniul (d) definițiile referitoare la „aditiv alimentar”, „adjuvant
informațiilor referitoare la produsele alimentare, luând în consi­ tehnologic” și „substanță suport” de la articolul 3 alineatul
derare diferențele de percepție ale consumatorilor și nevoia (2) literele (a) și (b) și, respectiv, de la punctul 5 din anexa I
acestora de informații și asigurând în același timp buna la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului
funcționare a pieței interne. European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
aditivii alimentari (4);

(2) Prezentul regulament definește principiile, cerințele și

responsabilitățile generale care reglementează informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor
alimentare. Acesta prevede mijloacele pentru garantarea
dreptului consumatorilor la informare și procedurile pentru
furnizarea informațiilor referitoare la produsele alimentare,
ținând seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate
pentru a putea răspunde evoluțiilor viitoare și noilor cerințe
privind informațiile.
(e) definiția „aromelor” de la articolul 3 alineatul (2) litera (a)
din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului
European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți
aromatizante destinate utilizării în și pe produsele
alimentare (5);

(f) definițiile referitoare la „carne” și „carne separată mecanic”,

(3) Prezentul regulament se aplică operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lanțului alimentar, în cazul în care
activitățile acestora privesc informarea consumatorilor cu privire
la produsele alimentare. Acesta se aplică tuturor produselor
alimentare destinate consumatorului final, inclusiv produselor
alimentare livrate de unitățile de restaurație colectivă și
produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora.
„preparate din carne”, „produse pescărești” și „produse din
carne” de la punctele 1.1, 1.14, 1.15, 3.1 și 7.1 din anexa I
la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire
a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor
de origine animală (6);

Prezentul regulament se aplică serviciilor de restaurație oferite (g) definiția referitoare la „publicitate” de la articolul 2 litera (a)
de societățile de transport atunci când plecarea are loc pe teri­ din Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a
toriul statelor membre cărora li se aplică tratatele. Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea
înșelătoare și comparativă (7).

(4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere (2 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

cerințelor de etichetare prevăzute în dispozițiile specifice ale (3 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 7.
Uniunii aplicabile anumitor produse alimentare. (4 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 16.
(5 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 34.
(6 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.
(1) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (7 ) JO L 376, 27.12.2006, p. 21.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) De asemenea, se aplică următoarele definiții:
(a) „informații referitoare la produsele alimentare” înseamnă
informațiile referitoare la un produs alimentar puse la
dispoziția consumatorului final prin intermediul unei
etichete, al altor documente însoțitoare sau prin orice alte
mijloace, inclusiv instrumente ale tehnologiei moderne sau
comunicare verbală;
(b) „legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare” înseamnă dispozițiile Uniunii care regle­
mentează informațiile referitoare la produsele alimentare,
în special etichetarea, inclusiv normele generale aplicabile,
în anumite împrejurări, tuturor produselor alimentare sau
anumitor categorii de produse alimentare și normele care se
aplică numai unor produse alimentare specifice;
(c) „informații obligatorii referitoare la produsele alimentare”
înseamnă mențiunile pe care le impun dispozițiile Uniunii
pentru a fi furnizate consumatorului final;
(d) „unitate de restaurație colectivă” înseamnă orice unitate
(inclusiv un vehicul sau un stand fix sau mobil) precum
restaurantele, cantinele, școlile, spitalele și societățile de
catering, în care, în cadrul unei activități profesionale,
sunt preparate produse alimentare destinate consumului
direct de către consumatorul final;
(e) „produs alimentar preambalat” înseamnă orice unitate de
vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului
final și unităților de restaurație colectivă, constituită dintr-
un produs alimentar și din ambalajul în care a fost introdus
înainte de a fi oferit spre vânzare, pe care acest ambalaj îl
acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod încât
conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie
deschis sau să suporte o modificare; conceptul de „produs
alimentar preambalat” nu acoperă produsele alimentare
ambalate în spațiul de comercializare la cererea consuma­
torului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe;
(f) „ingredient” înseamnă orice substanță sau produs, inclusiv
aromele, aditivii alimentari și enzimele alimentare, precum
și orice constituent al unui ingredient compus, utilizat(ă) în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și
prezent(ă) încă în produsul finit, eventual sub o formă
modificată; reziduurile nu sunt considerate ingrediente;
(g) „loc de proveniență” înseamnă orice loc indicat ca fiind
locul din care provine un produs alimentar, dar care nu
este „țara de origine”, astfel cum este definită în confor­
mitate cu articolele 23-26 din Regulamentul (CEE)
nr. 2913/92; denumirea, denumirea comercială sau adresa
operatorului din sectorul alimentar pe etichetă nu
reprezintă o indicare a țării de origine sau a locului de
proveniență a produselor alimentare în înțelesul prezentului
regulament;
(h) „ingredient compus” înseamnă un ingredient care este, la
rândul lui, produs din mai multe ingrediente;
L 304/25
(i) „etichetă” înseamnă orice marcaj, marcă, semn, imagine sau
altă descriere scrisă, imprimată, ștanțată, marcată, gravată
sau tipărită pe un produs alimentar sau atașată ambalajului
sau recipientului unui astfel de produs;
(j) „etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile sau
denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se
referă la un produs alimentar și care figurează pe orice
ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care
însoțesc sau se referă la respectivul produs;
(k) „câmp vizual” înseamnă toate suprafețele unui ambalaj care
pot fi citite dintr-un singur unghi de vedere;
(l) „câmpul vizual principal” înseamnă câmpul vizual al unui
ambalaj care este cel mai probabil să fie văzut la prima
vedere de către consumator la momentul cumpărării și care
permite consumatorului să identifice imediat un produs
după caracterul sau natura sa și, dacă este cazul, după
marca acestuia. În cazul în care ambalajul are mai multe
câmpuri vizuale principale identice, câmpul vizual principal
este cel ales de operatorul din sectorul alimentar;
(m) „lizibilitate” înseamnă aspectul fizic al informațiilor prin
care informațiile sunt accesibile vizual publicului larg care
este determinat de diferite elemente, printre care dimen­
siunea fontului, distanța dintre litere, distanța dintre
rânduri, de grosimea liniilor, culoare, tipul caracterelor,
raportul dintre lățimea și înălțimea caracterului, suprafața
materialului, precum și de contrastul semnificativ dintre
text și fundal;
(n) „denumire legală” înseamnă denumirea unui produs
alimentar prevăzută în dispozițiile Uniunii care i se aplică
sau, în absența unor astfel de dispoziții, denumirea
prevăzută în actele cu putere de lege și actele administrative
aplicabile în statele membre în care produsul alimentar este
vândut consumatorului final sau unităților de restaurație
colectivă;
(o) „denumire curentă” înseamnă o denumire care este
acceptată drept denumire a produsului alimentar de către
consumatorii din statul membru în care este vândut, fără ca
denumirea să necesite explicații suplimentare;
(p) „denumire descriptivă” înseamnă o denumire care oferă o
descriere a produsului alimentar și, dacă este cazul, a
utilizării lui în mod suficient de clar încât să permită consu­
matorului să stabilească natura efectivă a acestuia și să îl
deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;
(q) „ingredient primar” înseamnă ingredientul sau ingredientele
dintr-un produs alimentar care reprezintă mai mult de
50 % din respectivul aliment sau pe care consumatorul le
asociază de obicei cu denumirea produsului și pentru care,
în majoritatea cazurilor, este necesară o mențiune canti­
tativă;
L 304/26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(r) „data durabilității minimale” înseamnă data până la care
produsul alimentar își păstrează proprietățile specifice
atunci când este păstrat în mod corespunzător;
(s) „nutrient” înseamnă proteine, glucide, grăsimi, fibre, sodiu,
vitamine și minerale enumerate în Partea A punctul 1 din
Anexa XIII la prezentul regulament, precum și substanțele
care aparțin sau fac parte din oricare dintre respectivele
categorii;
(t) „nanomaterial fabricat” înseamnă orice material produs în
mod intenționat care conține una sau mai multe
dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin sau care
este alcătuit din părți funcționale distincte, în interior sau la
suprafață, dintre care multe au una sau mai multe
dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin, inclusiv
structurile, aglomeratele sau agregatele, care pot să aibă o
dimensiune mai mare de 100 nm, dar posedă proprietăți
caracteristice scării nanometrice.
Proprietățile care sunt caracteristice scării nanomentrice
includ:
(i) proprietățile legate de suprafața specifică mare a mate­
rialelor luate în considerare; și/sau
(ii) proprietățile fizico-chimice specifice care diferă de cele
ale aceluiași material sub altă formă decât cea nano­
metrică;
(u) „mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloc
care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și a
consumatorului, poate fi utilizat pentru încheierea unui
contract între aceste părți.
(3) În sensul prezentului regulament, țara de origine a unui
produs alimentar se referă la originea unui produs alimentar,
astfel cum este stabilită în conformitate cu articolele 23-26 din
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(4) Se aplică, de asemenea, definițiile specifice prevăzute în
anexa I.
CAPITOLUL II
PRINCIPIILE GENERALE ALE INFORMAȚIILOR REFERITOARE
LA PRODUSELE ALIMENTARE
Articolul 3
Obiective generale
(1) Furnizarea informațiilor referitoare la produsele
alimentare urmărește asigurarea unui nivel ridicat de protecție
a sănătății și intereselor consumatorilor, oferind consumatorilor
finali o bază pentru a face o alegere în cunoștință de cauză și
pentru a utiliza în mod sigur produsele alimentare, ținând
seama în special de considerații de ordin sanitar, economic,
ecologic, social și etic.
(2) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare își propune să creeze un spațiu la nivelul Uniunii
22.11.2011
în care produsele alimentare produse și comercializate legal să
circule liber, ținând seama, după caz, de necesitatea de a apăra
interesele legitime ale producătorilor și de a promova fabricarea
de produse de calitate.
(3) Atunci când legislația privind informațiile referitoare la
produsele alimentare stabilește noi cerințe, se acordă o
perioadă de tranziție după intrarea în vigoare a noilor cerințe,
cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. În timpul
unei perioade de tranziție, produsele alimentare ale căror
etichete nu respectă noile cerințe pot fi introduse pe piață, iar
stocurile de astfel de produse introduse pe piață înainte de
expirarea perioadei de tranziție pot continua să fie vândute
până la epuizarea lor.
(4) Se efectuează o consultare deschisă și transparentă a
publicului, inclusiv a părților interesate, direct sau prin orga­
nismele reprezentative, în timpul pregătirii, evaluării și revizuirii
legislației alimentare, cu excepția cazurilor în care urgența
problemei respective nu permite aceasta.
Articolul 4
Principiile care reglementează informațiile obligatorii
referitoare la produsele alimentare
(1) Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare
impuse de legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare se referă la informațiile care se încadrează în special
în următoarele categorii:
(a) informații privind identitatea și compoziția, proprietățile sau
alte caracteristici ale produsului alimentar;
(b) informații privind protecția sănătății consumatorilor și
utilizarea sigură a unui produs alimentar. În mod special,
acestea se referă la informații privind:
(i) însușirile legate de compoziție care pot dăuna sănătății
anumitor grupuri de consumatori;
(ii) data durabilității minimale, condițiile de păstrare și de
siguranță a utilizării;
(iii) efectele asupra sănătății, inclusiv riscurile și consecințele
legate de consumul dăunător și periculos al unui produs
alimentar;
(c) informații privind caracteristicile nutriționale care să permită
consumatorilor, inclusiv celor care urmează un regim
alimentar special, să aleagă în cunoștință de cauză.
(2) Atunci când se ia în considerare nevoia de informații
obligatorii referitoare la produsele alimentare și care să
permită consumatorilor să facă o alegere în cunoștință de
cauză, se ține seama de faptul că majoritatea acestora
consideră deosebit de necesare anumite informații pe care le
prețuiesc în mod special sau de orice avantaje general
acceptate pentru consumator.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară
Orice măsură a Uniunii în domeniul legislației privind
informațiile referitoare la produsele alimentare susceptibile de
a avea un efect asupra sănătății publice se adoptă după
consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
(„Autoritatea”).
CAPITOLUL III
CERINȚE GENERALE PRIVIND INFORMAȚIILE REFERITOARE
LA PRODUSELE ALIMENTARE ȘI RESPONSABILITĂȚILE
OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 6
Cerință de bază
Orice produs alimentar destinat consumatorului final sau
unităților de restaurație colectivă este însoțit de informații refe­
ritoare la produsul respectiv în conformitate cu prezentul regu­
lament.
Articolul 7
Practici corecte de informare
(1) Informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie
să inducă cumpărătorul în eroare, în special:
(a) în ceea ce privește caracteristicile produsului alimentar și în
special în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile,
compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de
origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau
producție;
(b) atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care
nu le are;
(c) sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici
speciale, atunci când, în realitate, toate produsele alimentare
similare posedă asemenea caracteristici, mai ales evidențiind
în mod special prezența sau absența anumitor ingrediente
sau/și nutrienți;
(d) sugerând, prin intermediul prezentării, în descrieri sau
imagini, prezența unui anumit produs alimentar sau a
unui anumit ingredient, câtă vreme, în realitate, o
componentă prezentă în mod natural sau un ingredient
utilizat în mod normal în respectivul produs alimentar a
fost înlocuit(ă) cu o altă componentă sau cu un alt
ingredient.
(2) Informațiile referitoare la produsele alimentare sunt
precise, clare și ușor de înțeles de către consumator.
(3) Sub rezerva derogărilor prevăzute de legislația Uniunii
aplicabile apelor minerale naturale și produselor alimentare cu
destinații nutriționale speciale, informațiile referitoare la
produsele alimentare nu atribuie niciunui produs alimentar
proprietăți de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei
boli umane și nu evocă astfel de proprietăți.
L 304/27
(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea:
(a) publicității;
(b) prezentării produselor alimentare, în special formei,
aspectului sau ambalajului acestora, materialului folosit
pentru ambalare, modului în care sunt prezentate, precum
și locului în care sunt expuse.
Articolul 8
Responsabilități
(1) Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine
răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare este operatorul sub a cărui denumire sau
denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau,
dacă operatorul respectiv nu are sediul în Uniune, importatorul
pe piața Uniunii Europene.
(2) Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine
răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare asigură existența și acuratețea informațiilor
referitoare la produsele alimentare în conformitate cu legislația
aplicabilă privind informațiile referitoare la produsele alimentare
și cu cerințele dispozițiilor de drept intern relevante.
(3) Operatorii din sectorul alimentar care nu intervin în
informațiile referitoare la produsele alimentare nu furnizează
produse alimentare despre care știu sau presupun, pe baza
informațiilor pe care le dețin în calitate de profesioniști, că nu
sunt conforme cu legislația aplicabilă privind informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare și cu cerințele dispozițiilor de
drept intern relevante.
(4) Operatorii din sectorul alimentar, în cadrul întreprin­
derilor pe care le gestionează, nu modifică informațiile care
însoțesc un produs alimentar dacă o astfel de modificare ar
induce în eroare consumatorul final sau ar reduce în orice alt
mod nivelul de protecție a consumatorului și posibilitățile
acestuia de a alege în cunoștință de cauză. Operatorii din
sectorul alimentar sunt răspunzători de orice modificări pe
care le efectuează în cazul informațiilor referitoare la
produsele alimentare care însoțesc un produs alimentar.
(5) Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(4), operatorii din
sectorul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le
gestionează, asigură și verifică respectarea cerințelor legislației
privind informațiile referitoare la produsele alimentare și ale
dispozițiilor naționale corespunzătoare relevante pentru
activitățile lor.
(6) În cadrul întreprinderilor pe care le gestionează,
operatorii din sectorul alimentar asigură transmiterea
informațiilor privind produsele alimentare care nu sunt pream­
balate și care sunt destinate consumatorului final sau unei
unități de restaurație colectivă către operatorul din sectorul
alimentar care recepționează produsele alimentare respective
pentru a permite, atunci când este necesar, furnizarea
informațiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare
către consumatorul final.
L 304/28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(7) În următoarele cazuri, operatorii din sectorul alimentar
asigură, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează,
menționarea informațiilor obligatorii prevăzute la articolele 9
și 10 pe preambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia sau pe
documentele comerciale referitoare la produsele alimentare, în
cazul în care se poate garanta că documentele respective
însoțesc produsul alimentar la care se referă sau au fost
trimise înaintea livrării sau concomitent cu aceasta:
(a) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat
consumatorului final, dar este comercializat într-o etapă
anterioară vânzării către acesta și în cazul în care această
etapă nu implică vânzarea către o unitate de restaurație
colectivă;
(b) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat
unităților de restaurație colectivă pentru a fi preparat,
prelucrat, împărțit sau decupat.
Fără a aduce atingere dispozițiilor primului paragraf, operatorii
din sectorul alimentar asigură includerea mențiunilor prevăzute
la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (f), (g) și (h) și pe ambalajul
extern în care produsele alimentare preambalate sunt prezentate
spre comercializare.
(8) Operatorii din sectorul alimentar care le furnizează altor
operatori din sectorul alimentar produse alimentare care nu sunt
destinate consumatorului final sau unităților de restaurație
colectivă se asigură că respectivii operatori din sectorul
alimentar primesc suficiente informații care să le
permită, după caz, să își îndeplinească obligațiile în temeiul
alineatului (2).
CAPITOLUL IV
INFORMAȚII OBLIGATORII REFERITOARE LA PRODUSELE
ALIMENTARE
SECȚIUNEA 1
Conținut și prezentare
Articolul 9
Lista mențiunilor obligatorii
(1) În conformitate cu articolele 10-35 și sub rezerva
excepțiilor prevăzute în prezentul capitol, este obligatorie
menționarea următoarelor informații.
(a) denumirea produsului alimentar;
(b) lista ingredientelor;
(c) orice ingredient sau adjuvant tehnologic menționat în anexa
II sau provenit dintr-o substanță sau dintr-un produs
menționat în anexa II care provoacă alergii sau intoleranță,
utilizat în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și
încă prezent în produsul finit, chiar și într-o formă modi­
ficată;
(d) cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingre­
diente;
22.11.2011
(e) cantitatea netă de produs alimentar;
(f) data durabilității minimale sau data limită de consum;
(g) condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare;
(h) numele sau denumirea comercială și adresa operatorului din
sectorul alimentar menționat la articolul 8 alineatul (1);
(i) țara de origine sau locul de proveniență, în cazurile
menționate la articolul 26;
(j) instrucțiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar
îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;
(k) pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în
volum, concentrația alcoolică dobândită;
(l) o declarație nutrițională.
(2) Mențiunile prevăzute la alineatul (1) sunt exprimate prin
cuvinte și cifre. Fără a aduce atingere articolului 35, acestea pot
fi menționate suplimentar prin pictograme sau simboluri.
(3) Atunci când Comisia adoptă acte delegate și acte de
punere în aplicare la care se face referire în prezentul articol,
mențiunile prevăzute la alineatul (1) pot fi în mod alternativ
exprimate prin intermediul pictogramelor sau al simbolurilor, în
locul cuvintelor sau al cifrelor.
Pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de alte mijloace
de prezentare a informațiilor obligatorii referitoare la produsele
alimentare decât cuvintele sau cifrele și cu condiția să se asigure
același nivel de informare ca atunci când se utilizează cuvinte și
cifre, Comisia, ținând seama de elementele care dovedesc
înțelegerea uniformă de către consumatori, poate stabili, prin
intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51,
criteriile în baza cărora una sau mai multe mențiuni
prevăzute la alineatul (1) pot fi exprimate prin pictograme sau
simboluri în loc de cuvinte sau cifre.
(4) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a
dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol, Comisia
poate adopta acte de punere în aplicare privind modalitățile
de aplicare a criteriilor definite în conformitate cu alineatul (3)
pentru a exprima una sau mai multe mențiuni prin intermediul
pictogramelor sau simbolurilor în locul cuvintelor sau cifrelor.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
Articolul 10
Mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri
sau categorii de produse alimentare
(1) În plus față de mențiunile prevăzute la articolul 9
alineatul (1), în anexa III sunt prevăzute mențiuni obligatorii
suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse
alimentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Pentru a asigura informarea consumatorilor în ceea ce
privește tipurile și categoriile specifice de produse alimentare
și pentru a ține seama de progresele tehnologice, evoluțiile
științifice, protecția sănătății consumatorilor sau utilizarea
sigură a unui produs alimentar, Comisia poate modifica anexa
III prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu
articolul 51.
În cazul apariției unui risc pentru sănătatea consumatorilor,
atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura
prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în
temeiul prezentului articol.
Articolul 11
Metrologie
Dispozițiile articolului 9 nu aduc atingere dispozițiilor mai
specifice ale Uniunii în materie de metrologie.
Articolul 12
Punerea la dispoziție și amplasarea informațiilor obligatorii
referitoare la produsele alimentare
(1) Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare,
pentru toate produsele alimentare, sunt disponibile și ușor acce­
sibile, în conformitate cu prezentul regulament.
(2) În cazul produselor alimentare preambalate, informațiile
obligatorii apar direct pe ambalaj sau pe eticheta atașată la
acesta.
(3) Pentru a se asigura că consumatorii pot beneficia de alte
mijloace de furnizare a informațiilor obligatorii referitoare la
produsele alimentare, mai bine adaptate pentru anumite
mențiuni obligatorii, și cu condiția să se asigure același nivel
de informare ca și prin intermediul ambalajului sau etichetei,
Comisia, ținând seama de elementele care dovedesc înțelegerea
uniformă de către consumatori și de utilizarea răspândită a
acestor mijloace în rândul consumatorilor, poate stabili, prin
intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51,
criteriile în baza cărora anumite mențiuni obligatorii pot fi
exprimate prin alte mijloace decât pe pachet sau pe etichetă.
(4) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a
alineatului (3) din prezentul articol, Comisia poate adopta acte
de punere în aplicare privind modalitățile de aplicare a criteriilor
prevăzute la alineatul (3) pentru exprimarea anumitor mențiuni
obligatorii prin alte mijloace decât ambalajul sau eticheta.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(5) În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate,
se aplică dispozițiile articolului 44.
Articolul 13
Modul de prezentare a mențiunilor obligatorii
(1) Fără a aduce atingere măsurilor naționale adoptate în
temeiul articolului 44 alineatul (2), informațiile obligatorii
L 304/29
referitoare la produsele alimentare sunt amplasate într-un loc
evident, astfel încât să fie ușor vizibile, lizibile și, după caz,
indelebile. Acestea nu trebuie să fie în niciun caz disimulate,
ascunse, trunchiate sau separate prin orice alte reprezentări
scrise sau imagini sau prin orice alt element intercalat.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale Uniunii
aplicabile anumitor produse alimentare, atunci când apar pe
ambalaj sau pe eticheta atașată la acesta, mențiunile obligatorii
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) se imprimă pe ambalaj sau
pe etichetă astfel încât să se asigure o lizibilitate bună, cu
caractere folosind dimensiuni ale fontului pentru care
înălțimea literei mici x, astfel cum este definită în anexa IV,
este mai mare sau egală cu 1,2 mm.
(3) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai
mare față prezintă o suprafață mai mică de 80 cm2, dimen­
siunea fontului înălțimii literei mici x menționată la alineatul
(2) este mai mare sau egală cu 0,9 mm.
(4) În scopul atingerii obiectivelor prezentului regulament,
Comisia stabilește, prin intermediul actelor delegate în confor­
mitate cu articolul 51, norme privind lizibilitatea.
Cu același scop ca cel menționat la primul paragraf, Comisia
poate, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu
articolul 51, să extindă cerințele de la alineatul (5) din
prezentul articol la mențiunile obligatorii suplimentare pentru
categorii sau tipuri specifice de produse alimentare.
(5) Mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a),
(e) și (k) figurează în același câmp vizual.
(6) Dispozițiile alineatului (5) din prezentul articol nu se
aplică în cazurile menționate la articolul 16 alineatele (1) și (2).
Articolul 14
Vânzarea la distanță
(1) Fără a aduce atingere cerințelor privind informațiile
prevăzute la articolul 9, în cazul produselor alimentare pream­
balate oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la
distanță:
(a) informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare,
cu excepția mențiunilor prevăzute la articolul 9 alineatul
(1) litera (f), sunt puse la dispoziție înainte de cumpărare
și apar pe suportul de vânzare la distanță sau sunt furnizate
prin alte mijloace corespunzătoare identificate în mod clar
de către operatorul din sectorul alimentar. În cazul în care
sunt utilizate alte mijloace corespunzătoare, informațiile
obligatorii referitoare la produsele alimentare sunt puse la
dispoziție fără ca prin aceasta operatorii din sectorul
alimentar să impună costuri suplimentare consumatorilor;
(b) toate mențiunile obligatorii sunt puse la dispoziție în
momentul livrării.
L 304/30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate
oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță,
mențiunile obligatorii în temeiul articolului 44 sunt puse la
dispoziție în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Alineatul (1) litera (a) nu se aplică produselor alimentare
oferite spre vânzare prin intermediul automatelor sau al
incintelor comerciale automatizate.
Articolul 15
Cerințe lingvistice
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 alineatul
(3), informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare
sunt redactate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatorii
din statele membre în care se comercializează produsul
alimentar.
(2) Statul membru în care este comercializat un produs
alimentar poate să prevadă, pe teritoriul său, ca aceste
mențiuni să figureze în una sau mai multe dintre limbile
oficiale ale Uniunii.
(3) Alineatele (1) și (2) nu împiedică redactarea mențiunilor
în mai multe limbi.
Articolul 16
Omisiunea anumitor mențiuni obligatorii
(1) În cazul buteliilor de sticlă destinate reutilizării, care au
un marcaj indelebil și care, prin urmare, nu poartă nici etichetă,
nici inel, nici manșetă, sunt obligatorii numai mențiunile
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (c), (e), (f) și (l).
(2) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai
mare față prezintă o suprafață mai mică de 10 cm2, numai
mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (c),
(e), (f) sunt obligatorii pe ambalaj sau pe etichetă. Mențiunile
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sunt furnizate prin
alte mijloace sau sunt puse la dispoziție la cererea consuma­
torului.
(3) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii care
prevăd o declarație nutrițională obligatorie, declarația
menționată la articolul 9 alineatul (1) litera (l) nu este obli­
gatorie pentru produsele alimentare menționate în anexa V.
(4) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii care
prevăd o listă a ingredientelor sau o declarație nutrițională obli­
gatorie, mențiunile de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (l)
nu sunt obligatorii pentru băuturile care conțin mai mult de
1,2 % alcool în volum.
Până la 13 decembrie 2014, Comisia întocmește un raport
privind aplicarea articolului 18 și a articolului 30 alineatul (1)
în cazul produselor menționate la prezentul alineat și în care
abordează chestiunea acoperirii în viitor a unor categorii de
băuturi alcoolice, în special, de obligația de a fi însoțite de
informații privind valoarea energetică și motivele care ar
justifica eventualele exceptări, ținând seama de nevoia de a
22.11.2011
asigura coerența cu alte politici relevante ale Uniunii. În acest
context, Comisia ia în considerare necesitatea de a propune o
definiție a băuturilor de tip „alcopop”.
Comisia alătură raportului respectiv o propunere legislativă,
dacă este cazul, care să stabilească norme pentru o listă a
ingredientelor sau o declarație nutrițională obligatorie pentru
aceste produse.
SECȚIUNEA 2
Dispoziții detaliate privind mențiunile obligatorii
Articolul 17
Denumirea produsului alimentar
(1) Denumirea produsului alimentar este denumirea sa legală.
În absența unei asemenea denumiri, denumirea produsului
alimentar este denumirea sa curentă sau, în cazul în care nu
există o denumire curentă sau aceasta nu este folosită, se indică
denumirea descriptivă a produsului alimentar.
(2) Se permite utilizarea în statul membru de comercializare
a denumirii sub care produsul alimentar este fabricat și comer­
cializat legal în statul membru de producție. Cu toate acestea,
atunci când aplicarea celorlalte dispoziții ale prezentului regu­
lament, în special a celor prevăzute la articolul 9, nu este de
natură să permită consumatorilor din statul membru de comer­
cializare să cunoască natura reală a produsului alimentar și să îl
deosebească de produsele alimentare cu care ar putea fi
confundat, denumirea produsului alimentar este însoțită de
alte informații descriptive, care trebuie să figureze în apropierea
acesteia.
(3) În cazuri excepționale, denumirea produsului alimentar
din statul membru de producție nu se utilizează în statul
membru de comercializare atunci când produsul alimentar pe
care aceasta îl desemnează în statul membru de producție este
atât de diferit, din punct de vedere al compoziției sau al
fabricării sale, de produsul alimentar cunoscut sub această
denumire în statul membru de comercializare, încât dispozițiile
de la alineatul (2) nu sunt suficiente pentru a garanta, în statul
membru de comercializare, o informare corectă a consuma­
torilor.
(4) Nicio denumire protejată, fie ea proprietate intelectuală,
marcă de comerț sau nume fantezist, nu se poate substitui
denumirii produsului alimentar.
(5) În anexa VI sunt prevăzute dispoziții specifice privind
denumirea produsului alimentar și mențiunile care îl însoțesc.
Articolul 18
Lista ingredientelor
(1) Lista ingredientelor este precedată de un titlu sau de o
mențiune corespunzătoare care conține cuvântul „ingrediente”.
Lista respectivă cuprinde toate ingredientele din produsul
alimentar, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în
momentul utilizării lor la fabricarea produsului alimentar.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Ingredientele sunt desemnate prin denumirea lor
specifică, după caz, în conformitate cu normele prevăzute la
articolul 17 și în anexa VI.
(3) Toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale
fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor.
Denumirile acestor ingrediente sunt urmate de cuvântul „nano”
între paranteze.
(4) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatelor (1) și (2)
din prezentul articol sunt prevăzute în anexa VII.
(5) În scopul atingerii obiectivelor prezentului regulament,
Comisia, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu
articolul 51, ajustează și adaptează definiția nanomaterialelor
fabricate menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (t) în
funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile
convenite la nivel internațional.
Articolul 19
Omisiunea listei ingredientelor
(1) Pentru următoarele produse alimentare nu este obligatorie
furnizarea unei liste de ingrediente:
(a) fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au
fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui tratament
similar;
(b) apele carbogazoase, în a căror descriere se indică caracterul
carbogazos;
(c) oțeturile de fermentație provenite exclusiv dintr-un singur
produs de bază, cu condiția să nu fi fost adăugat niciun alt
ingredient;
(d) brânzeturile, untul, laptele și smântâna fermentate la care nu
au fost adăugate alte ingrediente decât produsele lactate,
enzimele alimentare și culturile de microorganisme
necesare fabricării sau sarea necesară pentru fabricarea brân­
zeturilor, altele decât cele proaspete sau topite;
(e) produsele alimentare care conțin un singur ingredient, cu
următoarele condiții:
(i) denumirea produsului alimentar să fie identică cu
numele ingredientului; sau
(ii) denumirea produsului alimentar să permită identificarea
clară a naturii ingredientului.
(2) Pentru a ține seama de relevanța pentru consumatori a
unei liste a ingredientelor pentru anumite tipuri sau categorii de
produse alimentare, Comisia poate, în cazuri excepționale, prin
intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51,
să completeze dispozițiile de la alineatul (1) din prezentul
articol, cu condiția ca omisiunile să nu determine o informare
neadecvată a consumatorului final și a unităților de restaurație
colectivă.
L 304/31
Articolul 20
Omisiunea compușilor unui produs alimentar din lista
ingredientelor
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 21, menționarea în
lista ingredientelor a următorilor compuși ai unui produs
alimentar nu este obligatorie:
(a) compușii unui ingredient care, în cursul procesului de
fabricație, au fost temporar extrași pentru fi reîncorporați
apoi într-o cantitate care nu depășește conținutul inițial;
(b) aditivii alimentari și enzimele alimentare:
(i) a căror prezență într-un produs alimentar este datorată
exclusiv faptului că erau conținuți în unul sau în mai
multe ingrediente ale produsului respectiv, în confor­
mitate cu principiul transferului la care se face
trimitere la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b)
din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu condiția să
nu mai îndeplinească nicio funcție tehnologică în
produsul finit; sau
(ii) care sunt utilizați ca adjuvanți tehnologici;
(c) substanțele suport și substanțele care nu sunt aditivi
alimentari, dar sunt utilizate în același mod și cu același
scop ca substanțele suport și care sunt utilizate în cantitățile
strict necesare;
(d) substanțele care nu sunt aditivi alimentari, dar care sunt
folosite în același mod și în același scop ca și adjuvanții
tehnologici și care rămân prezente în produsul finit, chiar
dacă într-o formă modificată;
(e) apa:
(i) atunci când se utilizează în procesul de fabricație numai
pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat
într-o formă concentrată sau deshidratată; sau
(ii) în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu
se consumă.
Articolul 21
Etichetarea anumitor substanțe sau produse care provoacă
alergii sau intoleranțe
(1) Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul arti­
colului 44 alineatul (2), mențiunile la care se face referire la
articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) sunt incluse în lista ingredientelor, în conformitate cu
normele prevăzute la articolul 18 alineatul (1), făcându-se
referire în mod clar la numele substanței sau produsului,
enumerate în anexa II;și
L 304/32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) denumirea substanței sau a produsului astfel cum este
prevăzută în anexa II este pusă în evidență printr-un set
de caracteristici grafice care o diferențiază clar de restul
listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor
sau culoarea de fond.
În lipsa unei liste a ingredientelor, reprezentarea mențiunilor la
care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) include
cuvântul „conține” urmat de numele substanței sau al
produsului, enumerate în anexa II.
În cazul în care mai multe ingrediente sau mai mulți adjuvanți
tehnologici ai unui produs alimentar provin dintr-o singură
substanță sau dintr-un singur produs enumerat în anexa II,
indicațiile de pe etichetă clarifică acest fapt în cazul fiecărui
ingredient sau adjuvant tehnologic în cauză.
Includerea mențiunilor la care se face referire la articolul 9
alineatul (1) litera (c) nu este obligatorie în cazurile în care
numele produsului alimentar face referire în mod clar la
substanța sau produsul în cauză.
(2) Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor
și pentru a ține seama de cele mai recente progrese științifice și
cunoștințe tehnice, Comisia reexaminează sistematic și, după
caz, actualizează lista din anexa II prin intermediul actelor
delegate, în conformitate cu articolul 51.
În cazul apariției unui risc pentru sănătatea consumatorilor,
atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura
prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în
conformitate cu prezentul articol.
Articolul 22
Indicarea cantității ingredientelor
(1) Indicarea cantității unui ingredient sau a unei categorii de
ingrediente utilizat(e) la fabricarea sau prepararea unui produs
alimentar este obligatorie atunci când ingredientul sau categoria
de ingrediente în cauză:
(a) figurează în denumirea produsului alimentar sau sunt
asociate de obicei de către consumator cu denumirea
respectivă;
(b) sunt scoase în evidență în etichetare prin cuvinte, imagini
sau reprezentări grafice; sau
(c) sunt esențiale pentru a caracteriza un produs alimentar și
pentru a-l diferenția de produsele cu care ar putea fi
confundat din cauza denumirii sau aspectului său.
(2) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1),
inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea
cantităților pentru anumite ingrediente, sunt prevăzute în anexa
VIII.
22.11.2011
Articolul 23
Cantitatea netă
(1) Cantitatea netă a unui produs alimentar este exprimată în
litri, centilitri, mililitri, kilograme sau grame, după caz:
(a) în unități de volum pentru produsele lichide;
(b) în unități de masă pentru alte produse.
(2) Pentru a asigura o mai bună înțelegere de către consu­
matori a informațiilor referitoare la produsele alimentare care
figurează pe etichetă, Comisia poate stabili, pentru anumite
produse alimentare specificate, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, o modalitate de
exprimare a cantității nete diferită de cea menționată la
alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1),
inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea
cantității nete, sunt prevăzute în anexa IX.
Articolul 24
Data durabilității minimale, data limită de consum și data
congelării
(1) În cazul produselor alimentare foarte perisabile din punct
de vedere microbiologic și care, din cauza acestui fapt, pot
reprezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru
sănătatea umană, data durabilității minimale se înlocuiește cu
data limită de consum. După data limită de consum se
consideră că un produs alimentar nu prezintă siguranță, în
conformitate cu articolul 14 alineatele (2)-(5) din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002.
(2) Data corespunzătoare este indicată în conformitate cu
anexa X.
(3) Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalității de
indicare a datei durabilității minimale, menționată la punctul
1 litera (c) din anexa X, Comisia poate adopta acte de punere
în aplicare în care sunt stabilite norme în acest sens. Actele de
punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 25
Condiții de păstrare sau condiții de utilizare
(1) În cazurile în care produsele alimentare necesită condiții
speciale de păstrare și/sau utilizare, aceste condiții sunt indicate.
(2) Pentru a permite păstrarea sau utilizarea corespunzătoare
a produselor alimentare după deschiderea ambalajului, se
precizează condițiile de păstrare și/sau termenul limită de
consum, atunci când este cazul.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 26
Țara de origine sau locul de proveniență
(1) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere cerințelor
de etichetare stabilite prin dispoziții specifice ale Uniunii, în
special prin Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din
20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din
produse agricole și alimentare (1) și Regulamentul (CE)
nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor
geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și
alimentare (2).
(2) Mențiunile privind țara de origine sau locul de
proveniență sunt obligatorii:
(a) în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce
consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară
de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului
alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul
alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că
produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de
proveniență;
(b) pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din
Nomenclatura combinată („NC”) enumerate în anexa XI.
Aplicarea dispozițiilor de la prezenta literă face obiectul
adoptării actelor de punere în aplicare menționate la
alineatul (8).
(3) În cazul în care se indică țara de origine sau locul de
proveniență a produsului și aceasta (acesta) nu este aceeași
(același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingre­
dientului primar:
(a) se indică de asemenea țara de origine sau locul de
proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e); sau
(b) se indică faptul că țara de origine sau locul de proveniență a
ingredientului (ingredientelor) primar(e) diferă de țara de
origine sau locul de proveniență a produsului alimentar.
Aplicarea dispozițiilor de la prezentul alineat face obiectul
adoptării normelor de aplicare menționate la alineatul (8).
(4) În termen de cinci ani de la punerea în aplicare a
dispozițiilor de la alineatul (2) litera (b), Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului un raport pentru a evalua
indicarea obligatorie pe etichetă a țării de origine sau a
locului de proveniență ale produselor menționate la litera
respectivă.
(5) Până la 13 decembrie 2014, Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului rapoarte privind indicarea obli­
gatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru
următoarele produse alimentare:
(1 )JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
L 304/33
(a) alte tipuri de carne decât carnea de vită și mânzat și decât
cele menționate la alineatul (2) litera (b);
(b) lapte;
(c) laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate;
(d) produsele alimentare neprelucrate;
(e) produsele dintr-un singur ingredient;
(f) ingrediente care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un
produs alimentar.
(6) Până la 13 decembrie 2013, Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului un raport privind indicarea
obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență
pentru carnea folosită ca ingredient.
(7) Rapoartele menționate la alineatele (5) și (6) iau în consi­
derare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea
măsurii privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a
locului de proveniență, precum și analiza costurilor și benefi­
ciilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri, inclusiv
impactul juridic asupra pieței interne și impactul asupra
comerțului internațional.
Comisia poate însoți rapoartele respective de propuneri de
modificare a dispozițiilor relevante ale Uniunii.
(8) Până la 13 decembrie 2013, în urma evaluărilor de
impact, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind
aplicarea alineatului (2) litera (b) și a alineatului (3) din
prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2).
(9) În cazul produselor alimentare menționate la alineatul (2)
litera (b), la alineatul (5) litera (a) și la alineatul (6), rapoartele și
evaluările de impact realizate în temeiul acestui articol au în
vedere, printre altele, opțiunile privind modalitățile de indicare
a țării de origine sau a locului de proveniență a acestor produse
alimentare, în special în ceea ce privește fiecare dintre urmă­
toarele date importante referitoare la viața animalului:
(a) locul nașterii;
(b) locul unde a fost crescut;
(c) locul unde a fost sacrificat.
Articolul 27
Instrucțiuni de utilizare
(1) Instrucțiunile de utilizare a unui produs alimentar sunt
indicate astfel încât să permită o utilizare corespunzătoare a
respectivului produs alimentar.
L 304/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care
stabilesc norme detaliate de punere în aplicare a dispozițiilor
alineatului (1) în cazul anumitor produse alimentare. Actele de
punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 28
Concentrația alcoolică
(1) Normele privind indicarea concentrației alcoolice în
volum, în ceea ce privește produsele clasificate în Nomenclatura
combinată („NC”) sub codul 2204, sunt cele prevăzute în
dispozițiile specifice ale Uniunii aplicabile acestor produse.
(2) Concentrația alcoolică dobândită a băuturilor care conțin
mai mult de 1,2 % alcool în volum, altele decât cele menționate
la alineatul (1), este indicat în conformitate cu anexa XII.
SECȚIUNEA 3
Declarația nutrițională
Articolul 29
Relația cu alte acte legislative
(1) Prezenta secțiune nu se aplică produselor alimentare care
intră în domeniul de aplicare a următoarelor acte legislative:
(a) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor
statelor membre privind suplimentele alimentare (1);
(b) Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercia­
lizarea apelor minerale naturale (2).
(2) Prezenta secțiune se aplică fără a aduce atingere Directivei
2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
6 mai 2009 privind produsele alimentare cu destinație
nutrițională specială (3) și directivelor specifice prevăzute la
articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată.
Articolul 30
Conținut
(1) Declarația nutrițională obligatorie cuprinde următoarele
informații:
(a) valoarea energetică; și
(b) cantitatea de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri,
proteine și sare.
(1) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.
(2) JO L 164, 26.6.2009, p. 45.
(3) JO L 124, 20.5.2009, p. 21.
22.11.2011
După caz, o declarație care să indice faptul că prezența
conținutului de sare se datorează exclusiv prezenței în mod
natural a sodiului poate figura în imediata apropiere a declarației
nutriționale.
(2) Conținutul declarației nutriționale obligatorii menționate
la alineatul (1) poate fi completat cu indicarea cantităților unuia
sau mai multor elemente dintre următoarele:
(a) acizi grași mononesaturați;
(b) acizi grași polinesaturați;
(c) polioli;
(d) amidon;
(e) fibre;
(f) oricare dintre vitaminele sau mineralele menționate în
partea A punctul 1 din anexa XIII și prezente în cantități
semnificative, astfel cum sunt definite în partea A punctul 2
din anexa XIII.
(3) În cazul în care etichetarea produselor alimentare pream­
balate prevede declarația nutrițională obligatorie menționată la
alineatul (1), următoarele informații referitoare la produsele
alimentare pot fi repetate pe etichetă:
(a) valoarea energetică; sau
(b) valoarea energetică și cantitățile de grăsimi, de acizi grași
saturați, de zaharuri și de sare.
(4) Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1), în cazul în
care etichetarea produselor menționate la articolul 16 alineatul
(4) prevede o declarație nutrițională, conținutul declarației poate
fi limitat numai la valoarea energetică.
(5) Fără a aduce atingere articolului 44 și prin derogare de la
articolul 36 alineatul (1), în cazul în care etichetarea produselor
menționate la articolul 44 alineatul (1) prevede o declarație
nutrițională, conținutul declarației poate fi limitat numai la:
(a) valoarea energetică; sau
(b) valoarea energetică și cantitățile de grăsimi, de acizi grași
saturați, de zaharuri și de sare.
(6) Pentru a ține seama de relevanța mențiunilor prevăzute la
alineatele (2)-(5) din prezentul articol pentru informarea consu­
matorilor, Comisia poate, prin intermediul unor acte delegate, în
conformitate cu articolul 51, să modifice listele de la alineatele
(2)-(5) din prezentul articol, prin adăugarea sau eliminarea unor
mențiuni.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(7) Până la 13 decembrie 2014, Comisia, ținând seama de
dovezile științifice și de experiența acumulată în statele membre,
prezintă un raport privind prezența acizilor grași trans în
produsele alimentare și în regimul alimentar de zi cu zi al
populației Uniunii. Obiectivul raportului este evaluarea
impactului mijloacelor adecvate care le-ar permite consuma­
torilor să aleagă un regim alimentar și produse alimentare mai
sănătoase sau care ar putea promova furnizarea de opțiuni
alimentare mai sănătoase pentru consumatori, inclusiv, printre
altele, informarea consumatorilor cu privire la acizii grași trans
sau la restricțiile privind utilizarea lor. După caz, Comisia poate
decide să însoțească raportul respectiv de o propunere legi­
slativă.
Articolul 31
Calcularea
(1) Valoarea energetică se calculează utilizând factorii de
conversie enumerați în anexa XIV.
(2) Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, factorii de conversie
pentru vitaminele și mineralele menționate în partea A punctul
1 din anexa XIII, care să permită un calcul mai exact al
conținutului de vitamine și minerale în produsele alimentare.
Factorii de conversie respectivi se adaugă la anexa XIV.
(3) Valoarea energetică și cantitățile de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) se referă la produsele alimentare
astfel cum sunt vândute.
După caz, se pot furniza informații cu privire la produsul
alimentar după preparare, cu condiția să fie oferite instrucțiuni
de preparare suficient de detaliate, iar informațiile să se refere la
produsul alimentar gata pentru consum.
(4) Valorile declarate sunt valori medii care se bazează, după
caz, pe următorii factori:
(a) analiza produsului alimentar efectuată de producător;
(b) un calcul efectuat pe baza valorilor medii cunoscute sau
reale ale ingredientelor utilizate; sau
(c) un calcul efectuat pe baza unor date general stabilite și
acceptate.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc
norme detaliate pentru punerea în aplicare uniformă a
prezentului alineat în ceea ce privește precizia valorilor
declarate, precum diferențele dintre valorile declarate și cele
stabilite în cursul controalelor oficiale. Actele de punere în
aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
L 304/35
Articolul 32
Exprimarea per 100 g sau per 100 ml
(1) Valoarea energetică și cantitatea de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) sunt exprimate în unitățile de
măsură prevăzute în anexa XV.
(2) Valoarea energetică și cantitatea de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) se exprimă per 100 g sau per
100 ml.
(3) Eventuala declarație privind vitaminele și mineralele, în
plus față de forma de exprimare menționată la alineatul (2),
este exprimată ca procent din consumul de referință stabilit în
partea A punctul 1 din anexa XIII pentru 100 g sau 100 ml.
(4) În plus față de forma de exprimare menționată la
alineatul (2) din prezentul articol, valoarea energetică și
cantitățile de nutrienți menționate la articolul 30 alineatele
(1), (3), (4) și (5) pot fi exprimate, după caz, ca procent din
consumul de referință stabilit în partea B din anexa XIII pentru
100 g sau 100 ml.
(5) În cazul în care se furnizează informații în temeiul
alineatului (4), se introduce următoarea mențiune în imediata
apropriere a acestora: „Consumul de referință al unui adult
obișnuit (8 400 kJ/2 000 kcal)”.
Articolul 33
Exprimarea per porție sau per unitate de consum
(1) În următoarele cazuri, valoarea energetică și cantitățile de
nutrienți menționate la articolul 30 alineatele (1)-(5) pot fi
exprimate per porție și/sau per unitate de consum ușor identi­
ficabilă (identificabile) de către consumator, cu condiția marcării
pe etichetă a cantității corespunzătoare porției sau a unității de
consum utilizate și cu condiția să fie precizat numărul de porții
sau de unități conținute în ambalaj:
(a) în plus față de forma de exprimare la 100 g sau la 100 ml
menționată la articolul 32 alineatul (2);
(b) în plus față de forma de exprimare per 100 g sau per
100 ml menționată la articolul 32 alineatul (3) privind
cantitățile de vitamine și minerale;
(c) în plus sau în loc de forma de exprimare la 100 g sau la
100 ml menționată la articolul 32 alineatul (4).
(2) Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile
menționate la articolul 30 alineatul (3) litera (b), cantitatea de
nutrienți și/sau procentul din consumul de referință stabilit(e) în
partea B din anexa XIII pot fi exprimate numai per porție sau
numai per unitate de consum.
Atunci când cantitatea de nutrienți este exprimată numai per
porție sau numai per unitate de consum, în conformitate cu
primul paragraf, valoarea energetică se exprimă per 100 g sau
per 100 ml și în funcție de porție sau unitatea de consum.
L 304/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile
menționate la articolul 30 alineatul (5), valoarea energetică și
cantitatea de nutrienți și/sau procentul din consumul de
referință stabilit(e) în partea B din anexa XIII pot fi exprimate
numai per porție sau numai per unitate de consum.
(4) Porția sau unitatea utilizată sunt indicate în imediata
apropiere a declarației nutriționale.
(5) Pentru a asigura o aplicare uniformă a exprimării
declarației nutriționale pe porție sau per unitate de consum și
pentru a asigura o bază de comparație uniformă pentru
consumator, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare
și ținând seama de comportamentul real de consum al consu­
matorilor, precum și de recomandările privind regimul
alimentar, norme privind exprimarea per porție sau per
unitate de consum pentru anumite categorii de produse
alimentare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă
în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 48 alineatul (2).
Articolul 34
Prezentare
(1) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(1) și (2) sunt incluse în același câmp vizual. Acestea sunt
prezentate grupat, într-un format clar și, după caz, în ordinea
de prezentare prevăzută în anexa XV.
(2) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(1) și (2) sunt prezentate, în funcție de spațiul disponibil, sub
formă de tabel, cu numerele aliniate. În cazul în care spațiul nu
permite, declarația este prezentată în format liniar.
(3) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatul
(3) sunt prezentate:
(a) în câmpul vizual principal; și
(b) folosind dimensiunile fontului stabilite la articolul 13
alineatul (2).
Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatul (3) pot
fi prezentate într-un format diferit de cel precizat la alineatul (2)
din prezentul articol.
(4) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(4) și (5) pot fi prezentate într-un format diferit de cel precizat
la alineatul (2) din prezentul articol.
(5) În cazurile în care valoarea energetică sau cantitatea de
nutrient (nutrienți) dintr-un produs sunt neglijabile, informațiile
referitoare la elementele respective pot fi înlocuite cu o
mențiune precum „Conține cantități neglijabile de ….” și sunt
amplasate în imediata apropiere a declarației nutriționale, dacă
aceasta există.
Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului alineat,
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare referitoare la
valoarea energetică și la cantitățile de nutrienți menționate la
22.11.2011
articolul 30 alineatele (1)-(5) care pot fi considerate neglijabile.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(6) Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalității de
prezentare a declarației nutriționale în formatele menționate la
alineatele (1)-(4) din prezentul articol, Comisia poate adopta
acte de punere în aplicare în acest sens. Actele de punere în
aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 35
Forme de exprimare și prezentare suplimentare
(1) În plus față de formele de exprimare menționate la
articolul 32 alineatele (2) și (4) și la articolul 33 și față de
prezentarea menționată la articolul 34 alineatul (2), valoarea
energetică și cantitatea de nutrienți menționate la articolul 30
alineatele (1)-(5) pot fi exprimate în alte moduri și/sau
prezentate utilizând reprezentări grafice sau simboluri în plus
față de cuvinte sau cifre, cu condiția să fie respectate urmă­
toarele cerințe:
(a) să fie bazate pe cercetări fiabile și pertinente din punct de
vedere științific și să nu inducă în eroare consumatorul,
astfel cum se specifică la articolul 7;
(b) crearea lor să fie rezultatul unor consultări cu o gamă largă
de grupuri de părți interesate;
(c) să vizeze facilitarea înțelegerii de către consumator a
contribuției sau a importanței produsului alimentar pentru
valoarea energetică și conținutul de nutrienți corespun­
zătoare unui regim alimentar;
(d) să fie sprijinite de elemente pertinente din punct de vedere
științific care să dovedească înțelegerea de către consu­
matorul mediu a unor astfel de forme de exprimare sau
de prezentare;
(e) în cazul altor forme de exprimare, acestea să se bazeze fie
pe consumul armonizat de referință prevăzut la anexa XIII,
fie, în absența acestuia, pe recomandările științifice general
acceptate privind valoarea energetică și aporturile de
nutrienți;
(f) să fie obiective și nediscriminatorii; și
(g) aplicarea lor să nu creeze obstacole în calea liberei circulații
a bunurilor.
(2) Statele membre le pot recomanda operatorilor din
sectorul alimentar utilizarea uneia sau a mai multor forme supli­
mentare de exprimare sau de prezentare a declarației
nutriționale care, în opinia lor, îndeplinesc în cea mai mare
măsură cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g).
Statele membre furnizează Comisiei detaliile acestor forme
suplimentare de exprimare și de prezentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Statele membre asigură o monitorizare adecvată a
formelor suplimentare de exprimare sau de prezentare a
declarației nutriționale prezente pe piață pe teritoriul lor.
Pentru a facilita monitorizarea utilizării unor astfel de forme
suplimentare de exprimare sau de prezentare, statele membre
le pot solicita operatorilor din sectorul alimentar care introduc
pe piața națională produse alimentare care poartă astfel de
informații să notifice autorității competente utilizarea unei
forme suplimentare de exprimare sau de prezentare, precum și
să furnizeze justificările relevante referitoare la îndeplinirea
cerințelor prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g). În astfel de
cazuri, se pot solicita, de asemenea, informații privind încetarea
utilizării unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de
prezentare.
(4) Comisia facilitează și organizează schimburi de informații
între statele membre, precum și cu Comisia și părțile interesate,
în ceea ce privește chestiunile legate de utilizarea unor forme
suplimentare de exprimare sau de prezentare a declarației
nutriționale.
(5) Ținând seama de experiența dobândită, până la
13 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European
și Consiliului un raport privind utilizarea unor forme supli­
mentare de exprimare și prezentare, impactul acestora asupra
pieței interne și oportunitatea unei armonizări suplimentare a
acestor forme de exprimare și prezentare. În acest scop, statele
membre furnizează Comisiei informații relevante referitoare la
utilizarea unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de
prezentare pe piață, pe teritoriul lor. Comisia poate alătura
acestui raport propuneri de modificare a dispozițiilor relevante
ale Uniunii.
(6) Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului articol,
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc norme
detaliate privind punerea în aplicare a alineatelor (1), (3) și (4)
din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2).
CAPITOLUL V
INFORMAȚII VOLUNTARE REFERITOARELA PRODUSELE
ALIMENTARE
Articolul 36
Cerințe aplicabile
(1) Atunci când informațiile referitoare la produsele
alimentare menționate la articolele 9 și 10 sunt oferite în
mod voluntar, acestea trebuie să respecte cerințele menționate
în capitolul IV secțiunile 2 și 3.
(2) Informațiile referitoare la produsele alimentare furnizate
în mod voluntar respectă următoarele cerințe:
(a) nu induc în eroare consumatorul, astfel cum se specifică la
articolul 7;
(b) nu sunt ambigue și nu derutează consumatorii; și
L 304/37
(c) după caz, se bazează pe date științifice relevante.
(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce
privește cerințele menționate la alineatul (2) din prezentul
articol pentru următoarele informații voluntare referitoare la
produsele alimentare:
(a) informații privind prezența posibilă și neintenționată în
produsele alimentare a unor substanțe sau produse care
provoacă alergii sau intoleranțe;
(b) informații privind posibilitatea consumului produselor
alimentare respective de către vegetarieni și vegani; și
(c) indicarea, pe lângă aportul de referință specificat la anexa
XIII, a aportului de referință pentru grupe specifice de
populație.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(4) Pentru a asigura informarea corespunzătoare a consuma­
torilor, atunci când operatorii din sectorul alimentar furnizează
informații voluntare referitoare la produsele alimentare în mod
divergent, cu riscul de a induce în eroare sau de a deruta
consumatorul, Comisia poate, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, să prevadă cazuri
suplimentare de furnizare a unor informații voluntare referitoare
la produsele alimentare menționate la alineatul (3) din prezentul
articol.
Articolul 37
Prezentare
Informațiile oferite în mod voluntar nu trebuie să fie incluse în
detrimentul spațiului disponibil pentru informațiile obligatorii.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII DE DREPT INTERN
Articolul 38
Dispoziții de drept intern
(1) În ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific
prin prezentul regulament, statele membre nu pot să adopte sau
să mențină dispoziții de drept intern, cu excepția cazurilor
permise de dreptul Uniunii. Respectivele dispoziții de drept
intern nu creează obstacole în ceea ce privește libera circulație
a mărfurilor sau cazuri de discriminare în ceea ce privește
produsele alimentare din alte state membre.
(2) Fără a aduce atingere articolului 39, statele membre pot
adopta dispoziții de drept intern în ceea ce privește chestiunile
care nu sunt armonizate în mod specific prin prezentul regu­
lament, în măsura în care acestea nu interzic, obstrucționează
sau restricționează libera circulație a bunurilor care sunt în
conformitate cu prezentul regulament.
L 304/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 39
Dispoziții de drept intern privind mențiunile obligatorii
suplimentare
(1) În afara mențiunilor obligatorii prevăzute la articolul 9
alineatul (1) și la articolul 10, în conformitate cu procedura
stabilită la articolul 45, statele membre pot adopta dispoziții
privind mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite
tipuri sau categorii de produse alimentare, pentru cel puțin
unul dintre următoarele motive:
(a) protecția sănătății publice;
(b) protecția consumatorilor;
(c) prevenirea fraudelor;
(d) protecția drepturilor de proprietate industrială și comercială,
a indicațiilor de proveniență, a denumirilor de origine înre­
gistrate și prevenirea concurenței neloiale.
(2) În conformitate cu alineatul (1), statele membre pot
introduce dispoziții privind menționarea obligatorie a țării de
origine sau a locului de proveniență a produselor alimentare
numai atunci când există dovada unei legături între anumite
calități ale produsului și originea sau proveniența sa. Odată cu
notificarea Comisiei în legătură cu astfel de dispoziții, statele
membre oferă dovezi conform cărora majoritatea consuma­
torilor consideră că furnizarea acestor informații prezintă o
importanță deosebită.
Articolul 40
Lapte și produse lactate
Statele membre pot adopta dispoziții de derogare de la
articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (1) în cazul
laptelui și al produselor lactate ambalate în butelii de sticlă
destinate reutilizării.
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respec­
tivelor dispoziții.
Articolul 41
Băuturi alcoolice
Până la adoptarea dispozițiilor Uniunii prevăzute la articolul 16
alineatul (4), statele membre pot menține dispoziții de drept
intern privind enumerarea ingredientelor în cazul băuturilor
care au o concentrație alcoolică mai mare de 1,2 % în volum.
Articolul 42
Exprimarea cantității nete
În absența dispozițiilor Uniunii menționate la articolul 23
alineatul (2) referitoare la exprimarea cantității nete pentru
anumite produse alimentare prin altă modalitate decât cea
prevăzută la articolul 23 alineatul (1), statele membre pot
menține dispozițiile de drept intern adoptate înainte de
12 decembrie 2011.
22.11.2011
Până la 13 decembrie 2014, statele membre informează
Comisia cu privire la existența unor astfel de dispoziții.
Comisia le supune atenției celorlalte state membre.
Articolul 43
Indicarea voluntară a aportului de referință pentru grupe
specifice de populație
Până la adoptarea dispozițiilor Uniunii menționate la
articolul 36 alineatul (3) litera (c), statele membre pot adopta
măsuri de drept intern în ceea ce privește indicarea voluntară a
aportului de referință pentru grupe specifice de populație.
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respec­
tivelor dispoziții.
Articolul 44
Dispoziții de drept intern privind produsele alimentare
care nu sunt preambalate
(1) Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la
vânzare către consumatorul final sau către unitățile de
restaurație colectivă sau pentru produsele alimentare ambalate
în locul în care sunt vândute la cererea cumpărătorului sau
preambalate în vederea vânzării lor directe:
(a) este obligatorie includerea mențiunilor specificate la
articolul 9 alineatul (1) litera (c);
(b) nu este obligatorie includerea altor mențiuni prevăzute la
articolele 9 și 10, cu excepția cazului în care statele
membre adoptă măsuri naționale care impun includerea
unora sau a tuturor mențiunilor respective, precum și a
unor elemente din mențiunile respective.
(2) Statele membre pot adopta măsuri naționale privind
mijloacele prin care trebuie puse la dispoziție mențiunile speci­
ficate la alineatul (1) sau elemente din mențiunile respective și,
după caz, forma de exprimare și de prezentare a acestora.
(3) Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul
dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2).
Articolul 45
Procedura de notificare
(1) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, statele
membre care consideră necesară adoptarea noii legislații privind
informarea cu privire la produsele alimentare notifică în
prealabil Comisia și celelalte state membre în legătură cu
măsurile avute în vedere și specifică motivele care stau la
baza lor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Comisia consultă Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală înființat prin articolul 58
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 în cazul în
care consideră că o astfel de consultare este utilă sau în cazul în
care un stat membru solicită acest lucru. În acest caz, Comisia
se asigură că respectivul proces este transparent pentru toate
părțile interesate.
(3) Statul membru care consideră necesară adoptarea noii
legislații privind informarea cu privire la produsele alimentare
poate lua măsurile avute în vedere numai la trei luni de la
notificarea menționată la alineatul (1), cu condiția să nu fi
primit un aviz negativ din partea Comisiei.
(4) În cazul în care avizul Comisiei este negativ și înainte de
expirarea perioadei menționate la alineatul (3) din prezentul
articol, Comisia inițiază procedura de examinare menționată la
articolul 48 alineatul (2) pentru a se stabili dacă măsurile avute
în vedere pot fi puse în aplicare, sub rezerva unor modificări
corespunzătoare, dacă este necesar.
(5) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de
informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și
al normelor privind serviciile societății informaționale (1) nu se
aplică măsurilor care intră sub incidența procedurii de notificare
menționată la prezentul articol.
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII DE APLICARE, DISPOZIȚII DE MODIFICARE ȘI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 46
Modificări ale anexelor
Pentru a ținea seama de progresele tehnice, de evoluțiile
științifice, de sănătatea consumatorilor sau de necesitatea
informării consumatorilor, sub rezerva articolului 10 alineatul
(2) și a articolului 21 alineatul (2) referitoare modificarea
anexelor II și III, Comisia poate, prin intermediul actelor
delegate, în conformitate cu articolul 51, să modifice anexele
la prezentul regulament.
Articolul 47
Perioada de tranziție pentru măsurile de punere în aplicare
sau actele delegate și data de punere în aplicare a acestora
(1) Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol,
în exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament
de a adopta măsuri prin intermediul actelor de punere în
aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2) sau prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, Comisia:
(a) stabilește o perioadă de tranziție corespunzătoare pentru
aplicarea noilor măsuri, pe parcursul căreia produsele
alimentare care poartă etichete care nu respectă noile
măsuri pot fi introduse pe piață și pe parcursul căreia
(1 ) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.
L 304/39
stocurile din aceste produse alimentare care au fost
introduse pe piață înainte de sfârșitul perioadei de
tranziție pot fi vândute în continuare până la epuizarea
stocului; și
(b) se asigură că măsurile respective se aplică cu începere de la
data de 1 aprilie a fiecărui an calendaristic.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazurile de urgență, atunci
când scopul măsurilor menționate la alineatul respectiv îl
constituie protecția sănătății umane.
Articolul 48
Comitetul
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru
lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul arti­
colului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului
(UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se
aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu
adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul
(UE) nr. 182/2011.
Articolul 49
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, primul și
al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
„Etichetarea nutrițională a produselor pentru care sunt făcute
mențiuni nutriționale și/sau de sănătate este obligatorie, cu
excepția publicității generice. Informațiile care trebuie să fie
furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare (*). În cazul
în care se impun mențiuni nutriționale și/sau de sănătate
privind un nutrient menționat la articolul 30 alineatul (2)
din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, se declară cantitatea
de nutrient în conformitate cu articolele 31-34 din regula­
mentul respectiv.
Cantitatea (cantitățile) de substanță (substanțe) care face (fac)
obiectul unei mențiuni nutriționale sau de sănătate și care nu
apar(e) în etichetarea nutrițională este (sunt) menționată
(menționate) în același câmp vizual cu etichetarea nutrițională
și sunt exprimate în conformitate cu articolele 31, 32 și 33
din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Unitățile de măsură
utilizate pentru a exprima cantitatea de substanță sunt
potrivite pentru substanțele individuale în cauză.
___________
(*) JO L 304, 22.11.2011, p. 18”.
L 304/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 50
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, alineatul
(3) se înlocuiește cu următorul text:
„(3) Etichetarea nutrițională a produselor în care se adaugă
vitamine și minerale și care sunt reglementate prin prezentul
regulament este obligatorie. Informațiile care trebuie furnizate
sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regula­
mentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al
Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consu­
matorilor referitoare la produsele alimentare și trebuie să
includă cantitățile totale de vitamine și minerale prezente,
atunci când acestea se adaugă produselor alimentare (*).
___________
(*) JO L 304, 22.11.2011, p. 18”.
Articolul 51
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită
Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la
articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12
alineatul (3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5),
articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 23
alineatul (2), articolul 30 alineatul (6), articolul 31 alineatul (2),
articolul 36 alineatul (4) și articolul 46 se conferă Comisiei pe o
perioadă de cinci ani de la 12 decembrie 2011. Comisia
prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu
cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani.
Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade
de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul
European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel
târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 9
alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul
(3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5),
articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2),
articolul 23 alineatul (2), articolul 30 alineatul (6),
articolul 31 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4) și
articolul 46 poate fi revocată oricând de Parlamentul
European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt
delegării de competențe specificată în decizia respectivă.
Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării
acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată
ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere
actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică
simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul
(3), articolului 10 alineatul (2), articolului 12 alineatul (3), arti­
22.11.2011
colului 13 alineatul (4), articolului 18 alineatul (5), articolului
19 alineatul (2), articolului 21 alineatul (2), articolului 23
alineatul (2), articolului 30 alineatul (6), articolului 31
alineatul (2), articolului 36 alineatul (4) și articolului 46 intră
în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și
nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni
de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu
sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv,
Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu
vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu
două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 52
Procedura de urgență
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol
intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se
formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2).
Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European
și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la
procedura de urgență.
(2) Parlamentul European sau Consiliul pot formula
obiecțiuni la un act delegat în conformitate cu procedura
menționată la articolul 51 alineatul (5). Într-un astfel de caz,
Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei
Parlamentului European sau a Consiliului de a formula
obiecțiuni.
Articolul 53
Abrogare
(1) Directivele 87/250/CEE, 90/496/CE, 1999/10/CE,
2000/13/CE, 2002/67/CE și 2008/5/CE și Regulamentul (CE)
nr. 608/2004 se abrogă de la 13 decembrie 2014.
(2) Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri
la prezentul regulament.
Articolul 54
Măsuri tranzitorii
(1) Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate
înainte de 13 decembrie 2014 care nu respectă cerințele
prevăzute de prezentul regulament pot fi comercializate până
la epuizarea stocurilor acestor produse alimentare.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de
13 decembrie 2016 care nu respectă cerințele prevăzute la
articolul 9 alineatul (1) litera (l) din prezentul regulament pot
fi comercializate până la epuizarea stocurilor acestor produse
alimentare.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de
1 ianuarie 2014 care nu respectă cerințele prevăzute la anexa VI
partea B pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor
acestor produse alimentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Între 13 decembrie 2014 și 13 decembrie 2016, în cazul
în care declarația nutrițională este furnizată pe o bază voluntară,
aceasta respectă articolele 30-35 din prezentul regulament.
(3) Fără a aduce atingere Directivei 90/496/CEE, articolului 7
din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și articolului 7 alineatul
(3) din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, produsele alimentare
etichetate în conformitate cu articolele 30-35 din prezentul
regulament pot fi introduse pe piață înainte de 13 decembrie
2014.
Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1162/2009 al
Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a unor măsuri
tranzitorii de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004,
(CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Strasbourg, 25 octombrie 2011.
Pentru Parlamentul European
Președintele
J. BUZEK
L 304/41
European și ale Consiliului (1), produsele alimentare etichetate
în conformitate cu anexa VI partea B a prezentului regulament
pot fi introduse pe piață înainte de 1 ianuarie 2014.
Articolul 55
Intrarea în vigoare și data aplicării
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la
data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la 13 decembrie 2014, cu
excepția articolului 9 alineatul (1) litera (l) care se aplică de la
13 decembrie 2016 și a anexei VI partea B, care se aplică de la
1 ianuarie 2014.
Pentru Consiliu
Președintele
M. DOWGIELEWICZ
(1) JO L 314, 1.12.2009, p. 10.
L 304/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA I

DEFINIȚII SPECIFICE
menționate la articolul 2 alineatul (4)

1. „Declarația nutrițională” sau „etichetarea nutrițională” se referă la informațiile care menționează:

(a) valoarea energetică; sau

(b) valoarea energetică și unul sau mai mulți numai dintre următorii nutrienți:

— grăsimi (acizi grași saturați, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați);

— glucide (zaharuri, polioli, amidon);

— sare;

— fibre;

— proteine;

— oricare dintre vitaminele sau mineralele menționate în anexa XIII partea A punctul 1 și prezente în cantități
semnificative, după cum se prevede în anexa XIII partea A punctul 2.

2. „Grăsimi” înseamnă lipidele totale, inclusiv fosfolipidele.

3. „Acizi grași saturați” înseamnă acizii grași fără legătură dublă.

4. „Acizi grași trans” înseamnă acizi grași cu cel puțin o legătură dublă neconjugată (și anume întreruptă de cel puțin o
grupare metilen) carbon-carbon, în configurație trans.

5. „Acizi grași mononesaturați” înseamnă acizii grași cu o legătură dublă în poziție cis.

6. „Acizi grași polinesaturați” înseamnă acizi grași cu două sau mai multe legături duble cis sau cismetilenice întrerupte.

7. „Glucide” înseamnă orice carbohidrat care este metabolizat în organism și care include polioli.

8. „Zaharuri” înseamnă toate monozaharidele și dizaharidele prezente într-un produs alimentar, cu excepția poliolilor.

9. „Polioli” înseamnă alcooli care conțin mai mult de două grupări hidroxil.

10. „Proteine” înseamnă conținutul de proteine calculat utilizând formula: proteine = azot total Kjeldahl × 6,25.

11. „Sare” înseamnă conținutul de sare echivalent calculat utilizând formula: sare = sodiu × 2,5.

12. „Fibre” înseamnă polimeri glucidici compuși din trei sau mai multe unități monomerice, care nu sunt nici digerați,
nici absorbiți în intestinul subțire uman și care aparțin uneia dintre următoarele categorii:

— polimeri glucidici comestibili, prezenți în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare;

— polimeri glucidici comestibili care au fost obținuți din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice
sau chimice și care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi științifice general acceptate;

— polimeri glucidici comestibili sintetici care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi științifice general
acceptate.

13. „Valoarea medie” înseamnă valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de nutrienți conținută de un anumit
produs alimentar și reflectă ajustări care iau în considerare variațiile sezoniere, obiceiurile de consum și alți factori
care ar putea determina variația valorii efective.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/43

ANEXA II

SUBSTANȚE CARE CAUZEAZĂ ALERGII SAU INTOLERANȚE

1. Cereale care conțin gluten, și anume: grâu, secară, orz, ovăz, grâu spelt, grâu dur sau hibrizi ai acestora și produse
derivate, exceptând:

(a) siropurile de glucoză obținute din grâu, inclusiv dextroza (1);

(b) maltodextrine obținute din grâu (1);

(c) siropurile de glucoză obținute din orz;

(d) cerealele utilizate pentru fabricarea distilatelor sau a alcoolului etilic de origine agricolă.

2. Crustacee și produse derivate.

3. Ouă și produse derivate.

4. Pește și produse derivate, exceptând:

(a) gelatina de pește folosită ca substanță suport pentru preparatele de vitamine sau de carotenoide;

(b) gelatina de pește sau ihtiocolul folosit(ă) la limpezirea berii sau a vinului.

5. Arahide și produse derivate.

6. Soia și produse derivate, exceptând:

(a) uleiul și grăsimea de soia rafinate complet (1);

(b) amestecuri naturale de tocoferoli (E306), tocoferolul D-alfa natural, acetatul de tocoferol D-alfa natural, succinatul
de tocoferol D-alfa natural, obținuți din soia;

(c) fitosterolii și esterii de fitosterol derivați din uleiuri vegetale, obținuți din soia;

(d) esterul de stanol vegetal fabricat din steroli de ulei vegetal, obținuți din soia.

7. Lapte și produse derivate (inclusiv lactoză), exceptând:

(a) zerul utilizat pentru fabricarea distilaților sau a alcoolului etilic de origine agricolă;

(b) lactitolul.

8. Fructe cu coajă lemnoasă, adică: migdale (Amygdalus communis L.), alune de pădure (Corylus avellana), nuci (Juglans
regia), nuci Caju (Anacardium occidentale), nuci Pecan [Carya illinoinensis (Wangenh.) K. Koch], nuci de Brazilia
(Bertholletia excelsa), fistic (Pistacia vera), nuci de macadamia și nuci de Queensland (Macadamia ternifolia), precum și
produse derivate, exceptând fructele cu coajă utilizate pentru fabricarea distilatelor sau a alcoolului etilic de origine
agricolă.

9. Țelină și produse derivate.

10. Muștar și produse derivate.

11. Semințe de susan și produse derivate.

12. Dioxidul de sulf și sulfiții în concentrații mai mari de 10 mg/kg sau 10 mg/litru în SO2 total trebuie calculați pentru
produsele gata pentru consum sau reconstituite în conformitate cu instrucțiunile producătorilor.

13. Lupin și produse derivate.

14. Moluște și produse derivate.

(1) Și produsele obținute din acestea, în măsura în care procesul la care sunt supuse nu poate crește nivelul de alergenicitate estimat de
autoritate pentru produsul de bază din care au fost obținute.
L 304/44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA III
PRODUSE ALIMENTARE PE A CĂROR ETICHETĂ TREBUIE SĂ FIGUREZE UNA SAU MAI MULTE
MENȚIUNI SUPLIMENTARE
TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR
1. Produse alimentare ambalate în anumite gaze
1.1. Produse alimentare a căror durabilitate a fost extinsă
prin utilizarea gazelor de ambalare autorizate prin
Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.
2. Produse alimentare care conțin îndulcitori
2.1. Produse alimentare care conțin un îndulcitor sau
îndulcitori autorizați prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
2.2. Produse alimentare care conțin atât adaos de zahăr, cât
și un îndulcitor sau îndulcitori autorizați prin Regula­
mentul (CE) nr. 1333/2008.
2.3. Produse alimentare care conțin aspartam și/sau
aspartam-acetsulfam autorizat prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
2.4. Produse alimentare care conțin mai mult de 10 %
polioli adăugați autorizați prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
3. Produse alimentare care conțin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu
3.1. Produsele zaharoase sau băuturile care conțin acid
glicirizinic sau sarea sa de amoniu, din cauza
adaosului unei(unor) substanțe precum planta de
lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-o concentrație de
100 mg/kg sau 10 mg/l sau mai mult.
3.2. Produsele zaharoase care conțin acid glicirizinic sau
sarea sa de amoniu în urma adaosului unei(unor)
substanțe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza
glabra, într-o concentrație de 4 g/kg sau mai mult.
3.3. Băuturi care conțin acid glicirizinic sau sarea sa de
amoniu în urma adaosului unei(unor) substanțe
precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-
o concentrație de 50 mg/l sau mai mult sau de
300 mg/l sau mai mult, în cazul băuturilor cu o
concentrație alcoolică mai mare de 1,2 % în volum (1).
22.11.2011
MENȚIUNI
„Ambalate în atmosferă protectoare”.
Mențiunea „cu îndulcitor(i)” însoțește numele produsului
alimentar.
Mențiunea „cu zahăr (zaharuri) și îndulcitor(i)” trebuie să fie
adăugată la numele produsului alimentar.
Mențiunea „conține aspartam (o sursă de fenilalanină)”
trebuie să apară pe etichetă în cazurile în care
aspartamul/sarea aspartam-acesulfam este inclus (inclusă)
în lista de ingrediente doar prin referirea la numărul E.
mențiunea „conține o sursă de fenilalanină” trebuie să apară
pe etichetă în cazurile în care aspartamul/sarea aspartam-
acesulfam este inclus (inclusă) în lista de ingrediente cu
denumirea sa.
„Consumul excesiv poate cauza efecte laxative”.
Mențiunea „conține lemn dulce” se adaugă imediat după
lista ingredientelor, cu excepția cazului în care termenul
„lemn dulce” se află deja pe lista ingredientelor sau în
numele produsului alimentar. În lipsa unei liste a ingre­
dientelor, mențiunea figurează alături de numele produsului
alimentar.
Mențiunea „conține lemn dulce – persoanele care suferă de
hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv” se
adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei
liste a ingredientelor, mențiunea figurează alături de
numele produsului alimentar.
Mențiunea „conține lemn dulce – persoanele care suferă de
hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv” se
adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei
liste a ingredientelor, mențiunea figurează alături de
numele produsului alimentar.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR
4. Băuturi cu conținut ridicat de cafeină sau produse alimentare cu adaos de cafeină
4.1. Băuturile, cu excepția celor pe bază de cafea, ceai sau
extract de cafea sau ceai, atunci când denumirea
produsului alimentar include termenul „cafea” sau
„ceai”, care:
— sunt destinate consumului fără modificări și conțin
cafeină, oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporție
mai mare de 150 mg/l; sau
— sunt sub formă de concentrat sau în formă deshi­
dratată și, după reconstituire, conțin cafeină,
oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporție mai
mare de 150 mg/l.
4.2. Alte produse alimentare în afara băuturilor în cazul
cărora se adaugă cafeină în scop fiziologic.
5. Produse alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de fitostanol
5.1. Produse alimentare sau ingrediente alimentare cu
adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli
sau esteri de fitostanol.
6. Carne congelată, preparate din carne congelate și produse pescărești netransformate congelate
6.1. Carne congelată, preparate din carne congelate și
produse pescărești netransformate congelate.
(1) Nivelurile se aplică produselor prezentate drept gata pentru consum sau celor reconstituite potrivit instrucțiunilor producătorilor.
L 304/45
MENȚIUNI
Mențiunea „Conținut ridicat de cafeină. Nu se recomandă
pentru copii sau femeile însărcinate sau care alăptează” în
același câmp vizual ca și denumirea băuturii, urmată de
menționarea, în paranteze și în conformitate cu
articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament, a
conținutului de cafeină exprimat în mg per 100 ml.
Mențiunea „Conține cafeină. Nu se recomandă pentru copii
sau femeile însărcinate” în același câmp vizual ca și
denumirea produsului alimentar, urmată de menționarea,
în paranteze și în conformitate cu articolul 13 alineatul
(1) din prezentul regulament, a conținutului de cafeină
exprimat în mg per 100 g/ml. În cazul suplimentelor
alimentare, conținutul de cafeină se exprimă per porție,
astfel cum se recomandă pentru consumul zilnic pe
etichetă.
1. mențiunea „cu adaos de steroli vegetali” sau „cu adaos
de stanoli vegetali” în același câmp vizual cu denumirea
produsului alimentar;
2. în lista ingredientelor este menționată cantitatea de
fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de
fitostanol adăugați (exprimată în procente sau grame
de steroli/stanoli vegetali liberi la 100 g sau la 100 ml
de produs alimentar);
3. se menționează că produsul alimentar este destinat
exclusiv persoanelor care doresc să își reducă nivelul
colesterolului din sânge;
4. se semnalează că pacienții care urmează un tratament
de reducere a nivelului colesterolului ar trebui să
consume produsul doar sub supraveghere medicală;
5. se semnalează, în mod vizibil, că este posibil ca
produsul alimentar să nu fie adecvat din punct de
vedere nutrițional pentru femeile însărcinate, cele care
alăptează și copiii sub cinci ani;
6. se recomandă să se folosească produsul alimentar în
cadrul unui regim echilibrat și variat, care să conțină
un consum regulat de fructe și legume, pentru a ajuta
la menținerea nivelului carotenoidelor;
7. în același câmp vizual cu mențiunea prevăzută la
punctul 3, apare o mențiune prin care se recomandă
să se evite un consum mai mare de 3 g/zi de steroli/
stanoli vegetali adăugați;
8. este inclusă o definiție a porției de produs alimentar sau
de ingredient alimentar (preferabil în g sau ml) cu o
mențiune privind cantitatea de sterol/stanol vegetal
conținută de fiecare porție.
Data congelării sau data primei congelări în cazul în care
produsul a fost congelat de mai multe ori, în conformitate
cu punctul 3 din anexa X.
L 304/46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA IV

DEFINIREA ÎNĂLȚIMII LITEREI MICI x

ÎNĂLȚIMEA LITEREI MICI x

Legenda

1 linia ascendenților

2 linia majusculelor

3 linie mediană

4 linie de bază

5 linia descendenților

6 înălțimea literei mici x

7 dimensiunile fontului
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/47

ANEXA V

PRODUSE ALIMENTARE CARE SUNT EXCEPTATE DE LA CERINȚA DE A FURNIZA DECLARAȚII

NUTRIȚIONALE OBLIGATORII

1. produse neprelucrate care conțin un singur ingredient sau o singură categorie de ingrediente;

2. produse prelucrate a căror prelucrare constă numai în maturare și care conțin un singur ingredient sau o singură
categorie de ingrediente;

3. apă destinată consumului uman, inclusiv în cazul în care singurele ingrediente adăugate sunt dioxidul de carbon
și/sau arome;

4. plante aromatice, condimente sau amestecuri ale acestora;

5. sare și înlocuitori de sare;

6. îndulcitori pentru masă;

7. produsele prevăzute de Directiva 1999/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 privind
extractele de cafea și de cicoare (1), boabe de cafea întregi sau măcinate și boabe de cafea decafeinizate întregi sau
măcinate;

8. infuzii de plante și de fructe, ceai, ceai decafeinizat, ceai instant sau solubil sau extract de ceai, ceai instant sau solubil
decafeinizat sau extract de ceai decafeinizat, la care nu s-au adăugat alte ingrediente în afara aromelor, care nu
modifică valoarea nutrițională a ceaiului;

9. oțeturi fermentate și înlocuitori de oțet, inclusiv cele (cei) la care s-au adăugat numai arome;

10. arome;

11. aditivi alimentari;

12. adjuvanți tehnologici;

13. enzime alimentare;

14. gelatină;

15. compuși de gelificare;

16. drojdie;

17. gumă de mestecat;

18. produse alimentare ambalate sau în recipiente la care cea mai mare față prezintă o suprafață mai mică de 25 cm2;

19. produse alimentare, inclusiv cele artizanale, furnizate direct de către producător în cantități mici către consumatorul
final sau centrele de comerț cu amănuntul locale care le furnizează direct consumatorului final.

(1) JO L 66, 13.3.1999, p. 26.

L 304/48 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA VI

DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR ȘI MENȚIUNI SPECIFICE ÎNSOȚITOARE

PARTEA A — MENȚIUNI OBLIGATORII CARE ÎNSOȚESC DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR

1. Denumirea produsului alimentar cuprinde sau este însoțită de mențiuni referitoare la starea fizică în care se găsește
produsul alimentar sau la tratamentul specific care i-a fost aplicat (de exemplu: transportat în pulbere, recongelat,
liofilizat, congelat rapid, concentrat, afumat), în toate cazurile în care omiterea acestui tip de informații ar putea induce
cumpărătorul în eroare.

2. În cazul unor produse alimentare care au fost congelate înainte de vânzare și care sunt vândute decongelate, denumirea
produsului alimentar este însoțită de mențiunea „decongelat”.

Prezenta cerință nu se aplică următoarelor:

(a) ingrediente prezente în produsul final;

(b) produse alimentare în cazul cărora congelarea este o etapă necesară din punct de vedere tehnologic a procesului de
producție;

(c) produse alimentare în cazul cărora decongelarea nu are efecte negative asupra siguranței sau calității produsului
alimentar.

Prezentul punct se aplică fără a aduce atingere punctului 1.

3. Produsele alimentare tratate cu radiații ionizante vor prezenta una dintre următoarele indicații:

„iradiat” sau „tratat cu radiații ionizante” și alte mențiuni, astfel cum figurează în Directiva 1999/2/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și
ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (1).

4. În cazul produselor alimentare în care o componentă sau un ingredient, cu privire la care consumatorii se așteaptă să
fie utilizate în mod normal sau să fie prezente în mod natural, a fost substituit cu o componentă diferită sau cu un
ingredient diferit, eticheta cuprinde - pe lângă lista ingredientelor - o indicație clară cu privire la componenta sau
ingredientul care a fost utilizat pentru substituția parțială sau integrală:

(a) în apropierea denumirii produsului; și

(b) cu o dimensiune a fontului raportată la înălțimea literei x de cel puțin 75 % din înălțimea literei x pentru
denumirea produsului și care să nu fie mai mică decât dimensiunea minimă a fontului prevăzută la
articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament.

5. În cazul produselor din carne, al preparatelor din carne și al produselor pescărești care conțin adaos de proteine,
inclusiv în formă hidrolizată, de origine animală diferită, denumirea produsului alimentar trebuie să conțină o
mențiune referitoare la prezența acestor proteine și originea lor.

6. În cazul produselor din carne și al preparatelor din carne care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie, porție sau carcasă
de carne, denumirea produsului alimentar trebuie să includă o mențiune privind prezența adaosului de apă în cazul în
care apa adăugată reprezintă mai mult de 5 % din greutatea produsului finit. Aceleași reguli se aplică în cazul
produselor pescărești și al preparatelor pe bază de produse pescărești care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie,
porție sau file sau de produs pescăresc întreg.

7. Produsele din carne, preparatele din carne și produsele pescărești care ar putea crea impresia că sunt făcute dintr-o
singură bucată de carne sau pește, dar care în realitate sunt compuse din mai multe bucăți diferite combinate prin
adăugarea altor ingrediente, inclusiv aditivi alimentari și enzime alimentare sau prin alte mijloace, trebuie să poarte
următoarea mențiune:

în bulgară: „формовано месо” și „формована риба”;

în spaniolă: „combinado de piezas de carne” și „combinado de piezas de pescado”;

în cehă: „ze spojovaných kousků masa” și „ze spojovaných kousků rybího masa”;

în daneză: „Sammensat af stykker af kød” și „Sammensat af stykker af fisk”;

în germană: „aus Fleischstücken zusammengefügt” și „aus Fischstücken zusammengefügt”;

(1) JO L 66, 13.3.1999, p. 16.

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/49

în estonă: „liidetud liha” și „liidetud kala”;

în greacă: „μορφοποιημένο κρέας” și „μορφοποιημένο ψάρι”;

în engleză: „formed meat” și „formed fish”;

în franceză: „viande reconstituée” și „poisson reconstitué”;

în irlandeză: „píosaí feola ceangailte” și „píosaí éisc ceangailte”;

în italiană: „carne ricomposta” și „pesce ricomposto”;

în letonă: „formēta gaļa” și „formēta zivs”;

în lituaniană: „sudarytas (-a) iš mėsos gabalų”. și „sudarytas (-a) iš žuvies gabalų”;

în maghiară: „darabokból újraformázott hús” și „darabokból újraformázott hal”;

în malteză: „laħam rikostitwit” și „ħut rikostitwit”;

în olandeză: „samengesteld uit stukjes vlees” și „samengesteld uit stukjes vis”;

în polonă: „z połączonych kawałków mięsa” și „z połączonych kawałków ryby”;

în portugheză: „carne reconstituída” și „peixe reconstituído”;

în română: „carne formată” și „carne de pește formată”;

în slovacă: „spájané alebo formované mäso” și „spájané alebo formované ryby”;

în slovenă: „sestavljeno, iz koščkov oblikovano meso” și „sestavljene, iz koščkov oblikovane ribe”;

în finlandeză: „paloista yhdistetty liha” și „paloista yhdistetty kala”;

în suedeză: „sammanfogade bitar av kött” și „sammanfogade bitar av fisk”.

PARTEA B — CERINȚE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA „CARNE TOCATĂ”

1. Criterii de compoziție controlate pe baza unei medii zilnice:

Raport colagen/proteine din

Conținutul de grăsimi
carne (1)

— carne tocată slabă ≤7% ≤ 12 %

— carne tocată exclusiv de vită ≤ 20 % ≤ 15 %

— carne tocată conținând și carne de porc ≤ 30 % ≤ 18 %

— carne tocată provenind de la alte specii ≤ 25 % ≤ 15 %

(1) Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca procentul de colagen din proteinele din carne. Conținutul de colagen se
obține prin înmulțirea conținutului de hidroxiprolină cu 8.

2. În plus față de cerințele prevăzute în capitolul IV din secțiunea V a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004,
eticheta include mențiunile următoare:

— „conținut de grăsimi (exprimat ca procent) mai mic de …”;

— „raport colagen/proteine din carne mai mic de …”.

L 304/50 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

3. Statele membre pot autoriza introducerea pe piața internă a cărnii tocate care nu îndeplinește criteriile prevăzute la
punctul 1 din prezenta parte, prin aplicarea unei mărci comerciale naționale care nu poate fi confundată cu mărcile
comerciale definite la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

PARTEA C — CERINȚE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA MEMBRANELOR PENTRU CÂRNAȚI ȘI SALAMURI

În cazul în care o membrană pentru cârnați și salamuri nu este comestibilă, acest lucru trebuie specificat ca atare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
INDICAREA ȘI DENUMIREA INGREDIENTELOR
PARTEA A — DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND INDICAREA INGREDIENTELOR ÎN ORDINEA CANTITĂȚILOR
Categoria de ingredient
1. Adaos de apă și produse volatile
2. Ingrediente utilizate în formă concentrată sau
deshidratată și reconstituite în momentul fabri­
cării
3. Ingrediente utilizate în produse alimentare
concentrate sau deshidratate care sunt
destinate reconstituirii prin adaos de apă
4. Fructe, legume sau ciuperci, dintre care niciuna
nu predomină cantitativ în mod semnificativ și
care sunt folosite în proporții care pot varia,
utilizate într-un amestec, ca ingrediente ale
unui produs alimentar
5. Amestecurile de condimente sau plante
aromatice, atunci când niciunul sau niciuna
nu predomină în proporție, în funcție de
cantitate
6. Ingrediente care reprezintă mai puțin de 2 %
din produsul finit
7. Ingrediente care sunt asemănătoare sau se pot
înlocui unul cu altul, care ar putea fi utilizate în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar
fără a-i modifica compoziția, natura sau
valoarea percepută, cu condiția ca acestea să
reprezinte mai puțin de 2 % din produsul finit
8. Uleiuri rafinate de origine vegetală
L 304/51
ANEXA VII
Dispoziție privind specificarea în funcție de cantitate
Se înscriu în listă în ordinea cantității lor în cadrul produsului finit.
Cantitatea de apă adăugată ca ingredient într-un produs alimentar
este calculată scăzând din cantitatea totală a produsului finit
cantitatea totală a celorlalte ingrediente utilizate. Această cantitate
poate să nu fie luată în considerare dacă, în greutate, ea nu
depășește 5 % din produsul finit. Prezenta derogare nu se aplică
în cazul cărnii, al preparatelor din carne, al produselor pescărești
netransformate și al moluștelor bivalve netransformate.
Pot fi înscrise în listă în ordinea cantității înregistrate înainte de a fi
transformate în concentrat sau deshidratate.
Pot fi înscrise în listă în ordinea proporției din produsul reconstituit
cu condiția ca lista ingredientelor să prezinte o mențiune precum
„ingredientele produsului reconstituit” sau „ingrediente ale
produsului gata preparat”.
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „fructe”,
„legume” sau „ciuperci” urmată de mențiunea „în proporții variabile”,
urmată imediat de o listă a fructelor, legumelor sau ciupercilor
prezente. În astfel de cazuri, amestecul este cuprins în lista ingre­
dientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție de
cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente.
Pot fi afișate într-o ordine diferită, cu condiția ca lista ingredientelor
să fie însoțită de o mențiune cum ar fi „în proporție variabilă”.
Pot fi înscrise în listă într-o ordine diferită, după celelalte ingre­
diente.
Pot fi desemnate în lista ingredientelor prin mențiunea „conține …
și/sau …”, în cazul în care cel puțin unul dintre cel mult două
ingrediente este prezent în produsul finit. Această prevedere nu se
aplică aditivilor alimentari sau ingredientelor din lista din partea C
din prezenta anexă, nici substanțelor sau produselor de pe lista din
anexa II care provoacă alergii sau intoleranță.
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „uleiuri vegetale”
urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea vegetală
specifică și poate fi urmată de fraza „în proporții variate”. În cazul
în care sunt grupate, uleiurile vegetale sunt incluse în lista ingre­
dientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție de
cantitatea totală a uleiurilor vegetal prezente.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie
să însoțească indicarea unui ulei hidrogenat.
L 304/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

Categoria de ingredient Dispoziție privind specificarea în funcție de cantitate

9. Grăsimi rafinate de origine vegetală
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „grăsimi
vegetale” urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea
vegetală specifică și poate fi urmată de fraza „în proporții variate”.
În cazul în care sunt grupate, grăsimile vegetale sunt incluse în lista
ingredientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție
de cantitatea totală a grăsimilor vegetale prezente.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie
să însoțească indicarea unei grăsimi vegetale hidrogenate.

PARTEA B — DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA UNEI CATEGORII ÎN LOC DE O

DENUMIRE SPECIFICĂ
Fără a aduce atingere articolului 21, ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile de produse alimentare enumerate
mai jos și sunt compuși ai unui alt produs alimentar pot fi desemnate recurgându-se la numele categoriei mai degrabă
decât la denumirea specifică.

Definiția categoriei de produs alimentar Denumire

1. Uleiuri rafinate de origine animală „Ulei”, completată prin calificativul „animal” sau prin
indicarea originii specifice animale.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după
caz, trebuie să însoțească indicarea unui ulei hidrogenat.

2. Grăsimi rafinate de origine animală
„Grăsime”, completată prin calificativul „animală” sau prin
indicarea originii specifice animale.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după
caz, trebuie să însoțească indicarea unei grăsimi hidro­
genate.

3. Amestecuri de făină provenind din două sau mai multe „Făină”, urmată de enumerarea soiurilor de cereale din care
specii de cereale provine, în ordinea descrescătoare a greutății.

4. Amidon sau fecule, precum și amidon sau fecule modi­ „Amidon”

ficate pe cale fizică sau enzimatică

5. Orice specie de pește, atunci când peștele constituie un „Pește”

ingredient al altui produs alimentar și sub rezerva ca
denumirea și prezentarea acestui produs să nu se refere
la o specie anume de pește

6. Orice tip de brânză, atunci când brânza sau amestecul „Brânzeturi”

de brânzeturi constituie un ingredient al altui produs
alimentar și sub rezerva că denumirea și prezentarea
acestui produs nu se referă la un tip anume de brânză

7. Orice condiment care nu depășește 2 % din cantitatea „Condiment (condimente)” sau „amestec de condimente”
produsului

8. Orice plante aromatice sau părți de plante aromatice „Plantă (plante) aromatică (aromatice)” sau „amestec de
care nu depășesc 2 % din greutatea produsului plante aromatice”

9. Orice tipuri de preparate pe bază de gumă utilizate la „Gumă bază”

fabricarea de gumă bază pentru guma de mestecat

10. Pesmet de orice origine „Pesmet”

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/53

Definiția categoriei de produs alimentar Denumire

11. Orice categorie de zaharoze „Zahăr”

12. Dextroză anhidră sau monohidrată „Dextroză”

13. Sirop de glucoză și sirop de glucoză deshidratat „Sirop de glucoză”

14. Toate proteinele din lapte (cazeine, cazeinate și „Proteine din lapte”
proteine din zer și din lactoseruri) și amestecurile lor

15. Unt de cacao presat, de centrifugă sau rafinat „Unt de cacao”

16. Toate tipurile de vin, astfel cum prevede anexa XI b la „Vin”

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (1)

17. Mușchii scheletici (2) ai mamiferelor și ai speciilor de „Carne de …” și denumirea (3) speciilor de animale de la
păsări recunoscute ca fiind adecvate consumului uman care provine.
împreună cu țesutul inclus în mod natural sau aderent,
în cazul în care conținutul total de grăsime și țesut
conjunctiv nu depășește valorile indicate mai jos și în
cazul în care carnea reprezintă un ingredient al altui
produs alimentar. Conținuturile maxime de grăsime și
țesut conjunctiv pentru ingredientele desemnate de
termenul „carne de …”

Conținut­ Raport colagen/

Specii ul de proteine din
grăsimi carne (1)

— Mamiferele (altele decât 25 % 25 %

iepurii și porcinele) și
amestecurile de specii
în care predomină
mamiferele

— Porcine 30 % 25 %

— Păsări și iepuri 15 % 10 %
(1) Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca
procentul de colagen din proteinele din carne. Conținutul
de colagen se obține prin înmulțirea conținutului de hidro­
xiprolină cu 8.

Dacă aceste limite maxime sunt depășite, dar toate

celelalte criterii pentru definirea termenului „carne”
sunt respectate, conținutul de „carne de …” trebuie
să fie ajustat în sens descrescător în consecință, iar
lista ingredientelor trebuie să menționeze, pe lângă
termenul „carne de …”, prezența grăsimilor și/sau a
țesutului conjunctiv.

Produsele acoperite de definiția „carne separată

mecanic” se exclud din această definiție.

18. Toate tipurile de produse cuprinse în definiția „carne „Carne separată mecanic” și denumirea (3) speciilor de
separată mecanic” animale de la care provine.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și
privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).
(2) Diafragma și mușchii maseteri fac parte din mușchii scheletici, în timp ce inima, limba, mușchii capului (alții decât mușchii maseteri),
mușchii carpieni, tarsieni și cei ai cozii sunt excluși.
(3) Pentru etichetarea în limba engleză, această denumire poate fi înlocuită cu denumirea generică a ingredientului pentru speciile de
animale în cauză.
L 304/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

PARTEA C — DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA CATEGORIEI ACESTORA, URMATĂ DE

NUMELE SPECIFIC SAU DE NUMĂRUL E
Fără a aduce atingere articolului 21, aditivii alimentari sau enzimele alimentare, alții (altele) decât cei (cele) specificați
(specificate) la articolul 20 litera (b) aparținând uneia dintre categoriile enumerate în prezenta parte, trebuie să fie
desemnați (desemnate) prin denumirea categoriei acestora, urmată de numele specific sau, dacă este cazul, de numărul
E. În cazul în care un ingredient aparține mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcției sale
principale în cazul produsului alimentar respectiv.

Acidifiant Agenți de spumare

Corector de aciditate Agent gelatinizant
Agent antiaglomerant Agent de glazurare
Antispumant Agent de umezire
Antioxidant Amidon modificat (2)
Agent de încărcare Conservant
Colorant Agent de propulsare
Emulsifiant Agent de afânare
Săruri de topire (1) Agenți de sechestrare
Agent de întărire Stabilizator
Potențiator de aromă Îndulcitor
Agent de tratare a făinii Agent de îngroșare

(1) Doar pentru brânzeturile topite și produsele pe bază de brânzeturi topite.

(2) Numele specific sau numărul E nu sunt obligatorii.

PARTEA D — DESEMNAREA AROMELOR ÎN LISTA INGREDIENTELOR

1. Aromele sunt desemnate fie prin termenii:
— „arome” sau printr-o denumire mai specifică sau o descriere a aromei, în cazul în care componenta aromatizantă
conține arome astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) literele (b), (c), (d), (e), (f), (g) și (h) din
Regulamentul (CE) nr. 1334/2008;
— „aromă (arome) de fum” sau „aromă (arome) de fum produsă (produse) din aliment(e) sau categorie sau sursă
(surse) de alimente” (de exemplu „aromă de fum produsă din fag”), dacă partea aromatizantă conține arome definite
la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 și dă produselor alimentare o aromă de
produs afumat.
2. Termenul „natural” în contextul descrierii aromelor se utilizează în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE)
nr. 1334/2008.
3. Chinina și/sau cafeina folosite ca arome pentru producerea sau prepararea unui produs alimentar se menționează în
funcție de denumire pe lista ingredientelor, imediat după cuvântul „aromă (arome)”.

PARTEA E — DESEMNAREA INGREDIENTELOR COMPUSE

1. Un ingredient compus poate să figureze în lista ingredientelor sub denumirea sa, în măsura în care aceasta este
prevăzută de reglementări sau este consacrată prin folosire, în funcție de ponderea sa cantitativă, fiind urmat imediat
de enumerarea propriilor ingrediente.
2. Fără a aduce atingere articolului 21, enumerarea ingredientelor nu este obligatorie pentru ingredientele compuse:
(a) în cazul în care compoziția ingredientului compus este definită în dispozițiile în vigoare ale Uniunii și în măsura în
care ingredientul compus reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit; cu toate acestea, respectiva dispoziție nu
se aplică aditivilor alimentari, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 literele (a)-(d);
(b) în cazul ingredientelor compuse formate din amestecuri de condimente și/sau plante aromatice, care reprezintă mai
puțin de 2 % din produsul finit, cu excepția aditivilor alimentari, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 literele (a)-
(d); sau
(c) în cazul în care ingredientul compus este un produs alimentar pentru care dispozițiile Uniunii nu prevăd indicarea
listei ingredientelor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/55

ANEXA VIII

INDICAREA CANTITATIVĂ A INGREDIENTELOR

1. Nu este necesară indicarea cantitativă:

(a) pentru un ingredient sau o categorie de ingrediente:

(i) a căror cantitate netă după scurgere este indicată în conformitate cu punctul 5 din anexa IX;

(ii) a căror cantitate este obligatoriu să figureze deja pe etichetă în conformitate cu dispozițiile Uniunii;

(iii) care sunt utilizate în doză mică în scopul aromatizării; sau

(iv) care, deși figurează în denumirea produsului alimentar, nu pot să influențeze alegerea consumatorului din
statul membru de comercializare deoarece variația de cantitate nu este esențială pentru a caracteriza produsul
alimentar sau de natură să îl diferențieze de alte produse similare;

(b) atunci când dispozițiile specifice ale Uniunii stipulează în mod precis cantitatea de ingredient sau categoria de
ingrediente fără a prevedea indicarea lor pe etichetă; sau

(c) în cazurile la care se face referire în anexa VII partea A punctele 4 și 5.

2. Articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (b) nu se aplică în cazul:

(a) oricărui ingredient sau oricărei categorii de ingrediente cuprins(e) în indicația „cu îndulcitor(i)” sau „cu zahăr
(zaharuri) și îndulcitor(i)” în cazul în care respectiva indicație însoțește denumirea produsului alimentar, în confor­
mitate cu anexa III; sau

(b) oricărei vitamine și oricărui mineral adăugat(e) în cazul în care această substanță face obiectul unei declarații
nutriționale.

3. Indicarea cantității unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente:

(a) este exprimată în procente care trebuie să corespundă cantității de ingredient sau de ingrediente în momentul
utilizării acestuia/acestora; și

(b) apare în cadrul sau imediat lângă denumirea produsului alimentar sau pe lista ingredientelor, lângă ingredientul sau
categoria de ingrediente în cauză.

4. Prin derogare de la punctul 3:

(a) în cazul în care produsele alimentare au suferit o pierdere de umiditate ca urmare a unui tratament termic sau de
alt tip, cantitatea se exprimă în procente care trebuie să corespundă cantității de ingredient(e) utilizat(e) raportată la
produsul finit, cu excepția cazului în care această cantitate sau cantitatea totală a tuturor ingredientelor indicate pe
etichetă depășește 100 %, caz în care cantitatea este indicată pe baza cantității ingredientului/ingredientelor
utilizat(e) la prepararea a 100 g de produs finit;

(b) cantitatea ingredientelor volatile este indicată în funcție de cantitatea din produsul finit;

(c) cantitatea de ingrediente utilizate într-o formă concentrată sau deshidratată și reconstituite pe parcursul procesului
de fabricație poate fi indicată în funcție de cantitatea de dinainte de concentrare sau deshidratare;

(d) în cazul produselor alimentare concentrate sau deshidratate, care urmează a fi reconstituite prin adăugarea de apă,
cantitatea de ingrediente poate fi indicată în funcție de cantitatea din produsul reconstituit.
L 304/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXĂ IX

DECLARAREA CANTITĂȚII NETE

1. Declararea cantității nete nu este obligatorie în cazul produselor alimentare:

(a) care sunt supuse unor pierderi considerabile din volumul sau din masa lor și care sunt vândute la bucată sau
cântărite în prezența cumpărătorului;

(b) a căror cantitate netă este mai mică de 5 g sau de 5ml; această dispoziție nu se aplică, cu toate acestea, în cazul
condimentelor și plantelor aromatice;

(c) vândute în mod normal la bucată, cu condiția ca numărul de bucăți să poată să fie văzut clar și calculat cu ușurință
din exterior sau, în caz contrar, ca acesta să fie indicat pe etichetă.

2. Atunci când indicarea unui anumit tip de cantitate (cum ar fi cantitatea nominală, cantitatea minimă, cantitatea medie)
este prevăzută de dispozițiile Uniunii sau, în absența acestora, de dispozițiile de drept intern, această cantitate este
cantitatea netă în sensul prezentului regulament.

3. Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe produse preambalate individuale, care
conțin aceeași cantitate din același produs, indicarea cantității nete este realizată menționând cantitatea netă conținută
în fiecare ambalaj individual și numărul total al ambalajelor. Totuși, aceste mențiuni nu sunt obligatorii atunci când
numărul total al ambalajelor individuale poate să fie văzut clar și calculat cu ușurință din exterior și atunci când cel
puțin o indicație a cantității nete din fiecare ambalaj individual poate să fie văzută clar din exterior.

4. Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe ambalaje individuale, care nu sunt
considerate unități de vânzare, indicarea cantității nete este realizată menționând cantitatea netă totală și numărul
total de ambalaje individuale.

5. Atunci când un aliment solid este prezentat într-un mediu lichid de acoperire, cantitatea netă după scurgere a
componentei solide este, de asemenea, indicată pe etichetă. În cazul în care produsul alimentar a fost glazurat,
cantitatea netă declarată a produsului alimentar trebuie să excludă glazura.

În sensul prezentului punct, prin „mediu lichid” se înțelege produsele menționate în continuare, eventual în amestecuri
între ele și, de asemenea, atunci când acestea se prezintă congelate sau congelate rapid, cu condiția ca lichidul să nu fie
decât un element auxiliar în raport cu elementele esențiale ale acestui preparat și să nu influențeze, în consecință, în
mod decisiv cumpărarea: apă, soluții apoase de săruri, saramuri, soluții apoase de acizi alimentari, oțet, soluții apoase
de zaharuri, soluții apoase de alte substanțe sau materii îndulcitoare, sucuri de fructe sau de legume în cazul fructelor
sau legumelor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/57

ANEXA X

DATA DURABILITĂȚII MINIMALE, DATA LIMITĂ DE CONSUM ȘI DATA CONGELĂRII

1. Data durabilității minimale este indicată după cum urmează:

(a) Data trebuie să fie precedată de termenii:

— „A se consuma de preferință înainte de …”, atunci când data conține indicarea zilei;

— „A se consuma de preferință înainte de sfârșitul …”, în celelalte cazuri.

(b) Mențiunile prevăzute la litera (a) sunt însoțite:

— de data însăși; sau

— de o referire la locul în care data este indicată pe etichetă.

Dacă este necesar, mențiunile respective se completează cu indicații privind condițiile de păstrare a căror respectare
asigură durabilitatea indicată.

(c) Data constă în indicarea zilei, lunii și, eventual, a anului în această ordine și în formă necodificată.

Cu toate acestea, în cazul produselor alimentare:

— a căror durabilitate este mai mică de trei luni, indicarea zilei și a lunii este suficientă;

— a căror durabilitate este mai mare de trei luni, dar nu depășește optsprezece luni, indicarea lunii și a anului este
suficientă;

— a căror durabilitate este mai mare de optsprezece luni, indicarea anului este suficientă.

(d) Sub rezerva dispozițiilor Uniunii care impun alte indicații cu privire la dată, menționarea datei durabilității
minimale nu este impusă în cazul:

— fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui
tratament similar; această derogare nu se aplică semințelor încolțite și altor produse similare, cum ar fi germenii
de leguminoase;

— al vinurilor, vinurilor licoroase, vinurilor spumoase, vinurilor aromatizate și produselor similare obținute din
alte fructe decât strugurii, precum și al băuturilor care corespund codurilor NC 2206 00 obținute din struguri
sau din must de struguri;

— al băuturilor care conțin 10 % sau mai mult alcool în volum;

— al produselor de panificație și de patiserie care, prin natura lor, sunt consumate în mod normal într-un răstimp
de douăzeci și patru de ore după fabricare;

— al oțeturilor;

— al sării de bucătărie;

— al zahărului în stare solidă;

— al produselor zaharoase care constau aproape exclusiv în zaharuri aromatizate și/sau colorate;

— al gumelor de mestecat și produselor similare de mestecat.

L 304/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

2. Data limită de consum este indicată după cum urmează:

(a) Este precedată de termenii „expiră la …”.

(b) Termenii prevăzuți la punctul (a) sunt însoțiți de:

— data însăși; sau

— de o referire la locul în care data este indicată pe etichetă.

Aceste mențiuni sunt urmate de o descriere a condițiilor de păstrare care trebuie respectate.

(c) Data constă în indicarea zilei, a lunii și, eventual, a anului în această ordine și în formă necodificată.

(d) Data limită de consum este indicată pe fiecare porție preambalată individuală.

3. Data congelării sau a primei congelări astfel cum este menționată la punctul 6 din anexa III se indică după cum
urmează:

(a) Este precedată de mențiunea „congelată la …”.

(b) Termenii menționați la punctul (a) sunt însoțiți de:

— data însăși; sau

— de o referire la locul în care este indicată data pe etichetă.

(c) Data constă în indicarea zilei, lunii și a anului în această ordine și în formă necodificată.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/59

ANEXA XI

TIPURI DE CARNE PENTRU CARE INDICAREA ȚĂRII DE ORIGINE SAU A LOCULUI DE PROVENIENȚĂ
ESTE OBLIGATORIE

Coduri NC
Descriere
(Nomenclatura combinată 2010)

0203 Carne de animale din specia porcină, proaspătă, refrigerată

sau congelată

0204 Carne de animale din speciile ovine sau caprine, proaspătă,

refrigerată sau congelată

Ex 0207 Carne proaspătă, refrigerată sau congelată de păsări de

curte de la poziția 0105
L 304/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA XII

CONCENTRAȚIA ALCOOLICĂ

Concentrația alcoolică dobândită a băuturilor care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în volum este indicată printr-o cifră
care nu are mai mult de o zecimală. Aceasta este urmată de simbolul „% vol” și poate fi precedată de termenul „alcool” sau
de abrevierea „alc.”.

Concentrația alcoolică dobândită este stabilită la 20 °C.

Toleranțele pozitive și negative permise în ceea ce privește indicarea concentrației alcoolice și exprimate în valori absolute
sunt enumerate în tabelul următor. Acestea se aplică fără a aduce atingere toleranțelor care rezultă din metoda de analiză
utilizată pentru determinarea concentrației alcoolice.

Descrierea băuturii Toleranță pozitivă sau negativă

1. Bere inclusă la codul NC 2203 00, cu o concentrație 0,5 % vol.

alcoolică care nu depășește 5,5 % vol.; băuturi necarbo­
gazoase incluse la codul NC 2206 00 obținute din
struguri

2. Bere cu o concentrație alcoolică care depășește 5,5 % 1 % vol.

vol.; băuturi spumoase incluse la codul NC 2206 00
obținute din struguri, diverse tipuri de cidru, cidru din
pere și alte băuturi fermentate similare, obținute din alte
fructe decât strugurii, eventual petiante sau spumante;
hidromel

3. Băuturi care conțin fructe sau părți de plante macerate 1,5 % vol.

4. Orice alte băuturi care conțin mai mult de 1,2 % alcool 0,3 % vol.
în volum
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/61

ANEXA XIII

CONSUMUL DE REFERINȚĂ

PARTEA A – CONSUMUL ZILNIC DE REFERINȚĂ DE VITAMINE ȘI MINERALE (ADULȚI)

1. Vitamine și minerale care pot fi declarate și valorile nutriționale de referință ale acestora (VNR)

Vitamina A (μg) 800 Clorură (mg) 800

Vitamina D (μg) 5 Calciu (mg) 800
Vitamina E (mg) 12 Fosfor (mg) 700
Vitamina K (μg) 75 Magneziu (mg) 375
Vitamina C (mg) 80 Fier (mg) 14
Tiamină (mg) 1,1 Zinc (mg) 10
Riboflavină (mg) 1,4 Cupru (mg) 1
Niacină (mg) 16 Mangan (mg) 2
Vitamina B6 (mg) 1,4 Fluorură (mg) 3,5
Acid folic (μg) 200 Seleniu (μg) 55
Vitamina B12 (μg) 2,5 Crom (μg) 40
Biotină (μg) 50 Molibden (μg) 50
Acid pantotenic (mg) 6 Iod (μg) 150
Potasiu (mg) 2 000

2. Cantități semnificative de vitamine și minerale

În general, următoarele valori ar trebui să fie luate în considerare pentru a stabili ce înseamnă cantitate semnificativă:

— 15 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per 100 g sau 100 ml în cazul altor produse
decât băuturile;

— 7,5 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per 100 ml în cazul băuturilor; sau

— 15 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per porție în cazul în care ambalajul conține
o singură porție.

PARTEA B – CONSUMUL DE REFERINȚĂ PENTRU VALOAREA ENERGETICĂ ȘI NUTRIENȚI SELECTAȚI, ALȚII

DECÂT VITAMINELE ȘI MINERALELE (ADULȚI)

Valoarea energetică sau nutrient Consumul de referință

Valoarea energetică 8 400 kJ/2 000 kcal

Grăsime totală 70 g

Acizi grași saturați 20 g

Glucide 260 g

Zaharuri 90 g

Proteine 50 g

Sare 6g
L 304/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA XIV

FACTORI DE CONVERSIE
FACTORI DE CONVERSIE PENTRU CALCULUL VALORII ENERGETICE

Valoarea energetică care urmează să fie declarată se calculează utilizând următorii factori de conversie:

— glucide (cu excepția poliolilor) 17 kJ/g – 4 kcal/g

— polioli 10 kJ/g – 2,4 kcal/g

— proteine 17 kJ/g – 4 kcal/g

— grăsimi 37 kJ/g – 9 kcal/g

— salatrim 25 kJ/g – 6 kcal/g

— alcool etilic (etanol) 29 kJ/g – 7 kcal/g

— acizi organici 13 kJ/g – 3 kcal/g

— fibre 8 kJ/g – 2 kcal/g

— eritritol 0 kJ/g – 0 kcal/g

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/63

ANEXA XV

EXPRIMAREA ȘI PREZENTAREA DECLARAȚIEI NUTRIȚIONALE

Unitățile de măsură utilizate în declarația nutrițională pentru valoarea energetică [kilojouli (kJ) și kilocalorii (kcal)] sau
pentru masă [grame (g), miligrame (mg) sau micrograme (μg)] și ordinea prezentării informațiilor, după caz, este
următoarea:

valoare energetică kJ/kcal

grăsimi g

din care

— acizi grași saturați g

— acizi grași mononesaturați g

— acizi grași polinesaturați g

glucide g

din care

— zaharuri g

— polioli g

— amidon g

fibre g

proteine g

sare g

vitamine și minerale unitățile menționate în anexa XIII partea A punctul 1.